Capitolul IV. Plan de măsuri pentru minimizarea impactului 4.1.

Măsuri tehnice, tehnologice

Prevenirea poluării se poate realiza prin mai multe procese, unul dintre acestea fiind reducerea
poluării la sursă şi minimizarea pierderilor aplicînd soluţia tehnologiilor curate, nepoluante (clean
technologies). Tehnologiile curate reprezintă o componentă a protecţiei integrate a mediului, care
înseamnă rezolvarea problemelor prin măsuri luate la sursa potenţială de emisii sau deşeuri şi
diminuarea impactului asupra mediului, paralel cu îmbunătăţirea performanţelor economice ale
companiilor vizate. Tehnologiile nepoluante sau curate şi minimizarea poluanţilor/deşeurilor sunt
acţiuni care, corelate, determină reducerea sau eliminarea deşeurilor produse de industrie.
Producţia prin intermediul acestor tehnologii este înţeleasă ca realizând eliminarea sau reducerea
deşeurilor la sursă, în locul procesării deşeurilor care implică costuri suplimentare. În aplicarea
acestui concept apar totuşi o serie de obstacole, care se distribuie astfel: 10% sunt de natură
tehnică; 30% sunt de natură financiară; 60% sunt de natură politică. Eforturile firmei în direcţia
minimizării pierderilor trebuie, prin urmare conectate şi articulate cu eforturile în acelaşi sens ale
furnizorilor, dar şi ale beneficiarilor. În acest sens se poate realiza şi armoniza un lanţ furnizor -
producător - beneficiar, astfel încît metodele şi procedeele de fabricaţie, precum şi cele de desfacere
şi valorificare să fie concordante cu interesele firmei şi în privinţa minimizării pierderilor. Pentru
prevenirea poluării mai putem lua în calcul înlocuirea materialelor deficitare cu altele în exces. Avînd
în vedere definiţia dezvoltării durabile, este necesar ca în procesele de producţie să fie minimizată
utilizarea materialelor deficitare. Se cunoaşte faptul că orice este deficitar pe piaţă este şi scump,
astfel încăt şi considerentele economice cer înlocuirea materiilor deficitare şi deci scumpe, cu altele
mai puţin deficitare şi deci, mai ieftine, chiar prin recuperarea (cartonul rezultat de la întinderea
mătăsii poliesterice, abur, etc.), reciclarea, reutilizarea unor materiale refolosibile ce se constituie, la
un moment dat, în pierderi. Un plan global de protecţie a mediului prin aplicarea practicilor de
prevenire a poluării prin minimizarea pierderilor cuprinde reciclarea şi reutilizarea deşeurilor, fie sub
formă de materii prime, fie în direcţia obţinerii de energie (abur). Problema managementului
reciclării şi reutilizării materialelor refolosibile este specifică şi complexă, întrucît materialele
refolosibile nu sunt numai o sursă potenţială de poluare, dar constituie şi o resursă secundară de
materii prime şi energie. S-a constatat că, între ritmul creşterii economice şi cel al volumului de
pierderi prin deşeuri şi scurgeri, sau emisii există o legătură directă. Creşterea cantităţii de deşeuri
poate pune în pericol capacitatea mediului de a le asimila. Din cauza caracterului limitat al resurselor
naturale, reciclarea şi reutilizarea resurselor reprezintă o componentă a dezvoltării durabile,
esenţială în cadrul şi, în ultimă instanţă a politicilor naţionale şi globale de mediu. Principalele direcţii
ale politicii Comunităţii Europene privind managementul reciclării şi reutilizării materialelor
refolosibile sunt: - Prevenirea generării de materiale refolosibile; - Reciclarea şi refolosirea acestora;
- Reglementarea transportului şi transferului de resurse refolosibile; - Refacerea mediului ambiant.
Acestea, împreună cu recuperarea componentelor utile din deşeuri pot constitui adevărate
surse de diferenţiere strategică a unei unităţi de producţie în raport cu concurenţii săi, în măsura în
care, prin recuperare sunt realizate economii importante de materii prime şi materiale ce vor atrage
reduceri substanţiale ale unor costuri sau sunt evitate cheltuieli asociate unor sancţiuni pentru
nerespectarea unor norme de protecţie a mediului înconjurător. Reducerea materiilor prime
include următoarele acţiuni: - Reducerea folosirii materialelor nereciclabile; - Înlocuirea materialelor
şi produselor cu un singur ciclu de utilizare cu materiale şi produse reutilizabile; - Reducerea
ambalării produselor; - Reducerea cantităţii de deşeuri generate; - Stabilirea unor taxe pentru
deşeuri în vederea reducerii de către generatori (surse) a cantităţilor de deşeuri; - Creşterea
eficienţei utilizării cartonului, plasticelor şi a altor materiale. Reutilizarea este următorul pas în
eficientizarea materialelor şi în prevenirea formării deşeurilor. Refolosirea efectivă păstrează
structura iniţială a materialului sau a articolului şi nu necesită energie sau timp suplimentar pentru
folosire. Reciclarea este cel de-al treilea pas, care implică convertirea articolelor executate în
materie primă pentru refabricare. Prin înlocuirea materialelor naturale cu resurse naturale reciclate,
resursele naturale şi energia sunt conservate. În plus, reciclarea contribuie la economie. Pentru a
preveni emisiile de COV putem efectua în cadrul instalaţiei alimentarea în sistem închis a
reactoarelor. Posibilităţi de control a poluării aerului: · NOx Pentru NOx cea mai cunsocuta
tehnologie de elimininare din fluxurile gazoase este reducerea chimică a NOx. Ca şi agenţi de
reducere se pot folosi NH3, hidrocarburi, H2 şi CO. Doar NH3 poate realiza o reducere selectivă a
NOx în prezenţa O2. SNCR (reducerea selectivă necatalitica) utilizează NH3 sau uree pentru
reducerea NOx, în prezenţa O2 formându-se N2 şi H2O. Temperatura la care are loc reacţia de
reducere în prezenţa NH3 este 850-10000C. Pentru a fi cît mai eficient procesul de reducere a
oxizilor de azot trebuiesc îndeplinite o serie de cerinţe: o amestecare bună a reactanţilor, un timp de
staţionare adecvat a compuşilor la temperatura de reacţie şi o temperatură controlată cu precizie.
Un sistem de SCR (reducere selectivă catalitica) este format dintr-un sistem de injecţie a NH3 şi un
sistem care conţine stratul de catalizator. Temperaturile de operare a SCR pot fi: · mici (175-2500C)
se utilizează catalizatori pe bază de metale nobile Pt, Pd, Al2O3; · medii (300-4500C) se utilizează
catalizatori pe bază de V2O5/TiO2; · mari (350-6000C) se utilizează catalizatori pe bază de zeoliţi. O
altă metodă de eliminare a NOx sunt procesele de oxidare. Se realizează la temperatura scăzută şi
este urmată de procesele de absorbţie. Reacţia are loc la temperaturi de 1500C, de aceea fluxul
gazos este încălzit. Temperaturi mai mari de 2500C trebuie evitate deoarece la această temperatură
se produce o descompunere neproductivă a O3. · SO2 Stripare pe cale umedă cu calcar (carbonat de
calciu). Echipamentele includ: utilaje pentru măcinarea calcarului, siloz de depozitare, absorber
rezident la coroziune, pompe pentru suspensii, conducte rezistente la coroziune, rezervoare
(tancuri) de depozitare, separatoare gravitaţionale etc. Procesul are loc într-un turn de absorbţie.
Suspensia de carbonat de calciu este pulverizată în turn şi va contacta în contracurent gazele de
ardere conţinînd SO2 (HCl). În partea superioară turnul va fi prevăzut cu un separator de picături.
Gazele vor părăsi turnul prin partea superioară iar suspensia va fi eliminată prin partea inferioară şl
trimisă la un rezervor de recirculare. Suspensia va fi preluată de o pompă care va recircula o parte
din suspensie în timp ce altă parte va fi trimisă spre un separator lichid/solid (clarificare). Lichidul
separat în partea superioară este recirculat în rezervorul de recirculare iar suspensia îngroşată este
filtrată. Solidul de pe filtru este eliminat iar lichidul reintrodus în separator. Rezervorul se recirculare
este alimentat continuu cu suspensie proaspătă cu carbonat de calciu. Procese de adsorbţie. S02
poate fi eliminat şi prin adsorbţie. În acest tip de proces, se injectează pulberea alcalină uscată în
fluxul gazos. S02 se adsoarbe la suprafaţa particulelor alcaline şi reacţionează, cu formare de
compuşi ce nu pot fi reintroduşi (re-emişi) în fluxul gazos. Varul stins - Ca(OH)2 este cei mai folosit
adsorbant. · Pulberi Camerele de depunere. Construcţia şi funcţionarea acestor separatoare, avînd la
bază forţa gravitaţionala şi principiul inerţiei, este simplă. Sunt destinate pentru captarea prafului
grosier, cu dimensiuni peste 150 microni. Soluţiile constructive pentru camerele de desprăfuire sunt:
cu plăci orizontale de depunere, respectiv cu deflectoare verticale. Plăcile orizontale au rolul de a
demultiplica (micşora) înălţimea h pe care particulele de praf trebuie să coboare, depunîndu-se în
intervalul de timp t în care gazele distribuite printre plăcile orizontale, traversează lungimea
camerei, iar deflectoarele verticale direcţionează fluxul gazos, acesta fiind obligat să parcurgă o
traiectorie descendentă, înspre conurile aflate la baza camerei de depunere, urmată de schimbarea
cu 180° a direcţiei, ceea ce favorizează, datorită inerţiei particulelor de praf, separarea acestora şi
căderea lor în conurile de separare-colectare. Pulvocaptoarele au la bază principiul inerţiei. Sunt
construite dintr-un număr mare de inele conice, care-şi micşorează treptat diametrul pe sensul de
deplasare a fluidului supus epurării. Inelele sunt aşezate unul după altul, la intervale mici, lăsînd între
ele spaţii libere, prin care ies 90-95% din gazele epurate. Restul de gaze cu un conţinut foarte mare
de praf, sunt trecute în condiţii de eficacitate ridicată, la desprăfuirea într-un ciclon. Cicloanele sînt
formate dintr-un cilindru, avînd la partea inferioară un con de colectare a prafului, intrarea gazelor
cu praf în partea cilindrică a ciclonului se face tangenţial, după care gazele desprăfuite sunt evacuate
pe o ieşire tubular-axială, imersată central în cilindrul ciclonului pe 2/3 din înălţimea acestuia. Este
important ca diametrul ieşirii din ciclon să fie mai mare decît cel de intrare a gazelor, pentru a
reduce antrenările de praf. Filtrele electrostatice (denumite curent electro-filtre), realizează
separaţia prafului prin ionizarea gazelor purtătoare a particulelor de cenuşă şi prin urmare tensiunea
de lucru a acestora este ridicată. Epurarea electrică a gazelor se bazează pe următorul principiu:
gazele ce urmează să fie epurate trec printr-o carcasă al cărui echipament interior constă în esenţă
din electrozi de emisie şi electrozi de depunere cu suprafeţe mari, aşezaţi faţă în faţă. Filtre umede.
Factorul important care intervine în acest sistem este mediul lichid, care prezintă o mult mai bună
aderenţă la contactul cu praful din gaze. Prin umezire particulele de praf devin mai grele, iar prin
coagulare, în urmă, ciocnirii particulelor umede între ele, rezultă particule mai mari, mult mai uşor
de reţinut, astfel încît eficacitatea acestor tipuri de desprăfuitoare este foarte mare. · CO Pentru CO
una dintre metodele de control este reprezentată de oxidarea termică. Aceasta este o metodă
distructivă, care permite o valorificare energetică a solvenţilor prin recuperarea căldurii degajate
prin oxidare. Oxidarea termică are loc prin încălzirea aerului poluat la temperaturi foarte mari 700-
10000C, în care moleculele poluanţilor sunt degradate prin reacţia cu O2 la CO2 şi H2O. Posibilităţi
de control a apei poluate: · Substanţe organice Adsorbţia este fenomenul de reţinere şi de
acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid (adsorbat) pe suprafaţa unui corp solid
(adsorbant). Substanţele reţinute de adsorbant pot fi puse în libertate prin încălzire sau prin
extracţie, adsorbantul recăpătându-şi aproape integral proprietăţile şi poate fi folosit din nou pentru
adsorbţie. Epurarea biologică avansată a apelor uzate se impune atunci cînd prin procedeele clasice
nu pot fi separate acele substanţe şi elemente chimice, care prin conţinutul lor, pot accentua
poluarea receptorilor naturali, făcîndu-i improprii pentru alimentările cu apa, pentru creşterea
peştilor sau pentru zonele de agrement. Procedeele prin care se pot separa substanţele poluante din
apele uzate sunt: striparea cu aer; filtrele biologice; biofiltrele; bazinele cu nămol activ; Sisteme cu
membrane pentru epurarea apelor uzate. Procesul cuprinde folosirea unor membrane imersate
direct în bazinele tehnologice, acest lucru ducînd la scăderea cheltuielilor de investiţie şi exploatare.
Membranele imersate au o structură de fire tubulare, acestea funcţionează sub o depresiune slabă
atrăgînd apa curată spre interiorul firelor, lăsînd în reactor masa biologică şi poluanţii. Oxidarea şi
reducerea sunt procese în care substanţele se transformă în altele ca urmare a schimbului de
electroni. Despre materialele care se transformă cedînd electroni se spune că se oxidează, iar despre
cele care acceptă electroni, că se reduc, cele din prima categorie fiind materiale reducătoare, iar cele
din a doua, materiale oxidante. Întrucît nu poate exista o reacţie de oxidare fără o reacţie cuplată de
reducere, procesul în ansamblul său este numit o reacţie de oxidoreducere. Această interpretare a
reacţiilor de oxido-reducere este aplicabilă compuşilor anorganici. În cazul celor organici, oxidarea se
poate defini ca avînd loc atunci cînd are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale, şi
anume: electronul e atomul liber de hidrogen H• , atomul liber de oxigen O• , radicalul hidroxil OH• ,
atomul liber de clor Cl• , ionul de clor Cl+ sau alte specii asemănătoare. Pentru scopuri practice, în
domeniul epurării apelor se poate accepta interpretarea reacţiei de oxidare ca aceea în care are loc
adiţie de oxigen sau îndepărtare de hidrogen. · Azot Iazurile de stabilizare sunt construcţii utilizate cu
bune rezultate pentru epurarea terţiara, folosindu-se efectul algelor de a asimila substanţele
nutritive, azotul şi fosforul în special, îndepărtîndu-le din apă. · Fosfor Bazine cu nămol activ şi filtre
biologice. Aceste instalaţii sunt practicate îndeosebi pentru îndepărtarea din apele uzate a fosforului.
Pe cale biologică, eliminarea fosforului se realizează în două trepte: prin efectul bacteriilor anaerobe
şi a celor aerobe. În treapta anaerobă, bacteriile facultativ anaerobe heterotrofe, transformă
substanţele organice uşor de descompus în acizi organici care servesc ca substrat pentru alte micro-
organisme. Bacteriile capabile să acumuleze fosfaţi asimilează această substanţă şi produc apoi
substanţele de rezervă. În treaptă aerobă, fosfatul din apa este preluat de micro-organisme şi
acumulat în special de către bacteriile capabile să acumuleze fosforul sub formă de polifosfaţi.
Precipitarea chimică a compuşilor de fosfor se face folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3, 18H2O,
hidroxid de calciu (Ca (OH)2) sau clorat de fier (FeCl3), dar trebuie examinată fiecare situaţie separat.
· Cu, Ni, Zn Metalele grele sunt toxice în ecosisteme. Scoaterea lor prin procedee mecanice are o
eficientă de 30%-70%, nu poate fi folosită tratarea biologică, aceste substanţe fiind inhibitori. Pentru
recuperarea acestora se pot folosi metode precum: precipitarea chimică, extracţie şi osmoza inversă,
care sunt însă metode costisitoare, necesitînd un cost mare aceste metode fiind recomandate doar
la cantităţi mici de ape uzate. Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea
poluanţilor din apele uzate în produşi greu solubili. Precipitarea este, de regulă, rezultatul unor
reacţii chimice din care rezultă substanţe mai greu solubile, dar ea poate avea loc şi în urma
schimbării unor condiţii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare, micşorarea
solubilităţii unor substanţe organice prin sporirea concentraţiei de electroliţi, micşorarea solubilităţii
unei sări prin mărirea concentraţiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate
scăzută. Acest proces de epurare are la bază proprietatea unor metale (mai ales solide) ca, atunci
cînd sunt puse în contact cu o apă mineralizată (conţinînd săruri ionizate), să înlocuiască (să
schimbe) ionii din apă cu ioni proprii (prezenţi în materialul însuşi). Se deosebesc schimbări de
cationi (cationiţi) şi schimbări de anioni (anioniţi). 4.2. Măsuri de management Tehnici de
management şi control Operatorul instalatiei trebuie sa stabileasca si sa mentina un sistem eficient
de management de mediu care sa respecte urmatoarele cerinte BAT: responsabilitati alocate;
identificarea, evaluarea si managementul impactului semnificativ asupra mediului; conformarea cu
cerintele legislative; stabilirea unei politici de mediu a obiectivelor si tintelor; programe de
modernizari, de mediu pentru a implementa obiectivele si tintele; stabilirea controalelor
operationale pentru a preveni si minimiza impactul semnificativ asupra mediului; programe de
intretinere preventiva; planificarea in caz de urgenta si prevenirea accidentelor; monitorizarea si
masurarea performantei; sisteme de monitorizare si control; instruire; comunicarea si raportarea
incidentelor actuale si posibilelor non-conformari si reclamatii; auditarea; actiuni corective pentru a
analiza avariile si pentru a preveni reaparitia lor; administrarea documentatiei si inregistrarilor;
Instruire · Personalul care lucreaza in domeniul de activitate autorizat va fi calificat si instruit
periodic, corespunzator fiecarui loc de munca. Evidenta instruirilor trebuie tinuta in scris. Intretinere
· Toate echipamentele si instalatiile sunt intretinute permanent in stare de functionare
corespunzatoare. · Anual se intocmeste si se aplica un plan de revizie si intretinere a instalatiilor si
echipamentelor. Operatorul asigura, in scris, evidenta reviziilor, interventiilor si reparatiilor
efectuate in instalatii. · Reviziile si reparatiile sunt efectuate de personal calificat corespunzator.
Incidente · Se aplica o procedura scrisa de investigare, rezolvare, comunicare si raportare a
incidentelor de mediu ce pot apare in desfasurarea activitatii, de stabilire a masurilor necesare
pentru reducerea impactului asupra mediului; · Dupa orice incident se va face o analiza a situatiei si
se vor stabili masuri de prevenire a unor situatii similare; · Se mentine evidenta scrisa a incidentelor,
avariilor, accidentelor aparute in desfasurarea activitatii si a masurilor luate in fiecare caz.
Reclamatii, sesizari · Operatorul instalatiei asigura pe amplasament un registru pentru evidenta
oricarei reclamatii sau sesizari din partea publicului, referitoare la poluarea mediului datorita
activitatii desfasurate in instalatia autorizata; · In registru se vor consemna: · data si ora reclamatiei,
numele reclamantului, · detalii cu privire la natura reclamatiei, · investigatiile facute de titularul
activitatii si modul de rezolvare/actiune, dupa caz. Raportãri · Operatorul instalatiei, prin persoana
împuternicita în probleme de protectia mediului, va transmite autoritatii competente pentru
protectia mediului raportarile solicitate, la datele stabilite prin prezenta autorizatie; · Frecventa si
scopul raportarilor se pot modifica de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului în
functie de legislatia în vigoare. Evaluarea conformării Conform declaratiei de politica in domeniul
mediului, conducerea societatatii SC Mittal Steel Roman SA promoveaza o politica de mediu axata pe
protejarea mediului, angajandu-se ferm la prevenirea si combaterea poluarii . SC Mittal Steel Roman
SA are implementat sistemul de management al calităţii ISO 9001/2000 - certificat Lloyd’s Register si
sistemul de management al sanatatii si securitatii ocupationale SR OHSAS 18001/2008 - certificat
TÜV CERT. Are implementat si certificat Sistemul de management al mediului ISO 14001- certificat
Lloyd’s Register. Obligaţii Operatorul instalatiei trebuie sa se asigure ca o persoana desemnata cu
atributii în domeniul protectiei mediului va fi în orice moment disponibila pe amplasament. Politica
de mediu va fi implementată la SC Mittal Steel Roman SA pe baza procedurilor de sistem si
operaţionale stabilite şi va fi adusă la cunoştinţă întregului personal al unităţii prin informările
prezentate în cadrul şedinţelor operative şi prin notele interne difuzate secţiilor şi sectoarelor de
activitate. Sistemul de management de mediu va fi supus unui proces de perfecţionare continuă în
concordanţă cu seria de standarde ISO 9000 şi ISO 14001. În acest mod, în crearea fluxului
informaţional al asigurării protecţiei mediului la SC Mittal Steel Roman SA vor fi implicaţi toţi factorii
de răspundere din societate. Operatorul instalatiei va mentine Sistemul de management al mediului,
pentru urmarirea si realizarea conditiilor din autorizatie. In termen de 2 luni de la emiterea AIM,
sarcinile care decurg din conditiile din autorizatie vor fi incluse in fisa postului fiecaruia dintre toti
factorii responsabili. Operatorul instalatiei va planifica anual o analiza a calitatii factorilor de mediu
ce va fi inclusa in Raportul Anual de Mediu