Release by MedTorrents.

com
1.Osmolaritatea mediului intra si extracelular
Osmolaritate. Osmolalitate. Tonicitate (osmolaritate efectiv). Diferen osmolar.
M olalitate = concentraia particulelor sau concentraia solvatului dintr-un fluid (apa). Osmolalitate = msura particulelor osmotic active ntr-un
litru de ap (mOsm/kg ap)
Osmolul=presiunea osmotic dezvoltat de 1M ol de substan nedisociat dizolvat ntr-un litru de ap.
Osmolaritate = nr. de particule osmotic active dizolvate ntr-un litru de soluie (Osm/l sol)
Osmolaritatea plasmei = numrul de mOsm prezeni ntr-un litru de plasm (mOsm/l plasm): 300-310mOsm/l pl.
Osmolalitatea plasmei = 285 295 mOsm/kg ap.
Constituentul major al osmolaritii serice este Na2+ , la care se adaug glucoza i ureea.
Diferena osmolar = osmolaritatea msurat osmolaritatea calculat.
Cnd n plasm se acumuleaz substane osmotic active, altele dect sodiul, glucoza i ureea, diferena osmolar crete:
Intoxicaii cu substane cu greutate molecular mic ex.: etilenglicol, droguri, substane chimice.
Acumularea de produi de catabolism ex.: strile de oc.
Intoxicaia cu alcool etilic etc.
Tonicitatea (presiunea osmotic, osmolaritatea efectiv) = fora exercitat de o parte i de alta a unei membrane semipermeabile de ctre dou
lichide inegal de bogate n molecule dizolvate, membrana fiind impermeabil pentru solvai i permeabil pentru solvent.
Tonicitatea se refer la concentraia particulelor care nu pot trece membranele biologice. Acestea sunt sbstane osmotic active (nepenetrabile prin
membrane).
Presiunea osmotic i omolaritatea sunt direct proporionale cu numrul de particule dizolvate ntr-un volum de lichid indiferent de masa,
valena, volumul, ncrctura lor electric.

Apa traverseaz membranele pentru a stabli un echilibru osmotic ntre mediul extracelular i el intracelular, astfel nct:

Osmolaritatea fluidului extracelular = Osmolaritatea fluidului intracelular

Solvaii intra- i extracelulari sunt osmoli care se comport diferit n funcie de:
Permeabilitate
Prezena unor transportori
Prezena unor pompe active
Osmolii (particulele) predominant extracelulare: Na2+ , Cl-, HCO 3-.
Osmolii predominant intracelulari: K + , esterii fosfailor organici ATP, creatin fosfatul, fosfolipide.
Solvaii (osmolii) care nu pot traversa membranele determin tonicitatea unui compartiment (osmolaritatea efectiv). Solvaii care traverseaz
membranele nu contribuie la transferul apei i nu modific tonicitatea (osmoli inefectivi) ex.: ureea.
Ureea difuzeaz prin membranele biologice. M odificrile concentraiei ureei modific osmolaritatea plasmei dar nu i tonicitatea. n schimb,
modificrile sodiului, glucozei afecteaz att osmolaritatea ct i tonicitatea plasmei, respectiv a mediului extracelular.
Efectul hiperglicemiei asupra natremiei.
Transferul apei ntre compartimentele intravascular i cel interstiial se petrece prin peretele capilar i este determinat de forele Starling
presiunea hidrostatic i presiunea coloidosmotic.

2.Ph intracelular Ph.extracelular.Reglarea

3.Concetratia totala a proteinelor in plasma sanguina.Proteinograma (clasificarea proteinelor dupa masa

moleculara si concetratiile lor plasmatica.

proteine totale 6-8 gr / dl100%;

albumine: 4,5-5,7 gr / dl55-70%;
globuline: 1,46-2,54 gr /dl30-45%;
fibrinogen: 0,2-0,4 gr / dl;
Raport albumine globuline = 1,5 2,5
Fracii globulinice (% din totalul proteinelor
plasmatice)
13-7 %;
27-10 %;
9-17 %;
12-20 %
 Release by MedTorrents.com
4.Hematocritul.Definitie.Valorile normale .Masurarea
Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange. Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena,
apoi acesta se combina cu o substanta antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se centrifugheaza
puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observa separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul infe rior,
format din globule rosii, care constituie hematocritul.
Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente) fata de volumul total al sangelul din tubul de
sticla.
Valori normale ale hematocritului:
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
- la copii 2-15 ani = 36-39%.
Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin transpiratie, prin febra, prin varsaturi
(deshidratare) precum si in boala care se caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).
Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se consuma multe lichide inainte de recoltarea
sangelui. Hematocritul, alaturi de numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea unui diagnostic mai
precis de anemie,

5.Numarul de hematii in singe .Valorile .Masurarea

Norma.
F .3,7-4,7 X 1012/l
B 4,0-5,1 X 10 12 /l
Funciile eritrocitelor
1. funcia de transport
2. particip n hemostaza vasotrombocitar i coagulrii
sngelui
3. funcia reglatoare: hemoglobina intervine n
meninerea pH-ului, compoziia ionic a plasmei i
coninutul de proteine, particip n metabolismul
hidrosalin
4. funcia anticoagulant fixarea i transportul
heparinei
5. reglarea eritropoezei, distrugerea eritrocitelor
influeneaz factorii eritropoetici care influeneaz
mduva osoas stimulnd eritropoeza.
 Release by MedTorrents.com
6.Dozarea Hemoglobineie

Hemoglobina const din molecula globina i 4 molecule de hem care conin Fe 2+.
Un ion de fer poate adiiona o molecul de oxigen, deci o molecul de
hemoglobin poate fixa 4 molecule de oxigen sau 8 atomi de oxigen.
Hb F este hemoglobina fetala i se caracterizeaz prin afinitatea mrit fa de
oxigen, conine 2 lanuri alfa i 2 beta
Hb A este hemoglobina adultului i conine 2lanuri alfa i 2 lanuri gama.
Hb M mioglobina proteina care se afl n muchi i are o mas molecular mic.
Compuii hemoglobinei sunt:
Oxihemoglobina hemoglobina n combinaie cu O 2
Carbhemoglobina hemoglobina n combinaie cu CO 2
Carboxihemoglobina hemoglobina n combinaie cu CO formeaz n compus
stabil
Methemoglobina hemoglobina n combinaie cu metalele grele.
Pentru determinarea cantitii de hemoglobin de folosete metoda Sahli (vezi
lucrarea practic)
Analiza spectral pentru determinarea calitativ pe baza benzilor de absorbie pe
spectrul de lumin, oxihemoglobina 2 benzi ntunecate de absorbie n poriunea
galben verde a spectrului, iar la hemoglobina redus doar o singur band mai lat
n partea verde galben a spectrului.

Normal :
B.132-164
F.115-145 g/l

7.VSH.Viteza de sedimentare a hematiilor

VSH-ul reprezinta rata la care sedimenteaza

hematiile dintr-o proba de sange anticoagulat
intr-o ora. Cu cat hematiile sedimenteaza mai
repede, cu atat VSH-ul este mai mare, fiind un
indicator de raspuns de faza acuta.
O crestere a VSH-ului apare la cel putin 24 ore
dupa initierea raspunsului inflamator, iar dupa
incheierea raspunsului de faza acuta scade cu un
timp de injumatatire de 96-144 ore.
In comparatie cu CRP si amiloidul A seric, VSH-
ul este crescut si in situatiile in care se produce
cresterea concentratiei imunoglobulinelor,
complexelor imune si altor proteine.
Norma.
B.1-10 mm/h
F.2-20 mm/h
 Release by MedTorrents.com
8.Numarul de leucocite.

LEUCOCITELE
Leucocitele sau globulele albe
sunt elemente figurate ale sangelui au nucleu si au in general
forma ovala dar datorita capacitatii acestora de a emite
pseudopoade forma lor este schimbatoare.
Leucocitoza
- cresterea numarului leucocitelor peste 8000 mm poate fi
temporara
si poate fi determinata de cauze foarte diferite cu
mar fi ingerarea de alimente, ridicarea temperaturii
mediului, stari psihice, etc.,iar cele
permanente
sunt manifestari ale unor stari patologice (boli infectioase,
scarlatina, encefalita, septicemiile, holera, hemoragii si
in asociere cu boli maligne, etc.) Cand leococitoza
permanenta se produce printr-o imultire anarhica
a leucocitelor, se produce starea numita leucemie ea
prezinta o crestere enorma si necontrolata a leucocitelor
(1000000 mmc ) in circulatie gasinduse si forme imature a
acestora.
Leucopenie
neutropenia)
este scaderea sub 4000 mmc se manifesta in unele boli infectioaseca
febra tifoida, gripa, intoxicatii cu substante chimice, anemia
aplastica, deficite vitaminice, boli ale celulei stem
Normal
B si F 4,0-9,0 x109 l

9.Timpul de singerare.

Informatii generale

TS este un test de investigare a hemostazei primare, fiind astfel un indicator al eficientei fazelor vasculara si plachetara. TS
depinde de functia si numarul trombocitelor, prezenta proteinelor plasmatice de adeziune, integritatea matrixului peretelui
vascular3;6 .
Pregatire pacient - pacientul nu va lua medicamente care contin aspirina timp de 7 zile inainte de test si se va abtine de la
consumul de bauturi alcoolice 1 .
Tehnica de efectuare - se dezinfecteaza lobul urechii cu eter (nu cu alcool); se incizeaza ferm lobul cu lanteta de 1.5 mm latime si
reglata la o adancime de 3 mm, declansandu-se concomitent cronometrul; din 30 in 30 de secunde se absorb picaturile de sange pe
o hartie de filtru pana la oprirea sangerarii (metoda Duke) 4 .
Valori de referinta - 1-4 minute (metoda Duke)1 .
Valori critice TS>15 minute3 .
Semnificatie clinica
TS crescut:
1. Trombocitopenii: - pentru 80000/l,TS va fi ~10 minute, pentru 40000/l TS va fi ~20 de minute, pentru mai putin de
10000/l,TS va fi > 30 de minute daca functia trombocitara este normala 3 .
2.. Afectari ale functiei trombocitare
- ereditare: boala von Willebrand, trombastenie Glanzmann, sindrom Bernard-Soulier, sindrom Wiskott-Aldrich, sindrom
Chediak-Higashi;
- dobandite: uremie, paraproteinemii (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), sindroame mieloproliferative acute si
cronice, infectii virale, insuficienta hepatica severa, medicamente.
3. Tulburari ale hemostazei secundare: la 20% din pacientii cu hemofilie, 30% din pacientii cu deficit de factor V, in unele cazuri
de afibrinogenemie.
4. Unele boli de tesut conjunctiv: sindrom Ehlers-Danlos 1;5;6 .
TS crescut in prezenta unui numar normal de trombocite indica prezenta bolii von Willebrand sau a unei disfunctii trombocitar e.
Afectiunile vasculare cum sunt vasculitele alergice sau teleangiectaziile hemoragice ereditare nu se insotesc de ob icei de
prelungirea TS desi uneori pot apare sangerari spontane.
TS scazut poate fi observat la unii pacienti cu hiperlipoproteinemie, diabet zaharat sau ateroscleroza. La acesti pacienti
semnificatia clinica nu este precizata 5 .
 Release by MedTorrents.com

10.Timpul de coagualre

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei operatii chirurgicale, se
determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale
8-12 minute.

Cresteri anormale

Depasirea acestui timp (t.c. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la
sangerari, la hemoragii.
Scaderi anormale
Un timp de coagulare scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce la coagularea
sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene.

12.Determinare grupelor sangvine.

13.Determinare apartenetei RH.
 Release by MedTorrents.com
14.ECG.Amplasarea electozilor in deviatii
standart. 17.Ascultarae inimii

18.Masuararea Tensiunii arteeiale

20.Determinarea VEMS

Volumul expirator maxim pe secunda-volumul maxim

de aer expulzat din plamani in prima secunda a
expiratiei rapide, fortate si maxime care urmeaza unei
unei inspiratii maxime. VEMS poate fi masurat si la
doua sau trei secunde. Pe spirograma masurarea
VEMS se face prin coborarea unei verticale din
punctul ce marcheaza inceputul expirului si
proiectarea pe aceasta verticala a punctului de pe
traseu care corespunde primei secunde a expirului.
Vulomul obtinut prin inmultirea cu factorul de
conversie al aparatului este corectat BTPS. Scaderea
VEMS este considerata usoara daca este cuprinsa intre
60-60% din valoarea teoretica, moderata intre 40-59%
si severa sub 40%.
 Release by MedTorrents.com
19.Valorile normale ale volumelor respiratorii(ml).Spirometria.

SPIROMETRIA. VOLUMELE RESPIRATORII

Spirometria este metoda de msurare a volumelor respiratorii cu ajutorul spirometrului.
Spirografia metoda de nscriere a micrilor respiratorii.
Volumele respiratorii:
Volumul respirator curent (500 ml) este cantitatea de aer care ptrunde n plmni n timpul unui inspir
normal.
Volumul inspirator de rezerv (2000 2500 ml) aerul care ptrunde n plmni la un inspir forat dup un
inspir normal.
Volumul expirator de rezerv (1000 1500 ml) aerul expirat la o expiraie forat dup o expiraie normal.
Volumul rezidual (1000 1500 ml) este aerul care rmne n plmni dup o expiraie forat.
Dou sau mai multe volume mpreun se numete capacitate pulmonar.
Capacitatea inspiratorie, egal cu suma dintre volumul curent i volumul inspirator de rezerv, reprezint
cantitatea de aer (3500 ml) pe care o persoan o poate respira pornind de la nive lul expirator normal pn la distensia
maxim a plmnilor.
Capacitatea rezidual funcional, egal cu suma dintre volumul expirator de rezerv i volumul rezidual.
Aceasta reprezint cantitatea de aer ce rmne n plmni la sfritul unei expiraii normale.
Capacitatea vital egal cu suma dintre volumul inspirator de rezerv, volumul curent i volumul expirator
de rezerv. Aceasta reprezint volumul maxim pe care o persoan l poate sc oate din plmni dup o inspiraie
maxim (4600 ml).

Volumul
inspirator de
Capacitatea
rezerv
inspiratorie

Volumul curent
Capacitatea
pulmonar total

Volumul
expirator de Capacitatea
rezerv rezidual
funcional

Volumul
rezidual
Capacitatea pulmonar total reprezint volumul maxim pn la care pot fi expansionai plmnii (5800
ml).

Toate volumele i capacitile pulmonare sunt cu aproximativ 20-25% mai mici la femei dect la brbai.
Spaiul mort anatomic aerul ce se afl n cile respiratorii (laringe, trahee, bronhii, bronhiole), acest aer nu
particip n metabolismul gzos (150 ml).
Minut-volumul respirator i minut-volumul ventilator pulmonar.
Minut-volumul repirator este cantitatea de aer care ptrunde n plmni timp de un minut i este egal cu
volumul curent de nmulit la frecvena respiratorie.
MVR = VC x F
Nu tot aerul ce ptrunde n plmni particip la schimbul de gaze, deoarece o cantitate rmne n cile
respiratorii (nas, laringe, trahee...) i alveolele neperfuazte cu snge, unde are loc schimbul de gaze, acesta este
spaiul mort fiziologic.
Minut volumul ventilaiei pulmonare este cantitatea de aer ce particip la schimbul de gaze n plmni timp de
un minut. Pentru a determina minut-volumul ventilaiei pulmonare este necesar de a scdea din volumul curent
volumul spaiului mort.
MVVP = (VC SM) x F = 4,5 5,5 l
Dup efort fizic la oamenii antrenai crete volumul curent, iar la cei neantrenai volumul curent scade, iar frecvena
respiraiei crete ceia ce poate provoca hipoxie. La efort fizic este necesar de a respira profund i rar.
 Release by MedTorrents.com
21.Urina normal constantele.

Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul cald, dupa febra, dupa varsaturi, diaree,
dupa transpiratii intense (deshidratare), dupa fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de urina este mai mica. In socul
produs de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme, in bolile care retin apa in organism (insuficienta cardiaca, cirozahepatica)
cantitatea de urina scade foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii renale) sau intoxicatiicu
substante chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml (oligurie). In aceste situatii organismul sufera deoarece nu s e
mai pot elimina prin urina deseurile nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile urinare (calculi urinari, hipertrofie
de prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea de urina este mai mica. Dupa frig, emotii, tratamente cu
diuretice, consum mare de lichide, de alimente sarate, de alcool, creste si cantitatea de urina peste 2 litri (poliurie). Bolile
cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza renala) care nu mai permit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc
eliminarea unei cantitati foarte mari de urina.
.Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care este de 1000) si se determina cu urodensimetrul.
Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030. Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea
de urina, se produce in general o scadere adensitatii urinare si invers, cand urina din 24 de ore este in cantitate mai mica si
mai concentrata, atunci densitatea urinara este mai crescuta. Numai in diabetul zaharat, in ciuda unei cantitati mari de urin a,
densitatea urinei nu scade, ci creste datorita zaharului dizolvat in urina. O densitate urinara se considera anormala atunci
cand examenele repetate arata cifra sub 1012. Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de a produce o
urina mai concentrata.
Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a organismului, fie un diabet zaharat.PH-ul urinar sau
reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina. Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de
turnesol (sau cu alta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se observa modificarea culorii benzii de hartie .
Sub pH-ul 7,0 urina este considerata acida si hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si hartia
se albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5. Dupa o alimentatie bogata in carne si
medicamente acide (sare de lamaie, vitamina C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim alimentar vegetarian, dupa
medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau dupa infectii ale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este
permanent prea acida sau prea alcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de fosfat si
carbonat de calciu.
22.Componentele examenului sumar a urinei.
Examenul sumar de urina
Cantitatea de urina emisa in 24 de ore depinde de ingestia de lichide, de pierderile de apa prin transpiratie si de functionalitatea aparatului
urinar.
Aspectul
Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate contine:
saruri (urati, oxalati, fosfati, carbonati)
mucus, puroi, epitelii, microbi
grasimi
Densitatea
Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1.015 1.025
Ph
pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4.8 si 7.8. Urine puternic acide (pH < 4.5) se produc in procesele maligne (are
loc distrugerea crescuta de proteine), febra, diaree abundenta, acidoza diabetica sau metabolica.
Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intilnesc in:
reumatismul poliarticular cronic
diabet zaharat
insuficienta renala decompensata
Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intilnesc in:
alcaloza respiratorie
alcaloza metabolica
varsaturi abundente (etiologii diferite)
infectii ale cailor urinare (cistite, pielite)
Proteine urinare
Reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau extrarenale.
Glucoza
In mod normal urina nu contine decit cantitati foarte mici de glucide. In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile,
prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie.
Compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal).
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utilizarea compusilor cetonici in tesuturilor
extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume:
efort muscular stresant
diabet zaharat
varsaturi accentuate (sarcina) etc.
Pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobiligenul, urobolina, etc.). Patologic, in urina
pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari(saruri biliare).Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv, fie a
unui icter parenchimatos hepatic.
Sediment urinar
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin centrifugare
 Release by MedTorrents.com
23.Concetratia normal a glucozei in plasma sangvina si in urina filana .Reglarea

Nivel al glucozei in sange. Multumita mai multor mecanisme de reglare, glicemia este mentinuta sensibil constanta
(in jur de 1 gram la litru) cu scopul de a aduce organelor si tesuturilor cantitati constante de glucoza sangvina.
Reglarea nivelului sangvin al glucozei este asigurata multumita unui echilibru permanent intre substante, de natura
mai ales hormonala, care micsoreaza glicemia (insulina) si cele care o cresc (glucagonul, adrenalina, hormonul de
crestere).

Masurarea glicemiei - Glicemia se masoara fie in sangele venos in cursul clasicei "luari de sange" (glicemia
venoasa), fie in sangele capilar dupa o mica intepatura in varful degetului (glicemie capilara), o picatura de sange
fiind intinsa pe o banda reactiva; masurarea este atunci stabilita fie prin compararea culorii obtinute cu o scara de
culori, fie prin citire directa, banda fiind introdusa intr-un mic aparat denumit autoanalizor. Valoarea normala a
glicemiei este intre 4,4 milimoli pe litru si 6,7 milimoli pe litru (adica intre 0,8 si 1,2 grame pe litru) luata pe
nemancate si de cel putin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la doua ore dupa luarea unei mese.

Patologie
- Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) risca sa duca la o pierdere a cunostintei daca scaderea este importanta. Ea
este tratata prin administrarea orala de zahar daca bolnavul este constient, prin injectarea de glucagon in caz
contrar.
- Hiperglicemia (cresterea glicemiei) este unul dintre semnele caracteristice diabetului. Ea este tratata printr-un
regim alimentar adecvat, eventual prin administrarea de medicamente hipoglicemiante si, in unele cazuri (diabet
insulino-dependent), prin injectarea de insulina.
In urina finala glucoza nu trebue sa fie. Daca este prezenta ne vorbeste de o patologie. Ex.DZ.

24.Diagnosticul precoce de sarcina.

 Release by MedTorrents.com
25.Teste de importantza clinica. (Rotulea, ahilean, bicipital)
 Release by MedTorrents.com
26.Masticografia
 Release by MedTorrents.com
27.Electromiografia
Electromiografia (EMG) este un test folosit pentru nregistrarea activitii electrice a muchilor. Cnd muchii sunt
activi, acetia produc impulsuri electrice direct proporionale cu nivelul activitii musculare.
Electromiografia poate fi recomandat de medicul specialist pentru depistarea activitii electrice anormale de
la nivelul muchilor, survenite n afeciuni precum distrofie muscular, inflamaii musculare, leziuni ale sistemului
nervos periferic (manifestate la nivelul minilor i picioarelor), scleroza lateral amiotrofic, miastenia gravis, hernie
de disc.

De ce se face testul?
n general electromiografia este recomandat n urmtoarele cazuri:
pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slbiciune muscular;
stabilirea diferenelor dintre slbiciunile musculare provenite de la afeciuni la nivel muscular i cele provenite de la
afeciuni ale sistemului nervos;
stabilirea diferenelor dintre slbiciunile muchilor datorate afeciunilor propriu-zise i a celor datorate nefolosirii
muchilor la parametrii normali datorit durerilor sau altor cauze. Ea contribuie la diferenierea unei tulburri
anorganice (psihologic), unei atingeri a sistemului nervos central (encefal i mduva spinrii), unui sindrom neurogen
periferic (atingerea nervilor sau a originii lor aflate n mduv), unei atingeri musculare i a unei tulburari a conduciei
neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muchi).
Pregtire pacient
n cazul adulilor electromiografia nu presupune pregtiri speciale. Dac testul va fi efectuat unui copil, este
indicat o discutie preliminar cu acesta pentru a-l familiariza cu procedura ceruta de electromiografie.
Cum se face testul?
EMG se realizeaz prin inseria n masa muscular a unui ac cu funcie de electrod. Acele sunt de unic
folosin iar ntreaga procedur poate fi moderat dureroas i poate produce sngerare uoar. Persoanele care primesc
tratament anticoagulant (trombostop, sintrom) sau antiagregant plachetar (aspirin, plavix) pot sngera mai abundent
i de aceea se recomand ntreruperea temporar a acestui tratament cu 4 - 5 zile anterior investigaiei. Durerea i
sngerarea sunt minime.
Semnalele electrice nregistrate de ctre acul electrod sunt analizate de ctre un computer i ofer date preioase despre
suferina nervilor i/sau a muchilor.
A doua parte a investigaiei cuprinde evaluarea conducerii nervoase pe nervii senzitivi i motori i foloseste de aceast
dat electrozi sub forma unor discuri de mici dimensiuni care sunt lipii pe suprafata pielii. Acestia inregistreaza
potenialele produse n muchi de stimularea cu curent electric a nervilor care inerveaz muchii respectivi. Un
computer va calcula viteza de conducere nervoas i ali parametri functionali ai activitii nervoase.

28.Acuitatea vizuala
Capacitatea ochiului de a distinge separat doua obiecte alaturate. Acuitatea vizuala
depinde de claritatea focalizarii retiniene, integritatea cailor nervoase si interpretarea
cerebrala a stimulului.
- La adult, scara de acuitate cea mai utilizata pentru vederea de departe este cea care
prezinta litere de dimensiuni descrescatoare. Subiectul fiind plasat la 5 metri de scala, este
pus sa citeasca testul cu fiecare ochi pe rand, fara lentile corectoare, apoi cu lentile
corectoare care par cele mai adecvate pentru vederea sa. Literele cele mai mari cores pund
unei acuitati de 1/10, iar cele mai mici unei acuitati de 10/10. Pentru masurarea acuitatii
vizuale de aproape, testul cel mai utilizat este cel al lui Parinaud. Citit la o distanta de 33
centimetri, el face apel la lectura fragmentelor unui text scris cu litere din ce in ce mai mici
- La copiii inaintea varstei scolare si la subiectii analfabeti, masurarea acuitatii vizuale este
identica cu cea a adultului, dar se utilizeaza cifre, desene sau litera E orientata in diferite
sensuri si a caror orientare subiectul trebuie s-o indice.
 Release by MedTorrents.com
29.Perimetria
 Release by MedTorrents.com
30.Preceperia cromatica.
 Release by MedTorrents.com
31.Probele audetive
 Release by MedTorrents.com

32.Determinarea pragurilor gustative si senzatiilor.

 Release by MedTorrents.com
33.EEG.

3
 Release by MedTorrents.com
34.Teste pentru memorie.

3
 Release by MedTorrents.com

35.MEtabolismul bazal
Metabolismul bazal
MB reprezint consumul energetic minim necesar meninerii funciilor vitale
Unitatea ce exprim rata energiei folosite de organism rata metabolismului este caloria
Caloria cantitatea de cldur necesar pentru a ridica temperatura unui gram de ap cu 10 C
MB la aduli sntoi constituie:
brbai 1600 kcal/24 ore
femei 1300 kcal/24 ore
MB depinde de:
- constituie: greutatea corpului, talia
- vrst (copii > vrstnici)
- sex (brbai > femei)
- condiiile mediului extern (MB max. la ora 16-17; min la ora 3-4 dimineaa; veghe > somn)
MB poate fi calculat cu ajutorul tabelelor sau msurat n anumite condiii standarte:
1. Stare de veghe
2. Repaos muscular (pozi
3. ie orizontal) i psihic
4. Post alimentar 12-16 ore
5. Temperatura de confort 18-200 C

Rata MB crete n timpul efortului fizic

MB + energia necesar pentru a efectua un efort fizic se numete metabolism general
MG depinde de activitatea desfurat, astfel toate persoanele pot fi repartizate n 4 grupe profesionale:
1. Intelectuali 3000-3500 kcal/zi
2. Muncitorii ntreprinderilor mecanizate 3500-4000 kcal/zi
3. Lucrtorii ntreprinderilor parial mecanizate 400-4500 kcal/zi
4. Muncitorii care execut o munc fizic grea 4500-5000 kcal/zi
Reglarea metabolismului bazal
Hormonii tiroidieni (T3 ; T4 ) mresc rata MB cu 60% 100% peste norm; absena complect a acestor hormoni
duce la scderea ratei MB cu 50%-60% fa de norm
Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) mresc rata MB n majoritatea esuturilor, accelernd glicogenoliza i
astfel mrind activitatea metabolic celular
Stimularea sistemului nervos simpatic mrete rata MB doar cu 15% (la noi-nscui cu 100%)
36.Consitiile de confort pentru aprecierea MB.Determinarea MB.
Calorimetria
Reprezint msurarea rate MB 2 metode
1. Calorimetria direct se efectuaz cu ajutorul camerelor calorimetrice; este bazat pe determinarea energiei cedate de
organism sub form de energie termic (cldur). Cldura cedat este captat de apa din calorimetru i dup devierea t0
apei, calculm MB (Q); Q= mc(t2-t1)/MT
2. Calorimetria indirect este bazat pe determinarea energiei eliberate n rezultatul proceselor oxidative, prin calcularea
V O2 utilizat i V CO2 eliberat analiza gazoas
I. Analiza gzoas complet Metoda Douglas -Holdane
Colectarea aerului expirat de persoana examinat n sacul Douglas timp de 10-15 min i determinarea n % a O2 i CO2 n aerul
inspirat i expirat (gazoanalizatorul Holdane)
Etapele analizei gazoase complete:
1. Ventilaia pulmonar (aerul ce trece prin plmni/min)
V aer colectat / timp = V aer/min
2. Determinarea n % apoi n uniti de volum
VO2 cons / min = VO2 insp VO2 expir
VCO2 eliminat / min = VCO2 expir VCO2 insp
3. Determinarea coeficientului respirator CR
CR = VCO2 elimin / VO2 cons
CR depinde de substratul supus oxidrii
CR glucide = 1,0; CR proteine = 0,8; CR lipide = 0,7
Exemplu: C6 H12 O6 + 6O2 6 CO2 + 6H2 O
CR = 6CO2 / 6O2 = 1
4. Determinarea echivalentului caloric al 1l O2 - cantitatea de energie degajat la consumarea 1l O2 (conform tabelelor
standard n baza CR)
EK 1 l O2 = CR + 4; pentru glucide = 5 kcal
proteine = 4,8 kcal
lipide = 4,7 kcal
5. Determinarea MB (Q)= kcal/ min, apoi 24 ore
6. Calcularea MB dup tab. standard i compararea cu datele experimentale; aprecierea erorii ( 10%)
 Release by MedTorrents.com
39.Clearence-ul plasmatic si importanta in aprecierea functiilor renale.
Clearance-ul creatininei

Clearance - ul, notiune introdusa de Van Slyke, exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in unitatea de timp, pentru o
substanta data. Clearance-ul creatininei se calculeaza cu formula: C=UxV/P, unde C=clearance-ul substantei; U=concentratia
substantei in urina exprimata in mg/mL; V=debitul urinar exprimat in mL/min.; P=concentratia substantei in plasma exprimata in
mg/mL.

Se urmaresc clearance-urile a doua categorii mari de substante:

- substante ce nu se reabsorb si nu se secreta de catre tubii renali - filtratul glomerular;
- substante ce sunt epurate complet - fluxul plasmatic renal.

Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei, ambele prezente aproape in exclusivitate in muschi. Produc tia
endogena de creatinina este constanta in conditiile in care masa musculara ramane constanta.
Determinarea clearance-ului la creatinina este proba functionala renala cu cea mai larga utilizare in clinica medicala, fiind folosita
pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare, deoarece toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina. Avantaju l metodei
consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul exogen de proteine si de diureza.

In calculul clearance-ului se iau in considerare debitele urinare V1 si V2 (mL/min), valorile creatininei din cele 2 probe de urina
U1 si U2 (mg/dL), valoarea creatininei serice P (mg/dL) si suprafata corporala S (mp):
C(mL/min)=1.73/Sx[(V1xU1)+(V2xU2)]/ 2xP. Pentru situatiile in care debitul urinar este mai mic decat 1.5 mL/min, la pacienti
cu arsuri severe, precum si pentru monitorizarea functiei renale la pacienti tratati cu medicamente nefrotoxice, se aplica pentru
calcul formula Cockroft: C(mL/min) = [(140-varsta(ani)xgreutatea(kg)]/[72xcreat inina serica(mg/dL)]. La femei rezultatul se
inmulteste cu 0.85. Ca o conditie, nivelul creatininei serice trebuie sa fie constant si determin area se repeta dupa 24 ore. Aceasta
formula nu se aplica la bolnavii cu transplant renal, subiectii cu varste peste 70 ani, in caz de obezitate si sindroame edematoase.
La copii se aplica formula: C(mL/min)=0.55xlungimea corpului(cm)/creatinina serica (mg/ dL) (la nou-nascuti la termen si in
primul an de viata se inmulteste 0.45 cu lungimea corpului/creatinina serica). De asemenea clearance -ul la creatinina poate fi
estimat dintr-o singura determinare a creatininei serice utilizand normograme, pe baza varstei, greutatii si nivelului creatininei
serice.

40.Calciu.
Aportul de calciu trebuie sa satisfaca in mod eficient necesitatile organismului, care variaza in functie de varsta, sex si starea de
sanatate, astfel:
Sugari: 0-5 luni: 210 mg/zi
6-11 luni: 270 mg/zi
Copii: 1-3 ani: 500 mg/zi
4-8 ani: 800 mg/zi
9-18 ani: 1300 mg/zi
Adulti: 19-25 de ani: 1000 mg/zi
51-70 de ani:1200 mg/zi.
Femeile au un necesar de calciu particular:
- cele insarcinate: 1300 mg/zi
- peste 50 de ani: 1500 mg/zi
Hipercalcemia (concentratia crescuta a calciului in sange) aparuta ca rezultat al aportului excesiv (peste 2000 mg/zi, de -a lungul
unei perioade lungi de timp, poate determina aparitia unor simptome precum astenia, anorexia (disparitia apetitului), depresie,
confuzie, greturi, varsaturi, constipatie, dureri musculare, cefalee. Complicatiile cronice asociate acestei stari sunt dezvoltarea de
calculi urinari (sau chiar insuficienta renala) si ritmuri cardiace anormale. Persoanele cu probleme renale (litiaza renala) si cele cu
insuficienta cardiaca aflate in tratament cu digitale (cum este digoxina) nu trebuie sa consume suplimente sintetice de calciu
deoarece acestea pot cauza o agravare a evolutiei boli de fond

Hipocalcemia este o tulburare electrolitica ce se caracterizeaza prin niveluri scazute ale calciului seric. Dieta restrictiva in calciu
poate determina aparitia acestei probleme, ce se traduce clinic prin aparitia paresteziilor sau furnicaturilor la nivelul ext remitatilor
membrelor (deoarece nu se mai transmite corespunzator influxul nervos), contracturi musculare necontrolate (sub forma
carceilor), frecventa crescuta a cariilor dentare. Pe termen lung lipsa calciului determina aparitia rahitismului (la copii),
osteomalaciei si osteoporozei (la adulti).