CUM INTELEG PRESCOARI EMOTIILE?

Privind efectele varstei, modalitatile de a raspunde si emotiile specifice ale cunoasterii

fericirii, tristetii, furiei si fricii, 45 de prescolari cu varsta intre 26-54 de luni (M=40,7 luni) au fost
examinati. O masura valida implicand si marionete au fost concepute pentru a captura atentia
subiectului, si pentru a incorpora evaluarea in cadrul interactiunii sociale continue. Rezultatele
acestor masuri au indicat ca :

(a) subiectii mai in varsta au numit si recunoscut exprimarile emotionale mai bine decat
subiectii mai tineri;

(b) abilitatea de a recunoaste exprimarile emotionale a fost mai mare decat cea de a le
numi, in special pentru exprimarile fricii;

(c) abilitatea de a recunoaste exprimarile fericirii a fost mai mare decat cea pentru emotii
negative (tristetea, furia si frica), intrucat numirea exprimarii fericirii a intercut cele de furie
si frica;

(d) abilitatile de a recunoaste si numi exprimarea tristetii au intrecut abilitatile de exprimare

a furiei si fricii;

(e) situatiile de fericire si tristete au fost mai usor de interpretat; si

(f) subiectii au facut erori specifice pentru emotii special. Implicatiile teoretice si empirice
ale intelegerii substantiale ale tinerilor prescolari sunt discutate.

O lucrare empirica recenta a sugerat ca ambele surse de expresivitate si situationale ale

informatiilor sunt importante in judecarea emotiilor, chiar de la o varsta frageda. Cele doua surse de
informatii merg mana-in-mana; de exemplu, copilasul probabil are nevoie sa fie competent in
identificarea exprimarilor emotionale inainte ca el/ea sa le poata asocia cu anumite situatiie ( sa stie
anumite evenimente pentru emotii speciale, ex: cand primesc un cadou, ma simt fericit/a) In plus,
aceasta sursa de informatii poate fi folosita de prescolari atunci cand sa confrunta cu emotiile altora,
depinzand de circumstantele in care judecarea emotiei a fost facuta.

Primul scop major al acestei cercetari a fost de a evalua abilitatile tinerilor prescolari de a
identifica exprimarile emotionale numindu-le (etichetandu-le) si punctand pe ele (recunoasterea).
Modificarea varstei in cadrul celor doua modalitati de raspuns a fost, de asemenea, specificata.
Ridgeway, Waters si Kuczaj (1985) au confirmat ca de la 60% la 90% din cel de 24 de luni au
recunoscut cele 4 emotii (nu exprimarile; fericirea, tristetea, supararea si frica), intrucat de la 83% la
97% le au folosit in vorbirea lor la 36 luni.

In plus, este de asemenea probabil ca cei mici, in perioada prescolara timpurie sa fie mult
mai capabili de a identifica exprimarile emotionale , recunoscandu-le mai mult decat sa le numeasca.
Aceasta discrepanta poate fi datorata dezvoltarii abilitatii limbajului precum si usurinta relativa de
activare a recunoasterii fata de rechemarea memoriei emotionale.

1
 Al doilea scop major a fost de a examina schimbarea varstei in interpretarea situatiilor
emotionale. Includerea masurilor de etichetare si recunoastere in acest studiu au facut posibila
explorarea relatiei dintre identificarea exprimarilor emotionale si situatii; doar una, sau ambele, se
pot schimba cu varsta; schimbarea de varsta in cunoasterea exprimarilor emotionale poate sta la
baza schimbarii varstei in cunoasterea situatiilor emotionale.

Al treilea scop major a fost acela de a examina efectele emotiilor specifice (fericire, tristete,
furie si frica) in numirea si recunoasterea exprimarilor emotionale si in interpretarea situatiilor
emotionale. Teoretic, informatiile personale si sociale semnalate de fiecare emotie sunt destul de
diferite (Izard, 1971). Teorii ale emotiilor discrete ar prezice, de asemenea, ca cei mici vor intelege
emotiile in ordinea in care aceste emotii au devenit adaptabile in viata copilului. Prin urmare, a fost
prezis ca intelegerea emotiilor va varia de a lungul emotiilor. Cateva exprimari si situatii emotionale
vor fi mai usoare decat altele pentru tinerii prescolari pentru a le identifica fie prin numire, fie prin
recunoastere.

Exprimarile fericirii si situatiile de fericire sunt prezise a fi cele mai usor de identificat. Este,
de asemenea, probabil ca situatiile si exprimarile de tristete sa fie prcis identificate, dar aceasta
distingere dintre emotiile negative, in special identificarea corecta a fricii si furiei, va fi dificila pentru
tinerii prescolari. De asemenea, altii au explorat efectele emotiei. Mai mult, subiectii acestui studiu
au fost, in medie, mai mici decat cei din studiile citate anterior.

Al patrulea scop major al studiului a fost de a merge peste efectele specifice ale emotiile
specifice exacte, de a identifica erorile emotiilor specifice in numirea si recunoasterea exprimarilor
emotionale si in interpretarea situatiilor emotionale. Diferentierile dintre exprimarile fericirii versus
nefericirii pot fi dobandite foarte devreme (cu cateva erori). Diferentierea dintre furie si frica poate fi
dificila pentru tinerii prescolari. (Borke, 1971, 1973; Bullock & Russell, 1984; Michalson & Lewis,
1985; Stein & Jewett, 1986). Furia poate fi confundata, de asemenea, cu tristetea.

Astfel de erori se pot schimba cu varsta, astfel de schimbari de varsta difererand in

exprimarile emotionale si in situatiile emotionale. De exemplu, intr un studiu anterior, prescolarii
adesea aratau fete triste si furioase, precum si fete care mimau frica, atunci cand erau rugati sa
mimeze frica; aceasta tendinta a scazut de a lungul timpului. Erori in identificarea anumitor situatii
emotionale negative pot persista si in anii prescolari tarzii.

Studiul nostru, prin urmare, adauga la datele raportate de Borke (1971,1973) si Michalson si
Lewis (1985), care sunt aproape paralele. In plus, in comparatie cu Michalson si Lewis, mai multe
sinonime ale termenenilor emotionali pentru numirea exprimarilor au fost acceptate ca fiind
corecte. Mai mult, reprezentatii fotografice ale exprimarilor emotionale nu erau folosite, in favoarea
simplului, mai putin distragator, dar corect emotional, desene schematice ale exprimarilor
emotionale. Privind interpretarea situatiilor emotionale , reprezentatiile pictoriale ale vinietelor nu
erau folosite pentru ca folosirea lor putea coplesi copiii de doi ani si multi de 3 ani. In schimb, o
metoda de joaca valida a fost folosita (Denham,1986). Prin urmare, multe schimburi metodologice
au fost facute pentru a elimina confuziile de competenta/performanta a cercetarilor anterioare, si
pentru a extinde aceasta cercetare.

Pentru a recapitula, scopurile majore ale studiului au fost de a specifica:

2
(a) efectele varstei, emotiilor specifice si modalitatile de raspundere asupra identificarii timpurii
ale exprimarilor emotionale;

(b) efectele varstei si emotiile specifice asupra interpretarilor situatiilor emotionale; si

(c) erori care apar pentru fiecare emotie, si schimbarile lor odata cu varsta.

METODE

SUBIECTII

Subiectii au fost 45 de copii de 2, 3 si 5 ani din doua calse dintr un centru de ingrijire,
aflat intr un orasel mare cu imprejurimi predominant rurale si doua clase dintr un program prescolar
de laborator dintr o zona metropolitana ( varsta medie = 40,7 luni; 20 de fete , varsta medie 38,8
luni, intr un interval de 26-50 de luni; si 25 de baieti, varsta medie 42,3 luni, intr un interval de 30-54
luni.) Copiii au fost eterogeni in ceea ce priveste SES, fiind judecati dupa venituri si locuinta.

PROCEDURA

Au existat doua tipuri de masuri pentru fiecare subiect:

(a) identificarea exprimarilor prin numirea verbala si recunoasterea nonverbala; si

(b) interpretarea situatiilor emotionale.

Copiii si au parasit clasa la un moment dat cu una din cele doua femei adulte experimentatoare, pe
care ei le cunosteau foarte bine si cu care ei se simteau confortabil. Subiectii au fost selectati in
ordine aleatorie pentru a fi testati. Masurile cunoasterii emotionale au fost incorporate intr o
sesiune de joaca structurata descrisa in amanunt in Denham si Couchoud (1989).

MASURI

Identificarea expresiei. Copiii au examinat 4 fete din casla, pe care erau desenate
fericirea, tristetea, furia si frica ( vezi Borke, 1971 si Izard, 1971). Aceste emotii au fost alese in urma
unei teorii de persectiva a emotiilor discrete, si pentru a fi in paralela cu alte folosinte ale studiului.
Desenele specifice au fost validate ca reprezentand expresiile faciale ale fericirii, tristetii, furiei si
fricii.

Subiectii au fost rugati sa numeasca aceste 4 expresii faciale ( ex: de a raspunde la

intrebari precum care este emotia acestei fete?) Apoi, ei au fost solicitati sa puncteze fiecare
expresie prin raspunderea la intrebarea unde este fata?. Prin urmare, prima sarcina include si
identificarea verbala (numirea) si recunoasterea (punctarea).

Pentru a asigura ordinea aleatorie a intrebarilor fiecarui subiect, cele 4 fete erau
schimbate si lasate pe tabla inaintea fiecarui set de intrebari. In timpul sarcinii de punctare, toate
cele 4 fete erau valabile pentru fiecare traseu; prin urmare, subiectii nu erau capabili sa raspunda
corect din cauza procesului de eliminare. Subiectii au primit un punct pentru numirea sau
recunoasterea corecta a expresiei. Toate verbalizarile spontane, care erau in timpul sarcinilor de
numire si recunoastere, au fost, de asemenea, incluse pentru erorile de analiza.

3
 Interpretarea situatiilor emotionale. Papusile familiei facute din panza, nu expresii
faciale neutre, au fost folosite pentru a impune opt viniete, similare acelora apartianand lui Borke
(1971). Papusile au fost folosite pentru a diminua cererile cognitive a mai multor reprezentatii media
si de a antrena copilul. Papusile protagoniste erau de acelasi sex cu subiectii.

In fiecare vinieta, papusile s au simtit in modul in care majoritatea oamenilor s ar

simti. Pentru cateva emotii, cum ar fi fericirea, elementul de creare este o simpla sarcina. O alta
situatie emotionala ridica o problema in care le este posibil oamenilor sa se simta in doua moduri.
Deoarece declinul potential de dezvoltare al confuziei este, de fapt, studiat aici, includerea
neintentionata in masura sinelui ar fi o confuzie. Prin urmare, scenariul fiecarei papusi a fost ales
special pentru a implica o emotie majora. (Lewis, 1989).

Fiecare marioneta, prezentata intr o ordine diferita fiecarui subiect, a fost

acompaniata de indicatii vocale si vizuale standarizate emise de marioneta/experimentator. Astfel
de indicatii controlate sistematic din partea experimentatorului au fost incluse pentru a aproxima
componentele scripturior de emotii naturale ale copiilor. Prin urmare, marioneta/experimentatorul
a aratat expresii de varf standard ale fetei (vezi Izard,1971) si a exprimat vocalizari standarde pentru
fiecare emotie specifica. S-au folosit, de asemenea, elemente de recuzita, cum ar fi blucurile
miniatura. Experimentatorul a redenumit corect fetele folosite in sarcina enterioara inainte de a
continua.

Vinietele si expresiile standard vocale si faciale emise de examinator, precum si

limbajul corpului marionetei, sunt descrise in Tabelul 1. Dupa ce au vazut fiecare marioneta, copiii
au fost intrebati Cum se simte (papusa)?. Apoi au aplicat fata potrivita, din cele patru identificate
in sarcina anterioara, pe marioneta. Raspunsurile verbale nu au fost necesare; O astfel de cerinta ar
mari considerabil dificultatea masurii. Scoringul a continuat ca in sarcina de identificare emotionala
nonverbala; Astfel, pentru ca au fost incluse doua situatii pentru fiecare emotie, scorul maxim pe
emotie a fost de 2, cu un total maxim de 8.

REZULTATE

Numirea si punctarea expresiilor emotionale

Scorurile medii pentru msurarea numelui expresiei emoionale i msurarea

recunoaterii expresiei emoionale pentru copiii mai mici, copiii mai mari i eantionul total sunt
prezentate n Tabelul 2. Modelul mixt Vrsta (2) x Emoia (4) Analizele ANOVA au fost efectuate
pentru fiecare msur. Vrsta medie a grupului Tnr a fost de 35,6 luni, iar vrsta medie a grupului
Vrstnic a fost de 46,4 luni. Pentru simplitate, aceste grupuri vor fi numite vrstele de trei ani i cele
de patru ani.

Sexul nu a fost utilizat ca factor n aceste analize. Varsta preliminar (2) x Sex
(2) ANOVA pentru fiecare emoie, pentru sarcini de identificare, de numire i de identificare a
situaiei, au artat c efectele sale au fost n mod obinuit nesemnificative. Singurele excepii au fost
c fetele au avut o capacitate mai mare dect bieii de a numi frica, p <.05, i o tendin marginal
de a indica mai uor expresii furioase, p <.10.

4
 Att pentru denumirea, ct i pentru indicarea expresiilor emoionale, efectele
vrstei au fost semnificative, cei cu varsta de 4 ani avand scoruri mai mari [Fs (1,43) = 9,71 i 5,54, ps
<.01 i, respectiv, 055]. Pentru ambele modaliti, efectul emoiei a fost semnificativ [Fs (3,129) =
34,37 i 6,21, ps <.0001 i .001]. Interaciunile emoii x vrst nu au fost semnificative pentru nici
una dintre sarcini.

Comparaiile planificate pentru modelele subiecilor au indicat faptul c

identificarea expresiilor de fericire a fost n mod clar cea mai uoar sarcina de denumire sau
recunoastere pentru copii. Acestea au fost mai uor de numit dect expresiile furioase sau de frica,
Fs (1,43) = 8,61 i respectiv 79,75, respectiv ps <.001 i mai uor evideniate dect cele trei emoii
negative, Fs = 5,92, 14,20 i 19,87, Ps <.05, .001 i, respectiv, .001. Expresiile de tristete i suprare
au fost mai uor de numit dect expresiile de fric Fs = 60.21, respectiv 35.20, respectiv ps <.001. Nu
au existat diferene semnificative ntre expresiile negative asupra msurii de recunoastere.

Un alt model mixt ANOVA a fost realizat, de asemenea, cu factori de vrst, de

rspuns , de modalitate i de emoie. Efectul principal al modalitii de rspuns a fost semnificativ, F
(1,43) = 13,17, p <0,001. Scorul mediu al numitului a fost astfel mai mic (0,60) dect cel pentru
recunoastere (0,69). Modalitate X Emotie a fost, de asemenea , semnificativ, F (3,129) = 13,21, p
<0,001. Analiza simpl a efectelor principale a artat c locusul efectului de interaciune al
modalitii const n diferena dintre numirea i scorul recunoasterii pentru expresia fricii, F (1,43) =
25,04, p <0,001. Scorul mediu pentru denumirea expresiei de infricosare a fost .17, n timp ce media
pentru a recunoaste aceste expresii a fost .56. Interaciunea Varsta x Modalitate nu a fost
semnificativ.

Interpretarea situatiilor emotionale

Tabelul 2 prezint, de asemenea, scoruri medii pentru fiecare grup de vrst i
eantionul total privind msura situaiei emoionale. O analiz a vrstei (2) x Emoie (4) a msurat
repetat proiectul ANCOVA, cu sumele numelor i punctajellor pentru fiecare dintre cele patru emoii,
a fost utilizat pentru a analiza aceste date. Efectul principal al vrstei a fost nesemnificativ, F (1,42) =
1,95, cu covariate semnificative, F (1,42) = 50,37, p <.0001. Astfel, abilitatea de a interpreta situaiile
emoionale nu a crescut cu vrsta, independent de capacitatea crescnd de a identifica expresiile
emoionale.

Cu toate acestea, efectul emotional a fost semnificativ, F (3,128) = 8,30, p <.01.

Comparaiile planificate pentru modelele din interiorul subiecilor au indicat c nelegerea emoiilor
de fericire a fost din nou o for n aceast gam de vrst. Situaiile fericite au fost mai uor
identificate dect cele dou situaii furioase sau fricoase, Fs (1,43) = 23,16 i, respectiv, 42,93, ps
<.001. Situaiile de fericire erau puin mai uor de neles dect situaiile de tristete, F = 4.04, p <.06.
nelegerea tristeii a fost o for n rndul emoiilor negative; Situaiile triste au fost identificate mai
uor dect situaiile furioase sau de frica, Fs = 6.49 i 20.96, ps <.05 i .001. Situaiile de furie au fost
mai uor identificate dect cele de frica, F = 4.49, p <.05. Interaciunea Varsta x Emoie a fost din nou
nesemnificativ, F (1,128) = 0,83.

Erori ale analizelor

5
 Frecvenele totale i de grup de vrst ale fiecrei erori efectuate pentru fiecare
emoie din cadrul fiecrei sarcini sunt prezentate n tabelele 3.4 i 5. Pentru a investiga distribuiile
erorilor fcute de copii n timpul fiecrei sarcini n cele patru emoii, s-au efectuat analize chi-ptrat.
n cazul n care analizele neparametrice nu erau adecvate, urmaresc doar discutii descrptive

Analizele Chi-ptrat au fost potrivite pentru distribuirea erorilor de denumire

pentru expresiile de frica; Distribuia nu a fost aleatorie, X2 (5) = 13,43, p <0,05. Erorile au fost cel
mai adesea sub forma "nu tiu". Tabelele de frecven arat, de asemenea, c este puin probabil ca
expresia de fericire s fie numit emoie negativ, iar furia i teama erau deseori numite alte emoii
negative. Nu s-au efectuat analize chi-ptrat pentru erorile de indicare, datorit frecvenelor reduse
ateptate. Tabelele de frecven arat c copiii au indicat expresiile de tristete i de furie atunci
cnd au fost rugai s identifice expresiile de frica i expresiile de tristete i de frica atunci cnd au
fost rugai s identifice expresia furioas.

Tendinele de vrst pentru erorile n denumirea i indicarea expresiilor au

sugerat c erorile "Nu tiu" au sczut odat cu vrsta, cu excepia numirii chipului fricos.
Confundarea feelor furioas sau fricoasa cu faa trist a sczut, de asemenea, odat cu vrsta.

n ceea ce privete interpretarea situaiilor emoionale, analizele chi-ptrate

adecvate au artat c distribuiile de erori nu au fost folosite pentru situaiile triste, de furie i
nfricotoare, X2 (3) = 11.00, 13.05 i 12.46, ps <.02, .01 i .01. Situaiile triste au fost probabil
numite fericite (poate o ncercare de reparare), dar este puin probabil s se numeasc de fric.
Situaiile de furie erau deseori numite de tristete, dar este puin probabil s se numeasc de frica.
Erori pentru situaiile de frica au fost cel mai adesea de tristete. Din punct de vedere descriptiv,
erorile pentru situaiile de fericire au fost n mod special probabil sub forma "nu tiu". Tendinele
vrstei privind aceast sarcin au sugerat, de asemenea, c rspunsul "nu tiu" a sczut odat cu
vrsta. Confundarea situaiilor fericite i triste a fost o eroare fcut aproape n totalitate de copiii n
vrst de trei ani. Copiii mai n vrst erau mai puin apti dect cei mai tineri pentru a numi situaii
furioase fericite sau triste.

DISCUTIE

Prediciile fcute cu privire la obiectivele de baz ale acestui studiu au fost, n general,
susinute. Aceste rezultate contextual valide, cu mai multe metode, pun accentul pe nelegerea
emergent, dar semnificativ a emoiilor la tinerii prescolari. Astfel de rezultate au att implicaii
teoretice, ct i empirice.

Implicatiile teoretice
Constatrile noastre se potrivesc bine cu mai multe teorii ale dezvoltrii
emoionale: teoria emoiilor discrete a lui Izard (1971,1977) a constituit baza ipotezelor privind
identificarea expresiilor i situaiilor emoiilor separate. Aceast teorie sugereaz c exist
mecanisme neurale separate pentru fiecare emoie, cu expresii emoionale aprute atunci cnd se
adapteaz n viaa copilului. Teoria general a lui Izard pare s fie susinut; Gradul de abiliti de a
nelege att expresii, ct i situaii variaz, n general, n aceeai ordine ca i apariia unor expresii

6
emoionale discrete corespunztoare (adic de la cea mai mare la cea mai mic capacitate: fericit,
trist, furioas, fric, vezi Izard, 1971).

Teoria lui Lewis i a lui Michalson (1983) subliniaz faptul c factorii de

socializare sunt eseniali n dezvoltarea expresiei i nelegerii emoionale. n primul rnd, copilul
percepe gesturile i schimbrile n faa, vocea i postura expunerii emoionale a altora (Field &
Walden, 1982). Aceast abilitate perceptual poate forma baza structural pentru diferenierea
lexical a termenilor de expresie mai trziu (Michalson & Lewis, 1985). Modelele adulte emit i imit
cel mai des expresii fericite i se tem mai puin (Malatesta & Haviland, 1982), explicnd eventuala
uurin cu care copiii la nivelurile de vrst investigai aici sunt att de pricepui n identificarea i
interpretarea fericirii i au o asemenea dificultate relativ la fric. Aceste emoii despre care adulii
vorbesc mai frecvent pot, de asemenea, s devin o parte mai uoar a lexiconului emoional n
cretere al copilului.

Apoi, copilul ncepe s atribuie sens acestor stimuli faciali; De exemplu, feele
fericite sunt vzute atunci cnd cineva primete ceva i chipuri triste atunci cnd cineva este rnit.
Astfel, colecia de scripturi emoionale disponibile copilului se mrete treptat (Bullock & Russell,
1986), pn cnd este foarte sofisticat.

Implicatiile empirice

Predicii de vrst. Abilitatea de a numi i de a indica expresii emoionale a

crescut odat cu vrsta, aa cum era de ateptat. Rezultatele sugereaz totui c abilitatea de a
identifica situaiile emoionale depinde de identificarea expresiei. Se pare c, deoarece copiii devin
capabili s recunoasc i s numeasc expresii faciale emoionale, ei devin capabili s identifice
emoiile exprimate n situaii (Bullock & Russell, 1986; Smiley & Huttenlocher, 1989). Creterea
general liniar a interpretrii situaiei n rndul vrstelor, pe care alii o raporteaz (Borke, 1971,
1973; Michalson & Lewis, 1985) i care se gsete n acest studiu atunci cnd identificarea expresiei
nu este covariat [F (1,129) = 9.75, P <.01], poate fi artifactual, dependent de creterea vrstei
copiilor n nelegerea expresiilor emoionale.

Modele de predicie a rspunsului. Abilitatea de a numi expresii a fost, n

general, mai mare n acest studiu dect s a constatat anterior, probabil datorit naturii contextuale
valide a msurii. n contextualizarea msurilor pentru a msura cu exactitate abilitile copiilor mici,
anchetatorii trebuie s-i aminteasc acest lucru: Inabilitatea relativ n verbalizarea cu privire la
anumite emoii nu nseamn c cei foarte mici nu le neleg (Lewis, 1989). Chiar i aa modalitatea
de rspuns (verbal vs. nonverbal) a exercitat un efect asupra identificrii expresiilor emoionale (a se
vedea i Michalson & Lewis, 1985). Dup cum afirm Michalson i Lewis, una dintre regulile generale
ale nvrii limbilor strine este c nelegerea precede producia.

n plus, este important de reinut c locusul interaciunii Modalitate x Emoie

este diferena de numire / evideniere a expresiei fricii. Denumirea i indicarea expresiilor sunt
aproape echivalente n ceea ce privete modalitile pentru celelalte emoii, la niveluri destul de
ridicate. Mai mult, dei au existat efecte generale asupra vrstei pentru a numi i a indica expresii

7
emoionale, au existat puine mbuntiri n ceea ce privete denumirea exprimrii fricii n funcie
de vrste. Lentz (1985) a artat c prescolarii descriu, de asemenea, propriile lor temeri n moduri in
care, adulilor, le sunt nesofisticate. Copiii mici par a fi relativ capabili s indice expresia fricii, dar s
aib probleme s vorbeasc despre asta; Identificarea motivului pentru aceast dihotomie este o
cale fructuoas pentru cercetarea viitoare.

Predicii specifice de emoii i analize de erori. n ceea ce privete comparaiile

dintre emoii, rezultatele pentru interpretarea situaiilor au replicat constatrile anterioare cu alte
eantioane, de obicei mai vechi (vezi Borke, 1971, Carlson, Felleman, & Masters, 1983, Gomby &
Ellsworth 1985, Michalson & Lewis, Cunningham, 1986). Rezultatele noastre urmresc ndeaproape
rezultatele altora pentru identificarea expresiilor emoionale (de exemplu, Bullock & Russell, 1984;
Walden & Field, 1982), adic interpretarea fericirii a fost urmat ndeaproape sau egal cu
interpretarea tristeii, care a depit interpretarea Furie, frica fiind cea mai dificil de identificat fie ca
o expresie sau ca o situatie.

Frecvenele de eroare arat c copiii au confundat rareori fericirea cu emotiile

negative n identificarea expresiilor i situaiilor fericite. De fapt, identificarea expresiilor si situatiilor
emotionale ale acestor copii a fost asemanatoare cu cea a adultilor in cazul fericirii (Bullock &
Russell, 1984, 1986; Izard, 1971; Michalson & Lewis, 19850. Mai mult, conceptele subiectilor despre
expresii emotionale si situaiile au fost organizate de-a lungul dimensiunii plcute / neplcute. Ei au
neles c expresiile i situaiile fericite erau plcute i c expresiile i situaiile de tristete sau "rele"
erau negative.

Situaiile care implic anumite emoii negative, n special tristea i suprarea,

pot continua s deruteze copiii mici, deoarece ambele implic baze motivaionale similare n
contexte interpersonale (Farber & Moely, 1979; Stein & Jewett, 1986). ntr-o situaie dat, fie emoia
poate fi potrivit, n funcie de accentul dat de persoana particular - fie de starea blocat, care duce
la furie, fie la pierderea obiectului dorit, ducnd la tristee. Astfel, dei copiii mici sunt furioi de
mnie pentru tristee n interpretarea situaiilor, o parte din aceast confuzie poate fi datorata
naturii expresiilor noastre ale acestor emoii n lumea noastr social. O alt posibilitate este aceea
c copiii au ales tristee n loc de furie n situaii din cauza dorinei sociale (Felleman et al., 1983). De
asemenea, este demn de remarcat faptul c nici situaiile furioase, nici cele triste nu sunt
confundate cu situaiile care provoac fric; n caz de fric, se anticipeaz o stare nedorit, iar
aceast diferen crucial poate susine respingerea fricii n aceste cazuri. Indiferent de tendinele
de vrst pentru erorile pe toate cele trei sarcini, cu excepia unor expresii i situaii ngrozitoare i,
eventual, a unor situaii de furie, se sugereaz c persoanele de patru ani au devenit foarte
competente ntr-adevr n nelegerea emoiilor.

Concluzie generala
Copiii de doi si trei ani din acest studiu, comparativ cu cei din studiul lui Lewis si
Michalson (1985), erau mult mai abili la numirea feelor fericite, triste, furioase i nfricoate,
artnd chipuri i interpretarea furiei i situaii de frica. Astfel, pentru ca abilitile pe care le
presupunei s fie mai dificile (adic, denumirea expresiilor emoionale i interpretarea unor situaii
emoionale negative mai complexe), metodologia actual poate mpiedica cu adevrat dificultile
anterioare de competen / performan. Reducerea cererii de memorie i apropierea interaciunii

8
emoionale din viaa real pare s ajute persoanele de doi i trei ani s-i demonstreze cunotinele
emoionale substaniale

Mai mult, efectele vrstei i emoiilor specifice au devenit mai interpretabile

pentru ambele tipuri de cunotine emoionale, deoarece aceleai subiecte au fost folosite la
msurarea fiecruia. Mai mult, acest design a fcut posibil demonstrarea dependenei relative a
interpretrii situaiilor emoionale la identificarea expresiilor emoionale. Erorile pe care tinerii
precolari le fac n judecile lor despre expresii i situaii emoionale au fost de asemenea mai clar
delimitate dect nainte. Cunoaterea unor astfel de erori poate facilita nelegerea de ctre aduli a
unor percepii greite specifice pe care copiii foarte mici le fac n identificarea i interpretarea
emoiilor. O astfel de nelegere a adulilor ar putea duce la o socializare mai precis a emoiilor n
ngrijirea copiilor i n grdinie.

9
10