Vorbeste, Doamne...

de Costache Ioanid

Vorbeste, Doamne, cãci sînt rob

si robul Tãu ascultã.
Mai toarnã-mi iar ulei în ciob,
mai dã-mi din grîul Tãu un bob
si dragoste mai multã!

Vorbeste, Doamne, cãci în piept

mi-e inima firavã.
Nebun mã face-orice-ntelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-astept
în vremea de zãbavã...

Vorbeste, Doamne, cãci sînt gol

si-mi bate-n suflet vîntul.
Cãci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
ti-ai asezat Cuvîntul.

Mai dã-mi din pîinea Ta un drob

si flacãrã mai multã.
Chiar dacã-s fiu si nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
si robul Tãu ascultã...