Conceptul de stiinta

Criteriul concordantei cu faptele:

Prin stiinta politica se intelege studiul fenomenelor politice cu ajutorul metodelor stiintelor
empirice.
Aceasta definitie implica doua aspecte:
1.Delimitarea politicii ca domeniu si obiect de analiza.
2.trebuie sa urmarim cum se compara sub aspectul stiintelor empirice.
Criteriul constitutiv al cunoasteri stiintelor politice bazat pe datele empirice este
criteriul concordantei cu faptele.
Stiinta empirica nu poate sa neglijeze in niciun fel racordarea postulatelor sale teoretice la
fapte. Abordarea analitica a cunoasterii este clasificata drept gnoseologie. Spre deosebire de
gnoseologie, epistemologia se refera la se refera la cunoasterea stiintifica la acel mod
particular de cunoastere.
Metodologia este acea parte a epistemologiei care se ocupa de strategiile si
modalitatile de extindere a cunoasterii.
Revenind la criteriul concordantei cu faptele constatam faptul ca acesta se prezinta drept un
atribut invariant si sine qua non (fara de care nu se poate) fiind cel mai mic numitor comun al
tuturor stiintelor empirice.
Munca savantului consta in a elabora teorii insa deoarece notiunea legaturii cu faptele
este generica necesara, dar nu si suficienta trebuie sa trasam un semn delimitativ capabil sa
distinga caracterul empiric al unei teori sau al unui sistem teoretic sau o linie de hotar intre
stiinta empirica si alte modalitatii de cunoastere. Prin insusi faptul ca activitatea stiintifica
consta in eleborarea teoriilor este subordonata direct tocmai functiei de extindere a
cunostiintelor de rezolvare a problemelor cocnitive.

Falsificabilitatea unui sistem teoretic:

Prin cuvantul metoda intelegem trei lucruri diverse chiar daca legate intre ele:
1.Metoda stiintifica este o strategie generala care indica o secventa ordonata de actiunii sau
studi pe care savantul trebuie sa o respecte ori sa o parcurga pentru a realiza obiectivul
studiului sau. In acest sens se vorbeste de metoda inductiva, metoda deductica sau
confruntarea intre metoda subiectiva si obiectiva.

2.Metoda stiintifica reprezinta o totalitate de reguli sau norme de conduita recomandate pantru
fiecare dintre activitatile prin intermediul carora se desfasoara investigatii, in particular o
stiinta empirica cuprinde:
a. reguli de acceptare adica regulile ce stabilesc care ipoteze prevazute sa intre in corpusul
stiintei ar fi acceptabile si care trebuie respinse.
b. reguli de falsificare regulile ce stabiles conditiile in care o ipoteza prevazuta sa devina
componenta a corpusului stiintei ori deja acceptata si inclusa in acesta ar trebui sa fie
dezaprobata si respinsa ca fals.
c. reguli de alegere regulile ce prescriu care dintre cele doua sau mai multe ipoteze
alternative pentru elucidarea acelorasi fapte ar trebui sa fie preferat.

3.Metoda stiintifica este o totalitate de tehnici conceptuale si operationale de observare, de

clasificare, de calculare, de desfasurare a experimentelor prin intermediul carora se efectueaza
activitatile prevazute de procedura si reglementate de reguli.
 Daca prin metoda se intelege o strategie generala punctul de reper la care porneste
activitatea este urmatorul:- o teza teoretica este cu atat mai valoroasa cu cat formeaza o idee
de valabilitate universala. Aceasta premiza vizeaza atat teoria filozofica, dar si teoria
matematica sau teoria stiintifica empirica, aceasta din urma trebuie sa fie raportata la fapte
adica sa fie confirmata de experiente.
O teorie universala poate fi verificata empiric adica adevarul e demonstrat prin
intermediul observatiei. Daca si numai daca toate faptele in timp si spatiu pe care se sprijina
aceasta teorie au fost cu adevarat observate si au confirmat discursul teoretic, cu toate acestea
ori cat de numeroase ar fi observarile efectuate asupra fiecarui caz in parte nimic si nimeni nu
ar putea sa ne asigure si sa ne garanteze ca au fost luate in considerare toate faptele ce se
refera la chestiunea examinata.
Karl Popper spunea ca o astfel de obiectie este argumentata astfel: din punct de vedere
logic apare mai mult decat evident ca nu este deloc justificata subordonarea arsetiunilor sale
celor particulare, ori cat de numeroase ar fi acestea din urma, defapt oricare concluzie
configurata in acest mod poate oricand sa-si descopere falsitatea. Ex.: Oricat de numeroase ar
fi cazurile cu lebede albe pe care le-am putut observa aceasta nu poate justifica concluzia ca
toate lebedele sunt albe.
Chiar daca s-ar descoperi ca o ipoteza sau teorie sunt argumentate in mod riguros
pentru toate cazurile abservate acest lucru evident n-ar putea exclude posibilitatea ca ele sa nu
corespunda unor cazuri neremarcate in trecut ori viitoare.
A considera in baza obsrvatiei drept adevarata o teorie universala este deci o problema
imposibila. De aici si dilema ori sa se abandoneze ideea ca in contextul cunoasteri empirice ar
putea fi elaborat un anumit sistem teoretic unuversal ori sa se identifice in criteriul particular
de verificare a afirmatilor teoretice in baza experientei cu cunostiinta clara ca in lipsa unui
astfel de control real nu exista stiinta in calitate de cunoastere empirica argumuntul lui Popper
este urmatorul: daca este cert ca sectiunile universale nu pot deriva niciodata din arsetiuni
singulare ele pot totusi sa fie contrazise de arsetiuni singulare. Cu alte cuvinte de la un sistem
stiintific nu voi cere sa fie capabil de a fi selectat in sens pozitiv o data pentru totdeauna dar
voi cere ca forma lui logica sa fie cea care poate fi evidentiata prin intermediul verificarilor
empirice in sens negativ, un sistem empiric trebuie sa poata fi respins de experienta.
O teorie este stiintifica daca este conceputa si expusa intr-o astfel de forma definitiva cu
ajutorul deductiei prin intermediul procedeeului deductiv si supusa controlului empiric pentru
a vedea daca rezista ori daca din potriva este contafacuta. Din posibilitatea ca sistemul teoretic
sa fie respins deriva ca o consecinta coerenta criteriul progresului. In optica lui Popper
avansarea cunoasterii stiintifice se produce datorita prabusiri repetate a teoriilor si gratie
substituirilor prin alte tori mai surprinzatoare prin intermediul unei revolutii stiintifice ori a
unui sir continuu de revolutii stiintifice.
In fond confruntarea pentru izbanda se desfasoara intre teoriile competente si dintre ele
devoaleaza cea mai cuprinzatoare, cea care se afirma cel mai mult, cea care dispune de un
continut empiric mai amplu.