''Palmiere'' și ''Dinișoare'' care au fost publicate în volumul

''Dulciuri'' (1936), scrisă de doamna Maria General

Dobrescu.
Palmiere
Se întinde bucăți de aluat franțuzesc, se presară cu zahăr pudră un strat de 1 mm, se îndoiește
într'o parte și în alta ca o foaie de tăiței, se întrunesc și apoi se formează un sul din care se taie
bucăți groase de o jumătate de cm. Se pun la foc potrivit, observând ca bucățelele să fie plate pe
tavă.

Dinișoare
Proporții: 200 gr. zahăr pudră, 200 gr. pudră de alune prăjite, 60 gr. făină, 100 gr. unt topit, 6
albușe, puțină sare. Se amestecă alunele, făina se pune odată cu untul topit. După ce s'au bătut
până ce s'au răcit se adaugă și albușele spumă. Se taie cu o formă rotundă, se dă la cuptor.

''Dovlecei cu pui'' și ''Sirop de toporași'', rețete care au fost

publicate în seria ''Buna Menajeră — Carte de bucate,
practică'' (1907), scrisă de doamna Ecaterina Colonel
Steriad.
Dovlecei cu pui
Prăjește cu unt un puiu tăiat bucățele, presară-l cu o lingură de făină și mai prăjește-l puțin; apoi
curăță dovlecei (bostănei), taie-i în trei sau patru de-a lungul lor, prăjește-i foarte puțin într'o
tigae și pune-i să fearbă cu zeamă de pătlăgele roșii, puțin mărar tăiat cam mărunt și o lingură de
unt, și mestecă-i cu puiul ca să fearbă până ce vor scădea.

Sirop de toporași
Se ia 1.200 grame de foaie de toporași, bune curățite și ciuruite, și să se opărească într'un
kilogram și 200 grame de apă fiartă, ce va fi într'o tingire pusă deja pe foc; în timpul fierberii,
frunzele se vor amesteca în apa aceea până ce se vor muia; după aceasta, dându-se tingirea iute
jos de pe foc, se va acoperi cu un tifon ud, ca să se răcească fiertura; după receală, frunzele se
vor stoarce bine și zeama din tingire se va strecura printr'un tifon des, lăsându-se să se
limpezească; această zeamă se cheamă rup. Zeama se toarnă peste un kilogram de zahăr
pulverizat și se pune pe foc spre a se topi încet; pe urmă se dă foc să fearbă spre a se lega ca
jumătate șerbet, turnându-se asupra clocotelor zeama dela jumătate de lămâie, se poate da
tingirea jos de pe foc, ca să se răcească; avându-se pregătite sticle (butelci) destinate pentru sirop
se va turna fiertura printr'o pâlnie (leică) de tinichea, în care se va pune și una de pâslăsău de
hârtie sugătoare, și, astupându-se bine sticlele cu dop de plută, se vor lega la gură cu piele. Prin
acest chip se dobândește oricâte kilograme de sirop ar avea cineva plăcere să facă în parte.