1. Factorii i resursele funcionarii puterii politice.

Puterea politic constiutue un subsistem al puterii sociale, care are menirea de a menine ordinea i a
stimula progresul.
Influena exercitat de factorii politici n societate, inclusiv de putere, depinde de resursele disponibile, care
reprezinta valori ce pot fi utilizate pentru a produce rezultatele politice ateptate.
Factorii politici in sens larg se refer la partidele politice, Parlament, Guvern care iniiaz i adopt legi.

Resursele puterii politice sunt acele mijloace mobilizate pentru a influenta, n contexte determinate de
viata, conduitele actorilor politici, aflati n diferite relaii interactive, pentru atingerea scopurilor lor politice.

Resursele puterii politice:

- mijloace economice
( puterii intodeauna ii sunt necesare resurse banesti pentru campaniile electorale, realizarea programurilor
sociale, educative, pentru asigurarea ordinii interne, securitatii);
- resurse sociale;
- resurse informatice;
- resurse demografice ;
- resurse de for.
La fel ca resurse ale puterii putem considera : constringerea, violenta, convingerea, stimularea, dreptul,
traditiile, frica, miturile.

3. Aspecte politice i economice ale alienrii.

Alienare( sau nstrinare) reprezint un concept care ocup un loc central n gndirea sociala si politic
modern, n teologie, ca si n sociologie si psihologie. n accepiunea cea mai simpl, termenul alienare
desemneaz condiia de separaie sau de nstrinare.
Alienarea politica se produce pe fondul incapacitatii puterii de a conduce, de a-si ndeplini functiile publice
n societate si are ca efecte limitarea autoritatii si pierderea legitimitatii acesteia prin compromisurile la
care recurg unii din reprezentantii sai si/sau prin incompetenta lor.
Dominaia,violenta, supunerea i conformismul pot fi surse de alienare politic pentru individ, alturi de
alte forme de nstrinare i frustrare.
Ascensiunea alienrii este deseori asociat cu apariia economiei industrial. Pe scurt, alienarea i
modernizarea merg mn n mn.
Karl Marx identific trei mari cauze ce determin apariia i ntrein alienarea n cadrul societii.
- Prezena proprietii private
- Transformarea muncii umane n marf
- sistemul diviziunii muncii
Cele trei condiii care duc la apariia alienrii nu au disprut ci din contra, ca urmare a intensificrii
activitii economice i consolidrii sistemului economiei de pia, par a se intensifica.
4. Grupurile de presiune. Fenomenul loobismului si corporativismului.
Grupele de presiune- sunt grupuri sociale, care cauta sa promoveze si/sau sa apere interesele specifice ale
membrilor lor prin exercitarea unei presiuni asupra puterii politice sau asupra administatiei. Ele intra in
interactiune cu institutiile statului si partidele politice angajate in lupta pentru cucerirea sau exercitarea
puterii, ramanand exterioare ei, cauta sa o influenteze.
Grupurile de presiune se deosebesc de partidele politice datorit faptului c ele nu au ca obiectiv cucerirea
puterii sau participarea la guvernare, ci numai obinereaunei influene asupra celor care dein puterea
Trasaturi esentiale ale grupurilor de presiune:
1) caracterul asociativ (adeziunea la un grup si minima organizare presupusa de asociere);
2) caracterul promoional (urmarirea unui anume scop);
3) caracterul politic (desi grupul nu are, in sine, caracter politic, totusi actiunea sa are si obiective politice).

Grupurile de presiune actioneaza in direcii variate:

a) asupra puterii (a tuturor componentelor sale);
b) asupra partidelor;
c) asupra opiniei publice.
Lobby-urile au cunoscut o puternic dezvoltare n S.U.A. Lobbyiurile sunt considerate o roti a democraiei
contradictorii sau conflictuale americane, exprimnd capacitatea sa de iniiativ n raport cu aciunea
guvernamental.
Fenomenul lobbysmului desemneaz att practica de influenare a procesului legislativ, ct i persoanele
sau organizaiile ce acioneaz n vederea promovrii sau mpiedicrii adoptrii unei legislaii.
Lobbystul este persoana pltit pentru a reprezenta un grup de interese, ncercnd s afecteze procesul de
luare a deciziilor de ctre guvern, influennd legislatorii, membrii executivului sau a ramurii judiciare
Fenomenul corporativismului. Doctrin social-politic i economic, aprut dup primul rzboi mondial,
care preconiza nlocuirea sindicatelor muncitoreti cu corporaii, organizaii profesionale din care s fac
parte att muncitorii, ct i patronii, precum i nlocuirea parlamentului cu o reprezentan naional a
corporaiilor.

5. Rolul economicului n funcionarea puterii politice.

Relaia dintre economie si politica are un caracter biunivoc: sectorul politic influenteaza economia, iar
starea si evoluia economiei influenteaza viata politica.
Pe de o parte, sectorul politic (partidele aflate la putere, Guvernul etc.), prin actiunile sale exercita influente
asupra alocarii resurselor disponibile, a distributiei veniturilor, stabilizarii fluctuatiilor macroeconomice,
asupra dezvoltarii economice etc.;
Pe de alta parte, economia exercita influente asupra sectorului politic prin:
a) influena rezultatelor economice asupra gradului de popularitate al partidului la putere (Guvern) si asupra
anselor sale de a fi reales;
b)dependena anselor de a pune in aplicare diferite politici prin utilizarea resurselor economice disponibile
solicitate de sectorul public.
Nu poate exista putere politica echilibrata si compatibila cu normele vietii democratice, care sa nu se
fundamenteze pe o putere economica sanatoasa, dupa cum orice sistem economic are nevoie de intervenia si
sprijinul factorului politic pentru o dezvoltare normala.

6. Timpul politic i spaiul politic. Noiune de geocronopolitic.

Dezvoltarea economica i politic este indispensabil legata de spaiu. Cea mai important unitate teritorial
in Geoeconomie i Geopolitic o reprezint statul.
Geopolitica este o tiin politic ce studiaz impactul aezrii i poziionrii geografice a
unui stat asupra politicii sale externe i interne, precum i impactul factorului spaial asupra politicii
internaionale n ansamblu.
Noiunea de geopolitic a fost ntrodus n uz de politologul suedez Rudolf Kjellen in 1899. Mult
timp geopolitica a fost considerat doar o doctrin politic sau drept un studiu interdisciplinar la
intersecia dintre politic (stiina statal), geografie, sociologie i istorie.
Aceste intrebari sunt din lista celor la alegere!
10.Noiune i esena liderismului politic.
Liderismul - este "puterea realizat de un om sau civa indivizi, pentru a impulsiona membrii naiunii la
aciuni" afirma Jan Blondel.
Liderismul politic ca fenomen este un mijloc de formare, meninere i exercitare a puterii i este bazat pe
integrarea diferitor grupuri, categorii i pturi sociale. n societile contemporane el se realizeaz prin
intermediul unor mecanisme specifice de exercitare a puterii (partid politic, grup de presiune, organ
legislativ, aparat birocratic, mass-media etc.) .
Liderismul exist din momentul apariiei comunitii umane, extinzndu-se asupra oricarei organizaii sau
uniuni de indivizi. Existena fenomenului liderismului n orice sfer a societii este determinat de
necesitile obiective de organizare a vieii sociale.
n sistemul relaiilor de putere un rol important l dein elita politic - agent politic colectiv i liderul politic
- cel mai important agent politic individual. Fiind considerat motorul, generatorul elitei politice i
ocupnd rolul central n sistemul relaiilor de putere, liderul politic asigur realizarea mecanismului puterii
politice.

30.Conceptul de sistem electoral i proces electoral.

Sistemul electoral reprezint totalitatea procedurilor utilizate pentru desemnarea reprezentanilor poporului n
organismele puterii centrale i locale, prin vot, de catre cetateni. In cadrul sistemului electoral sunt integrate relatii
politice, juridice si, mai ales, politico-juridice, acestea formand relatiile sociale.
De-a lungul timpului, sistemul electoral a devenit o componenta a vietii politice si constitutionale din fiecare stat. In
acest fel, se pot realiza conditiile constituirii si functionarii puterii, dar si a comunicarii dintre conducatori si condusi, in
interiorul regimurilor democratice. Alegerile libere sunt caracteristica principala a regimurilor democratice moderne si
presupun reguli si proceduri, codificate in pachete de reglementari legislative si procedurale.
Procedura electorala poate cuprinde urmatoarele aspecte:

determinarea circumscriptiilor electorale (procedura premergatoare alegerii);

alcatuirea unor liste de alegatori;
propunerea candidatilor ;
stabilirea birourilor electorale etc. ;
procedura care presupune alegerile propriu-zise
numararea voturilor
repartizarea mandatelor in functie de voturile exprimate pentru fiecare partid politic
validarea mandatelor electorale;
constituirea finala a organelor statului;
rezolvarea contestatiilor si a litigiilor ce pot aparea pe parcursul alegerilor electorale

n lume snt rspndite 3 tipuri de sisteme electorale, i anume: sistemul majoritar, sistemul proporional
reprezentativ i sistemul mixt.