AGATON Este de bund seam iubire de ceva. SOCRATE Nu te grabi s4-mi soui de ce anume. doar tine minte ce-ai avut de gind s spui. Deocam- dati doar atit: Eros, Iubirea, iubind ceva. doreste sau nu acel lucru? AGATON Bineinteles c& il doreste. __ SOCRATE Si oare el doreste si iubeste acel lucru in timp ce il are sau inainte de a-l avea? AGATON Din cite se pare, inainte de a-l avea. SOCRATE Gindeste-te bine: doar se pare sau chiar asa este si nu poate fi altfel, si anume cA cineva 2006 doreste numai ceea ce-i lipseste sau, mai bine zis nu doreste ceea ce nu-i lipseste. Eu unul, dragul meu Agaton, sint convins ci nu poate fi decit asa, Tu ce crezi? : AGATON N-as putea crede altfel. SOCRATE Bine. Atunci spune-mi: cineva, fiind mare, ar dori si fie mare? Sau puternic fiind, s& fie putemic? AGATON cite am statornicit noi mai inainte urmeazi ca asa ceva e cu nepatint’. SocraTE Intr-adeviir, cuiva care are o insusire nu poate totodatii s&-i si lipseasc& acea insusire. AGATON E adevarat. SocraTE Si acum presupune cli un om puternic ar dori si fie Putergi, unul jute de picior si fie iute de picior, unul snatos — sin&tos si asa mai de- parte... s& presupunem asta pentr ci s-ar putea ca 2c cineva si creadi ci cei care sint puternici, iuti sinatosi, ce vrei tu, si au aceste: insusiri, desi le au. totusi doresc s& le aiba. Si pentru ca sA nu ne Lisim amagiti de acest fel de a vorbi. intr-adevar, Agaton, 120 200 a daci te gindesti bine, oamenii care au aceste insusiri je au, in clipa in care le au, in asa fel incit, le place, ori nu, n-ar putea si nu le abd. Dar cum ar putea cineva sa doreascii sé aibd ceea ce chiar are si nu poate si nu aibe? Cuiva care ar spune: ,,Eu, om Siniitos, vreau s& fiu snitos, eu, bogat, vreau sa fiu bogat si doresc sii am tocmai ceea ce am" trebuie sii rispundem ,,Ceea ce vrei dumineata, prietene, 200 a avind avere sa sinitate sau putere este si le ai mereu si in viitor, de vreme ce acum tot le ai, de vrei ori nu. Ia gindeste-te putin, nu cumva asta si nu alta vrei si spui: cd doresti s4 ai si in viitor ceea ce ai acum?" Oare n-ar consimti c& de fapt asta doreste? AGATON Cred ca da. SOCRATE Si a dori ca ceea ce ai si rimind al tau si pe viitor nu inseamnd oare a dori ceva care nu-ti 200 sta la indemin& si pe care nu-l ai inc&? AGATON Nu incape indoiald. SOCRATE Agadar un asemenea om, ca si oricare om care doreste ceva, doreste si iubeste ceea ce (acum, in prezent) nu-i sti la indemin’ gi nu stapi- neste, ceea ce fi lipseste, cea ce deocamdat nu este. AGATON Da, aga este. SOCRATE Si atunci hai si vedem ce am statomicit impreuni: inti, ci Eros nu poate fi decit iubire de anumite lucruri, al doilea, c& acele lucruri sint lucruri care, in clipa in care le doreste, ii lipsesc. Asa e? AGATON Da. rola SOCRATE Bine, acum caut& s&-ti aduci aminte care sint acele lucruri pe care le iubeste Eros. Dac vrei o si-ti amintesc eu: ai spus, din cite am inteles eu, cam asa: cA vrajbele dintre zei au fost potolite 121ie iubirea de lucruri frumoase, de vreme ce de lucruri urite nu se afld iubire. i tes whe 9 ire. Nu asa ai spus, poate AGATON Ba chiar asa am spus. SOCRATE $i foarte bine ai spus, iubite prietene. lar, dac& lucrurile stau asa, atunci Eros n-ar putea fi altceva decit iubirea de Incruri frumoase si nici- odat& de lucruri urite. Nu e asa? AGATON Ba chiar asa este. SOCRATE Si am hotirit impreuna c& cel care 201 b iubeste, iubeste ceea ce, neavind, ti lipseste? AGATON Da, asa am hotirit. : _ SOCRATE Prin urmare, neavind-o, nu-i asa cé 4i lipseste frumusetea? AGATON Altfel nu poate fi. SOcRATE Bine, dar atunci mai poti sa sustii ci ceva caruia fi lipseste frumusetea si nu o are in nici un fel, este ceva frumos? AGATON Nu, nu mai pot. SOCRATE $i atunci, vorbind despre Eros, mai esti de pirerea celor care sustin ci e framos? ; AGATON M& tem, Socrate, ci, atunci cind am spus asta, nu prea stiam bine ce spun. 20e SOCRATE Totusi ai vorbit foarte framos. Dar mai raspunde-mi inci la o micd intrebare: ce crezi, ceea ce este bun nu este totodat si frumos? AGATON Asa cred. . SOCRATE Prin urmare, dacd Ini Eros fi lipseste ceea ce e frumos si dac& ceea ce este frumos este si bun, Eros este lipsit si de ceea ce este bun ; __ AGATON Nu ma simt in stare, Socrate, s&-ti stau impotriva. Fie cum zici tu. : 122 SOCRATE Nu, iubite Agaton, nu mie nu-mi pot sta impotriva, ci adevarului. SX-i stai impotriva lui Socrate nu ¢ greu deloc. Siacum o si te las in pace. in schimb, o s& incerc, 201 4 cit imi st& in putere, s4 VA inftisez vorbirea despre | Eros pe care am auzit-o cindva de la o femeie din Mantineea, Diotima, care stia multe nu numai despre Eros, ci si despre atitea alte lucruri. Astfel, cu multa vreme in urmi, inainte de Marea Ciumi, pe cind atenienii aduceau jertfe pentru ca molima sa nu vind asupra lor, ea, Diotima, a izbutit s-o intirzie cu zece ani. Ea e aceea care m-a invajat tot ce stiu despre Eros si de aceea voi incerca, atita cit sint eu in stare, s& vA spun si voud ce am aflat de Ja ea. Si o s-o fac pornind de la incheierile asupra clrora m-am inteles cu Agaton. Asadar, dragul meu, se cade s& incep, asa cum ai hotirit tu ci e bine, prin a arlita inti ce anume si cum anume este Eros, rliminind ca apoi si art in ce const lucrarea lui. Si cred c4 pentru unul ca mine o s& fie mai usor s& fngir lucrurile pe rind 201 asa cum s-au petrecut, straina intrebindu-mi ‘si eu raspunzind. Eu sustineam aproape aceleasi licruri ca mai adineaori tu, Agaton, fati de mine, si anume c& Eros este un mare zeu si cli se numéra printre cei frumosi, iar ea le-a respins la fel cum am respins eu ceea ce sustinea Agaton, arlitindu-mi ci, din propri- ile mele spuse, rezulti ci Eros nu este nici frumos si nici bun. Apoi iat ce vorbe am schimbat: Socrate Cum adici, Diotima, s& fie oare Eros un zeu urit si rau? DioTima Cum poti vorbi asa! Crezi cumva ci cea ce nu ¢ frumos este neap&rat urit? 123ora 202 202¢ SOCRATE Desigur. DIOTIMA $i crezi deasemenea cf lipsa de stiinta este numai decit nestiintd, cf nu se afld intre ele ‘ceva care nu este nici una, nici alta? SOCRATE Si ce sa fie oare lucrul ucela? DIOTIMA Ar trebui s& stii cA a socoti adevarat un Iucra adevarat fri a putea sii dovedesti adevarul nu inseam nici stint (cum s& existe stiinta fara dovad’?) nici nestiintd (cum si fie nestiint& ceva care nimereste peste adevir?) Pérerea adevarata este tocmai cunoasterea despre care vorbeam: ceva care se afl intre intelegere si nestiint’. SOCRATE Adevarat. Drona Prin urmare nu mai spune ci ceea ce nu e frumos este neaparat urit si cd ceea ce nu e bun este ne- gresit ru, Tot asa se cade si gindesti si cu privire la Eros. Faptul cA, asa curn ai consimit, el nu este nici bun, nici fromos nu te sileste s8 crezi cd este urit si miu, ci ce mai degrab ceva la mijloc fntre acestea dou’. SOCRATE $i totusi toat lumea este de pirere c& Eros este un mare zeu. Diotima Cind spui « toati lumea » te gindesti la cei nestiutori sau la cei stiutori? SOCRATE Si la unii si alfii deopotriva! DIoTIMa (rizind) Bine, dar cum ar putea spune ck este un mare zeu tocmai aceia care, din capul locului cred c& nici macar un zeu nu este? SOCRATE Cine sint aceia? DioTiMA Unul esti tu, iar cealalti eu. SOCRATE Nu inteleg ce vrei sti spui! DIOTIMA $i totusi nu e greu deloc. Spune-mi, ce crezi, sint zeit, toti citi sint, fericiti si frumosi? Sau uteri si spi eh vreunul dinre ei nu este nick una, nici SOCRATE Fereascé-mi Zeus sé spun asemenea luca! 124 DIOTIMA Tu pe cine socotesti fericit? Nu pe acela care se bucura de lucruri bune $1 framoase? SocraTe Da, pe acela, : Diorma Totusi ai consimtit c& Eros, lipsit flind de 202¢ cele bune si de cele frumoase, doreste s& le sibA? SOCRATE Am consimtit, da. DiotiMa Si atunci cum s& fie el un zeu, dacd nu are parte de ele? SOCRATE S-ar parea cA nu are cum. Diotima Agadar vezi bine cA nici ta nu-l socotesti pe Eros drept zeu. SocRATE $i atunci ce ar fi sA fie el, Eros? Muritor? DIOTIMA Nici pomeneala. SOCRATE Atunci ce? Diora intocmai ce am hot&rit adineaori: ceva intre muritor $i flint fari de moarte. SOCRATE Si ce anume ar fi asta, Diotima? DIoTIMA Un mare daimon, Socrate. Pentru ci tot ce 202¢ este daimonic se afli intre zeu si muritor. SOCRATE Si care ar fi puterea lui? Diora Aceea de a tilmici si de a impirtisi zeilor cele omenesti si oamenilor cele ale zeilor: rugile si jert- fole aduse de unii, poruncile date de ceilalti, precum si rasplitile jertfelor. Si astfel, aflindu-se intre cele dou Tumi, Eros umple golul dintre ele si le leagit int-un singur Tot, unindu-l pe sine cu sine. Prin mijlocirea tui se inffiptuieste intregul mestesug al prezicerii, cel al preotilor care aduc jertfe de rug’ sau de multumire, al velox care fac farmece, ghicituri, precum si descintece 205 ¢ si vriji de tot felul. Zeii nu au de a face nemijlocit cu Samenii, ei nu se apropie sinu stau de vorbii cu ei, nici fn trezie, nici in somn, decit prin mijlocirea naturit daimonice. Tar acela dintre oameni care se pricepe 1a asemenea mijlociri este un om daimonic. in schimb, i cel care se pricepe la orice altceva, arti fie sau mestesus | 125din nou, $i cind 9 duce in huzur, cind risipeste tot ce ate, astfel c& despre Eros nu se poate spune nici cl este slrac, nici cle bogat. Deasemenea else afd la mijloc intre stint si mestité. SH te Lmuresc in aceastd privines, Niel umul dintre zei, nu este un fubito ¢ cunoastere $i nu doreste si fie un eunoscator, el chiar flind aceasta; asa cum nimeni nu doreste s& aib% cea ce aze, nici cunoscatorul nu mai are nevoie de conoas- tere, Pe de alt parte nici necunoscitorii nu sint iu! oe de cunoastere si nu dorese si fie cunosetor Pentru ck toomai fn asta sti ral necunoasteri, tn faprul cl cineva care nu este fnzestrat cu minte si, Indeobste, mu este un om cu mari insusiri socoate oi au-i lipseste nimi, i cel care crede asta nici nu rivneste sii dobindeasca ceva. SocRATE Bine, Diotima, dar atunci cine jubeste cu- noasterea, dac& n-o iubesc nici cunose&torii nici necw: me SroTIMA Dupé cite am vorbit, ar # impede s unui aoe» copil ci acestia sint cei care se afld la mijloc Intre i cunoastere si necunoastere. lar Eros este unul dine acestia. Intr-adevar, cunoasterea se numéra ae ae lucrutife framoase $i Eros este iubitor de frumos, astfel ci Eros webuie s& fie neaplrat un iubitor de cunoastere si, 68 atare, la mijloc de cumosstere «4 necunoastere, Dar chiar obirsia Ini este pricini la aceasta. Hebe ct se trage dint-un tat stitor si descurelire, ins dint 0 mami nestiutoare gi neajutorati, lath asadar, iubite Socrate, cae este natura acestui daimon. Cit priveste 2 ce credeai tu despre Eros, nuvi deloc de mirare of a cazut fn asemenca greseald. Tw credeai, din cite reiese chiar din spusele tale, cl Eros ¢ cvea ce este iubit, nu ceea ce iubeste. Binuiese ci de aceea 1 s-a paut tie Eros este de o frumusefe desivirsiti. i chiar aga este citi vreme vorbim despre ceva care este cu adevaral 127 nu este decit un simplu meserias. Daimonii de care Vorbim sint multi si de tot felul, iar unul dintre ei este Eros, SOCRATE Si cine fi este lui tata si cine mami? we Diotima E 0 poveste cam lungé. Totusi o s4 ti-o spun. Tata, in ziua in care s-a niscut Afrodita zeii benchetuiau si, o data cu ei, fiul lui Metis, Razbatatoral. Dupa ce s-au ospitat, s-a aritat si Siricia care, vizind ce belsug se afl acolo, s-a gindit sii cerseasci. Stites undeva linga ust. Rlizbavitorul, beat de cit nectar bause (vin nu era ined pe atunci), a iesit in gridina lui Zeus $i, rapus de bauturd, s-a intins acolo si a adormit. Srlicia, in siricia ci, s-a gindit si aibd un copil cu Razbitatorul si s-a intins ling’ el si astfel a rimas 203. insdrcinata cu Eros. Iar pentru ci Eros a fost zimislit in timp ce se sirbitorea nasterea Afroditei si totodatd Pentru c&, din pricina aceasta, in el este innascuta dragostea de frumusefe, el a devenit insotitorul si sluji- torul frumoasei Afrodite. Pe de alti parte, iat ce-i vine lui Eros din faptul c& este odrasla Razbatitorului si a Sériciei. Mai intii si intii el este vesnic slirac si departe 203 4 de a fi gingas si frumos, asa cum si-l inchipuie cei mai multi. Dimpotriva, el este lipsit de gingasie, ponosit si desculs, nu are silas, ci doarme pe pimintul gol si sub cerul gol, intinzindu-se pe la praguri si pe margini de drum. Mostenind-o pe maicii-sa, se afld mereu in lips de ceva. In schimb, de la parintele sau fi vine faptul ci nazuieste in tot chipul si dobindeasca Iucruri frumoase si de pret, c& este dirz, ajungator, plin de avint, un Vinitor foarte priceput, nascocind mereu cite ceva ca si-si ating’ telul, setos de cunoastere si stiind s-o do- bindeascd, filozofind tot timpul, mare vrajitor si vraci, 205 un adevarat sofist, $i nu s-a niscut ca si fie nepieritor, dar nici muritor: uneori, in aceeasi zi, mergindu-i bine este infloritor si plin de viaji, apoi moare ca si invie 126vrednic de iubire: acel Iucru este frumos, gingas, fry nee ee ecticit. Inst cea ce inbeste este intr-alt chip, | acela pe care ti lam infiitisat eu, SOCRATE Bins, fie cum zici, umos vorbiteae sudina, dar mai departe? Dacii Ios este ce si cum spui fu, care este rostul lui in viata omeneascd? amd Diotima Acum tocmai in privinta aceasta urma si te lamuresc, Socrate. Asadar, cum ti-am ardtat, acesta ia. Tu, la rindul tin, Spui cd Eros este iubirea de Iucruri framoase. Acum si go nchipuim ci cineva ne-ar intreba: « Spuneti-m:, Socrate 91 Diotima, in ce consti inbirea de Incran frumoase? » Sau, si mai limpede: « Ce anume doreste cel care iubeste iucruri frumoase fe chiar mi-a fost | ust aceasti intrebare si am rispuns: « Doreste ca ele k Sd fie ale lui. » Dar raspuns ‘Sta a desteptat o alt} intrebare, cam de felul acesta: « Bine, dar. dupi ce vor fi ale lui, ce se va petrece cu el? » Am zis: « Inc& nu Prea sint pregatit s4-ti dau un rispuns, » Si vedem insd ce ai tispunde tu acum dacd cineva, inlocuind frumo- 204¢ sul cu binele, te-ar intreba: «Te rog si-mi spui, Socrate: Ce anume doreste cel care iubeste lucrurile bune? SOCRATE Doreste si fie ale lui Diotima $i ce se va petrece cu el dupa ce vor fi ale hui? Socrate La o asemenea intrebare rispunsul este mai usor: va fi fericit, 2054 Diovmma intr-adevar, cei fes sint fericiti, tocmai pentru c& au dobindit binele si astfel nimeni nu are Prile} s4 mai intrebe «De ce doreste cineva #4 fie fericit? » Dimpotriva, in asemenea caz se pare ci raspunsul si-a atins pe deplin telui. SOcRATE Adevirat, asa e cum spui tu. Diorima Si ce crezi, dorinta aceasta si dragostea aceasta sint ele oare simtite de toti oamenii, toti dorese ca lucrurile bune sa fie ale lor si si fie tifereu ale lor? Sau numai uni? oe OCRATE Eu cred ci tofi. Done Bine, Socrate, dar atunci, dacd, aga cum | am hotirit noi, toti iubesc aceleasi lucruri si le iubesc 205 b mereu, de ce spunem ci numai unii oameni iubesc, iar altii nu? io MA mir gi eu de asta. bon ne ai eide ce 55 i miri. Pentru ca, a cum putem acum infelege, noi deosebim un singur fe al iubirii si fl numim, cu numele intregului, iubire. Iar | celorlalte feluri de iubire le spunem altfel, Sockate Dimi rogu-teo pid’. Diorima Tata una: dup’ cum bine stii, cind spunem, , c& nu doresc numai si fie a ci s& fie al lor mereu. neeeaaae SOCRATE $i asta. _DioTIMA Urmeazit deci, intr-un cuvint, gi iubirea este iubire de un bine care si fie al tau mereu. Socrate Nimic mai adevérat, Diotima. 7: Diora De vreme ce.am statomicit cA orice iubire = bre de bine, si ne inrebim acum ince chip si prin ce fel de activitate trebuie si urmiireascii oamenii binele 130 wr statornic pentru ca rivna §i stridania lor s& poati fi mit jubire. Ce anume fac ei? Ai sti si-mi rispunzi? SocRATE Daca as sti, Diotima, nu m-ag mira atita de tiinfa ta si nici n-as fi acuma Ja tine si invat un Iuctu gata stiut. DIOTIMA Bine, atunci o s&-ti spun eu. Activitatea de care e vorba consti in a zimisli intra frmusete, @ trupy- ini si a sufletului deopotriva SOCRATE Poate doar ghi vrei s& spui. DIOTIMA Atunci o si vorbesc mai limpede. Vezi tu, 206¢ fn trupurile si in sufletele tuturor oamenilor se afl, ca tun preaplin, nevoia de a zimisli si, cind ajungem la anumitd virst’, natura noastri rivneste si zimisleasca si sA nase. Dar nu-i sti in putinti sa faci asta in partea uritului, ci doar in aceea a frumosului. Jar unirea barbatului cu femeia este zamislire. Si unirea aceasta este un lucru divin si chiar se poate spune sémintarea, sarcina si nasterea sint, in viata fiinfelor ‘eritoare care sintem, o forma a nemuririi. Dar acestea 2064 ha se pot petrece intru nepotrivire, iar intre divin si urit nepotrivire este, potrivirea cu divinul este numai @ framosului, Urmeazii de aici ci zimislirii Framusetea tt este Ursitoare si Moasi Cereascii. [ati de ce, ori de cite ori fptura omeneasca rodnick se apropie de frumos, ea se insenineazi si se destinde, bucuroas4, si zimisleste a nastere. Iar cind se apropie de urit, dimpotriva, se posomoraste si, mihnitd, se stringe in sine si se face ghem, astfel c& nu are loc nici o zAmislire. $i trebuind si-si opreasc rivna de a zimisli, suferé. De aici si faptul cd Ainta rodnica si preaplina de sev este fermecatii cind 206¢ se apropie de frumusete, pentru ci cel care se bucura de ea scapi de chinul dorintei, Astfel ci, Socrate, iubirea hw este, nemijlocit, ubire de framusefe, aga cum crezi. SOCRATE Dar atunci de ce este? xr si fiu ca sa pricep ce 131DIOTIMA Este de zimislirea intru frumusete. SOCRATE Asa si fie? 3 Diotima intocmai asa. De ce de zimislire? Pentru ci zAmislirea este, pentru o fiinf muritoare, tot ce poate 207 4 a avea ca viata vesnick si nemurire. Iar dac&, aga cum Ie am statomicit impreund, iubirea este dorinta de a dobindi binele Pentru vecie, nemurirea trebuie neapdrat doriti impreund cu binele si prin urmare iubirea trebuie sii fie negresit si iubire de nemurire. Tati ge am invatat de la Diotima in cele citeva prilejuri cind mi-a vorbit despre iubire. Apoi, intr_o zi, m-a intrebat: i DIOTIMA Care crezi tu, Socrate, ci este pricina aces- tei iubiri sia acestei dorinte? Ai vazut de bund seami in ce stare ciudata intra animalele, ale pimintului si ale vazduhului, ori de cite ori sint minate de dorinta de a_| > zdmisli: sint toate ca bolnave de dragoste, intii in caldurile imperecherii, apoi ca si-si hrineasc4 puii: pentru a-i apara, sint gata sii se hupte si chiar sii-si dea Viafa, pind si cu animale mult mai puternice decit ele 31, Ca sii hrineasci, rabda de foame si, indeobste, nu Precupetesc nimic pentru binele lor. Cind e vorba de ameni, s-ar putea crede ci fac toate acestea dintr-o socotinfé. Dar oare tu ce crezi, animalelor de unde le vine dragostea asta atit de inversumat&? Sti cumva? SOCRATE Sa spun drept, nu stiu _,_ DIOTIMA Nu stii? Si crezi céo s-ajungi vreodati si intelegi iubirea f&rX s& sti asta? SocRATE P&i, Diotima, cum fi-am spus si adineaori tocmai de asta am venit la tine, pentra ci mi-am dat seama c& am nevoie de un invatitor, Asadar arati-mi, rogu-te, atit care e rispunsul la intrebarea ta, precum orice altceva se cade sii mai stiu despre iubire. 132 Diorma Atunci iati cum stau lucrurile. in privinta animalelor, dac& ai dobindit convingerea c&, prin natura ei, ivbirea este ceea ce pin’ acum am statornicit impreund in mai multe rinduri, atunci nu ai de ce si te minunezi. Intr-adevar, cind e vorba de animale, potrivit 207 4 aceluiasi fel de a gindi, fiinta pieritoare nazuieste, atit cit ii sti in putintd, si nu moar’ niciodati, s% dinuie vesnic. lar singurul mijloc ca si dobindeasc& aceasta este ziimislirea, prin care ea las& mereu alté faptura, noua, in locul celei vechi. Pe de alt& parte si ne gindim c& aceasti innoire are loc chiar inlduntrul ristimpului pe care il numim « viata » fiecdrei fiinje si citi vreme rimine mereu ea insisi. Doar asa spunem, c& orice fin’, din copilarie pind la batrinefe, este aceeasi flint’, desi in ea nimic nu rimine acelasi, ci, mereu pierzind cite ceva, intregul ei trup se innoieste mereu: p&rul, carnea, oasele, singele, totul. Dar si nu credem c& lucrul 207 ¢ acesta este adevarat numai despre trup, ci si despre suflet: niciuna dintre inclinirile, felurile de a fi, parerile, dorintele, plicerile, durerile, spaimele cuiva nu ramine, de-a lungul vietii nimanui, statornic aceeasi, ci se schim- ba mereu prin disparitia uneia si aparitia alteia. insi nimic mai ciudat decit faptul c& pind si cunostintele 208 noastre se primenesc, unele apirind si altele dispirind din mintea noastré si nu numai cd noi insine nu sintem mereu aceiagi in ce priveste cunostintele noastre, dar si fiecare dintre aceste cunostinte in parte suferd aceleasi schimbiiri. Iar ceea ce numim noi « lucrare a mintii » exist tocmai pentru ci ceea ce stim la o vreme anume ne piriseste: uitarea tocmai aceasta este, iegirea din minte a cunostintelor noastre. ins& lucrarea mintii redesteapt in noi cunostinta uitat si ne face si credem cd ea s-a pustrat si a rimas aceeasi. Tot in chipul acesta d&inuie orice fiinti pieritoare, nu riminind cu desiviryire ea insiigi mereu, ca fiintele divine, ci Misind mereu in 208 b 133208d urma ei in locul vechii fiinte imbitrinite si destrimate, © fiin}a noua, totusi asemenes oi. Vezi tu, Socrate, numai asa cea ce e pieritor cu trupul su si cu tot ce mai este el poate s% fie partas la nemurire. Prin urmare n-ai de ce s& te minunezi de faprul ci, prin natura ei orice fiinf4 pune atita pret pe progenitura ei: intreaga ei rivn’, care este iubire, fi vine de dragul nemuriri SOCRATE (mirat de tot ce auzisem de la ea) Chiar asa si stea Iucrurile, mult stiutoare Diotima? DIOTIMA (incepind ca un sofist de meserie) S& stii ch intocmai asa! Uiti-te bine la oameni gi la dragostea lor de faima. Dac& nu esti patruns de adevarul spuselor mele te-ai mira vazind in ce stare fi pune patima de a ajunge vestiti: « Faima fara de moarte A aiba cit tine vecia». Pentru a dobindi asta sint gata si infrunte orice primejdie, chiar mai aprig decit pentru copii lor, s& cheltuiascd averi, sA se osteneasca in fel si chip, chiar si-si dea viata si, intr-adevar, iti poti oare inchipui pe Alcesta dindu-si viata pentru Admet, sau pe Ahile urmindu-I curind in moarte pe Patrocle sav pe regele Codros al vostru iesind in calea mortii pentru ca urmasii lui si-i mogteneascd domnia daci tofi acestia nu s-ar fi gindit si lase dupa ei, drept rasplata @ curajului sia jertfei lor, amintirea fird de moarte pe care ne-au lisat-o? Departe de asta, dimpotriva, sint convinsa cA toti oamenii fac tot ce le sta in putinta ca s& dobindeasci,, prin slaviti faim, nemurirea vred- niciei lor. $i, ou cit sint mai vrednici, cu atit nizuiese la o slavi mai mare. Pentru c& sint indragostiti de nemurire. Cei al cror prisos de rodnicie este trupesc se indreapté indeosebi c&tre femei si felul lor de a iubi este acela de a zimisli copii, socotind ca prin asta vor avea parte de fericirea nemuririi si vor fi tinuti minte «cit e vegnicia de lung’ ». 134 Cit despre cei al clror suflet... Da, Socrate, exist ‘eameni cSrora dorul de zAmislire le cuprinde sufletul mai mult decit trupul si care niizuiesc s4 zimisleasc’ $i sA aduc pe lume ceea ce i se cuvine sufletului si timisleascA $i si aduc& pe lume. Ce anume? Roadele mintii si tot ce poate da puterea ei. Acestora le sint p&rinti poetii, toti poetii, precum gi acei artisti pe care ii socotim innoitori. Dar, dintre toate roadele mintii, cea mai insemnati si cea mai frumoasi este cea de care e nevoie pentru buna rinduire a cetatilor si a asezirilor, cea careia ii spunem chibzuintd si dreptate. Si, atunci Cind se naste un om care, din fraged virst, se arata a avea un suflet dornic de zmislire si cind un asemenea om plin de har ajunge la virsta zimislirii, atunci ne- gresit si el, ca si cel impins de rivna trupului, incepe si caute prin lume frumusejea intra care si zimisleasci. Pentru aceasta nu va ciuta niciodat uritenia. Ca om rodnic, are mai mult drag de trupurile frumoase decit de cele urite. Iar daca se intimpli ca intr-un trup frumos si gseascd gi un suflet ales si frumos si bine inzestrat de la fire, mare este dragostea lui pentru atitea insusiri adunate intr-o singuri fiint&. Si, vorbindu-i, gaseste belsug de vorbe privitoare la vrednicie si la cum trebuie si fie omul vrednic si cu ce trebuie s& se indeletniceasc& 1. Si astfel il invatS si il creste. Dind de un asemenea m si apropiindu-se de el, cel care mai demult nizuia la asta zimisleste si naste, si ceea ce i se naste fi sti la suflet mereu, ori ci e ling el, ori c& se afli departe: iu ajutorul celuilalt, ti di o crestere desiivirsita. O asemenea pereche de oameni se bucuri de o mai mare unire si de o mai trainicd dragoste decit aceia care cresc impreund copii, pentru c& au ajuns partasi la cresterea unor copii mai frumogi si mai putin supusi mortii. Mai mult, nu este om care sé nu fie mai bucuros s& i se f nasci asemenea odrasle decit si aib3 copii dup’ legea 135 aa 209 b 209 ¢ 209 dfirli omenesti. Si, uitindu-se la Homer sau la Hesiod san Ja alt mare poet, ii pizmuieste c4 au lasat dup’ ei niste copii care le aduc slava in amintirea oamenilor pe misura marii lor vrednicii. Uite-1, daca vrei alt pilda, pe Licurg. Ce copii minunati i-a Lisat el Spartei, mintuitori ai Lacedemonei si as putea si zic ai Greciel intregi. Tar voi, atenienii, ii aduceti mare cinstire lui 2 Solon pentru legile cirora le-a fost plrinte. Fark a mai vorbi de atitia alti mari barbati de pretutindeni, si dintre greci si dintre i, care au facut atitea hucruri frumoase si care au adus pe lume vrednicii de tot felul, Pentru asemenea vistare li s-au inltat peste tot temple unde oamenii se inchini la ci, in timp ce nimeni nu | face asta doar pentru ci cineva a zimislit copii. Acestea sint acelea dintre invapiturile despre iubire 210. in care ai putea fi inifiat pind si tu. Cit despre deplina inifiere si dezviluire, in vederea cirora si cele spuse | mai sus sint de folos pentru cine urmeaz’ calea cea bund, nu stiu daca ty te poti indlfa pind ja ea. Totusi eu vol incerca si o s-o fac cu toati rivna. Urmeazi-mA pe acest drum de esti in stare. lati de ce este nevoie pentra ca felul urmérit sa fie atins urmind calea cea bund. Mai intii cel care n&zuieste Ja felul cel mai inalt trebuie si se apropie, inci de tinar, de cineva care are un trup frumos si, dack se dovedeste ca di roade bune cAlazuirea acelui om, si fl iubeasc& numai si numai pe el si, impreund cu el, si dea nastere la ginduri si vorbe frumoase. insi apoi si-si dea seama c& frumusetea unui » trup este sora cu frumusetea oricirui altuia si cl, dach felul stu este frumusetea infatistirii, ar da dovadi de mare lips de curaj neintelegind c4 in toate timpurile Se vadeste una si aceeasi frumusefe. Si, daci se pitrunde de acest adevir, trebuie si devin’ un mare jubitor al tuturor trupurilor frumoase $i si se lepede neintirziat de atita dragoste pentru un singur trup, socotind-o de putin 136, seam si vrednica de dispret. Apoi si infeleaga ca mult mai de pret decit frumusefea trupului este cea 2 sufletelor. Drept urmare chiar cind oe = ot ee : ie 10s intr-un trup lipsit de deplina inflc fae sei fie de ajuns, sd-I iubeasc& si s&-ipoarte 202 | iB si, i a 4 dea nastere unor de griji si, impreund, si caute si dea vas yas s&-i faci pe tineri mai te pe —— j it si-gi dea seama de frumusete: ajunge negresit si-si dea seama fen care fe afl in ee si in legi i de faptul cA orice fru- | musete este de acelasi fel ca oricare alta, asifel cd, i in felul acesta, va intelege cit de putin lucru este trupeasc’. — aa parka va trebui, bine caliuzit, si react la i ing a di si lor frumusetea. inostinfele minfii, ca si le vada si mu | ea putea cuprinde cu privirea fntreaga sounder naa a frumuseti si msi va mai lega dragostea, ca un sclav, 21 de o singuri frumuseie, fie ea aceea a unui tins, a unui | béirbat sau a unei indeletnicirianume, Inoetiad cs a dintre ele, si rimin’ o biatd fapturi bu Suds seuie Buenos’, intorcindu-si privirile, ca oe largul unei mii, citre intregul cuprins al frumusetii si privindu-l indelung, va da nastere la nenumarate si minunate $i inalte ginduri cuprinse in cuvinte, la cuget&ri izvorite dintr-o nemarginiti dragoste pentru cunoastre ; remmirgi e i ind cind, sporindu-si infelegerea, va d eenere tat ek | aa arane C8 exist © singuri cunoastere, Rocea a frumosului, despre care 0 s&-ti a oe jncearcd acum si ma asculti cv cea fit a uae 2 i i at pind la act inte. Acela care a fost indrumat pin eapts in cunoasterea iubirisicare a privituna oe ina ite sint frumoase, i in urmarea lor fireascd toate cit moas chit la elul din urm& al invita despre iubie, acum, ‘4 i lui de o sel i 14, zlireste ceva prin natura | oa Da, Socrate, tocmai acea Frumusefe de dragul c&reia a fost nevoie de toate stridaniile de pind acum. 137‘Dacd este vreun tinut al vietii in care merité si 214 thiesti, aceasta este: jinuml in care ne afllim in fata Frumusetii insesi. Daci va fi si o vezi vreodati, altceva vei simti decit in fata bogatiei, a podoabelor, a baietilor si a tinerilor frumosi, toate lucruri care te fac, pe tine cel de acum, si te cutremuri, uluit. intr-adevar, mm 5i multi alfii ca tine ati fi in stare, doar ca si va bucurati de vederea iubitilor vostri si s& fifi mereu si mereu impreuna cu ei, si ribbdafi de foame gi de sete cit v-ar tine puterile. Dar atunci ce s ne inchipuim ci ar simfi cineva cfinuia i-ar fi cu putinta s& vada ins%isi Frumusefea 211 ¢ absolut, in toaté curdtenia ei, nepingariti de trupuri omenesti si de culori, de nimic din multele zAdamnicii pieritoare. Divina Frumusete in sine, care nu are chipuri mai multe. Crezi cumva cA putin luern ar fi viafa unui om care ar privi inspre ea si ar privi-o cu ochii mintii 2122 si ar trai astfel in unire cu ea? Oare nu-ti dai seama ci numai acolo fi va fi dat, privind indelung Frumusetea, si dea nastere nu unor biete aseminari ale vredniciei, | c&ci acolo nu aseminiri vede, ci unor vlastare ade- varate, pentru ci acolo vede insusi adevarul? Iar cel care zimisleste adevarata vrednicie si care o creste ajunge drag zeilor si, dac’ fie dat aceasta vreunui om, dobindeste nemurirea. eta Tnainte de toate aceasti Framusete este vesnic’, nu © Supus& nasterii si pieirii, nu sporeste si nu se im- putineazi. in al doilea rind ea nu este pe alocari mai frumoasi si pe alocuri mai putin, nici cind frumoasd gi cind nu, nici framoasa intr-o anume privintd si in altele ‘nu, nici frumoasd aici si uritA in alti parte, frumoasit Pentru unii si lipsit de frumusefe pentra alfii. Mai mult decit atit: cel care n&zuieste spre ea nu si-o va putea inchipui ca avind fas sau miini sau orice altceva mai 2i1b are un trup. Nici ca find o vorbire sau un fel de a cunoaste ceva, Ea nu existé in altceva anume, cum ar fi in vreo fina sau in p&mint sau in cer sau in ce vrei tu, Ea trebuie inchipuith ca existind in sine, deopotriva cu sine si impreun& numai cu sine, si ca avind, in vesnicia ei, mereu aceeasi form’. lar toate celelalte frumuseti sint plrtase la ea, dar in astfel de chip incit nasterea $i pieirea acestora nu duce nicidecum la vreo crestere sau la vreo sc&dere inlduntrul Frumusetii, pe care toate acestea o Iasi neschimbati, Atunci cind, unmind asa cum se cuvine calea iubirii de tineri, urci, treapt cu treapti, deasupra frumusetilor pieritoare, incepe sii ti se arate Frumusefea de care vorbesc si te afliaproape de liman. atic Asadar aceasta este calea cea dreaptd care duce in inaltul iubirii, fie cd o strabatem cu singurele noastré puteri fie c& sintem clauziti de un altul. Pornind de la frumusetile din lumea noastra pieritoare gi vrind si ajungem la Frumusete, urciim necontenit, treapt’ cu treapti, de la un trap frumos ja doua, de la dou’ la toate; si de la trupurile frumoase la faptele frumoase, apoi, de la acestea, Ia invataturile frumoase, pind cind, de la acestea din urm’, ajungem in sfirsit la acea invagiturd care este nimic altceva decit tocmai invatatura despre Frumusete, la al cirei capt aflim ce este Frumusefea cu adevirat. SOCRATE Acestea au fost, Faidros si voi ceilalti, 212 cele pe care mi le-a spus Diotima. Sint pe deplin conyins de adevarul lor. Si, convins fiind, incerc si-i conving si pe altii de faptul c&, pentru a dobindi un asemenea bine, greu s-ar gAsi pentru natura omeneasc’ un ajutor mai bun decit Eros. De aceea | sustin sus si tare c& orice om este dator si-i aducit cinstire. $i de aceea eu insumi pretuiesc iubirea si nu crut nici o stradanie cind ¢ vorba de ea si fi 139 138PLATON CEBES Aga se vildeste. SOCRATE Gi atunci, th Hades, sufletele noastre au Binh? CERES Asa se pare SOCRATE Tar, dintre cele dou’ procese implicate, ‘unul este evident. Intr-adevar, faptal de a muri este sau mn o evidenta? CERES Nu ineape indoiala, SOCRATE Si atunci ce zici si facem? Neo sii accstui fapt procesul stu contrariu, 0 sd atura schioapa™ fn privinga asta, au ne vedem silifi st-i acordim a muri” aan proces invers? CERES Firs doar si poate. SOcRATE Si care at putea s cEnES A refavia®#, socRAT renaste” existé cu adevarat, at fi ptocesul care ditee de | ior cre cel vii? Ss Intocmai. SOCRATE §i dee facrn teste tot atit de sig este sigur cd morfii prov © asa, atunci avem un semp nek ind cB sufletele mozfilor exist de unde ef tenasct™, eS Da, Socrate. Din, cite-am convenit asa decurge scord si asupra acestui din cel morfi Si, dack greseam ndeva, intr-un SOCRATE Tat dealtfel, Csbes, incl ceva care va dovedi, cited eu, ch cele convenite intre aci erau ade- varate™". Intr-adevar, dack devenitea reciproc’ & contrariilor unele din altele n-ar avea loc ca intro migcare circularl, ci procesul s-ar petrece, —rectili- si ireversibil®, numai intr-un singur sens, atunci, cred’ iti seama, pini la urmi toate lucra- increment in acecasi starc*, supuse aceleiast n eaamoN adormirii dar au gi acela, invers, al trezirii din son, atunci vedi gi tu bine ci starea final’ a lecratilo: ar face din povestea lui Endimiou o intimplae ‘de rind si din el un omi ca fofi oamenti, nedeosebin- duce ct nimic, prin somnul siu, de somnat | intregi@®. St tot aga, dack total ar fi uumai iabinare rd dezbinare, repede s-ar faiplini cuvintal lui Anexe- goras:,Toate Iucrurile strinse Ja un loc’. De asemenea, iubite Cebes, dac tot ce este inzestrat cu viafa ar muri gi, odataé mort, ar ramine in starea aceasta si nu s-ar mai intoarce le viaté, mai incape care indoiala ch pind Je urma, in mod absolut ux sax, nimic mar mai viefui si moartes ar totul? Intr-adevar, dacd cele vii sar naste di ceva deeit din cele moartet, ce s-ar putea nis: ca, ele murind, sf nu se piarda total in moarte HERS Chiar nimic, Socrates, Cred ci ceea ce spui este intra totul adevarat. SOCRATE Pentru mine, Cebes, nu incape nici o indoiala cA aga steu Iucrutile si nu_cred cf ne amé- gim! cizind de acord asupra lor. Nu, toate ace Sint realitS i: si rehavierea, gi faptul cX cei vii se din morji, oi existenfa sufletelor celor mor{i#¥. cues Dealtfel si invafitura accea a ta, pe obignuiesti si o invoci adeseaM® si potrivit c&reie inv jarea nu este pentru noi de fapt decit o teamintire™, ea, daca ¢ intemelat&, ne sileste si admitem, uw-i ase, ch trebuie 88 fi invatat cindva mai demult ceca ce ne reamintim acum, Or, acest lucru u-ar fi cu p tinfi daci nu admitem cK, inainte de a ne naste aceasté form omeneascl, sufletul nostra a existat undeva in alt parte’, Astfel ca si pe calea aceasta putem crede c& sufletul este nepicrito: siadas Dar, Cebes, care'sint argumentele aces afizmatii 78.'Te rog si mi le amintesti, pentre nit le am prea lémurit in mint CEEES Exist. o dovadi 138% intre toate, aceea ck, atunci cind oamenilor li se pun intrebari, @ pot fispunde corect Ja orice, bineinfeles daca 3, Or, dack nar ont,Platow ei au ar sa ceva 3i, de asemenea, dack sint pusi in fata unei figeri geometrice sen a altor jodeke##* de acest fel, se obtine dovada cea mai evident’ ci aga stau Iucrurile. SOCRATE Dacd totusi, Simiias, toate acestea nu ing, vezi dack nu poti cides de acord cu mine JeB*, Coea ce te face neincrezitor este cA nu Injelegi cum ceea ce uumim invajare este de fapt 0 rememorare, nui asa? SEMCAS Neinctezitor? Nu sit defel. Dar simt nevoia sd triiesc ew insumit lucrul despre care se vorbeste : si-mi reamintesc. §i iat c& deja, mulfe- it4 expuncrii Ini Cebes, aproape cA imi amintesc, aproape sint convins, Totus as fi bucuros si ascult acum $i felul tau de a ie. SOCRATE Tata nwi aga, cd, pentra afi aminti u sii fi sdut cndvattt, acord ci de 4 stiimte apare dan Incr, oft ni percepindu-l cu vreun alt simy, ajunge sh cumoascl nu numai acel Iueru, ci s& conceap’ si ca unui altul, ceva cate este obiectul unui alt fel de stint’, Cind iucrutite se petrec aga, nu sintem oare indreptiifi sh spunem c& sia reamintit fuerut-aceta 8? SHOITAS Ce vrei sk SOCRATE Tata, de pild’: una este, cunoaste m, alta e a cumoaste o lirk SIMIMIAS Fireste SOCRATE Pe de alt& parte stii bine ce se 1 cu indrdgostifii cind vid 0 lird sau 0 tunica sa stie ce alt lucru de care tinerii Jor prieteni se folose in mod obisnuit : percep lira si totodata igi reprezinta cu mintea imaginea biiatului cliruia fi aparfine. Acest jucru_reprezinté’ 0 reamintize; la fel cind cineva, vazindw-l pe Simmiss, isi aminteste, de cele mai multe aga, 1 Socksty Nu pi se pare ch in astiel de situay yorba de o reamintite? $i indeosebi in cazmti cind ¢ care, datoritd timpului si pierder vasind desenul unui cal sau al tnei fire, testi de un om sau ca, vazind portretul lui Simmias, sA-fi reamintesti de Cebes @” SOAS E intrn totul cu puting. 15, ca, vazind portret i Susi Simm! pot sa fie atit asemén: SIMMIAS Reese. sOCRATE Ins& cind ne reamintim ceva pornind devia o realitate aseminitoare mu-i aja c& ne gindim neapirat sf daci, din punctul de vedere al asemin ceva. numit egalitate, ca alt bi, ori ate pietre cu altd piatri, acest fel, Ci altceva, ceva de dincoto de toate cae concrete, egalitatea in sine. Putem sav nu sus fine existenja unei astfel de realitiji? SDMIAS Putem si incé cum SOCRATE Si stim oare gi ce este ca in sine 7? SPIMIAS De bun’ seamé. inta aceasta de unde 0 avem?** ‘pornind Ja ele? Sau_ poate? jeste-te atunci ca iste pietre sau niste bucifi ‘de Jemn cgale intse 18FLATON. ele s4 para, raminiad cle ogale, anuia egale, neegale altcuiwa ? SIMMIAS Ba, desigur, se intimplé. SOCRATE Si-atuncea fie ceiti sa parut: ch Jucrn- megale, sau c& egalitatea este inegalA 227°. simaitas Pind acum niciodata. Re xm Prin urmare obiettele egale de care vor- si cgalitatea in sine du sint anul si acclasi SIMGEIAS Din cite mi SOCRATE Si totusi asa 0%, pomind de fa aceste obiecte egale, diferite de egalitatea insési, si conceput $i dobindit stiinta despre aceasta din urmi? SHMIAS Nimica mai adevirat!™. SOcRATE Ea flind fie asemfnAtoare fie nease- ‘toare lor? stntas Tntocmai, SOCRATE Prin urmare asemZnarea sau neasemi- je: Atita vreme cit vede- i ne gindim la altul, aflim in fata unui caz pare mie, nicidecusn, smmmas Chiat aga. SOCRATE Mai departe alte obiecte egale de care a fost vorba adineaori astra este ci ele sint egale pe potriva cau befel 1 celor- int ele sau nu inferioare®* eg lor de aseminare cu aceasta “0 asemenea situafie putem lui implicd in mod necesar de catre el a realitss cadea de acord ca spu: © cunoastere prealabi care spune cl ci se aseamiind objectul veut, dar de care obiectul acesta rimine’ inferior 721 mias In mod necesar. 6 Pppibon SOCRATH Sine ne-am gusit noi in acceasi situatic in legiturs ca obiectele egale si cu egelitatea tn sine? stnaas Intocmei, SOCRATE Rezulth cd noi trebuie neapfrat si cunoseut egalitatea inainte de momentul in care, ‘avind pentra prima oar’ sigte obiects egale, ne-asi formas ideca ch toate acestea doar nizuie s& se iden- ‘lice cu egalitates, dar miciodat’ xu izbutesc pe deplint”*. snadas Asa rezult’. sockat# Atunci putem cidea de acord 51 asupta faptului c& ideea aceasta mi nea formet-o si nici a ne-o putem forma altfel decit prin viz, prin pip’- it ori prin vreun alt simp, cici ceea ce spun Hi se aplica deopotriva tuturor??. SIMMISS. Intr-adevir, muicar prin raport Je fel argumentirii noastre, tuturor deopotriva. SOCRATE Oare din asta nu zezulta insi ci ideca despre nazuinja mereu insuficient realizati_a obiec- tului acestor senzafii de a se identifi ne-o formiin bizuindu-ne pe senzafiile insele! SIMMIAS Ba chiar asa rezult’. SOCRATE Atunci ‘cumoasterea egaliti ‘buie s-0 fi dobindit noi cumva inc% inaiute de a incepe sh vedem, si aucim si s& perce celelaite simpuri™% Altfel na am putea sé raportim la e2 egalitafile percepute prin simfuri, spunindi-ne ci toate aspira si se identifice cu ea si c& toate ti min infetioare. : ‘SIMMAS Din cele spuse mai ineinte, uu are cum si fie altfel, Socrate SOCRATH Dar nu incepem noi sé vedem, s auzim, si simtim cu celelaite simfuri imediat te SDMAUAS Ba chiar imediat. admitemcd eram in posesia SDAMIAS Aga. mise pare simi n Be2a PuATON SOCRATE Or, dack am dobindit aceasta canoas- tere inainte de a ne nagte si ne-am nlscut cu eat, inseamnd, nu-i aga, cd si inainte de nasterea noastra gi imediat dup& ea noi am stiut® ce sint nu doar egalitatea, mai marele, mai micul, ci si toate cite sint de acest fel. Cici ce vorbim noi acum wu se refer’ deloc mai mult la egalitatca decit ia irumusetea in sine, la dreptatea si sfinfenia in sine, Ja tot ce, asa cum spuneam, poate purta, atit cind punem intrebari it si cind dim raspunsuri™®, pecete de ,,realitate in Asticl c& ce am spus despre egalitate sintem obligefi s& spunem despre toate: ch le cunoastem dinainte de-a ne naste, SIMGAS Asa e. SOcRATE Atunci, de vreme ce am dobindit cunoas- terea lor mainte de a ne naste, inseamnd ci, daci uu 0 uitam Ja fiecare dintre dasterile noastre, ne nastem mereu stiindu-le si stiindute trim toatt viata. Dar a sti: odati ce ai dobindit cunoas- So pistrezi sisi no pierzi. S oare nu numim uitere tocmai asta, Simmias : pierderea a ceca ce stiam 78 SIMMIAS Este intocmai cum 2ici tu, Socrate. SOCRATE Pe de alta parte, zic eu, dac& pierdem nastere stiinta dobindits inainte de'ea si apoi, exe citindu-ne simfurile asupra obiectelor corespunzd- toare, redobindim cunostinfele care au fost cindva ce numim ,,2 invita” au repres indirea proprici noastre stiinje ?* nitea da pe drept cuvint acestel redo- Dinditi numele de reamintire 228 smumias De bund seama socraTe Intr-adevir, aia considerat ca posibil ca tn om care percepe tin obiect prin viz, prin auz sau prin vreun alt simf si conceapa meutal, por: de Ia el, o alta realitate, pe care o ui ne-am niscut cu tofii stiind acel si le stim dea Tungul intr 8 -cursul viet, ‘part zeaminti”™, srusite, negresit. sHutori saw ne reamiotim tn cursti viefii locrus ‘Guror cunoastere 0 dobindisem inainte dea ne nagte? SPAMS Pentra moment, Socrate, pu mi vid in leg, Se caus ta } Abunci iat’ un Iuctu asupra canta ‘te poti hotéri, asupra clruis esti ia mBsuri simi spul pirerea ta? im om care stie aiste Tucruri poate sa dea seami de ele sau un? SBAGAS Hotlrit 0% da, : : SOCKATE Si socotesti cA toaté Inmea in stare si dea socoteal de: realitatile despre care am vor noi pin adimeaori 22 SiOMras Tare ag vrea si cred, dar 51 tem ci miine Je aceasti ori nu va pamint in stare cu adevlrat 5-0 SOCRATE Prin urmare, Simmias, ta cfezi ch au toatd tumea are stiinfa fucrurilor acestora. SMAGAS Nu, nu toatd Iumea, departe de asta SOCRATE Dar toat& lumea c capabila si-si amin teased ceea cea stint odata 7” stuatias Negresit. S SOCRATE §{ cind au dobindit aceasti cum sufletele noastre 2 Doar mu dup ce ne-am a oamenie SIMMIAS Desigur au, sockaTe Atuncea inainte? smomas Da. socaats Prin urmare, existan si inainte de a se afl existan desparfite de trap $ de-a gindi®*®, SHOTAS Darna putem noi oare dobindi despre care este vorba in ceasul nasterii are ma ni pe as, sufletele noastre fr acest chip uman, estate cu puterea astre, Socrate? Este un interval de timp rémes posibil. SOCRATH Nimic de zis, iubite prieten, numai:ci, spune-mi, cind 0 pierdem, moment 2% Cit de nasctit cu ea abia am convenit ch nu ne nastem- 79 aFLATON © pierdem oare chiar in clipa dobindisii ei? © pierdem alti dati, pofi si spui tn dud? sniagas Nu, au, Socrate, imi dau abla acum sea- mack am spus un lucmn fara SockaTR Tats atunci, Simm: ajuns dezbaterea noastri : daci realitatile de care noi vorbim mere: frumusefes, binele si toate celelalis de acelasi ordin existh cu adevlirat ; dacd, descope- tind c& aceste realitayi, desi anterioare nou’, ne apar- fineau, noi raportim Ja ele toate datele simpurilor moastre ; si daci, in sfirgit, este adevérat ci datele simfurlior noi Je comparim cu realitijile acclea, atunci rezulti in chip neceser cA stfletele noastre exist dinaintea nasterii noastre exact in mésura fa care aceste realitafi existd, iar daci ele nu existé zadarnic am mai invocat argumentul acesta?®*, Intr- adevar, nu fi se pare ch Incrurile stau aga, cdi este in egali. mAsuri necesar’ si existenja acestor realititi si existenja dinaintea nasterii a sufletelor noastre, c& daca nu exista unele nici celelaite nu exist astfel? smanras Da, Socrate, nu incape mici 0 indoiala c& necesitatea € aceeasi. Tar a condifiona existenta sufle- noastre inainte de nastere de cxistenfa realiti: lor de care vorbesti este o fericita reducere a argu mentului, cci mi se pare c& aimic nn e mai evident decit-ed toate lucrurile. de acest fel, frumusetea, bi- si toate cel despre care vorbeai tu adinea- ori au o existen}a cit se poate de reala, Astfel cd, intru cit ma priveste, demonstratia este suficie SOCRATE Dar Cebes ce zice el oare? Caci si pe el se cade 8-1 convingem. SDOMHAS Cred cé demonstratia a fost suficientat*? sipentrn el, desi nu este om pe lume care <& se iase i convins#®, Totusi cred cd, in ce priveste inainte de nastere a sufletului nostra, con- iui este deplin’. In schimb ci el er continua s& existe si dup% ce murim, Socrate, asta ou imi pare inci demonstrat, Rimine incl neinlaturaté teama omului de aceea clreia mai adineaori insusi Cebes ia dat. glast®, si anume c& odati cu moartea unui om sufletul i se risipeste si cA astfel isi gaseste 0 brtapow capit existenta ivi’, Intr-adevir, ce ne impiedica si admitem c& sufletul cc naste gi se constituie undeva in alt parte si cA exist inainte dee veni intraun corp omenesc, dar cl apof, cind se desparte de acesta, plere sicl, gusindu-si sfirsitul 2 cabps Ai dreptatc, Simmias. Se pare, intr-adevis, ¢& din intreaga demonstrajie necesari avem doar jumitate: s-a dovedit numai ca suiletal nostra existi inainte de nagterca noastri. Mai rimine de dovedit cx sufletul existi deopotriva si dupa ce marim. Abia atunel demonstratie ere sii Ge completat™, SocraT® Dar o aveti complet inci de acum, Simmias si Cebes, numai £4 vreti si imbinasi prezentul argument cu cel anterior, asupra cruia noi am clzut de acord, si anume cA tot ce ¢ viu se naste din ce este mort. Intr-adevar, dac& sufletul exista inainte de nastere si dack intrarea Ini in viafi, nasterea lui, na poate avea, in chip necesar, origine decit moartea si starea de moarte, nu tot in chip necesar trebuie el si existe si dupi moarte de vreme ce urmea- zi s& se nascl din nou? Tat’ demonstrafia, cum 2i- ceam, gata ficuti®, Totus imi inchipai ctu si cu Simmias afi fi bucurosi si mai aprofundim pufin $i demonstratia aceasta’. CAci imi plrefi cuprinsi, copi- Hareste, de teamaci, pur i simple, cind iese sufletul din trup, il ia sil suffi vintul, risipindu-] {ar urma, indeos Se intimpli ca cineva si moard nu pe vreme linistita, ci in-bitaia unui mare vint?*. SEEES (simbind) Atunci, Socrate, incearcl si ne linistesti cu argumente aga cum ne veri c& sintem prada fricii. Sau mai degrabé nu pe noi, clici spaima nu-i a noastri, ci parc a copilului rimas cumva in noi : pe el te strdduieste si-1 convingi si nu se teamis% de acest bau-bau*’?, de moarte. SOCRATE Numai ci va trebui si-1 descintafi in ficcate 2it*, pink Ja vremea cind i-o trece de sperictur’, CERES $i de unde sE-l Inim, Socrate, pe des ttorul minunat ce vindecd de spaime®, di dack tu ne parisesti? SOCRATE O, Cebes, Grecia ¢ mare, nu duce lipsd ea de oameni inzestrafi, si-apoi mai sint 5 a 70