UNIVERSITATEA TEHNICA,,GHEORGHE ASACHI” DIN IASI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICA SI PROTECTIA MEDIULUI

CERCURI STINTIFICE STUDENTESTI

CIMENTUL PORTLAND

1
 CIMENTUL PORTLAND

Primul liant hidraulic s-a obţinut prin amestecarea varului cu sfărâmături de cărămidă şi
ţigle (de argilă arsă). Acesta s-a folosit la construcţia podului lui Traian de peste Dunăre. În lipsa
cărămizii arse şi a nisipului romanii foloseau cenuşile vulcanice de la Vezuviu. Pe cale empirică
s-a constatat că cenuşile vulcanice prezintă proprietăţi de întărire mult mai bune decât argila arsă,
amestecul fiind denumit ciment.

Cimentul portland este liantul anorganic ce se obţine prin măcinarea clincherului cu adaos
de ghips, care are rolul de regulator de priză.
Clincherul Portland rezulta prin arderea pana la topire partial a unui amestec brut dozat si
omogenizat, obtinut de obicei din calcar si argila.Calcarul este component purtatoare de CaO, iar
oxizii de siliciu, aluminiu si fier (SiO2 , Al2O3 si Fe2O3) sunt in general continuti de
componentul argilos.

Cimentul portland fiind un produs fabricat se va caracteriza prin trei tipuri de

proprietăţi (fizice, chimice şi tehnologice), dar şi prin constituenţii “mineralogici”, care au o
importanţă deosebită asupra proprietăţilor. Compoziţia oxidică a cimentului portland normal
variază în limitele: CaO 60–67%, SiO2 19–24%, Al2O3 4–7%, Fe2O3 2–6%, MgO 4–5%, SO3
3%, alcalii sub 1% etc.

De exemplu un ciment Portland de Bicaz are compoziţia: CaO –63,65%, SiO2 –21,3%,
Al2O3 –6,05%, Fe2O3 –3,59%, MgO –1,9%.

După cum se poate constata din exemplul prezentat anterior cei mai importanţi compuşi
oxidici sunt: CaO, SiO2, Al2O3, Fe2O3, MgO, aceştia constituind aproximativ 95–97% din
compoziţia oxidică a unui clincher.

 Oxidul de calciu, CaO, are importanţă deosebită atât calitativă cât şi cantitativă,
influenţând creşterea rezistenţelor mecanice, accelerarea procesului de priză şi creşterea
temperaturilor de ardere a amestecului de materii prime.

2
  Oxidul de siliciu, SiO2, se combină cu oxidul de calciu rezultând silicaţii de calciu.
Creşterea conţinutului de oxid de siliciu determină creşterea timpului de priză şi întărire.
 Oxidul de aluminiu, Al2O3, determină accelerarea procesului de priză şi creşterea
căldurii de hidratare.
 Oxidul de fier, Fe2O3, determină scăderea temperaturii de apariţie a fazei topite.
Conţinutul de oxid de fier conferă maselor obţinute stabilitate la apele care conţin sulfaţi.
 Oxidul de magneziu, MgO, în cantităţi care depăşesc 5% determină aceleaşi fenomene ca
şi CaO liber, adică inconstanţă de volum.

Cimentul portland este un produs fabricat, deci în mod normal nu se caracterizează

mineralogic. Denumirea de caracterizarea mineralogică este improprie, dar se utilizează pentru a
pune în evidenţă componenţii care se formează prin reacţiile care au loc în procesul de formare a
clincherului. Compoziţia mineralogică a clincherului are o importanţă deosebită asupra
proprietăţilor cimentului portland.Principalele faze cristaline ale clincherelor Portland sunt: alit,
belit, celit.

 Alitul reprezintă principala fază cristalină din clincher şi se prezintă sub forma
unor cristale bine formate, incolore. Cercetările efectuate asupra compoziţiei
chimice au dus la concluzia că alitul are drept component de bază silicatul
tricalcic (C3S).
 Belitul este una din formele cristaline importante din clincher prezentându-se sub
forma unor cristale rotunjite, de culoare gălbuie destul de mari, a căror
component de bază este ortosilicatul de calciu 2CaO SiO2 (C2S).
 Celitul reprezintă faza ferit-aluminatică care apare în clinchere obişnuite sub
forma unor cristale de culoare închisă şi se găseşte alături de faza vitroasă în
spaţiul dintre alit şi belit sub forma unor pelicule a căror grosime depinde evident
de cantitatea care se găseşte în clincher.

3
 SURSE DE MATERII PRIME PENTRU OBŢINEREA CIMENTULUI

Principalele materii prime pentru obţinerea cimentului sunt roci naturale care se
exploatează din cariere. Materiile prime se pot clasifica în: materii prime principale şi adaosuri.

Materiile prime principale se subîmpart în:

 materii prime principale naturale (roci calcaroase, argiloase, marne, ghips, şisturi
bituminoase, bauxite);
 materii prime principale artificiale (zguri, oxizi metalici, cenuşi, alumină calcinată etc.).
Adaosurile se folosesc în cantităţi mici şi au rolul de a influenţa fluiditatea masei, timpul
de priză, activa sau inhiba anumite procese.

MATERII PRIME PRINCIPALE NATURALE

Cele mai importante materii prime naturale sunt rocile calcaroase, numite şi calcare
sau piatră de var. Rocile calcaroase ca orice materie primă naturală se caracterizează prin
patru tipuri de proprietăţi: mineralogice, chimice, fizice şi tehnologice. Caracterizarea rocilor
calcaroase s-a efectuat la lianţi aerieni (tehnologia varului).

Rocile argiloase

Rocile argiloase reprezintă a doua materie primă principală care se foloseşte în tehnologia
cimentului, aceasta asigurând oxizii de aluminiu, siliciu şi fier necesari formării compuşilor
mineralogici din ciment.Fiind o materie primă naturală se caracterizează mineralogic.

4
 Marnele

Marnele sunt roci sedimentare detritice formate dintr-un amestec natural de argilă şi
calcare. Acestea conţin alături de hidrosilicaţii de aluminiu şi carbonat de calciu în diferite
proporţii. S-au format prin cimentarea mineralelor argiloase cu mâl calcaros. Au culoare deschisă
de la alb la cenuşiu şi nu fac pastă cu apa. Se deosebesc de argile deoarece fac efervescenţă cu
acidul clorhidric

MATERII PRIME PRINCIPALE ARTIFICIALE

Cenuşa de pirită rezultă ca produs secundar la fabricarea acidului sulfuric prin

prelucrarea piritei. Acesta se foloseşte pentru a corecta lipsa de fier din masa materiilor
prime.

Zgura de furnal este un produs al industriei metalurgice şi are în compoziţia silicat de

aluminiu şi fier.

VARIANTA TEHNOLOGICA

Cimentul portland se obţine prin măcinarea clincherului cu adaos de ghips ca regulator de

priză. Clincherele se obţin în urma procesului termic de clincherizare a amestecului de materii
prime, format din calcar şi marnă.

Variantele tehnologice alese depind de umiditatea materiei prime şi de posibilităţile de

procurare a energiei termice sau electrice. Astfel, dacă materia primă are o umiditate mai mare
de 12% se alege procedeul umed care în prima etapă constă în pregătirea amestecul de materii
prime sub forma unei paste cu un conţinut de 30-45% apă. Pregătirea amestecului de materii
prime se face prin concasare şi măcinare în prezenţa apei cu formarea unei paste. Se face
omogenizarea şi apoi corectarea pastei după titru (reprezintă % CaCO3). După obţinerea

5
amestecului are loc arderea în cuptoare lungi care au în prima zonă schimbătoare de căldură
interioare.

La procedeul uscat umiditatea materiei prime trebuie să atingă maxim 12-15%. Materia
primă se concasează, se usucă, se macină avansat, astfel ca amestecul să se prezinte sub forma
unei făini. Amestecul de materii prime după omogenizare se corectează. Amestecul se introduce
în cuptoare rotative scurte, care au schimbătoare de căldură exterioare sub formă de camere în
care materia primă este în stare de suspensie de gaz. Procedeul uscat necesită un aport de energie
calorică cuprins între 3000-5000 kJ/kg clincher, spre deosebire de procedeul umed care consumă
5000-7000 kJ/kg clincher. Deci unde există combustibil uşor de procurat şi mai ieftin se va
utiliza procedeul umed. Consumul de energie electrică este cu 20% mai mare la procedeul uscat
ca la cel umed, în cazul în care umiditatea nu depăşeşte 15%. Folosirea unor materii prime cu
duritate ridicată şi neomogene din punct de vedere al compoziţiei determină consumuri de
energie mai ridicate, ceea ce influenţează costul de producţie a cimentului. Deşi la procedeul
uscat utilajele sunt mai complexe, datorită productivităţii mari şi consumului de energie scăzut
are o răspândire largă.

În ţara noastră după procedeul uscat sunt fabricile de la: Tg. Jiu, Medgidia, C. Lung
Muscel, Fieni, Taşca-Bicaz, Hoghiz, Braşov etc.

Cuptorul rotativ
Reactorul principal din procesul tehnologic de obţinere a clincherului este cuptorul. Tipul
de cuptor este determinat de procedeul de fabricaţie. În cazul procedeului uscat se utilizează
cuptoare rotative, cuptoare cu grătar (Lepol) sau în strat fluidizat. În producţia mondială de
clincher preponderent (98%) se utilizează cuptoarele rotative.

Cuptorul rotativ simplu în care materialul ocupă 5-10% din volum util este un reactor ce
poate fi utilizat în domeniul temperaturilor ridicate, predominând schimbul de căldură prin
radiaţie, care se transmite atât de la flacără cât şi prin intermediul căptuşelii refractare. Prin
convecţie schimbul de căldură este redus în special în zona de temperaturi mai scăzute. De aceea,
s-a pus problema unor modificări constructive care să permită intensificarea schimbului de
căldură prin convecţie în zonele de temperaturi mai joase. Asupra a trei parametri s-ar putea
interveni pentru intensificarea transferului convectiv:

6
  diferenţa de temperatură dintre gaze şi material;
 viteza relativă a gazelor;
 suprafaţa de contact dintre material şi gazele fierbinţi.
Viteza gazelor este limitată de antrenarea particulelor fine de material, iar diferenţa
dintre temperatura gazelor şi a materialului este limitată de entalpia gazelor care părăsesc
cuptorul. Deci, singura mărime asupra căreia se poate interveni este suprafaţa de contact gaz-
material. De aceea, s-a acţionat prin măsuri constructive privind raportul L/D lungime/diametru:

 cuptoare lungi cu un raport L/D = 30-45 prevăzute cu dispozitive interioare de recuperare a

căldurii gazelor;
 cuptoare scurte cu un raport L/D = 12-22 cu schimbătoare de căldură exterioare.

CIMENTURI CU DESTINATIE SPECIALA

1. Cimenturi cu rezistente finale mari

Cimenturile au rezistente finale mari se caracterizeaza printr-o rezistenta la
compresiune , la 28 de zile, de minimum 50 MPa.Cimenturile cu rezistente finale mari
se folosesc in industria prefabricatelor, la betoane de mare rezistenta, a caror marca este
mai mare decat B 50.

2. Cimenturi cu rezistente initiale mari

Cimentul cu rezistenta initiala mare se caracterizeaza printr-o viteza mare de intarire,
atingand dupa 48 de ore 50- 60 % din valoarea rezistentei mecanice la 28 de
zile.Valoarea rezistentei la compresiune dupa 48 de ore de intarire reprezinta marca
cimentului cu rezistenta initiala mare.Aceste cimenturi sunt utilizate la betoane cu
rezistente ridicate si dozaje scazute de ciment si pentru elemente de constructii
prefabricate fara tratament termic.

7
3. Cimenturi rezistente la medii agresive
Cimentul rezistent la medii agresive se caracterizeaza prin stabilitate ridicata in timp, in
diverse medii agresive, sub actiunea unor agenti chimici.Cimenturile rezistente la medii
agresive se utilizeaza la constructii supuse actiunii apelor marine si la lucrarile pentru
instalatii industriale, in cazul apelor reziduale, de asemenea agresive, precum si al
gazelor.

4. Cimenturi cu caldura mica de hidratare

Cimentul cu caldura mica de hidratare este cimentul care, in timpul procesului de
intarire degaja o caldura de hidratare redusa cu viteza mica fara influente negative
asupra formarii structurii. Cimentul este destinat constructiilor hidrotehnice (baraje,
lucrari portuare, lucrari subterane care vin in contact cu apele freatice).

5. Cimenturi pentru drumuri

Cimentul pentru drumuri se caracterizeaza prin contractie redusa la intarire, modul de
elasticitate ridicat, rezistente mecanice superioare, uzura prin frecare mica.Este utilizat
in constructiile de drumuri si piste de aeroporturi.

6. Cimenturi pentru azbociment

Cimentul pentru azbociment este un ciment Portland normal, fara adaosuri si se
utilizeaza la fabricarea produselor de azbociment.

7. Cimenturi de protectie impotriva radiatiilor

Cimentul pentru betoane de protectie impotriva radiatiilor trebuie sa asigure o buna
protectie biologica,rezistente mecanice ridicate, caldura de hidratare redusa, contractii
mici si rezistenta buna la inghet- dezghet.

8
8. Cimenturi albe
Cimenturile albe sunt cimenturile Portland lipsite de componentii oxidici colorat sau cu
un continut redus de substante.Cimenturile albe reprezinta materiale de finisare
eficente, avand domenii de utilizare foarte largi: tencuieli, elemente prefabricate pentru
pereti exterior si interior, placaje si pardoseli, betoane pentru executia soclurilor,
scarilor, frizelor, corniselor.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. M. Harja, R. Smocot, L. Istrati Tehnologia liantilor anorganici, Editura Cermi, Iasi,

2003
2. Coordonator general S. Opris Manualul inginerului din industria cimentului,
Institutul National de Ciment CEPROCIM S.A., Editura Tehnica, Bucuresti, 1994

10