Actele juridice normative subordonate legii

Hotrrile de Guvern;

Ordonanele Guvernului;

Ordinele minitrilor;

Hotrrile cu caracter nomativ, ale organelor administraiei locale.

Hotrrile se emit pentru organizarea executrii legilor

1. Guvernul adopt hotrri i ordonane.

3. Ordonanele se emit n temeiul unei legi speciale de abilitare, n limitele

i n condiiile prevzute de aceasta.

PROBA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Prin proba se ntelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau
fapt juridic si ,prin aceasta, a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile
corelative. Cuvntul proba are ca sinonim pe acela de dovada.

Sub aspect terminologic, termenul "proba" este folosit n trei sensuri: a)

mijloc juridic de stabilire a existentei drepturilor subiective si obligatiilor
civile; b) operatiunea de prezentare n justitie a mijloa-celor de proba:
nscrisuri, marturii, marturisiri, probe materiale, expertize; c) rezultatul
obtinut prin folosirea diferitelor mijloace de dovada ("reclamantul a probat
dreptul sau prin.").

Obiectul probei sau sarcina probei

. Obiectul probei l constituie elementul de dovedit pentru a demonstra

existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei corelative. Formeaza
obiect al probei toate mprejurarile - acte ori fapte juridice - care sunt
izvoare ale raporturilor juridice concrete.
Sarcina probei este reglementata de art. 1169 C. civ., astfel: "Cel ce face o
propunere naintea judecatii trebuie sa o dovedeasca". Cum primul care se
adreseaza justitiei este reclamantul, nseamna ca lui i revine, mai nti,
sarcina de a dovedi cele pretinse (onus probandi incumbit actori). Dupa ce
reclamantul s-a conformat acestei exigente juridice, este rndul prtului
ca, n aparare, sa dovedeasca faptele pe care-si sprijina cererile sale. Deci,
sarcina probei trece la el; n acest nteles se spune ca, n aparare, prtul
devine reclamant (in excipiendo reus fit actor).

La aceste doua reguli privind sarcina probei se adauga cea de a treia:

judecatorul trebuie sa aiba rol activ n stabilirea completa a adevarului,
putnd sa ordone, din oficiu, administrarea dovezilor, "pe care le va gasi de
cuviinta, chiar daca partile se mpotrivesc"

nscrisurile

Prin nscris se ntelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice

pe un anumit suport material (hrtie, sticla, carton, scndura, pelicula ori
banda magnetica).

a) nscrisul autentic. Potrivit art. 1171 C. civ.: "Actul autentic este acela
care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care
are drept de a functiona n locul unde actul s-a facut". Principalele categorii
de acte autentice sunt: nscrisurile autentice notariale; hotarrile organelor
jurisdictionale (si, n primul rnd, hotarrile judecatoresti); actele de stare
civila.

n ce priveste puterea doveditoare a nscrisului autentic, urmeaza a

distinge: mentiunile ce reprezinta constatari personale ale agentului
instrumentator, facute cu propriile simturi, fac dovada deplina, ele neputnd
fi combatute dect prin procedura nscrierii n fals (procedura dificila si
riscanta); mentiunile ce privesc declaratiile partilor, facute n fata agentului
instrumentator, dar a caror veridi-citate nu poate fi verificata de acesta, fac
dovada pna la proba contrara; mentiunile straine de obiectul nscrisului
pot avea valoarea nceputului de proba scrisa.

b) nscrisul sub semnatura privata. Se numeste "nscris sub semnatura

privata" acel nscris semnat de cel ori de cei de la care provine. Exista deci
o singura conditie ceruta pentru valabilitatea unui astfel de nscris:
semnatura autorului ori autorilor actului, nscrisului (semnatura, n sensul
de aici, este numai cea executata de mna autorului nscrisului, si nu cea
dactilografiata, executata prin parafa ori prin punere de deget).

Conditii speciale de valabilitate pentru anumite nscrisuri sub semnatura

privata:

Conditia pluralitatii de exemplare

Conditia scrierii n ntregime ori punerii formulei "bun si aprobat" nainte de

semnare

Conditia ceruta pentru testamentul olograf

B. Marturia (proba cu martori ori testimoniala)

Marturia este relatarea, orala, facuta de o persoana, n fata instantei de

judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savrsite n trecut, despre
care are cunostinta personal.

Regula generala este ca faptele juridice pot fi dovedite, nengradit, cu

martori; n ce priveste, nsa, actele juridice exista doua exceptii, doua reguli
stabilite de art. 1191 C. civ.: "Dovada actelor juridice al caror obiect are o
valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depoz voluntar, nu se
poate face dect sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori n contra sau peste ceea ce
cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis naintea, la
timpul sau n urma confectionarii actului".

Marturisirea (recunoasterea)

Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt pe

care o alta persoana si ntemeiaza o pretentie si care este de natura sa
produca efecte contra autorului ei.

Marturisirea este un act juridic, din punctul de vedere al dreptului civil, si un

mijloc de proba, din punct de vedere al dreptului procesual civil. Ca act
juridic, marturisirea este irevocabila. Ea nu poate fi revocata de autorul ei
"afara numai de va proba ca a facut-o din eroare de fapt" (art. 1207 C. civ.).

Prezumtiile

Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt

cunoscut la un fapt necunoscut.n esenta, prezumtia este o presupunere
facuta de legiuitor sau judecator. Este considerarea unui fapt ca existent,
dedus din existenta altui fapt, vecin si conex, datorita tocmai legaturii ce
exista ntre cele doua fapte.

Clasificarea prezumtiilor

Dupa autorul lor: a) Prezumtiile legale;b) Prezumtiile simple.

Dupa forta lor probanta: a) Prezumtiile absolute ;b) Prezumtiile relative.