1.

Geneza politic a CE
Uniunea Europeana nu reprezinta prima expresie politica a
ideii de a asocia durabil statele europene. Initiativele diverse au
precedat-o, multe dintre acestea reflectnd dorinta de hegemonie si
dictat.
Au existat nsa si modele de asociere voluntara si pasnica a
unor parteneri egali n drepturi, mai ales dupa experienta dureroasa
a primului razboi mondial. Astfel, n 1923 contele austriac
Coudenhove Kalergi a fondat o organizatie numita "Miscarea
Europeana", a carei doctrina cerea crearea "Statelor Unite ale
Europei", avnd drept elemente de referinta unificarea Elvetiei n
1648, fondarea Reicului german n 1871, dar mai ales aparitia
Statelor Unite ale Americii n 1776.
A fost nsa necesar ca Europa sa fie nca o data devastata de
razboi pentru a deveni constienta de consecintele nefaste ale
rivalitatilor permanente dintre tarile sale. A trebuit sa se ajunga la
starea de ruina totala a continentului si la declinul politic si
economic al statelor europene cu structurile lor nationale arhaice
pentru a fi create conditiile unei nnoiri si a unei atitudini mai
radicale cu privire la reorganizarea Europei.
n ansamblul lor, tentativele de unificare europeana de dupa
razboi prezinta imaginea confuza a unui numar mare de organizatii
complexe, fara legaturi veritabile ntre ele si asupra carora doar
specialistii aveau o viziune de ansamblu: OCDE (Organizatia de
Cooperare si Dezvoltare Economica), UEO (Uniunea Europei
Occidentale), NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord),
Consiliul Europei si cele trei Comunitati Europene (CECO -
Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului, EUROATOM -
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si CEE - Comunitatea
Economica Europeana).
La baza actului de nastere a Comunitatilor Europene sta
declaratia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe din acea
perioada, Robert Schuman, care prezenta astfel un plan pus la
punct mpreuna cu Jean Monnet.
Jean Monnet ajunsese la concluzia ca era iluzoriu sa se ncerce
crearea dintr-o data a unui edificiu institutional supranational
complet fara a ntmpina o rezistenta att de puternica din partea
statelor nct orice astfel de initiativa sa se transforme de la nceput
n esec.
n opinia sa, pentru a reusi trebuia ca obiectivele sa fie limitate
la domenii precise, dar cu mare impact psihologic si sa se instituie
un mecanism de decizie care sa primeasca apoi, gradual, noi
competente.

1
 2. Evoluia istoric i consolidarea CE
Ideea crearii unei Europe unite dateaza de secole, insa abia
dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au format premisele
necesare demararii unui proces de integrare europeana.
Cele 2 razboaie mondiale au dus la renasterea pacifismului si
constientizarea pericolului nationalismului agresiv. Un alt motiv
care a stat la baza procesului de integrare europeana a fost dorinta
statelor Europei Occidentale de a-si restabili pozitiile economice
afectate de razboi. In plus, o necesitate vitala pentru statele care au
suferit infringere (in primul rind Germania, impartita in citeva zone
de ocupatie) a devenit restabilirea propriilor pozitii politice si a
autoritatii pe plan international. Consolidarea fortelor statelor
europene era vazuta si drept un pas important in opunerea
influentei crescinde a Uniunii Sovietice asupra Europei
Occidentale.
Bazele procesului de integrare europeana - care a dus la
aparitia actualei structuri a Uniunii Europene - au fost puse
in 1950 de catre Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei
Nationale a Planificarii din Franta si Robert Schuman, ministrul de
externe al Frantei. Jean Monnet a propus ca productia de carbune si
otel a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism
comun. Ideea a fost preluata de Robert Schuman, care mers mai
departe si a propus crearea unei comunitati de interese pasnice
dintre Franta si Germania, deschisa si altor state europene.
In aprilie 1951 - 6 state - Franta, Republica Federala
Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg - au semnat
Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii
europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
(CECO). Desi CECO isi incepe activitatea in 1952, Piata Comuna
a Carbunelui si Otelului devine functionala incepind cu
anul 1953, cind cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale
si restrictiile cantitative la otel si carbune.
In 1952 statele CECO semneaza un tratat prin care
infiinteaza Comunitatea Europeana de Aparare (CEA). Aceasta
initiativa esueaza ca urmare a refuzului Parlamentului Frantei de a
ratifica tratatul. Acest esec a afectat negativ procesul de integrare
europeana.
Relansarea ideei de integrare europeana se petrece in 1955,
cind la Conferinta de la Messina, cei sase membri ai CECO au
ajuns la concluzia ca productivitatea si bunastarea economica este
unica solutie de supravietuire a Europei de Vest vis-a-vis de Blocul
de Est. Ca urmare, s-a decis crearea Comunitatii Economice
Europene (CEE) si a Comunitatii Europene pentru Energia
Atomica (EUROATOM),instituite prin semnarea in 1957 a celor
doua Prevederile din cadrul Tratatului de la Roma (Tratatul CEE)
erau semnificative pentru viitorul economic si social al Europei.

2
 Obiectivul principal al Tratatului era crearea treptata a
unei piete comune, prin instituirea, in primul rind, a unei uniuni
vamale (anularea barierelor vamale in calea circulatiei bunurilor si
crearea unui tarif vamal extern comun). In al doilea rind, piata
comuna presupunea si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera
circulatie a persoanelor, capitalului si serviciilor) si stabilirea unor
politici comune in domenii strategice (agricultura, comert,
transport si concurenta) ce ar permite o intensificare a activitatii
economice a statelor membre. Ca urmare, in 1968, CEE avea deja
incheiatauniunea vamala si avea o piata agricola comuna.
Initial, CECO, CEE si EURATOM, aveau structuri institutionale
proprii, desi foarte asemanatoare. Dupa intrarea in vigoare a
Tratatului de fuziune a celor trei Comunitati Europene (1967) se
constituie un singur Consiliu si o singura Comisie a Comunitatii
Europene, care impreuna cu Parlamentul European si Curtea de
Justitie a CE (a caror activitate de la formare viza toate cele trei
comunitati) au creat o noua structura institutionala - Comunitatea
Europeana. In mod curent, s-a folosit denumirea de Comunitate
Economica Europeana (CEE) si adesea "cei 6". Un nou institut al
Comunitatii - Consiliul European - care reunea sefii de state si
guverne -a fost creat in 1974, iar in 1979 au avut loc primele
alegeri in Parlamentul European.

3
 3. Poziia statelor europene privind constituirea CE
Inca la etapa pregatirii Tratatelor de la Roma, unele state vest-
europene au reactionat circumspect la noua initiativa federalista de
integrare economico-sociala. Ca urmare, Austria, Marea Britanie,
Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia au creat
in 1960 Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS), care
avea drept scop doar crearea unei zone de comert liber intre tarile
membre. Ulterior, succesele economice inregistrate de
Comunitatea Europeana au determinat mai multe state membre
AELS sa solicite aderarea la CE, ceea ce a dus treptat la
destramarea Asociatiei Europeane a Liberului Schimb.
In urmatoarele doua decenii, CEE se extinde geografic de mai
multe ori:
I extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie
II extindere: 1981 Grecia
III extindere: 1986 - Spania si Portugalia
IV extindere: 1995 - Austria, Finlanda si Suedia
V extindere: 2004 - Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia,
Slovenia, Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria
Aprofundarea integrarii europene (prin extinderea ariilor
politicilor comune si consolidarea caracterului supranational al
Comunitatii Europene) solicita si un suport juridic adecvat acestui
proces continuu. Ca urmare, Tratatul CEE a fost amendat de cateva
ori si suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene, pana la
consolidarea sa finala intr-o Constitutie.
Astfel, in 1986 tarile membre au semnat un nou document
juridic - Actul Unic European (AUE) - care a intrat in vigoare la 1
iulie 1987. Actul stabilea realizarea pietei unice (o notiune ce
caracterizeaza un proces mai profund de integrare decit notiunea
de "piata comuna") pana la 31 decembrie 1992, prevazand libera
circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor pe tot
cuprinsul Comunitatii, precum si implementarea a noi politici
comune si a coeziunii economice si sociale.
In 1992, tarile membre ale CEE au considerat ca exista
premisele necesare efectuarii pasului hotarator in vederea crearii
unei uniuni politice, economice si monetare. Ele au semnat un nou
tratat - Tratatul de la Maastricht (Olanda) - care a intrat in vigoare
la 1 noiembrie 1993. Acesta a modificat si a extins Tratatul de la
Roma (1957), punind baza legala pentru noua structura a Uniunii
Europene (noua denumire a Comunitatii Europene). Conform
Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europea a (UE)insemna, pe
de o parte mentinerea si extinderea acquis-ului (totalitatea
tratatelor si a actelor legislative) Comunitatii Europene si, pe de
alta parte noi forme de cooperare in domeniul Politicii Externe si
de Securitate Comuna (PESC) si al Justitiei si Afacerilor Interne
(JAI). Astfel, conform imaginii comune despre UE, prin Tratatul

4
de la Maastricht aceasta devine o constructie cu trei piloni:

5
 4. Pactul de la Paris i constituirea CECO Dupa 9 luni de
negocieri, 6 state europene (Germania, Franta, Italia, Luxemburg,
Belgia si arile de Jos) au semnat, la 18 aprilie 1951, la Paris,
Tratatul constituind CECO, intrat n vigoare la 23 iulie 1952.
Faptul ca negocierile au durat aproape 1 an a fost cauzat de
problemele fundamentale c 111b13b are au fost ridicate si carora
Jean Monnet avea sa le dea raspunsul cel mai adecvat. Nu a fost
vorba despre o negociere diplomatica clasica. Cei desemnati de
catre cele 6 guverne s-au ntlnit pentru "a inventa" un sistem
juridico-politic cu totul nou si care avea ambitia sa fie durabil.
Preambulul Tratatului CECO, constituit din 5 paragrafe scurte,
contine toata filosofia care nu a ncetat sa-i inspire pe promotorii
constructiei europene:
Considernd ca pacea mondiala nu poate fi rezolvata dect
prin eforturi creatoare pe masura pericolelor care o ameninta;
Convinsi ca o Europa organizata si puternica poate sa aduca civi-
lizatiei o contributie indispensabila mentinerii relatiilor pacifiste;
Constienti ca Europa nu se va construi dect prin realizari concrete
care sa creeze, mai nti, o solidaritate de fapt si prin stabilirea
unor baze comune de dezvoltare economica;
Preocupati sa contribuie, prin expansiunea productiilor lor
fundamentale, la ridicarea nivelului de trai si la progresul actiunilor
de pace;
Hotarasc sa substituie rivalitatilor seculare o fuziune a
intereselor lor esentiale, la a fonda, prin instaurarea unei
Comunitati economice, primele baze ale unei comunitati mai largi
si mai profunde ntre popoare rivale aflate multa vreme n conflict
si sa puna bazele unor institutii capabile sa orienteze un destin de
acum nainte comun (...)".
"Pace mondiala", "realizari concrete", "solidaritate de fapt",
"fuziune de interese esentiale", "comunitate", "destin de acum
nainte comun" sunt cuvinte cheie care poarta, simultan, spiritul si
metoda comunitara si conserva astazi toate puterile lor
mobilizatoare .
Din cuprinsul tratatului se pot desprinde 4 principii sub forma unui
capitol special din TCEE, preluate din Planul Schuman, care
constituie baza edificiului comunitar actual, si anume:
- superioritatea institutiilor;
- independenta institutiilor comunitare;
- colaborarea ntre institutii;
- egalitatea ntre state.
Daca Tratatul CECO, care priveste administrarea pietii
carbunelui si otelului, nu mai reprezinta astazi, din punct de vedere
al obiectivului sau, importanta pe care o avea pentru economia

6
europeana a anilor '50, principalele institutii pe care el le-a creat si
pastreaza, n ntregime, actualitatea.
Tratatul CECO doteaza Comunitatea cu o structura
institutionala proprie, originala, ce cuprinde urmatoarele institutii:
nalta Autoritate - ca organism supranational chemat sa vegheze si
sa puna n valoare interesele proprii ale organizatiei; Consiliul de
Ministri - constituit ca organism interguvernamental pentru
apararea intereselor tarilor membre, Adunarea Comuna - reprezinta
interesele popoarelor statelor membre. Este un organism de control
democratic al factorului executiv (biexecutiv: nalta Autoritate si
Consiliul de Ministri); Curtea de Justitie - organism jurisdictional
care asigura respectarea normelor juridice ale Comunitatii.
Asa cum am mai spus, Tratatul de la Paris, constituind CECO, a
fost semnat la 18 aprilie 1951, fiind ncheiat pentru o perioada de
50 de ani; Tratatul a intrat n vigoare la 23 iulie 1952 si a ncetat sa
mai produca efecte la 23 iulie 2003.

7
 5. Tratatul de la Roma crearea CEE
Tratatul de la Roma se refer la tratatul prin care a fost
instituit Comunitatea Economic European (EEC) i a fost
semnat de Frana, Germania de
Vest, Olanda, Italia, Belgia i Luxemburg la 25 martie 1957.
Iniial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a
Comunitii Economice Europene. Totui, Tratatul de la
Maastricht l-a amendat eliminnd, printre alte lucruri, cuvntul
"Economic" att din numele comunitii ct i al tratatului. Din
acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de
instituire a Comunitii Europene sau Tratatul CE. n aceai zi
a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea European a
Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele dou tratate, mpreun
cuTratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui
i Oelului, care a expirat n 2002, au devenit Tratatele de la
Roma. Att Tratatul de la Roma, ct i Tratatul CEEA au intrat n
vigoare la 1 ianuarie 1958.
Tratatul iniial a fost modificat de ctre toate tratatele
ulterioare; Tratatul de la Nisa a ncercat s consolideze toate
tratatele ntr-un singur document, dar Tratatul CE a rmas o
seciune de sine stttoare n cadrul acestuia.
Dei intrarea n vigoare n 1993 a Tratatului de instituire a
Uniunii Europene a fost un nou pas in direcia integrrii europene,
luarea majoritii deciziilor n cadrul Uniunii se face nc dup
baza legal a Tratatului CE, care rmne principal surs a
legislaiei comunitare.
La Messina, n 1955, minitrii de externe au convenit asupra
concentrrii ateniei spre integrarea economic i contientizarea
faptului c scderea tarifelor vamale ntre cei 6 le va stimula
relaiile comerciale i dezvoltarea economic.Obiectivul Tratatului
de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piee
comune, instituirea celor "4 liberti", excluderea oricrei
discriminri naionale. Pentru a funciona ns, avea nevoie de un
fundament juridic, erau necesare armonizri legislative, astfel,
rolul Curii Europene de Justiie se arta extrem de important.
Implicaii teoretice ale acestui tratat: odat cu piaa comun se
nate societatea civil european. Statul nu mai este subiectul
suveran pe propriul teritoriu ntruct piaa comun trebuie s
funcioneze pe dimensiunea supranaional, doar aa poate fi
eficient. Astfel iese n eviden primatul dreptului comunitar
asupra dreptului naional. Totodat spectrul CEE este mai larg
dect CECO, care avea n centru ideea de pace ntre Frana i
Germania. n acelai timp, Marea Britanie refuza intrarea n CEE,
avea mereu ideea de putere maritim, nevrnd s cedeze poriuni
de putere n mod gradual instituiilor comunitare. A vrut s-i

8
creeze propria pia comun i astfel a luat fiin EFTA n 1959,
conceput drept rival pentru CEE.

9
7. Extinderea CE n '73: studiu economico-social Danemarca,
Irlanda, Marea Britanie.
La o prima privire asupra tratatelor fondatoare ale CE se
poate constata ca UK este cea mai notabila absenta in randul
membrilor CEE. UK se percepea pe sine ca o putere mondiala in
perioada postbelica, in continuarea unei epoci trecute in care fusese
un mare imperiu. Aceasta situatie se schimba insa, iar episodul
crizei Canalului de Suez din 1956 a jucat un rol important. Criza
Canalului de Suez a fost declansata de nationalizarea canalului de
catre Egipt sub conducerea presedintelui Nasser. Franta si UK au
vrut sa rastoarne de la putere pe Nasser. Israel le-a sprijinit efortul,
invadand Peninsula Sinai. Franta si UK ofera sprijin militar si
ocupa Canalul Suez. Opinia publica internationala isi manifesta
oprobriul, sub influenta SUA. Episodul accelereaza criza
Republicii a 4-1 in Franta. Infruntarea de putere la scara
internationala a aratat Marii Britanii ca pierduse din putere si ca va
trebui sa-si reconsidere strategia.
UK nu se alaturase celor 6 state europene in 1957 si pentru ca
doreau sa fie independente si sub nicio forma sub dominatia
franceza care se prefigura pe continentul european. UK nu era
impotriva cooperarii ci era precauta la o apropiere prea mare ca
aceea declarata de Monnet si mai ales nu voia o cooperare condusa
de francezi. Rivalitatea franco-britanica este istorica.
Pierderea puterii sale coloniale, temerea ca va ramane izolata
si nu va fi parte a jocului de putere european au determinat marea
Britanie sa fie foarte decisa in anii 60 sa devina membra a CE.
Tarile mai mici din CE ar fi dorit intrarea UK pentru ca ar fi
contrabalansat puterea celor mari, in principal a Frantei si a
Germaniei.
UK era interesata sa-i fie protejate interesele si legaturile cu
Commonwealth-ul sau inclusiv cele comerciale.
UK membra fondatoare a AELS (EFTA) alaturi de Austria,
Danemarca, Elvetia, Norvegia, Portugalia, Suedia (1960). Dar
AELS era doar o ZLS, si nu avea o structura institutionala
asemanatoare CE. Doar Consiliu de ministri (IG) cu intalniri de 2-
3 ori pe an. Desi au fost operate taieri de tarife interne AELS,
organizatia aparea ca fiind ineficienta: membri AELS faceau mai
mult comert cu tari CE decat intre ele.
La inceputul anilor 60 devenise clar ca influenta politica era
de partea CE. Daca nu intra UK risca izolarea. In august 1961 UK
aplica pentru calitatea de membru . Irlanda si Danemarca aplica tot
in 1961. Norvegia in 1962. Au si inceput negocieri cu UK in 1962.
In 1963 s-a incheiat o Intelegere franco-germana. De Gaulle
si Adenauer semneaza un Tratat de prietenie franco-german. In
acest context Franta se opune aderarii UK la UE. Sunt respinse la

10
pachet si aplicatiile venite din Danemarca si Irlanda. Marea
Britanie reaplica in 1967. Din nou se izbeste de veto-ul francez.
Este vorba despre teama francezilor de faptul ca UK ar fi
reprezentat un concurent la pozitia dominanta a Frantei. Franta nu
dorea intarirea rolului SUA in Europa, prin UK.
In 1969 De Gaulle paraseste fotoliul prezidential francez. UK
aplica din nou. Irlanda, Danemarca, Norvegia isi reinnoiesc
candidaturile pentru calitatea de membru al CE. Intrarea UK in CE
a fost favorizata de venirea la presedintia Frantei a lui Georges
Pompidou dar si de faptul ca Franta incepea sa aiba temeri ca
puterea Germaniei a crescut atat de mult incat are nevoie sa
contrabalanseze aceasta putere impreuna cu UK. Exista si temerea
ca venirea la putere a social-democratilor in Germania si a lui
Willy Brandt va insemna apropierea lui de est si va destabiliza CE.
Pe acest fond, Marea Britanie, Irlanda si Danemarca devin
membri ai CE in ianuarie 1973. Norvegia, in ciuda dorintei
liderilor politici, a renuntat la candidatura in urma unui referendum
organizat in septembrie 1972, cand cetatenii norvegieni ai respins-
o. In urma acestei prime extinderi, Comunitatile Europene sunt
alcatuite din 9 membri. Cei 9 in loc de cei 6. Ca performanta
economica, cele trei noi membre, au scazut media CE de pana
atunci. Este vorba in primul rand de Irlanda, care era o tara relativ
saraca si de Marea Britanie, care era pe o panta descendenta,
economic vorbind, in perioada postbelica.

11
8. Extinderea din '81 i '86: benefici i costuri comunitare
Grecia. A doua extindere (1981) - Este un val mic de extindere,
cu o singura tara, Grecia. Ea ceruse asocierea la CE inca din 1959.
Initial, a fost respinsa datorita faptului ca economia sa era
subdezvoltata in termeni relativi, bineinteles, in comparatie cu
cei 6. Grecia devine membra asociata din 1961. Foarte probabil ca
ar fi devenit mai repede membra daca nu ar fi intervenit lovitura de
stat militara din 1967[1] si care a mentinut Grecia intr-un regim
autoritarmilitar pana in 1974. Este vorba despre asa-numitul
regim al coloneilor si care pretindea ca protejeaza Grecia de
comunism. Pe perioada acestui regim s-au inregistrat violari
flagrante ale drepturilor omului dar si o administratie ineficienta.
Inlaturarea regimului autoritar nu a fost lipsita de turbulente,
antrenand revolte chiar in interiorul militarilor. Pana 1973 statul
grec a fost condus de Georgios Papadopoulos, dar care a fost
inlaturat de Brigadier Dimitros Ioannides. Aceste incearca si
inlaturarea arhiepiscopului Macarios III, care conducea Ciprul. In
contextul acestei crize, dar si a gravelor incalcari a drepturilor
omului in Cipru in timpul coloneilor, Turcia invadeaza Ciprul in
1974. Grecia iese din criza prin intoarcerea la putere a lui
Constantin Karamanlis, care a avut rolul istoric de a superviza
reintoarcerea la democratie.
Negocierile dintre CE si Grecia au fost incepute in 1976.
Grecia nu era o tara bogata, dimpotriva. Turismul, prin care este
azi cunoscuta, nu reprezenta nici pe departe ceea ce reprezinta azi
ca si contributie la venitul national. Cea mai puternica ramura
economica o reprezenta shippingul. Grecia devine membra a CE in
1981. De acum se pate vorbi despre cei 10.
A treia extindere (1986) Portugalia, Spania - Este vorba
despre valul alcatuit din cele doua tari iberice: Spania si Portugalia.
Ambele cerusera asociere inca din 1962 . Dar in acel moment
ambele aveau regimuri autoritare, care nu erau, la fel cu Grecia, pe
potriva principiilor pe care erau asezate Comunitatile Europene.
Abia din 1970, respectiv 1973, cele doua tari obtin statutul de
comert preferential cu CE, constand in scutirea de taxe si tarife la
exportul din aceste tari catre tarile comunitare.
Dupa inlaturarea regimurilor dictatoriale a fost luata in
considerare aplicatia celor doua state iberice. Ambele erau relativ
sarace, desi in trecutul lor fusesera puteri coloniale. In Portugalia,
unul din motivele pentru care s-a prabusit regimul Salazar a fost
incapacitatea guvernamentala si militara de a face fata problemelor
puse de coloniile Mozambic si Angola si de lupta lor pentru
independenta (obtinuta in 1975). Spania, sub conducerea
generalului Francisco Franco si a ideilor sale, a trecut printr-o
perioada dificila economic in a doua jumatate a anilor 50 si anii 60,

12
datorita orientarii politicii economice spre autarhie. Regimul
Franco s-a incheiat, la moartea generalului (1975) si a beneficiat de
o tranzitie pasnica spre democratie, la care au colaborat diferitele
elite spaniole militare, religioase, politice, inclusiv casa regala.
CE au incurajat procesele de democratizare in ambele tari.
Negocierile de aderare a Spaniei si Portugaliei au fost demarate
1978-1979. Ele devin membre ale CE in 1986. Prin aceasta s-a
ajuns la dublarea membrilor CE si aceasta a avut drept consecinte:
cresterea influentei CE in lume (devenise cel mai mare bloc
comercial din lume); complicarea procedurilor decizionale in
organismele politice ale CE; reducerea influentei Frantei si
Germaniei; schimbarea echilibrului economic in interior prin
intrarea unor tari mai putin dezvoltate Grecia (1981), Spania,
Portugalia (1986). In opinia multor europeni, era timpul pentru
suspendarea extinderii si pentru adancirea integrarii.

13
 9. Valul de extindere din '95: nvminte i consecine
economice - Austria, Finlanda, Suedia.
A patra extindere (1995)- A patra extindere a UE are un
caracter aparte fata de celelalte trei care i-ai precedat: este vorba
despre extinderea CEE cu 3 tari bogate, al caror Produs Intern Brut
depasea semnificativ media PIB-ului tarilor UE la acel moment.
De asemenea, mai este distinct acest val si prin faptul ca este
primul val post-1989, cand Zidul Berlinului a reunit estul si vestul
Europeni. Toate cele trei tari care au intrat in UE in 1995
Austria, Finlanda, Suedia erau tari neutre (au ramas si pana azi,
de fapt), care in sfarsit au putut sa-si manifeste liber optiunea
pentru intrarea in Comunitatile Europene. Intrarea lor a avut
consecinte in ce priveste interesul CE pentru estul Europei si o
strangere a relatiilor economice dintre CE si aceste tari.
Toate aceste state au fost membri anteriori ai Asociaiei
Europene a Liberului Schimb i au fost mai puin interesate de
aderarea la UE dect alte ri europene. Norvegia a negociat s se
alture alturi de cele trei state, dar n urma semnrii tratatului,
calitatea de membru a fost refuzata de ctre electoratul norvegian
n cadrul unui referendum naional. Elveia, de asemenea,a aplicat
pentru aderare, dar sa retras dup un rezultat negativ al
referendumului din1992 (negativ si in 2001).

14
 10. Actele constitutive a UE
1. Tratatul de instituire a Comunitii Europene a
Crbunelui i Oelului 1951
Scop: s creeze o relaie de interdependen ntre industriile
crbunelui i oelului pentru ca nicio ar s nu i mai poat
mobiliza forele armate fr tirea celorlalte. Aceast decizie a dus
la eliminarea nencrederii i a tensiunilor acumulate pe durata celui
de-al doilea rzboi mondial. Tratatul CECO a expirat n 2002.

2. Tratatele de la Roma - Tratatele CEE i EURATOM

1957. Scop: nfiinarea Comunitii Economice Europene (CEE) i
a Comunitii Europene a Energiei Atomice (Euratom). Schimbri
eseniale: extinderea noiunii de integrare european pentru a
include cooperarea economic.
3. Tratatul privind Uniunea European - Tratatul de la
Maastricht 1992

Scop: s pregteasc realizarea uniunii monetare europene i s

introduc elemente ale uniunii politice (cetenie, politic extern
comun, afaceri interne).
Schimbri eseniale: crearea Uniunii Europene i introducerea
procedurii de codecizie care i confer Parlamentului un rol mai
important n procesul decizional. Noi forme de cooperare ntre
guvernele statelor membre, de exemplu n domeniului aprrii,
justiiei i afacerilor interne.
Acest document este i actul constitutiv al Uniunii Europene.
Acesta a fost un prim pas pe calea adoptrii unei Constituii
definitive a UE, care ulterior va nlocui toate tratatele europene.
Uniunea European astfel constituit nu nlocuiete ns
vechile Comuniti Europene, ci le reunete sub un numitor
comun, acela al unei noi politici i forme de colaborare.
Prevederile tratatului pot fi rezumate la urmatoarele idei:

1. Uniunea monetar i economic

2. Politica extern i de securitate comun
3. Cetenia european
4. Procesul de democratizare
5. Colaborarea n domeniul politicii interne i juridice

Tratatul UE a fost ulterior modificat i completat prin Tratatul

de la Amsterdam (1999) i Tratatul de la Nisa (2003). Astfel, a fost
consolidat poziia Parlamentului European prin perfecionarea i
extinderea procedeului codecizional.

15
6.Identitatea nationala in procesul aparitiei si consolidarii CE
Prima uniune vamala totala, denumita initial drept Comunitatea
Economica Europeana (informal chiar si Piata Comuna), a fost creata
prin Tratatul de la Roma n 1957 si implementata la 1 ianuarie 1958.
Aceasta din urma s-a transformat n Comunitatea Europeana care este
n prezent "primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-un
organ comercial ntr-un parteneriat economic si politic. Definitivarea
Uniunii Europene s-a facut prin ratificarea de catre ansamblul tarilor
membre ale Comunitatii Europene a Tratatului de la Maastricht
(Olanda), pe 7 februarie 1992.

16