You are on page 1of 1

Student: Ciobanu Alina-Maria

Facultatea de Marketing
Managemetul marketingului
An I. Grupa 1

Puncte tari şi puncte slabe ale legii turismului

PUNCTE TARI:
• Reglementarea sprijinului pe care statul îl acordă dezvoltării zonelor turistice prin:
realizarea infrastructurii generale, acordarea de asistenţă tehnică de specialitate,
protecţia şi creşterea calităţii mediului înconjurător.
• Sunt reglementate drepturile şi obligaţiile agenţilor economici ce desfăşoară activităţi
în domeniul turismului, precum şi drepturile şi obligaţiile turistului.
• Stabilirea faptului că orice structură de primire turistică ce se va înstrăina se va face
doar cu obligarea noului proprietar să menţină obiectul de activitate al structurii de
primire turistică.
• Reglementarea activităţilor desfăşurate de Autoritatea administraţiei publice centrale
responsabilă în domeniul turismului dar şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice
locale în domeniul turismului (promovarea produselor turistice locale, protejarea
resurselor şi obiectivelor turistice locale, organizarea centrelor de informare turistică la
nivelul fiecărei staţiuni, semnalizarea corespunzătoare a obiectivelor şi atracţiilor
turistice).

PUNCTE SLABE:
• Concesionarea unor terenuri care fac parte din domeniul public sau privat al statului în
vederea construirii unor structuri de primire turistică şi nerealizarea acestui lucru,
terenurile sau clădirile rămânând în stadiul în care au fost concesionate, nerealizându-
se investiţii în realizarea stucturilor de primire turistică (vezi Băile Herculane).
• Nu este prevăzut modul în care se realizează controlul celor care furnizează servicii
turistice fără autorizaţii emise în conformitate cu prevederile legale şi măsurile care se
vor lua în vederea eliminării acestor servicii turistice neautorizate.
• Nu este prevăzută legal încasarea unor taxe de staţiune sau de oraş prin intermediul
căreia să fie strânse fonduri în vederea promovării şi susţinerii zonei turistice respective.
• Camparea turiştilor în zone, staţiuni şi pe trasee turistice trebuie să se facă numai în
structuri de campare sau în perimetre amenajate în acest scop în condiţiile în care în
România existau la finalul anului 2008 doar 21 structuri de campare.