CURSUL 1+2

O.R.L.

Nasul => Rinologie

Cavitatea nazala este despartita de septul nazal in 2 cavitati numite fose nazale, ce
comunica cu exteriorul prin nari, iar cu rinofaringele prin coane (sinusuri). In oasele vecine
foselor nazale sunt situate sinusurile paranazale care sunt niste cavitati pneumatice cu rol de
cutie de rezonanta si de mentinere constanta a temperaturii.
Din punct de vedere fiziologic, cavitatea nazala se imparte in 2 etaje:
- unul inferior- respirator
- unul superior- olfactiv
Sindroame rinologice
Sindromul obstructiv- manifestat prin jena in respiratia nazala sau respiratie bucala,
anosmie si voce nazonata (rinolalie inchisa)
Sindromul senzitiv- cu dureri la nivelul piramidei, a proiectiei superficiale a
sinusurilor anterioare ale fetei sau la baza craniului, in cazul sinusurilor posterioare. Durerile
pot iradia in alte regiuni: tampla, ceafa, orbita, dinti, etc. Bolnavii mai pot acuza hiperestezie
sau chiar anestezie, cu falsa senzatie de obstructie nazala, desi fosele sunt permeabile, pentru
ca aerul nu este simtit de subiect.
Sindromul secretor- rinoree
Sindromul senzorial- tulburari ale simtului olfactiv
Cantitative- hiposmia si anosmia ( respiratorie in obstructia nazala si nervoasa in nevrite),
hiperosmia
Calitative- parosmia, cacosmia
Sindromul vascular- congestie in inflamatii acute, cronice, staza, anemie, dupa
aplicarea de vasoconstrictoare; epistaxis
ANOSMIE: lips a simului mirosului. HIPOSMIA: diminuarea simului mirosului

Tulburarile de miros pot avea numeroase cauze:

- de la un episod recent de viroza respiratorie superioara (gripa)
- traumatism cranio-facial
- inflamatii (rinitele acute sau cronice, rinitele alergice, ozena, rinosinuzitele),
- polipoza nazala,
- deviatii septale inalte.
- persoanele care lucreaza n medii toxice sau n industria textila sunt expuse riscului de a
dezvolta hiposmii sau chiar anosmii.
- mai exista tulburari de miros de cauza tumorala sau neurologica (ateroscleroza cerebrala,
Parkinson, Alzheimer).

RINOREE: secreie nazal abundent.

Cauze:
- Cel mai frecvent rinoreea are cauza alergica (praf, polen sau orice alte substante cu potential
alergen ce ajung in contact cu mucoasa nazala).
- infectii virale sau bacteriene: raceli, gripe, sinuzite
- aerul neumidificat
- intreruperea utilizarii decongestionantelor nazale (apare un fenomen de rebound congestiv)
rinita medicamentoasa
- polipoza nazala (ce apare ca rezultat al unor alergii si inflamatii cronice)
- scurgeri de LCR (apar de obicei dupa traumatismele cranio-cerebrale violente care presupun
ruperea meningelui, situatie care permite scurgerea LCR spre cavitatea nazala)
- rinita vasomotorie (boala nonalergica si noninfectioasa).
Rinoreea-tipuri
- seroasa (alergie, inflamatii virale)
- mucoasa ( inflamatii cronice)
- mucopurulenta
- sanguinolenta (tumori, inflamatii)
- crustoasa (ozena)
- rinoliqvoree (fistule congenitale sau traumatice)

EPISTAXIS: hemoragie nazal.

Cauzele care pot provoca apariia unei sngerri nazale pot fi:
- locale,
- generale,
- traumatice.
Cauze locale:
- cea mai obinuit cauz const dintr-o eroziune a capilarelor zonei Kisselbach, care este
supus microtraumatismelor (zgrietur cu unghia, inhalaie de pulberi i substane volatile
corozive n industria chimic);
- inflamaiile acute i cronice ale mucoasei nazale : coriza acut epidemic, sinuzitele, rinita
pseudomembranoas, rinita atrofic;
- ulcerul trofic perforant al septului, datorit insuficienei nutriiei locale, rezultat din
tulburrile de motricitate ale capilarelor
- tumorile cavitilor nazale sau ale sinusurilor paranazale,
- corpii strini ai foselor nazale,
- rinolitiaza.
Cauze generale
- hipertensiunea arterial reprezint cea mai frecvent cauz de sngerare
- arteroscleroza
- hepatita viral, ciroza hepatic
- insuficiena renal acut sau cronic
- bolie infecto-contagioase
- bolile sngelui: hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave;
- bolile careniale - avitaminozele, scorbutul;
- tratament cu anticoagulante (heparin, trombostop);
- bolile profesionale - intoxicaiile cu oxid de carbon, arsenic, fosfor, plumb)
Cauze traumatice
- fractura bazei craniului,
- fractura piramidei nazale,
- fractura lamei ciuruite a etmoidului,
- interveniile chirurgicale asupra foselor nazale i a sinusurilor paranazale.
Factorii favorizani ai epistaxisului in de congestia cefalic la cei ce practic exerciii
fizice, ascensiuni, bi de soare prelungite, excese gastronomice i alcoolice, la cei care
muncesc la temperaturi nalte sau la mare adncime (chesonieri, scafandri, lucrtori
subterani).

Urechea=> otology
Urechea este organul cu functie acustico-vestibulara.
Este formata din:
- urechea externa care contine pavilion si conductul auditiv extern,
- urechea medie sau cavitatea pneumatica localizata in stanga osului temporal, separata prin
timpan de urechea externa.
- urechea interna, ce este formata dintr-un sistem de incaperi numit labirint osos si labirint
membranos.
Urechea externa are functie auditiva, pavilionul avand rol de cornet acustic care
capteaza undele sonore.
Urechea media transmite undele sonore de la timpan prin oscioare (ciocan, nicovala,
scarita) la fereastra ovala.
In urechea interna se afla organul corticoreceptor auditiv.

HIPOACUZIE: diminuarea acuitatii auditive

Atunci cand acuitatea auditiva este diminuata foarte mult sau dispare complet, vorbim
de SURDITATE.
Tipuri:
- transmisie (leziunile se afla la nivelul urechii externe sau medii)
- neurosenzoriala ( sau de perceptie, produsa de leziuni in urechea interna, ale nervului
cohlear sau la nivelul SNC)
- mixt
Hipoacuzia de percepie:
- Vrsta
- Tumori cerebrale:neurinomul acustic
- Traumatisme sonore
- Variaii brute de presiune
- Leziunea cohleei
Hipoacuzia de transmisie:
- Colesteatom
- Otita medie seroas
- Perforaia timpanului
Presbiacuzia: reprezint deficitul auditiv asociat cu vrsta
Surditate de transmisie:
- cerumen
- resturi de corp strin
- neoplasm al conductului auditiv intern
- perforaia membranei timpanice
- otoscleroz
Surditate de percepie:
- zgomot intens
- infecii virale
- medicamente ototoxice
- otoscleroza
- mbtrnirea

Acufene (tinitus): percepia unui sunet n ureche atunci cnd n mediul nconjurtor nu
exist nici un sunet.
Pot avea caracter pulsatil.
Pot fi obiective , daca le poate auzi si examinatorul (stetoscop fara capsula in
conductul auditiv extern), de origine vasculara (sufluri) sau musculara (mioclonii)
Pot fi subiective, cu originea in cohlee sau in statiile de releu pana la cortex, de obicei
denota o iritatie a celulei nervoase auditive, prin ischemie, inflamatie, compresie
 Acufenele fiziologice sunt tiuituri ale unei urechi, care dureaza cateva secunde sau
minute.
Otalgie=otodinie=durere otica. Poate avea origine otica sau poate fi iradiata de la
nivelul altor organe (articulatia temporo-mandibulara, molari, faringe, laringe), numindu-se
otalgie reflexa.
Cele mai dureroase sunt furunculul conductului auditiv extern si cancerul auricular.
Hipoestezia conductului apare in paraliziile faciale si in neurinomul de acustic.
Otoreea= scurgerea otica
Poate fi:
- Seroasa
- Mucoasa
- Mucopurulenta (otite medii, otomastoidite)
- Purulenta fetida (otite colesteatomatoase)
- Sanguinolenta (polipi auriculari, tumori)
Sange (=otoragie, in traumatisme, otita medie acuta perforata, tumori, TBC)
LCR ( otoliqvoree sau otoree cerebrospinala, in traumatisme craniene cu fracturi ale bazei
craniului in zona stancii temporalului, accidente chirurgicale)
VERTIJ: reprezint senzaia de rotatie a obiectelor n raport cu persoana sau a
persoanei n raport cu obiectele.
Vertijul este o senzatie subiectiva, descrisa adesea prin cuvantul ameteala".
Cauze:
- viroze banale
- traumatism cranian
- boala Meniere.
- anxietatea
- labirintita

Laringele=> laringologie + Faringele

Faringele este segmentul cailor respiratorii situat la incrucisarea acestora cu calea
alimentara.Este situat sub pielea gatului, pe linia mediana.
Laringele este un organ cu dubla functie- aerovector si organ al fonatiei.
Sindroame faringiene
Sindromul senzitiv
odinofagia= deglutitia dureroasa, algii faringiene cu iradiere in ureche( otalgii reflexe)
Parestezii faringiene
Hiperestezia
Hipoestezia
Sindromul digestiv- disfagia, cu
Stagnarea alimentelor in faringe
Refluarea lor in fosele nazale
Patrunderea lor in laringe/trahee cu tuse, asfixie, bronhopneumonie de aspiratie
Refluarea in cavitatea bucala
Sindromul respirator
Dispneea in leziuni obstructive hipofaringiene
Obstructie nazala in formatiuni ce ocupa rinofaringele
Sindromul fonator
Rinolalia deschisa, in insuficienta valului palatin
Rinolalia inchisa , in afectiuni ce ocupa rinofaringele
Sindromul senzorial- disgueziile= lipsa/modificarea simtului gustativ
Examenul subiectiv al laringelui:
Dispnee= senzatie subiectiva de lipsa de aer
Disfonia= alterare a sunetului de fond laringian, produsa de modificari anatomice
(malformatii, traumatisme, inflamatii, tumori, corpi straini) sau de tulburari functionale ale
musculaturii laringelui. Sunetul laringian poate fi influentat si de modificari torace-
pulmonare, endocrine, neuropsihice
Tusea, cand este uscata si insotita de alte semne (disfonie, dispnee)
Durerea laringiana este exacerbata de fonatie, dar si de deglutitie, iradiind adesea spre ureche.

DISFONIE: alterare a vocii datorit unor leziuni ale corzilor vocale, ale nervilor laringieni
sau ale unor centri nervoi superiori.
Cauze:
- inflamarea laringelui (laringita) avand atat caracter acut cat si cronic
- ganglioni limfatici inflamati ce apasa pe corzile vocale
- hipotiroidism
- traumatisme ce includ corzile vocale sau laringele
- paralizie de corzi vocale
- edemul laringian
- stresul psihic
- papilomatoza laringiana
- boala de reflux gastro-esofagian
- miastenia gravis
- sinuzita
- cancer laringian, pulmonar
- inhalarea de substante cu actiune iritanta asupra aparatului fonator

AFONIE: imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezrii laringelui sau a nervilor

acestuia=pierderea vocii
Principalele cauze ale afoniei sunt:
tuse puternica;
scurgeri postnazale;
reflux gastroesofagian;
respiratia pe gura;
stres;
inghitirea unor lichide caustice;
astm cronic;
alergii;
amigdalita;

Paresteziile faringiene (PF) aparin tulburrilor de sensibilitate ale faringelui

Sunt definite ca senzaii exagerate, pe care bolnavul le localizeaz la nivelul faringelui i
limbii.
Aceste manifestri nu pot fi explicate prin prezena obiectiv a unor fenomene
patologice buco-faringo-laringiene.
O alt definiie pentru PF este aceea de senzaii persistente descrise mai mult ca o
jen dect ca o durere, resimit n regiunea buco-faringian.
Simptomatologia subiectiv este complex, slab definit, polimorf, bolnavul putnd
face diferite comparaii:
simpla jen descris la nivelul gtului, senzaie de arsur, sau senzaie de corp strin (unii
bolnavi descriu chiar o senzaie de fir de pr)
durere de intensitate diferit, uneori insuportabil, manifestat fie difuz, fie n punct fix.
 Durerea poate prezenta chiar iradiere n ureche (falsa otalgie), spre regiunea
posterioar a nasului i mai frecvent iradiere n limb.

CURSUL 2
INFLAMAIA FOSELOR NAZALE

Intereseaz mucoasa pituitar n ntregime i poart denumirea de rinit, care, n

funcie de evoluie i natur, poate fi inflamaie:
- acut i cronic,
- banal sau specific.

RINITA ACUT BANAL SAU CORIZA ACUT (guturai)

Are origine viral, fiind urmat la 2-3 zile de infecie bacterian (prin exacerbarea
florei saprofite locale din fosele nazale).
Germenii microbieni cel mai frecvent incriminai sunt Streptococcus pneumoniae,
Staphilococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Klebsiella pneumoniae,Haemophilus
influenzae.
Este favorizat de frig, umezeal, schimbri brute de temperatur i de factori locali
nazali (deviaii de sept, hipertrofii de cornete, vegetaii adenoide).
Factorii generali ca alergia, tulburri endocrine, denutriia, surmenajul joac un rol
favorizant.
Afeciunea poate apare endemic n perioadele reci, chiar de mai multe ori pe an.
Tablou clinic:
Boala debuteaz prin semne generale - indispoziie, curbatur, febr, usturimi n
gt,mialgii, artralgii, frisoane i semne locale - prurit nazal, obstrucie nazal, strnuturi,
Dup 1-2 zile apare rinoreea apoas, cefalee frontal prin obstrucia canalului
frontonazal, hiposmie, anosmie, hipoacuzie, acufene.
Dup 24 ore secreia seromucos devine mucopurulent, prin infecie bacterian.
La rinoscopie se constat pituitara congestionat, turgescent, scldat n secreii
mucopurulente.
Treptat secreia diminu i n 6-8 zile dispar toate semnele morbide i apare
vindecarea.
Uneori, guturaiul se poate complica cu sinuzite, otite, laringotraheite, bronite,
amigdalite acute.

Tratamentul este simptomatic.

Se poate ncerca un tratament abortiv care cupeaz evoluia bolii (Aspirina, Atropina,
Beladona, bi fierbini, diatermie, infraroii).
Obstrucia nazal se combate prin soluii vasoconstrictoare (instilaii, pulverizaii,
aerosoli);
Impotriva inflamaiei pituitarei se administreaz inhalaii descongestionate (Inhalant)
i dezinfectante locale (Fedrocaina, Mentorin) n instilaii.
La copii se administreaz ser fiziologic.
Combaterea febrei se realizeaz cu antitermice (Aspirin, Algocalmin, Paracetamol),
Pentru creterea rezistenei organismului proteinoterapie nespecifica (polidin),
vitaminoterapie (polivitamine, Vit.C).

RINITE ACUTE SPECIFICE

n mod normal, rinofaringele constituie poarta de intrare a germenilor n cursul
bolilor infecto-contagioase, n consecin, suferina nazal nsoete aceste afeciuni.
 Rinita gripal apare n epidemiile de grip, cu febr ridicat (39 40 grade C),
curbatur, cefalee, meningism, are debut brutal i se complic cu otite, sinuzite, laringite.
Epistaxisul este frecvent. Dup vindecare rmn cefalee rebel, tuse spasmodica, anosmie.
Rinita rujeolic, scarlatinoas, varicelic exist n cursul bolilor infecioase,
unde reprezint manifestarea lor de debut.

RINITA CRONICA
Rinita acut incorect tratat are ca rezultat cronicizarea ei.
Secreia nazal este permanent, are aspect mucos sau mucopurulent.
Tratamentul este medicamentos i chirurgical.
Tratamentul medicamentos: dezinfectante locale, antibiotice conform antibiogramei
executat la secreia nazal.
Tratamentul chirurgical: corectarea cauzelor locale de obstrucie nazal.
Exemple de rinite cronice: sunt banale si specifice.
a) Rinitele banale sunt:
1. RINITA CRONIC CATARAL
2. RINITA CRONIC HIPERTROFIC
3. RINITA CRONICA ATROFICA
4. RINOPATIA VASOMOTORIE
5. RINITA ALERGIC SAU ALERGIA NAZOSINUZAL
b) Rinitele cronice specifice
1. Tuberculoza nazal
2. Sifilisul nasului
3. Scleromul nazal

INFLAMAIA SINUSURILOR PARANAZALE

Inflamatia mucoasei sinuzale poart denumirea de sinuzit.

Clasificarea sinuzitelor se face dup mai multe criterii:
- dupa etiologie - sinuzite rinopatice, odontopatice, traumatice, hematogene;
- topografic - sinuzite anterioare : maxilare, etmoidale anterioare, frontale;
- sinuzitele posterioare: etmoidale posterioare, sfenoidale;
- dupa leziunile anatomo-patologice - sinuzitele catarale, supurate, polipoase, osteitice;
- dupa evoluia clinic - acute i cronice.

SINUZITA ACUTA

Etiopatogenie:
Cauzele generale constau din fragilitatea imunobiologic a terenului - alergie, diabet,
avitaminoze, anumite afeciuni ca gripa, bolile infecioase, afeciuni ale dinilor.
Macro i microclimatul reprezint alte cauze generale favorizante ale infeciilor
sinuzale.
BACTERIOLOGIA ntlnit n sinuzitele acute este dominat de Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae n 70% din sursele izolate.

Tablou clinic:
- dureri locale i senzaie de tensiune
- febr, cefalee, ameeli , inapeten
- tulburri dispeptice
- rinoree, edem palpebral
 Examene paraclinice:
1. Examenul radiologic al sinusurilor paranazale arat o cretere a densitii sinuzale,
nivel de lichid la nivelul sinusurilor.
2. Puncia sinusului confirm diagnosticul de sinuzit.
Tratamentul const n administrarea de antibiotice, decongestionate nazale,
analgezice, antiinflamatorii, vitamine: A, B, C, repaus, cldur local, corticoterapie
pe cale general,puncii evacuatorii sinuzale.
Evoluia sinuzitelor acute este favorabil sub tratament, ns netratate, pot s genereze
complicaii, prin extinderea procesului infecios la organele din jur.

SINUZITELE CRONICE
Cronicizarea unei sinuzite acute apare n urma nediagnosticrii sau netratrii la timp a
puseului acut sau poate fi determinata de fragilitatea constituional a mucoasei respiratorii
(alergie, boli cronice, tulburri metabolice).
Tabloul clinic de sinuzit de sinuzit cronic se stabilete pe simptomatologia
subiectiv, pe semnele obiective i pe investigaii paraclinice: radiografia sinusurilor
anterioare i posterioare, puncia sinusului maxilar, tomografia computerizat.
Evoluia sinuzitelor cronice tratate este favorabil.

Complicaii:
- meningo-encefalice (meningit, abces cerebral);
- la orbit i ochi - complicaii orbito-oculare, dacriocistita, celulite orbitare, flegmon
orbitar, papilite, nevrite optice;
- la sistemul venos - complicaii vasculare;
- tromboflebita sinusului cavernos;
- la oasele vecine - complicaii osoase : osteomielita n focar, extensiv, metastatica;
- la distan - infecii de focar : reumatism, glomerulonefrit

Tratamentul este intensiv i persistent cu antibiotice pe cale general,

vitaminoterapie, creterea imunitii organismului, local se fac puncii.
Tratamentul chirurgical const din deschiderea operatorie a cavitilor sinuzale
bolnave cu nlturarea leziunilor mucoase sau osoase i asigurarea unui drenaj larg al
sinusului operat cu fosa nazal.
Tratamentul chirurgical se aplic n caz de eec al tratamentului medicamentos.

CURSUL 3
TRAUMATISMELE NAZO-SINUZALE

1. CORPII STRINI NAZALI

Sunt ntalnii cu precdere la copii i sunt introdui pe cale narinar, fiind de obicei
unilaterali.
Natura corpilor strini este variat, ncepnd de la boabe de porumb, fasole, jucrii -
bile, mrgele, fragmente din plastic, pn la nasturi, gum, burete, hrtie.
Aceti corpi strini nazali sunt introdui din joac (curiozitate, inventivitate).
 O alt cale de ptrundere este cea coanal -cnd sunt proiectate din gur, n timpul
alimentaiei, diverse fragmente, cnd apare un acces de tuse, strnut, rs.
Cu totul excepional, ptrund corpi strini nazali pe cale extern, n cursul
traumatismelor (accidente de munc, circulaie) sau se formeaz prin depunere de sruri de
calciu peste un mic fragment ignorat - aa-ziii corpi strini endogeni sau rinolii.
Simptomele se caracterizeaz prin obstrucie nazal unilateral, senzaie de gdilitur,
strnut, hidroree. Dac existena corpului strin este ascunsa sau este ignorat, apare rinoreea
purulent fetid.
Diagnosticul este uor de stabilit din anamnez, iar rinoscopia anterioara certific
existena corpului strin nazal.
Corpii strini se extrag pe calea pe care au patruns. Excepie fac corpii strini nazali
care au intrat prin orificiile coanale -dar excepia ntrete regula.
Pentru extracia lor se folosete un crlig bont, care depete limitele corpului strin,
trgndu-l dinapoi ctre vestibulul narinar. Se va evita folosirea penselor care pot s introduc
mai napoi sau s mping corpul strin ctre cavum, pentru a nu-l transforma ntr-un corp
strin al cilor aeriene inferioare : laringe, trahee, bronhii.
Rinoliii se extrag cu instrumentar adecvat de ctre specialistul ORL-ist.

2. TRAUMATISMELE NASULUI
Avnd n vedere poziia central - n mijlocul feei - a nasului, acesta este frecvent
supus la diverse traumatisme.
Etiopatogenia lezrii piramidei nazale este legat de accidente de munc, de
circulaie, agresiune individual, accidente casnice.
Simptomatologia este strns legat de formele anatomo-clinice.
Cea mai simpl form clinic este escoriaia piramidei nazale, unde este interesat numai
stratul tegumentar, cu aspect de zgrietur.
Urmeaz contuzia care reprezint zdrobirea esuturilor, fr leziuni de continuitate,
care determin echimoze i hematoame. Nu necesit tratament pe cale general, ci numai
local, igiena cu antiseptice, comprese reci.
Plgile pot fi superficiale sau profunde, transfixiind cartilajele sau s descopere oasele
proprii nazale, avnd marginile netede sau neregulate. Necesit toaleta cu ap oxigenat,
cloramin, sutura i pe cale general, tratament cu antibiotice.
Oasele proprii nazale pot fi traumatizate, n funcie de agresivitatea agentului cauzal,
sub form de fisur, de fractur simpl cu deplasare sau fractur cominutiv cu deplasare.
Oasele proprii pot fi fracturate singure sau n contextul unei agresiuni mai violente cnd pot fi
interesate i oasele vecine - ramurile montate ale maxilarelor, septul nazal, sinusurile
paranazale, orbita sau pot apare n cadrul unui traumatism cranio-cerebral i pot fi
traumatisme nchise (fr plag) sau deschise (cu plag).
Deformrile i aspectul clinic sunt dependente de mecanismul de producere al
fracturii, de fora i direcia loviturii
Bolnavii cu fractura oaselor proprii nazale acuz epistaxis, durere nazal, obstrucie
nazal, prezena sau absena plgii nazale, nfundarea piramidei nazale (cnd agentul
traumatizant acioneaza antero-posterior) sau laterodeviere (cnd lovitura este lateral),
crepitaii osoase i mobilitate anormal la palpare.
La inspecie se observ echimoze palpebrale (n ochelari), cu lrgirea distanei
interpalpebrale.
Radiografia piramidei nazale stabilete tipul de fractur.
Tratamentul urmrete reducerea ortopedic a focarului de fractur cu contenia
intern i extern a piramidei nazale, care se menine timp de 5 zile, sub protecie antibiotic
i antialgice.
 La nivelul septului nazal se ntlnesc hematoame, luxaii i fracturi.

Hematomul septului se manifest prin durere, senzaie de jen i tensiune intranazal,

obstrucie nazal total, bilateral, anosmie, rinolalie nchis.
Colecia de snge se gsete ntre pericondru i cartilajul patrulater, ducnd la
bombarea septului n bisac (vizibil la rinoscopia anterioar).
Ea se poate resorbi spontan (hematom mic), se poate infecta secundar (abces al
septului) sau organiza fibros (ngroare definitiv a septului).
Hematomul de sept beneficiaz de tratament chirurgical, prin incizie i drenare, urmate
de tamponament anterior bilateral 24-48 ore, antibiotice. Acelai tratament i pentru abcesul
de sept.

Luxaiile nasului intereseaz oasele proprii i cartilajul septal.

Lovitura lateral luxeaz oasele proprii nazale, modificnd forma rdcinii nasului.
Dac lovitura actioneaz antero-posterior se produce luxaia cartilajului condromerian
(fractura Jarjaway).
n aceste forme de luxaie se practic reducerea imediat cu ajutorul unei pense,
introdus n fosele nazale, iar contenia se face prin tamponament anterior unilateral (de
partea luxat).

3. FRACTURILE SINUSURILOR PARANAZALE

Pot interesa pereii anterior, superior, intern, extern, inferior ai sinusului maxilar iar la
nivelul sinusului frontal - pereii anterior, inferior sau posterior, asociindu-se cu leziuni
cerebrale.
La inspecie se constat nfundarea peretelui anterior cu echimoze palpebrale i
periorbitare, tumefacia prilor moi i durere local, palparea evideniind deformarea
conturului osos.
Radiografia sinusurilor anterioare ale feei stabilete prezena fracturii.
Tratamentul este strict chirurgical, de explorare a sinusului cu eschilectomie pariala,
reducerea i contenia intrasinuzal a fragmentelor fracturate.
Atunci cnd traumatismul este mai violent, se produc fracturi complexe, orizontale, ale
feei (ambele maxilare, piramida nazal, craniul) ce necesit ngrijiri n serviciile de chirurgie
maxilo-facial i neurochirurgie.
Mutilrile i amputaiile piramidei nazale se produc prin obiecte tioase i necesit
dup vindecare operaii plastice.