You are on page 1of 4

Evoluţia conceptelor despre copilărie

Popescu Iulia, specialitatea Istorie și Educație Civică
Coordonator științific, Moldovanu Iosif
During the classical period, in the East and West, the children were considered the property
of their parents. For this reason, they were often invisible. Consequently, the malnutrition, illiteracy,
disease, child labor, severe discipline, abandonment, and infanticide were among the important
features of the childhood throughout history.
The childhood was not perceived as a distinct period in human life, when the child can enjoy
all the rights and obligations specific to this age, but as a passage to adulthood without a value in
itself.
The changes that took place in most modern societies, since the mid-nineteenth century, had a
strong impact on children and their families. The children began to be seen as members of the society.
In the twentieth century, the state regulations introduced their legislation on children's rights
and parental obligations towards the minor children. So, the parental rights became relative and
balanced by obligations. In some cases the fulfillment of these obligations can be supported or taken
over by the state. A positive impact on child care regulation, had also the liability of the both parents.
The importance of international regulations is more noticeable if we think that "children are
the largest minority existing in a society”.
În vremurile clasice, atît în Orient, cît şi în Occident, copiii erau consideraţi proprietatea
părinţilor lor. În dreptul privat roman[4, pag. 65] se stipulează că pater familias sau șeful familiei(un
bărbat necăsătorit sau chiar un copil) avea în posesie toți membrii familiei, deținînd asupra lor putere
nelimitată, în unele cazuri, chiar îi putea omorî. Din acest motiv, ei erau adesea invizibili. În
consecinţă, malnutriţia, analfabetismul, boala, exploatarea copilului prin muncă, disciplina severă,
abandonul, infanticidul în general, şi infanticidul orientat spre copiii de sex feminin s-au numărat
printre caracteristicile importante ale copilăriei de-a lungul istoriei.
În studiul său asupra copilăriei, istoricul francez P. Aries conturează realitatea vieţii copiilor
din cele mai vechi timpuri. El menţiona că în societatea medievală ideea de copilărie nu exista. De
îndată ce copilul depăşea dependenţa biologică, aceasta intra direct în societatea adulţilor. Copiii nu
puteau fi deosebiţi de adulţi, deoarece erau îmbrăcaţi la fel, se comportau la fel şi erau integraţi în
acelaşi tip de activităţi sociale. Erau într-adevăr, adulţi în miniatură. Din perioada romană şi pînă în
Evul mediu, copiii au fost abandonaţi în număr mare, în întreaga Europă, de către părinţi din toate
categoriile sociale.
Copilăria nu era percepută ca o perioadă distinctă din viaţa omului, în care el trebuie să se
bucure de toate drepturile şi obligaţiile specifice acestei vârste, ci ca o trambulină către maturitate, ea
neavând o valoare în sine.
Individualizarea copilăriei ca stadiu distinct s-a realizat printr-un proces foarte lent, fiind
influenţat în sens pozitiv de instituţionalizarea educaţiei şi a controlului asupra „înclinaţilor naturale
imorale ale copilului”.
În timpul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea, din cauza existenţei unor astfel de situaţii s-au
realizat diferite acţiuni publice în beneficiul copiilor. Printre acestea s-a numărat înfiinţarea unor
cămine pentru copiii părăsiţi.
Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cînd ascensiunea burgheziei a contribuit la crearea
unor averi mai mari pentru familii, percepţia despre copii şi copilărie s-a schimbat. Copiii erau
consideraţi inocenţi şi „sfinţi”, de aceea aveau nevoie de protecţie, izolare şi disciplină. De asemenea,

Datorită extinderii industrializării în următorii ani. începînd cu mijlocul secolului al XIX-lea. În sfîrşit. răspîndirea la scară mondială a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii au transformat modul tradiţional de a fi al unui copil. Situaţia dificilă a copiilor exploataţi prin muncă şi abuzaţi a atras tot mai mult atenţia. Aceste tendinţe demografice. în comparaţie cu societăţile în care rata natalităţii se afla încă la cote ridicate. În acelaşi timp. problemele legate de marginalizarea şi integrarea socială a grupurilor etnice minoritare au avut un impact asupra copiilor aparţinând acestor minorităţi. Răspândirea sărăciei în multe regiuni şi ţări ale lumii. în unele ţări au început să fie luate măsuri pentru o mai buna protecţie a copiilor (Parlamentul britanic a adoptat Legea privind prevenirea cruzimii faţă de copii).  Acceptarea perspectivei subiective pe care copiii (fete şi băieţi) o au asupra societăţii. văzute ca anexe ale altor politici şi ideologii.  Recunoaşterea pe scară tot mai largă a ideii că perioada copilăriei are o importanţă esenţială pentru dezvoltarea potenţialului optim al fiinţei umane. Odată cu schimbările demografice care au avut loc în multe dintre societăţile industriale.  Perceperea copilăriei ca o structură socială în sine. Dezbaterile publice s-au purtat între viziunea romantică a copilului „inocent şi sfânt.se considera că copiii trebuie lăsaţi să fie copii. . deşi în perioadele istorice anterioare li s-a atribuit un rol pasiv. De asemenea. În multe societăţi. două elemente esenţiale pentru o mai bună analiză şi înţelegere. Ca urmare a acţiunilor anumitor persoane. capacitatea de integrare a sistemelor educaţionale publice a început să se deterioreze. culturale şi politice este în prezent recunoscută. şi în mod specific în rândul copiilor. Ei trebuie să fie izolaţi şi protejaţi de lumea dură a vieţii adulte. au avut un impact puternic asupra copiilor şi familiilor lor. însă. a dus la condiţii de viaţă foarte grele pentru mulţi dintre aceştia. copilăria a început să capete o altă relevanţă. însă izolat” şi viziunea care promova măsurile mai severe pentru protecţia şi educaţia copiilor. copiii şi educaţia lor au continuat să fie în centrul atenţiei.  Necesitatea depăşirii percepţiei clasice despre politicile destinate copiilor. a cărei valoare în analiza proceselor sociale. Schimbările care s-au produs în cele mai multe societăţi moderne. industrializarea a generat şi exploatarea economică a copiilor. permiţând introducerea unor concepte de diferenţiere noi cum ar fi grupa de vârstă şi sexul. Aceste elemente au ca numitor comun ideea conform căreia copiii sunt membri activi ai societăţii. regiuni şi ţări conduce la diferite probleme sociale pentru copiii afectaţi de acest fenomen. ceea ce a afectat în mod serios şi statutul copiilor în aceste societăţi. Copiii erau consideraţi forţa de muncă a viitorului. şi de aceea şansele tinerilor de a găsi un loc de muncă au început să scadă.  Necesitatea de a concentra atenţia asupra condiţiilor de viaţă şi calităţii vieţii copiilor. sociale şi politice au modificat percepţia asupra conceptului tradiţional de „copilărie” în societăţile moderne şi post-moderne:  Dezvoltarea unei atitudini mai respectuoase faţă de copilărie în abordările ştiinţifice. Mai mult. economice. economice. intensificarea migraţiei pe mai multe continente.

care nu se identifică nici cu grupul social. dezvoltarea în cadrul ciclurilor ierarhice fixe are un caracter strict personal. pe noi temeiuri. XX. Statele introduc în legislaţiile lor reglementări referitoare la drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copiii minori. individualizat. la obligaţia pozitivă a statului de a interveni sub diferite forme. Eccles este acela de „a proceda cu înţelepciune astfel încât să valorifice perioada crucială. Spre deosebire de alte minorităţi. a căror îndeplinire poate fi sprijinită sau preluată.elaborând un concept coerent al copilăriei. decât prin încălcarea prevederilor legii. Potrivit legislaţiei internaţionale. Mesajul insistent adresat părinţilor şi educatorilor de J. abuzat. emoţional-afective. de cei care de jure aveau obligaţia să-l îngrijească. pag 215]. în consecinţă. la determinarea naturii relaţiilor dintre copil. Tot mai mult. este rodul unui alt demers disciplinar . Naşterea conceptului de copil ca persoană. cu roluri şi sarcini particulare. fiind necesară intervenţia unor membri ai majorităţii care să acţioneze în interesul ei”[5. XX. studiile de sociologie a copilăriei s-au concentrat la analiza construcţiei copilăriei la nivelul unor comunităţi local-naţionale. Copiii nu trăiesc într-o lume diferită faţă de cea a tinerilor. Ele acoperă toate aspectele activităţii umane şi se referă la necesităţile de ordin material. sunt echilibrate de obligaţii. a vulnerabilităţii şi nevoii sale de ocrotire[1. o parte integrantă a societăţii. Un impact pozitiv asupra ocrotirii copilului a avut de asemenea reglementarea egalităţii drepturilor şi obligaţiilor ambilor părinţi în îngrijirea copilului. copilul dobândeşte de jure statutul de persoană. Importanţa reglementărilor internaţionale apare cu toată claritatea. copilul beneficiază de structuri înăscute „înalt specializate şi specificate. familie şi stat. localizat în familie.10] Trebuie de menţionat că aceste studii au investigat copilăria sau grupul social distinct reprezentat de copii. .”[2. ca principală instituţie şi prim loc de socializare. structurile cognitive şi de comunicare. al căror orar de maturizare este genetic codificat.[3. în anumite circumstanţe. pag15] Reglementări explicite cu privire la copil şi la drepturile acestuia încep să apară abia în a doua jumătate a sec. Aceste inovaţii au influenţat tratamentul căruia era supus copilul în familie. pe relaţia dintre copil. omorât. Teoriile psihologice şi neurobiologice au contribuit nu numai la „descoperirea copilului” ci şi la argumentarea. Necesităţile comune ale tuturor copiilor nu diferă în mod fundamental de cele ale lumii adulte. adulţilor sau vârstnicilor dintr-o anumită societate. Ele au evidenţiat dinamica contradictorie a proceselor care au modelat copilăria . de către stat. valorifică rezultatele studiilor şi cercetărilor de sociologie şi psihologie asupra copilăriei şi dezvoltării realizate în sec. pe diferenţele structurale ale copilăriei şi copilului. remediu întîrziat pentru abuzurile flagrante şi persistente asupra copilului. copiii sunt percepuţi ca fiind o categorie socială în schimbare. de fiinţă umană. sociale. ale persoanei au un caracter ierarhic evolutiv. din păcate. familie şi stat. nici cu părinţii. din anii prepubertăţii. nu a fost conturată nici ideea de drepturi ale copilului pe care acesta le-ar putea deţine. al construcţiei identităţii personale. se susţine: . afectiv. cu ritmuri individualizate. Cercetarea psihologică a pus în evidenţă caracterul stadial al dezvoltării cognitiv-intelectuale şi morale. nu se poate apăra singură. . dacă ne gîndim la faptul că „copiii reprezintă cea mai mare minoritate existentă într-o societate. . moral-axiologice.. ei sunt expuşi acţiunilor aceloraşi forţe economice. care prin simplul fapt al naşterii sale beneficiază de drepturi ce trebuie garantate şi respectate. XX. ea. precum şi la naşterea retoricii copilăriei naţionale pentru toţi copiii. culturale şi instituţionale care afectează şi celelalte grupuri din societate. drepturile absolute ale părinţilor asupra copiilor se relativizează. Astfel. El nu mai putea fi vândut. Aşadar.tensiunile ideologice şi imperativele grijii şi bunăstării.. pag 29]. în acest sens.al psihologiei şi psihoneurobiologiei.. În ultimele decade ale sec. dar nu şi copilul ca persoană. moral. responsabilităţile familiei şi socializarea copilului etc. în anumite cazuri.. Reglementarea internaţională a drepturilor copilului.

ZLĂTESCU V.D. cultural. . Nr.215 3. Dreptul privat roman. prin intermediul cărora copilul să-şi poată valorifica drepturile fără a fi în vreun fel lezat sau prejudiciat. VOLCINCHI V. 65 5. pag. Convenţia cu privire la drepturile copilului şi legislaţia română. pag. .London: UCZ Press. pag. 1-4. spiritual ale copilului. pag. Bibliografie: 1. .intelectual..I. Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale.Bucureşti: Ed. Anul I. H Revista Institutului Român pentru Drepturile Omului. GOLDSTON B.. BALAHUR D.R.Rout ledge. The Evolution of the Brain: Creation of the Self. Concomitent. precum şi a unor instituţii. sunt recunoscute particularităţile copilului ca persoană în devenire: absenţa discernământului şi imaturitatea intelectuală. 2001. ECCLES J.29 . 1989. Copiii: analiză istorică şi teoretică. Chișinău 2006.D. . 1997 pag. protecţie şi ocrotire a copilului.10 4.O.15 2. care limitează capacitatea sa juridică în diferite acţiuni şi face necesară instituirea unor măsuri de asistenţă. COJOCARI E. ALL Beck.