‘LACKBERG Sy haeyabel is Wwe z= co oF ne = z Ss oFusese constient cad, mai devreme sau mai tarziu, totul avea sit iasd din nou la iveald. Ar fi fost cu neputintii sa as- cunda asa ceva. Fiecare vorba il adusese mai aproape de acel lucru cumplit si de nerostit. Un lucru pe care, timp de multi ani, se chinuise sd-I reprime. In clipele acelea nu mai exista cale de sctipare. Mergand cat de repede il tineau picioarele, simtea aerul diminetii na- padindu-i plamdnii. Inima fi spdrgea pieptul. Nu voia sd se ducd, insd nu avea de ales. Drept urmare, liisase ca soarta sa decidd. Dacé avea sd gaseasca pe cineva acolo, se vedea nevoit sa rupd tacerea. Dacia nu gdsea pe nimeni, isi continua drumul spre serviciu, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Insa bataile sale in usd capatara un raspuns. Patrunse induntru $i, cu ochii intredeschisi, se chinui sd distinga ceva, in semiintuneric. Persoana din fata sa nu era cea pe care se astepta sa o vada. Dinaintea lui se afla cu totul altcineva. Parul lung al femeii se undui ritmic, dintr-o parte in alta, in vreme ce el o urmd in camera aldturaté. Barbatul incepu sa vorbeasca $i sa pund intrebari. Gandurile i se invarteau in minte. Nimic nu era aga cum pdrea; nimic nu era bine, desiCamilla Lickberg ai fi zis cit lucrurile stau exact invers. Desi complet nelalocul lui, totul pitrea a se potrivi. Brusc, biirbatul amuti. Ceva il izbise in plex, cu o fort ce-i curmase vorbele, in mijlocul frazei. [si plecét privirea si viizu cum sangele incepe sit siroiascit, de-ndatit ce cutitul fu scos din rani. Apoi simfi o noud sdigetare, mai multd durere si 0 lamé ascutita réisucindu-i-se in trup. Era constient ci ti sosise sfarsitul. Totul avea si se in- cheie in clipa aceea, desi ti riimétseserdt atat de multe lucruri de fiicut, de privit, de trait. In acelasi timp, era si o féirama de dreptate in toate astea. Nu meritase traiul bun de care se bucurase $i nici toatit dragostea ce-i fusese daruitit. Nu si dupé faptele sivarsite. Dupé ce durerea ti paralizit simturile, iar cutitul incetd sd se mai rdisuceascit, apa il impresuri. O barcit se legtind pe valuri. Odata invitluit de marea glacialé, biirbatului i se curmarit toate celelalte simfiri. Ultimul lucru pe care si-l aminti fu parul ei. Lung si in- chis la culoare. — Dar au trecut trei luni de-atunci! De ce nu L-afi gisit? Patrik Hedstrém isi atinti privirea asupra femeii aflate dinaintea lui. De fiecare dat cdnd o vedea, aceasta ii plrea si mai extenuatd. lar femeia venea o dat pe sip- tmani la sectia de politie din Tanumshede. in fiecare zi de miercuri, Capitase obiceiul odati cu disparitia sofului ei, la inceputul lunii noiembri — Facem tot posibilul, Cia. Doar stii asta. Ea dadu din cap, fari si spun o vorba. Mainile, pe care gi le tinea impreunate in poala, ii tremurau. Apoi femeia il privi, cu ochii inlicrimagi. Nu era prima oar& cand Patrik se confrunta cu o asemenea situatie. — Nu se mai intoarce, nu-i asa? in clipele acelea, nu fi tremurau doar mainile, ci si vocea, iar Patrik fu nevoit si reziste impulsului de a ocoli biroul si de a o alina pe femeie cu o imbritisare. ins el rimase calm si plin de profesionalism, reflectand asupra modului in care sa reactioneze, cu toate ci un asemenea comportament se opunea vehement instinctelor sale pro- tectoare. in cele din urm&, trase adanc aer in piept si spuse: —Nu, nu cred c& se mai intoarce. Femeia nu-i mai adresd alte intrebiri, ins& Patrik isi d&du seama c& vorbele sale nu fcusera decat si confirme10 Camilla Lackberg ceea ce Cia Kjellner stia deja. Soyul ei n-avea si se mai in- toarc& niciodati acasa. Pe data de trei noiembrie, Magnus se trezise la ora sase si jumatate, faicuse dus, se imbricase, apoi ii salutase mai intai pe cei doi copii ai s&i, apoi pe sofia sa, care tocmai plecau impreund. La scurt timp dup ora opt, Magnus fusese vazut parasind casa, in direcfia lo- cului sau de munci, Ferestre Tanum. Dupa aceea, nimeni n-a mai stiut incotro 0 apucase. Nu-si facuse aparifia acasi la colegul stu, care trebuia si-1 duci spre birou cu magina. Undeva intre locuinta sa, din cartierul invecinat terenului de sport, si casa colegului, din zona terenului de golf in miniatur’, Magnus Kjellner se facuse nevazut. Politistii examinasera fiecare aspect al vietii lui, Emi- seserd 0 alert general de disparitie si interogasera peste cincizeci de persoane, incluzdnd colegi de munc’, mem- bri ai familiei si prieteni. Cautaser& datorii care L-ar fi putut sili si fug’, cdutasera amante secrete. Investigaser’ posibilitatea ca el sd fi deturnat fonduri ale companiei la care era angajat — orice ar fi putut explica motivul pentru care un barbat respectabil, in varsti de patruzeci de ani, cu nevastd si doi copii adolescenti, si-ar fi p&raisit pur si simplu c&minul gi ar fi disp&rut. Ins& politia nu gisise nicio urmi. Nimic nu indicase faptul c& ar fi plecat in strdin&tate si nici nu fuseser& extrasi bani din contul bancar comun al cuplului. Magnus Kjellner pur si simplu dispiruse fara urma. Dupi ce o conduse pe Cia spre iesire, Patrik btu pru- dent la usa Paulei Morales. — Intra, zise ea. Barbatul psi inuntru, inchizind usa in urma lui. — Iara venit sofia? — Da, oft Patrik, luand loc pe scaunul pentru vizitatori. Sirena {si ridic& picioarele pe birou, dar le cobori apoi rapid, dupa ce Paula fi aruncX o privire fioroas’. —Crezi ci e mort? —M& tem c& da, rispunse Patrik, exprimandu-si pentru prima dat& cu voce tare binuiala pe care o avusese din momentul disparigiei lui Magnus. — Am verificat totul, individul nu avea niciunul dintre motivele obisnuite pentru a se face nevazut. S-ar parea cd a plecat intr-o zi de acas& si... dus a fost. — Dar nu a fost gisit niciun cadavru. — Asa e, niciun cadavru, zise Patrik. $i unde ar trebui si cdutim? Nu putem s& dragim toat% marea si nici si scotocim toate padurile de pe langi Fjallbacka. Tot ce putem face e si stim cu mainile-n san si si speriim ci il va gisi cineva. Mort sau viu. Fiindcd eu alt& solutie nu vid. $i nici nu stiu ce si spun atunci cand Cia igi face aparifia aici, sAptiman’ de siptimand, sperand ca noi si fi facut cine tie ce progrese in cadrul anchetei. —E modul ei de a face fafa situatiei. fi di senzatia ca actioneaz’ totusi intr-un fel, in loc s& stea pur si simplu acas&, asteptand vesti. Pe mine, de exemplu, m-ar inne- buni o situafie ca asta. Paula arunc& o privire c&tre fotografia pe care o tinea lang computer. — Inteleg, zise Patrik. Ins& nici nu ajut& in vreun fel. —Nu, fireste c& nu. Timp de cateva clipe, biroul inghesuit se cufunda in tacere. In cele din urm&, Patrik se ridic& in picioare. — Sperim c& o s& apard. Intr-un fel sau altul. — Presupun c& ai dreptate, spuse Paula, parand ins’ la fel de ab&tut& precum Patrik.2 — Ce grasunal — Tu vorbesti! exclam& Anna, privindu-si sora in oglinda si ficand semn spre pantecele Ericai. Erica Falck se intoarse din profil, intocmai ca Anna, si se vazu nevoit& si-i dea dreptate acesteia. Dumnezeule, era imensa! Arita ca o burt’ gigantica de care, doar de dragul aparentelor, era atasat{ o micut’ Erica. Intocmai aga se si simtea. Prin comparatie, trupul sau fusese mira- culos de suplu pe vremea cand era gravid’ cu Maia. Insi de data aceasta, Erica purta in pantece doi bebelusi. — Chiar nu te invidiez deloc, spuse Anna cu sincerita- tea brutal a unei surori mai mici. — Multumesc mult, zise Erica, inghiontind-o usor cu pantecele. Anna o impinse, la randu-i, si amandoud se deze- chilibrar’. Pret de o clip&, igi fluturara mainile prin aer, incercdnd s& ramang in picioare, dup’ care incepurd si rad& atat de tare, incat furi nevoite si se ageze pe podea. — E incredibil! exclam& Erica, stergandu-si ochii de lactimi. Nimeni n-ar trebui s& arate in halul asta. Sunt © corcitur& intre Barbapapa' si barbatul din filmul cu 1 Personaj comic, asemnator unei mase gelatinoase, dintr-o serie frantuzeasc& de cArji pentru copii. (N.t.) thon connection Sirena Monty Python’, care explodeaz& dup’ ce mananci o cio- colaticd mentolata! — Ei bine, sunt etern recunosc&toare pentru faptul c& vei avea gemeni. Datorit’ tie, prin comparafie, m& simt ca o nimf supla. — Si-fi fie de bine, rispunse Erica, incercand si se tidice. Dar nu reusi. — Stai, te ajut eu! strigi Anna, care ins& pierdu, la randu-i, lupta cu gravitatia si ajunse iar in pozitia sezut. Privindu-se una pe cealalta, amandurora le trecu prin minte acelasi gand. Apoi strigari la unison: —Dan! — Ce e? se auzi de la parter vocea barbatului. —Nu ne putem ridica in picioare! sip% Anna. —Ce-ai zis? il auzir& urcand pe sc&ri si venind spre dormitorul pe podeaua c&ruia se aflau ele. — Ce naiba faceti voi doua? se amuza Dan, vazandu-le pe logodnica lui, Anna, si pe sora acesteia stand jos, in fata oglinzii. —Nu ne putem ridica in picioare, zise Erica, incercand s& pari cat mai demni cu putinfa atunci cand intinse mana spre el. — Stati asa, s4 aduc macaraua, zise Dan, prefécdndu-se c& pleac& inapoi la parter. — Ia potoleste-te, spuse Erica, in vreme ce Anna radea atat de tare, incat fu nevoit& s& se intind& pe podea. 2 Trupi britanicd de comedie de la sfarsitul anilor ’60, printre scenetele Clreia se numara si cea in care personajul supraponderal DI Creosote” explodeaza la finalul unei mese copioase, din cauza ultimului dumicat — © ciocolaficS mentolatd minuscul8. (N.t.) 3Camilla Lickberg — Bine, hai s& incerc. Dan o apuc& de mana pe Erica si incepu sa o tragi in sus. — Ufffff, gemu barbatul. —Te rog, inceteazi cu efectele sonore! fi porunci Erica, ridicandu-se cu greu in picioare. — Fir-ar si fie, esti imensa! exclama Dan. Drept raspuns, femeia il lovi cu pumnul peste brat. — Ai zis asta de o sut& de ori, si nu esti singurul. Ce-ar fi s& nu te mai holbezi la mine si s&-fi concentrezi in schimb atentia asupra propriei tale grisune! — Mada, bine. Dan 0 ajut& pe Anna si se ridice in picioare, apoi 0 strut pe buze. — Ar trebui si va gasifi o camera dac& va arde de asa ceva, zise Erica, impungandu-l pe Dan. — Asta este camera noastra, rispunse Dan, sdrutand-o din nou pe Anna. — In regula. Atunci si ne concentrim asupra motivului pentru care m& aflu eu aici, zise Erica, indreptandu-se c&tre dulapul surorii sale. — Nu stiu de ce ai impresia c& fi-as putea fi de ajutor, spuse Anna, mergdnd leginat in urma Ericdi. Nu cred ci am ceva care sé-ti vind. — Si-atunci, ce m8 fac? intreba Erica, in timp ce ciuta printre hainele de pe umerase. Diseard e lansarea carfii lui Christian, si singurul lucru care mi incape e cortul Maiei — in regula, ii dim cumva de cap. Pantalonii pe care ii porfi par in regula gi cred ci am o cimasi care s-ar putea s&-fi vind. In orice caz, pentru mine e un pic cam mare. Anna se intinse dup& o tunic brodat’, de culoarea lavandei. Erica isi scoase tricoul si, cu ajutorul Annei, isi 4 Sirena trase HAINA peste cap. Desi comparabila cu impanatul unui carnat de Craciun, misiunea de a-i acoperi pantecele cu tunica se dovedise un succes. Apoi Erica se intoarse litre oglind& $i se privi cu o expresie critic’. — Ariti fantastic, spuse Anna, si Erica bombini drept nispuns, Avand in vedere silueta pe care 0 avea, ,,fantastic” suna imposibil de atins, totusi Erica arita mulfumitor si plrea s3-si fi dat osteneala. — Merge, zise ea. incerc& s%-si scoat& singuri HAINA, ins% fu nevoit’ si se dea b&tut’ si s¥ accepte ajutorul Annei. — Unde are loc petrecerea? intreba Anna, netezind tu- nica si pundnd-o pe umeras. —La Grand Hotel. — Frumos din partea editurii si dea o petrecere de lan- sare pentru un autor debutant, zise Anna si se indrepti spre sciri. — Sunt foarte entuziasmati de carte. lar precomenzile sunt incredibil de bune pentru un roman de debut, asa c& ei sunt mai mult decat bucurogi si dea o petrecere. Pare si existe mult sprijin si din partea presei, din cate mi-au spus cei de la editur’. — $i tie cum fi se pare cartea? Presupun ca iti place, altminteri nu ai fi recomandat-o. ins& cat e de buna? — Este... Coborand cu griji scirile, in urma surorii sale, Erica reflect’ cateva clipe. — Este magica. intunecata si frumoasi, tulburdtoare si intens& ei bine, magic’ — acesta e cuvantul cel mai potrivit pentru a o descrie. — Christian trebuie s& fie in al nouiilea cer. 1sCamilla Lackberg — Da, presupun c& da, spuse Erica pe un ton oarecum sovaitor, in vreme ce intra in bucitarie. Cunoscand deja unde se aflau toate lucrurile, merse tint’ spre cafetier’. — in acelasi timp, ins’... Se opri pufin, pentru a nu pierde numirul lingurilor de cafea puse in filtru. — A fost in culmea fericirii atunci cand i s-a acceptat cartea spre publicare, dar am senzatia ci scrisul |-a tul- burat oarecum. E greu de zis, fiindc’ nu-1 cunosc atat de bine. Nu sunt sigura de ce mi-a cerut mie sfatul, ins& l-am ajutat cu drag. In plus, am mult experienfa in editarea manuscriselor, cu toate ci eu nu scriu romane. La ince- put, totul a mers ca pe roate, iar Christian parea deschis sugestiilor mele. Spre sfarsit ins%, batea uneori in retra- gere atunci cand eu voiam sa discut anumite aspecte. Mi-e greu sa explic. Ce-i drept, este un pic excentric. Poate ca asta-i tot. —%n cazul asta, presupun cd si-a ales meseria potrivit’, spuse Anna pe un ton serios. Erica se intoarse cu fata spre ea. — Asadar, mai nou nu sunt doar gras&, ci gi excentrica! — $i si nu uit&m, distrat’! aug’ Anna, ficand semn cu capul spre cafetiera pe care sora sa tocmai 0 pornise. N-ar strica s& pui mai intai niste ap in ea! Cafetiera bolborosi de parca i-ar fi dat dreptate si Erica 0 opri, aruncdndu-i surorii sale o privire uracioasa. MigscAndu-se ca un robot, se ocupa de toate trebu- rile casnice obignuite. Dupi ce le cliti, asez4 farfuriile si tacdmurile in masina de spilat vase. Indep’rt{ cu mana resturile de mancare din chiuveta, dupa care o curaja cu 16 Sirena stipun si cu peria de vase. Apoi uda 0 carpi, o stoarse si freci suprafata mesei din bucdtirie, pentru a indeparta firimiturile si petele lipicioase, — Mama, pot si mi duc la Sandra? intreba Elin, intrand in bucatrie. Privirea obraznica de pe chipul fetei de cincisprezece ani arta ci se resemnase din timp, la gandul unui ris- puns negativ. — Stii c& nu se poate. in seara asta vin bunicul si bunica. — Dar vin atat de des pe-aici! De ce trebuie s& fiu mereu de fata? Elin ridicd vocea, cApatand acel ton plangiret pe care Cia nu-1 putea suferi. — Vin ca sa vii vada pe tine si pe Ludvig. $tii doar c& ar fi dezamégiti dacd n-ai aparea. — Dar e asa de plicticos! lar bunica mereu incepe si plang’, dupa care bunicul ii spune s& se potoleasci. Vreau si m& duc acasi la Sandra. Toti prietenii mei vor fi acolo. — Exagerezi, spuse Cia, clitind carpa de vase si agi- fand-o peste robinet. M indoiesc ci vor fi tofi acolo. Poti merge la Sandra in alt searé, cand nu ne viziteazi bunica si bunicul. — Tata m-ar fi l4sat si merg. Cia simti c& se sufoc’. Nu era in stare de asa ceva. in clipele acelea, nu putea face fat furiei si sfid&rii. Magnus ar fi stiut cum s& procedeze. El ar fi rezolvat situatia cre- at& de Elin. ins ea nu o putea face. Nu de una singura. — Tata nu e aici. — Atunci unde e? fip& Elin, iar ochii i se umplur& de lacrimi, Unde s-a dus? Probabil c& s-a siturat de tine si de cicdleala ta... Pisiloago! 718 Camilla Laickberg __ Cia isi simi mintea golit8. Ca si cum sunetele s-ar fi risipit complet, iar totul din jurul ei s-ar fi transformat intr-o pacl& cenusie. —Amurit. Vocea femeii piru s& izvorasc3 de altundeva, ca si cum ar fi aparfinut unui strain. Elin o privi fix. —A murit, repet& Cia. In mod straniu, se simti calm4, de parca ar fi plutit undeva deasupra buc&t&riei, observand imperturbabil intreaga scen’. — Minji, rispunse Elin, gafaind ca dup’ o curs de cdtiva kilometri. — Nu mint. Asta cred poligistii. lar eu stiu c& este adevarat. Cand se auzi spunand acele vorbe, Cia isi didu seama cat de mult adevar era in afirmatia sa. Refuzase si-i dea ccrezare si se agifase de o vag speranf¥. Adevarul ins’ era cd Magnus se prapadise. — De unde stii asta? De unde stiu politistii? — Tata nu ne-ar fi lasat de izbeliste. _Elin scutura din cap, ca pentru a nu ing’dui acelei idei sd puna stSpanire asupra ei, Dar Cia vizu c& si fica sa era constient’ de adevir. Magnus pur si simplu nu le-ar fi abandonat niciodat’. ___ Facu cafiva pasi si o cuprinse in brafe pe fat. Elin intepeni, dar apoi se induplec3, lXsandu-se imbrafisata, de parca ar fi fost un copilas. Cia ii mangaie parul, in vreme ce fata suspin3 amar, _— Gata, gata, sopti Cia si simsi cum ii sporesc pute- rile pe masurd ce flica sa cidea prad& mahnirii. Poti st mergi la Sandra in seara asta. Le explic eu bunicii gi bunicului. Siena Christian Thydell se privi in oglind’. Uneori chiar Nu stia cum s& se raporteze la propria-i imagine. Avea patruzeci de ani. Cumva, anii trecuser& in zbor, iar el se trezise in fata imaginii unui barbat care nu numai c& Inaintase in varst%, ci si incepuse s& incdrunteascd pe la timple. — Cat de distins ariti. Christian tresiri cand Sanna aparu in spatele lui si il cuprinse de talie. — Mai speriat. S¥ nu te mai furigezi asa. Se elibera din imbritisarea ei si, inainte de a se in- toarce cu fafa, fi z&ri in fugd expresia dezamagit’, in oglind’. — {mi pare r&u, spuse femeia, asezindu-se pe pat. — Si tu ar’ifi minunat, zise el, simfindu-se si mai vino- vat atunci cand complimentul sau o facu s& se lumineze la fata. Nu putea suferi cind Sanna se purta ca un c&felus care ddea din coada de-ndati ce stpanul sau ii oferea catugi de pufind atengie. Sofia lui era cu zece ani mai tan&rd decat el, dar uneori avea senzatia cd fi desparteau cel putin dou&zeci de ani. — M& ajuti cu cravata? Se apropie de Sanna, care se ridic’ in picioare si ii facu nod, ca o expertd. Acesta iesi perfect inc& de la prima incercare si femeia se didu cAtiva pasi in spate, pentru a-si inspecta capodopera. —i vei da gata disear’. — Mmm... mormiai el, nestiind ce anume se astepta Sanna s& aud& din partea 920 Camilla Lickberg — Mami! Nils m-a lovit! Melker didu buzna in camera, de parc l-ar fi urmarit o hait de lupi. Ciutand ad&post, el igi inclest degetele lipicioase in jurul primelor lucruri aparute in cale: picioa- rele lui Christian. — La naiba! Christian se descotorosi rapid de fiul su in varst& de cinci ani, ins& era prea tarziu. Pantalonii aveau deja pete lucioase de ketchup in jurul genunchilor. Se strdui din rasputeri si-si pastreze cumpatul — lucru care se dovedise din ce in ce mai greu in ultima vreme. —Nu poti s&-i tii in frau pe copii? se risti el si igi desfacu in mod ostentativ nasturii pantalonilor de la costum, ca sti se poat schimba. — Sunt sigura c&-i pot curafa, zise Sanna, insficandu-l pe Melker, care se indrepta spre pat, cu degetele sale lipicioase. — Si cum crezi c& 0 s& faci asta, cand eu trebuie si fiu acolo peste 0 or’? Va trebui si m& schimb. — Dar cred ci pot... incepu Sanna — pirea gata s& iz- bucneasc& in plans. — Mai bine ocupi-te de copii. Sanna tresari la auzul fiecdrei vorbe, de parc ar fi fost biciuité. Pari sd mai rspunda, il apuct pe Melker de braf si il scoase afara din camer’. Dupa ce femeia iesi, Christian se asezi greoi pe pat. Aruncé 0 privire in oglind’. Un barbat ursuz. Imbracat in sacou, cimasa, cravat si lenjerie intim’. Garbovit, de parc toate necazurile din lume s-ar fi sprijinit pe umerii lui. Incerc& s8-si indrepte spinarea si s4-si umfle pieptul. Deja arta mai bine. Era noaptea lui. $i nimeni nu putea si strice asta. Sirena — Vreo noutate? intreb’ Gésta Flygare, intinzand ibri- cul de cafea spre Patrik, care tocmai isi facuse aparitia in mica bucat&rie a sectiei de poligie. Patrik d&du afirmativ din cap, semn cd voia cafea, dup& care se afunda intr-unul din scaunele de la masi. Auzindu-i, Ernst, cdinele, veni tarag-grapis in camer’ si se intinse sub masa, in speranta c& vreun dumicat avea si fie scipat pe podea, numai bine cat si-l infulece el. —Poftim. Gosta asezi dinaintea lui Patrik 0 ceasc& de cafea neagra, apoi lu loc de cealalt parte a mesei. — Esti cam palid la fata azi, spuse Gésta, studiindu-si colegul mai tani. Patrik didu din umeri. — Doar un pic obosit. Maia nu doarme bine si de-asta e cam iritabil8, lar Erica e complet epuizati. Ceea ce in- seamni& ci lucrurile nu au fost intocmai usoare pe-acas%. —Si va fi si mai greu, zise Gésta. Patrik rase. — Vai, ce incurajator. ins& ai dreptate, probabil c& asa va fi, — Asadar, n-ai descoperit nimic nou in legitura cu Magnus Kjeliner? Gésta furisi un biscuit pe sub mas&, iar Ernst didu bucuros din coada, atingand picioarele lui Patrik. —Nu, absolut nimic, zise Patrik si sorbi din cafea. — Am vazut c& iar a fost pe-aici sofia lui. — Da, e ca un ritual obsesiv — dar presupun ca n-ar trebui si socheze pe nimeni. Cum altfel si reacioneze 0 femeie atunci cand soful ei dispare pe neasteptate? aCamilla Lackberg — Poate c& ar trebui si mai stim de vorba si cu alte per- soane, zise Gésta, furisand pe sub masa inca un biscuit pentru Ernst. — Pe cine ai in vedere? Patrik igi didu seama cat de iritat sunase. — Am vorbit cu familia si prietenii. Am batut la usi prin tot cartierul, am pus anunfuri si am facut apel la ziarul local, pentru a cip&ta mai multe informatii. Ce altceva am mai putea face? — Nu-i st in fire si te dai bitut asa repede. — Ei bine, daci ai alte sugestii, as dori s& le aud. Patrik regretd imediat tonul aspru pe care vorbise, cu toate ci Gésta nu parea jignit. — Suni groaznic si sperm ci birbatul va fi gisit mort, ad&ugi el, pe un ton calm. Dar sunt convins c& abia atunci ne vom putea da seama ce i s-a intamplat. Pun pariu c& nu a disparut de bunavoie, iar daci am avea un cadavru, atunci micar am putea porni de undeva. — Cred c& ai dreptate. E cumplit si te gandesti ci plu- teste pe undeva sau zace in p&dure. Dar si eu am acelasi sentiment. $i probabil e ingrozitor si... — Sa nu stii? La asta te referi? intreba Patrik, mutandu-si picioarele, care i se inc&lziserd sub greutatea considerabil& a cdinelui. — Ei bine, imagineaz’-fi cum e s& nu stii unde a dis- parut cineva drag. La fel si in cazul parinfilor ai cSror copii sunt dati disp&ruti, Exist un site american dedicat copiilor c&rora nu li s-a putut da de urmi. Pagini intregi de fotografi. Tot ce pot spune e... Isuse Hristoase! — M-ar ucide un asemenea lucru, murmura Patrik. Si-o imagina pe fetita sa zglobie. Gandul sd-i fie luat’ era insuportabil. 2 Sirena = Ce naiba discutati voi acolo? Parc-am fi la inmor- mantare. Vocea vesela a Annikai risipi atmosfera sumbr& de-ndat& ce femeia li se alatura la mas&. Cel mai tanar membru al secfiei, Martin Molin, igi fécu aparitia imediat dupi ea, ademenit de mirosul cafelei si de toate vocile care se auzeau dinspre bucitarie. Molin lucra doar cu jumatate de norma in perioada aceea, fiindc& era in con- cediu de paternitate, si nu Isa si-i scape vreo ocazie de a sta cu colegii lui si de a participa la discutii. —Vorbeam despre Magnus Kjellner, zise Patrik, pe un ton ce indica faptul c& discutia luase sfarsit. Pentru a se asigura ca se facuse inteles, el schimba subiectul. — Cum merge treaba cu fetita? —0, ieri am primit poze noi, zise Annika, scofand cateva fotografii din buzunarul hainei. Uitagi ce mare s-a ficut. Asezi fotografiile pe mas&, iar Patrik si Gésta se ui- tard pe rand la ele. Martin le vizuse in avanpremier’, cand ajunsese la serviciu in dimineata aceea. — Oh, ce draguti e, spuse Patrik. Annika didu aprobator din cap. — Are zece luni acum. — CAnd o s& puteti merge acolo dup& ea? intreba entu- ziasmat Gésta. Era pe deplin constient de rolul pe care il jucase in a-i convinge pe Annika si pe Lennart s& ia in considerare la modul serios adoptia. Drept urmare, cip&tase un real interes pentru fetita din fotografi. — Ei bine, nu prea stiu, spuse Annika, adunand pozele si varandu-le inapoi in buzunar. Dar cred c& peste vreo dou’ luni.Camilla Lickberg — Pesemne ci asteptarea vi se pare interminabil’, zise Patrik, apoi se ridicd si igi puse ceasca in masina de splat vase. — Da, asa e. Ins macar a fost demarat& procedura. $i im cd fetita va fi a noastra. — Asta fara doar si poate, zise Gésta. Dintr-un impuls, barbatul isi asez4 mana peste cea a Annikii, dupa care si-o retrase brusc. — Mada, acum inapoi la treab’. N-avem timp si stim aici, la taclale, bomb&ni el jenat, in timp ce se ridic& in picioare. Cei trei colegi privir’ amuzafi cum birbatul plec’ garbovit din bucitrie. — Christian! Directoarea editurii, invaluita intr-un nor de parfum, se indrepta spre Christian, pentru a-i da o imbrafisare puternic&. Christian isi tinu respiratia, spre a nu fi nevoit s inhaleze mireasma imbattor de dulceag’. in cazul lui Gaby von Rosen nu se putea vorbi de subtilitate. La ea, totul era in exces: par mult prea umflat, machiaj mult prea strident, o tona de parfum, toate acestea combinate cu un simf estetic ce putea fi descris, la modul politicos, drept inspaimantitor. in seara aceea, pentru a marca oca- zia speciali, femeia purta o finut% de un roz fip&tor, cu un trandafir de panzi, de culoare verde, prins la rever. in plus, se mai si clitina pe niste tocuri periculos de inalte. Dar, in ciuda aspectului su usor ridicol, Gaby, in calitate de sefa a celei mai noi si mai in vogi edituri din Suedia, era o forfa demna de luat in seam&. Avea o experienti de peste treizeci de ani in domeniu si o minte la fel de ascufit precum ii era si limba. Cei care, la inceput, 0 Ey Sirena Subestimau ca adversar nu comiteau de dou’ ori aceeasi greseal’. ~ Va fi asa de distractiv! exclami radioas’ Gaby, ti- niindu-l de brat pe Christian. Chinuindu-se in continuare sd respire in norul de parfum, Christian nu fu in stare decat si dea aprobator din cap. — Cei de la hotel, Lars-Erik si Ulla-Lena, au fost pur si simplu fantastici, continu’ femeia. Ce oameni incanti- tori! lar bufetul araté minunat! Pare locul ideal pentru a lansa romanul tau genial. Asadar, cum te simi? Christian reusi intr-un final si se sustrag’ si ficu un pas inapoi. — Eibine, oarecum ireal, trebuie s recunosc. Am lucrat atat de mult la acest roman, iar acum... ei bine, iat-1. Arunci o privire c&tre stivele de c&rti asezate pe masa de langa iesire. Pe cotorul fiecirui exemplar igi putu citi numele, alaturi de titlul volumului, Sirena. Simti un gol in stomac. Nu era un vis! — Uite care e planul de bataie, zise Gaby, apucandu-] de maneci si trigandu-l dupa ea. Christian o urmi far si se impotriveasca. — Pentru inceput ne vom intalni cu jurnalistii aflati aici, ca s& poati discuta cu tine in liniste. Suntem foarte mulfumigi de reactia mass-mediei. Jurnalisti de la Géte- borgs Posten, Goteborgs Tidningen, Bohusliiningen si Strim- stads Tidning — cu tofii sunt prezenti. Nimeni de la pu- blicafiile nationale, ins nu-i nimic, dacd e si finem cont de recenzia fantastic’ aparuti azi in Svenska Dagbladet. — O recenzie? intreba Christian, in vreme ce era con- dus spre un mic podium aflat lang’ scena de unde avea s& discute cu presa. 256 Camilla Laickberg — Ip spun eu mai tarziu, raspunse Gaby, imboldindu-1 spre un scaun lipit de perete. Christian incerc& si recapete oarecum controlul asupra situatiei, dar avu senzatia ca fusese aspirat intr-o centrifug’ din care i-ar fi fost imposibil s% evadeze. lar sentimentul ii fu intarit si mai mult atunci cand o vazu pe Gaby facand cale intoars’ si lisandu-] in urma, Asis- tengii alergau in toate directiile, aranjand mesele. Nimeni nu era atent la Christian. Barbatul indrzni si inchida ochii pref de o clip’. Se gandi la cartea lui, Sirena, si la toate orele petrecute in fafa computerului. Sute, mii de ore. Se gandi la ea, la Siren’. — Christian Thydell? © voce il destepti din visare, ficandu-l s& ridice pri- virea. Barbatul aflat dinaintea sa avea mana intinsi si parea si astepte un rispuns. Drept urmare, Christian se ridic& si ii stranse mana. — Birger Jansson, de la Strémstads Tidning, spuse birbatul, asezandu-si pe podea geanta pentru camera foto. — Ah, pii... bine afi venit. Luati loc, vi rog, zise Chris- tian, usor zipacit. O c&ut& cu privirea pe Gaby, ins nu-i z&ri decat in fuga finuta de un roz fipator, agitandu-se de colo-colo, in dreptul usii de la intrare. — Se face mult& promovare carfii dumneavoastr’, spuse Jansson, privind in jur. —Da, asa s-ar prea, aprob’ Christian, dup care aman- doi ticura, ugor incurcati. — S& incepem? Sau s&-i asteptim si pe ceilalti? Christian ii arunc& reporterului o privire goal’. De unde s& fi stiut el? Nu mai facuse niciodat& asa ceva. Dar Sirena Jansson paru si treaci din mers peste acel obstacol, ase- vind pe mas% un reportofon si pornindu-1. ~ Asadar, zise el, fixandu-1 cu privirea pe Christian, Acesta e primul dumneavoastra roman, nu? Christian se intreba daca ar fi trebuit sX fact sialt- ceva in afar de a confirma spusele reporterului. — Da, asa este, rspunse el, dregandu-si vocea. ~ Mi-a plicut mult, spuse Jansson pe un ton aspru, care contrazicea intregul compliment. —Multumesc, ii rispunse Christian. — Ce afi dorit s& transmitefi prin acest roman? intrebi Jansson, dupi care se asigura c& reportofonul inregistra bine sunetul. — Ce am vrut sd transmit? Chiar nu stiu. E un roman, © poveste la care m-am tot gandit, o poveste ce trebuia 8 ias& la iveala. — Eo poveste foarte intunecat&. Aproape ci ag numi-o sumbré, zise Jansson, analizandu-l pe Christian, ca si cum ar fi incercat s&-i p4trunda in cele mai adanci cotloane ale sufletului. Asa vedeti dumneavoastr’ societatea? — Nu $tiu daca rolul acestei c&rfi a fost de a transmite felul in care privesc eu societatea, zise Christian, incer- cand cu disperare s spunii ceva inteligent. Niciodat& nu isi privise cartea din acel punct de ve- dere. Povestea fusese parte din el vreme atat de indelun- gat’, ii bantuise mintea atat de mult pana cand, intr-un final, se simfise nevoit s-o astearn’ pe hartie. Dar s¥ fi avut oare vreo legatur’i cu cea ce credea el despre soci- etate? Gandul acela nici macar nu-i trecuse prin minte, in cele din urmi, Gaby ii sosi in ajutor, urmati de ceilalfi jurnalisti. Jansson isi inchise reportofonul, iar cellalfi fcur& prezent&rile si se asezard in jurul mesei. 728 Camilla Lickberg Totul dura cateva minute, iar Christian profit de ocazie pentru a-si aduna gandurile. Apoi Gaby fcu semn cu mana, pentru a le atrage atentia tuturor. —Bine afi venit la aceast reuniune in cinstea noii stele de pe firmamentul literar, Christian Thydell. intreaga echipa de la editur’ se mandreste nespus cu faptul ci i-am publicat primul roman, Sirena. $i considerim ci se marcheazi astfel inceputul unei lungi si uimitoare cariere de scriitor. Christian inc’ nu a vazut recenziile. Agadar, Christian, te anunj cu mare bucurie c& ast&zi au aparut niste cronici fantastice in Svenska Dagbladet, Dagens Nyheter si Arbetarbladet, ca si numesc doar cateva. Permitefi-mi s& va citesc niste pasaje. isi puse ochelarii si se intinse dup’ un morman de hartii aflat in fafa ei, pe masd. Un marker roz fusese utili- zat pentru a insemna frazele scrise pe fundalul alb. — ,O performanfa lingvistica uluitoare, infiitisand ne- cazurile oamenilor de rand, fara a pierde din vedere ima- ginea de ansamblu.” Asta a fost din Svenska Dagbladet, ii explic Gaby lui Christian, dand usor din cap, dupa care se intoarse la urmitoarea cronic’. ,Lectura c&rtii lui Christian Thydell este atat agreabil&, cat si dureroas’, intrucat proza lui neincircat demasc’ falsele promisiuni ale societ&tii cu privire la sigurant& si democratie. Cuvin- tele sale taie ca un cufit prin carne, muschi si constiinf’, fapt care m-a determinat sa citesc cartea cu nerabdare si febrilitate i, precum un fachir, si caut acea durere chinuitoare, ins nemaipomenit de purificatoare.” Asta e din Dagens Nyheter, zise Gaby, scofandu-si ochelarii si inmAnandu-i lui Christian teancul de recenzii. Uluit pana peste m&sur’, acesta lua cronicile. Ascul- tase toate acele vorbe si savurase abundenja de laude, Sirena {neil pur si simplu nu infelegea despre ce vorbeau criticii, Nu flicuse altceva decat sa vorbeasc& despre ea, si-i spunii povestea. Dezlanguise un potop de cuvinte si de amintiri legate de ea, potop care uneori il secituise complet. Nu avusese nicio intenfie de a spune ceva in legSturi cu so- Cletatea. Voise doar si vorbeasc’ despre ea. Ins& igi inZbusi impulsul de a protesta. Nimeni nu avea si-l infeleag’, si poate cA era mai bine s& lase lu- crurile asa cum erau. Nu ar fi fost vreodat in stare s¥ le explice. — Asta e grozav, spuse el, simtind cum buzele ii rostiri acele vorbe fade. Urmar apoi si mai multe intreb&ri. $i mai multe laude si comentarii cu privire la cartea sa. Iar Christian isi ddu seama ci nu fusese in stare si dea vreun rispuns logic niciunei intrebari. Cum ar fi putut oare descrie ceva ce-i umpluse cele mai mici unghere ale vietii? Ceva care nu reprezenta doar 0 poveste — ci avea de-a face cu supraviefuirea. Cu durerea. Christian isi d&duse toat% silinga, incercnd s& se exprime clar i cu grij. Pesemne 4 $i reusise, intrucat Gaby dduse mereu aprobator din cap. Odata incheiata sesiunea de interviuri, singura do- rinfa a lui Christian eras meargi acasi. Se simtea sleit de Puteri. Ins& fu nevoit si mai ziboveasc’ in superba sali de festivitéfi din Grand Hotel. Trase adanc aer in piept si se pregati si intampine oaspetii care incepura si vind in valuri. Zambi, insa era un zambet care necesita mai mult efort decat si-ar fi inchipuit vreodati cineva. — Crezi c& reusesti si nu te imbefi in seara asta? isi tepezi Erik Lind sotia, ins& indeajuns de discret pentru a 2»30 Camilla Laickberg nu fi auzit de celelalte persoane care asteptau la rand, ca sa intre la petrecere. — Crezi c& reusesti s8-fi fii mainile acasi in seara asta? ii raspunse Louise, fara a se mai obosi s¥-i sopteasca. — Nu stiu la ce te referi, zise Erik. $i te rog, vorbeste mai incet. Louise fi aruncd o privire glaciala sofului su. Era un barbat elegant — micar atat se vedea nevoith si recunoasci. lar candva, demult, acel lucru i se pause atrag&tor. Se cunoscusera in facultate, iar multe fete o invidiaserd flindcd reusise s4 pun’ mana pe Erik Lind. De atunci incolo — incet, dar sigur — barbatul fi cilcase in Picioare orice faram& de dragoste, respect sau incredere nutrite vreodatd. Pe de alt parte, Erik Lind nu p&rea si intampine probleme in a-si gsi amante dornice, in afara patului conjugal. — Buna! Afi venit si voi? Ce bine! Cecilia Jansdotter igi croi drum spre ei si le ddu cate 0 s&rutare obligatorie pe obraz. Era coafeza Louisei si, de asemenea, amanta lui Erik, din ultimul an. ins, fireste, cei doi nu credeau c& Louise stia ceva. — Buna, Cecilia! zambi Louise. Era o fatd drigus, iar dacd Louise le-ar fi purtat pick tuturor celor care se culcasera cu soful ei, nu ar mai fi Teusit s@ trdiasca in Fjallbacka. In plus, de ani de zile nu-i mai pasa. Le avea pe fete. $i mai avea acea minunat& inventie: vinul la cutie. La ce-i mai trebuia Erik? — Ce minunat s& avem inc& un scriitor aici, in Fjall- backa! Mai intai Erica Falck, iar acum Christian. Cecilia aproape c& fopiia de pe un picior pe altul. — lati citit cartea? — Eu nu citesc decat reviste de afaceri, zise Erik. Sirena Louise igi d&du ochii peste cap. Era tipic pentru el si flirteze spunand c& nu citea niciodata carti. — Sper s& putem lua un exemplar cu noi acasi, zise ea, Infisurandu-se in hain’. Isi dorea s& se miste mai repede coada, pentru a pu- tea intra la c&ldura. — Da, la noi acas&, Louise e cea care citeste. Pe de alt parte, ce altceva s& faci, dac& nu esti nevoit s% muncesti? Nuvi asa, iubito? Louise ridic& din umeri, nelsandu-se afectati de re- marca ustur&toare. Nu ar fi ajutat cu nimic s& sublinieze ci, de fapt, Erik insistase ca ea s& riman& acas&, atata vieme cat fetele erau mici. $i c& ea trudea din zori pani-n seard pentru a fi sigur& c& totul mergea ca pe roate in eiminul bine organizat pe care barbatul il lua de-a gata. Barfa m&runta continu’, odat& cu avansarea in rand. Intr-un final, reusira s& intre in foaier si s’-si lase hainele, Inainte de a cobori scarile spre sala de festivit’ti. Cu privirea lui Erik afintit& asupra ei, Louise se duse direct la bar. —Nu te strofoca prea tare! spuse Patrik, strutand-o pe rica inainte ca aceasta si iasi leginandu-se din bucat3- tie, cu pantecele inainte. ‘Maia scnci putin cdnd isi vizu mama disparand, dar se potoli de-ndati ce Patrik o puse in fafa televizorului, ca s& se uite la Bolibompa. Tocmai incepuse emisiunea cu dragonul verde. Maia fusese mult mai agitat& si mai greu de strunit in ultimele cateva luni, iar toanele ce ur- mau ori de cate ori i se spunea ,nu“ erau comparabile cu ale unei adevairate dive. Patrik infelegea oarecum situa- fia. Pesemne c& fetita era in acelasi timp nerabdatoare 2Camilla Lickberg si nelinistit’ fiindcd urmau s4 apard doi noi membri ai_ familiei. Dumnezeule mare! Gemeni! Cu toate ca stiu- sera inc& de la prima ecografie, din cea de-a optsprezecea sptimani de sarcind a Ericdi, lui Patrik tot nu-i venea s cread&, Uneori se intreba cum aveau sa facd fat’ si- tuatiei. Fusese indeajuns de greu cu un singur bebelus; cum aveau sa se descurce cu doi? Cum aveau sa rezolve aliptatul, nevoia de somn gi toate celelalte? $i trebuiau si cumpere o magina noua, indeajuns de mare pentru trei copii si cdrucioarele lor. lar acela nu era decat unul dintre multele aspecte ce trebuiau luate in calcul. Patrik se asez% pe canapea lang’ Maia si privi in gol. Fusese atat de obosit in ultima vreme. Se simfea sec&tuit de energie, iar in unele dimineti abia se putea ridica din pat. Ins poate c& nu era chiar atat de ciudat. Pe lang toate evenimentele de acasi — Erica sleiti de puteri si Maia transformata intr-un monstrulet obraznic — Patrik se mai confrunta si cu necazuri la munc&. in toti anii scursi de cand o cunoscuse pe Erica, el si colegii lui se confruntaseri cu nenumirate si dificile anchete ale unor crime. Natura morbid’ a meseriei lui si conflictul perma- nent cu seful siu, Bertil Mellberg, incepeau sa-si pun’ amprenta asupra lui Patrik, Acum se ocupau de cazul disparitiei lui Magnus Kjell- ner. Patrik nu stia dac& experienta ori instinctul ii didea sentimentul acesta, ins& era ferm convins c& barbatul patise ceva. Imposibil de spus daca fusese victima unui accident sau a unei fapte josnice, ins& Patrik era in stare s& parieze pe legitimatia sa de polifist cd Magnus Kjellner nu mai era in viat’. Incepuse sa-1 tulbure faptul cd in fiecare zi de miercuri era nevoit s-o intalneasca pe sofia barbatului, care fi parea de fiecare dat& mai mic& si mai 2 Sireno priciljit’. Politistii fAcuser’ tot ce le statuse in putere, insX |i Patrik ti era in continuare imposibil s&-si steargi din ininte imaginea Ciei Kjellner. Tati! Cu forte vocale de care nici macar nu era consti- enti, Maia il trezi din visare. Fetita arta cu degetul spre ecranul televizorului, iar Patrik intelese de indat& ce se intamplase. Pesemne cf stituse pe ganduri vreme Indelungat&, deoarece Bolibompa se terminase, fiind Inlocuita de o emisiune pentru adulti ce nu ii trezea nicidecum interesul Maiei. — Rezolva tati, spuse el, ridicand palmele. Ce zici de Pippi Sosetica? Avand in vedere c4 Pippi era marea favorit a mo- mentului, Patrik stia care avea s& fie rispunsul fiicei sale, Scoase DVD-ul, iar atunci cand la televizor porni Pippi Sosetica in Mairile Sudului, el se aseza lang’ Maia, punandu-si braful in jurul ei, Ca un animalut draigistos, fetifa se cuibari fericit la subsuoara tatei. Cinci minute mai tarziu, Patrik dormea. Christian transpira abundent. Gaby tocmai il anun- Jase c& in curnd trebuia si urce pe scend. Sala de festivi- tpi nu era plin& ochi, dar la mese erau asezafi in jur de saizeci de oaspeti, cu ner&bdarea citindu-li-se pe chip gi cu farfurii de mancare si pahare de bere sau vin dinaintea _ lor. Cat despre Christian, el nu reusise si m&nance nimic, dar bause vin rosu. Era deja la al treilea pahar, desi era constient ci n-ar fi trebuit s4 bea atat de mult. N-ar fi fost deloc bine si bolboroseasc& in microfon drept ras- puns la intrebari. Ins& far vin, n-ar fi fost deloc in stare si functioneze. 3u Camilla Lackberg Cuprinse camera cu privirea, cdnd simti o atingere pe braf. — Bun’. Cum merge? Pari un pic cam incordat, zise Erica, privindu-l cu ingrijorare. — Cred cf sunt doar emofii, se confest el, gisind con- | solare in acea marturisire. — Stiu exact ce simgi, spuse Erica. Prima mea aparitie public& a fost la un eveniment in Stockholm, dedicat autorilor debutangi, iar la final aproape ci au fost nevoiti s& m& culeaga de pe podea. $i nu-mi amintesc niciun cuvant rostit pe scen’. — Am senzatia c4 si pe mine va trebui s m& culeagt de Pe podea, zise Christian, ducdndu-si mana spre grumaz, Pret de o clip’, se gandi la scrisori, apoi fu coplesit de panicd. Genunchii ii cedara si singurul motiv pentru care nu se pribusi fu acela c& Erica era prins’ de braful stu. — Hopa sus, zise ea. S-ar prea ci ai dat gata cateva bi- uturi tari. Poate c& ar fi bine s& nu mai bei nimic inainte de-a urca pe scena, Indep&rta cu grij& paharul de vin rogu din mana lui Christian si il asez pe masa cea mai apropiat’. — ffi promit cd totul va fi bine. Pentru inceput, Gaby te va prezenta pe tine, apoi romanul. Dupi care eu iti voi pune cateva intrebari — si deja am discutat care vor fi acelea. Ai incredere in mine. Singura problema va fi cum si remorcim imensitatea asta de corp al meu pana pe scend. Rase, iar Christian i se altura. Nu din toat’ inima, ba chiar sund usor strident, ins& gluma avu efectul scontat. Barbatul se mai eliberd de tensiune si putu din nou si respire. isi indeparti orice gand legat de scrisori, N-avea 8 se lase afectat de asa ceva in seara asta. Sirena c&pitase Sireno © Voce prin intermediul c&rgii lui, iar Christian voia s& (onsidere acum capitolul acesta incheiat. Bund, iubitule, Sanna li se al&tur’, privind in jurul séu, cu ochii li- (lirind. Christian stia ci momentul era important pentru ‘i, Poate chiar mai important decat pentru el. — Cat de bine arti, ii spuse, iar femeia savura laudele. intr-adevar, aréta minunat. Christian igi didea seama e fusese norocos s& 0 intalneasc&. Sanna indurase foarte mult din partea lui, mai mult decat ar fi fost dispusi si indure alfi oameni. Nu era vina ei cd nu putea umple golul dinduntrul lui Christian. Probabil c& nimeni n-ar fi putut-o face. Barbatul o cuprinse cu un brat si fi strut parul, — Cat de dragusi sunteti voi doi! exclam Gaby, venind valvartej spre ei, cu tocurile pantofilor risunand. Cineva fi-a trimis flori, Christian. Barbatul privi fint& spre buchet. Era frumos, dar sim- plu, alcdtuit in intregime din crini albi. ‘Cu degetele tremurandu-i incontrolabil, Christian se intinse dup plicul alb, atasat buchetului. Era atat de agi- tat, incat abia reusi s4-I deschida, fiind prea pufin consti- ent de privirile surprinse ale femeilor aflate in jurul sau. Biletul era, de asemenea, foarte simplu. O felicitare obisnuit%, alb%, groas%, cu un mesaj scris cu cerneala neagra, cu aceleasi litere elegante folosite de obicei in scrisori. Christian fix4 cuvintele cu privirea. Apoi totul i se ficu negru in fata ochilor. 35Era cea mai frumoasit flintti pe care 0 viizuse vreodati. Mirosea asa de bine, iar piirul situ lung era prins la spate cu © panglict alba. Stritlucea atat de putemnic, incat aproape cit simfi nevoia sét inchidét ochii. Feicu sovititor un pas spre ea, nefiind sigur dact i se va ingidui sit fie piirtas la toatét acea frumusefe. Ea intinse bratele, in semn de ingéiduinfa si, cu asi iui, el se cufundat in imbrittisarea ei. Departe de intune- ric, departe de nenorociri. Fu invitluit de alb, de lumina, de mireasma florilor, iar un pitr ca de mitase fi mangaie obrazul. — Acum esti mama mea? zise el in cele din urmé, ficand sovitielnic un pas inapoi. Femeia incuviinfei din cap. —Adevitrat? Se astepta ca dintr-o clipit in alta sit apart cineva $i, cu 6 remarcé fulgerdtoare, si spulbere totul, soptindu-i cat doar visase. $i cil minunata féipturdé nu putea nicicum sé fie mama unuia ca el. Inséé nu apitru niciun glas. In schimb, femeia doar clatindt din cap, iar el nu se mai putu abtine. I se aruncat din now in brate — nu voia sii mai plece vreodatit. Undeva, in mintea lui, existau alte imagini, alte scene si sunete ce daideau sit 36 tron conmestion Sirena (sll la suprafatis, insit furdt indibusite de mirosul de flori si ile fosnetul rochiei femeii. Alungéi acele imagini. Le obligat sci ispard, sa fie inlocuite de tot ce era nou $i minunat. De tot ce era incredibit. [si privi noua mamé, iar inima aproape ca ti spairgea pleptul de fericire. Atunci cand femeia il prinse de mand si il conduse departe de acolo, el 0 urmét de bunavoie. 3738 — Am auzit ca lucrurile au luat o intorsituri destul de zbuciumati aseara. Ce-o fi fost in capul lui Christian, sd se imbete la un eveniment ca asta? Kenneth Bengtsson ajunse tarziu la birou, dup 0 dimineata cam nepliicuti acasa. {si arunc& haina pe ca- napea, ins& o privire dezaprobatoare din partea lui Erik il ficu s& 0 ridice din nou si si o atamne in cuierul de pe hol. — Ai dreptate. Fara doar si poate, seara a avut un sfarsit lamentabil, raspunse Erik. Pe de alt parte, Louise a p&rut hotarata si evadeze in aburii alcoolului, aga ci m&car am fost crufat de experienta cu pricina. — Chiar asa rau stau lucrurile? intreb& Kenneth, pri- — vindu-l pe Erik. Se intampla foarte rar ca acesta s4-i destiiinuie ches- tiuni personale. Asa fusese dintotdeauna. Atat pe vremea cand erau copii si se jucau impreun’, cat si in Pprezent, ca adulfi, Erik il tratase pe Kenneth de parc abia l-ar fi tole- rat, de parcd i-ar fi facut o favoare binevoind si petreact timp cu el. Prietenia lor s-ar fi incheiat cu mult vreme in urmi daca Erik nu ar fi avut vreun folos de pe urma lui Kenneth. in vreme ce Erik plecase la facultate si lucrase in Goteborg, Kenneth ramisese in Fjallbacka si pusese Pe picioare o mica firma de contabilitate, care, de-a lun- gul anilor, devenise o afacere de succes. Asta deoarece Sirena Kenneth chiar se pricepea. isi didea seama c¥ nu era toc- inal ardtos ori sarmant si nu-si facea iluzii c& ar fi avut 0 inteligenta peste medie. ins& avea o abilitate remarcabil& dle a face minuni atunci cnd venea vorba de cifre. Putea jongla cu sumele dintr-un raport de profituri si pierderi au dintr-o foaie de bilant ca un adevarat David Beckham 4| lumii contabile. Din pricina asta si a talentului stu dea convinge autorit&tile fiscale si vada lucrurile din perspec- tiva lui, Kenneth devenise brusc si, pentru intaia oar’, 0 persoana extrem de valoroasé pentru Erik. Reprezentase alegerea fireasc& atunci cand Erik avusese nevoie de un asociat, odati cu intrarea pe piata de construcfii si cu por- nirea unei afaceri care, in ultima vreme, devenise extrem de profitabild, pe coasta de vest a Suediei. Fireste c& Erik precizase de la bun inceput c& asociatul stu trebuia si-si vadd lungul nasului, din moment ce nu definea decat 0 treime din companie, si nu jumitate — cu toate ci asa ar fi trebuit, avand in vedere contributia sa in cadrul firmei. ins& nu conta. Kenneth nu era interesat si adune averi si putere. Se mulfumea s& fac lucrurile la care se pricepea si si fie asociatul lui Erik. — Chiar n-am idee ce si fac in legatura cu Louise, spuse Erik, ridicdndu-se de la birou. Dac& n-ar fi fost copiii... Scutura din cap si isi puse haina pe el. Kenneth didu siel din cap, in semn de solidaritate. $tia prea bine cum st&teau lucrurile. $i nu aveau nimic de-a face cu copii. Ceea ce il oprea pe Erik s& divorteze de Louise era faptul c& ea ar fi avut dreptul la jumatate din banii si celelalte bunuri ale lor. — M& duc si iau pranzul si voi fi plecat o vreme. Un pranz lung astizi. — In regul&, zise Kenneth. Un pranz lung. Ah, da. 39Camilla Lackberg —Eacasii? intreba Erica, de pe veranda familiei Thydell. Sanna piru sa ezite pret de cateva secunde, apoi se didu la o parte $i fi permise s& intre. — Ela etaj. in camera de lucru. St& in fata computerului si priveste in gol. — Pot s& urc $i s& stau de vorba cu el? Sanna dadu afirmativ din cap. — Sigur. Nimic din ceea ce spun eu nu pare si-1 ajute. Poate c& ai tu mai mult noroc. Tonul femeii era amar, si Erica se opri un moment, pentru a o studia. P&rea obosit4. ins mai era ceva ce fi scipa Eric&i. — Sa vid ce pot face. Erica incepu si urce incet sc&rile, sustinandu-si cu © mana pantecele supradimensionat. in ultima vreme, pani si cel mai mic efort o secituia de toate puterile. — Buna. Batu delicat in usa deschisa, iar Christian se intoarse. Stiitea asezat pe scaunul de la birou, ins ecranul compu- terului era gol. — Hai c& ieri chiar ne-ai tras o sperietura, zise Erica, prabusindu-se in fotoliul din colf. — Cred c& sunt doar usor epuizat din cauza muncii, ris- punse Christian, ins& ochii ii erau puternic incerc&nafi, iar mAinile ii tremurau. in plus, am fost ingrijorat din cauza disparitiei lui Magnus. — Esti sigur c& nu mai existi si alt motiv? intreb’ ea, pe un ton mult mai strident decat intenfionase. Am cules ieri asta si am adus-o cu mine. intinse mana spre buzunarul hainei si scoase felicita- Tea care sosise odat& cu buchetul de crini albi. — Pesemne ci fi-a scipat din man’. 0 Sirena Christian se uit tint la bilet. ~ Pune-l deoparte. ~ Ce inseamni acest mesaj? intreba Erica, privind in- {tljorata spre acel barbat pe care incepuse s%-1 considere prieten. El nu-i rispunse. Erica repet intrebarea, de data aceasta, cu mai mult& blandefe. — Christian, ce inseamn&? Reactia ta de ieri a fost cu totul neobignuit’. Asa c& nu incerca s& mi faci si cred c& ¢rai doar extenuat din cauza muncii. in continuare, niciun raspuns. Brusc, ticerea fu in- trerupta de vocea Sannei, venit& din dreptul usii. — Povesteste-i Eric&i de scrisori, zise ea. R&mase pe loc, asteptand o reactie din partea sotului ci. Se scursera alte cateva minute de t&cere pan’ cand Christian oft& si trase afard sertarul de jos al biroului, din care scoase 0 grimajoara de scrisori. — Le am de ceva vreme. Erica lua scrisorile si frunzari cu atentie paginile. Foi albe, cu cerneala neagra. $i nu exista niciun dubiu, scrisul de pe felicitarea pe care o adusese era acelasi. Ba chiar si unele cuvinte pareau familiare. Propozifiile erau diferite, ins tema ramanea neschimbati. Erica incepu si citeasc& cu voce tare din prima scrisoare. — Merge alaturi de tine, te urmeazii pretutindeni, Nu ai niciun drept asupra propriei tale vieti. Aceasta ti apartine ei. igi ridicd uluit& privirea. —Ce mai e si asta? Intelegi ceva? — Nu, veni rispunsul iute si rispicat al lui Christian. Nu, n-am nicio idee. Nu cunosc pe nimeni care si-mi vrea raul. Cel putin, nu cred s& cunosc. $i n-am idee ni aa Camilla Lackberg cine este ea", Ar fi trebuit s4 arunc scrisorile alea, spu: barbatul, intinzindu-se dupi ele. Ins& Erica n-avea de gand sa le dea drumul din mand, — Ar trebui si le spui politistilor despre asta. Christian scuturi din cap. — Nu, probabil c& e doar cineva care se distreaz& pe. seama mea, — Mie nu-mi sun’ a glum. $i vad c& nici tie nu fi se pare amuzant. — Exact asta am spus si eu, interveni Sanna. Cred ci ¢ foarte sinistru, mai ales ci avem copii si tot restul. Dac& 0 fi vreun bolnav mintal... fl fix’ pe Christian cu privirea, iar Erica isi dadu seama c& nu era prima oar cand purtau discutia aceea. insa birbatul scuturd iar cu inc&papanare din cap. — Nu vreau s&-i dau prea mult amploare. — De cand dureazi mai precis toat situatia asta? — De cand ai inceput sa scrii cartea, zise Sanna, ale- gandu-se astfel cu o privire iritat din partea sofului sau. — Cam asa ceva, recunoscu acesta. Acum un an si jumatate. — Sd existe oare o legitura? Ai scris in carte despre vreo persoani sau vreun eveniment real? Cineva care s& se fi simfit ameningat fiindc& Lai pomenit? Erica il fintui cu privirea pe Christian, care parea extrem de stanjenit. Era evident c& nu voia s& discute despre asta. —Nu, este o opera de fictiune, zise el, cu o grimasa. Ni- meni n-ar trebui si se poat’ recunoaste in povestea mea. Doar ai citit manuscrisul. Ji se pare cumva autobiografic? — Nu e ceva de care si-mi pot da seama, spuse Erica, tidicand din umeri. insa stiu din proprie experienta ci Sirena Jerlitorii includ in carfile lor parfi ale propriilor vieti, in Mod constient sau inconstient. - Bi bine, eu n-am facut-o! exclama Christian, impin- Windu-si scaunul si ridicandu-se in picioare. Dandu-si seama c& sosise vremea s& plece, Erica Incerca sa se ridice din fotoliu. ins& trupul sau greoi se Impotrivi cu vehement, iar femeia nu fu in stare decat sii mormaie de cateva ori. Expresia neinduplecat& a lui Christian se inmuie, si barbatul ii intinse o man’. — Probabil e vreun facanit care a auzit despre cartea mea si au inceput si-i vind idei. Atata tot, zise el, parand mai calm. Erica se indoia c& asa era, ins& parerea ei se baza mai mult pe instinct decat pe vreo dovada concret’. Indrep- ‘indu-se citre masina, spera ca birbatul si nu observe c& in sertarul lui se aflau doar cinci scrisori, in loc de fase. Erica nu stia ce anume o determinase si faci un pas atat de indraznef, insi daci amicul ei nu intengiona si-i spund adevarul, atunci avea s& afle ea de una singur’. ‘Tonul scrisorilor era in mod evident ameninsiitor $i Erica se temea pentru Christian. — A trebuit si anulezi vreo programare? intreb& Erik, clugulind sfarcul Ceciliei. Femela gemu, intinzandu-se pe patul din apartamen- tul ei, Salonul de frumusefe a c&rui proprietari era se afla chiar la parterul cladirli, asadar foarte aproape. — Ai vrea tu, nu? S& auzi c& a trebuit si-mi reprogramez cliengii pentru a-ti face tie loc in calendar. Ce te face si crezi c& esti intr-atat de important? — Ce-ar putea fi mai important decat asta? spuse el, plimbandu-si limba de-a lungul sanului Ceciliei. aCamilla Lackberg Femeia il trase apoi nerabdatoare deasupra ei. La sfarsit, se intinse langi el, cu capul rezemat bratul lui. Cateva firicele aspre ii gédilar& obrazul. — A fost un pic ciudat s& ma intalnesc ieri cu Louise. Sicutine. — Mmm, facu Erik, mof&ind. Nu avea niciun chef si discute cu amanta desp1 mariajul si sofia lui. — Stii, imi place de Louise, sopti Cecilia, jucdndu-se parul de pe pieptul lui Erik. lar daca ar $1 — Dar nu stie, se rasti Erik, rezemandu-se in coate. nici nu va afla. Cecilia ridic& privirea spre el, iar barbatul infelese din, experienta cum avea si decurg’ discutia. — Mai devreme sau mai tarziu va trebui si afle. Erik oft’ in sinea lui. De ce trebuia mereu s& discut despre trecut si despre viitor? isi trecu picioarele pest marginea patului si incepu s& se imbrace. — Deja trebuie s& pleci? intreb& Cecilia. Expresia lezati de pe chipul femeii il iriti si mai mult, — Am multi treabi, spuse el t&ios, inchizandu-si nas- turii de la cAmasa. Mirosul partidei de sex fi gadila narile, inst avea si facd un dus la birou. intotdeauna pistra un schimb de haine acolo, tocmai pentru asemenea ocazii. — Deci aga vor sta lucrurile? Cecilia era inc intins& pe pat, iar Erik nu-si putea lua ochii de la trupul ei dezgolit. Sanii fi erau fermi, iar sfar- curile mari gi inchise la culoare i se intariser& din cauza temperaturii scizute din camer. Erik facu un scurt calcul mental. Nu era neaparat nevoie s4 se grabeascd inapoi la birou, si nu i-ar fi displicut 0 nou runda. Avea si fie Sirena Hievole de 0 oarecare... insistens%, ins freamatul care deja {| Cuprinsese trupul il facu si cread¥ c¥ ar fi meritat efor- ll, Se asez% pe marginea patului si dezmierd& obrazul femeli, temperandu-si in acelasi timp vocea si expresia. ~ Cecilia, spuse el, dupa care incepu s&-i sopteascX Yorbe la fel de usor de rostit ca si in multe alte ocazii. Atunci cand femeia isi lipi trupul de al lui, Erik fi slmji prin cimasa sanii. Se intinse si incepu s&-si desfack hasturii. Dupi un pranz tarziu luat la restaurantul Kallaren, Patrik isi parc masina in fata clidirii joase, de culoare Albi, care niciodat& nu avea s& castige premii pentru ar- hitectur’, apoi intra in zona receptiei din secfia de politie ‘Tanumshede. — Ai un vizitator, il anung’ Annika, privindu-l peste ochelari. — Cine? — N-as putea zice, ins& arat& bine. Poate usor plinuta, dar am senzafia c& iti va plicea. — Ce tot spui tu acolo? exclami uluit Patrik. Se intrebi de ce isi asumase dintr-odat’{ Annika rolul de pefitoare pentru colegii ei fericiti si asezati la casele lor. — Va trebui sd mergi si s te convingi de unul singur. Te asteaptd in birou, zise Annika, fac4ndu-i cu ochiul. Patrik intra in birou si ramase blocat in fata usii. — Buni, iubito. Ce cauti aici? Erica stdtea asezatd in scaunul pentru vizitatori din fafa biroului, rAsfoind distrati un numar al revistei Politia. — Dar stiu c-ai intarziat cu pranzul, nu glumi, spuse ea, ignorandu-i intrebarea. Asa arati o zi incircati la sectia de politie? 4sCamilla Lickberg Patrik ii rispunse doar printr-un mormiait. $tia cat mult fi plcea Eric&i s¥-1 tachineze. — Asadar, ce faci aici? o intrebi el, asezdndu-se pe sci unul de la birou. Se apleci spre sofia sa ca s-o studieze mai inde proape. Vazu din nou cat de frumoasa putea si fie. f aminti cdnd il vizitase la sectie prima oard, in legitui cu uciderea prietenei sale, Alexandra Wijkner, si a senzafia ci in timpul scurs de atunci, ea devenise si incAnt&toare. Uita asta din cnd in cand, prins in rut zilnicd, Zilele se scurgeau una dupa alta, inc&rcate indatoriri, dusul si adusul Maiei de la cres8, cump&rd pentru cas& si seri in care cidea ripus de oboseala in fa| televizorului, pe canapea. Ins& uneori il coplesea gan iubirii iesite din comun pe care i-o purta Ericii. lar in clipele acelea, cand femeia se afla chiar din: tea sa, cu p&rul ei blond, luminat de soarele iernatic strilucea prin fereastr4, si purténd in pantece doi copi lagi, dragostea pe care o simfea Patrik era atat de inte incat ar fi putut dura o viata intreag’. Brusc, isi du seama c& nu auzise vorbele Eric&i, c& o rugi s& le repete. — Ziceam doar c& in dimineata asta am fost si-l vid Christian si si stau de vorbi cu el. — Cum se simte? — Parea in regul8, ins& un pic subred. Si... se opri e% muscandu-si buza. — $i ce? Credeam doar c& a baut un pic cam mult, as pe langi faptul c& a avut emofii. — Hmmm. Ei bine, eu cred c& asta nu-i totul. Erica scoase din geanti o pungi de plastic si i-o ii tinse lui Patrik. Sirena ~ biiletul asta era lang& buchetul de flori ce i-a fost tri- Wis leri, lar scrisoarea este una dintre cele sase pe care Je primit de-a lungul timpului, incepand de acum un i jl jumitate. Deschizdnd punga, Patrik igi privi lung sofia, > Cred ca ar fi mai bine s& le citesti fark s& le scoti din ungi. Christian si cu mine le-am atins deja, ins n-ar $nai trebui s& ad&ugim si alte amprente. Patrik o privi din nou, dar ii ascult3 sfatul si citi bile- {ul si scrisoarea prin folia de plastic, —~ Ce crezi c& inseamna? intreba Erica si se mut putin: ‘mai in fat, pentru a sta pe marginea scaunului. Ins& atunci cand acesta aproape cA se risturna, se viizu nevoit& si-si redistribuie rapid greutatea, schim- bindu-si pozitia. — Ei bine, amandoua sun a ameninfiiri, cu toate cX nu Sunt foarte detaliate. — Da, asa m-am gandit si eu. Iar Christian e de aceeasi pirere, desi a tot incercat s minimalizeze intreaga po- veste. A refuzat sd arate scrisorile politiei. — Atunci cum de ai...? intreba Patrik, ridicand punga. — Ei, poate c& le-am luat din greseal’. Ce aiuriti sunt! ii las capul intr-o parte si isi puse la b&taie arsenalul de farmece, insi soful ei nu era usor de picalit, — Asadar, le-ai furat de la Christian? — Nu stiu daca as folosi cuvantul ,,furt“. Mai degraba le-am imprumutat pentru o vreme. — Si ce anume ai dori s& fac eu cu aceste... materiale imprumutate? intreba Patrik, desi fi era clar ce rispuns avea si urmeze. — Cineva incearc’, in mod evident, si-1 ameninje pe Christian, iar el e speriat. Mi-am dat seama cand 748 Sirena Camilla Laickberg 1am vazut astizi. Ia foarte in serios aceste amenin| asa c& nu stiu de ce nu vrea si meargi la politie. poate c& ai vrea tu sk examinezi in mod discret f citarea si scrisoarea, s& vezi dacd nu cumva afli nis lucruri utile? Erica ii vorbi pe tonul ei cel mai struitor, iar Pat isi ddu seama c& avea si cedeze. Ori de cate ori sotia se afla in dispozitia aceea, era imposibil de tratat cu lucru pe care Patrik il invajase pe propria-i piele. — Bine, bine, spuse el, ridicdndu-si mainile in aer. predau. S& vad dac& pot afla ceva. ins& nu e prioritat mea principala. 4 Erica ii zimbi. —Multumesc, iubitule. — Acum du-te acasa si odihneste-te, zise Patrik; nu zist si se aplecd si-i dea o sirutare. Dupi ce plec& Erica, Patrik igi facu de lucru abi cu punga de plastic ce continea mesajele de ameniny isi simfea mintea inceati si indiritnicd, dar chiar gi ceva incepuse s& nu-i dea pace. Christian si Magnus prieteni. S& fi existat vreo...? Patrik indeparti ime acel gand, ins el reveni cu inc&pafanare, ficandu-l birbat si se uite la fotografia lipita pe peretele din fata Sa fi existat vreo legitura? ‘Jipiditate, devenea cea mai important& din lumea sa. Jentru Meliberg, Leo deja era centrul universului. {ui Mellberg nu i-ar fi trecut niciodat& prin minte c& ie" nutri sentimente atat de puternice fag’ de cineva. bin clipa in care asistase la nasterea bebelusului, apoi fu- §ehe primul care il finuse in brate, avusese senzatia ci Leo ‘I ucerise complet inima. Farad indoiali c& lui Mellberg J) era foarte drag si bunica lui Leo, insi micutul se afla Primul pe lista lui de persoane iubite. Sovaind, Mellberg impinse c&ruciorul spre sectia de polijie. De fapt, de Leo ar fi trebuit s& aib¥ griji la pranz Colega lui Mellberg, Paula, in vreme ce partenera ei, Jo- hanna, era plecat& cu niste treburi in oras. insi atunci ind Paula fusese nevoita s& plece pentru a rezolva un taz de violent’ domestic’, sarind in ajutorul unei fe- mei care sustinea c& fostul sot o ,,bitea de-i suna apa-n cap", Mellberg intervenise prompt si se oferise s{ duck bebelusul la plimbare. Dar venise timpul si-I si aducd Inapoi. Mellberg era extrem de gelos pe Paula, care in curdnd avea si-si ia concediu de maternitate. $i lui i-ar fi Surds si-si mai reduc din orele de munca, pentru a putea petrece mai mult timp cu Leo. De fapt, nici nu ar fi fost 0 idee rea. Ca un sef destoinic ce se afla, ar fi trebuit s& le dea subalternilor lui sansa de a face cateva cursuri de per- fecfionare. in plus, Leo avea nevoie de la bun inceput de 0 influens& masculini puternic’. Cu dou’ mame si nici urma de tata in preajm’, ar fi fost bine si se gandeasci la ce era mai bine pentru biiat si si-i dea sansa de a invita de la un barbat pe cinste. Un barbat precum Mellberg, de exemplu, Bertil isi folosi soldul pentru a tine deschis& usa gre- aie de la intrarea in sectie si trase induntru cSruciorul. Bertil Mellberg impinse c&ruciorul in care, buc si mulfumit ca de obicei, sttea asezat Leo, zambind cand in cand pentru a-si arta cei doi dinsisori infer ce fi iesiseri de curand. in ziua aceea, Ernst fusese la sectia de politie. In mod normal, cainele obisnuia meargi pe langa cirucior, asigurandu-se ci nimic avea si i se intample acelei fipturi care, cu foarteCamilla Lickberg Annika se lumina la chip cand ii vazu, iar lui Mellberg se umplu inima de mandrie. — Vad c& voi doi ati fost afara, la plimbare, zise Annika, ridicdndu-se pentru a-l ajuta pe Mellberg. — Da, fetele au avut nevoie de ajutor, zise barbatul, incepand grijuliu s&-i scoat& bebelusului hainutele d exterior. Annika il privi, amuzat’. Pesemne c& vremea mira lelor nu se terminase inc’. — Haide, fiule, s§ vedem dac& e mami pe-aici, gangu Mellberg, ridicandu-| pe Leo din cSrucior. — Nu, Paula inc’ nu s-a intors, zise Annika $i se aged iar la birou. { — Of, ce pacat. Se pare c& n-ai de ales si mai rimai un pic cu batranul tiu bunic, spuse Mellberg, pe un ton mulfumit, si se indrept& spre bucat&rie, cu Leo in brage. Atunci cand el si Rita se mutaser& impreun’, cu ca- teva luni in urmé, fetele sugerasera si-1 numeasc& ,bu- nicul Bertil”, Drept urmare, el nu rata nicio ocazie de a folosi acea denumire care ii aducea atat de mult& bucurie. Bunicul Bertil. Era ziua de nastere a lui Ludvig, iar Cia incerca si se poarte ca si cum ar fi fost o aniversare ca oricare alta. implinea treisprezece ani. Exact atagia ani se scurseser4 de cand ii diduse nastere, la maternitate, amuzandu-se teribil datorit’ aseman4rii incredibile dintre tat si fiu. insd in prezent, in adancul sufletului ei, se vedea nevoit& si admit& c& fi era greu pani si si-1 priveasc& pe Ludvig. S&-i vad ochii cprui, cu mici irizari verzi, parul blond pe care soarele, chiar si la inceputul verii, il decolorase, facandu-l aproape alb. Statura si gesturile lui Ludvig erau 50 Sirena #le asemandtoare cu ale lui Magnus. Amandoi erau Halfl 91 desirati, iar atunci cand fiul el fi ddea o imbr&ti- jie, brafele acestuia p&reau identice cu ale tatalui. Pan’ {{ mAinile celor doi sem&nau. Cu degete tremurande, femeia scrise cu glazura pe fort numele lui Ludvig. inci un lucru pe care il aveau In comun: Magnus era in stare si mnance de unul sin- Sur un tort intreg, fara si se ingrase un gram. Cat despre Cla, ea nu trebuia decat s& se uite putin la un rulou cu Scorfigoard, c’ si lua un kilogram intreg in greutate. insi in perioada aceea, era la fel de slab’ precum igi dorise dintotdeauna. De cand Magnus disparuse, kilogramele pliruserd s& se topeasc4. De fiecare dati cand se chinuia si minance, dumicatul pur si simplu refuza si fie inghisit. Jar in stomac simfea un nod din clipa in care se trezea dimineafa si pana se culca noaptea, cdnd aluneca intr-un somn agitat. Nodul din stomac nu prea si lase prea mult loc pentru mancare. Cu toate acestea insd, incepu s& se Preocupe din ce in ce mai pufin de propria infatisare. De fapt, abia dac& se mai privea in oglind’. Ce mai conta, din moment ce Magnus nu mai era acolo? Uneori isi dorea ca barbatul sd fi murit in fata ochilor ei, Sd fi suferit un atac de cord, ori s& fi fost lovit de o ma- sind. Orice, numai si fi stiut ce anume piitise si si fi putut organiza o inmorméntare, sé se fi ocupat de bunurile sale lumesti si sd fi rezolvat toate celelalte formalititi. Poate 4 astfel ar fi simfit chinurile doliului, pani cand aces- tea aveau si paleasca treptat, lisand in urma lor durerea surda a pierderii, impreun& cu amintirile frumoase. Acum, nu avea nimic. I se prea c& trdieste intr-un vid imens. Magnus dispiruse, iar Cia nu avea de ce si isi lege suferinta — nu avea cum s& mearg3 inainte. SeSirena Camilla Laickberg simfea incapabila sa se intoarc& la munca, ins nu stia avea s& poata sta acasf, in concediu medical. {si cobori privirea asupra tortului aniversar. Glazt era imprastiata aiurea. Era imposibil de citit ceva din tejurile dezordonate ce acopereau stratul de marfipan deasupra. Imaginea ii secdtui si ultimele frame de tere. Se prabusi la podea, cu spatele rezemat de frigid: suspinele i se in<au din adancurile sufletului, cerand fie eliberate, —Nu plange, mami. Cia simfi o mani atingénd-o pe umir. Era mana Magnus! Ba nu, era a lui Ludvig. Femeia scutur’ din c Avu senzatia c& realitatea se furisa pe langi ea, pe nes fite. Voia si-i dea drumul, pentru a putea evada in bez! ce- era destinat’. O bezna caldi si frumoasa, care ar fi valuit-o pe veci daca i-ar fi dat voie, ins& printre lacrit Cia vizu acei ochi c&prui si ace! pr blond si infelese nu se putea lasa invins%. — Tortul... spuse ea printre hohote, incercand si s ridice. Ludvig 0 ajuta s& se pun’ pe picioare, dupa care fi h din man& tubul de glazuri —Ilaranjez eu, mama. Ce-ar fi s& te duci i si te inti putin, cit m& ocup eu de tort? Femeia ii dezmierda obrazul. Avea treisprezece ani, nu mai era un copilas. Se transformase in tatil lui. venise Magnus — sprijinul ei. Era constienti ci nu ar trebuit s4-i ingiduie preluarea unui asemenea rol; er: inca prea tandr. Insd putina forf& care ii rimisese nu ii permitea nimic altceva decat s& fact schimb de atributii cu fiul ei, {j/ sterse lactimile cu maneca de la cAmas&, in vreme 4 Ludvig scoase un cufit si racai cu grija glazura plini de ‘oeoloase de pe tortul lui aniversar. Ultimul lucru pe care F(a il viizu inainte de-a iesi din bucitirie fu stridania Mlui situ de a da forma celei dintai litere a propriului Hime. L, de la Ludvig. 3Sirena Ochii mamei se innegurard, pairand nemérginiti. Ca si Wi) ar fi vrut sc indepatrteze orice urmit a existentei tatitlui cu ¥ simple privire. $i, ca de obicei, furia sa péru sito risipeascit Witvu totul pe cea a tatei. Barbatul se micsorit si se vesteji, event un amidrat de tatt cenusiu. ~~ Tu stii mai bine, murmuré el, apoi disparu, cu privirea pimant. Dupéi aceea, se auzira zgomotele de pasi stingandu-se si de la intrare inchizandu-se incetisor. Tata pleca din nou ‘wari, la plimbare. — Nu-i dim noi atentie lui, sopti mama, apiisandu-si bu- ‘le aproape de urechea ascunsé sub halatul verde din prosop. Mindcci noi doi ne iubim mult, Suntem doar tu si cu mine. Bétiatul se lipi de ea ca un animiéilut si se last consolat. — Doar tu si cu mine, sopti el. — Tu esti biiietelul meu frumos, stii asta? zise mama, vreme ce ii pieptiina péirul. El nu feicu decat sii dea aprobator din cap. Da, stia asi Era batiefelul frumos al mamei. I-o repetase la nesfarsit, cand ii fusese permis sit meargi acasd cu ei, $i nu se sitt de vorbele acelea. Uneori se gandea cum fuseserdt lucruri inainte. Se gandea la intuneric, la singuriitate. Insé tot trebuia sit facit era sd priveasci acea flipturd minunata i i devenise mami, iar toate celelalte se mistuiau $i se fic neveizute. Ca si cum nu ar fi existat niciodati. Tocmai iesise din cadé, iar mama il invelise in halal verde cu floricele galbene, —Ar vrea scumpul meu niste inghetatai? — I alinti prea mult, se auzi vocea tatei, din dreptul usii. Baiiatul se ghemui in halatul situ si ridicit gluga pentru se refugia de vorbele dure ce ricosau de faianta din baie. Ca s se ascunddi din calea intunericului ce-si flcea din nou apariti a suprafatit. q — Spun doar cit nu-l ajuti cu nimic dactt il cocolosesti asa. — Insinuezi cumva cit nu stiu sit-l crese pe fiul nostru? 54— Ba nu! Nu vreau! tipa Maia — epuizindu-si ast mare parte din vocabularul ei restrans — vineri, cand Pz trik incerca s& 0 lase in grija Evei, educatoarea de la ci Strigand din tofi rSrunchii, fiica sa i se prinse de pi taloni, pan’ cand, intr-un final, Patrick reusi sf-i descl teze degetele, unul cAte unul. fl duru sufletul cand o v: disparand cu educatoarea, tinand inca brafele intin: dup’ el. in drum spre masini, ii risuna inca in mint. acel strigit inlacrimat: ,, Tatil“. Rimase acolo o vrem uitandu-se in gol, prin parbriz, cu cheile de la masini i mand. Asa stituser lucrurile in ultimele dou’ luni, i acela era, fara indoiald, modul in care Maia reactiona la. sarcina Ericai, Patrik fusese nevoit s& duck greul in fiecare dimi-. neafa. Ba chiar se oferise voluntar. Era mult prea dificil pentru Erica so imbrace si so dezbrace pe Maia. $i ar fi fost de neconceput s& se aplece ca s-o ajute pe micufii cu legatul sireturilor. Asa c& alt solutie nu exista. Dar stra daniile de zi cu zi incepeau si-si pun’ amprenta asupra nervilor lui Patrik, fiindca problemele incepeau cu mult inainte ca ei s4 ajunga macar la cresi. De-ndati ce venea timpul ca Maia s& se imbrace, fetita refuza si coopereze. Patrik se jena si admit cd uneori se enerva atat de tare, incat o apuca un pic cam brusc pe Maia, ficand-o si fipe 56 — teton conection Sirena ‘in gura de sarpe. Dup& aceea, avea senzatia c& era cel Wii groaznic parinte din lume. Obosit, se frec& la ochi, inspir’ adanc, apoi risuci (hela in contact. Dar in loc si mearga spre Tanumshede, Itoarse, din obisnuint’, si se indrept’ c&tre zona re- #ilenjiala de dincolo de Kullen. Parck masina in fata fisel familiei Kjeller si, ezitand putin, merse pan’ in dheptul usii de la intrare. Trebuia s’-i fi anuntat cf avea Mi treacd pe la ei, ins& era prea tarziu, din moment ce §¢ afla deja acolo. Ridicd mana si cioc&ni iute in usa de mn vopsita in alb. O coronit& de Craciun inc’ stitea Atirnat’ pe ea; pesemne c& nim&nui nu-i trecuse prin minte s& 0 dea jos. Dinduntru nu se auzea niciun sunet, asa c& Patrik ¢lociini din nou. Poate c& nu era nimeni acas%. Ins apoi auzi pasi, iar Cia ii deschise usa. Incremeni cand il vazu, lar Patrik se grabi si scuture din cap. —Nu, nu de-asta am venit, ii spuse el, si amAndoi infe- leserd la ce se referise. Umerii femeii se garbovir’, iar aceasta se d&du la o parte, fcandu-i loc si intre. Patrik se desc&lfa, apoi isi ata haina intr-unul din carligele neocupate inci de jachetele copiilor. — M-am gandit sa stim putin de vorb3, spuse el, deve- nind dintr-odat& nesigur de felul in care si prezinte ceea ce nu erau decat niste vagi speculatii. Cia didu din cap si il conduse in bucitirie, care se afla in dreapta usii de la intrare. Patrik o urm&. Mai fu- sese acolo cu cAteva ocazii. Dupa disparifia lui Magnus, stdtuser la masa din bucat&rie si parcurseser’ totul de nenumarate ori. fi pusese intrebari cu privire la lucruri ce nu ar fi trebuit divulgate vreodati, ins& toate acele 37Camilla Lsckberg Sirena SP€Cte incetaserd si mai fie private in clipa in care Mé nus Kjeller iesise pe us’, fir’ sX se mai intoarc’. q Casa pirea neschimbatd. Plicutd si obisnuit%, us dezordonat’, purtand pretutindeni urmele unor co} neglijeni, Insd ultima dat& cand Patrik si Cla stituserd Vorb acolo, inci mai exista o fram’ de speranf. Acu res€Mnarea se instalase asupra intregului cAmin, Si, aseM€nea, asupra Ciei. — A mai rimas niste tort. Ieri a fost ziua lui Ludvig, Spuse Cia, apatic’. ridic& pentru a scoate din frigider un sfert de t cu Mai multe straturi. Patrik incerc& si protesteze, dar Ci a3e24 deja farfurii si furculite pe masi, iar birbatul intel &in ziua aceea avea si mandnce tort la masa de pranz. ~ Caji ani a implinit? intreba Patrik, tSindu-si politi felia de tort cea mai subtire cu puting’. — Treisprezece, rispunse Cia, cu o vagi urmi de 2a bet Pe chip, dupa care isi tie, la rindu-i, 0 buciticd mi nusculy de tort. _ Patrik si-ar fi dorit s% 0 vad’ mancand mai mul avand in vedere cat slabise de-a lungul ultimelor luni. — Minunati varst. Sau poate c& nu, zise el, realizan Cat de nefirese fi sunase vocea. Avea impresia ci frigca de pe tort i se umfl& in gur — Seamanii atat de mult cu tatl lui, murmur’ Cia, fi vreme ce furculita i se ciocni de farfurie. © puse deoparte si il privi pe Patrik. —Ce anume doresti? Barbatul isi drese vocea. — S-ar putea si par bagiret, insd stiu c& vrei si facem t. Posibily}, asa c& va trebui si ma ierti dact... —SPune ce ai de spus, il intrerupse femeia. In regul3. Ei bine, ma tot intreb ceva, de o vreme Iiieoace, Magnus era prieten cu Christian Thydell, nu? Hum s-au cunoscut? Cla il privi mirata, insi nu contracar’. in schimb, {iimase ganditoare cateva clipte, apoi vorbi. ~~ Nu prea stiu, Cred c& s-au cunoscut imediat dupa ce istian si Sanna s-au mutat aici. Sti, ea e de loc din lilibacka. Am senzatia c& asta se intémpla acum vreo ie ani. Da, asa e, fiindc& Sanna a rmas insircinat% cu jelker la putin timp dup’ aceea, iar micutul are acum ‘incl ani. Imi aduc aminte, ni s-a parut pe-atunci c& lu- ‘(urile s-au intamplat destul de rapid. ~~ S-au cunoscut fiindcd tu si Sanna erati prietene? Nu, Sanna e cu zece ani mai tani decat mine, asa c& tram fost prea apropiate. Sincer’ sf fiu, chiar nu-mi pot §minti cum anume au ajuns si se cunoascd. Tot ce retin € i Magnus a sugerat si-i invitim la cin’ pe Christian si pe Sanna, dupi care ne-am tot vazut destul de des. Sanna si cu ‘tine nu avem prea multe in comun, ins’ e o fat de treab3, ar lui Elin si lui Ludvig li se pare distractiv si se joace cu bNlefeii ei. lar despre Christian am o pirere cu mult mai und in comparafie cu ceilalti amici ai lui Magnus. — Si care ar fi acestia? — Vechii lui prieteni din copilirie: Erik Lind si Kenneth Hengtsson. Ne-am vazut uneori cu ei si cu sofiile lor, ins& fumai pentru ck Magnus a dorit asta. Din punctul meu de vedere, par a fi oameni de un cu totul alt tip. — Dar Magnus si Christian? Erau prieteni apropiafi? Cia zambi. — N-as crede si aib& Christian prieteni apropiati. Eo persoand destul de posomorat&, greu de cunoscut cu ade- virat. Ins& era complet diferit in compania lui Magnus. 36 teen ta, 9Camilla Lackberg Sirena Hil cel mai statornic si mai de incredere, aproape in- {idewuna bine dispus si jovial. Uneori chiar m& enerva {i) thle si trebuie s& recunosc, din cand in cdnd mai incer- ‘FHiN Sli-i starnesc o reactie negativa, dack m& simteam eu Nos ori sup&rat’. Inst niciodat& nu am reusit. Asa era i de-a fi al lui Magnus. Dac& Lar fi suparat ceva, mi-ar ‘pus. lar dac&, din cine stie ce motiy, ar fi decis si nu {acli, tot mi-as fi dat seama. Stia totul despre mine, aga i si eu stiam totul despre el. Nu aveam secrete unul de celilalt. Femeia vorbise cu mult’ siguranf de sine, iar Patrik Ip diidu seama c& ea vorbise cat se poate de serios, inst ¢/ tot avea indoieli. Era imposibil s& stii totul despre alt jetsoan’. Chiar si una pe care o iubeai si cu care alesesesi ‘Mii petreci viata. O privi pe Cia. — Te rog s ma ierfi dac& iti cer prea mult, ins& te-ar Meranja dac’ as arunca o privire prin casi? Doar cat s-mi {he o idee mai clara in legatur& cu ce fel de persoana era “Magnus. Cu toate cd discutaser’ deja despre Magnus la timpul (recut, Patrik regret’ modul in care igi formulase ultima femarc’. Dar Cia nu coments deloc. in schimb, ficu yemn cu ména citre usd, spunand: — Caut& unde vrei. Vorbesc serios. Fi ce vrei, in- {reabi-m& tot ce-fi trece prin minte, doar si fl gisiti. Cu 0 migcare aproape violenti, ea isi sterse o lacrima cu dosul palmei, Patrik igi daidu seama c& femeia avea nevoie de pu- Jind intimitate, asa c& profit de ocazie si parsi buci- WWria. fsi incepu c4utarile in camera de zi. Aceasta era foarte asemndtoare cu miile de astfel de incperi din casele suedeze. O canapea mare, bleumarin, de la IKEA. Soful meu avea acel efect asupra oamenilor. Cu tofii placeau. fi ficea s& se relaxeze. Femeia inghiti in sec, iar Patrik isi dadu seama c& vorbise despre soful sau la timpul trecut. — Dar de ce mi intrebi despre Christian? SA nu-mi s c& a patit ceva, addug’ Cia, parnd ingrijorata. —Nu, nu. Nimic grav. — Am auzit ce s-a intamplat la acea lansare de cai Fusesem invitat&, ins m-as fi simfit ciudat si merg Magnus. Sper c& nu |-am jignit pe Christian fiindc& m-am dus. —Ncas crede, zise Patrik. Dar s-ar pirea ci de peste an incoace, a tot primit scrisori de ameninfare. Posibil mi agit si de cea mai mic& sperana acum, dar a pri cumva si Magnus vreun bilet similar? Se cunosteau, c& poate exist o legatur’. — Scrisori de ameninfare? zise Cia. Nu crezi c& v- fi povestit in legitura cu asa ceva? De ce v-as ascu orice fel de informatie care v-ar putea ajuta s& aflati s-a intamplat cu Magnus? adaugi ea, ridicand tonul, ficdndu-l s& capete o nota strident’. — Sunt sigur c& ne-ai fi anuntat dac& ai fi stiut, se Patrik s8-i rispunda. Insi poate ci Magnus nu ti-a nimic ca s& nu te ingrijorezi. — Si-atunci, cum v-as putea spune ceva in legitur’ asta? — Din experienta mea, sofiile sunt in stare s& simt anumite lucruri, chiar dac& sofii nu le povestesc anume fi sup&r&. Cel putin, consoarta mea aga face. Cia zambi din nou. — Aici ai dreptate. Asa e. As fi stiut dack pe Magn Lar fi impovarat ceva. Insi era lipsit de griji, ca de obic aCamilla Lickberg Gee Rafturi Billy pentru c&rfi, cu lumini incorporate, tot Ja IKEA. Un televizor cu ecran plat, asezat pe 0 com din lemn deschis la culoare, identic cu cel din care ficut’ masuja pentru cafea. Flecustefe si suvenire c&l&torii; poze ale copiilor, pe pereti. Patrik se indi c&tre o fotografie de nunt’, mare si inrimatf, ce t deasupra canapelei. Nu era genul de portret tradition ceremonios. Magnus, imbracat in haine elegante, intins in iarb4, pe o parte, sprijinindu-si capul cu In spatele lui st&tea Cia, imbracat’ intr-o rochie dant de mireas4. Era cu zambetul pe buze si cu un picior plasat deasupra lui Magnus. — P&rinfii nostri au rimas oripilafi cand ne-au vi fotografia de la nunt&, zise Cia, ficandu-l pe Patrik si intoarc& spre ea. — Cu siguranfi este oarecum... diferit, spuse el, vind din nou poza. fl intalnise pe Magnus de cAteva ori de cand se tase in Fjallbacka, ins& niciodat’ nu schimbaser& mult decat uzualele saluturi politicoase. Acum, privin chipul sincer si fericit, Patrik igi dadu seama c& l-ar simpatizat. — Pot si urc la etaj? intreba el. Stand in cadrul usii, Cia incuviinga din cap. Peretele de lang’ scar era $i el infesat de poze, Patrik se opri s& le studieze. Stiteau marturie pentn viata intens%, dedicat& familiei si plicerilor simple. era evident ci Magnus Kjellner fusese extraordinar d mAndru de copii sai. Indeosebi una dintre poze il fcu Patrik s& simt& un gol in stomac. O fotografie de vacanj in care un Magnus zambitor stitea intre Elin si Lu cu brafele in jurul amandurora. Chipul barbatului ra ile mult’ fericire, incat Patrik nu-1 mai putu privi. Se se, continuandu-si drumul pe sc&ri. Piimele doua camere le aparfineau copiilor. Cea a lui ivig era surprinz&tor de ordonata, fri haine aruncate odea. Patul era facut, iar suportul de pixuri si toate ile de pe birou fuseser’ meticulos aranjate. Baiatul fini indoialé un mare fan al sportului. Prins deasupra ul, la loc de cinste, statea tricoul echipei nationale fotbal a Suediei, cu autograful lui Zlatan pe el. In rest, nau poze ale echipei IFK din Goteborg. _~ Ludvig si Magnus mergeau la meciuri ori de cate ori Ww ocazia. Patrik tres&ri. Din nou, vocea Ciei il luase pe nepre- lite. Femeia prea in stare si paseasc% fri a scoate Wun sunet, fiindc& n-o auzise urcand scarile. ~~ Un tanar foarte ordonat. ~~ Da, exact ca tatal lui. Magnus se ocupa de obicei cu linea si curatenia prin cas4. Eu sunt mai dezordonati. cl arunci o privire in urmatoarea camer’, vei vedea re dintre copii seaman’ cu mine. Patrik deschise usa celuilalt dormitor, in ciuda aver- rii scrise cu litere mari: BATEJI LA USA fNAINTE SA RATI — Aoleut! exclama Patrik, dandu-se un pas inapoi. ~— Da, asta e cuvantul potrivit, oft Cia, incrucisandu-si fafele pentru a evita impulsul de a face ordine. in camera lui Elin domnea o dezordine de nedescris. | culoarea roz. — Credeam cd, mai devreme sau mai tarziu, va trece peste acea etapa roz, ins& dimpotriva, pare s& se fi ampli- ficat. Acum oscileaz’ intre nuante pale si unele fip&toare, fosforescente. 8Camilla Lickberg Sirena ap’ drept o persoand real, in carne gi oase, si nu 0 fotografie pe un perete din sectia de politie. Simyi /ontinuare privirea Ciei fixandu-l, iar intr-un final se lurse cu fata spre ea. _ Sper si nu te superi, dar m-ai putea Isa si arunc iF 0 privire in jur? Spera din tot sufletul ci femeia avea si infeleaga. ~ lurti-m&. Sigur, spuse ea, zambindu-i in chip de |. Imi dau seama cX te incurc daci stau aici. Mi duc parter, am putina treaba, asa c4 tot etajul va fi al tiu. ~~ Multumesc, zise Patrik. De indatd ce femeia plec’, se asezi pe marginea patu- jl incepu si cerceteze noptiera. O pereche de ochelari, {iit teanc de foi, ce se dovedi a fi o copie dup manu- serisul c&rsii Sirena, un pahar gol, o folie de paracetamol. "Milita tot. Patrik trase afard sertarul si studie cu atentie ‘fonjinutul. Nimic interesant. Un roman politist, Furtund solar, de Asa Larsson, o cutiuti cu dopuri pentru urechi j/un pachefel de dropsuri mentolate. Patrik se ridic& si se apropie de dulapurile ce acope- feau un intreg perete al dormitorului. Se amuzi atunci eind, deschizand usile, vazu imediat un exemplu clar Al diferengei dintre sofi in cea ce priveste ordinea. Ju- mitatea dinspre fereastri a dulapului era impecabil’. ‘Toate erau impiturite si aranjate cu grij in coguri de Mirm&: sosete, lenjerie intima, cravate si curele. Deasupra acestora st&teau atarnate cAmasi si jachete clcate perfect, alituri de cimisi cu maneci scurti si tricouri. Tricouri pe merase! Ideea in sine il z4pticea pe Patrik. Efortul cel mai mare pe care il ficea legat de tricouri era si si le indese intr-un sertar, pentru ca mai apoi s& blesteme faptul ci aritau atat de sifonate cand le imbrica. Barbatul clipi nedumerit. Asa avea si arate oare mera Maiei peste cfiva ani? $i dact gemenii aveau si de fapt gemene? Patrik s-ar fi inecat de tot in culoat roz! i — M-am dat batutd. O rog doar s& tind usa inchis4, s& nu fiu nevoitd sa vad haosul ala. Din cand in cand i mai var nasul, si m& asigur c& nu incepe s% miroast mort pe-acolo. ‘Tresiri putin cand rosti cuvintele, insi povesti departe. — Magnus nu suporta s& stie ce dezordine era acol ins eu |-am convins si o lase in pace. $i eu am fost fel in copilirie, asa c& stiam ci nu avea niciun rost cicdleasc’. In cazul meu, am devenit mai ordonat’ di clipa in care am avut propriul meu apartament, si ct c& la fel va fi si pentru Elin. inchise usa, apoi ardt& cu degetul spre inc¥perea la capatul holului, — Acela e dormitorul nostru, Nu m-am atins deloc lucrurile lui Magnus. Patrik remarc& imediat asternuturile, care er: identice cu ale lui si ale Eric&i. In carouri alb-albast cumpirate de la IKEA. intr-un fel, descoperirea il ficu se simt& extrem de incurcat. fi didea un sentiment vulnerabilitate. — Magnus dormea pe partea de lang fereastri. Patrik se apropie de pat. Ar fi preferat s4 cerceti de unul singur, in liniste. in schimb, se simfea ca si cul ar fi cotrobait prin lucruri care nu-l priveau, senzatie sporea cu cat Cia st&tea mai mult in camer’, fixandi cu privirea. Patrik nu avea idee ce anume ciiuta. Voi doar si se apropie mai mult de Magnus Kjellner, si 6 65Camilla Lackberg Jumitatea de dulap a Ciei prea s& fi fost organi dup’ metoda lui Patrik. Toate amestecate laolalt’, parca cineva ar fi deschis pur si simplu usa, ar fi a cat totul induntru, pentru ca mai apoi s& inchid& rey dulapul. Patrik inchise usile glisante, intorcandu-si privire c&tre pat. Orice pat in care nu se dormea decat pe o gurd parte avea ceva sfasietor. Se intreb& dac& cineva fi putut obisnui sx doarm’ intr-un pat dublu care era jumatate gol. Gandul de a dormi singur, fra Erica, parea inimaginabil. Cnd Patrik se intoarse in buc&t&rie, Cia punea la farfuriile pe care le folosiser’. fi arunci o privire intrel toare, iar el fi rispunse pe un ton prietenos: — Mulsumesc c& m-ai lisat s& arunc o privire. Nu $t dac& va conta in vreun fel, ins’ m&car acum simt c& mai multe despre Magnus si despre cum era... adi este el. — Conteazi. Pentru mine, cel putin. Patrik isi lu& ramas-bun si plecd. Se opri pe veran ca sd se uite la coronifa de Craciun ofilit3, care st tea agijata de us. Dup% o clip’ de ezitare, o ridic& acolo. Avand in vedere cat de ordonat era Magnu: probabil c& n-ar fi vrut s% mai dea cu ochii de aci coronita veche. AmAndoi copiii sipau ca din gura de sarpe. Sunet ticosa de peretii buc&tariei, dandu-i lui Christian imp sia c& avea si-i explodeze capul. Nu mai dormise bine cAteva nopti incoace, Gandurile i se invarteau neince prin minte, de parc& ar fi trebuit si analizeze fiecare id in parte, inainte de a trece la urmatoarea. 66 seta cemecton Sirena Windise s& se retraga pe barca, pentru a scrie. Ins& 4 nopsii si bezna de afar& i-ar fi eliberat stihiile, iar wistlan nu avea indeajuns de multi fors& pentru a le in scrierile sale. Drept urmare, ram{sese locului, And tavanul cu privirea, in vreme ce dezn&dejdea co- asupra lui din toate directiile. ~ Potolisi-va in clipa asta! Sanna fi desparfi pe baiefi, care se harjoneau pentru pachefel de O’Boy care, prin cine stie ce imprejurare, ese mult prea aproape de ei doi. Apoi Sanna se in- use citre Christian, care stitea la mas&, uitandu-se in , cu sendvisul neatins in farfurie si cu cafeaua inca in “peagel. ~~ Ar fi frumos dac& m-ai putea ajuta un pic! ~~ N-am dormit bine, rspunse el, sorbind din cafea. Se ridic& si azvarli restul in chiuvet’, apoi isi turn 0 ‘ease proasp&t’, in care ad’iug’ un strop de lapte. — Sunt foarte constient& c& ai multe pe cap in mo- Mnentul asta, iar tu stii ci te-am sprijinit toat& perioada In care ai lucrat la carte. Dar exist’ o limit% pana si in ¢azul meu. Sanna insfic& lingura din mana lui Nils, exact cand Acesta se pregatea si-1 loveasc’ pe fratele lui mai mare. 0 aruncd zgomotos in chiuvet’. Apoi inspira adanc, ca pentru a prinde curaj, inainte de a-si varsa tot amarul. Christian igi dori sa fi putut apasa un buton de pauzi, ca §-0 impiedice s& vorbeasci. in clipele acelea pur si simplu nu mai flicea fag. — Niciodat& nu am spus nimic atunci cand mergeai de la munc& direct pe barc& si st&teai acolo toat% seara, scriind. fi luam pe copii de la cres&, preg’iteam cina, le dideam de mancare, fceam ordine in cas%, ii puneam s& oCamilla Lickberg Sirena Joe furiei, Acela era unul dintre lucrurile pe care le detesta Is Sanna si discutasera de multe ori cu privire la chesti- Wits respectiva. Femeia nu ezita niciodata si-i tarasci si } Copii in certurile lor. Christian stia c& in felul acela #4 Ineerca s&-i transforme pe baiefi in aliafii ei, intr-o ii care devenise din ce in ce mai incrancenat’. Ins ce lifie si fi existat? Era constient c& toate problemele lor ‘ ditorau faptului c& nu o iubea si nu o iubise niciodat’. ‘Hi faptului c& Sanna stia asta, cu toate ci refuza si o re- “{iihoasc’. Tocmai din acel motivo si alesese pe ea — era ) persoand pe care nu ar fi putut-o iubi vreodat. Nu la fel ca pe... ‘Trnti cu pumnul in mas&. Sanna si b&iefii trestirir& §periati. Mana fl duru din cauza impactului, lucru pe tare il si intenfionase. Durerea ii indep'rt& orice alt gand pe care nu isi permitea s’-1 aib’, si incepu si simt& ci {edobandea controlul. — Nu vom avea discufia asta acum, zise el cu asprime. Cu toate c& evitd si dea ochii cu Sanna, ii simfi privi- {ea afintit asupra lui, atunci cénd se indrepti spre holul ile la intrare, isi puse haina si pantofii si iesi. Ultimul luctu pe care il auzi inainte ca usa si se tranteasc& fu explicafia dat de Sanna baiefilor, si anume ci tatl lor era un idiot. se spele pe dinfi, le citeam o poveste $i ii culcam. Am cut toate astea fir si ma plang, in vreme ce tu te de nenorocitelor tale de eforturi creatoare! Sanna rosti ultimele cuvinte cu un sarcasm care Christian nu-I mai auzise niciodat’ la ea. inchis ochii $i incerca s& ignore criticile. ins& femeia conti neinduplecat’. f — Mise pare fantastic c& totul merge atat de bine. ai publicat cartea si ci a avut parte de o primire atat buna. Mi se pare fantastic si nu-ti port deloc pica. cu mine cum rimane? Unde-i locul meu in toat asta? Pe mine nu mi ridicd nimeni in slavi, nimeni se uit la mine, nimeni nu-mi spune: , Vai, Sanna, uimitoare. Christian e un barbat norocos fiindc& te are tine“. Nici micar tu nu imi spui asta. Tu doar iei de-a faptul c& eu slugaresc aici, acas&, ingrijindu-ma de copii de cimin, in vreme ce tu , iti vezi de treburile tale". Schif& cu degetele in aer semnul ghilimelelor. — Si aga e. Eu chiar m& ocup de tot. $i duc greul cu curie. Doar stii cat de mult imi place s& am griji de insd asta nu imi face povara mai usoara. Mi-ar plicea primesc micar cateva cuvinte de apreciere din partea Ii cer oare prea mult? — Sanna, nu cred ci ar trebui s&-i lsim pe biiefi audi... incepu Christian, ins’ intelese imediat c& g in alegerea cuvintelor. — Sigur. Mereu gasesti cate o scuza ca si nu stim vorbi si ca si nu mi iei in serios! Esti prea obosit sau ai destul timp fiindcd trebuie s& lucrezi la carte, sau vrei s& discufi de faf& cu copiii, sau aia, sau ailalt... Baiefii nu scoseseri o vorbi, fixandu-si paringii niste priviri speriate. Christian igi simfi oboseala f% Partea cea mai groaznica era monotonia. Incercarea de a-si umple timpul cu ceva care s& fi avut m&car un strop de insemnitate, cat timp fetele erau la scoala. Pro- blema nu era c& Louise nu avea ce face. Faptul c& trebuia st se asigure de buna functionare a viefii lui Erik nu lisa loc pentru lene. Camisile trebuiau si fie curate $i clcate; Cinele pentru partenerii lui de afaceri trebuiau planificate oCamilla Lackberg si giizduite cu succes; iar intregul cimin trebuia s& str ceascd. Bineinfeles c& aveau pe cineva care venea o Pe siptimana pentru a face curitenie — cineva platit negru, de altfel —, ins& tot mai rimaneau lucruri de era nevoitd s& se ocupe ea personal. Zeci de maruntisu ce trebuiau rezolvate elegant, pentru ca Erik si nu cur si observe toat& tevatura din spatele lor. ins proble venea din faptul cd totul era extrem de plictisitor. Lo iubise la nebunie s& stea acasi cdnd fetele fuseseri mi lubise la nebunie si aiba grij& de ele. Nici mcar ni deranjase si le schimbe scutecele, cu toate ci Erik nu oferise niciodata s-o ajute. ins% ea nu tinuse cont, rece se simfise util, Avusese un scop. Copiii fusesera universul ei si se bucurase s& se trezeascii prima di neafa, pentru a face soarele s& striluceasca! Ins acele vremuri erau de mult api mari. {si petreceau timpul liber cu priete de activit’ti. Acum ele o priveau mai degrabi ca pe neva ce stitea mereu la cheremul lor. $i Erik o vedea aceeasi lumind. Spre mahnirea ei, Louise incepea si simt c& tofi trei deveneau insuportabili. Erik compensa li de implicare in viafa fiicelor sale cumpirandu-le tot ce ce isi doreau, iar sfidarea lui fat de sofie incepuse si I transmit’ $i fetelor. Louise isi trecu mana peste blatul de lucru din bu trie. Marmurd italiand. Erik insusi o alesese, cu ocazis unei c&latorii de afaceri. Ei nu-i placea. Prea rece $i pi dura, Dac i s-ar fi permis s& aleagy, ar fi optat pen’ ceva facut din lemn, poate stejar de culoare inchis%. D chise unul dintre dul&pioarele stralucitoare si neted ins cu un aspect rece si impersonal. In combinatie blatul din stejar, inchis la culoare, pe care |-ar fi preferat Sirena Wi Il ales dulapioare albe, in stil rustic, pictate manual i\) a face inc&perea mai cald’, mai intima. {ull intre palme un pahar mare pentru vin. Cadou Hwnti din partea p&ringilor lui Erik. Lucrat manual, gur. Mama lui Erik o supusese la o prelegere inter- abil cu privire la micul, dar exclusivistul atelier de rie din Danemarca unde fuseser’ comandate acele lire scumpe, Hrusc, avu o strafulgerare lduntric’, iar degetele i se irara incontrolabil. Paharul se facu findiri pe po- ii neagra din gresie cu pietricele turnate. Fireste ci aceasta provenea din Italia. Era unul dintre multele Piinete comune pe care Erik le avea cu paringii sii: ni- ‘titin lucru suedez nu era indeajuns de bun. Cu cat mai Wdleptirtat’ originea unui obiect, cu atat mai bine. Atata Yiome cat nu venea din Taiwan. Louise chicoti, se in- Hinse dup& un alt pahar si, incdltatd cu papuci de cas%, pilsi peste cioburile de pe podea. Dupi care se duse fint& spre cutia cu vin de pe masa. Erik igi bitea mereu joc de Vinul ei la cutie. Din punctul lui de vedere, singurul vin Gare il satisficea era imbuteliat in sticli si costa sute de ¢oroane. Nici prin gand nu i-ar fi trecut vreodat’ si-si intineze papilele gustative cu un vin ce costa dou’ sute de coroane cutia. Uneori, din rfutate, Louise ii umplea Jul Erik paharul cu vinul ei, in locul pretenfioaselor sor- timente franceze ori sud-africane, care intotdeauna erau ‘acompaniate de interminabile discursuri despre caracte- tisticile lor speciale. In mod straniu, vinul s&u ieftin parea sti posede exact aceleasi calititi, din moment ce Erik nu remarcase niciodat vreo diferent. Acele mici razbunari ii faceau viata mai suportabil’, find singurul mod in care putea s& ignore ci barbatul 1Camila Lickberg Sirena incerca mereu si le intoarci pe fete impotriva ei, se mizerabil cu ea si, in plus, mai avea si o nenorocit& amanti coafez. Louise finu paharul sub robinetul cutiei cu vin $ umplu pan’ la refuz. Apoi il ridici in aer, intr-un t pentru propria sa oglindire, vizibild in usa din ofel in dabil a frigiderului. Vocea strident& a lui Gaby mai urcd o octav, iar # fu nevoit& s% mute receptorul de langa ureche. _ €e mai faci, scumpo? Inc& n-au apirut bebelusii? Stii obicei gemenii se nasc mai devreme, nu? Gaby respira precipitat; prea c& alearga. _ Nu, inc& n-au aparut bebelusii, zise Erica, incercand tempereze senzatia de iritare. Nu putea infelege de ce toat lumea fi spunea ci ge- ii se nasc de obicei mai repede. Avea oricum si afle |eurdind dact era asa. De fapt, te sun in legatur’ cu Christian. ©, cum se simte? intreb Gaby. Am incercat s&-1 sun yreo cateva ori, dar sotia lui mi-a zis c& nu e acasa, ce nu cred. A fost ingrozitor, si lesine asa! Maine are it sesiune de autografe si chiar ar trebui si anuntim fie nevoie si anul&m totul, ceea ce ar fi mai mult it regretabil. ~~ Am fost in vizit& la el si sunt sigur c& va fi in stare s& iticipe. Nu e cazul s¥-ti faci griji cu privire la asta, zise ‘a, preg&tindu-se s pomeneasc& de adevaratul subiect care dorea sd-] discute. Inspira pe cat de profund ii permitea capacitatea re- iti a plamanilor sii si zise: ~~ Voiam sa discut ceva cu tine... — Sigur, te ascult. — Aji primit la editura ceva care si aib& vreo leg&turd Christian? — La ce te referi? — bi bine, m3 intrebam daci ati primit vreo scrisoare au vreun e-mail legat de Christian, sau ceva adresat di- ‘eet lui. Orice care s& fi sunat a ameninfare? — Adic& mesaje de uri? Erica nu-si putea lua gandul de la scrisori. R&t vreme prin cas, pan cand incepu si simt la sale 0 rere surdi, care o obligi si se aseze la masa din bucat Se intinse dupa un carnet si un pix aflate prin preaj si incepu s& noteze in mare grabi tot ce-si putea ami din scrisorile vizute acas& la Christian. Avea o mem: vizuali buna, drept care fu aproape sigura c& izbutise recreeze textul din scrisori. Citi de cateva ori ceea ce notase, iar de fiecare scurtele propozifii fi sunau din ce in ce mai ameni toare. Cine ar fi avut motiv si fie att de furios pe Chi tian? Asezat la mas&, Erica scuturd din cap. Era imy de stabilit dac& randurile fusesera scrise de o femeie de un barbat. ins tonul si modul in care erau exprit parerile o faceau s& creada c& se confrunta cu ura ui femei. Nu a unui bairbat. Ezitand, se intinse dupi telefon, apoi isi retr: mina. Poate ci era totusi o prostie. ins& recitind c ce-si notase in carnefel, insfaicd iar telefonul si form’ mirul de mobil, pe care il stia pe de rost. — Gaby la telefon, zise directoarea editurii, rs incd de la primul apel. — Buni, sunt Erica. — Erica! naCamilla Lackberg Sirena Erica incepea s& se simt din ce in ce mai mult ca elev care igi para colegul, ins deja nu mai exista cale intoarcere. — Da. Vezi tu, Christian a tot primit scrisori de a ninfare in ultimul an si jumitate, cam de cand a inc sd scrie cartea. $i imi dau seama c& e tulburat, cu toate el refuz’ s recunoasc&. Mi gandeam c& poate si edit a primit ceva. — Nu-mi vine s& cred ce aud, ins nu, noi n-am viz nimic de genul asta. E trecut vreun nume pe scris¢ Christian stie din partea cui vin? Gaby isi gisea cu greu cuvintele, iar sunetul tocut pe podea incet, semn c& femeia se oprise. — Toate sunt anonime si nu cred ca el si aibi idee cine i le-a trimis. Dar fl cunosti pe Christian. sunt sigur c& ar spune cuiva, chiar daci ar sti. Dac n. fi fost Sanna, nici eu n-as fi aflat asta. Sau c& lesinul la petrecerea de miercuri a fost provocat de faptul biletul atasat buchetului de flori ce ii fusese livrat pare s& fi fost scris de aceeasi persoani care ii trimisese scrisorile. — Suna de-a dreptul nebunesc! Are vreo legatura cartea? — Si eu l-am intrebat acelasi lucru. ins& mi-a spus fo: rispicat cX nimeni nu s-ar fi putut recunoaste in ceea a scris el in carte. — Ei bine, e ingrozitor. Trebuie s4 m& anunti dac afli ceva, bine? — Da, incerc, zise Erica. $i, te rog, nu-i spune lui Chi tian c& am vorbit cu tine. — Bineingeles ci nu, RAmAne intre noi doud. O si fi atent cand vom primi orice fel de corespondent& pent ™ teson crncion lon, Probabil se va intampla asta, acum c& volumul ut pe pias’. Apropo, excelente recenzii, spuse Erica, schimband jectul, Da, e minunat! exclama Gaby cu un asemenea entu- Inct Erica fu din nou nevoit’ s&-si mute receptorul dreptul urechii. Deja am auzit numele lui Christian wenit in legdtura cu prestigiosul Premiu August. Ca si ‘Wai zic c& am tiparit zece mii de exemplare, care in de fafa se afl in drum spre libr&rii. _~ i incredibil! se bucura Erica, in vreme ce inima ii ude mandrie. tia prea bine cat de mult lucrase Christian la carte, hespus de multumit& c& eforturile lui pareau si dea Da, e intr-adevar incredibil, ciripi Gaby. Scumpo, nu | pot vorbi. Trebuie s& dau un telefon scurt. Ceva din ultima remarc& a lui Gaby o nelinisti pe ca, Ar fi trebuit s& se gandeascd bine inainte de a o it pe editoare. N-ar fi fost cazul si se ambaleze atat de wilt, Ca pentru a-i confirma indoielile, unul din gemeni Jovi puternic in coaste. Fericirea i se p&rea o senzatie atat de stranie! Anna ‘Acceptase treptat sentimentul, ba chiar incepuse s& se Jnvefe cu el. Dar trecuse mult& vreme de cand se simfise ja. Poate chiar nu mai triise asta niciodat’. = Di-o inapoil Belinda o zbughi pe urmele lui Lisen, mezina lui Dan, aceasta din urma pitulandu-se in spatele Annei, cu un fip&t strident. In mand, fetita finea strans peria surorii sale mai mari. 75Camilla Lickberg ila —N-am zis c& o pofi imprumuta! D’-mi-o inapoi! —Anna... Lisen st&rui pe lang Anna, ins& femeia o intoarse fata spre ea, finand-o usurel pe dupa umar. —Daci i-ai luat peria Belindei fara s8-i ceri voie, va trebui si i-o dai inapoi. — Vezi, ce fi-am zis! interveni Belinda. Anna ii aruncé tinerei o privire de avertisment. — Ct despre tine, Belinda, chiar nu e nevoie s8-i al surioara prin toat& casa. Belinda ridic& din umeri. —E vina ei daci-mi ia lucrurile. — Lasd c& vezi tu cand apare fratiorul mai mic, repl Lisen. O si-fi strice toate lucrurile! —In curand m& voi muta de-aici, asa ci mai degral le va strica pe-ale tale! zise Belinda, scofand limba la ea —Ei, haide. Ai optsprezece ani... sau cinci? spuse dar nu se putu abfine si nu radi. $i de ce sunteti voi atat de sigure c& 0 si am un biietel? — Fiindc mama spune c& daci ai fundul asa de m: sigur va fi biiat. — Sst, zise tandra, aruncdndu-i o privire uracioasa oarei sale, care nu prea infelegea ce anume spusese Scuze, ad&uga Belinda. —Nu-i nimic. Anna zambi, cu toate c& se simfi oarecum jigni Asadar, fosta sotie a lui Dan considera c& avea fun mare? ins& nici micar o remarc4 precum aceea —in se vedea nevoiti si recunoasc&, exista un sambure adevar — nu i-ar fi putut afecta buna dispozifie. spune, faird si exagereze, ci trecutul ei fusese un adevai iad. $i pentru copiii ei la fel. in ciuda tuturor lucruril 16 /) care trecuser§, Emma gi Adrian erau in clipele acelea copii foarte increzatori si fericiti. Annei abia dacd fi wa SX cread& uneori.Sirena wirl ale machiajului. Fruntea i se brizdé atunci cand i in oglinda privirea bétiatului. Nu fi-am zis sit te duci la parter? ti spuse ea, ttios, flt- vl pentru o clipit sit se simtit cuprins de intuneric. Rusinat, el fsi plecet usor capul si se indrepti céttre mur- wil vocilor, venit din holul principal. Intentiona sit se frumos. Nu avea si o fact de ras pe mama. — 0 sé te porti frumos cand vor sosi oaspefii nostri, n asa? zise mama, privindu-l cu seriozitate. Bajiatul incuviintt din cap. Nici prin gand nu i-ar fi sit se poarte urat si sd o fact de ras pe mama. Nu dorea n mai mult decat sit-i facii pe plac, pentru ca ea sti conti sit iubeasca. Se auzi farditul soneriei si mama lui se ridicit bruse picioare. — Au sosit. Baiatul simti nertibdarea din vocea femeii, lucru ci nelinisti. Uneori, mama lui se transforma intr-o cu totul persoand de indatié ce se auzea sunetul soneriei intre dormitorului ei. Insit poate cit de data aceea lucrurile sii stea in mod diferit. — Pot sit vit iau haina? se auzi de la parter vocea tat insofitt de murmurul oaspetilor. — Mergi tu inainte. Vin si eu intr-o clipa. Mama flict semn cu mana spre el, iar bétiatul ii ad ‘mecit parfurnul. Femeia se asezii la mésuta de toaleta admirandu-se in oglindé, isi aranja coafura $i féicu ultiCamilla Lackberg, Sirena lubea senzatia ai considerau nebun fiindc& pleca s& alerge miez de iarna, ins& el prefera si parcurga kilometri vreme geroasa, in loc s& fuga in cildura dogoritoas verii. lar la sfarsit de s’ptimani avea grija si par acea rut de dout ori. Kenneth arunci o privire spre ceasul de la mi Acesta afisa toate datele necesare pentru a-i valorifica maximum cursa. fi lua pulsul si ii numara pasii; ba cl misura timpul trecut de la ultima sesiune. Jelul sau era s& alerge in cadrul maratonului Stockholm. Mai participase de dou’ ori de asemenea, | la cel din Copenhaga. Alerga de douazeci de ani, iar ar fi avut de ales, ar fi preferat si-si gaseasc’ sfarsitul plina curs’, peste alfi douazeci sau treizeci de ani. Fin nimic pe lume nu se compara cu sentimentul pe avea atunci cand alerga, atunci cand picioarele ii zb deasupra pimantului — izbindu-l ritmic, intr-un te stabil, care intr-un final prea a se contopi cu bitaile in mii. Cu fiecare an scurs, invafase si aprecieze din ce ce mai mult pana si oboseala sau amorfeala picioar provocati de cresterea nivelului de acid lactic. Simyea renaste ori de cate ori alerga. Apropiindu-se de casi, incepu s& incetineasca p: Odati ajuns in fata usii de la intrare, Kenneth alerg loc vreme de cteva secunde, apoi se finu de balustrs pentru a-si intinde muschii incordati. Rasuflarea i transforma intr-un norigor de cristale inghefate, iar bail tul se simfi puternic si purificat dupa ce alergase apro: douizeci de kilometri intr-un ritm destul de alert. — Tu esti, Kenneth? auzi el vocea lui Lisbet, din came de zi, in timp ce inchise usa in urma sa. _~ Da, eu sunt, drag’. Ma duc si fac un dus, dupa care wi te vid. Diidu drumul robinetului pana cand apa se facu fier- Ae, apoi statu sub ploaia marunt’ a dusului. Practic, il reprezenta partea cea mai plcut’. Se simfea atat bine, incat fu nevoit sa facd un efort pentru a inchide , Odatti iesit din cabin’, Kenneth incepu si tremure. ‘comparatie, baia era ca un iglu. Pofi si-mi aduci ziarul? Sigur, dragostea mea. Blugi, un tricou si un pulover. Era gata. isi indesa pi- ele goale intr-o pereche de papuci Crocs, cumpirafi © vara in urmi, si se duse la cutia postal. Atunci cand siarul, Kenneth observa un plic alb lipit de fundul Wei, Pesemne c& nu-l remarcase cu o zi inainte. Simfi gol in stomac cénd isi vizu numele scris cu cerneali jedi. Nu ined unul! De indat& ce ajunse inapoi in casa, rupse plicul si se biletul dinduntrul su. Stand in holul de la intrare, (curse randurile. Mesajul era scurt si straniu. Kenneth intoarse foaia ca sa vada dacd nu exista ceva is gi pe spate. Ins& nu vazu nimic. Singurul mesaj era ‘ituit din cele dou’ propozitii criptice. = Cee, Kenneth? Brusc, indes biletul inapoi in plic. = Verificam doar ceva. Vin acum. Cu ziarul in mani, se indrepti cdtre usa femeii. Feli- jirea alba cu scris elegant prea si-i ard buzunarul de spate al pantalonilor. Bra ca un drog. Sanna devenise dependent’ de foria pe care i-o d&deau verificatul e-mailurilor lui, "1Camilla Lickberg umblatul prin buzunare si examinarea pe furis a fa sale de telefon. De fiecare dat cand nu gisea nimic, simfea intregul trup relaxandu-se. Insd acel sentit nu dura mult. La putin timp dupa aceea, anxietat cuprindea din nou, iar odat& cu ea, se amplifica gi cordarea din trup, pan& cand dispareau toate argum¢ tele logice care o indemnau sf se abtina. In moment acelea, femeia se aseza din nou in fata computerul Introducea adresa de e-mail si parola lui Christian, fuseserd usor de spart. Pentru a fi sigur c& nu-si parola, barbatul folosea mereu acelasi cod. Data sa nastere. La drept vorbind, nu exista nicio explicafie pent acel sentiment care-i frangea inima si o m&cina launt aducind-o in pragul isteriei. Christian nu facuse care s8-i dea Sannei ocazia s&-1 suspecteze. De-a lui anilor in care femeia fi monitorizase corespondena, nu gisise niciodat& nici cea mai vag urmi a vrew fapte indoielnice. {si citea soful pe toate fefele. ins& tusi... Uneori avea senzatia c& barbatul se afla de intr-un cu totul alt loc, in care accesul Sannei nu permis. $i de ce oare ii povestise el atat de putin des trecutul siu? [i spusese c& p&rinfii lui muriser& cu mul vreme in urma, iar femeia nu avusese niciodat’ oc: de a-i cunoaste si alte rude, cu toate c& probabil a cAteva. Nici prieteni din copilarie nu parea s& aibi, si ni vechile cunostinte nu luaser& legitura cu el. Era aproay ca si cum nu ar fi existat deloc pana cnd o intalni pe ea si se mutase in Fjallbacka. Nici m&car nu-i vai apartamentul din Géteborg, pe vremea cand abia se noscuseri. Christian se dusese acolo singur, cu camior de mutare, ca si-si ia pufinele lucruri personale. a2 Sirena §wnna aruncd o privire asupra mesajelor din inbox. va e-mailuri de la editura, niste ziare ce doreau s& il Jeveze, céteva stiri din partea consiliului municipal, uri cu slujba sa de la bibliotec’. Doar atat. $i de data aceea, sentimentul de usurare fusese la fel jinunat ca intotdeauna cand iesea din contul lui de |, Inainte de-a opri computerul, ficu 0 verificare (ind a istoricului din browserul de internet, ins’ nu inimic ciudat. Christian intrase pe site-urile ziarelor sssen si Aftonbladet, dar si pe pagina web a editurii. in , el ciutase si un scaun auto nou pentru copii. Inst tot mai ramanea problema scrisorilor. Barbatul Jinuse cu fermitate c& nu stia cine ii trimisese acele je criptice. Dar ceva din tonul vocii sale ii contrazi- firmatia. Sanna nu-si putea da seama despre ce era , lucru care o innebunea. Ce anume ii ascundea? {i trimisese acele scrisori? Sa fi fost o femeie cu care jubise in trecut? Sau una care ii era amanti in prezent? Inclesta si desclest4 pumnii, forfandu-se s respire im, Senzafia temporara de ugurare se stinsese deja, iar ina incerc’ in zadar si se conving’ de faptul c& totul in regul&. O asigurare. Doar atat isi dorea. Asigurarea Sojul ei o iubea. Ins& lSuntric era constient& c& el nu-i aparfinuse nic jatti, De-a lungul tuturor anilor in care fusesera impre- ii, Christian c&utase intotdeauna altceva, pe altcineva. a ci nu o iubise niciodat’. Nu sincer. lar intr-o bun’ zi, favea s& giseasc& acea persoanii al&turi de care dorea si , cea pe care o iubea cu adevarat, iar atunci Sanna avea se trezeasc’ singur’. Pref de o clip’, Sanna isi stranse brafele in jurul ta- liel. Apoi se ridicd de pe scaun. Cu o zi in urmi sosisea Camilla Lickberg Sirena _~ Din cate am infeles, tipul i-a spus ieri c&-i plac fetele podine. Anna ridic& din sprancene gi fi arunca surorii sale 0 Wvite atotstiutoare. Bi, nu zu! Anna izbucni in ras si se intinse dupa un rulou. ~~ Calmeazi-te, nu-i nevoie s& mergi la el acas& si si-i | 0 chelfineala. L-am cunoscut si crede-ma c&, peste siptimand, Belinda se va plictisi de el si se va intoarce fatafii ei imbracafi in negru, care canta prin formatii k obscure si nu sunt interesati daci e ea gospodin’ winu. Si sperim. Desi trebuie s& recunosc c& nu sunt deloc le aceste rulouri. Erica mestec tinand ochii inchisi. in situatia ei de 1m, rulourile proaspat scoase din cuptor ii produceau pilicere vecin& cu orgasmul. ~~ fi bine, singurul avantaj pe care ni-l aduce situatia ‘care ne aflim acum e c& putem s& ne indopaim cu cate louri vrem, zise Anna, muscand din al doilea. factura de la telefonul mobil al lui Christian. Examin: acesteia avea s4-i ia doar un minut. Erica umbla fara tint prin casi. Acea etern’ as tare avea sa o innebuneasci. Terminase de scris cea recent carte a sa, dar acum nu avea indeajuns de m energie pentru a incepe un nou proiect. $i nici prin nu putea face prea multe, fara ca spinarea si incheietu s&-i protesteze. [si petrecea timpul citind sau uitandu- la televizor. Ori si-l petrecea ficnd exact ceea ce fa in momentul cu pricina — umbla prin casi fard fint% anume, din puri frustrare. Macar era sambat’ Patrik avea ziua liber. Plecase afara cu Maia la o plimbare, si ia putin aer. Erica numara clipele pani c cei doi aveau si se intoarc’. Cand auzi soneria, inima ii sari din loc. Pan& apuce sa rispunda, usa fu deschis& cu putere, iar in h de la intrare igi f€icu aparifia Anna. j —Si tu 0 iei razna? spuse ea, scofandu-si fularul si hai — Cum de-ai ghicit? intreb’ Erica, simfindu-se brus mai vesel. Sigur, ins vom plati pentru asta mai tarziu, raspunse Intrara in bucatirie si Anna puse pe blatul de luc ica, desi nu se putu abfine din a urma exemplul surorii © pungi aburind’. je sia lua inc& un rulou. — Rulouri proaspete. Productia Belindei. — Serios? se mir Erica, incercdnd sd si-o imagineze fiica vitregi a Annei purtand sort si framantand aluat cu unghiile ei vopsite in negru. — E indragostitd, zise Anna, ca si cum acel lucru ar explicat totul. De fapt, chiar era o lmurire buna. — Ei bine, eu nu-mi amintesc s& fi avut asemenea efecte asupra mea, zise Erica, asezdnd rulourile pe o farfurie. Belinda parea sa aib& talent la gatit. ~~ Fiindc& ai gemeni, vei sc&pa curand de toate kilogra- le in plus, ba chiar vei slabi! se amuz4 Anna. = Probabil c& ai dreptate... Gandurile Eric&i zburard in alt& parte, si Anna piru ghiceasc unde anume. — Nu-ti face griji. Va fi bine. in plus, de data asta nu esti Singur. M% ai pe mine s%-ti fin companie. Putem muta Wout fotolii unul langi celalalt, in fafa televizorului, siSirena Camilla Lackberg he putem uita la Oprah in timp ce aliptam bebelu | multe puncte de vedere, ea contribuise la uae ¢ zlulica de mare. ‘istian si, prin intermediul acestuia, ist retriia — $i putem face cu schimbul, comandand acas% ill debut in calitate de scriitoare. Acele Pe an care, atunci cind ni se intorc sofii de la munca, Autografe! Era ceva nemaipomenit. Cu adevarat ~ Sigur. O si vezi. Totul va fi minunat, spuse lingandu-si degetele si lisandu-se pe spate, cu un Of, cred ci am mancat prea mult. j Isi rezem& picioarele umflate pe scaunul de 1a jal intai la libr&ria Bécker och Blad, din Torp, dup’ Hokia, din Uddevalla. si se prinse cu mainile de burt’. Sper sX aib% public. Ar fi deprimant s& se trezeasc& — Ai vorbit cu Christian? de unul singur, zise Anna. i —Da. Am trecut joi pe la el. Iisica se schimonosi, cu gandul la prima ei sesiune de Erica urm3 exemplul Annei, proptindu-si si ea pic fe intr-o librarie din Se Seana : tele pe un scaun, Pe farfurie nu mai rimisese decat {ntieag’, incercand s& nu pari nelinisti linens singur rulou, care aproape ci o indemna s&-l m: f\ cliensii trecusera pe lang’ ea, de parc ni Dupi o scurta incercare, Erica se intinse sa-lia. istat. at a Si deci, ce s-a intamplat? ficut atata publicitate pentru cartea asta, oa ‘A in a aE jozitate Erica ezita pret de o clip%, ins nefiind obisnuit { sigur ci vor aprea oameni — miicar din curiozit ; Powe fi ie aiba secrete fafa de sora sa, fi dezvalui intr-un final to nu din alte motive, zise Erica, rugandu-se si ail despre acele scrisori si tonul lor amenin{itor. ate. ve — Doamne, e groaznic! replici Anna, scuturand Bine c& nu s-a aflat in pres despre acele scrisori de cap. Mi se pare ciudat c& a inceput sa le primeasc& ninfare, preciz’ Anna. inte chiar ca romanul si fie publicat, Ar fi parut Da, i dreptate, rispunse Erica, dupa care schimb& mai logic dac& soseau in urma valului de atentie ectul. . partea mass-mediei. $i par a fi scrise de ma Insi acel sentiment de neliniste refuza si 0 pariseasca. usor nebun! — Sunt de acord. Christian refuza si le ia in serios, Putin, asta mi-a spus mie. insi mi-am dat seama ci era tulburat’. ~— Nu-mi vine s& cred, spuse Anna, lingandu-i deget aratitor, apoi inmuindu-l in zahirul rimas pe farfurie. — Astézi are prima sesiune de autografe, zise Erica, si-si poat ascunde urma de mandrie din voce, 87Sirena imantandu-l si chiar impingandu-l inapoi, in bezna pe o lisase in urma, Aide gand sii stai acolo, guri-cascit, sau fi-a trecut prin He sti-mi dai 0 mand de ajutor? zise mama, tinandu-si ile in solduri. Wiiiatul tresdiri la auzul acelui ton aspru si alergét spre ea. Ja astea si pune-le in spalatorie, zise ea, aruncandu-i cu ‘semenea fort niste paturi réu mirositoare, incat bitiatul ype cit isi pierdu echilibrul. Da, mami, spuse el, mergand degrabdi spre casa. De-ar fi stiut méicar unde gresise. Intotdeauna isi ascul- mama. Niciodaté nu-i rispunsese cu obritznicie, mereu purtase frumos si nu-si murditrise vreodaté hainele. Insti toate acestea, fi piirea ct uneori mama lui nu suporta séi-1 cil. Incercase sé-i pund intrebdri tatiilui stu. Intr-una din le ocazii in care fuseserit singuri, doar ei doi, baiatul isi we inima-n dingi $i il intrebase de ce mama nu-l mai plat- . Pret de o clipi, tata pusese deoparte ziarul si fi raspunsese los cit intrebase o prostie si nu voia sit mai audit vreodatit ceva din partea lui, Mama s-ar fi intristat cumplit dacit wr fil auzit spundnd acele lucruri. Ar fi trebuit sd se arate Wweunoscittor fiindcd avea 0 mami ca ea. Nu mai puse alte intrebitri. Ultimul lucru pe care il dorea sii-si supere mama. Voia doar ca aceasta sa fie fericita sii-i mangaie parul, asa cum o flicuse candva, numindu-1 lcfelul ei frumos. Doar atat isi dorea. Asezii piiturile in fata masinii de spdlat si inldéturd gan- durile posomoréte si intunecate. Aveau sd plece in vacanfa. In rulota. Se pregiiteau de vacanfii, iar el abia astepta. Nu era sigur ce anume presupunea asta, dar cuvantul in sine sum promitaitor. Vacangit. $i aveau sit ia rulota ce stiitea p afar. Niciodati nu i se detduse voie sd se joace in ea. De ct ori incercase sit arunce o privire pe geam, ca si descopere ce ascundea indériitul draperiilor maro. Insdi nu reusise sit nimic, iar rulota fusese intotdeauna incuiati. In clipele acel insdi, usa era larg deschis, pentru a o ,aerisi cum trebui conform spuselor mamei, si o griémadit de perne fusesertt pt la spdlat, pentru a le scdéipa de mirosul iernii. Totul parea de necrezut, o aventurit ca de basm. Se trebit dactt avea sii fie permis st stea induntru in timp se aflau in miscare, ca si cum ar fi ciilatorit intr-o casugat rofi, indreptindu-se ciitre locuri noi si necunoscute. Insét indritzni sa intrebe. Mama lui se comportase ciudat in ultim vreme. In voce i se distingea limpede un ton strident si fi iar tata, atunci cand nu se ascundea in spatele ziarului, i puse sa facit plimbari mult mai dese. Din cand in cand o surprindea uitandu-se la intr-un mod straniu, Felul in care il privea se schimbasChristian batu cu pixul in m&suta la care statea zat. Langi el era un teanc de exemplare din Sirena, se mai satura si le priveasca. {i prea ireal ci numele aparea pe coperta. Pe coperta unei carti adevirate. Lumea inc& nu se ingramddea si cumpere, iar el nt ficuse prea mari sperante. Numai autori precum Marklund si Jan Guillou erau in stare si atrag’ multi Christian se mulfumea si cu cele cinci exemplare s nate pana atunci. Insd trebuia si admit ci se simfea oarecum pier asezat acolo. Oamenii treceau grabifi pe langy el, vindu-l curiosi, insi fara a se opri. Nu era sigur daca salute atunci cnd ii observa fixandu-l cu privirea doar si pretind& ci e ocupat cu altceva. fi s&ri in ajutor Gunnel, proprietara librariei. Ve c&tre el si facu semn spre teancul de carti. — Ai putea si semnezi cateva? E minunat si ai cat exemplare cu autograf, pe care sd le vinzi ulterior. — Desigur. Cate si semnez? intreb& Christian, buc s& aiba ceva de facut. — Hmm. Vreo zece, ii rispunse Gunnel, aranjand stis care intre timp se strambase pufin. —Nicio problem’. 90 Sirena ~ Am facut destul de multi publicitate sesiunii de au- afe, zise Gunnel. ~~ Nu mi indoiesc, ii rispunse Christian, zambind. Ingelese c& femeia se temea ca el si nu creada c& vina itru numarul insuficient de oameni prezeni ar fi pu- fi cauzat de lipsa de PR din partea librariei. _~ Nu sunt tocmai un nume cunoscut, asa ci nu aveam fante mari. Micar am vandut cateva exemplare, spuse ea cu ncefe, apoi se indrept’ spre tejgheaua sa. Christian lu’ o carte, scoase capacul pixului, dup’ we incepu si semneze. Observa cu coada ochiului o ssoand care st&tea ling’ m&sufi. Atunci cand ridick Wvirea, se trezi in fat cu un microfon mare si galben. ~~ Ne aflam in libraria in care Christian Thydell oferi itografe cu ocazia aparifiei primului s{u roman, intitulat . Christian, numele tau se afla astazi pe toate panou- de afisaj ale ziarelor. Cat de ingrijorat esti cu privire la ninfarile facute la adresa ta? A fost implicat’ si politia? Reporterul nu se prezentase, dar, judecand dup’ in- pia de pe microfon, era de la postul local de radio. privi pe Christian cu o expresie nerbdtoare pe chip. iristian isi simfi mintea goal. — Panourile de afisaj ale ziarelor? repet’ el. Da, apari pe panoul celor de la GT. Nu l-ai vazut? Reporterul nu asteptd un raspuns din partea lui istian, ci repetd intrebarea pe care o pusese initial. -— Bsti ingrijorat din cauza amenintirilor? Ti-a fost ofe- azi protectie special din partea politiei? Jurnalistul arunc¥ o privire in jur, dar apoi reveni pra lui Christian, care st&tea cu pixul deasupra cirtii care se pregatea si o semneze. 2Camilla Lackberg Sireno — Nu stiu cum afi... se balbai el. — Dare adevarat, nu-i asa? Ai primit ameninsa& timp ai lucrat Ja carte, iar miercuri ai lesinat find noua scrisoare fi-a fost adus& in cadrul lansirii, — Pi, da, ei bine... j Christian simfi cum i se tiie risuflarea. — Stii cine fi-a trimis ameninfiile? Poligia stie? Din nou, microfonul era la doar cativa centimet gura lui Christian, iar barbatul se abfinu din a-] im lao parte. Nu dorea si rispunda acelor intrebari, Nu cum aflasera jurnalistii despre intreaga situatie. Se Ia scrisoarea din buzunarul hainei. Cea care sosise zi in urmA si pe care izbutise s& 0 scoat din maldai corespondenfa inainte ca Sanna si 0 descopere. Cuprins de panic, incepu si caute o scipare. cu privirea de Gunnel, care piru si infeleag’ imediat se intamplase ceva. Femeia veni in dreptul lor si in —Ce se petrece aici? — li iau un interviu, zise reporterul. — L-afi intrebat pe Christian dac& doreste si fie int evat? replicd ea, privind spre Christian, care scutura cap. Nu este interesat, {i fixd cu privirea pe reporter, care isi cobori micr fonul. — In plus, Christian e ocupat. Semneazi carfi pent libraitia noastr’. Asa c& vi rog sil Lisagi in pace. — Da, dar... incepu jurnalistul. Apoi se opri. Apis’ pe unul dintre butoanele echi mentului siu de inregistrare. ,Nu am putut lua un interviu fiindca... — Pleac& de-aici, zise Gunnel, iar Christian nu se put abjine din a ambi strengireste. Muljumese, zise el dupa ce reporterul plecd. Cea mai fost si asta? P&rea hotarat, nu gluma. Sentimentul de usurare pe care i-| didu plecarea listului se stinse rapid, iar Christian inghiti in sec, te de a spune: Sustinea cd numele meu a aparut pe panoul de afisaj wului GT. Am primit niste scrisori de ameninfare si piirea c& presa a aflat de ele. Vai de mine! Gunnel p&ru mai intai tulburat’, apoi ingrijorata. ‘Ai vrea si merg eu pana afar’ si s3-ti cump%r ziarul, Mi vezi ce au scris? Ai fi atét de draguta? zise el, simjind cum inima fi iigea pieptul. Sigur, m& intorc imediat, raspunse femeia, btandu-1 irajator pe umar. Christian rimase nemiscat o clip’, uitandu-se in gol. | ridic& pixul si incepu s& semneze c&rtile, asa cum Hugase Gunnel. Dupa o vreme, isi didu seama c& avea oie la toalet’. Fiindc& nu existau cump’ratori in jurul sufei lui, igi imagin’ c& o scurt’ absent nu avea si fie até in seam. Se grabi, trecand prin camera de serviciu a angajati- Jor, aflat in spatele librariei. Cateva minute mai tarziu, intoarse deja la post. Se asez% la mas. Gunnel inci nu intorsese cu ziarul, dar Christian se pregati sufleteste ntru ce avea si urmeze. Se intinse dupa pix, observand ‘(i mirare c&rfile pe care trebuia s& le semneze. Si le fi i jut oare intr-o asemenea dezordine, pe mas’? Nu pireau si fie la fel ca atunci cand o zbughise el spre toalet’, si se siindi c& poate cineva profitase de ocazie pentru a-i ster- peli un exemplar, cat timp fusese plecat. Ins grimada nu 93 2 etn cmacionCamilla Lickberg Sirena pirea mai micd, drept care hotiri ci-si imaginase el Ridicd exemplarul de deasupra si il deschise, pen scrie cateva randuri cititorului. Pagina nu mai era goal&. $i putea recunoaste s dintr-o mie. Ea fusese acolo. i Gunnel se indrept& cu ziarul spre el, iar Chris observa o fotografie de-a lui pe prima pagini. $tia ce in articol. Trecutul era pe cale de a-l ajunge din ut Ea nu avea s renunte vreodatd. A, da, Eu toat& ziua pierd timpul prin cas&, replict ise, ridicandu-se in picioare si fluturand din maini, (1) a-si usca mai repede lacul de unghii. Vegetez (ci, mancnd bomboane si uitandu-mi la telenovele ‘iva. lar tu le-ai crescut de unul singur pe fete, fra jrimesti o man& de ajutor din partea mea, nu-i asa? Je-ai schimbat scutecele, tu le-ai hranit, le-ai sp&lat, dus cu magina oriunde trebuiau si ajungi, tu ai facut line si curitenie in toat’ casa. La asta te referi? Fugi iute din camera, fara s&-1 mai priveasc’. ira 0 discufie pe care o avusesera de mii de ori. $i fara ali c& urma si mai aib loc, dack n-aveau si fie luate uri drastice. AmAndoi erau ca niste dansatori bine fenati, care stiau tofi pasii, fiind capabili si se miste 0 cleganta desavarsit’. Asta e una dintre descoperirile fAcute la Géteborg. if8, nu? Femeia se intoarse, tinand in mani o jachet& din e, pe care o luase din cuierul de pe hol. ~ Fra la reduceri, a costat numai patru mii. Lo prezentd, dupa care o agit din nou in hol si urcd etaj. Pesemne ci nici de data asta n-avea s& ias& invin- tor vreunul dintre ei. Erau adversari egali si fiecare lintre certurile pe care le avusesera de-a lungul anilor terminase cu o remiza. in mod ironic, ar fi fost poate ai bine ca unul dintre ei s& fi fost mai slab decat ce- Walt. Astfel, mariajul lor nefericit si-ar fi putut gisi Mirsitul. — Data viitoare ifi tai cardul de credit! url el. Fetele erau in vizitd la o prieten’, asa cei n-aveau de e si vorbeascd in soapt’a. — Dumnezeule mare, esti constient& cafi bani ai tuit ultima oar& cand ai fost la Géteborg? zise Erik, fi in mand desfasuritorul cardului de credit si uitand tint la cifre. — Cred c& in jur de zece mii de coroane, rispunse Louise, continuand s¥-si dea unghiile cu oj. — Zece mii! Cum e posibil si cheltuiesti zece dintr-un foc? Erik flutur in aer factura, dup3 care o azvarli masa de bucit&rie aflat’ in fata sa. — Daca mi-as fi cumpirat poseta la care imi stitea dul, s-ar fi apropiat mai degrabi de treizeci de mii, s ea, examinand satisfaicut& culoarea roz a unghiilor — Esti nebun’ de legat! Barbatul ridica iar factura si o fixd cu privirea, parc i-ar fi putut reduce suma totali de plat& prin simy putere a mingii. — Vrei si spui cX nu ne permitem? intreba sofia privindu-l cu un zimbet siret pe buze. — Nu e vorba dac ne permitem sau nu, ci de faptul eu trebuie sa lucrez din zori si pand-n sear’ ca si fac bi pe care tu ji risipesti apoi pe... cumpirituri stupide. 4 bean comecon 95Camilla Lickberg — Atata vreme cat vei continua si cheltuiesti b; amanta, nu te vei atinge de cardul meu. Te crezi si care e atent la detaliile de pe desfasuritor? | Erik injurd. $tia c& ar fi trebuit s& schimbe ad pentru ca facturile s3-i fie trimise la birou. Nu putea faptul c& era un om generos atunci cand venea vo! oricine ar fi avut placerea si onoarea de a se culca Injurd din nou si se inc<a. infelese cd, indiferent ce fi spus, Louise cdstigase runda aceea. $i ea era cons de asta. —M& duc si cumpir ziarul, strigi el, trantind apoi Pietrigul zbura in toate directiile atunci cand pl tromba cu BMW-ul, iar pulsul nu-i incetini decat cu apropierea de sat. Ce bine ar fi fost daci ar fi cerut contract prenuptial! Astfel, Louise n-ar mai fi rimas © amintire neplacuti. ins& in vremurile acelea inde} tate, ei fuseserd niste studenti sraci, iar cand adu: vorba de asta in urmA cu cativa ani, Louise nu fac decat si-i rad’ in nas. Asa c& acum refuza s-o lase s& cu jumitate din lucrurile pe care singur le clidise, care se luptase si muncise ca un sclav. Niciodat’! Lovi pumnul in volan, dar se calma odat ajuns in pare: supermarketului Konsum. Era sarcina Louisei de a face cumpiraturile pent cas&, aga cd trecu rapid pe lang rafturile inyesate produse alimentare. In drum spre chioscul de ziare, exact Inga casele de marcat, pasii lui se opriri bri De pe panourile de afisaj ii atraserd atentia literele si negre: Stea in ascensiune, autorul Christian Thydell teme pentru viata sa! Apoi literele mai mici: Lesin la trecerea de lansare a carfii, dupa primirea unei scrisori ameningare! Sirena link iji for, picioarele si-1 duct mai aproape. Avea sen- ei mergea prin ape adanci. Lu un exemplar al ziarului 4), cu degetele tremurande, frunzari prin el pan cand we la pagina cAutat’. Cand termini’ de citit articolul, a fuga spre iesire. Nici m&car nu plitise ziarul, iar de a, de departe, il auzea pe vanzitor strigand dupi el. lirik continu’ si alerge. Trebuia si ajung’ acas’. Cum naiba au aflat ziaristii? Patrik si Maia fusesera la cumpiraturi si, inainte de ne mancarea in frigider, barbatul aruncd pe masi copie a ziarului GT. Maia se cétarase pe un scaun din litirie gi i ajuta cu infocare la golitul pungilor de plrdturi, Pui... veni singurul rispuns din partea Ericai. Patrik se opri din ce ficea. {si cunostea indeajuns de \¢ sofia pentru a-i putea descifra reticenta. ~~ Ce-ai facut, Erica? intrebi el, privind-o drept in ochi {inand in man& o cutie de margarina Lat & Lagom. = Cred c& a iesit la iveali din cauza mea. = Cum a fost posibil? Cu cine ai vorbit? in clipele acelea, pana si Maia era constient de at- josfera tensionat’ din bucatirie. Statu pe scaun, pri- indu-si atent& mama. Erica inghiti in sec si rspunse: — Cu Gaby. — Cu Gaby! exclama Patrik, cat pe ce si se inece. I- is lui Gaby? Ai fi putut, la fel de bine, si le dai tu insafi {elefon celor de la GT. —Nu m-am gandit ci. ‘u, sunt sigur c& nu te-ai gandit. Christian ce are de gis in legaturd cu asta? intreba Patrik, arvitand cu degetul §pre titlurile de ziar imense.Camilla Lackberg — Nu stiu, murmur’ Erica. Gandul la cum avea si reactioneze Christian fi st ca un pietroi in stomac. — In calitate de polifist, trebuie si-fi spun c& € cel ru lucru care s-ar fi putut intampla. Genul aces atengie nu il va instiga doar pe autorul scrisorilor, da nastere si unora noi. —Nu fipa la mine. $tiu ci am facut o prostie. Erica simfi cum lacrimile fi nip%desc ochii. Ea gea usor pana si in situafii banale, iar acum, toti hi nii n&valnici cauzafi de sarcin’ ti amplificau si mai Starea. — Pur si simplu nu m-am gandit. Am sunat-o pe ca si afle dac& au primit gi la editura scrisori de am fare, $i mi-am dat imediat seama c& n-ar fi trebuit divulg nimic. ins& deja era prea tarziu. Patrik ii intinse un servetel, apoi o lua in brafe, gaindu-i pirul. fi sopti la ureche: —Nu fi sup&rat’, iubito. imi pare rau c& am fipat. c& nu ai vrut s& se intample asta. inceteazi acum... legind pana cand suspinele incepuri si se sti — Nu m-am gandit vreodati ci ea o sa. — Stiu, stiu. Ins& e foarte diferita de tine. $i trebui inveti ci nu toat& lumea gandeste la fel. Se indepirti usor de ea si o privi. Erica isi sterse | mile cu servefelul pe care i-1 diduse Patrik. — Ce mii fac acum? — Trebuie si vorbesti cu Christian. S8-ti ceri scuz si-i explici. — Dar nu pot. —Nu mi contrazice. Alt& solutie nu exist’. Sirena Ai dreptate, zise Erica. Dar trebuie s& recunosc c& 4yroazd. $i voi discuta la modul serios si cu Gaby. Mai presus de orice, va trebui si te gandesti bine data ¢, inainte de a spune ceva. $i va trebui s& ai in ve- persoana cu care stai de vorb. Prioritatea numarul 4 lui Gaby o reprezinta editura. Voi, restul, sunteti Jocul doi. Pur si simplu aga stau lucrurile. Hine, bine, stiu asta. Nu-i nevoie s& risucesti cutitul Juni, spuse Erica, aruncindu-i sofului s&u o privire Joasa. Atunci incheiem aici discutia, decise Patrik si se jeK jar s& aranjeze cumparaturile. - Ai teusit si arunci o privire mai am&nunfiti peste ori? Nu, n-am avut o clip& liber, rispunse Patrik. Ins& 0 vei face, nu-i aga? insist& Erica. Patrik d&du aprobator din cap i incepu si taie legu- Je pentru cin’. Sigur, sigur c& 0 voi face. fns& ar fi mai usor dac& gi wristian ar coopera. Atunci ag putea arunca o privire si ipra celorlalte scrisori. = Pai, vorbeste cu el. Poate c4 il vei convinge. — Atunci si-ar da seama ci tu mi-ai spus totul. ~ Unde mai pui c& |-am dat in vileag intr-unul dintre le mai importante ziare suedeze, aga c& ai grija, fiindca \babil e pornit impotriva mea. — Nu va fi asa de ru. = Dac ag fi eu in locul lui, n-ag vrea si mai aud vreo- 1 de mine. — Nu mai fi atit de afectata si de pesimist’, zise Patrik, ‘jyezdind-o pe Maia sus, pe blatul de lucru,Camilla Lickberg ee Fetitei ii placea la nebunie sa-1 priveasca gatit ¢, Danne!“ Nimic de genul asta. Nu din partea voia intotdeauna si-l ajute. ivi situ. El nu zicea decat: ,Bine, Ludvig!" ,Excelent& — Du-te maine pani la el si explicd-i ce s-a intamy ", ,Arat&-le tu, Ludde! Spune-i cd nu ai intentionat niciodat ca lucrurile si _ Observa cu coada ochiului c& mingea urma si-i fie asemenea intorsaturd. Dupa care voi sta si eu de vor (Wi lui, si o trimise automat mai departe. Nu-I mai el si voi incerca si-i castig bunvointa. deloc jocul de fotbal. Ins& tot isi d&dea silinga, fi didu Maiei o felie de castravete, pe care fetit ind rapid si luptandu-se pentru a castiga, in ciuda cepu imediat sa 0 ronfie, folosindu-se de putinii, Jui. Ar fi putut cu usuringd s& se dea bitut. S& evite t&iosii dinti pe care ii avea. 4 namentele, s& lase in voia sorfii fotbalul si intreaga — Maine? In regula, oft Erica. ip’, Nimeni nu Lar fi invinuit; cu tofii ar fi inteles. — Da, maine, zise Patrik, aplecndu-se si srutan exceptia tatilui su. Pentru acesta, abandonul nu re- sotia pe buze. ntase niciodat& o optiune. Drept urmare, Ludvig se afla acolo. Ficea parte din Ludvig se surprinse aruncnd mereu priviri spre (pi, Dar fi lipsea toat® fericirea, iar marginea terenului ginea terenului de fotbal. Pur si simplu nu mai era la pustie. Tatl su pierise. Era constient de asta. Tata fara tatal sdu. ise. Acesta participase la fiecare antrenament, indi de vreme. Fotbalul era pasiunea lor. Era motivul care prietenia dintre ei rezistase, in ciuda incipata lui Ludvig de a se rupe de parinti. Chiar fuseseri teni, el si tatal sau. Fireste ca se mai certasera din cane cAnd, la fel ca tofi fiii si tafii. Cu toate acestea, rimis prieteni Ludvig inchise ochii, evocand in minte imagi tatlui stu. Imbricat in blugi si cu un pulover din I cu inscripfia ,,Fjallbacka” pe piept. Era puloverul pe il purtase atat de mult, incat igi exasperase sofia. amintea cu mAinile indesate in buzunare si cu privir afintita asupra mingii. $i asupra fiului sdu. Ins’ nicio« nu fipa la el — cum faceau alti paringi care veneau antrenamente gi la meciuri si care urlau de pe margii terenului. Fa bine $i revino-fi, Oscar!” sau: ,,La nail 100 101 tan cometonNu-i fusese permis sti stea in rulotit, lar aceea nu zentase decit prima dintr-o serie lungéi de dezamiigiri s1 in timpul asa-zisei vacanje, Nimic nu iesise dupa cum Sperat el. Técerea, intreruptié doar de vorbe aspre, ii si mai apiistitoare atunci cand nu avea la dispozitie 0 intreagd, prin care sit poate umbla. Ai fi zis cit vacanta of si mai mult timp pentru certuri ori pentru riibufnirile mat Jar tata devenise si mai amitrat, si mai cenusiu. Fusese prima data cénd el ti insofise, dar, din cate f sese, mama $i tata luau in fiecare an rulota $i mergeau in loc cu o denumire stranie. Fjillbacka. Numele insemna Jul Muntelui" in suedezd, insti el nu véizuse niciun munte, doar citeva delusoare. Terenul din zona campingului in parcaserd, la inghesuiald cu zeci de alte rulote, era in gime plat. Nu era sigur dact ii plécea. Insit tata ii explicase familia mamei provenea din acea regiune, motiv pentru voiau sé meargéi acolo. Insdt $i acela era un lucru straniu, fiindcet el nu cu cuse vreo rudd. In timpul unei discutii aprinse din spati inghesuit al rulotei, pricepuse intr-un final cit 0 persoant nume ,Hoasca Bittrandi* locuia acolo si cit la ea se refe 102 Sirena atunci cand pomenea de familie. Ce nume straniu.... « Biitrand. Insit mama nu pitrea sd fi finut prea mult la ieoarece tonul fi devenea $i mai aspru ori de cate ori era nitii acea femeie, pe care, de altfel, nici nu au vizitat-o. ide ce mai trebuia sci meargét in acel loc? Insti lucrul pe care il urdse cel mai mult legat de Fjall- side vacangét fusese inotul. Nu mai inotase niciodataé wire. La inceput nu stiuse ce sé creadé. Insti mama il » Spusese cdi nu voia sé aibéi un fiu fricos, si ti ordonase eteze cu smiorcdiala. Asa cé bitiatul trésese adanc aer ‘lept si inaintase timid in apa rece ca gheata, cu toate cit sisarea pe care le simtise la picioare fi taiaserét respira- | Odatit ce apa ti ajunsese la piept, se oprise. Era mult prea nu putea respira. In plus, simtise ceva miscandu-i-se pe picioare si atingandu-i gambele, tarandu-se si lunecind lingdi el. Razand, mama pornise dinspre mal in directia poi il luase de mana $i il dusese mai in larg. Brusc, se Wise fericit. Mama il tinea de mandi, iar rasul ti sdilta pe faja apei, atingandu-l si pe el. Picioarele pitreau si i se le singure, ca si cum ar fi paréisit findul nisipos al méirii, Incepusertt sd pluteascdt. Intr-un final, nu mai simtise nimic twilpi, insd nu conta, fiinde& mama il tinea bine, il ducea rate, il iubea. Apoi ea ii déidu drumul. Palma femeii trecu pe nesimgite le a lui, apoi degetele fi alunecarti, indepartandu-se, pan& bitiatul se trezi dand haotic din picioare si din mini. [si i din nou pieptul impresurat de frig, iar nivelul apei paru reste. Ti ajunse la umeri, apoi la gat, si el ridictt bairbia ca nu inghita apd, insci nivelul apei se ridicd i el repede, feérdt Iniiatul sit i se poatit impotrivi. isi simti gura sdrata si rece méisuréé ce apa fi trecea de obraji, de ochi, inchizandu-i-se jcum un capac deasupra crestetului, pandt cand flicu sit 103Camilla Lackberg dispardi tot zgomotul, in afard de vajaitul creaturii ce-i tarcoale. f Batu puternic din brate, incercand sit indepitrteze care voia si-l tragt spre fundul miérii. Dar apoi céizu unui val imens. Atunci cand intr-un final simti atit pielii unei persoane si o mani apuctindu-l de brat, primul. instinct fu de apdrare. Cineva il trase la suprafata, iar izbuti sit scoatét capul deasupra apei. Prima respiratie fu lentit si dureroasit, apoi insit sorbi cu Idicomie aerul. Me Chiar era nevoie si ma tarasti ? il prinse cu putere de brat, insti creatura aceea nu mai Se intampla rar ca el s4-si exprime nervozitatea. Fiindcat apa nu mai incerca si il prinda. i jeth era de prere c&, indiferent de situafie, trebuia Ridicd privirea spre ea, recunoscittor pentru cit il sa viman& calm si concentrat. Dar Lisbet piruse atat de pentru cai nu il Idisase sé piard. Insc in ochii mamei si nit cand el o anuntase ca Erik daduse telefon si ci viizu decat dispret. Curva, reusise din nou sit gresea a si meargi la birou cateva ore, cu toate c& era du- dezamiigise iar. De-ar fi stiut macar motivul... q ci, Femeia nu se plansese, lucru care, pe de o parte, Vandititile de pe brat ii rimaseserd drept amintire unase intreaga situafie. Ea stia cat de pufine clipe intregi. 7 aveau de petrecut impreun’. Cat de importante erau, de nepretuite. ins& chiar si-asa, Lisbet nu obiectase. schimb, Kenneth vazuse cum isi aduni forfele pentru mbi si a spune: ,Fireste c& trebuie si te duci. Eu voi In regula“. Aproape c& isi dorea ca sofia lui s& se infurie si si ¢ la el. S&-i spun’ c& era timpul si-si stabileasc& pri ile. ins& ei nu-i st&tea in fire sf facd asemenea lucruri. nneth nu-gi putea aminti vreo ocazie cu care Lisbet si tidicat vocea la el, de-a lungul celor douazeci de ani de iNtorie. De fapt, nu-si amintea ca ea s& fi ridicat vocea nimeni. Acceptase cu st&panire de sine toate dificul- ile si necazurile, ba chiar isi sustinuse barbatul ori de ie ori acesta era pe cale de-a ceda, De fiecare dat’ cand \ li lipsise energia de a merge mai departe, ea adunase leajuns de multi fort pentru amandoi.Camilla Laickberg lar in clipele acelea, Kenneth o lisa singura fiindca trebuia si mearga la muncd. Avea si iros pretioase, pe care le-ar fi putut petrece impreun’, disprefui pentru faptul ci intotdeauna sirea la da ori de cate ori Erik bitea din palme. Nu putea int motivul pentru care o facea. Era un tipar stabilit de mult vreme in urmi, incat practic devenise pat el. lar Lisbet avusese mereu de suferit din cauza ast Erik nici macar nu se mai obosi s&-i rispund&, trebare. Privi tint& spre computer, de parca s-ar fi alta lume. — Chiar era nevoie si vin astizi? repet Kenneth, minica? Nu putea astepta pani maine? Erik se intoarse incet cu fata spre Kenneth. in din urmi, spuse: — Am tot respectul fata de situafia in care te afli. daca nu ne rezolvim toate socotelile pani la licitafi siptimana viitoare, am putea la fel de bine s& inchi de tot compania. Cu tofii trebuie si facem sacrifi Kenneth se intreba in sinea lui ce fel de sac cli facuse vreodata Erik. in plus, nimic nu era até cumplit dupa cum prevestise el. Ar fi putut s¥ adun usuringi toate documentele a doua zi. Afirmatia aflau in pragul falimentului era o pura exagerare. degraba Erik avea doar nevoie de un motiy pentru a s de-acasa. Insii de ce simtise nevoia s&-1 tarasci dup pe Kenneth? Raspunsul era evident: fiindc& avea put so faca. Se intoarsera amandoi la sarcinile lor si, pent vreme, lucrara in tacere. Biroul consta intr-o camera dimensiuni mari, drept care nu exista posibilitatea d inchide o usa, pentru a avea putin’ intimitate. Kenn 106 Sirena Wiel pe furis o privire lui Erik. Ceva era diferit la el. de spus ce, ins barbatul arta mai pugin distins ‘mult epuizat. P&rul nu-i era piept&nat impecabil, obicei, iar cimasa ii era usor sifonata, Nu, chiar nu {fi apele lui in ziua aceea. Lui Kenneth ii trecu prin sil intrebe dacd totul era in regul& acasi, dar se . In schimb, spuse pe cat putu de calm: ‘Ai viizut azi stirile despre Christian? - | groaznic! S& fie ameninfat in felul sta, de vreun i, zise Kenneth, pe un ton firesc, aproape degajat. Ins inima i Hmm... Hirik rimase cu privirea ajintitd asupra monitorului, insiia atinge tastatura sau mouse-ul. Christian fi-a povestit ceva in legatur’ cu asta? Lira ca si cum s-ar fi chinuit si nu rupi coaja de pe inii in. curs de vindecare. Nu voia si abordeze subiec- i era evident c& nici Erik nu pirea interesat. ins& jneth nu se putea abfine. Ri bine, fi-a povestit? Nu, niciodat& nu mi-a pomenit de vreo amenin- , zise Erik, incepand s&-si sorteze documentele de pe ju. Ins a fost foarte ocupat cu cartea lui, asa ci nu m prea vazut in ultima vreme. $i presupun cX majo- jatea oamenilor prefer s4 nu impirtiseasc asemenea jestiuni —N-ar trebui s& discute cu politia? — De unde sti c& n-a ficut-o inc&? rispunse Erik, ntinuand s& rivaseasc’ la intamplare mormanele de cumente. 107Camilla Lackberg — Adevirat. Foarte adevrat... spuse Kenneth gi r tUcut o clip’. ins’ ce-ar fi putut face politia daci scri sunt anonime? Adic’, puteau proveni de la orice nel — De unde sa stiu eu? zise Erik, injurand dupa fiindcd se tdiase intr-o foaie. La naiba! Igi tinu degetul in gura. — Crezi ci ameninfirile sunt serioase? Erik oft. — De ce trebuie si speculim in legatura cu toate Ti-am zis, n-am idee. Ridic& usor vocea, rostind ultimele cuvinte glas tremur&tor. Kenneth il privi mirat. Erik chiar nt in apele lui. S& fi fost ceva legat de companie? Nu sese niciodat’ incredere in Erik. Sa fi fcut vreo pros Respinse imediat acea idee. El cunostea prea bine lile firmei; ar fi bagat de seam& orice miscare finan dubioas’ facut de Erik. Probabil avea legitur’i cu Era un mister pentru el cum cei doi izbutiser’ s& ra impreuna vreme atat de indelungati. Oricine altcin afar de Erik si de Louise putea si-si dea seama c& ei fi avut numai de castigat daci si-ar fi luat adio si ar fi nit pe drumuri separate. fns& nu era treaba lui Kemi s& fac asemenea observatii. Avea el destule griji pe —M& intrebam gi eu, zise Kenneth, Deschise fisierul Excel in care se aflau ultimele trase lunare. Ins& gandurile ii zburau intr-o cu totul directie. adormea cu nirile mangaiate de acea mireasma, 108 Rochia purta inci mireasma ei. Christian ¢i apropie de nas, inhaland particulele microscopice parfum, ce erau imprimate in fesiturd. Ori de cate Sirena ss recrea in minte imaginea femeii, P&rul brunet ce-i yea pan& la talie si pe care il purta de obicei impletit Adunat intr-un coc, la ceafa. Altei femei i-ar fi putut Wn aspect demodat, ba chiar de fata batran’, insi nu pi cazul ei Miscarile ii erau de dansatoare, cu toate c& igi aban- wise cariera cu mult timp in urma. Daduse vina pe ei de ambifie. Nu din cauza absentei talentului, iindc& nu avusese determinarea necesara de a pune i dansul pe primul loc, de a-si sacrifica dragos- timpul, rasetele si prietenii. Iubise mult prea mult ja. Drept urmare, incetase si mai danseze. Ins& atunci \( se intalneau, si pana in ultima clip’, trupul s&u igi jase ritmul sprinten al dansatoarelor. Barbatul era in si o priveasc& ore intregi. Si 0 urmareasc& mergand casi, fcnd ordine si fredondnd, in vreme ce tilpile miscau atat de gratios, incat prea si pluteasci. \si ap&s& din nou rochia peste chip. Cat de ricoros si jgorant se simfea materialul pe obrazul lui infierban- agifandu-se uneori de fepii scurti ai barbii nerase. ina dati cand femeia purtase acea rochie fusese de iziene. Albastrul stofei se oglindise in culoarea ochilor jar p&rul impletit ce-i atarna pe spate strilucise la fel puternic precum tesatura lucioasa. Ziua fusese de vis. Una dintre putinele sarbatori Sinziene care s& le fi oferit un soare stralucitor, in me ce ei st&tusera afard, in curte, mancand hering cartofi copti. Pregatiserd impreun& masa. Bebelusul use in c&ruf, cu plasa de fanfari fixat% la locul ei, tru a tine departe toate insectele. Copilasul fusese ine protejat.no Camilla Lickberg Numele bebelusului ii trecu prin minte, fica s& tresara, ca si cum ar fi fost impuns in bra} de ascufit. Se forfa si se gandeasci la paharele reci de si la prietenii care le ridicaser& intr-un toast, in veri, a dragostei si a lor. Se gandi la cpsunele ea intr-un castron mare. isi aminti cum stituse si le fase la masa din bucat&rie, si cum el o tachinase mizeria facut si pentru faptul ci dupa trei-patru c&j curate, una fi ajungea in gura, in loc de castron. in castron care mai tarziu avea si le fie oferit musat al&turi de frisc& si un strop de zahar, dup cum o int bunica. fi raspunsese la tachinari printr-un zambet, care il trasese mai aproape gi il sarutase cu buze ce ay gustul c3psunelor coapte. Stand acolo, tinand rochia in mani, barbatul it s& suspine. Nu se putu abgine. Din cauza lacrimilot material ap&rur& mici pete negre, pe care el le st pid cu maneca de la c’masi — nu voia s& piteze refuza s& naruie pufinul care ii mai ramasese. Christian puse grijuliu rochia inapoi in valiza. atat mai ramasese din ei doi. Singurul lucru pe care in stare s&-1 pastreze. Inchise valiza si o impinse ina colt. Nu voia s& o giseasc& Sanna. Simti un nod in s la simpla idee ca ea si 0 deschida, si 0 riscoleasc& atinga rochia. $tia ci nu era drept, ins& pe Sanna o al dintr-un singur motiv: infitisarea sa era complet di Buzele ei nu aveau gust de cApsune si nici migcarile erau de dansatoare. Dar intr-un final se dovedise insuficient. Trecut prinsese totusi din urma. La fel cum, rauvoitor, o pri si pe ea, imbricata in rochia albastra. Iar in clipele a Christian nu vedea nicio cale de iesire. Sirena ‘Aji putea s&-1 supravegheati pe Leo putin? intreb& , privindu-si mama, dar apoi aruncandu-i o privire | optimist lui Mellberg. Ja scurt timp dupa nasterea fiului lor, atat ea, cat si Na realizasera c&X noul prieten al Ritei era didaca Wi, Mellberg era complet incapabil s& le refuze. ‘Mili, de fapt noi ne preg&team si... incepu Rita. ins& 1g stiri si spuse entuziasmat: Nicio problemi. O si avem mare grij de el. Voi dou’ ui s& iesiti un pic gi si faceti ce-aveti de ficut. Dindu-se batut’, Rita oft, ins& privi totusi cu multi ostinta spre acel barbat — fard exagerari, acel di- nt brut — pe care il alesese drept partener. $tia c& l\| il considerau badaran, un b&rbat sleampit si neo- it. Ins chiar de la bun inceput, descoperise la Bertil ealitisi, unele pe care ea, ca femeie, nu putea decat incurajeze. $1 nu se inselase. Bertil Mellberg 0 trata ca pe o re- , Era de ajuns ca Rita s&-1 vada privindu-i nepotul, iru a-si da seama ce calit&fi ascunse avea. Dragostea fay’ de bebelus era de necrezut. Singura problem o venta faptul c& ea cAzuse brusc pe locul doi, ins{ nu eva peste care s¥ nu poata trece. in plus, incepuse si progrese cu Bertil pe ringul de dans. Acesta nu fusese Jodati regele salsei, ins micar nu mai era nevoiti si ite pantofi cu varfuri de metal. Paci nu te-ar deranja sa stai singur cu el pentru o ime, poate ci mama ar putea s& ne insofeasc’. Ne gan- m sé mergem pan& in Torp si s{ cumparim cateva ruri pentru camera lui Leo. ~~ Di-1 incoace, zise Bertil entuziasmat, ficdnd semn ue bebelusul aflat in bratele Paulei. Ne descurcim noi ma Camilla Lickberg cAteva ore. Un biberon sau doua cand i se face dupa care pufind distractie cu bunicul Bertil. Main de-atat nici c& si-ar putea dori flactul. 4 Paula isi l&s& fiul in brafele lui Mellberg. Du ule, ce echipa stranie alcituiau ei doi! ins nu put conteste legitura special care exista intre ei. Cu din punctul siu de vedere, Bertil Mellberg era cel sef pe care si l-ar fi putut imagina, el se dovedise a mai grozav bunic din lume. — Esti sigur ci vefi fi in regula? intreba Rita, agitata. i Desi Bertil le ajuta deseori cu Leo, experienta I bebelusii era pusin spus limitat’. Propriul stu fiu, Si era deja adolescent cand isi fcuse pentru prima aparigia in viata lui Mellberg. — Fireste c& sunt sigur, raspunse Bertil, p&rand of Minanci, face caca, doarme, Cat de greu ar putea si Si eu fac cam aceleasi lucruri de aproape saizeci de incoace. Le zori pe femei afard din apartament, apoi i usa in urma lor. in sfarsit, pace gi liniste pentru el si Douf ore mai tarziu, Mellberg era ud leoarci de spiratie. Leo fipa ca din gura de sarpe, iar in camera se instalase precum 0 pacla mirosul de scutece mut Bunicul Bertil incerca disperat s&-I legene pe bebelu: si-l adoarmé, ins& Leo nu faicea decat s& plang’ mai Parul lui Mellberg, aranjat de obicei in varful capul un cuib, fi alunecase peste urechea dreapti, iar barl isi simfi subsuorile npadite de transpiratie, sub fo unor pete mari cat farfuriile, Era pe cale de-a intra in panica si arunci o pri spre telefonul mobil asezat pe m&suta de cafea. $: Sirena We bare pe fete? Probabil c& se aflau inc& in Torp, si i {i luat vreo trei sferturi de ord pentru a se intoarce , chiar dac& ar fi pornit imediat la drum. lar dac& si le telefoneze pentru a le cere ajutor, poate ci ‘iw |-ar mai fi Lisat niciodat& singur cu fiul lor. Nu, ica obligat s& giseasc& de unul singur o solutie. La Wea lui, se batuse cu niste indivizi destul de pericu- Jusese nevoit si tragd cu arma si s& aib’ de-a face Hogati nebuni, inarmati cu cufite. Asa c& trebuia si nte situatia. In definitiv, Leo era cam de aceeasi ime cu o franzel%, asta in ciuda faptului c& poseda ¢ indeajuns de strident’ pentru a-i putea apartine ij om matur. in regula, baiete, mai intai trebuie si evaluam si- jt, zise Mellberg, punand jos bebelusul infuriat. Si un. S-ar prea c& ai facut mizerie in scutec. $i probabil {i-e si foame. Cu alte cuvinte, ne confruntim cu 0 la ambele capete. Acum trebuie doar s& stabilim care eipita prioritate. Mellberg vorbea cu voce tare, pentru a acoperi ele. In regula, mancatul vine pe primul loc — cel pusin, azul meu. Asa c& hai s&-fi gisim un biberon mare cu ic. Bertil il ridic’ pe Leo si il duse in bucatirie. fi fusesera w instructiuni clare cu privire la prepararea laptelui sindu-se de cuptorul cu microunde, Mellberg rezolvi ema in cAteva clipe. Verificd temperatura, sugdnd el i pugin din biberon. Mmm, nu prea are cine stie ce gust, baiete. insi va ui s& astepfi pani te faci mai mare, ca si primesti ja gustos.4 Camilla Lickberg Leo tip si mai tare atunci cand vizu biberont lus cu bratul stang. Odat& ajunsd tetina lor sale, Leo incepu s& sug lacom, umflandu-si but Termina intregul biberon intr-o clipita, iar Melll simi trupusorul relaxandu-se. ins curand baiatul din nou s& se zvarcoleasc&, iar mirosul deveni at puternic, incat Mellberg nu-] mai putu suporta. Si problema era c& schimbatul scutecelor nu era o si pe care s% 0 fi indeplinit cu prea mare succes pani at — In regul’, ne-am ocupat de un capit. Acum zolvam gi pe celalalt, zise el pe un ton vioi, care cont cu adevaratele sale sentimente fat de insarcinarea Mellberg il duse in baie pe Leo, care scncea in tinuare. Le ajutase pe fete si prind& o masuf’ p. infasat, iar acolo gisi toate cele trebuincioase p Operatiunea Scutecul Murdar. Asez& bebelusul pe mas& si ii scoase salopeta, i cand si respire pe gur&, lucru care ins nu-l prea aj fiindc& miasma era coplesitoare. Mellberg desficu scutecului si fu cat pe ce s& lesine cand in fata ochilo aparu intreaga mizerie, in toat& splendoarea ei. — Isuse Hristoase, bombini el. Arunc& disperat o privire in jur si didu de un pac cu servefele umede. Cand se intinse dupa ele, dand mul picioruselor lui Leo, acesta profit de ocazie p a-si afunda tilpile in scutecul murdar. —Nu, nu, nu face asta, zise Mellberg, apucand pumn de servefele umede pentru a-i usca bebelu; sezutul si picioarele. ins& nu reusi decat si-1 manjeascd mai rau, cand intelese intr-un final c& era nevoie s& indep& Sirena problemei. il ridic& pe Leo de picioruse si trase re- utecul pe care, neputandu-si inlatura grimasa de ‘hip, il aruncd in cogul de gunoi de pe podea. Pup’ ce consuma aproape o jumitate de pachet de Je umede, z&ri in cele din urm& luminiga de la ca- | tunelului. in mare, mizeria fusese curafata, iar Leo nase. Mellberg il sterse cu grij& o ultima dat’, apoi un scutec nou de pe raftul de deasupra masutei. In reguli. Aproape c-am terminat, zise el multumit, ine ce Leo didu din picioare, parand s&-1 incante de a-si aerisi dosul gol. Ma intreb cum se pune asta. Mellberg intoarse scutecul pe toate partile, iar intr-un | decise c& desenele cu animale veneau la spate, pre- eticheta de pe o pies’ de imbriciminte. Nu pirea vini prea bine, iar banda nu se lipea. Cat de greu le-ar \t sii ias pe piafa cu un scutec corespunzitor? Noroc clo persoani atat de eficient’, care considera pro- ele niste provocari. I ridic& pe Leo, il duse inapoi in bucatarie si il finu i de umérul su, in vreme ce cAuta in sertarul de jos ‘bufetului. Acolo, gsi ce cAuta. O rold de banda ade- . Se duse in camera de zi, asez% baiatul pe canapea, care infigurd de cateva ori banda in jurul scutecu- | Apoi se dadu cafiva pasi in spate, pentru a-si admira odopera. In regula acum. Fetele se temeau ci nu as fi in stare {i port de grija. Ce zici, Leo? Nu crezi ci ne-am castigat pptul s& tragem un mic pui de somn? Bertil ridicd bebelusul stragnic badijonat si il finu in ¢, in timp ce se asez comod pe canapea. Leo se agit’ pic, inainte de a-si ascunde fetioara in scobitura de witul sefului politiei. us16 Camilla Lickberg Cand femeile din viata lor se intoarsera acasi mai tarziu, amandoi dormeau bustean. | — Christian e acasti? j Nimic nu i-ar fi plcut mai mult Eric&i decat intoarcd si sd 0 ia la fugi, odat ce Sanna deschise | ins& Patrik avea dreptate. Nu exista alti cale. — Da, ins& ein pod. $&-1 chem. Sanna se intoarse c&tre scar’, — Christian! Ai un musafir! strig& ea, apoi o privi nou pe Erica. Haide, intr. Coboara intr-o clip’. —Multumesc. Erica se simfi ciudat, stand acolo, in holul de I trare, lng Sanna, dar la putin timp, amandoua at pasi pe sciri. Cand Christian apiru in fata lor, Erica serva cat de istovit parea, iar sentimentul ei de vin deveni si mai cumplit. — Bun’, zise el, usor nelimurit fiindc’ se rev dup foarte putin timp; ins& chiar si asa, veni pentru a-i da o imbratisare. — Trebuie si-ti vorbesc in legatura cu ceva, spuse simfind iar impulsul de a se intoarce brusc si a 0 zbi pe us. — Serios? Pai, intra atunci, zise Christian, facan semn spre camera de zi. Femeia igi scoase haina si se desc<i, dup merse in urma lui. — Vrei ceva de baut? — Nu, mulfumesc, ii rispunse ea, scuturand din cay Nu isi dorea decat s& termine odat% cu intret poveste. Sirena 1m a mers la sesiunea de autografe? il intreba, idu-se pe un colt al canapelei din camera de zi si indu-se adanc intre perne. Wine, zise Christian pe un ton care nu invita la in- i suplimentare. Ai vazut ziarul de azi? spuse el, in In lumina iernii care se strecura pe fereastri, chipul Da, in legdturd cu asta voiam si-fi vorbesc. ica se opri pentru a-si aduna curajul de a merge mai ite. Unul dintre gemeni 0 lovi puternic in coaste, ind-o s& icneasc&, Dau din picioruse? Ba bine c& nu, zise ea, dupa care inspira adanc $i iinu’. E vina mea cd s-a aflat in presi. Cum adic&? intreb& Christian, indreptandu-si rea. Nu eu le-am vandut pontul, se grabi sa-i explice. Dar fost indeajuns de proasta incat si mentionez ceva cui trebuia. Nu indr&zni s& dea ochii cu Christian. in schimb, igi ivi mainile. Te referi la Gaby? afirm’ el, sl | dat seama ca va. Erica il intrerupse. $i Patrik a zis acelasi lucru. Avefi amandoi dreptate. Ar {rebuit si-mi dau seama ci nu e de incredere si c& are si totul ca pe o sansa de a cXpita un pic de publicitate. i\ simt foarte prost. N-ar fi trebuit s& fiu atat de naiva. Bi bine, acum nu prea mai avem ce face, spuse ristian. it de puteri. Dar nu n7Camilla Lickberg Sirena Atitudinea lui resemnatd o faicu pe Erica si se Christian paru si se distanteze. Se uiti pe fereastra, ca si mai rau. Aproape ci igi dorea ca el si fipe. Ar fi pr -ar fi decis in privinta unui raspuns. Atunci cand asta, in loc si se confrunte cu expresia obosit’ si d Holiiri si vorbeascd, vocea fi suni subreda si viaguit’. git de pe chipul stu. Nu vreau s& tot strui in legitura cu asta. S-a facut — Imi pare ru, Christian. imi pare riu pentru {injar armisar. situatia, De la etaj se auzi un trosnet, urmat de plansetele stri- e si ascutite ale unui copil. Christian nu facu niciun — Si spertim doar ca avea dreptate. 2 dea se ridica, ins Erica o auzi pe Sanna zbughind-o — Gaby. Atunci micar 0 si vand mai multe c&rfi. — Nu infeleg cum o persoana poate fi atat de cit Se inteleg copiii? intreba facand semn spre camera S& te arunce in groapa cu lei doar pentru cd s-ar pu deasupra. ajute vanzarile. Nu prea. Baiatul, mai mare uraste concurenta. Presu- —N-a ajuns si aiba succesul pe care il are fiind dra i cli Asta e un mod bun de a descrie problema, spuse cu toata lumea, uistian, zambind. — insd chiar - Merit’ oare? Mai tofi oamenii au tendinta de a se concentra un Erica se simfi impovarat’ de remuscari pentru cam mult asupra celui dintai copil, de indatd ce el se ce ficuse, desi actionase cu bun’-creding&. Nu izl pte, zise Erica. nici in ruptul capului sd infeleaga cum cineva care a Binuiesc c& ai dreptate, rspunse Christian si zim- constiin}& se putea purta asa cum o fiicuse Gaby. $i il fi disp&ru. de dragul unui profit. Avea pe chip o expresie ciudatd, ale carei semnificatii — Sunt sigur c& va fi dat uitarii, zise Christian, fra ‘a nu le putu descifra cu adevarat. La etaj, amandoi ba- a prea convins. | plingeau, insofiti de mustrarile furioase ale Sannei. — Te-au haituit azi reporterii? — Trebuie s& stai de vorb cu politia, zise Erica. I-am Erica isi schimbi pozitia, incercdnd s& se fact westit lui Patrik situafia si nu regret c& am ficut-o. Ele comodi. Indiferent cum statea, avea senzatia ci-i pirere cd ar trebui in mod cert sd iei lucrurile in serios, infepat cand un organ intern, cand altul. primul pas e s& raportezi totul polifiei. Ai putea incepe — Dupi primul telefon de ieri, mi-am inchis mobil in a sta de vorba cu el, la modul neoficial, dac& vrei. Nu intentionez s4 mai pun si eu paie pe foc. isi d&du seama c& parea s& pledeze pe langi el, dar — Si-atunci cum rimane cu... spuse Erica, ezitand. risorile o tulburaser’ cumplit si avea senzatia c& si mai primit ameninfari? $tiu c& nu mai pofi s& te in lntrik simfea la fel. in mine dup tot ce s-a intamplat, dar s& tii cX mi-a — Nu vreau s& mai vorbesc despre asta, zise el, ridi- invafat lectia. tindu-se in picioare. $tiu ci nu a fost intentia ta ca us us