Evoluţia conceptelor despre copilărie

Popescu Iulia, specialitatea Istorie și Educație Civică
Coordonator științific, Moldovanu Iosif
During the classical period, in the East and West, the children were considered the property
of their parents. For this reason, they were often invisible. Consequently, the malnutrition, illiteracy,
disease, child labor, severe discipline, abandonment, and infanticide were among the important
features of the childhood throughout history.
The childhood was not perceived as a distinct period in human life, when the child can enjoy
all the rights and obligations specific to this age, but as a passage to adulthood without a value in
itself.
The changes that took place in most modern societies, since the mid-nineteenth century, had a
strong impact on children and their families. The children began to be seen as members of the society.
In the twentieth century, the state regulations introduced their legislation on children's rights
and parental obligations towards the minor children. So, the parental rights became relative and
balanced by obligations. In some cases the fulfillment of these obligations can be supported or taken
over by the state. A positive impact on child care regulation, had also the liability of the both parents.
The importance of international regulations is more noticeable if we think that "children are
the largest minority existing in a society”.
În vremurile clasice, atît în Orient, cît şi în Occident, copiii erau consideraţi proprietatea
părinţilor lor. În dreptul privat roman[4, pag. 65] se stipulează că pater familias sau șeful familiei(un
bărbat necăsătorit sau chiar un copil) avea în posesie toți membrii familiei, deținînd asupra lor putere
nelimitată, în unele cazuri, chiar îi putea omorî. Din acest motiv, ei erau adesea invizibili. În
consecinţă, malnutriţia, analfabetismul, boala, exploatarea copilului prin muncă, disciplina severă,
abandonul, infanticidul în general, şi infanticidul orientat spre copiii de sex feminin s-au numărat
printre caracteristicile importante ale copilăriei de-a lungul istoriei.
În studiul său asupra copilăriei, istoricul francez P. Aries conturează realitatea vieţii copiilor
din cele mai vechi timpuri. El menţiona că în societatea medievală ideea de copilărie nu exista. De
îndată ce copilul depăşea dependenţa biologică, aceasta intra direct în societatea adulţilor. Copiii nu
puteau fi deosebiţi de adulţi, deoarece erau îmbrăcaţi la fel, se comportau la fel şi erau integraţi în
acelaşi tip de activităţi sociale. Erau într-adevăr, adulţi în miniatură. Din perioada romană şi pînă în
Evul mediu, copiii au fost abandonaţi în număr mare, în întreaga Europă, de către părinţi din toate
categoriile sociale.
Copilăria nu era percepută ca o perioadă distinctă din viaţa omului, în care el trebuie să se
bucure de toate drepturile şi obligaţiile specifice acestei vârste, ci ca o trambulină către maturitate, ea
neavând o valoare în sine.
Individualizarea copilăriei ca stadiu distinct s-a realizat printr-un proces foarte lent, fiind
influenţat în sens pozitiv de instituţionalizarea educaţiei şi a controlului asupra „înclinaţilor naturale
imorale ale copilului”.
În timpul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea, din cauza existenţei unor astfel de situaţii s-au
realizat diferite acţiuni publice în beneficiul copiilor. Printre acestea s-a numărat înfiinţarea unor
cămine pentru copiii părăsiţi.
Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cînd ascensiunea burgheziei a contribuit la crearea
unor averi mai mari pentru familii, percepţia despre copii şi copilărie s-a schimbat. Copiii erau
consideraţi inocenţi şi „sfinţi”, de aceea aveau nevoie de protecţie, izolare şi disciplină. De asemenea,

Răspândirea sărăciei în multe regiuni şi ţări ale lumii. În sfîrşit.  Perceperea copilăriei ca o structură socială în sine. au avut un impact puternic asupra copiilor şi familiilor lor. copilăria a început să capete o altă relevanţă. Copiii erau consideraţi forţa de muncă a viitorului. şi în mod specific în rândul copiilor. Mai mult. economice. economice. culturale şi politice este în prezent recunoscută. deşi în perioadele istorice anterioare li s-a atribuit un rol pasiv. industrializarea a generat şi exploatarea economică a copiilor. În multe societăţi. regiuni şi ţări conduce la diferite probleme sociale pentru copiii afectaţi de acest fenomen. capacitatea de integrare a sistemelor educaţionale publice a început să se deterioreze. în comparaţie cu societăţile în care rata natalităţii se afla încă la cote ridicate. Aceste tendinţe demografice. Odată cu schimbările demografice care au avut loc în multe dintre societăţile industriale. Schimbările care s-au produs în cele mai multe societăţi moderne. problemele legate de marginalizarea şi integrarea socială a grupurilor etnice minoritare au avut un impact asupra copiilor aparţinând acestor minorităţi. permiţând introducerea unor concepte de diferenţiere noi cum ar fi grupa de vârstă şi sexul. în unele ţări au început să fie luate măsuri pentru o mai buna protecţie a copiilor (Parlamentul britanic a adoptat Legea privind prevenirea cruzimii faţă de copii). ceea ce a afectat în mod serios şi statutul copiilor în aceste societăţi. copiii şi educaţia lor au continuat să fie în centrul atenţiei.  Necesitatea de a concentra atenţia asupra condiţiilor de viaţă şi calităţii vieţii copiilor. răspîndirea la scară mondială a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii au transformat modul tradiţional de a fi al unui copil.se considera că copiii trebuie lăsaţi să fie copii. Ei trebuie să fie izolaţi şi protejaţi de lumea dură a vieţii adulte.  Acceptarea perspectivei subiective pe care copiii (fete şi băieţi) o au asupra societăţii. Aceste elemente au ca numitor comun ideea conform căreia copiii sunt membri activi ai societăţii. a dus la condiţii de viaţă foarte grele pentru mulţi dintre aceştia. însă izolat” şi viziunea care promova măsurile mai severe pentru protecţia şi educaţia copiilor. a cărei valoare în analiza proceselor sociale. două elemente esenţiale pentru o mai bună analiză şi înţelegere.  Recunoaşterea pe scară tot mai largă a ideii că perioada copilăriei are o importanţă esenţială pentru dezvoltarea potenţialului optim al fiinţei umane. însă. sociale şi politice au modificat percepţia asupra conceptului tradiţional de „copilărie” în societăţile moderne şi post-moderne:  Dezvoltarea unei atitudini mai respectuoase faţă de copilărie în abordările ştiinţifice. începînd cu mijlocul secolului al XIX-lea. Dezbaterile publice s-au purtat între viziunea romantică a copilului „inocent şi sfânt.  Necesitatea depăşirii percepţiei clasice despre politicile destinate copiilor. În acelaşi timp. De asemenea. Ca urmare a acţiunilor anumitor persoane. intensificarea migraţiei pe mai multe continente. şi de aceea şansele tinerilor de a găsi un loc de muncă au început să scadă. . Datorită extinderii industrializării în următorii ani. Situaţia dificilă a copiilor exploataţi prin muncă şi abuzaţi a atras tot mai mult atenţia. văzute ca anexe ale altor politici şi ideologii.

. o parte integrantă a societăţii. Cercetarea psihologică a pus în evidenţă caracterul stadial al dezvoltării cognitiv-intelectuale şi morale. copilul beneficiază de structuri înăscute „înalt specializate şi specificate. . cu ritmuri individualizate. în consecinţă. abuzat. Tot mai mult. Reglementarea internaţională a drepturilor copilului. nu se poate apăra singură. al căror orar de maturizare este genetic codificat. Ele au evidenţiat dinamica contradictorie a proceselor care au modelat copilăria . dacă ne gîndim la faptul că „copiii reprezintă cea mai mare minoritate existentă într-o societate. ea.al psihologiei şi psihoneurobiologiei. la determinarea naturii relaţiilor dintre copil. pe noi temeiuri.elaborând un concept coerent al copilăriei. este rodul unui alt demers disciplinar . Potrivit legislaţiei internaţionale. drepturile absolute ale părinţilor asupra copiilor se relativizează. familie şi stat. Importanţa reglementărilor internaţionale apare cu toată claritatea. fiind necesară intervenţia unor membri ai majorităţii care să acţioneze în interesul ei”[5. afectiv. Necesităţile comune ale tuturor copiilor nu diferă în mod fundamental de cele ale lumii adulte. pag15] Reglementări explicite cu privire la copil şi la drepturile acestuia încep să apară abia în a doua jumătate a sec. decât prin încălcarea prevederilor legii. care nu se identifică nici cu grupul social. în anumite cazuri.10] Trebuie de menţionat că aceste studii au investigat copilăria sau grupul social distinct reprezentat de copii. Spre deosebire de alte minorităţi. individualizat. În ultimele decade ale sec.”[2. a vulnerabilităţii şi nevoii sale de ocrotire[1. se susţine: . Aceste inovaţii au influenţat tratamentul căruia era supus copilul în familie. sociale. . pe diferenţele structurale ale copilăriei şi copilului. adulţilor sau vârstnicilor dintr-o anumită societate. XX. Naşterea conceptului de copil ca persoană. de către stat. omorât. sunt echilibrate de obligaţii. structurile cognitive şi de comunicare. Un impact pozitiv asupra ocrotirii copilului a avut de asemenea reglementarea egalităţii drepturilor şi obligaţiilor ambilor părinţi în îngrijirea copilului. cu roluri şi sarcini particulare. care prin simplul fapt al naşterii sale beneficiază de drepturi ce trebuie garantate şi respectate. valorifică rezultatele studiilor şi cercetărilor de sociologie şi psihologie asupra copilăriei şi dezvoltării realizate în sec. moral. din păcate. dezvoltarea în cadrul ciclurilor ierarhice fixe are un caracter strict personal.. la obligaţia pozitivă a statului de a interveni sub diferite forme. în acest sens. a căror îndeplinire poate fi sprijinită sau preluată. . familie şi stat. pe relaţia dintre copil. nu a fost conturată nici ideea de drepturi ale copilului pe care acesta le-ar putea deţine. precum şi la naşterea retoricii copilăriei naţionale pentru toţi copiii. XX. din anii prepubertăţii. localizat în familie. Astfel. al construcţiei identităţii personale. de fiinţă umană.[3. El nu mai putea fi vândut. copilul dobândeşte de jure statutul de persoană. remediu întîrziat pentru abuzurile flagrante şi persistente asupra copilului. ei sunt expuşi acţiunilor aceloraşi forţe economice. culturale şi instituţionale care afectează şi celelalte grupuri din societate.. studiile de sociologie a copilăriei s-au concentrat la analiza construcţiei copilăriei la nivelul unor comunităţi local-naţionale. XX. ale persoanei au un caracter ierarhic evolutiv. Aşadar. Ele acoperă toate aspectele activităţii umane şi se referă la necesităţile de ordin material. nici cu părinţii. pag 215]. copiii sunt percepuţi ca fiind o categorie socială în schimbare. dar nu şi copilul ca persoană.tensiunile ideologice şi imperativele grijii şi bunăstării. Copiii nu trăiesc într-o lume diferită faţă de cea a tinerilor. emoţional-afective. Statele introduc în legislaţiile lor reglementări referitoare la drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copiii minori.. ca principală instituţie şi prim loc de socializare. Teoriile psihologice şi neurobiologice au contribuit nu numai la „descoperirea copilului” ci şi la argumentarea. Eccles este acela de „a proceda cu înţelepciune astfel încât să valorifice perioada crucială. Mesajul insistent adresat părinţilor şi educatorilor de J. de cei care de jure aveau obligaţia să-l îngrijească. responsabilităţile familiei şi socializarea copilului etc. în anumite circumstanţe. pag 29]. moral-axiologice.

Rout ledge. precum şi a unor instituţii. VOLCINCHI V. H Revista Institutului Român pentru Drepturile Omului. Dreptul privat roman. ZLĂTESCU V. pag.29 .D.D. . . pag. COJOCARI E. prin intermediul cărora copilul să-şi poată valorifica drepturile fără a fi în vreun fel lezat sau prejudiciat.London: UCZ Press.Bucureşti: Ed.10 4.R. pag. sunt recunoscute particularităţile copilului ca persoană în devenire: absenţa discernământului şi imaturitatea intelectuală. . ECCLES J. .intelectual. Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale.I.O. Bibliografie: 1. care limitează capacitatea sa juridică în diferite acţiuni şi face necesară instituirea unor măsuri de asistenţă. Anul I. GOLDSTON B. 2001. Concomitent.215 3. 1997 pag. 65 5. Nr. Copiii: analiză istorică şi teoretică. BALAHUR D. Convenţia cu privire la drepturile copilului şi legislaţia română. protecţie şi ocrotire a copilului.15 2. cultural. The Evolution of the Brain: Creation of the Self. ALL Beck. spiritual ale copilului.. 1989.. 1-4. pag. Chișinău 2006.