Concluzie:

Acest studiu indica faptul ca comparativ cu celelalte tulburari, genetica depresiei si stresul
sunt mai putin explorate chiar daca un segment important al populatiei este suferind (de
aceste boli). Deja s-a aratat in sectiunea anterioara ca principalul obstacol al acestor studii
este mostra mica in localitati izolate si heterogenitatea si genetica si a mediului inconjurator
observata la indivizi din orice populatie.
O data cu avansarea tehnologiilor sofisticate, multe grupuri de cercetatori si-au schimbat
cercetarile de la abordarea genei candidatului si anume studiul asocierii genelor indivizilor cu
trasatura sau boala, spre intreaga analiza a genomului, de exemplu studiile de asociere
(internationale*?) ale genomului (GWAS) si succesiunea generatiilor viitoare (NGS), etc.
Un asemenea studiu realizat de Georgi si restul (2014) in anii recenti a realizat genotiparea
prin microsatelit si genotiparea de o densitate mare a matricei SNP a 388 de membrii ai unei
familii extinse avand 18 trio-uri de parinte-copil.
Cum indivizii erau in special membrii familiei, trio-urile parinte-copil, sansele de
heterogenitate genetica erau mai putine.
Analiza a aratat un mare numar de SNPisti din intregul genom si multi dintre ei prezentau o
asociere apropiata cu tulburarea bi-polara.
Aceasta lasa o raza de actiune larga in validarea asocierilor acestor SNPisti care va duce la
intelegerea mai multor gene si a cailor implicate in bolile/afectiunile depresive.
Cu intentia de a reduce heterogenitatea genetica si de mediu a subiectilor aflati sub studiul
depresiei, sub studiile asupra gemenilor, in special asupra celor monozigoti locuind in
aceleasi consitii sau in conditii de mediu diferite, sau studiile pentru adoptie, unde copiii
prezinta un machiaj genetic diferit dar care locuind intr-un mediu dat, ar putea sa scoata la
iveala ereditatea unui polimorfism dat si interactiunea acestuia cu componentele de mediu.
(Mc. Adams si restul 2012). Intr-un studiu asemanator, Byrne si restul (2013) au evaluat rolul
modificarilor epigenetice, (metilarea) in GpG la 12 gemeni monozigoti discordanti cu
tulburari depresive majore (MDD) si alti 12 gemeni monozigoti concordant fara tulburari
depresive majore (MDD). Informeaza si asupra unei diferente de sex in metilarea GpC
prezicand o mai mare susceptibilitate a femeilor la tulburari depresive. Asemenea studii au
pavat calea mai multor studii in aceeasi directie.
Variabilitatea la genom apare si din cauza unor variatii de numar *copie? (CNV) al unui
segment al ADN-ului (continand una sau mai multe gene) in genom si au o potentiala
implicare in bolile psihice. Intr-un studiu de Saus si restul/ceilalti (2010) cel putin 14 gene cu
CNV au fost corelate cu tulburarile psihice. Aceasta a deschis o noua dimensiune a studiilor si
mai multe explorari.
Exercitiul fizic este un alt factor care imbunatateste cunoasterea (Laske si restul 2010). La
soareci, roata voluntara a aratat ca aceasta creste nivelurile de BDNF (Johnson si restul 2003)
Activitatile fizice cu un grad crescut au indus cresterea CREB care a imbunatatit functiile
sinaptice si au sporit invatatul si memoria (Vanyman si restul 2004). Si alergatul a aratat ca
imbunatateste functiile cognitive, neurogeneza hipocampala, plasticitatea dendritica si
comportamentul (Yau si restul 2011) si studiile la om au aratat in anii recent ca exercitiul fizic
imbunatateste simptomele depresive (Guiney si Machado 2013; Silveira si restul 2013)
si acest aspect necesita explorare pentru scopuri terapeutice.
Studiul asupra tulburarilor de stari de spirit in perioada copilariei si a adolescentei necesita o
atentie speciala deoarece (i) tinerii cu un istoric sau cu simptome depresive actuale sunt mai
predispusi sa genereze adversitati sociale in vietile lor (Cole si restul 2006); (ii) aproape 50%
din adolescent au debutul depresiei in mod spontan, fara a avea un eveniment simtit acut,
dar aproximativ 95% din cazuri au loc atunci cand exista un trecut (de mai mult de 12 luni) de
dificultati psihosociale (Rueter si restul 1999; Goodyer si restul 2000) si (iii) primul episod si
tulburarile depresive recurente de-a lungul vietii arata diferite grade de putere depinzand de
adversitatile sociale anterioare. (Kendler si restul 2000.2001). O intelegere premature a
susceptibilitatii genetice a unui individ la tulburari de stari de spirit ar putea sa ajute la
proiectarea strategiilor de management si manipularea mediului social care ar putea ajuta la
atenuarea riscului de boala/tulburare.