Autismul reprezinta una dintre acele boli, rare, ce-i drept, ale copilariei, de care parintii se tem

foarte mult. Cu atat mai mult cu cat aceasta boala nu are cauze cunoscute, nu are tratamente care sa
duca la o vindecare sigura si, mai mult, boala poate persista intreaga viata.
Autismul reprezinta, in termeni medicali, o tulburare neurologica grava, asociata uneori cu
retard mintal.
Despre copiii autisti se poate spune ca li se ia mult pe o parte si li se da si mai mult pe alta parte.
In sensul ca un copil autist va avea probleme de afectivitate, de adaptare, de invatare sau comunicare,
insa pot dispune de capacitati extrem de dezvoltate in domenii cum ar fi matematica, desen, muzica
sau pot avea o memorie foarte buna.
Cum imi dau seama daca am un copil autist?
Exista cateva simptome dupa care un parinte isi poate da seama daca autismul este sau nu
prezent la copilul lui.
- copilul nu reactioneaza si nu raspunde la stimulii exteriori, pare ca nu aude cand este strigat pe
nume sau ca nu simte o atingere
- nu relationeaza cu ceilalti, sta mereu izolat si pare absent
- este mai mult decat interiorizat, are gesturi stereotipe, nu se joaca si nu se imprieteneste cu
ceilalti copii
- are dificultati de vorbire si de invatare a limbajului
- vorbeste incoerent, nu are logica in ceea ce spune, nu poate duce la bun sfarsit o ide
- se poate atasa excesiv de anumite obiecte si poate reactiona violent in momentul in care
obiectul atentiei lui ii este luat
- copilul isi poate face singur rau, prin actiuni de automutilare, fara sa simta durerea la
intensitatea la care simte un om obisnuit
- poate fi hiperactiv sau, dimpotriva, hipoactiv, situatie care duce la un control dificil al copilului.
Mai mult, copilul va avea nevoie permanent de insotitor, in functie de stadiul bolii.
Care sunt cauzele autismului?
Asa cum spuneam, autismul nu are cauze clare si bine cunoscute. Totusi, ipotezele care se
cunosc in cazul acestei boli, cauzele pot fi:
- un virus, numit cytomegalovirus
- o leziune cerebral
- un nivel anormal de neurotransmitatori (serotonina si dopamina) la nivelul creierului
- o stare de stres exagerata a mamei in perioada sarcinii
- fumatul in perioada sarcinii
Copilul meu va fi autist toata viata?
Situatia difera de la caz la caz. Depinde foarte mult de stadiul si de gravitatea bolii. Astfel, daca
simptomele sunt mai greu de corectat, automat viitorul adult se va confunta cu ele si mai tarziu.
Mai mult, depinde foarte mult de implicarea celor din jur pentru ameliorarea bolii copilului
afectat.
Integrarea in mediul social se poate face, treptat si cu multa rabdare. Copilul nu trebuie in nici un
caz izolat, ci trebuie ajutat sa aiba diverse preocupari, ca orice alt copil de varsta lui.
Cum imi pot trata copilul autist?
Trebuie specificat de la bun inceput ca nu exista un tratament medicamentos care sa vindece sau
care sa reduca simptomele autismului.
De aceea, vindecarea unui copil autist se face prin terapii comportamentale si prin asistenta
permanenta.
 Astfel, parintii copilului trebuie sa ii acorde copilului autist mai multa ingrijire si mai mult timp
decat unui copil obisnuit.
Copilului i se vor dezvolta abilitatile (va fi incurajat sa deseneze daca are o pasiune pentru asa
ceva) si i se vor diminua simptomele negative (leganatul, gesturile stereotipe, automutilarea).
Parintii sunt in primul rand intristati de faptul ca un copil autist nu stie sa reactioneze la
imbratisari si la afectiunea celor din jur, care poate da impresia ca toate eforturile sunt in zadar.
Parintii insa sunt cei care nu trebuie sa se descurajeze usor. Vindecarea unui copil autist se face
in timp, poate prea mult timp pentru rabdarea noastra care este limitata de cele mai multe ori.
Copilul va fi stimulat sa ia contact cu alti copii, pentru a se evita izolarea lui si pentru a-l integra
incet incet in mediul social.
Joaca trebuie de cele mai multe ori sa fie una cu scop educativ. I se pot prezenta celui mic, prin
intermediul jucariilor, diferite actiuni si personaje din viata reala.
Copilul poate fi invatat, odata cu inaintarea in varsta, sa se descurce singur. Copilul poate incepe
de la a invata sa se imbrace singur pana la a povesti o carte. Iarasi, totul tine de varsta si de gradul
bolii.
Parintii care au un copil autist nu trebuie sa il considere pe cel mic vinovat de ceva anume. Nu
trebuie sa il izoleze, nu trebuie sa le fie rusine cu el, nu trebuie sa il priveasca altfel, nu trebuie sa il
excluda din mediul familial sau cel social si, mai ales, copilul nu trebuie pedepsit pentru boala lui.

Autismul
Autor: Dr. Simona Stiuriuc
Tulburarile autiste reprezinta un spectru de conditii psihologice caracterizate de anomalii
ale interactiunilor sociale si comunicatiei,precum si comportament repetitiv si interes
limitat. Diferite persoane cu autism pot prezenta simptome foarte variate. Medicii considera autismul
ca un spectru de tulburari, un grup de tulburari cu caracteristici similare. O persoana poate avea
simptome usoare in timp ce alta severe, dar ambele au spectrul autismului.Simptomele incep de
obicei inaintea de virsta de 3 ani si pot determina intirzieri sau probleme in diferite aptitudini care se
dezvolta din copilarie pina in perioada de adult.
Parintii sunt de obicei primii care observa comportamentul neobisnuit al copilului. Acesta
pare diferit inca de la nastere, nu raspunde la persoane sau isi tinteste atentia la un singur obiect
pentru perioade lungi de timp. Simptomele autismului pot apare si la copiii care par a se dezvolta
normal. Cind un sugar devine brusc linistit, izolat, auto-distructiv sau indiferent la deschiderea
sociala, este suspectat autismul. Cercetarile arata ca parintii sunt de obicei corecti in observarea
acestor probleme de dezvoltare, desi pot sa nu realizeze natura specifica sau gradul problemei.
Tulburarea variaza de la forma severa denumita autism pina la una mai usoara - sindromul
Asperger. Daca copilul are simptomele unei astfel de tulburari, dar nu intruneste criteriile specifice
pentru acestea, diagnosticul este de tulburare autista nespecificata. In spectrul autismului sunt incluse
si alte tulbrari foarte severe, rare, cum este sindromul Rett si tulburarea dezintegrativa a
copilariei.
Spectrul conditiilor autiste cuprinde: autismul, sindromul Asperger si autismul
atipic.Simptomele principale ale tulburarii cuprind afectarea comunicatiei verbale si nonverbale,
sociale cum ar fi impartasirea emotiilor, intelegerea cum gindesc si simt altii si mentinerea unei
conversatii, comportamente de rutina sau repetitive denumite si stereotipuri, cum ar fi repetarea
cuvintelor sau actiunilor, urmarea obsesiva a rutinelor si jucatul in moduri repetitive. Simptomele
tulburarii pot fi observate de obicei de la virsta de 18 luni.
Nu exista tratament pentru autism. Conditia nu se vindeca, dar exista moduri de a ajuta la
minimalizarea simptomelor autismului si de a maximiza invatarea. Terapia comportamentala si alte
optiuni terapeutice ajuta refacerea comportamentelor dorite si le reduce pe cele nedorite.Terapeutii
logopezi pot ajuta persoanele cu autism sa-si amelioreze capacitatea de a comunica si interactiona cu
altii. Terapia ocupationala ajuta in descoperirea modurilor de ajustare a activitatilor pentru a se
potrivi nevoilor si abilitatilor pacientului.
Astazi nu exista nicio medicatie care sa vindece tulburarile autiste. Simptomele pot fi ameliorate
prin folosirea de inhibitori ai recaptarii de serotonina, triciclice, pasihoactive/antipsihotice,
stimulante si antianxioase.
Cauze si factori de risc:Pentru mult timp s-a presupus ca exista o cauza comuna la nivel
genetic, cognitiv si neural pentru autism. Totusi astazi se crede ca autismul este o tulburare
complexa ale caror aspecte de baza au cauze diferite, care frecvent apar combinat. Autismul are o
baza genetica puternica desi neclara si explicata mai ales de mutatii rare cu efecte majore.
Majoritatea mutatiilor care cresc riscul de autism nu au fost identificate. Unele indicii arata disfunctia
sinaptica drept o cauza de autism. Unele mutatii rare pot conduce la autism prin intreruperea cailor
sinaptice. Toti teratogenii cunoscuti asociati riscului de autism par a actiona in primele 8 saptamini de
la conceptie. Factorii de mediu care au fost considerati a contribui sau a exacerba autismului
cuprindunele alimente, boli infectioase, metale grele, solventi, fenoli folositi in industria plastica,
pesticide, alcool, fumatul, drogurile, vaccinurile si stresul prenatal, desi nu s-au gasit legaturi, iar
unele elemente au fost complet eliminate.
Fata de alte tulburari cerebrale, cum este Parkinson, autismul nu are un mecanism total la nivel
fie molecular, celular sau sistemic. Nu se stie daca autismul reprezinta mai multe tulburari cauzate de
mutatii ale unei cai moleculare comune sau este un set larg de tulburari cu mecanisme diverse. Se pare
ca autismul este prezent printre factorii de dezvoltare care afecteaza toate sistemele functionale
cerebrale si tulbura dezvoltarea creierului.
Semne si simptome:Toti copiii cu autism demonstreaza deficite in interactiunile sociale,
comunicarea verbala si nonverbala, precum si comportamente repetitive. In plus, au raspunsuri
neobisnuite la experientele senzoriale, cum ar fi unele sunete sau modul in care arata obiectele.
Fiecare dintre aceste simptome variaza de la forma usoara pina la una severa. Ele se vor prezenta la
fiecare individ diferit. Acesti copii nu urmeaza modelul obisnuit de dezvoltare. Frecvent, intre virsta de
12 si 36 de luni, diferentele apar in modul cum interactioneaza cu oamenii. Unii parinti raporteaza
schimbarea ca fiind rapida, iar copilul incepe sa respinga oamenii, actioneaza ciudat si isi pierde
limbajul si aptitudinile sociale castigate. In alte cazuri exista un platou al dezvoltarii bolii astfel incit
progresul tulbrarii arata diferentele intre copilul afectat si cei normali in timp.
Indicatori posibili ai tulburarilor autiste:
- nu vorbeste, nu indica sau nu face gesturi importante pina la virsta de 1 an
- nu spune niciun cuvint pina la 16 luni
- nu combina doua cuvinte pina la 2 ani
- nu raspunde la numele sau
- isi pierde limbajul si aptitudinile sociale
- contact vizual slab
- nu pare a sti cum sa se joace cu jucariile
- este atasat de o anumita jucarie sau obiect
- nu zimbeste
 - pare a fi surd.
Simptomele sociale:
De la debut, copiii care se dezvolta normal sunt fiinite sociale. Timpuriu in viata ei se manifesta
in fata oamenilor, repeta cuvinte, prind degetele si chiar zimbesc. In schimb, multi copii cu autism par
a avea probleme in a invata cum sa se angajeze in relatiile sociale de zi cu zi. Chiar din primele
luni de viata multi nu interactioneaza si evita contactul vizual. Par indiferenti la alti oameni si
prefera sa fie singuri. Pot rezista atentiei si chiar accepta pasiv imbratisarile si joaca. Mai tirziu vor
cauta confort sau vor raspunde parintilor prin furie sau afectiune, dar intr-un mod diferit. Cercetatorii
sugereaza ca, desi acesti copii sunt atasati de parintii lor, expresia acestei atasari este neobisnuita si
greu de inteles. Pentru parinti poate parea ca acestia nu ii iubesc.
Copiii cu autism invata sa interpreteze ceea ce gindesc si simt altii mai greu. Indiciile sociale
subtile cum este zimbetul, o grimasa sau un clipit din ochi pot sa nu insemne nimic pentru ei. Einu pot
interpreta gesturile si expresiile faciale. Au dificultati in a vedea lucrurile din perspectiva altei
persoane. La virsta de 5 ani copiii normali inteleg ca alte persoane au diferite informatii, emotii si
scopuri fata de ei. O persoana cu autism nu poate intelege aceste lucruri. Aceasta incapacitate nu le
permite sa prezica sau sa inteleaga actiunile altora.
Desi nu este universal, este comun ca persoanele cu autism sa prezinte probleme in a-si controla
emotiile, comportindu-se imatur: pling in clasa sau au crize verbale care par inadecvate pentru cei
din jur. Individul cu autism poate fi agresiv fizic, uneori facind relatiile sociale si mai dificile. Au
o tendinta de a-si pierde controlul, mai ales cind sunt intr-un mediu nou sau coplesitor, sau cind sunt
frustrati si furiosi. Pot rupe lucruri, ataca persoane sau sa se raneasca. In frustrarea lor unii se lovesc cu
capul de pereti, isi smulg parul sau se musca de brate.
Dificultatile comunicative:
Pina la virsta de 3 ani majoritatea copiilor au depasit incercarile intilnite in invatarea imbajului;
cea mai timpurie este ginguritul. La prima aniversare un sugar normal spune cuvinte, se intarce cind isi
aude numele, arata cind vrea o jucarie si cind nu vrea ceva arata clar ca raspunsul este nu. Unii copii cu
autism ramin muti pentru intreaga lor viata. Altii, care prezinta mai tirziu semne ale autismului,
arata si ginguresc in primele luni de viata si apoi se opresc. Altii pot fi intirziati si dezvolta limbaj la
virsta de 5 sau 9 ani. Unii copii pot invata sa foloseasca sisteme de comunicare, cum ar fi pozele sau
limbajul semnelor.
Cei care vorbesc folosesc limbajul in moduri neobisnuite. Nu pot sa combine cuvintele in
propozitii. Unii vorbesc doar in cuvinte unice, in timp ce altii repeta o singura fraza la nesfirsit. Pot
repeta un cuvint cind il aud - echolalie. Desi multi copii fara autism repeta cuvinte auzite aceasta faza
trece pina la 3 ani. Unii copii afectati usor pot prezenta intirzieri in limbaj sau limbaj precoce si
vocabular extins, dar dificultati in sustineea unei conversatii. Caracterul de dialog al unei
conversatii este greu pentru ei, desi pot purta un monolog pe un subiect favorit, fara a da posibilitatea
celuilalt de a raspunde. O alta problema este faptul ca nu inteleg limbajul corpului, tonul vocii sau
expresiile.
In timp ce poate fi greu de inteles ceea ce zic autistii, limbajul corpului lor este de asemenea greu
de inteles. Expresiile faciale, miscarile si gesturile se potrivesc rar cu ceea ce spun. De asemenea, tonul
vocii nu reflecta emotiile lor. O voce plata, ca de robot, sau pitigaiata este comuna. Unii copii cu
aptitudini verbale relativ bune vorbesc ca niste adulti mici, fara a copia limbajul special copiilor. Fara
gesturi si limbaj adecvate pentru a cere lucruri, persoanele autiste nu pot arata ceea ce vor. Ca rezultat,
ei pot doar sa tipe sau sa prinda ce vor. Pina cind sunt invatati moduri mai bune de a-si exprima
nevoile, acestia fac orice pot pentru a ajunge la ceilalti. Pe masura ce cresc, pot deveni constienti de
dificultatile lor in a intelege pe altii si a fi intelesi. Ca rezultat vor devenianxiosi sau depresivi.
 Comportamentele repetitive:
Desi copiii autisti apar fizic normali si au control muscular bun, miscarile repetitive ciudate ii
pot indeparta de alti copii. Aceste comportamente pot fi extrem de aparente sau subtile. Unii copii
petrec mult timp mergind repetitiv pe virfuri sau balasindu-si bratele. Uneori ingheata in anumite
pozitii. Pot petrece ore aranjindu-si jucariile intr-o anumita forma, decit sa le foloseasca pentru joaca.
Daca cineva deranjeaza accidental aceste jucarii, copilul poate fi foarte suparat. Acesti copii au nevoie
de un mediu inconjurator constant. O mica schimbare in rutina meselor, imbracatului, baii sau
mersului la scoala poate fi extrem de deranjanta. Probabil ca aceasta rutina da o stabilitate in lumea lor
de confuzie. Comportamentul repetitiv poate lua uneori forma unei preocupari intense, persistente. De
exemplu, copilul poate fi obsedat a invata totul despre aspiratoare, trenulete sau alte jucarii. Frecvent
exista un mare interes fata de numere, simboluri sau subiecte stiintifice.
Probleme care pot acompania autismul:
Probleme senzoriale:
Cind perceptiile copiilor sunt corecte ei pot invata din ceea ce vad, simt sau aud. Pe de alta parte,
daca informatia senzoriala este incorecta, experientele copiilor fata de lume sunt confuze. Multi copii
cu autism sunt extrem de sensibili si simt durere la unele sunete, senzatii tactile, gusturi si
mirosuri. Pot simti hainele pe corp intr-un mod dureros. Unele sunete - aspiratorul, telefonul, o
furtuna brusca sau chiar sunetul valurilor - ii face sa-si acopere urechile si sa tipe. In autism creierul
pare a nu echilibra senzatiile normal. Unii copiii pot rezista la frig sau durere extrema. Copilul poate
cadea si isi poate rupe un brat si nu va plinge. Altul se poate lovi cu capul de un perete si nu isi da
seama, dar o atingere usoara il va face sa plinga si sa tipe.
Retardul mental:
Multi copii cu autism au un grad de intirziere mentala. Cind sunt testate, unele zone ale
capacitatii pot fi normale, in timp ce altele pot fi slabe. De exemplu, copilul cu autism poate avea
rezultate bune la testele care masoara aptitudinile vizuale si proaste la cele pentru limbaj.
Convulsiile:
Unul din patru copii cu autism dezvolta convulsii care incep in copilarie sau adolescenta.
Convulsiile cauzate de activitatea electrica anormala a creierului pot produce o pierdere temporara a
constientei, o convulsie motorie corporala, miscari anormale sau limbaj stereotipic. Pot exista
factori contribuitori, cum este lipsa de somn sau febra ridicata. In majoritatea cazurilor acestea pot fi
controlate de anticonvulsivante.
Sindromul X fragil:
Tulburarea este cea mai comuna forma ereditara de retardare mentala. A fost denumita X
fragil pentru ca o parte din cromozomul X are o deficienta care pare fragila si subtire la microscop.
Sindromul X fragil afecteaza 2 - 5% dintre persoanele cu autism. Dintr-un motiv necunoscut, daca
copilul cu autism are si sindrom X fragil exista o sansa din doua ca viitorul copil baiat al parintilor sa
aiba sindromul. Consultul genetic pentru acest sindrom trebuie facut si pentru alti membrii ai familiei
care doresc sa conceapa un copil.
Scleroza tuberoasa:
Este o tulburare genetica rara, care determina dezvoltarea unor tumori benigne in creier si alte
organe vitale. Este strins asociata cu autismul. 1 - 45% dintre copiii autisti au si scleroza tuberoasa.
Sindromul Rett:
Este relativ rar, afectind exclusiv femeile, cu o incidenta de 1: 10.000 de nasteri. Dupa o
perioada de dezvoltare normala, uneori intre virsta de 6 si 18 luni, incep sa apara simptomele similare
autismului. Dezvoltarea mentala si sociala a fetitei incepe sa regreseze, nu mai raspunde
parintilor si se retrage din fata contactului social. Daca a vorbit pina acum, se va opri; nu isi poate
controla picioarele si isi fringe miinile. Unele dintre problemele asociate cu sindromul Rett pot fi
tratate. Terapia fizica, ocupationala si a comunicarii poate ajuta problemele de coordonare, miscare
si limbaj.
Tulburarea dezintegrativa a copilariei:
Foarte putini copii cu autism intrunesc criteriile tulburarii dezintegrative a copilariei. Asta
sugereaza ca tulburarea este o forma foarte rara a autismului. Are o preponderenta masculina
puternica. Simptomele apar la virsta de 2 ani dar debutul are loc intre 3 si 4 ani. In acest timp copilul
are aptitudini apropiate virstei in comunicare si relatii sociale. Perioada lunga de dezvoltare normala
inainte de regresie ajuta la diferentierea de sindromul Rett.
Pierderea aptitudinilor precum vocabularul este mult mai dramatica in aceasta tulburare decit in
autismul clasic. Diagnosticul necesita pierderea extensiva si pronuntata a aptitudinilor motorii,
verbale si sociale. Este acompaniata de pierderea controlului vezicii si a intestinului, uneori
convulsii si IQ scazut.
Sindromul Asperger:
Tulburarea nu este diagnosticata atit de frecvent si de repede la copii fata de autism,
datoritainteligentei normale sau peste medie. In multe cazuri copiii afectati pot merge la scoala citiva
ani inainte de a fi dusi la doctor. Sindromul este caracterizat de dificultati semnificative in
interactiunea sociala, alaturi de modele repetitive si izolante ale comportamentului si intereselor.
Difera de autism prin relativa pastrare a dezvoltarii lingvistice si cognitive. Neindeminarea fizica
si folosirea atipica a limbajului sunt frecvente. Lipsa empatieidemonstrate este probabil cel mai
disfunctional aspect al sindromului. Unii copii pot prezentamutism selectiv. Unii pot alege sa
vorbeasca doar cu persoanele pe care le plac.
Diagnostic:
In evaluarea unui copil medicii se bazeaza pe caracteristicile comportamentale pentru a pune
diagnosticul. Unele dintre aceste caracteristici pot fi aparente in primele luni din viata sau in orice
moment in primii ani de viata. Pentru diagnostic, problemele in cel putin una dintre domeniile de
comunicatie, socializare sau comportamente izolante trebuie sa fie prezente inainte de 3 ani.
Diagnosticul necesita un proces in doua stadii. Primul stadiu implica evaluarea dezvoltarii in timpul
vizitelor normale la medic al copilului si cea dea doua o evaluare atenta de catre o echipa
multidisciplinara. Unele instrumente de evaluare se bazeaza doar pe raspunsul parintilor la intrebari
si combinarea acestora cu observarea sugarului. Aceste teste clinice nu diagnosticheaza individul,
dar servesc la evaluarea unui posibil diagnostic de autism. Metodele pot sa nu identifice copiii cu
autism forma usoara, cum sunt cei cu autism inalt functional sau sindrom Asperger.
Pentru ca tulburarea este complexa si implica probleme neurologice si genetice, o evaluare
atenta trebuie sa cuprinda teste genetice si neurologice, alaturi de testarea cognitiva si a
limbajului. Doua alte teste trebuie folosite pentru evaluarea copilului cu intirziere de dezvoltare:teste
auditive si biologice pentru evidentierea plumbului din singe. Daca copilul a suferit de o infectie la
ureche poate apare surditatea tranzitorie. Masurarea indicilor plumbului in singe este esentiala la copiii
care ramin pentru o lunga perioada de timp in stadiu oral-motor in care introduc orice obiect in gura.
Autistii au nivele ridicate de plumb in singe.
Tratament:
Nu exista niciun tratament unic bun pentru toti copiii cu autism. Toti medicii sunt insa de acord
cainterventia cit mai precoce este importanta si ca toti indivizii afectati raspund bine la programe
inalt specializate, structurate.
Printre metodele principale disponibile pentru tratarea si educarea persoanelor cu autism, analiza
comportamentala aplicata (terapia ABA) a devenit cea mai acceptata si mai eficienta. Un
program eficient de tratament va fi construit pe interesele copilului, va oferi un program predictibil, va
invata in pasi simpli, va capta atentia copilului in activitati structurate. Implicarea parintilor este un
factor major in succesul tratamentului. Parintii lucreaza cu terapeutii si profesorii pentru a identifica
acele comportamente care trebuiesc schimbate si aptitudinile care trebuiesc invatate. Cum parintii sunt
primii invatatori ai copilului, acestia vor fi antrenati sa continue terapia acasa.
Imediat cum s-a identificat dizabilitatea, copilului trebuie sa inceapa instructajul. Programele
eficiente vor invata comunicarea si interactiunea sociala. La copiii sub 3 ani interventia adecvata va
avea loc de obicei acasa sau intr-un centru de educare. Aceste interventii tintescdeficite specifice in
invatare, comunicare, limbaj, imitare, motivatie, complianta si initiativa interactiunii. Sunt
incluse terapia fizica, ocupationala si comunicativa. Ziua va incepe cu o activitate fizica pentru a
ajuta la dezvoltarea coordonarii si atentiei corporale; jocuri puzzle, pictura, plastilina. In pauza
profesorul incurajeaza interactiunea sociala si modeleaza cum sa foloseasca limbajul pentru a cere mai
mult suc de exemplu. Copiii invata facind.
Copiii peste 3 ani au de obicei educatie speciala, individualizata in scoli. Copilul poate fi intr-o
clasa speciala cu alti autisti, sau intr-o clasa integrata cu copii fara probleme pentru o parte a zilei.
Locatiile diferite pot invata diverse programe dar toate vor ajuta copilul sa invete comunicarea sociala
si functionala.
Perioada de adolescent este una de stres si confuzie. Ca si alti copii, au nevoie de ajutor in a face
fata sexualitatii. In timp ce unele comportamente se amelioreaza in aceasta perioada, altele se
agraveaza. Comportamentul agresiv sau autistic crescut poate fi modul in care acesti tineri isi arata
confuzia si tensiunea noua.
Acum este perioada cind tinarul este mai sensibil social. La virsta cind majoritatea adolescentilor
sunt ingrijorati pentru acnee, popularitate si intilniri, cei cu autism pot deveni constienti ca sunt diferiti
fata de ceilalti. Observa ca le lipsesc prietenii si ca nu au intilniri. Pentru unii tristetea care vine odata
cu aceasta observatie ii motiveaza sa invete noi comportamente si sa cistige aptitudini sociale mai
bune.
Terapiile nutritionale:
Aceste terapii se bazeaza pe idea ca alergiile alimentare pot determina simptome de autism,
iar insuficienta unei anumite vitamine poate cauza simptomatologie autista. Inainte de a aborda o
astfel de dieta parintii trebuie sa fie siguri ca statusul nutritional al copilului este masurat atent. Pentru
a fi acceptate, aceste terapii trebuie sa sustina niste studii clinice, randomizate, dublu-orb care sa
permita compararea intre starea pe perioada tratamentului si cea din afara tratamentului. Desi o terapie
nedemonstrata inca poate ajuta unii copii, se poate dovedi a nu fi benefica pentru altii. Urmatoarele
sunt niste tratamente care au fost raportate a ajuta in unele cazuri, dar a caror eficacitate sau siguranta
nu este dovedita.
O dieta pe care parintii au descoperit a fi de ajutor copiilor autisti este cea fara gluten si fara
cazeina. Glutenul este o substanta similara cazeinei care se gaseste in semnintele diferitelor cerelale.
Cazeina este principala proteina din lapte. Cum glutenul si cazeina se gasesc in multe dintre alimentele
de baza, urmarea unei astfel de diete este dificila.
Un supliment pe care parintii il gasesc benefic este vitamina B6, alaturi de magneziu, care face
vitamina eficienta. Rezultatele studiilor sunt impartite, unii copii raspund bine, altii negativ, altii
deloc.
In cautarea unui tratament pentru autism au existat discutii in ultimii ani asupra
folosiriisecretinei, o substanta aprobata pentru problemele gastrointestinale. Unele rapoarte arata
ameliorarea simptomelor autismului incluzind modele de somn, contactul vizual, aptitudinile verbale si
starea de alerta. Alte studii din ultimii ani nu au gasit nicio ameliorare semnificativa a simptomelor
intre pacientii care au primit secretina si cei cu placebo.
Medicatia folosita:
Medicatia este folosita pentru a trata problemele de comportament cum este agresiunea sau
autovatamarea, care afecteaza functionarea persoanei la scoala sau acasa. Multe dintre aceste
medicamente nu sunt aprobate pentru a fi folosite la copii, dar sunt prescrise de catre medic daca
acesta le considera adecvate pentru caz. Tratamentul cu risperidona pentru iritabilitate la acesti copii
este aprobat din 2006. Olanzepina si alte medicamente antipsihotice sunt folosite pentru tratarea
agresiunii si a altor tulburari comportamentale mai severe la copii. Fluoxetine si sertalina sunt
aprobate pentru copiii de 7 ani in depresie.
Un copil cu autism poate sa nu raspunda la fel la medicatie ca unul normal. Este important ca
parintii sa lucreze alaturi de un doctor cu experienta in aceste cazuri. Doctorul va prescrie cea mai
mica doza posibila pentru a fi eficienta.
Anxietatea si depresia sunt tratate cu fluoxetine la virsta de 7 ani. Tratamentul cu aceste
medicamente poate fi asociat cu diminuarea frecventei comportamentelor repetitive si ritualice,
precum si ameliorari in contactul vizual si social.
Problemele de comportament sunt tratate cu antipsihotice. Acestea actioneaza prin reducerea
activitatii creierului fata de dopamina. Haloperidolul a fost descoperit a fi eficient in mai mult de un
studiu fata de placebo. Totusi acesta, in timp ce este de ajutor in simptomele de agresiune, poate
avea efecte adverse cum este sedarea, rigiditatea musculara si miscari anormale.
Convulsiile sunt descoperite la una din patru persoane cu autism, mai ales la cei muti si cu IQ
mic. Sunt tratate cu unul sau mai multe anticonvulsivante. Acestea cuprind medicamente
precumcarbamazepine, lamotrigina, topiramat si acid valproic. Nivelul medicamentelor in singe
trebuie monitorizat atent si ajustat pentru a se folosi doza cea mai mica eficienta. Desi medicatia
reduce numarul convulsiilor, nu le poate elimina intotdeauna.
Neatentia si hiperactivitatea sunt tratate cu stimulante, cum este metilfenidat. Aceste
medicamente pot scadea impulsivitatea si hiperactivitatea la unii copii, mai ales cei hiperfunctionali.
Prognostic:
Nu se cunoaste vindecarea acestei tulburari. Copiii recupereaza ocazional si isi pierd astfel
diagnosticul de autism, dupa tratamente intensive. Nu se stie cit de frecvent are loc recuperarea, ratele
raportate arata intre 3 - 25%. Cei mai multi copii autisti pot cistiga limbajul pina la virsta de 5 ani, desi
putini au si aptitudini de comunicare dezvoltate dupa.

http://www.logopedics.info/simptomatologie-si-diagonza-in-autism.php