Universitatea Bucuresti

Facultatea de Stiintele Educatiei

Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar- ID

Portofoliu

Disciplina: Educatie Timpurie

Profesor:

Ciolan Laura

Student:

Leonte (Mocanu) Elena- Florentina

Anul I

Grupa 103

Bucuresti, 2017
 Cuprins:

Gradinita de vis3

Profesorul de exceptie..5

Copilul minunat6

Mediul educational ca un paradis.8

2
 Gradinita de vis

Nu o sa incerc sa vin cu definitii pompoase ale institutiilor de invatamant sau ale cadrelor
didactice, ci voi incerca sa fiu cat se poate de obiectiva asa cum este si titlul acestei teme.

Faptul ca am trecut prin cateva institutii de invatmant primar si prescolar pana cum, m-a
ajutat sa-mi formez o anumita imagine a unei gradinite de vis.

Imi amintesc cu drag de gradinita din sat unde mama ma ducea in fiecare dimineata cu
codite frumos impletite si bine dichisita, unde doamna educatoare avea grija sa ne astepte in
fiecare dimineata cu zambetul pe buze desi parcurgea zilnic 5 km pe jos.

Nu concepeam sa absentez deoarece aveam zilnic activitate de scriere, zilnic doamna ne

citea cate o poveste, modelam plastilina, pictam sau coloram, lipeam cate ceva, decupam. Dar cel
mai mult iubeam ziua de vineri deoarece, de la ora 10:00, doamna scotea cutia magica si ne
punea diafilm.

Desi aveam televizor acasa si vedeam desene animate (acum 23 de ani), eram mult mai
incantati de fapul ca ne strangeam toti copiii de la toate grupele intr-o singura clasa si ne uitam la
acele benzi desenate de pe perete, de unde doamna ne citea cu intonatie perfecta cate o poveste.

In fiecare luni venea parintele si ne vorbea frumos despre Dumnezeu, uneori de aducea
cate o iconita sau cate o cruciulita si ne spunea povesti frumoase. In fiecare marti venea doamna
director prin toate clasele, participa la activitati. Pe dumneaei o vedeam ca pe o autoritate
suprema si o asteptam cu sufletul la gura ca sa-i aratam fisele sau orice lucram noi. Ne straduiam
sa lucram cat mai frumos pentru ca doamna director sa ne aprecieze lucrarile.

Cu drag imi amintesc si de excursiile simple pe care le faceam prin gradinile din sat, de
unde colegeam si impleteam floricele, modelam pamant cu apa si ne jucam frumos cu doamnele
educatoare.

Ajungand la facultate am avut ocazia sa plec cu bursa Erasmus in Centrul de

Psihopedagogie dAquitaine, Bordeaux. Noi, cei doi studenti plecati din partea Facultatii de
Teologie Ortodoxa din Bucuresti, am fost trimisi timp de o saptamana in cate o gradinita
particulara si o saptamana intr-o scoala private, unde ne-am facut stagiile.

Am ramas profund impresionata de multitudinea de activitati la care participau copiii, dar

mai ales de implicarea lor si a parintilor. Desi erau doar grupa mijlocie, majoritatea copiilor
recunoasteau deja literele (pe semestrul II) ceea ce dovedea munca asidua a educatoarei de la
grupa. Copiii raspundeau prompt si siguri pe ei. In fiecare zi lucrau cu literele, in fiecare zi
scriau, colorau, pictau, modelau, iar in ziua de vineri framantau paine, biscuitei sau diferite
prajiturele pe care le consumau dupa masa de pranz.

3
 Programul prelungit le permitea ca dupa amiaza sa se joace impreuna cu educatoarea. In
fiecare saptamana aveau o anumita tema aleasa impreuna cu parintii pentru jocul de rol de dupa
amiaza. Cu totii erau captivati de activitati si de doamna educatoare si nu ramaneau nicio clipa
nesupravegheati.

Foarte mult mi-a placut si faptul ca aveau program pentru desene animate doar 10 minute
pe zi, inainte de masa de pranz. E trist sa vad cum in multe gradinite din tara de la noi, in mod
deosebit in provincie, copiii sunt lasati ore intregi in fata televizorului.

Dupa facultate, m-am angajat la Scoala Internationala Bucuresti Beirut din capitala, unde
am predat limba romana la clasele I- IV si religie de la grupa mica de gradinita pana la clasa a
VIII-a. De doua ori pe saptamana aveam activitate de 20 de minute cu copiii de gradinita de la
fiecare grupa. Prescolarii musulmani memorau pasaje din Coran impreuna cu educatoarea, iar eu
le citeam din Biblia pentru copii sau cantam ori desenam impreuna cu copiii crestini, chiar daca
erau maxim 5 crestini la fiecare grupa. Niciun parinte nu a refuzat educatia religioasa, ba chiar
erau incantati de ceea ce povesteau copilasii acasa.

Mutandu-ma in provincie, urmandu-mi sotul si devenind mamica, m-am lovit de

personae care il iau pe nu pot in brate si nu fac altceva decat sa le ofere copiilordesene
animate 3 ore din 4 aproape zilnic. Imi doresc sa pot muta muntii din loc si sa pot aduce
educatoare cu pofta de munca si de creativitate care sa lucreze cu placere cu toti copiii.

Ca o concluzie mare, gradinita de vis pentru mine nu este neaparat o cladire

ultramoderna, desi sunt bune si noutatile mediului inconjurator. Gradinita de vis poate fi oriunde
este o educatoare cu pofta de a educa, plina de dragoste, ferma, dornica de a respecta programa
(care este atat de variata), dar si cu dorinta de a aduce imbunatatiri tot timpul, atenta la nevoile
copiilor, credincioasa- dar nu habotnica si un bun mediator al copiilor dar si al relatiilor dintre
copii si parinti. Pana la urma cu totii visam la un mediu protejat, curat si mai ales cu o educatoare
care sa fie atenta la tot ceea ce face, la ceea ce le spune copiilor pentru ca este mediul in care ne
lasam pruncii pentru cateva ore pe zi, nesupravegheati de noi- mamele.

4
 Profesorul de exceptie

Insusi cuvantul profesor este un cuvant de exceptie. A fi profesor, a modela minti si

caractere inseamna a te jertfi incontinuu, a te consuma asemeni unei torte pentru a da din
stralucirea ta stelutei pe care o modelezi- copilul.

Zeci de profesori din invatamantul prescolar, primar, gimnazial, liceal si universitar si-au
lasat amprenta asupra educatiei mele, au sapat urme adanci in inima si mintea mea de unde rodul
muncii lor a inflorit si m-a determinat sa aleg si eu aceeasi cale- de a deveni cadru didactic.

Profesori blanzi sau drastic, dar corecti m-au modelat si m-au atras spre aceasta meserie
minunata.

Pentru mine profesorul de exceptie este si cel pe care l-am gasit descries in cartea
psihoterapeutului Augusto Cury, dar si profesorul simplu de la tara care vine si iti insufla respect
prin tinuta demna si prin ceea ce preda. De foarte ulte ori, acesti profesori simpli de la tara, dar
iubitori fata de meseria pe care o au, desi nu au citit Parinti straluciti, profesori fascinanti se
comportau cu noi de parca ar fi fost educati de insusi psihiatrul si educatorul Augusto Cury. Erau
profesori care parca ne cunosteau modul de functionare a mintii noastre si rezolvau conflictele
din sala de clasa, dar si pe cele interioare care puneau stapanire pe noi inca de la o varsta frageda.

Parerea mea este ca profesorul de exceptie, pe langa programa pe care o are de urmat in
scoala, este si un bun prieten si confident al elevilor, un bun ascultator, mediator, cedincios- in
niciun caz habotnic, afectuos, corect.

Cu siguranta un profesor descries mai sus modeleaza minti laminate,cu siguranta un

profesor de exceptie gaseste ferestre in timpul orei pentru a vorbi despre problemele,
obiectivele,esecurile si succesele pe care le-a avut in viata si astfel va educa emotia.

Elevii il vor iubi si va fi un dascal de neuitat. Il vor idenifica alaturi de material pe care o
preda si vor pretui orele lui. (Augusto Cury, Parinti straluciti, profesori fascinanti, p.156)

5
 Copilul minunat

Cand am auzit titlul temei ma gandeam: oare ce carte ar trebui sa citesc sa aflu reteta
copilului minuat? Sau ce pasaje din vreo carte ar trebui sa scriu in tema pentru a avea o tema
buna?

Dar vorba romaneasca spune: cioara crede ca nu-i niciun copil frumos ca al ei in toata
padurea. Asemanandu-ma cu cioara din proverb, spun si eu ca ai mei copii sunt minunati.

Sunt constienta ca nu poseda calitati extraordinare pe care sa le dezvolte pentru ca genetic

nu au avut de unde le capata. Atat eu ca mama cat si tatal suntem doi oameni mediocrii, ceea ce
cred ca e un mare dezavantaj. Omul cand e slab la minte toata ziua e binedispus si nu sta sa
analizeze nimic, nu se streseaza ca sa se gandeasca mai departe de nivelul burtii, iar cel care e
inteligent nu-si pierde vremea cu prostii. Ei bine, noi mediocrii- stam si analizam toata ziua si
nu ajungem la nicio concluzie.

Ce-i face atunci sa fie minunati? Tocmai simplitatea si dragostea cu care ne inconjoara.
Un alt proverb spune ca cel mai pretios medalion este bratul copilului in jurul gatului parintelui.
Bucuria cu care se trezesc, ne strang in brate, ne spun ca ne iubesc, povestesc ce au visat, ritualul
imbracarii, framantarile pe care ni le destainuie, miile de intrebari cu care ne asalteaza zilnic (De
ce are omida puf?, De ce creste iarba?, De ce tai iarba?, De ce trebuie sa dormim/ ne imbracam/
mancam/ mergem?, De ce zboara albinele?, De ce latra cainii?, De ce-mi place culoarea rosu?
etc. etc.etc), felul in care se joaca si mananca, chiar si felul in care mananca, se stramba, plang,
rad, etc. sunt simple banalitati care-i fac atat de minunati in ochii parintilor. Ne vedem pe noi in
miniatura. Am avut o copilarie frumoasa plina de boroboate, iar ei sunt copia fidela.

Faptul ca picteaza peretii sau ca anul trecut doar ce-mi pusesem o perdea noua in
dormitor, iar Georgiana a venit sa-mi spuna mami, am telminat de pictat covolul de flunze (pe
perdea, bineinteles),sau ca uneori fac mancare pentru papusi in oalele mele ori alearga prin
curte dupa bietii puisori sau imi rup toate florile si mi le aduc cu roaba (de jucarie) in casa si-mi
canta la multi aaaani in fiecare saptamana- ii face minunati. Nu uit sa mentionez si ca Georgiana
il picteaza pe Petru pe fata si ii mai aplica uneori cate o corectie pentru ca nu se uita pe frmos
pe cartile ei.

Ma topesc dupa ei cand ii vad ca se spala pe dinti singuri si au manutele atat de mititele si
de grasute si se chinuiesc sa manuiasca singuri periuta de dinti sau sa se imbrace singuri. Petru o
striga pe Georgiana de cate ori e imbracat cu blugi si nu si-i poate ridica singur. Ea il ajuta
dragastoasa apoi ii aplica un pupic zgomotos pe frunte

Georgiana are 5 ani, Petru- 3, iar Pavel are 4 luni. Are si Pavel partea lui de minunatie.
Toata ziua rade zgomotos si ne binedispune oricat de obositi sau de suparati suntem.

6
 Chiar si atunci cand unul dintre ei este bolnav sunt minunati. Celalalt este mai grijuliu,
cel bolnav accepta de bunavoie tratamentul si-mi spune uitandu-se in ochii mei iau siropelul
mami si vreau sa-mi dai cu crema pe corp pentru ca o sa ma fac bine si o sa alerg/cant/ma joc
iar.

Merg la gradinita bucurosi, iar cand vin acasa povestim ore in sir despre ce au facut
acolo, analiza comportamentul lor si ma intreaba cum trebuie sa se comporte in anumite situatii.
Citim povesti impreuna, iar partea cea mai frumoasa este seara cand mami si tati isi iau cate o
carte si vor sa citeasca. Vin si ei alaturi de noi, isi aduc gramada de carti si le rasfoiesc uitandu-se
linistiti pe imagini. Cateodata avem acte de facut impreuna, sau eu lucrez cate ceva pentru scoala
si vin si ei cu caietele alaturi de noi.

Imi doresc sa am astfel de copii si la scoala, sa ii vad preocupati de scris si citit, dar din
pacate prea putini vin si cer de bunavoie o carte de povesti.

Oricum ar fi, copiii toti sunt minunati prin puritatea, dragalasenia, sinceritatea lor.

7
 Mediul educational ca un paradis

Cu totii ne dorim un mediu sigur pentru copiii nostri, un mediu curat modern si totodata
traditional.

Dar ce inseamna un mediu educational ca un paradis? Se refera doar la un spatiu ori se

refera la toate locurile prin care copilul se dezvolta, trece, participa?

Consider ca mediul educational incepe inca din viata intraterina atunci cand mama ii
ofera copilului tot ce are mai bun. O hrana sanatoasa, sport, liniste, lectura, muzica s.a. ar aduce
pe lume un copil echilibrat. Un mediu toxic intrauterin, cu o mama care fumeaza si consuma
alcool pe toata perioada sarcinii creeaza dezechilibre in viata micutului.

Zilele trecute am ascultat la radio o emisiune, unde a fost invitat un domn profesor
universitar care promova copiii, mergea cu ei la diferite concursuri si olimpiade de matematica.
Dumnealui povestea despre doua mamici care pe toata perioada sarcinii au facut traduceri din
limba engleza si au ascultat doar muzica in limba engleza.

In momentul in care copiii lor au inceput vorbeasca, stiau foarte multe cuvinte in limba
engleza desi in casa nu se vorbea decat limba romana.

Acelasi lucru tind sa cred ca s-a intamplat si in familiile noastre. Mama sotului-contabila,
a lucrat pe toata perioada sarcinii. Sotul meu se descurca foarte bine sa-si intocmeasca singur
toate documentele si face calcule matematice foarte repede. Sora sotului meu este profesoara de
matematica si spune ca niciodata nu a stat foarte mult sa studieze ci pur si simplu le intelege pe
toate si i se par foarte simple.

Am nascut primul copil in ultimul an de master. Dupa ce plecam de la scoala, mergeam

zilnic la diverse biblioteci si citeam incontinuu si scriam la cele doua lucrari de disertatie.
Concluzia- Georgiana (primul copil) sta ore intregi in fata cartilor si le rasfoieste, fara sa ma
deranjeze cu ceva. Se aseaza la birou si picteaza, deseneaza, scrie, modeleaza, iar la sfarsit imi
arata mandra ce a realizat.

Petru-al doilea copil, s-a nascut dupa ce ne-am mutat in provincie. Eu nu mai aveam un
loc de munca. Toata iarna am tricotat, iar primavara am dereticat prin casa si gradina si am citit
mult mai putin in perioada sarcinii. Prin urmare, el este tehnicianul casei. Sta si el cu cartile in
fata insa mult mai putin in comparatie cu Georgiana. Lui ii place sa stea tot timpul in curte si sa-l
ajute doar pe tati.

Am dat toate aceste exemple pentru a arata cat de importanta este activitatea mamei din
timpul sarcinii pentru restul vietii copiilor. Un mediu educational asemeni unui paradis se
formeaza de cele mai multe ori din familie. Copilul ar trebui sa-si vada parintii citind o carte

8
pentru ca si el sa aiba rabdare si sa citeasca mai tarziu, sa-i vada admirand si apreciind natura
pentru ca si el sa o pretuiasca mai tarziu. Din pacate, pentru multe familii acestea raman doar
vise. Isi doresc lux, fac imprumuturi in banci si apoi muncesc necontenit pentru a-si achita
datoriile uitand de copiii lor. Parintii ii obliga pe copii sa invete, dar ei stau doar in fata
calculatorului si a televizorului, ori cu telefonul in mana. Si atunci ne intrebam de ce atat de
multi copii sunt dezechilibrati emotional la scoala si in intreaga societate.

Copiii trebuie dusi si la biserica- un alt pilon important in educatia lor. Si a-i duce la
biserica nu inseamna a ii duce sa o viziteze ca pe un muzeu ci a-i obisnui sa participe la un
program liturgic, a-i duce sa-L primeasca pe Hristos prin Sfanta Impartasanie.

La gradinita trebuie dusi cu calm si dragoste, in familie sa se vorbeasca frumos despre

doamna educatoare dar si despre doamna invatatoare sau domnii profesori de mai tarziu. Aveam
copii care ma priveau rautacios in clasa atunci cand ii intrebam de ce nu si-au facut temele ori de
ce nu si-au invatat lectia. Stiam deja ca in familie se vorbise urat despre mine cand ei ma priveau
intr-un fel anume. Si asta doar pentru ca le ceream mamelor sa-i supravegheze mai mult. Iar ele
ma intrebau: si veniti dumneavoastra sa sapati in locul meu campul? Le spuneam ca si eu am
curte si gradina si lucrez in ele, dar cand gatesc imi tin copiii pe langa mine, vorbim foarte mult.
Ma priveau de parca le vorbeam in alta limba si-si scoteau telefoanele imense pentru a se uita la
ceas.

Cred ca in foarte putine familii se mai promoveaza un mediu educational sanatos, in

foarte putine familii parintii se jertfesc inchizand televizorul si ascultandu-si copiii sau lasandu-si
telefonul si asezandu-se linistiti pe covor sa se joace cu copiii macar o jumatate de ora pe zi.

Schimbarea incepe cu noi. Daca noi facem aceste lucruri, copiilor li se intiparesc in minte
si vor face la fel cand vor fi si ei parinti.