PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr.
16-17/2004
RELAŢIA IDENTITATE PROFESIONALĂ - MODEL PARENTAL
IDENTITATE PROFESIONALA Şl IDENTITATE
VOCAŢIONALĂ
Aşa cum identitatea personală conferă individului
sentimentul unităţii, continuităţii şi coerenţei fiinţei
sale (Marshall, 2003, p. 194), identitatea
profesională (vocaţională) conferă individului
sentimentul coerenţei sale în lumea muncii, a
profesiiilor şi în final în contextul carierei sale
profesionale, care aşa cum susţin teoriile actuale
ale carierei nu mai poate fi delimitată de întreaga
sa viaţă. Sintagma dezvoltarea carierei şi vieţii
implică sentimentul identităţii personale în cadrul
căreia identitatea vocaţională devine o
dimensiune extrem de importantă.
Identitatea personală a fost explicată diferit din
perspectivă psihanalitică (dinamică) şi din
perspectivă sociologică. Din perspectivă
dinamică, identitatea personală începe să se
formeze pe baza identificărilor, identificarea fiind
un mecansim psihologic ce acţionează în
sistemul relaţiilor interpersonale contribuind la
formare Eului şi prin aceasta la formarea
personalităţii. Laplanches şi Pontalis definesc
identificarea drept "procesul psihologic prin care
un subiect asimilează un aspect, o caracteristică,
un atribut, al altuia şi se transformă, total sau
parţial, pe baza modelului respectiv.
Personalitatea se constituie şi se diferenţiază
printr-o serie de identificări" (Laplances, Pontalis,
1994, p.181). Identificarea nu are loc inconştient,
ci în cadrul unor relaţii socio-afective conştiente,
a unor opţiuni personale în funcţie de statusuri şi
roluri. Din perspectivă sociologică, B.LIoyd, în
colaborare cu Gerard Duveen, bazându-se pe
teoria identităţilor sociale şi a relaţiilor inter-
grupuri elaborată de Tajfel, fac distincţia între
identitatea derivată din formarea socială şi
identitatea datorată unei structuri persistente şi
individuale (B.LIoyd, 1998, p.241).
28
Lector univ. Valeria NEGOVAN
Universitatea Bucureşti
Cu privire la formarea identităţii se menţionează
contribuţia majoră a cercetărilor lui Marcia care a
dezvoltat, pornind de la teoria lui Erikson,
concepţia că dezvoltarea identităţii implică 4
posibile statusuri (stări) ale identităţii individului
(identity status), 4 căi de rezolvare a crizelor de
identitate şi anume:
• difuzia (identity diffusion),
• închiderea, oprirea (identity forclosure),
• moratoriul/amânarea până la scadenţă (identity
moratorium),
• realizarea (identity achievement).
Marcia evidenţiază doi factori esenţiali pentru
identitatea matură: 1.depăşirea crizelor de
alegere a alternativelor de viaţă (alegeri cu privire
la credinţa religioasă, ideologie, profesie, tip de
familie); 2.angajarea (commitement), asumarea
obligaţiilor implicate de propria alegere. Criza
este definită ca perioadă a dezvoltării identităţii în
care persoana alege dintre alternativele
semnificative pe care le are la dispoziţie (ce
şcoală să urmeze, la ce ideologie să adere, în ce
mişcare să se integreze, pentru ce formă de
exprimare a vieţii spirituale să opteze). Mai mulţi
cercetători preferă termenul de explorare, celui
de criză. Angajarea (commitement) este aspectul
dezvoltării identităţii care exprimă investiţia
personală a individului "în ceea ce a ales să facă
(dacă a ales să fie democrat militează,
acţionează în această direcţie; dacă a ales o
profesie, face un curs de specializare sau o
facultate pentru a putea practica respectiva
profesie). Aceste două aspecte sunt diferite în
fiecare dintre cele 4 stări şi configurează 4 tipuri
de formare a identităţii:
1. difuzia (identity diffusion) exprimă situaţia în
care nu a fost exerimentată nici o criză şi nu s-
a făcut nici un angajament. Marcia utilizează
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie si asistentă socială - Nr. 16-17/2004
acest termen pentru a descrie persoana care
nu a explorat, încă, alternativele aflate la
dispoziţia sa (nu a decis asupra ocupaţiei,
ideologiei şi intereselor sale) şi nu a făcut,
încă, nici un angajament (nu s-a implicat într-o
formă concretă de activitate;
2. închiderea, oprirea (identity forclosure) este
termenul utilizat de Marcia pentru situaţia în
care nu a fost experimentată criza dar
angajarea s-a făcut sub influenţe (în forţă)
externe (în general din partea părinţilor care
fac presiuni pentru o anumită implicare înainte
ca adolescentul să fi explorat singur
alternativele pe care le are), în această situaţie
se fac opţiuni (profesionale, ideologice etc.)
înaintea clarificării cu privire la propriile valori
şi scopuri, înainte ca individul să "cântărească"
mai multe variante;
3. moratoriul (identity moratorium) exprimă
situaţia în care sunt experimentate mai multe
crize, sunt explorate mai multe alternative dar
nu se face, încă (se amână) angajarea faţă de
una anume (se cunosc posibilităţile de
profesionalizare dar nu se iau decizii pentru
urmarea uneia dintre ele);
4. realizarea (identity achievement) exprimă
situaţia în care au fost experimentate şi
rezolvate mai multe crize şi s-a făcut o
angajare relativ stabilă. Individul s-a
"încercat/jucat" în mai multe ipostaze
existenţiale sau profesionale şi s-a angajat
activ şi conştient, cu competenţele adecvate,
faţă de cea apreciată ca maximal dezirabilă
(Marcia, 1980).
Marcia, chestionând subiecţii (cu privire la aria
ocupaţională) asupra priorităţilor, intenţiilor, a
măsurii în care şi-ar putea schimba planurile dacă
ar interveni ceva interesant, a reliefat că este
posibil ca un individ să aibă un anumit status în
legătură cu un domeniu (de exemplu credinţa
religioasă) şi un altul în alt domeniu (de exemplu
opţiunea ocupaţională) (Atkinson, R.l., Atkinson,
R.C., Smith, Bem, 2002, p.695).
Cercetătorii stărilor identităţii consideră că
indivizii care au dezvoltat o identitate pozitivă
urmează ceea ce este numit ciclul MAMA
(Moratorium - Achiever - Moratorium - Achiever)
(Simons, Kalichman, Santrock, 1994, p.78).
Aceasta implică disponibilitatea (şi pregătirea)
individului de a explora alternative, de a face
alegeri şi de a se angaja conform propriilor
alegeri, de fiecare dată când se produc schimbări
majore în viaţa sa.
Identitatea vocaţională "combină aspecte
legate de cunoaşterea propriilor interese, valori,
abilităţi şi competenţe, pe de o parte, cu
preferinţa pentru un anumit tip de activităţi, stiluri
de interacţiune şi medii de muncă, pe de altă
parte. Ea apare la confluenţa dintre experienţele
de învăţare şi de muncă multiple ale
adolescentului, devenind etalonul maturzării sale"
(Lemeni, 2001, p.208).
Ca şi componente ale identităţii vocaţionale se
enumera: interesele, valorile, atitudinile,
credinţele, deprinderile şi abilităţile,
caracteristicile de personalitate, stilul de viaţă,
stilul decizional, educaţia.
Identitatea vocaţională începe să se formeze
timpuriu sub influenţa familiei şi devine tot mai
complexă pe măsură ce experienţa sa de viaţă,
socială şi referitoare la lumea muncii se diversifică.
Un studiu al lui Waterman, din 1985, arată că, în
ce priveşte opţiunea profesională, în primii ani de
liceu, 9% din subiecţii investigaţi se
caracterizează prin dobândirea identităţii, 37%
prin forcludere, 15% prin moratorium, 39% prin
difuzia identităţii, în timp ce în ultimii ani de
colegiu: 40% prin dobândirea identităţii, 31% prin
forcludere, 16% prin moratoriu şi 14% prin difuzia
identităţii. (Atkinson, R.l., Atkinson, R.C., Smith,
Bem, 2002, p.596)
Cercetători ca Barling, în 1990, Schmitt, Sacco,
Ramey, Ramey şi Chan, în 1999, au evidenţiat
înţelegerea de către copilul de 5 ani a unor
concepte ca şomajul şi bunăstarea, şi înţelegerea
de către copilul de 10 ani a conceptelor de
salariu, condiţii de muncă,» conflicte de muncă.
Shellenbarger în 1998 , Shea, în 2000 sau
Brooks, în 2001 s-au preocupat de influenţa
carierei membrilor familiei asupra aspiraţiilor
adolescentului; Kush şi Cohran, 1993 au
descoperit că preocupările familiei cu privire la
planificarea carierei copilului cresc nivelul
aspiraţiilor acestuia şi îl ajută să-şi reprezinte mai
clar propria carieră.
29
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004
Perspectiva psihanalitică asupra carierei a legat
construirea acesteia de identificările şi forţa eu/u/
individului. Stewart a cercetat relaţia dintre
identificarea băieţilor cu mama şi a relevat faptul
că băieţii care au un nivel înalt al identificării cu
valorile mamei au şi un nivel mai înalt al
acceptării comportamenteleor sociale şi o mai
accentuată rejecţie a ocupaţiilor masculine
(Stewart, 1959, apîid Osipow, 1983, p.49).
De identitate au fost legate şi problemele deciziei
în carieră (mai ales indecizia) (Galinsky şi Fast, în
1966). Malnig, în 1967, a interpretat psihanalitic
dificultăţile de reuşită (achievement) în şcoală sau
la locul de muncă (competiţia cu tatăl şi posibilitatea
de a-l depăşi poate să trezească teama de
represaliile acestuia). Crites, în 1962, a investigat
relaţia dintre dezvoltarea intereselor profesionale şi
identificarea cu unul din părinţi. Studiul lui a relevat
faptul că băieţii care se identifică puternic cu tatăl
arată o orientare înspre aria afacerilor, cei care se
identifică moderat cu tatăl se orientează înspre
ştiinţele sociale dar şi înspre activităţi fizice iar cei
care se identifică slab cu tatăl se orientează înspre
literatură (Crites, 1968).
Teoria Annei Roe afirmă drept factori condiţionali
ai alegerii vocaţionale factorii genetici şi
experienţele personale din prima copilărie ale
indivizilor. Studiile lui Roe s-au centrat pe
identificarea opţiunilor indivizilor pentru domeniile
de activitate şi nivelurile de calificare, stabilite în
funcţie de ceea ce a apreciat ca factori
determinanţi ai opţiunilor. Subiecţii cercetaţi de
Roe (specialişti în chimie, fizică şi biologie şi
ştiinţe sociale) au fost investigaţi prin teste
proiective, teste de abilităţi şi interviuri care au
vizat istoria lor personală. Aspectele istoriei
personale vizate au fost: atitudinea părinţilor faţă
de ei, experienţele timpurii, dezvoltarea
psihosocială, sentimentele pe care le-au avut cu
privire la propria persoană sau cu privire la cei din
jur, influenţele timpurii asupra preferinţelor şi
intereselor lor, experienţele religioase, credinţele,
experienţa lor profesională. Investigaţiile au
evidenţiat diferenţe între categoriile de subiecţi
luaţi în studiu în ce priveşte rezultatele la testul
Rorschah (şi uneori la T.A.T), ca şi în ce priveşte
abilităţile lor, în funcţie de apartenenţa la unul
dintre domeniile de profesionalizare pentru care
au optat în copilărie (Roe, 1956).
30
Teoriile sociologice ale identităţii "presupun că
identitatea se formează printr-un proces de
socializare în cadrul căruia interiorizăm rolurile
sociale pe care le deţinem şi aşteptările asociate
acestora" (Marshall, 2003, p.278). Influenţele
externe exercitate asupra persoanei, influenţe ce
alcătuiesc ceea ce se desemnează prin conceptul
de "situaţie existenţială" îi determină
"caracteristicile dobândite (...) deci acele
obiceiuri, atitudini, deprinderi, valori, motive,
roluri, relaţii care definesc "identitatea
contextualizată", persoana pusă în contextul
interelaţiilor în care s-a format şi evoluează"
(Minulescu, 1996, p.28).' în perioada fanteziei, de
exemplu, copilul se identifică cu toate modelele
şi joacă roluri care reflectă aceste numeroase
identificări. Identificările de mai târziu, 16-18 ani,
dau alte direcţii planificării profesionale şi îl
implică mai activ în selecţia profesiunii.
FAMILIA-ÎNTRE TRADIŢIE Şl MODERNIZARE
Familia, ca element natural şi fundamental al
societăţii este una din formele cele mai vechi de
colectivitate umană: "Deşi relativ independentă în
raport cu societatea în interiorul căreia se
formează, familia este condiţionată în
organizarea şi evoluţia ei, de modul de organizare
a societăţii pe care o reflectă" (I.Mitrofan,
N.Mitrofan', 1991, p.141). W.M. Kephart şi
D.Jedlika descriu în funcţie de gradul de unitate al
relaţiei dintre bărbat şi femeie, de numărul
partenerilor în relaţie şi de prezenţa sau absenţa
relaţiei sexuale diferite "forme de căsătorii şi de
viaţă familială": promiscuitatea, căsătoria în grup,
poligamia, monogamia, celibatul, în cadrul
familiei monogame s-au diferenţiat 3 structuri:
familia extinsă, nucleară şi mixtă. Familia extinsă
este modelul patriahal de tip tradiţional, în acest
tip de familie "sistemul valorilor etico-religioase şi
chiar culturale au un grad de inerţie şi
transmisibilitate mai mare. Patternurile
educaţionale sunt în consecinţă mai rigide iar
"aşteptările" întregii familii faţă de fiecare membru
al său, mai uniforme, mai previzibile." (I.Mitrofan,
1997, p.36). Familia nucleară este caracterizată
de egalitatea şi complementaritatea rolurilor soţ-
soţie şi pe o participare intensă a copiilor la viaţa
de familie. Familia mixtă, bi sau monoparentală
presupune relaţii intrafamiliale mai complicate, cu
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistentă socială - Nr. 16-17/2004
diferenţieri de roluri care pot creea probleme
coeziunii şi funcţionalităţii sale. Ca părinte-singur,
mamele singure îşi extind rolul cu' sarcini
nespecifice rol-sexului, îşi dilată rolul parental
uneori prejudiciind relaţia cu copilul. Ca părinte -
singur, taţii singuri, deşi mai puţin frecvent, îşi
dilată şi ei rolul parental. Reacţiile părinţilor
singuri faţă de acest statut sunt diferite la femei şi
la bărbaţi, la femei reacţia este înalt negativă iar
la bărbat înalt pozitivă: "se apreciază că
experienţa monoparentalităţii la taţi este mai puţin
distructivă pentru stilul de viaţă, decât în cazul
mamelor" (I.Mitrofan, 1997).
J.Coleman departajează două categorii de sarcini
ale familiei: organizatorice şi integrative. Sarcinile
organizatorice implică dimensiuni ca: 1. rolul
(care are un aspect legat de sex şi un aspect
legat de familie, independent de sex); 2.
Comunicarea; 3. conducerea şi distribuţia puterii
(în care sex-rolul este foarte bine ilustrat) şi 4.
ideologia (valorile de bază, scopurile, priorităţile,
strategiile de organizare a vieţii de familie).
Sarcinile integrative ale familiei au ca obiect
satisfacerea atât a trebuinţelor de menţinere a
familiei, cât şi a trebuinţelor de actualizare sau
dezvoltare personală.
Modificarea funcţionalităţii familiei poate fi
produsă, atât de factori externi cât şi de factori
interni (I.Mitrofan, 1998, p.167). Factorii externi
care acţionează asupra realizării funcţiilor familiei
sunt : caracterul societăţii (totalitar sau
democratic) care afectează solidaritatea familiei
şi socializarea descendenţilor; nivelul de
dezvoltare economică al societăţii care
acţionează asupra funcţiei economice şi de
procreere; legislaţia şi politicile sociale ce
afectează funcţia socială şi reproductivă a
familiei; nivelul general de instrucţie şi educaţie al
soţilor ce afectează funcţiile de socializare şi
reproducere. Factorii interni cu impact asupra
funcţiilor familiei sunt: dimensiunea familiei cu
efect asupra funcţiilor de socializare; structura
familiei cu efect asupra funcţiilor economice şi
reproductive; diviziunea rolurilor şi autorităţii cu
influenţă asupra funcţiei de solidaritate.
lolanda Mitrofan observă că una dintre
principalele schimbări produse în lumea
contemporană este egalizarea statutelor sociale,
masculin şi feminin, prin profesionalizarea şi
cuturalizarea de nivel superior a femeilor.
Autoarea citată readuce în discuţie explicaţia pe
care Andree Michel o dădea în anii '70 cu privire
la renunţarea la familia patriarhală, dincolo de
revoluţia industrială şi anume că schimbarea
condiţiilor de trai a dus la schimbarea structurii
familiei, principalii promotori ai acestei schimbări
fiind bărbaţii. Pornind de aici, la ora actuală se
poate pune întrebarea de ce acum se renunţă la
structura familiei nucleare, dincolo de revoluţia
sexuală. Un posibil răspuns ar fi, afirmă
I.Mitrofan, că schimbarea este impusă de
modificarea valorilor.
Familia contemporană a suferit atâtea
metamorfoze şi translaţii încât nu este de mirare
că mulţi se întreabă încotro se îndreaptă, înspre
disoluţie sau înspre restructurare: "Un lucru cert
este că revoluţia industrială a impus renunţarea la
structura familiei patriarhale, iar revoluţia sexuală
impune, la rândul ei detaşarea de structura
familiei nucleare" (I.Mitrofan, 1997, p.25). Cele
mai importante modificări ale sex-rolurilor sunt
legate de tipurile de activităţi. Bărbaţii preiau tot
mai multe activităţi domestice iar femeile tot mai
multe activităţi sociale şi ştiinţifice. Procesul de
prefacere a rolurilor masculine şi feminine este
condiţionat de modificările de optică socială
(C.Enăchescu, p.256). în ce priveşte
transformările sex-rolurilor, societatea a avut
reacţii diferite, fie a încurajat femeia în a se orienta
spre carieră profesională, competenţă şi chiar
agresivitate (şi în revers i-a atribuit caracteritici de
nefeminitate dacă a răspuns încurajărilor), fie a
încurajat bărbatul să fie grijuliu, expresiv, sensibil
(şi în revers I-a considerat efeminat dacă a mers
în această direcţie).
Climatul familial definit ca "formaţiune
psihosocială foarte complexă, cuprinzând
ansamblul de stări psihice, moduri de relaţionare
interpersonală, atitudini, nivel de satisfacţie etc,
ce caracterizează grupul familial o perioadă mai
mare de timp" (l.Mitrofan, N.Mitrofan, 1991, p.72),
acţionează ca un filtru între influenţele
educaţionale exercitate de părinţi asupra copiilor
şi personalitatea copiilor.
Modelul parental care exprimă "un ansamblu de
cerinţe şi prescripţii asociate rol-statutusului de
31
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004
părinte impus de către societate la un moment
dat, ca exemplu, ca ideal" (I.Mitrofan, N.Mitrofan,
1991, p.224), este, aşa cum am văzut o
importantă sursă de influenţă pentru configurarea
identităţii personale şi, desigur, pentru modelarea
identităţii vocaţionale deşi, în societatea
industrială complexă, familia singură nu mai
poate pregăti copiii pentru multe din rolurile de
adult, în noul tip de societate se dezvoltă noi şi
noi surse de transmisie a valorilor, unele dintre
acestea complet diferite de valorile tradiţionale.
Modelul parental ideal se caracterizează prin
nivel înalt de organizare şi coeziune marital,
unitate de acţiune intramaritală, nivel înalt de
adaptare şi integrare, cadru relaţional optim, de
colaborare şi cooperare, având capacitatea
maximă de influenţă asupra copilului.
Literatura de specialitate s-a focalizat mai mult pe
diferenţele dintre modelele parentale tradiţionale
şi modelele parentale contemporane. Modelul
mamei tradiţionale prezintă o mamă care
conduce gospodăria, asigură igiena fizică şi
psihică a copiilor, îi antrenează într-un program
bine stabilit de activităţi, emite aşteptări specifice
în legătură cu comportamentul copiilor, este
perseverentă şi uşor rigidă. Modelul mamei
moderne implică preocuparea pentru încurajarea
şi susţinerea afectivă a copilului, în ierarhia
activităţilor sale, rolul menajer ocupă un loc
secund în comparaţie cu preocupările pentru
dezvoltarea personalităţii copiilor. Tatăl tradiţional
asigură securitatea financiară a familiei,
disciplinează şi sfătuieşte, educă prin forţa
exemplului său. Tatăl modern disciplinează copiii
cu mai multă flexibilitate, recurge mai rar la
metode punitiv-restrictive, susţine copiii în
îndeplinirea propriilor roluri. "Lucrări mai recente
promovează ideea că bărbaţii zilelor noastre
devin din ce în ce mai mult implicaţi în viaţa de
familie, în îngrijirea copiilor şi în responsabilităţile
domestice. Experienţa parentalităţii diferă între
sexe şi această diferenţă continuă să se dezvolte,
după opinia cercetătorilor actuali" (I.Mitrofan,
N.Mitrofan, 1991, p.225).
în familia tradiţională unul dintre cele mai
importante roluri pentru care era pregătită fata
era cel de casnică, în timp ce pentru băiat se
construiau mai ales roluri sociale, băiatul fiind
32
educat în baza modelului de autoritate al tatălui
iar fata în baza modelului mamei căreia îi
revenea, prin statutul ei biologic, rolul de a face
şi creşte copiii, în educaţia fetelor se observă cel
mai bine tranziţia de la modelele tradiţionale la
cele moderne (în care nu mai este accentuată
inegalitatea dintre sexe) ceea ce face ca fetele să
resimtă, în societatea contemporană, mai mult
decât băieţii, criza de identitate prin conflictul de
rol între "mistica feminităţii" şi învăţarea unor
roluri specifice băieţilor. Dacă în familiile
tradiţionale, rolul femeii era de "supusă soţului,
angajată doar în munci casnice", mas-media
popularizează o imagine a femeii egale cu
bărbatul, implicate în relaţii sociale şi politice sau
al femeii "sex-simbol".
în cristalizarea identităţii de sine şi a identităţii
profesionale un rol important îl are învăţarea prin
autoobservaţie şi prin observaţie, în fazele iniţiale
ale dezvoltării personalităţii identificarea ia forma
imitării modelelor parentale ca apoi să se extindă
şi la modele din afara familiei. Mai târziu, copilul
se identifică cu modelele generale de conduită
social-umană. Pe măsură ce se formează Eul şi
Supraeul copilului, el se identifică tot mai coerent
cu părintele de acelaşi sex fără a mai intra în
competiţie cu el (conform modelului psihanalitic),
într-o dezvoltare normală copiii vor căuta modele
de identificare corespunzător sexului biologic,
băiatul îşi imită (în ce priveşte gesturile,
îmbrăcămintea, comportamentele) tatăl iar fata
mama. Această dinamică este foarte importantă
pentru felul în care băiatul sau fata vor intra în
relaţie cu mediul, orientările de bază iniţiale
devenind determinante ale personalităţii adulte. O
serie de cercetări au dovedit că femeia preia, mai
mult sau mai puţin conştient conduite de rol
proprii mamei sale iar bărbatul, pe cele oferite de
tatăl său.
Individul învaţă din experienţele sociale din
familie, şcoală şi comunitate: "într-o dezvoltare
sănătoasă, copilul este capabil să înveţe şi să
accepte un rol corespunzător - feminin sau
masculin - prin identificare cu părinţii de acelaşi
sex. Când un părinte lipseşte sau când din alte
motive identificarea corespunzătoare nu se
produce, băiatul se identifică cu rolul feminin şi
fata cu rolul masculin, ceea ce va produce o mare
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie fi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004
dezamăgire individului" (Coleman, 1960, p.154).
Diferenţele dintre funcţiile materne şi paterne
sunt percepute diferit de copii în funcţie de vârsta
lor. Dacă mama rămâne în cămin şi tata este
singurul care întreţine financiar familia, tata va
avea un prestigiu mai mare în faţă copiilor de
vârstă mai mare şi mama în faţa copiilor mai mici
care aparţin, încă, în întregime mediului familial.
Dacă însă, copilul este în contact cu medii unde
ocupaţiile casnice sunt considerate ca servile,
imaginea rolului mamei va fi alterată. Fata, mai
mult decât băiatul, are un mai mare grad de
anxietate în dobândirea identităţii de sine datorită
modelelor culturale noi şi absenţei unor modele
stereotipe, dar, în general, "perturbările de
identificare datorate disfuncţiilor şi disocierilor
familiale determină conturarea unor tulburări
caracteriale" (I.Mitrofan, N.Mitrofan, 1991, p. 171)
indiferent de sex.
CERCETAREA EMPIRICĂ
Aşa cum s-a văzut, literatura de specialitate
conţine numeroase referiri la rolul familiei şi al
modelelor parentale în formarea şi restructurarea
identităţii profesionale. Familia, prin modelele de
comportament, inclusiv profesional, prin funcţiile
sale, condiţionează comportamentul profesional
al copiilor pe care îi creşte şi îi educă. Cercetarea
emprirică realizată a vizat completarea
informaţiilor existente în literatura de specialitate
cu privire la acest rol. O modalitate apreciată ca
eficientă de evidenţiere a relaţiei dintre modelele
parentale şi identitatea vocaţională a persoanei a
fost compararea unor aspecte ale
comportamentului profesional al adolescenţilor
care au avut în permanenţă modele parentale
(adolescenţi care trăiesc în familiile de origine) cu
aceleaşi aspecte ale comportamentului
profesional al adolescenţilor care au avut modele
parentale disfuncţionale (adolescenţi a căror
ocrotire şi educaţie au fost trecute în
responsabilitate comunitară, respectiv
adolescenţi dintr-un centru de plasament).
Lotul de subiecţi luaţi în studiu a fost constituit din
60 de adolescenţi, elevi în clasele a IX-a şi a X-a,
dintre care 30 de adolescenţi care au fost
crescuţi, educaţi şi trăiesc în familiile lor naturale
şi 30 de adolescenţi instituţionalizaţi (în două
centre de plasament) - elevi care frecventează
aceleaşi şcoli ca şi elevii care trăiesc în familiile
lor. Subiecţii instituţionalizaţi nu au întrerupt
complet legăturile cu familia de origine, în sensul
că sunt vizitaţi de diferiţi membri ai familiei (în
special mama sau fraţi mai mari) dar nu exprimă
un ataşament aparte faţă de aceştia şi nici dorinţa
de a se întoarce în familie (acest fapt este cel mai
frecvent motivat prin conştientizarea dificultăţilor
materiale ale acestor familii).
Drept aspecte la comportamentului profesional
evaluate au fost valorile profesionale la care
aderă subiecţii şi orientarea vocaţională spre
anumite categorii de activităţi, studiate în relaţie
cu modul de percepere a climatului
familial/educogen, cu identitificarea cu sex-rolul
corespunzător sexului biologic şi cu identificarea
afirmată (recunoscută) cu unul dintre părinţi.
Studiul a urmărit (obiectiv) identificarea relaţiei
dintre modelul parental existent în familie şi
dimensiuni ale identităţii profesionale a
adolescenţilor ca valorile şi orientarea vocaţională.
Prin urmare s-a pornit de la prezumţia (ipoteză
generală) că modelul parental este factor
condiţional în modelarea identităţii profesionale a
adolescenţilor. Subsumate acestei ipoteze
generale s-au formulat ca ipoteze de lucru:
1. presupoziţia că modelele parentale deficitare
antrenează confuzii în configurarea identităţii
vocaţionale a adolescenţilor;
2. presupoziţia că adolescentul manifestă un
comportament vocaţional congruent cu sex -
rolul modelului parental cu care se identifică.
Instrumentele utilizate în cercetare au fost
Inventarul de valori profesionale Super, adaptat
pentru populaţia românească de S.Chelcea;
Inventarul de interese profesionale tip Holland,
Inventarul de sex-rol Bem adaptat pentru
populaţia românească de J.Mitrofan şi un
Chestionar cu privire la modelul parental valorizat
de adolescent, construit după Chestionarul
McGilly privind climatul familial.
Inventarul de valori profesionale Super (Chelcea,
1994, pp.102 - 105),permite evaluarea măsurii în
care sunt valorizate 15 valori profesionale,
respectiv :
33
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004
• altruismul (A),
• valorile estetice (E),
• stimularea intelectuală (Si),
• reuşita preofesională (R),
• independenţa (I-),
• prestigiul (P),
• conducerea (Co),
• avantajele economice (Ae),
• siguranţa profesională (Sp),
• ambianţa fizică (Am),
• relaţiile cu superiorii (Rs),
• relaţiile cu colegii (Re),
• modul de viaţă (Mo),
• varietatea (V),
• creativitatea (C).
Inventarul tip Holland permite identificarea
orientării profesionale a individului înspre:
activităţi în aer liber, activităţi manuale, activităţi
mecanice şi tehnice, activităţi de birou, activităţi
sociale, activităţi în care se lucrează cu oamenii,
activităţi de laborator, activităţi comerciale,
activităţi artistice, activităţi culturale, activităţi
ştiinţifice (Klein, 2001, p.114).
Chestionarul cu privire la climatul familial a fost
construit prin adaptarea unor itemi ai
Chestionarului lui McGily cu privire la climatul
familial. Au fost selectaţi itemii care se referă la
comportamentele care sunt aşteaptate de la
adolescent, respectiv: calm (a), ordine (b),
ascultare (c) şi politeţe (d), şi la atitudinea
părinţilor (educatorilor din centrul de plasament)
faţă de comportamentele indezirabile.
Inventarul de sex-rol Bem (Bem sex rol inventory),
adaptat de lolanda Mitrofan (1996, p.54),
cuprinde 11 itemi pentru evaluarea fiecărui sex-
rol. Itemii sunt evaluaţi pe o scală de la la 1 la 7 (1
= niciodată adevărat; 7 = întotdeauna adevărat)
Autoarea care a realizat adaptarea instrumentului
propune interpretarea punctajului minim realizat la
inventar (11-22 puncte) ca abatere semnificativă a
propriului sex-rol de la varianta tradiţională;
respingerea sex-rolului şi interpelarea punctajului
maxim (56 - 77 puncte) ca adoptare şi
manifestare naturală a sex-rolului tradiţional
(autoacceptare în totalitate a sex-rolului).
Rezultatele cercetării au evidenţiat diferenţe
între adolescenţii crescuţi şi educaţi în familie şi
34
adolescenţii instituţionalizaţi, la nivelul tuturor
variablilelor măsurate: perceperea climatului
educogen (implicit a modelelor de rol
social/parental), identificarea cu unul dintre
părinţi, orientarea profesională şi valorile
profesionale, diferenţe care pot fi interpretate şi
ca efect al diferenţelor de modele parentale pe
care le-au avut aceşti adolescenţi.
în ce priveşte valorile pe care elevii au observat
că părinţii, respectiv educatorii (pentru elevii
instituţionalizaţi) insistă să le respecte, atât la
fete, cât şi la băieţi predomină ascultarea - cerută
de ambii părinţi, dar într-o măsură mult mai mare
la fete decât la băieţi. Băieţilor li se cere, în
diferite grade, mai mult decât fetelor, de câte unul
din părinţi (sau de unul dintre educatori): politeţe
(d), calm (a) şi ordine (b). Fetelor nu li se cere
aproape deloc calm.
Atitudinea ambilor părinţi (sau a majorităţii
educatorilor) faţă de ceea ce ei consideră
indezirabil la adolescenţi este percepută de băieţi
ca fiind mai autoritară. Atitudinea adulţilor faţă de
comportamentele indezirabile pare să fie uşor
diferită faţă de elevii instituţionalizaţi comparativ
cu cea faţă de elevii din familie: majoritatea
elevilor din familie (11) apreciază această
atitudine ca moderată, în timp ce majoritatea
elevilor instituţionalizaţi (10) afirmă că educatorii
îşi arată frecvent şi accentuat nemulţumirea faţă
de comportamentele lor indezirabile.
Datele culese prin Chestionarul cu privire la
climatul familial nu relevă disfuncţionalităţi
deosebite în familiile elevilor neinstituţionalizaţi
(nu este nici excesiv de autoritar, nici nu exprimă
neglijarea copiilor de către părinţi şi în acelaşi
timp nu reflectă deosebiri majore în ce priveşte
atitudinea părinţilor faţă de cele două sexe), cele
referitoare la familiile elevilor instituţionalizaţi fiind
neconcludente (elevii răspund cel mai frecvent cu
"nu ştiu" sau nu răspund). Climatul educativ din
centrul de plasament este receptat de
adolescentul instituţionalizat într-o manieră
asemănătoare cu cea receptată de adolescentul
din familie.
în ce priveşte modelele parentale şi identificarea
subiecţilor cu sex-rolurile acestor modele, studiul
a arătat că nu există deosebiri foarte mari sub
aspectul acceptării sex-rolului între adolescenţii
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004

care trăiesc în familie şi adolescenţii LOT=Familie

instituţionalizaţi (un număr comparabil, mare,
respectiv 21 şi 18 adolescenţi se identifică cu sex-
rolul tradiţional şi un număr mai mic (9 şi 12) se
abat maximal de la sex-rolul tradiţional (tabel nr,1).

Ta bel n r. 1.

Asociere: sex-rol * Lot

Count
LOT
Institutio
Familie nalizati Total Părintele cu care se identifica
traditi
21 18 39 Grafic nr. 1
onal
sex-rol
abater
9 12 21
e
Total 30 30 60 LOT=lnstitutionalizati

Dar diferenţa semnificativă între adolescenţii din

familie şi cei instituţionalizaţi se observă sub
aspectul abaterii maxime de la sex-rolul
tradiţional şi al modelului parental cu care se
identifică aceştia. Astfel, dacă în lotul
adolescenţilor din familie, care se abat de la sex-
rolul tradiţional, doar 2 se identifică cu mama şi 7
cu tata, în lotul adolescenţilor instituţionalizaţi,
care se abat de la sex-rolul tradiţional, 9 se
identifică cu mama şi doar 3 cu tata. O posibilă
explicaţie nefundamentată încă prin rezultate
Părintele cu care se identifica
statistice (deoarece nu a constituit expres
obiectivul studiului), dar generoasă ca deschidere
ar fi că majoritatea adolescenţilor insituţionalizaţi
se declară mai apropiaţi de mama, cu mama ţin Grafic nr.2
mai frecvent legătura în centrul de plasament în
care se află şi pe tata par să-l considere mai
responsabil de abandonarea lor într-o instituţie în ce priveşte valorile profesionale ale
(tabel nr.2, grafice nr.1, nr.2). adolesenţilor chestionaţi, observăm că mai mulţi
adolescenţi din familie decât din instituţie,
Tabel nr.2. plasează pe primul loc valori ca altruismul (4
subiecţi faţă de 2), avantajele economice (6
Asociere: Părintele cu care se identifica * Sex * Lot subiecţi faţă de 2), în timp ce mai mulţi
Count adolescenţi instituţionalizaţi comparativ cu cei din
SEX familie, plasează pe primul loc valori ca mediul
LOT F M Total, ambiant (8 faţă de 2), conducrea (4 faţă de 2) şi
Părintele cu care Mama n 2 14 uşor, independenţa şi prestigiul (4 faţă de 3). Nici
Familie se identifica
Tata 6 10 16 un subiect din instituţie nu plasează pe primul loc
Total 18 12 30 valori ca relaţiile cu colegii, siguranţa
Părintele cu care Mama 10 13 23 profesională, varietatea (tabel nr.3).
Institutionalizati se identifica
Tata 1 6 7
Total 11 19 30

35
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie si asistenţă socială - Nr. 16-17/2004

Asociere valoare profesionala situata pe primul

loc * Lot
Count
LOT
Familie Instit Total
A 4 2 6
Ae 6 2 8
Am 2 8 10
C ] 1
valoare Co 4 6 10
profesionala E l 1
situata pe I 3 4 7
primul loc P 4 4
R 3 3 6
Re 2 2
Si 3 3
V 2 2
Total 30 30 60

Alegerea profesiei, de asemenea diferenţiază Diferenţe interesante se observă din analiza

cele două loturi de subiecţi luate în studiu. Astfel, distribuţiei subiecţilor în funcţie de mediul
dintre adolescenţii instituţionalizaţi, 11 (faţă de 1 educogen în care trăiesc, părintele cu care se
adolescent din familie) optează pentru profesii identifică şi valorile profesionale la care aderă şi
care presupun activităţi în aer liber; 7 (faţă de 4 opţiunea profesională pe care o exprimă. Astfel,
din familie ) pentru profesii care presupun atât în grupul adolescenţilor din familie, cât şi în
activităţi de birou, 8 (faţă de 2 din familie) pentru cel al adolescenţilor instituţionalizaţi, toţi subiecţii
activităţi manuale şi 4 faţă de 3 din familie pentru care plasează pe primul loc ca valoare altruismul,
profesii mecanico-tehnice. Nici un adoescent din se identifică cu mama. Valori ca independenţa,
mediu instituţionalizat nu-şi exprimă preferinţa reuşita profesională, relaţiile cu colegii sunt
pentru profesii artistice, comerciale, sociale şi plasate pe primul loc de adolescenţii din familie
ştiinţifice (tabel nr.4). care se identifică cu tata şi de adolescenţii
instituţionalizaţi care se identifică cu mama.
Asociere: algerea profesiei * Lot
Count
LOT
Instituţie
Familie nalizati Total
Aer liber J 11 12
Artistice 4 4
Birou 4 7 11
Comerciale 4 4
algerea
Laborator 3 3
profesiei
Manuale 2 8 10
Mecanico-tehnice 3 4 7
Sociale 6 6
Ştiinţifice 3 3
Total 30 30 60

36
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004

Tabel nr. 5

Asociere: Valoare profesionala situata pe primul loc *

părintele cu care se identifica * Lot
Count
părintele cu care se
identifica
LOT Mama Tata Total
A 4 4
Ae 4 2 6
Am 1 1 2
valoare Co 1 3 4
profesionala E 1 1
Familie situata pe I 3 3
primul loc R 3 3
Re 2 2
Si 2 1 3
V 1 1 2
Total 14 16 30
A 2 2
Ae 1 1 2
valoare Am 6 2 8
profesionala C 1 J
Instituti situata pe Co 4 2 6
onalizati primul loc I 4 4
P 3 1 4
R 3 3
Total 23 7 30

LOT=Familie
1.0 LOT=lnstit

it\l
4.0 4. )

3.5

30'
30 3.0 3.0

2,5'

20'
j 12.0
'£ l
0 " i!
î l*'
" identificare părinte identificare părinte
3
W
m 10' Mama
£ 1 îtrjii.o 1.0 ^ 31.0.
L
i .', Hi 1 Bata
A Ae Am C Co l P R
A Ae Am Co E l R Re Si V

valoare profesionala situata pe primul loc

valoare profesionala situata pe primul loc
Grafic nr.4
Graf/c nr.3
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asisten(ă socială - Nr. 16-17/2004

Avantajele economice, mediul ambiant, siguranţa şi 1 subiect) în funcţie de identificarea cu mama

profesională, varietatea şi valorile estetice sunt
plasate pe primul loc de subiecţii care se
identifică cu mama, atât la cei din familie, cât şi la
cei din instituţie (tabel nr.5, grafic nr.3, nr. 4).
Preferinţa pentru un anumit domeniu profesional
sau cu tata. La adolescenţii din familie, subiecţii
care se identifică cu mama optează clar pentru
activităţi sociale iar cei care se identifică cu tata
se orientează mai pregnant spre profesii
comerciale şi mecanico-tehnice. (tabel nr.6)

Asociere: algerea profesiei * părinte cu care se identifica * Lot

Count
părintele cu care se
identifica
LOT Mama Tata Total
aer liber 7 /
artistice 2 2 4
birou 2 2 4
comerciale ] 3 4
algerea laborator 1 2 3
Familie profesiei manuale 1 I 2

mecanico-tehnice 3 3

sociale 6 6
ştiinţifice 1 2 3
Total 14 16 30
aer liber 9 2 JJ
birou 6 1 7
algerea
Instituti profesiei manuale 5 3 8
onalizati
mecanico-tehnice 3 J 4

Total 23 7 30

se diferenţiază şi ea în funcţie de modelul în concluzie, apreciem că informaţiile relevate de

parental cu care se identifică atât adolescentul
din familie, cât şi adoelscentul instituţionalizat.
Adolescenţii din familie îşi exprimă preferinţa
pentru o gamă mai variată de activităţi propuse
prin inventarul de interese porfesionale tip
Holland, în comparaţie cu adolescenţii
instituţionalizaţi. Aceştia din urmă îşi exprimă
preferinţa doar pentru activităţi în aer liber,
mecanico-tehnice, manuale şi de laborator (tabel
nr.6). Distribuţia subiecţilor în funcţie de preferinţa
exprimată pentru o anumită categorie de activităţi
profesionale şi modelul parental cu care se
identifică, arată la adolescenţii instituţionalizaţi o
diferenţiere mai mică (5 şi 3 subiecţi, respectiv 3
studiul nostru confirmă presupunerea că modelul
parental este factor condiţional, nu determinant,
dar important, în modelarea identităţii
profesionale a adolescenţilor. Valorile şi opţiunile
profesionale ale adolescenţilor instituţionalizaţi
(cu privire la care am presupus că au avut în
experienţa lor modelele parentale disfuncţionale)
sunt mai reduse ca număr şi acoperă o plajă mai
îngustă de variabilitate, decât cele ale
adolescenţilor care trăiesc în familiile lor de
origine. Adolescenţii instituţionalizaţi manifestă în
plus o discordanţă între acceptarea sex-rolu!ui lor
şi identificarea cu unul dintre părinţi (se identifică
predominant, aşa cum am arătat, cu mama cu

38
 PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004
care de altfel şi păstrează o legătură mai strânsă
pe perioada instituţionalizării). O direcţie fecundă
de continuare a acestui tip de studiu empiric ar
putea fi diferenţeierea mai fină între modelele
parentale ale adolescenţilor din familie în funcţie
de care s-ar putea identifica diferenţe în ce
priveşte valorile şi opţiunile profesionale.
BIBLIOGRAFIE:
1. ATKINSON, R.L., ATKINSON, R.C., SMITH, E.,
BEM, D.J. (2002), Introducere m psihologie, Editura
Tehnică, Bucureşti.
2. BIRCH, ANN (2000), Psihologia dezvoltării,
Ed.Tehnică, Bucureşti.
3. BLACKBURN, S. (coord.) (1999), Dicţionar de
filozofie, Oxford, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti.
4. CHELCEA S. (1994), Personalitate şi societate în
tranziţie, Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA, Bucureşti.
5. CRITES, J.O, (1965), Measurment of vocational
maturity in adolescence, in "Psychological
monographs", 79, (Nr.595).
6. DIMITRIU, C., (1973), Constelaţia familială şi
deformările ei, EDP, Bucureşti.
7. ENĂCHESCU, C., (2001), Psihosexologie, Editura
Universal dalsi, Bucureşti.
8. EROKSON, E.H. , (1963), Childhood and Society,
Norton, New York.
9. GOLU, M.(2002), Fundamentele psihologiei, voi. II,
Ed. Fundaţia "România de Mâine".
10. KLEIN, M.M. (1997), Introducere în orientarea
carierei, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti.
11. LAPLANCHE, J., PONTALIS, J-B., (1994),
Vocabularul psihanalizei, Humanitas, Bucureşti.
12. LEMENI, G. (2001J, Orientarea pentru carieră, în
BABAN, A. (Coord.), Consiliere educaţională, Cluj-
Napoca.
13. LOOYD, B., în: MOSCOVICI, S., (coord.)(1998),
Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Polirom, laşi.
14. MARCIA, J., (1980), "Ego Identity development", în
ADELSON, J. (Ed.) Handbook of adolescent
psychology, New YorkrWilIey.
15. MINULESCU, M., (1996), Chestionarele de
personalitate, Garell Publishing House, Bucureşti.
16. MITROFAN, l., MITROFAN, N., (1991), Familia de
la A la...Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
17. MITROFAN, l., CIUPERCĂ, C., (1997), Psihologia
relaţiilor dintre sexe .Mutaţii şi alternative, Editura
Alternative, Bucureşti.
18. OSIPOW, S.H. (1983), Theories of Career
t pevelopment,,, -:3erd;,( redition, • Prentice-iHâll.,inc.,;.
Englewood Cliffs, New Jersey.
39