COMPLEMENTE DE FIZICA SI MATERIALE UTILIZATE IN SISTEMELE IT

CURS 1
TEMA 1. TIPURI DE MATERIALE. MATERIALE CONDUCTOARE

1. Principii generale

Propietatile materialelor folosite in industria IT st. determinate de structura si compozitia lor interna.

Este cunoscut faptul ca orice substanta este formata din atomi. Acestia contin un nucleu format din
protoni si neutroni si un invelis electronic.

Nivelul energetic pe care se poate afla un electron este determinat de 4 numere cuantice:

- Nr. cuantic principal ( n=1, 2, 3, ) corespunzator invelisurilor electronice.

- Nr. cuantic orbital ( l=0, 1, 2, ) si caracterizeaza momentul cinetic al electronului aflat pe orbita in
miscare de rotatie.
- Nr. magnetic ( n=0, 1, 2, l ) si indica orientarea in spatii a momentului magnetic.
- Nr. cuantic de spin ( ns = ) corespunzator sensului de rotatie propie a electronului.

Pe baza structurii atomice a fost alcatuit tabloul periodic al elementelor in care acestea st. plasate in
perioade in ordine crescatoare a masei atomice.

Valenta unei substante este o propietate determinata de nr. de e- care se gasesc pe nivelele periferice
s si p. Ea caracterizeaza capacitatea unui atom de a intra in combinatie cu alte elemente in speta in scopul
formarii unei combinatii stabile de e- pe aceste ultime structuri.

Valentele elementelor chimice pot avea valori diferite si in fct. de conditiile de desfasurare chimice.

Ex: Daca un element are valenta nula nu exista e- care sa intre in r. cu acesta si acesta este invert. dar
stabil.

In general atomi au tendinta fie de a-si ocupa ultimele nivele pt. ca aceasta sa fie complete, fie de a-si pierde
acesti e- pentru ca nivelele sa fie goale.

Elementele cele mai reactive sunt cele din gr. I ( Na, Cs ) care pot ceda foarte usor un e- si cele din gr. VII (
Cr, Cl ) care pot capta usor un e- pentru a-si completa ultimul invelis electronic.

Pentru aceste subst. st. specifice legaturile ionice.

Pentru celelalte II, III, IV, V, VI sunt specifice legaturile covalente.

 2. Starile structurale ale substantei

In natura se gasesc sub 3 stari :

-gazoasa starea in care atomii se afla la distante mari, nu manifesta forte de atractie intre ei.
Atunci se afla intr-o permanenta agitatie termica si exercita presiune asupra peretilor incintei in care se
afla.
Un caz particular al starii gazoase este plasma formata din ionizarea gazelor, fie ca urmare a incalzirii lor la
temp. foarte mari, fie in urma bombardarii cu radiatii nucleare. Plasma are prop. conductiv electrice si se
comporta diamagnetic.
-lichida - starea in care fortele intermoleculare sunt suficient de puternice pentru a mentine interactia
dintre atomi, dar insuficiente de a-si pastra si forma proprie.
-solida starea in care interactiile dintre atomi sau molecule sunt foarte puternice. Atomii avand pozitii
fixe, iar subst. este rigida.
Starile de agregare se formeaza si se mentin in anumite conditii de timp si presiune si se pot modifica o
data cu schimbarea conditiilor.

3. Structura materialelor solide

Corpurile solide pot fi rigide, elastice sau plastice in functie. de fortele de legatura dintre atomi. Aceste
forte determina o anumita ordine in asezarea atomilor sau moleculelor in corpul solid.

Starea cristialina rep. o asezare periodica in spatii a atomilor, fie ca sunt identici ( Fe ), fie ca sunt diferiti
( Na Cl ).

Corpurile de structura cristalina pot fi :

- monocristaline - asezarea perfect ordonata a atomilor in tot volumul materialului.

- policristaline - in care exista mai multe structuri cristaline diferite separate prin zone de obicei necristaline.

Starea necristalina prezinta o dispunere neordonata a atomilor si are propietati fizice caracteristice cum ar fi :

- trecerea de la starea solida la cea lichida se face treptat prin inmuiere.

- volumul unei substante necristaline este mai mare datorita dezordinii interne. Cand dezordinea este totala
avem o stare amorfa . In aceasta stare substantele sunt izotope, aceasta stare caracterizand materialele
d.p.d.v al omogenitatii lor.
Un material este izotrop daca prop. sale fizice si caracteristice de material nu depind de directia in care
sunt evaluate in masa de material.

Starea mezomorfa ( cristal lichid )

Este stare intermediara intre starea solida si cea lichida pe care rep, unele subst organice cand se gasesc
intr-o anumita plaja termica moleculele acestor substante au o forma alungita si pot fi aliniate paralel intreaga
masa. ( in cazul cristalelor lichide nematice ) sau aliniate in structuri ( cristale lichide colesterice ).

Structura acestor materiale este puternic influentata de parametrii externi: temp. presiune, camp electric etc.
 Starea monocristalina se datoreaza leg dintre atomi sub. actiunea unor forte de natura electrica sau
magnetica de atragere sau respingere. Aceste legaturi pot fi tari ( ionice, covalente, metalice ) sau leg. slabe
( moleculare, de hirogen ).

Legatura metalica apare exclusiv in metale unde e- liberi pot absorbi usor radiatia electromagnetica.

Atomii dintr-o retea a unui corp solid desi au pozitii determinate nu sunt stationati, ei executa miscari de
oscilatie simple in jurul pozitiei de echilibru antrenand in miscarea lor si atomii vecini.

Miscarea fiecarui atom nu este aleatoare chiar daca a fost initial de un singur atom ea se propaga in intreg
volumul sub forma unor oscilatii dupa modelul unui arc.

Vibratiile cristaline pot si atat transversale cat si longitudinale. Cuantele de vibratie mecanuca s.n. fononi
si rep. un model pentru descrierea porp unui solid.

Un fenon se poate descrie prin mai multi parametrii :

- lamda >>> a ( a distanta interatomica )

- momentul mecanic asociat ocilatiei p= h / ( h ct a lui Blank ) ;
- numarul de unda n = 2 / ( lungimea de unda ).
Un cristal cu fononi va avea mai multa energie interna pe cat in cazul in care nu exista fononi. Energia unui
fonon este ordinul functiunilor eV.

Electronul Volt (V) unitate de masura a energiei egala numeric cu energia necesara deplasarii unei sarcini
electrice de un e- intre 2 puncte de spatii intre care se afla o diferenta de potential de eV.
Teoria fononilor explica unele fenomene intalnite in corpul solid cum ar fi absorbtia si generarea radiatiei
electromagnetice inclusiv a luminii.
Modulatia optica, modulatia acustica, iteractiile interatomice conform teoriei cuantice.

Conform teoriilor cuantice, enegergiile electronice au valori discrete in interioriul unui atom liber. In cazul
solidelor. In cazul solideul datorita substantelor interatomice mici precum si a interactiunilor atomice nivelele
energetice degenereaza in benzi energetice permise separate prin benzi interzise. Din punct de vedere al
propietatilor de conductie intereseaza ultimile doua benzi permise. Banda de valenta si cea de conductie
separate printr-o banda interzisa. Astfel gradul de populare cu electroni a celor doua benzi permise precum si
marimea benzii interzise impart materialele in : conductoare, semi-conductoare sau izolatoare.
 CURS 2
Propietatile materialelor

a.Conductivitatea este capacitatea materialelor de a conduce curentul electric. Intr-un material liniar
omogen si izotrop conductivitatea electrica este o marire scalara
( = j/e ; conductivitatea; j- densitatea de curent ; e intensitatea campului electric ).
b.Permitivitatea dielectrica aceasta caracterizeaza capacitatea de polarizare a materialelor dielectrice
(D = 0 r E )
Este un tensor de oridinul doi datorita structurii cristaline si anizotropiei , polarizarea nu este coloniara cu
campul eletric.

c.Propietati optice :
Radiatia eletromagnetica din gama optica ( [0,001 -100micrometri] , 1016 Hz ) poate fi analizata atat ca
unda magnetica cat si ca fascicol de foton. Ca urmare se poate defini intensitatea radiatiei optice ca un flux
energetic determinat de fotonii care traverseaza unitatea de spatiu in unitate de timp
Energia asociata fiecarui foton ( E= h*f=h*c / = 1,24 / )

Materialele pot absorbi, reflecta sau transmite o radiatie optica incidenta.

Interactiunea dintre campul optic si material se poate exprima cantitativ prin doua marimi:
n=c/v

Constanta de absorbtie reprezinta rata de scadere a intentisatii optice pe unitatea de lungime, este o
marime adimensionala si dependenta de material si de frecventa campului optic.
Atenuarea radiatiei care patrunde in material se paote caracteriza si prin coeficientul de absorbtie (alfa)
care reprezinta atenuarea radiatiai pe unitatea de lungime
= 1/i (di/dz)
k = /4

Propietati termice

1. Conductivitatea termica exprima rata de transfer a cantitatii de caldura (Q) in timpul t si prin aria (A)
intre doau puncte situate la distanta X intre care exista diferenta de temperatura t2-t1
k= Qx T2 T1 A t
2. Caldura specifica ( cm ) reprezinta cantitata de caldura necesara pentru a creste un grad de
temperatura a unui Kg de material .
cm 1/m dQ/dt
 In unele materiale solide apar 2 efecte :

-efecte Peltier care se refera la producerea unei diferente de timp in urma trecerii unui curent electric
printr-o jonctiune de 2 metale.

-efectul Seebeck este opus a celui anterior si consta in producerea unui curent ca urmare a unei dif. de
timp . A nu se confuna cu efectul Peltier cu efectul de timp Jousle care consta in producerea de cladura in
urma trecere curentului el. ca urmare a rezistentei el. a mat.

-Prop. magnetice un material magnetic este definit generic avand stare de magnetizatie, aceasta este o
stare a materiei caracterizata de existenta meomentului magnetic nenul al unitatii de volum. Acesta ka randul
lui este suma vectoriala unui material sunt desciuree in primul rand de permeabilitatea magnetie.

= 0 = B/H ( 0 coeficientul magnetic in vid )

B = 0 r H

Starea de magnetizatie apare in urma aplicarii unui camp magnetic

M=X H

Relatiile dintre inductia magnetica a magnetizatiei si camp magnetic sunt : B=0 ( 1 + X ) H

In medii anizotrope permeabilitatea si susceptibilitatea sunt marimi tensoriale de oridinul 2.

In funcite de susceptibilitatea magnetica materialele pot fi :

- mat. diamagnetice , x<0 de ord 10-5

- mat. paramagnetice , x>0 de ord. 109 104
- mat. feromagnetice , x peste ord 104

Materiale feromagnetice sunt neliniare din punct de vedere al inductiei magnetice, ele prezinta ciclul de
histerezis .

Un material fromagnetic poate devenit prin incalzire la o anumita termeparatuar material feromagnetic
adis isi pierde capacitatea de magnetizare permanenta.

In afara de materialele feromagnetice mai exista doua tipuri de materiale diferite prin modul de orientare
a magnetizarii pe domenii invecinate si prin valoarea momentelor magnetice , pe aceste domenii, ele se
numesc materiale ferimagnetice si materiale anti-fero-magnetice.

Materiale solide cristaline in mare parte din materialele simple sau compuse utilizate in electronica si in IT
au o structura cristalina aceasta presupune o aranajare ordonata a atomilor in volumul substantei in cele mai
multe cazuri este vorba de o entitate structurala elementara formata din atomi sau un grup de atomi care se
repeta periodic in spatiu. Aceasta structura periodica se afla in asa numite noduri a retelei.
 O retea cristalina se obtine prin translatarea sau repetarea periodica a structurii elementare. Lungimile si
directiile a 3 translatii elementare definesc complet o retea si cuprind 6 parametrii, 3 distante si 3 unghiuri.

Cea mai simpla varianta de structura are atomi in varfurile sale si se numeste celula primitiva prin
translatia acesteia se obtine intreaga retea cristalina. Simetria spatiala este o propietate de baza a structurii
cristaline. Elementele de simetrie punctuala sunt : centre, axe si plane de simetrie, carora le corespund
operatii de simetrie. Rotatia, reflexia si inversia.

Simetria geometrica a cristalelor determina simetria propietatilor fizice si comporatarea substantei

respective la diferiti stimuli sau perturbatii. Exista 3 categorii de simetrii fiecare cu unul sau mai multe sisteme.

Categoria inferioara 3 sisteme triclinic, monoclinic si ortorombic.

Categoria medie - 3 sisteme tetragonale, hexagonal, trigonal

Categoria superioara - cu un singur sistem cubic.

Aceste clase se pot prezenta in mai multe variante.

Caracterizarea meterialelor conductoare

Conductoarele sunt materiale la care conductivitatea electrica depaseste valoarea la 108 1/Ohm * metru.
Ele se pot clasifica dupa mai multe criterii :

-dupa tipul de purtator de sarcina sunt cu conductivitate electronica (metalele si grafitul) si respectiv cu
conductivitate ionica (electrolitii) care sunt sunt solutii are acijilor,

-dupa starea de agregare sunt conductoare solide, conductoare lichide (metale topite si electroliti) si
conductoare gazoase.

-dupa valoarea conductivitatii si dependenta ei de temeperatura sunt conductoare obisnuite si respectiv

supraconductoare.

Modelul clasic al conductiei in metale se bazeaza pe conceptul de nor eletronic format din eletronii liberi
care se misca haotic intre atomi in volumul de materiale .

Miscarea haotica a e- este de motiva termica avand o viteza de 105 107 metri/sec.
 Functiile conductoarelor

Functia de conductie electrica sunt necesare cateva cerinte : rezistivitate electrica foarte mica, densitate
de curent mare, conductivitate termica buna, prelucrabilitate mecanica usoara. (Principalele materiale
conductoare sunt : cupru, argint , aur, aluminiu, crom si aliajele lor).

Aliajele si impuritatile inrautatesc prop. electrice dar le imbunatatesc pe cele mecanice.

Functia de control si limitare a curentului foloseste prop. unor materiale de a prezenta rezitentea
electrica. Pentru aceasta se cer urmatoarele cerinte coeficient de temp. a rezistentei redusa, maleabilitate si
ductibilitate buna, coeficient de dilatare termica mic.

Dispozitivile folosite pentru controlul curentului sunt rezistoarele realizate din aliaje metalice in prop. bine
definite (cele mai imp. materiale sunt : nichelina, constantanu ).

Functia de constantare / comutare rezistivitate electrica foarte mica conductibilitate termica foarte buna,
temperatura de topire mare, duritate mare. ( cele mai importante materiale sunt : argint , aus , platina etc.)

Contactele se pot clasifica dupa mai multe criterii :

a. Dupa regimul de lucru contacte stationale pentru fonetica si contancte pentru comutatie .
b. Dupa forta de contact sunt contacte permanente, cu forte de apasare mare, medie sau mica
c. Dupa mediul unde se face contactul:in interiorul componentelor sau intre component si echipamente

Alte meteriale si fenomene conductoare

Fenomenul supraconductibilitatii consta in reducerea puternica a rezistivitatii la scaderea temperaturii.

La temp. de 4K (Kelvin) unele materiale au rezistivitate practic nula.

Explicatia fenomenului conductivitatii a fost dat in anul 1957 de catre B,C,S.

Jonctiunea S.I.S. (supra-conductor izolator supra-conductor) este format din doua conductoare separate
dintr-un izolator foarte subtire ( aprox. 10nm ) la aceste structuri, apar fenomene de conductie prin efect de
tunelare ce consta in trecerea electronilor dintr-un conductor in altul prin straturi izolatore ca urmare a
deplasarii benzilor energetice sub actiunea unui camp electric exterior. Aceste jonctiuni pot indeplini functii
comutatie memorare, circuite basculante oscilatoare specific acestora este zgomotul propiu foarte redus si
putere consumata foarte mica.

Efectul hall consta in ampariatia unei tensiuni electrice unui material conductor parcurs de un curent
electric aflat intr-un camp magnetic.

Efectul termo-electric consta in aparitia unei diferente de potential intre doua conductoare metalice
aflate la temeperaturi diferite, dispozitivile care functioneaza pe baza acestui efect se numesc termo-cuple.

Opus efectului termo-electric este efectul Peltier care consta in racirea jonctiunii a doua metale parcurse
de un curent electric de un anumit sens, explicatia fenomenului consta in diferenta energiilor medii ale
electronilor intre cele doua metale.

Dispozitivele de racire se numesc termo-electro-culare se folosesc la controlul temperaturi unor circuite

electronice.
 CURS 3

TEMA2. Materialele magnetice

Definitie. Clasificare :

Materialele magnetice sunt o clasa de materiale care se caracterizeaza prin stari de magnetizatie cu functii
de utilizare. Prin stare de magnetizatie se intelegea starea materiei caracterizata prin existenta momentului
magnetic al unitatii de volum. Aceasta stare este de natura atomica fiind generata de miscarea eletronilor pe
orbite si in jurul axei proprii care dau nastere momentelor magnetice orbitale si de spini. Suma vectoriala a
acestor momente determina momentul magnetic elementar, moment care in lispa in lipsa unui camp
magnetic exterior poate fi null.

Starea de magnetizatie poate fi temporara atunci cand exista doar in prezenta campului extern sau
pemanenta daca nu este conditioanata de acesta =
T +
P .

Magnetizatia temporara (
T ) depinde de campul magnetic care o induce si conform legi magnetizatiei
T = Xm H .
temporara

Aceasta susceptibilitate este o marime scalara la materialele izotrope si una tensoriala la materialele
anizotrope. Mediile care au susceptibilitatea magnetica independenta de intensitatea campului magnetic H se
numesc medii liniare, iar cele care prezinta dependenta intre susceptibilitate si camp magnetic sunt medii
neliniare magnetice. Campul magnetic (H) si magnetizatia dau impreuna inductia magnetica B = 0 ( +
)
permeabilitatea magnetica a vidului si este o constanta universala. In cazul unui mediu linar si izotrop in lipsa
perderilor in material legea inductiei magnetice in forma scalara poate fi scrisa astfel :

B = 0 H + 0M = 0 ( 1 + Xm ) H
B = 0 r H
B=H

Din punct de vederea al magnetizatiei, meterialele magnetice cu magnetizatie termporara se impart in materiale
diamagnetice si materiale paramagnetice, iar cele cu magnetizatie permanenta se inpart in fero-magnetice, anti-
fero-magnetice, materiale ferii-magnetice.

Diamagnetizmul apare datorita interactiunii dintre campul magnetic aplicat din exterior si eletronii atomilor.
Astfel campul magnetic exterior modifica miscarea eletronilor producand o miscare de precesie peste micarea
orbitala. Precesia creaza un camp magnetic prorpiu care se opune cauzei miscorand-o, rezulta o susceptibilitate
magnetica mai mica decat zero si de asemenea o permeabilitate relativa negativa. Aceste meteriale au caracter
liniar.

Paramagnetismul este propiu materialelor care au moment magnetic propriu dar la care in lipsa unui camp extern
aceste momente sunt orientate aleator si nu se manifesta la nivel macroscopic. Sub influenta campului magnetic
exterior aceste momente elementare se orienteaza in directia campului exterior avand ca rezultat: Xm > 0 , r > 1.

Meteriale diamagnetice ( cupru , aur, argint);

Materiale paramagnetice ( aluminiu, crom , plubmu , mangan).

Susceptibilitatea paramagnetica depinde invers de temperatura Xm = C/T .

Fero-magnetismul este propiu materialelor care au momente magnetice elementare necompensate reciproc si se
orientaza pe domenii. Formand domenii magnetice cu magnetizare spontanta . La starea Xm si r au valori foarte
mari si depind de H temperatura si solicitari meganice.

Fero-magnetismul si antiferomagnetismul sunt proprietatile materialele care reprezinta momentele magnetice

spontante neparalele menifestate pe domenii de magnetizatie.

CURS 4

2.Functiile materialelelor magnetice

a) Functia de miez magnetic este folosita la constructia bobinelor, transformatoarelor

In prezenta unui camp magnetic, cu permeabilitatea magnetica realita (r) reactanta unei bobine este
proportionala cu acesta, creste, scade, avand variatie neliniara, liniara, ciclu dreptunghiular, etc.Ceea ce este
foarte util in unele aplicatii.

b) Functia de generare a campului magneto-static prin construirea de magneti permanenti. Acestia sunt
circuite magnetice formate din materiale magnetice magnetizate la saturatie care isi mentin aceasta stare in lipsa
unui camp magnetic exterior.

c) Functia de inregistrare magnetica a informatiei - se bazeaza pe proprietatea materialelor fero si ferii

magnetie de a avea magnetizare remanenta dependenta de campul magnetic de excitatie.

d) Functii neliinare si parametrice se folosesc la fabricarea bobinelor de comutatie, releelor,

amplificatoarelor magnetice.

e) Funtia de ecran magnetic este utila pentru protejarea unor dispozitive si circuite electronice
contraperturbatiilor eletro-magnetice. Efectul de ecranare depinde de adancimea de patrundere a campului
magnetic in matearial si se exprima prin relatia ( = /( ) ) .

f) Functia de traductor piezo-magnetic materialele fero si ferii magnetice sufera modificari ale
dimensinilor exterioare daca sunt supuse magnetizatiei, fenomenul se numeste piezo-magnetism, iar pe baza
fenomenului se construiesc traductoarele piezo-magnetice care transforma energia eletromagnetica in energie
mecanica si invers si stau la baza construirii de generatoare sonore si ultra sonore .

g) Functia de traductor de temperatura se bazeaza pe dependenta permeabilitatii magnetice de

temperatura in special in apropierea temperaturii Curie.

Fero-magnetismul se manifesta pregnant la materialele fero-magnetice cum ar fi fieru,nichelu,cobaltu si

aliajele lor. Materialele fero-magnetice sunt caracterizate prin existenta momentelor magnetice elementare
spontane si orientarea lor paralela pe domenii de magnetizatie. Aceasta stare de magnetizatie se explica prin
existenta dipolilor magnetici elementari dat de rotirea electronilor in atomi.
 La unele materiale fero si ferii magnetice se constata ca proprietatilor lor magnetice depind de directia in
material. Pe anumite directii se produce o magnetizare mai usoara cu consum mai mic de energie de la campul de
inductie exterior. In cazul fierului care o structura cristalina cubica cu fete centrate exista trei directii in care
magnetizarea se face usor, mediu, si greu. Aceste directii sunt :

-directia paralela cu muchiile cubului(usor);

-directie paralela cu diagonalele fetelor cubului(mediu);
-pe o directie paralela cu diagonalele principale ale cubului(greu).

Caracterizarea materialului fero magnetic in jurul unei anumite stari definita prin perechile B H se face
prin urmatoarelele marimi ale permeabilitatii magnetice relative, anume (permeabilitatea relativa statica
rst = B/0 H p )
Care variaza cu H atingand un max si tinzand catre 1.
Permeabilitatea relativa efectiva ( ref ) care caracterizeaza circuitul magnetic realizat cu bobina si miez.
ref = r / 1 + r ( - factorul de demagnetizare ).

Propietatile materialelor feromagnetice sunt influenteate de mai multi factori:

temeperatura, frecventa, timp si impuritati.

Temperatura scade magnetizatia ca urmare a cresterii agitatiei termice la temperatura Qi agitatia termica
depaseste energia de interactiune de schimb, domenii si domeniile de magnetizare dispar complet. (770 grade la
fier, 362 la nichel si 120 grade la crom) .

Frecventa se manifesta in special astfel incat la frecvente mari peste o valoare critica proportional
feromagnetismu scade foarte mult.

Timpul - duce la imbatranirea materialelor fenomen manifestat prin cresterea permeabilitatii relative
initiale, creste valoarea necesara a campului H pentru a obtine o anumita magnetizatie.

Impuritatile cresc valorile campului si energiei de magnetizare astfel unele impuritati ca nichel, cobalt,
crom existente in fier pot imbunatatii caracteristicile magnetice.

Ferii-magnetismul materialele ferii magnetice au caracteristic faptul ca momentele magnetice au o

orientare neparalela. Aceste materiale se numesc si ferite si au in compozitie elemente divalente de tipul mangan,
zinc, nichel, etc. Din punt de vedere al conductibilitatii majoritatea feritelor au caracter semiconductor , sunt dure,
casante nu pot fi prelucrate mecanic in afara de slefuire.

Atat meterialele ferii si fero magnetice introduse intr-un camp magnetic exterior consuma o parte din
energia acestuia, ca urmare a unor procese fizice care au loc in acestea. Energia activa consumata se tranforma de
regula in caldura. Principalele tipuri de pierderi sunt :

- prin curenti turbionari;

- prin magnetizare;

- prin rezonanta magnetica, etc.

 Curentii turbionari apar ca urmare a actiunii legii indunctiei eletro-magnetice conform careia un camp
magnetic variabil produce in acelasi loc si timp un camp eletric variabil si invers. La randul lor curentii turbionari
produc un camp magnetic variabil care se opune celui initial, existenta curentilor turbionari intr-un material
genereza prin efect Joule caldura care se disipa in mediul ambiant. Reducerea curentilor turbionari se poate face
prin cresterea rezistivitatii materialului o metoda eficienta este realizarea sa sub forma de stratul subtiri
perpendiculare pe directia curentilor izolate intre ele numite tole.

Tipuri de materiale magnetice

Materialele fero si ferii-magnetice se clasifica in functie de forma si dimensiunea curbelor de magnetizare:

(panta acestora K = B/H )
- materiale magnetice moi;
- materiale magnetice dure.

Materialele magnetice moi au permeabilitatea magnetica foarte mare, sunt folosite pentru fabricarea
miezurilor destinate functiilor de memorare si

Materialele magnetice dure au k<0,8 si se utilizeaza pentru inregistrarea magn. a informaticii ( K<0,4 ) si
pentru magn. permanenti ( k>0,4 ).

Materiale pentru miezuri magnetice sunt materiale magnetice moi cu rezistivitate ridicata si care pot fi
prelucrate mecanic, intre acestea in primul rand sunt aliajele fierului ( aliaje fier-siliciu laminate la cald, aliaje fier-
siliciu laminate la rece, aliaje fier-siliciu aluminiu sau alsifer, aliaje fier-nichel se numesc permaloi au prop. puternic
dependente de compozitie si tratament termic au un r foarte mare dar si pierderi foarte mari prin curenti
turbionari. Aliaj fier-cobalt care au inductie de saturatie mare daca cobaltul in prop. 50% - mat. termic dur si
casant.

CURS 5

1) Definitie + clasificare. Materiale dielastice sunt materialele care se caracterizeaza prin

stari de polarizatie electrica adica acele stari in care apar momente electrice ale unitatii de volum 0.

Starea de polarizatie electrica inseamna concentrarea de sarciini electrice opuse in zone invecinate.
Aceasta stare poate fi:

-permanenta - dca nu depinde de intensitatea locala a campului electric;

-temporara - daca este produsa si depinde de un camp electric local aplicat din exterior;
-cvazi permanenta -este intalnita la electrezi (acestia sunt creati prin tratament termic in prezenta unui
camp electric si se numes termo-electrezi sau prin iluminarea in prezenta campului electric si se numes foto-
electrezi).
 Paralizarea permanenta poate fi :

o spontana ( pro electrica ) atunci cand apare in lipsa campului electric in anumite zone de
temperatura in cristale nesimetrice numite cristale feroelectrice.
o piezo-electrica produsa in cristale nesimetrice in prezenta unei presiuni mecanice aplicate din
exterior.

Polarizarea temporala poate fi :

o de deplasare ( ionica / electronica );
o de orientare bipolara.

La majoritatea dielectricilor se manifesta mai multe macanisme de polarizare cu ponderi diferite

conducand in final la polarizare totala a materialelor.
Dielectrici solizi pot fi: -cristalin;
-partial cristalin;
-necristalini.

Unele proprietati nu apar decat in starea cristalina cum ar fi :

- piro electricitatea;
- piezo electricitatea.
- fenomene electro optice.

Dielectricii au caracteristica rezistivitatea > 108 m (f. mare) si se pot gasi in stare solida, lichida, gazoasa
sau mezomorfa (cristale lichide).

2) Functiile dielectricilor

a) Functia de izolatie electrica necesita rezistivitate foarte mare si rigiditate dielectrica foare mare.

Se foloseste la umplerea sau protectia componentelor eletronice si ca piese eletro-izolante.

b) Functia dielectric pentru condensatoare necesita materiale cu capacitate de polarizare foarte mare
pentru a acumula sarcini eletrice mari pe unitatea de volum.

c) Functia de tranductor electro-optic foloseste diverse efecte electro-optice pentru realizarea de

dispozitive de afisare, memorii optice, deflectoare spatiale pentru fasciule laser, modulatoare optice etc.

d) Functia de tracutor piro-electric care necesita materiale cu polarizare dependenta de temperatura

pentru construirea de detectoare piro-electrice, detect. de microunde, detect. optice.

e) Functia de electret care permite construirea de generatoare de camp electro -static.

Starea de polarizare presupune existenta unui camp electric local care exercita directe asupra unei unitati
polarizabile (atom, ion, molecula ) si nu coincide cu campul macroscopic.

Polarizabilitatea a unui dielectric monocristalin este formata din 3 componente, iar cea a unui material
poli-cristalin este formata din 4 componente.
 Polaribilitatea totala = e + d + i + f ( e - pol. electrica data de deplasarea uni atom ).

d - pol. de orientare care apare in molecule bipolare;

i - pol. ionica data de deplasarea ionilor in jurul poz de echilibru;

f - pol. interfaciala care apare in zonele neomogene caracteristice materialelor monocristaline

(ceramice si ferite).

3) Fenomenele de polarizare indusa

Nu apar instantaneu la aplicarea campului electric extern.

Defazajul catre cauza (camp electric) si efect conduce la aparitie unui ciclu de histerexis parcurs de
material atunci cand variatia de campului este periodica.
Dielectricii reali poseda o concentratie foarte mica de sarcini electrici libveri care se pot deplasa sub
actiunea campului electric generand un curent de conductie.
Densitatea acestor sarcini este mai mare la suprafata materialului, prin urmare se pot evidentia o
conductivitate electrica de valoare v si una de suprafata s.
Conductivitatea electrica depinde de mobilitatea purtatorilor si de temperatura.
Dependenta curentului de conductie de campul electric exterior care il produce este in functie de tipul de
dielectric, starea de agregare sau altele.

Materialele dielectrice si caracteristicile lor:

1) Mica si materialele pe baza mica

Mica - silicat de aluminiu continut in pincipal , oxid de aluminiu si grupe OH.
Mica prezinta structura cristalina stratificata. Este foarte utilizata pentru condensatoare.
2) Sticle silicat - fac parte din categoria campurilor avand la baza biozid de siliciu in amestec cu oxizi ai
metalelor alcaline, bioxizi met alacalino-pamantoase, alti oxizi.
Prezenta bioxidului de siliciu pus in aceste mat. fac ca acestea sa fie remarcabile avand cel mai mic
coef de dilatare termica.
3) Dielectrici ceramici - sunt utilizate in special ca materiale sau piese electro-izolante.
Prezenta oxizilor de Ba, Al si Si det. caracteristicile dielectrice pentru diverse aplicatii.
Dielectricii din oxizi de titan si zirconiu sunt utilizate pentru condensatoare de inalta frecventa si
au permitivitate relativa foarte mare.
4) Materiale sintetice termoplastice - au ca utilizare izolatie pentru cabluri, dielectric pentru
condensatoare, piese electroizolante, lacuri si rasini electroizolante.
5) Materiale sintetice termorigide - sunt polimeri cu condistenta dura care se inmoare greu la temp.
inalte cei mai multi se carbonizeaza inainte de inmuiere.
6) Materiale dielectrice neliniare - sunt de doua feluri :
a) materiale uniaxa - sarea rochele - la care permeabilitatea electrica relativa depinde puternic de
temp. si de camp. electric.
b) materiale multiaxa - sunt utilizate ca materiale fero-electrice rezistente mecanic si la umiditate.
Utilizate ca dispozitive octoelectronice de tipul modulatoarelor traductoarelor, deflectoare spatiale.
 CURS 6

TEMA3. Materiale piezoelectrice

Piezoelectricitatea este propirietatea de modificare a starii de polarizare sub actiunea unor tensiuni
macanice. Ca urmare a polarizarii apar tensiuni electrice pe suprafetele laterale ale materialului. Exista si efectul
invers de deformare a retelei cristaline sub actiunea unui camp electric. Cel mai cunoscut material piezoelectric
este quartzul, la temperatura normala se cristalizeaza in sistem trigonal urmatoarele elemente de simetrie. O axa
de ordinul 3 numita axa optica. Trei axe perpendiculare pe prima formand intre ele 1200 numite axe electrice. O
lumina polarizata liniar care strabate cristalul dea lungul axei optice poate fi rotita ca plan de polarizare si anume:

- spre stanga (cristal levogil).

- spre dreapta (cristal dextrogil).

Propietatile electrice mecanice si optice depind de directiile din cristal pe care se analizeaza (quartzul este
anizotropic), axele de coordonate se aleg in mod uzual astfel OZ pe directia axei optice, OX pe una din axele
electrice si OY perpendicular pe palanul celorlalte doua. Pentru aplicatiile practice, cristalul de quartz este taiat cu
precizie dupa directii bine definite in raport cu axele cristalografice. In afara de piezoelectricitate si anizotropie
quartzul se mai caracterizeaza prin factori de calitate ridicata (pierderi interne reduse).

Stabilitate termica ridicata a parametrilor acestuia.

Frecventa de rezonanta care este independenta de temperatura. Posibilitatea cresterii de cristale

sintetice. Aplicatia cea mai cunoscuta a quartuzului este oscilatia ocilatorului electric acesta permite o stabilitate
relativa foarte mare.

Cristale lichide

Sunt o categorie de materiale dielectrice avand o stare intermediara (stare mezomorfa) intre starea
izomorfa cristalina si starea lichida. Aplicatiile lor principale sunt in sistemele de afisare a caracterelor alfa
numerice si a imaginilor ca urmare a consumului de energie a dimensiunilor si greutatii reduse. Starea de cristal
lichid este prezenta la putine substante organice si se manifesta intre doua temperaturi T1 si T2

T1 este temperatura de topire a solidului si de trecere spre starea mezomorfa cand materialul devine
vascos si tulbure.

T2 temeperatura de limpezire a cristalului lichid .

Pentru ca un cristal lichid sa poata fi aplicat in industria electronica si IT se impun cateva cerinte:

- stabilitate electro-chimica si foto-chimica foarte buna;

- incolor si transparent in straturi subtiri;
- rezistivitate ridicata ( > 1010 m );
- vascozitate redusa;
- anizotropie electrica ridicata.
 Un asemenea material aflat in stare cristalina are molecule orientate pe o directie precisa in starea
mezamorfa intermediara partial orientate. Starea de orientare a moleculelor se poate aprecia printr-un parametru
de ordine defenit in starea mezamorfa.

este unghiul dintre directia preferentiala pe orientare a moleculelor si axa lunga a lor.
Valorile uzuale ale lui S sunt intre 0,3 si 0,9 si depinzand de temperatura.

Clasificarea cristalelor lichide:

1. Dupa modul de obtinere se numesc:

a. - Termo-trope prin racire sub T1 sau incalzire peste T2;
b. - Liotrope obinute din solutii lichide prin marirea de concentratiei la evaporarea solventului
sau in solutie.
2. Dupa ordine:
a. - Nematice - caracterizate prin orientarea aprox. paralela a moleculelor pe o singura directie in
tot volumul;
b. - Smactice - in care moleculele sunt orientate pe o directie si stratificate;
c. - (Cristale lichide) Colesterice - au ordinea cea mai ridicata, strucutara si stratificata in plauri.

3. Dupa modul de lucru cristalele lichide pot fi:

a. care functioneza prin transparenta;
b. care functioneza prin reflexie.

Efecte electro-optice in cristalele lichide nematice:

a. Efectul de camp sub actiunea campului electric in C.L.N. se produc diverse efecte utile in
aplicatiile de afisare a informatiei de rotire nematica;
b. Efecte de culoare gazda;
c. Efect de culoare prin birefringenta controlata;
d. Efectul schimbarii de faza.

Efectele mentionate mai sus se produc prin aplicarea uni camp electric exterior constant sau variabil si
care schimba orientarea moleculelor .
Moleculele oaspete sunt molecule dicroice sunt intr-un cristal lichid numit gazda. Un mediu dicroic este un
mediu capabil sa absoarba o componenta spectrala a luminii polarizate.
Efectul de culoare gazda consta in absorbtia sau transmiterea selectiva a unei anumite lungimi de unda de
catre lichidul dizolvat in gazda.
Direfringenta este important pentru obtinearea culorilor cu ajutorul cristalelor lichide nematice, spre
deosebire de efectul anterior, care permite obtinerea unui numar finit de culori, prin folosirea mai multor straturi
de cristal, in cazul bi-refringentei controlata electric se poate obtine un spectru mult mai larg.
 CURS 7

Materiale semi-conductoare

Definitii. classificare. Propietati

Materialele semi-conductoare sunt materialele a caror conductivitate electrica este cuprinsa

aproximativ intre 10-10 103 si se situeaza din acest punct de vedere intre conducotare care au
conductivitatea cuprinsa intre 104 -106 izolatoare 10-12 - 1018

Proprietatile lor electrice legate de conductivitate sunt puternic influentate de prezenta dorita a
unor impuritati. Semi-conductoarele se deosebesc fundamental de conductoare nu numai prin valoarea
conductivitatii dar si prin modul in care aceasta variaza cu temperatura (valoarea conductivitatii creste
cu temeperatura in timp de in conductoare aceasta scade) , deasemenea valaorea conductivitaiti semi-
conductoarelor este puternic influentata de defectele existente in structura cristalina a meterialului si de
factori externi, in timp ce la conductoare acestea nu au nici o influenta.

Primul material semi-conductor considerat odata cu aparitia tranzitorului a fost odata cu

germaniul, insa acesta era practic nefolosibil in multe aplicatii datorita curentului rezidual aparut la
temeperaturi nu prea mari. In plus prop. modeste ale oxidului de germaniu nu permitea dezvoltarea
unor tehnologii performante de aceea dupa o existenta relativ a germaniului apare siliciu care devine
inlocuitorul acestuia ca inlocuitor al germaniului datorita curentilor rezidual mult mai mici si a prop.
deosebite care au permis utilizarea tehnologiilor moderne, deasemenea costul redus al siliciului a permis
utilizarea lui pe scara larga conducand la produse cu pret economic. Reducerea considerabila a
dimensiunilor fizice ale componentelor integrate paralel cu reducerrea puterii disipate pe componenta
au permis cresterea continua a gradului de integrare incat in prezent se dezvolta tehnologii
submicrometrice si nanometrice in paralel cu integrarea mai multor tipuri de semiconductoare pe acelasi
suport. Cu toate avantajele sale legate de siliciu acest material ramane inca modest din punct de
veredere a performantelor sale la frecvente foarte inalte in domeniul optic astfel incat in ultimi ani au
fost dezvoltale si alte materiale care sa poata acoperii aplicatiile in care siliciul devine inutilizabil. Acestea
sunt in principal meteriale semiconductoare compuse din grupele III - V si respectiv II si VI, notand cu A si
B, metarialele ce apartin grupei a-III-a respectiv a-V-a al tabelului periodic al elementelor. Compusii A III
si B V sunt constituiti din:

a. indiu-galiu-aluminiu sau combinatii echivalente;

b. stiviu arseniu,fosfor
 Aceste meteriale galiu, arseniu sunt utilizate in aplicatii optice si de microunde.

Clasificarea meterialele semiconductoare

Materiale semiconductoare pot fi :

-materiale elementare ;
-materiale compuse:
-compusi din grupa 4 4 (siliciu carbon , siliciu germaniu);
-compusi 3 5 (garniu arseniu, garniu stidiu, aluminiu stidiu );
-compusi cuaternari (garniu, indiu , fosfor, arseniu)
-compusi din grupa 2 si 6 (cadmiu, sulf)
-compusi complexi (din grupele 1, 4 si 5 : cupru arseniu sulf)

Functionarea dispozitivelor semiconductoare se bazeaza pe deplasarea purtatorilor de sarcina

(electroni si gauri) in materiale. Nivelele energetice pe care electronii le pot ocupa in sorpul solid sunt
dispuse in interioriul unor beize energetice permise separate de beize interzise in care electronii nu pot
exista si nu au energie. La temeperaturi mai mari de 0 absolut exista intotdeauna un numar de lectroni
liberi si de goluri a urmare a ruperii unor legaturi covalente. Pentru a creste coductivitatea unui
materiale semiconductor se introduc prin dopare controlata impuritati atomi de meteriale straine care
au numar diferit de electroni de valenta decat semiconductor ( ex : daca in siliciu care este tetra-valent
se substituie unui atom de baza cu atomi din grupa 3 va rezulta un deficit de electroni pentru legaturile
covalente si ca urmare va exista o concentratie mai mare de goluri decat electroni liberi,
semiconductorul se numeste de tip p si conductia este data in principal de goluri ). In alta situatie cand
unii atomi de baza sunt substituiti cu atomi din grupa 5 (volfram,arseniu) vor exista electroni liberi
nefixati in legaturile covalente care vor participa la conductie. In acest caz semiconductorul este de tip n
iar conductia este in principal electronica.
Materialele din grupa 3 se numeste acceptoare, iar cele din grupa 5 dornoare. Semiconductoarele
nedopate se numesc intrinseci, iar conductia acestora este data deopotriva de electroni si de goluri.
Conductivitatea electrica a semiconductoarelor este puternic influentata de existenta purtatorilor mobili
de sarcina electrica ( electroni si goluri ).

Functiile meterialelor semiconductoare:

Functia de doncutie controlata in tensiune pentru indeplinirea functiei de conductie electrica

comandata in tensiune materialele semiconductoare trebuie sa indeplineasca cateva conditii.
Conductivitatea electrica buna si usor de controlat prin camp electric. Dependenta de temperatura cat
mai mica a conductivitatii, dependenta de frecventa cat mai mica a conductivitatii si permitivitate
electrica mica putin dependenta campul electric sau de curentul de productie. Un parametru important
care carac. prop. de conductie ale unui semiconductor este rezistenta la patrat, ea reprezinta valoarea in
Ohmi a rezistentei unui patrat de material semiconductor de grosime data indiferent de dimensiunea
laturi acestuia.
Cele mai utilizate semiconductoare de acest tip sunt : -siliciu, germaniu si arseniura de galiu
avand la dopari uzuale rezistenta pe patrat de ordinul 10 60 pentur germaniu , 2 -50 pentur siliciu si
1001000 pentru arseniura de galiu . Pe baza acestor functii se construiesc dispozitive semiconduc. de tipul:
rezistoarelor, diodelor, tranzistoarelor.

Functia de conversie octoelectronica. Materialele semiconductoare pot interactiona cu radiatia

optica producand fenomenee octoelectronice deosebit de utile in tehnologia IT, aceste fenomene sunt
de 3 tipuri de generare a radiatiiei optice , de detectie a radiatiei optice si modulare a parametrilor
radiatiei optice.
Generarea radiatiei optice se baeaza pe fenomenul recombinarilor radiative a perechilor de
purtatori de sarcina. Prop se manisfesta numai in cazul semiconductoarelor cu banda interzisa directa
care au o diagrama energetica la care un minim din banda de conductie corespunde unui maxim din
banda de valenta.
Detectia de radiatie optica este fenomenul opus generarii si are loc atunci in cand
semiconductorul absoarbe energie optica receptionata sub forma de punte de energie si produce
ruperea legaturilor covalente eliberand perechi de purtatori electroni-goli. Fenomenul are loc la orice tip
de semiconductor cu banda interzisa directa sau indirecta sau numai daca energia fotonului este cel
putin egala cu banda interzisa a semiconductorului . Absorbtia radiatiei optice modifica concentratia de
purtatori liberi si prin aceasta, conductivitatea electrica a semiconductorului efect foto-conductif este
metoda cea mai folosita de detectiea a radiatiei optice, mai sunt si altele cum ar fi efectul foto-voltaic,
efectul termic. Efectul foto-voltaic consta in aparaitia unei diferente de potential intr-o joncutiune
semiconductoare Pn asupra caruia cade o radiatie optica pe baza acestui efect se construiesc celulele
foto-voltaice. Efectul foto-emisiv consta in emisia de electroni liberi de catre un semiconductor asupra
caruia cade o radiatie optica, acesta este un efect extern spre deosebire de cel foto-voltaic care este unul
intern in sensul ca purtatorii generati nu parasesc semiconductorul.
Modulatia radiatiei optice se produce atunci cand un flux optic traverseaza un semiconductor ale
carei prop. se modifica intr-un anume mod si care actionand asupra radiatiei optice ii modifica uniii
parametrii. Un caz tipic de modulatori optic este cel electro-optic cand un camp electric aplicat asupra
semconductorului ii modifica indicele de refractie.

Functia de detectie a radiatiilor nucleare. Radiatiile nucleare sun puternic abosrbite de

materialelle semiconductoare si avand energie mare acestea provoaca ruperea legaturilor covalente si
aparitia de perechi de purtatori liberi. Prin radiatie nucleara se inteleg diverse particule atomice grele
(protoni, neutroni, deutroni, particule alfa, fragmente de nucleu, radiatii peta si radiatii gama). Absorbtia
radiatiei nucleare se poate caracteriza printr-o marime numita aduncime de patrundere sau ptrin-o alta
marire numita putere de stopare. Adancimea de patrundere este distanta masurata de la suprafata
semiconductorului pana la care intensitatea radiatiei scade de e ori (baza logaritmilor naturali). Puterea
de stopare este definita ca pierdere de energie a particulei pe unitatea de lungime a traectoriei. Trebuie
remercata ca energiile radiatiei nucleare sunt mult mai mari deat energia beizic interzise a
semiconductorilor. Ca urmare si mecanismele de interactiune dintre radiatiile nuclare si
semiconductorilor sunt mult mai complicate.

Functia de conversie termo-electrica. Temperatura influenteza direct proprietatile si

caracteristile materialelor semiconductoare. In primul rand ea actioneaza asupra structuri bazis intersie
asemiconductorului si aceasta scade cu cresterea temperaturii, aceasta determina modificarea
conducitivitatii electrice a materialului semiconductor. Dependenta de temperatura a rezistivitatii este
fenomenul care sta la baza constructii si functionarii termistoarelor utilizate sau ca tracutor termic in
gama temeperaturilor obisnuite si medii cateva sute de grade celsius.

Functia de conversie mecano-electrica. Unele propietati ale materialelor semiconductoare sunt

dependete de actiunile mecanice care se exercita asupra acestora. Aceste actiuni se impart in actini
datorate potentialiului de feromatie si actiuni piezo-electrice. Functia este utilizata in materiale pentru
traductoare de energie elastica in energie electrica si invers in materialep entur dispozitive piezo-
electrice in materiale pentru dispozitive elasto-optice si materiale pentru aplificare de unde electrice.

Marind mult tensiunea inversa se constata ca de la o anumita valoare crititca numita tensiune de
strapungere se produce strapungerea jonctiunii si daca nu se iau masuri delimitare acestuia se ajunge la
distrugerea jonctiunii. Strapungerea se poate produce prin 3 mecanisme diferite, doua datorate cresterii
campului electric in jonctiune si altul datorita incalzirii si ambalarii termice.

Primul mod este strapungerea prin efect de camp (efectul zenar) si se datoreaza cresterea
energiei propiei a electronilor din legaturile covalente datorita intensitatii mari a campului electric din
regiunea de trecere. La o valoare critica numita camp de strapungere, legaturile covalente se rup
eliberand perechi de purtatori liberi, astfel curentul creste brusc.
Al doilea mod de strapungere este strapungerea prin avalansa numita si ionizarea prin avalansa .
Al treilea mod este prin ambalare termica, puterea termica produsa in jonctiune se tranorma in
caldura care dacan u este disipata rapid in mediul extern produce cresterea temperaturii si a curentului
fenomen care se poate auto-intretine.
In general cele 3 fenomene nu apar simultan desi se pot condictiona recpiroc. In majoritatea
cazurilor, strapungerea este un fenomen nedorit care trebuie evitat tinand jonctiunea departe de
tensiuena de strapungere. Aplicatiile uitile ale fenomenului de strapungere sunt la diodele si la
tranzitoarele cu avalansa.

CURS 8

FIBRE OPTICE

1. Considerati in general ( clasificare )

Dupa anul 1960 datorita gratiei descoperiri radiatiei laser cu cele 4 propietati esentiale care sunt
(directivitatea, monocromaticitatea, coerenta si intensitate) cercetatorii incercasera sa foloseasca
aceasta descoperire in domeniul comunicatiilor, sa constatat insa ca datorita conditiilor atmosferice
radiatia laser este mult atenuata dupa un interval de timp relativ scurt. De aceea sau cautat noi solutii
pentru transmitarea de informatii la distanta ajunganduse la noi linii de telecomunicatii concretizate in
tuburi de metale combinate cu sisteme complexe de lentile si oglinzi, desi aveau parametrii buni aceste
instalatii erau prea voluminoase si costisitoare si in acest fel sa ajuns la ideea utilizarii totusi a radiatiei
laser a fibrea si a cablurilor optice datorita avantajelor pe care le prezinta, constituie cel mai eficient
mijloc de transmitere a semnalelor in diferite scopuri (telefonie multipla, transmisiuni de date, video-
telefonie, etc). Acest avantaj mare se datoreste mai ales maririi benzii de frecventa a semnalelor ce pot fi
transmise. Cresterea volumului de informatii vehiculate, economisirea unor materiale deficitare, avantaj
in extinderea frecventelor liniilor de telecomunicatii, cresterea fiabilitatii in functionare a liniilor de
telecomunicatii in cabluri.

Fundamentele intelegereii propagarii radiatiilor in gidurile de unda dielectrice, adica fibrele

optice, o constituie analiza solutiilor ecuatiilor lui Maxuel ce descriu campul electric si magnetic din
interioroul gidurilor de unda in plus deoarece lungimea de unda a radiatiilor luminoase are valori extrem
de reduse de ordinul micrometrilor in comparatia cu dimensiunile fibrei optice se poate obtine o buna
aproximare a relatiilor de propagare prin neglijarea totala a lui landa. Domeniul fizic care accepta acest
caz limita ( tinzand catre 0) este optica geometrica. Aplicarea conceptelor opticii geometrice permit o
buna intelegere a comportarii fibrelor optice in majoritatea aplicatiei. In limbaj optic un ghid de unda
dielectric permite propagarea radiatiei luminoase prin reflexie interna toatala. Aceasta se datoreste
faptului ca centrul sectiunii cilindrice acestuia, adica miezul fibrei este confectionat dintr-un material
dielectric transparent cu indice de refractie N1 mai ridicat decat materialul dielectric inconjurator
(invelisul fibrei). De aceea razele de lumina incidente in fibra cad sub un unghi mai mic decat un unghi
critic pentru care se obtine reflexia totala si astfel vor fi gidate in interiorul fibrei optice. Din punct de
vedere al campului electromagnetic un gid de unda metalic are doua multimi de solutii pentru cele doua
moduri de propagare ( modul transversal magnetic, modul transversal electric). Ambele moduri sunt
caracterizate prin vectori, campelectric si magnetic avand numai componente transversale directiei de
propagare. Intr-un gid de unda optic apar si alte moduri de propagare, totusi numai modurile cu simetric
cilindrica transversal electric si transversal magnetic sunt pure avand componente electrice si magnetice
si pe directia de propagare. In concluzie caracteristicile modurilor de propagare intr-un gid de unda optic
sunt mult mai complexe decat cele ale modurilor intr-un gid de unda clasica. O alta diferenta majora este
consecinta faptului ca in ghidul de unda optic energia se propaga printr-un material dielectric cu indicele
de refractie diferit de unu, pe cand intr-un ghid de unda metalic energia se propaga in vid. Primele fibre
optice au aparut dupa anul 1961 si erau confectionate din sticla dopata cu neodim sub forma unor baze
cilindrice,aveau o strucgura omogena si se foloseau pentru transmiterea radiatiei cu lungime de unda de
1,6 microni emisa de un laser , un mediu activ solid (yadneodim) atunci au aparut si primele aparate
numite fibrocoape care utilizau fibrele optice ca mediu de transmisie iluminare si vizualizare in locuri
greu accesibile cu aplicatii in domeniul medical. Utilizarea fibrelor optice ca transmisii in telecomunicatii
pe purtatoare laser a fost propus in anii 1966 de catre doi cercetatori japonezi insa atenuare radiatiei in
fibra era de 1000db/km. In anul 1970 firma cormingglass a realizat o fibra cu atenuare specifica de
numai 20db/km si apoi se fac noi progrese ajunganduse in prezent la atenuari de <1db/km.

2. Clasificarea fibrelor optice (propagarea radiatiilor prin fibre optice)

Fibra optica este un gid de unda dielectrica in gama optica cu sectiune circulara utilizata pentru
trasnmiterea la distanta a purtatoarelor optice modulate prin care se asigura o lungimede banda foarte
mare. O fibra optica este un mediu transparent la radiatia luminoasa constituita dintr-un miez cilindric cu
indice de refractie M1 de raza a inconjurat de un velis avand raza b si indicele de refractie M2, putin mai
mic decat al miezului.

Clasificarea din doua puncte de vedere.

Dupa nr. de moduri ce se propaga pot fi:

fibre unimod la care diametrul miezului fibrei este comparativ cu lungimea de unda a
radiatiei care se propaga;
fibra multimod cla care diametrul miezului este mult mai mare.

Fibrele unimod nu se pot cupla decat cu surse lasr coerente cu intensitati mult mai mari decat cea
a surselor de radiatie folosita in fibrele multimod. Fibrele multimod permit utilizarea unor surse de
radiatie incoerente fiind mai des utilizate in practic.

In functie de distributia indicelui de refractie pot fi:

Cu indice de refractie cu variatie discontinua in treapta se numesc fod sicu variatia continua
gradata a indicelui de refractie in sectiunea miezului.

Cele mia raspandite in tehnica si cele mai simple sunt fibrele optice discontinue, pentru cei doi
indici de refractie exista relatia M2=M1=1- , in care <1 si reprezinta diferenta normata a indicelor de
refractie ( = (M12-M22)/(M12+M22), mentinerea si gidarea radiatiei in miez se face prin scaderea radiala
continua a indicelor de refractie dupa o lege arbitrara deoarece valorile lui M0 si NA in faloarea absoluta
in practica, = 0,01 la 0,02 de aceea poate fi considerata ca un caz particular al FOG. Cel mai raspandit in
practica este FOG-ul cu indice parabolic.

Aplicatii:

- in medicina interna in endoscopie,fibro-gastro-endoscop, fibro-rectoscop

- in telecomunicatii

- in domeniul transmiterii imaginilor(in armata)

- in spionaj( cablurile electrice folosite in acest scop sunt formate din fibre optice impredite,
fiecare fibra optica are diametrul de 50microni, fetele de intrare si iesire sunt de forma patrata cu latura
de 5cm.

Componentele unui sistem de telecomunicatii optice :

Sursa de radiatie optica este dispozitivul care genereaza radiatia optica ca purtatoare a
semnalului informational. Pentru comunicatii optice se pot utiliza atat surse necoerente cat si cele
coerente. Cele mia utilizate surse de radiatii : diodele laser.
 Modulatorul optic este dispozitiviul care transpune semnalul informational pe purtatoarea
optica, in comunicatii optice se pot utiliza diferite mudule optice. Modulatia purtatoare optice putanduse
realiza intr-un dispozitiv separat, cazul modulatiei externe sau in interiorul unei surse de radiatie. Mediul
de transmisie al purtatoarei modulate poate fi deschis (atmosfera spatiu extra atmosferic) caracterizat
prin anumiti parametrii de transmisie sau inchis (transmisie ghidata) .Acestia constau din detectori si
surse de radiatii cuplate prin circuite electronice care redau semanalului forma si nivelul initial.

Fotodetectorul este dispozitiviul care transforma semnalul optic modulat in semnal electric
extragand informatia utila din purtatoarea optica, ca foto-detectoare se utilizeza foto-dioade
semiconductoare cu sau fara amplificare interna