I. III.

Clasificarea tipurilor de devianţă

Criteriile mai frecvent utilizate în clasificarea tipurilor devianţei sunt următoarele

1. În funcţie de natura efectelor sociale ale devianţei J. Fichter face distincţia între:
 devianţă pozitivă implică faptul că individul se abate de la stereotipurile conformităţii şi
adoptă/creează norme şi valori noi, superioare, aşa cum se întâmplă în cazul invenţiei şi
uneori în cel al inovaţiei;
 devianţă negativă presupune încălcarea normelor medii ale unui grup social, aşa cum
se întâmplă în cazul comportamentelor disfuncţionale, aberante şi delincvente;
 devianţă neutră care acceptă conduitele tolerate de grup ce nu afectează unitatea şi
coeziunea sistemului (nonconformismul vestimentar);
2. În funcţie de magnitudinea şi gravitatea actelor deviante J.A.Perez vorbeşte despre:
 devianţă gravă - omuciderea sau perversiunile sexuale;
 devianţă lejeră - este vorba de devianţa în traficul auto sau în consumul de alcool;
3. În funcţie de etichetarea sau nu a actelor deviante Edwin Lemert deosebea:
 devianţă primară - faptul de a încălca o normă;
 devianţă secundară – recunoaşterea oficială a acestei încălcări de către o instanţă
desemnată în acest scop;
4. În funcţie de „transparenţa” conduitei deviante, deosebim:
 devianţă deschisă – poate fi mai uşor observată şi evidenţiată de reprezentanţii
instituţiilor de control social;
 devianţă ascunsă sau secretă care include consumul de alcool la femei, patologia
sexuală, actele de corupţie ale înalţilor demnitari politici şi funcţionarilor statului;
5. În funcţie de domeniul de manifestare al devianţei:

 devianţă penală – infracţiunile;

 devianţă sexuală – delictele sexuale şi identităţile sexuale deviante;
 devianţă politică – terorismul;
 devianţă familială – maltratarea, abuzul;
 devianţă autodistructivă – sinuciderea, consumul de droguri;
  devianţă morală - disimularea, tulburările de caracter;
 devianţa religioasă - fanatismul;
6. În funcţie de numărul celor implicaţi în realizarea actului deviant:
 devianţa individuală;
 devianţă de grup;
7. În funcţie de sănătatea psihică a deviantului:
 devianţa normală;
 devianţa patologică;
8. În funcţie de criteriile medico-legale şi criminologice:
 comportamentul aberant - incluzând aspecte medico-legale şi psihopatologice care
generează fapte într-o anumită măsură scuzabile, datorită absenţei discernământului la
bolnavii psihic sau a caracterului voluntar al acţiunii la persoanele cu handicapuri
fizice;
 comportamentul antisocial sau infracţional – vizează aspectele judiciare ale
comportamentului, sancţionat penal;
 comportamentul deviant – constând în abaterile de la normele sociale, de tipul
nonconformismului şi teribilismului ( Albu, 2002).