Simpozion

Symposium

Legea sănătății mintale: Context, controverse, consecințe și propuneri de schimbare

Mental Health Law: Context, Controversies, Consequences and Amending Proposals
Miljana Grbic (1), Ileana Botezat Antonescu (2), Gabriel Goiceanu (2), Iolanda Dumitrescu (3), Dan Roșca (4)
(1) Head a.i. of WHO Country Office in Romania, București, România
(2) Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, București, România
(3) Spitalul de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu”, Bălăceanca, România
(4) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România

Peste tot în lume, persoanele care suferă de tulburări psihice severe reprezintă o categorie dezavantajată, aflată la risc în ceea ce privește respectarea
drepturilor omului și acordarea unor îngrijiri medico-sociale adecvate și de calitate. Stigma asociată tulburărilor psihice atrage după sine marginalizarea
socială, persoanelor cu tulburări de sănătate mintală fiindu-le limitat dreptul la muncă, la educație și la o viață independentă în comunitate.
La nivel internațional, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ratificat de România prin decretul nr. 212/1974, Convenţia împotriva
torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante ratificată de România prin legea nr. 19/1990 și Convenţia privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi ratificată de România prin legea nr. 221/2010 ale Organizației Natiunilor Unite (ONU) sau Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ratificată de România prin legea nr. 30/1994 și Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi
a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ratificată de România prin legea 80/1994 ale Consiliului Europei sunt cele mai cunoscute şi,
totodată, obligatorii pentru respectarea drepturilor diverselor categorii de pacienti cu probleme psihiatrice.
Pe de altă parte, la nivel național, Legea sănătății mintale 487/2002, modificată în 2012, cu normele ei de aplicare 488/2016, întâmpină provocări în
implementare și necesită propuneri de clarificare și actualizare în vederea armonizării cu numeroase reglementări de drept intern precum Legea
sănătății 95/2006, Contractul cadru cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNSAS), Legea drepturilor pacientului 46/2003, Codul civil, Codul de
procedură civilă, Supravegherea sănătății lucrătorilor HG 355/2007, Protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap 448/2006, Codul penal
(art. 109 si 110) și Codul de procedură penală (Art. 566 - 572).
Discutarea situației prezente, dezbaterea problematicii în cadrul grupului profesional, elaborarea unui set de proceduri și protocoale inter-instituționale și
stabilirea unor propuneri legislative concrete se află în atenția profesioniștilor și a instituțiilor implicate, în vederea asigurării ca viitoarele politici, planuri
și măsuri legislative să respecte și să promoveze drepturile persoanelor care suferă de tulburări psihice.

Throughout the world, people suffering from severe psychiatric disorders are subject to poor-quality care and violations of their human rights. The
stigma associated with these conditions means that people experience social marginalization, they are denied opportunities to work, to get an
education and to live fulfilling, independent lives in the community.
Internationally, the International Covenant on Civil and Political Rights, ratified by Romania by Decree no. 212/1974, the Convention against Torture and
Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment ratified by Romania by Law no. 19/1990 and the Convention on the Rights of Persons with
Disabilities ratified by Romania through Law no. 221/2010 of the United Nations (UN) or the European Convention for the Protection of Human Rights and
Fundamental Freedoms ratified by Romania by Law no. 30/1994 and the European Convention for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading
Treatment or Punishment, ratified by Romania through 80/1994 of the Council of the European Union, are the most known and, at the same time,
mandatory acts for protecting the rights of different categories of persons with mental health issues.
On the other hand, nationally, the mental health law no. 487/2002, amended in 2012, with its procedure norms no. 488/2016, faces challenges in
implementation and requires proposals for clarification and updating in order to achieve the harmonization with numerous national regulations such as
the Health Law no. 95/2006, the Framework Contract with CNSAS, the Patient Rights Law no. 46/2003, the Civil Code, the Civil Procedure Code, Health
Surveillance of Workers Governmental Order 355/2007, Protection and Promotion of Rights of Persons with Disabilities No. 448/2006, the Criminal Code
(art. 109 and 110) and the Criminal Procedure Code (Art. 566-572).
Discussing the current data, debating on the issues at hand among the professional group, development of inter-institutional procedures and protocols
and the establishment of accurate legislative proposals are in focus for both the professionals as well as the institutions involved in ensuring that future
policies, plans and legislative measures protect and promote the rights of people suffering from mental disorders.

2
 Simpozion
Symposium

Legea sănătății mintale - provocări și propuneri procedurale

Mental Health Law - Challenges and Proposals with Respect to Applicable Procedures
Iolanda Dumitrescu
Spitalul de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu”, Bălăceanca, România

În cadrul unei propuneri legislative ar trebui avute în vedere atât cadrul formal, cât și posibilitățile de implementare propriu-zisă a aspectelor procedurale.
Legea Sănătății Mintale în forma ei actualizată în 2012 generează unele dificultăți procedurale cu implicații importante în posibilitățile de implementare
adecvată, aspect ce are drept consecință apariția unor riscuri juridice, atât pentru pacient cât și pentru instituțiile și personalul de specialitate.
Două astfel de proceduri vor fi propuse spre analiză în cursul mesei rotunde: procedura obținerii consimțământului pentru o evaluare sau intervenție
psihiatrică și procedura internării într-un serviciu de psihiatrie (voluntară sau nevoluntară). Se propune utilizarea conceptului de „competență specifică” a
pacientului pentru semnarea unui consimțământ medical, concept care ar trebui să îl înlocuiască pe cel de „capacitate psihică”, având în vedere
confuziile care se crează între „capacitatea psihică” și „capacitatea de exercițiu”. Cu privire la internare se propune stabilirea unui algoritm de lucru care
să acopere diferitele variante de prezentare, în funcție de prezența competenței specifice de a consimți, a reprezentantului legal, a acordului pentru
internare și a riscurilor pentru sine sau alte persoane. Algoritmul are rolul de a asigura o aplicare unitară a procedurii de internare.
Scopul discuției este de a ajunge la un consens privind cele mai bune practici aplicabile pentru procedurile menționate, incluzând responsabilități,
competențe și modalitate efectivă de lucru. Se preconizează utilizarea procedurilor stabilite atât în scopul înaintării unor propuneri de modificare a
legislației în domeniul psihiatriei, cât și pentru crearea unor ghiduri profesionale.
Cuvinte cheie: consimțământ, competență specifică, reprezentare, internare nevoluntară

A proposal for amending the legislation should consider both the formal framework and the possibilities of properly implementing the procedural
aspects.
The Romanian Mental Health Law generates some procedural difficulties with important implications in the possibilities of proper application. As a
consequence, legal risks emerge, both for the patient and for the specialized Psychiatric institutions and personnel.
We shall bring into analysis within the round-table two such procedures: the procedure of obtaining the consent for a psychiatric assessment or
intervention and the procedure of (voluntary or non-voluntary) admission to a Psychiatric service. We propose the use of the concept of "specific
competence" of the patient for signing the medical consent. This concept should replace that of "mental capacity", given the confusion that arises within
the professional body between "mental capacity" and "legal capacity". With regard to Psychiatric services admission, we propose a working algorithm
covering the various variants of presentation, depending on the specific competence to consent, the presence of a legal representative, the agreement
for admission, and the risks that a particular patient poses to oneself or the others. The algorithm has the role of ensuring a consistent application of the
admission procedure.
The purpose of the discussion is to reach a consensus on the best practices applicable for the mentioned procedures, including responsibilities,
competencies and effective working methods. We intend to use the established procedures both for submitting proposals for amending the legislation in
the field of Psychiatry and for creating professional guidelines.

Două propuneri de modificare a legii 487/2002

Two Proposals to Amend the Mental Health Law No. 487/2002
Dan Roșca
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România

Legea 487/2002 cu modificările sale din 2012 împreună cu Normele sale de Aplicare din 2016 reprezintă un cadru principial extrem de generos pentru
respectarea drepturilor pacienților cu probleme de sănătate mintală.
Din păcate ambele documente conțin multiple confuzii și neclarități terminologice care le fac nu doar inaplicabile în practica medicală, ci și posibil
generatoare de acte care pot fi interpretate drept culpe sau abuzuri.
Două exemple:
1) Consimţământ
„Prin consimţământ se înţelege acordul persoanei cu tulburări psihice, dacă aceasta nu are discernământul afectat”...”cu privire la procedurile de
internare, diagnostic şi tratament”. (Legea 487.Art. 5) „Discernământul se stabileşte, potrivit legii, prin expertiză medico-legală psihiatrică”. (Legea
487.Art.13)
În concluzie: O persoană cu tulburări psihice (în cazul căreia nu orice medic psihiatru are competenţă de a decide asupra nealterării „discernământului”)
poate fi evaluată psihiatric şi/sau internată voluntar doar după o expertiză medico-legală psihiatrică?!
2) Reprezentare convențională
Legea 487 precizează: “când persoana evaluată are dificultăți în a aprecia implicațiile unei decizii asupra ei înseși” trebuie să beneficieze de asistența
reprezentantului legal sau convențional. (Art.11)
Dar, doar persoana cu capacitatea deplină de exercițiu și cu capacitatea psihică păstrată, care urmează a fi supusă unui tratament medical, are dreptul
de a desemna, un reprezentant convențional ” (Art. 45).
Dar despre adultul care „nu este în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său”, clinicianul nu va putea afirma că are

3
 Simpozion
Symposium

“capacitate deplină de exercițiu și capacitate psihică păstrată”. În consecință, pacientul aflat în asemenea situație nu va putea să încheie o convenție de
reprezentare ori legea afirmă că tocmai el este acela care ar trebui să beneficieze de ea.
Pe de altă parte, în România, doar expertiza medico-legală psihiatrică se poate pronunța asupra competenței psihice legate de capacitatea de exercițiu
(ca și asupra celei legate de discernământ).
În concluzie: Singurele persoane care pot să-și desemneze un reprezentant convențional sunt cele care au „capacitatea deplină de exercițiu și
capacitatea psihică păstrată” (Art.45). Aceste persoane pot fi certificate ca atare de o expertiză medico-legală psihiatrică. Ori, aceste persoane nu prea
vin la psihiatru, ori, dacă vin, se reprezintă de regulă singure.
În aceste condiții instituția reprezentantului convențional este bine intenționată în teorie, dar total imposibil de aplicat în practică.
Acestor două exemple li se pot adăuga și altele care arată că în actuala sa formă Legea 487/2002 este confuză și inaplicabilă.
În prezentarea mea fac două propuneri de modificare a legii. Una referitoare la consimțământul informat și alta la reprezentarea convențională.
În acestea se elimină noțiunile de „discernământ” și „capacitate de exercițiu” întrucât acestea nu sunt operaționale pentru medicul clinician, ci doar
pentru justiție și expertiza medico-legală psihiatrică.
Medicul din spitalul sau ambulatoriul de psihiatrie nu are competența de a evalua discernământul sau capacitatea de exercițiu a pacientului. El poate
însă certifica, în condițiile modificărilor pe care doresc să le introduc în lege, dacă cineva“ este apt “ („are competență psihică”) să înțeleagă și să
semneze un formular de consimțământ informat sau de reprezentare convențională, asa cum poate certifica deja în prezent dacă cineva este apt („are
competență psihică”) pentru conducerea auto sau pentru permisul de port-armă.
În condițiile în care legea nu este modificată, ea nu poate fi corect aplicată, iar consecințele nu le vor suporta legiuitorii ci, din păcate, practicienii din
domeniul sănătații mintale, care nu au fost consultați atunci când s-a emis acest act legislativ.

Two Proposals to Amend the Mental Health Law No. 487/2002

The Law No. 487/2002, with its amendments in 2012, together with its Rules of implementation in 2016 represents an extremely generous principled
framework, for respecting the rights of the patients with mental health problems.

Unfortunately, both documents contain several misunderstandings and confuse terminology, ambiguities which make them not only inapplicable in
medical practice, but also generate situations that can be interpreted as guilt or abuses.

Here are two examples:

1. Consent
“Consent is understood as the agreement of the person with mental disorders, if this person does not they prove an altered judgement” … “regarding
the procedures of hospitalization, diagnose and treatment” (Law No. 487/2002, Art. No. 5)
“According to the law, the judgement is established through psychiatric medical and legal expertise” (Law No. 487/2002, Art. No. 13)
Therefore:
A person with a mental disorder (in this case not every psychiatrist has the competence to decide about non-alteration of “judgement”) may be
psychiatrically evaluated (and eventually hospitalized) on a voluntary basis, only after a psychiatric medical and legal expertise?!
2. Conventional representation
The Law No. 487/2002 specifies: “when the person who is evaluated has difficulties in assessing the implications of a decision upon her/himself”, she/
he “must benefit from the assistance by the legal or conventional representative” (Law No. 487/2002, Art. No. 11)
But “only if the person has her/his complete exercise capacity and psychic capacity preserved, and is going to be subjected to a medical treatment, has
the right to designate a conventional representative” (Law No. 487/2002, Art. No. 45)
Yet, about the adult who “is not able to understand the significance and consequences of his/her behavior”, the clinician will be not able to state that
he/she “has complete exercise capacity and psychic capacity preserved”. Therefore, the patient facing such a situation will be not able to accomplish a
convention in order to be represented, but the law states that exactly he/she is the one that must benefit from it.
On the other hand, in Romania, only the psychiatric medical and legal expertise can give forth regarding the psychic competence linked to the capacity
of exercise (and regarding the capacity of judgement).
Consequently:
The only persons who can designate a conventional representative are the ones who have “complete exercise and / psychic capacity preserved” (Law
No. 487/2002, Art. No. 45). These persons can be certified as such through a psychiatric medical and legal expertise. But these persons seldom come to
the psychiatrist or, if they come, they usually represent themselves.
Under these circumstances, the institution of the conventional representative has, theoretically, good intentions, but which are impossible to put into
practice.
To these two examples we may add some others, which show that, in its current form, the Law No. 487/2002 is confuse and difficult to implement.
In my presentation, I have two proposals to amend the law: one concerning the informed consent and the other regarding the conventional
representation.
In these proposals, the ideas of “judgement” and “capacity of exercise” are excluded, because these ideas are not operational for the clinician, but only
for the Court of Justice and the psychiatric medical and legal expertise.
The psychiatrist from the hospital or outpatient has not the competence to assess the judgement or the patient’s capacity of exercise. He can, however,
certify, under the conditions of the proposals to amend the law, which I made, if someone has the psychic competence to understand and to sign a form

4
 Simpozion
Symposium

of informed consent or of conventional representation, the same way that he can already certify, currently, if someone is able (has the psychic
competence) to receive a driver’s license or a license to carry a firearm.
If the law will be not amended, it cannot be properly applied, and the consequences will not be only on the side of the legislators but, unfortunately, for
the practitioners from the mental health area, who have not been consulted when this legislative act was issued.

Cogniția socială și evoluționismul în interpretarea endogeniei psihozelor

Social Cognition and Evolutionism in Interpreting the "Endogenity" of Psychoses
Mircea Lăzărescu
Clinica Psihiatrică, Timișoara, România

The last decade has brought important insights into the disruption of social cognition in the psychopathology of psychosis. Deficiencies and distortions in
the recognition and interpretation of facial expressions and in the mentalization process (of understanding the intentions of others in the situation) can
explain both paranoid suspicions, as well as the lack of affect resonance in autism. It is now considered that this function has been established as an
adaptive evolutionary module over 150 thousand years ago, simultaneously with articulated language and executive functions (as self-control of planned
actions, including relational ones). This perspective of evolutionary psychopathology, correlated with clinical and developmental psychopathology, helps
us move forward in understanding the traditional "endogenous psychopathology", which is now considered a vulnerability of certain
psycho-anthropological modules gained during anthropogenesis.

Medicina narativă: potențialul terapeutic al poveștii

Narrative Medicine: the Therapeutic Potential of Stories
Adriana Băban
Universitatea de Medicină și Farmacie „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, România

Odată cu evoluția medicinei moderne și mai ales cu rolul dominant al medicinei bazate pe evidențe, povestea pacientului a început să fie minimalizată în
favoarea faptelor și dovezilor obictivabile. În ciuda acestui fapt, ultimul deceniu este martorul apariției și dezvoltării medicinei narative (MN) care este
văzută ca o punte între medicina ca știință și medicina ca artă. MN subliniază caracterul interpretativ al diagnosticării și terapiei, în complementaritate cu
tehnologia diagnosticului și al tratamentului. Reperul fundamental care ghidează practica narativă este recunoașterea faptului că povestea permite
pacientului să dea un sens propriu evenimentelor prin care trece, să se ajusteze la complexitatea bolii și incertitudinea, să evadeze de sub dominarea ei,
să își contureze noi indentități, iar medicului să promoveze o ascultare și interpretare terapeutică, să genereze noi povestiri, să devină reflexiv în
activitatea sa. Povestea devine facilitatorul relației dintre medic și pacient, purtătorul de sensuri și semnificații individuale și contextuale, dincolo de
sensul limbajului științific și al celui ”laic”. Practica narativă contribuie la umanizarea îngrijirii medicale, la recunoașterea explicită a potențialului creator
și de dezvoltarea personală a celor doi actori sociali în contextual relației medic - pacient. Lucrarea va trece în revistă scopul, principiile, pașii, tehnicile,
avantajele, limitele MN și va aduce argumente în ce sens dictonul latin Mens sana in copore sano poate deveni și Mens sana in fabule sana.

Starting with the evolution of modern medicine and with the dominant role of evidence-based medicine, the patient’s story starts to fade in favor of the
objective evidences and facts. Contrary to this fact, the last decay is the witness of emergence and development of the narrative medicine (MN), view as
a bridge between medicine seen as science and medicine seen as art. MN underline the interpretative character of diagnosis and therapy, in addition to
diagnostic and treatment technology. The core landmark which guides the narrative practice is the fact recognition, the story allowing the patient to
provide his own meaning for the ongoing events, to adjust himself /herself to the complexity and uncertainty of the illness, to escape its dominance and
to start shaping new identities. Also the narrative medicine allows the doctor to promote a therapeutic listening and interpretation, to generate new
stories, to become reflexive in his activity. The story became the facilitator between the doctor and the patient, the bearer of the meanings and of the
individual contextual meanings, beyond the scientific and the secular language.
The narrative practice contributes to the humanization of medical care, to the explicit recognition of the creative potential and personal development of
the two social actors in the context of the doctor - patient relationship.
The paper will briefly underline the scope, principles, steps, techniques, benefits and limits of the MN and will bring arguments in which sense the Latin
dictum Mens sana in copore sano could became Mens sana in fabule sana.

5
 Simpozion
Symposium

Abordări bazate pe acceptare pentru probleme persistente de sănătate mintală

Acceptance-Based Approaches for Persistent Mental Health Difficulties
Ross White
Liverpool, UK

Acceptance and Commitment Therapy (ACT) is a psychological intervention that builds on the Cognitive-Behavioral Therapy (CBT) tradition. ACT aims to
boost psychological flexibility, which has been defined as how a person: (1) adapts to fluctuating situational demands, (2) reconfigures mental resources,
(3) shifts perspective, and (4) balances competing desires, needs, and life domains. Whereas CBT places emphasis on changing the content of thoughts,
ACT focuses on helping people to build mindful, non-judgmental awareness of their thoughts and emotions, whilst simultaneously facilitating them to
explore their values, and be guided by these values in the choices that they make. As such ACT draws a contrast between behaviors that are guided by
(potentially futile) efforts to move away from distress, as opposed to those which are motivated by efforts to move towards values. This talk will reflect on
research evidence demonstrating indicating that ACT offers promise for tackling chronic sources of distress including 1) Depressive disorders, 2)
psychosis-related experiences (including paranoid beliefs and auditory hallucinations); 3) the psychological impact of chronic pain.

Emoțiile în lumea științifică a medicinii. Grupuri Balint pentru pregătirea pe întreaga durată a vieții
Emotions in a Scientific World of Doctoring. Balint Groups for Lifelong Training
Heide Otten
Munchen, Germania

Since Emil Kraepelin (1856-1926) invented psychopharmacological substances into Psychiatric treatment we have quite a different view on Psychiatric
diseases. In 1892 he published his paper: „The effect of some drugs on the period of psychological processes“.
In the 1950s drugs as Lithium for Manic disorder, and Haloperidol for Psychosis brought the breakthrough. Psychopharmacology changed Psychiatric
care completely.
At the same time Sigmund Freud (1856-1939) worked on his understanding of psychological disorders trying to influence them with his so called „talking
cure“. Both - Kraepelin and Freud - developed a Psychopathology in which psychological thinking is important. Freud focused on the internal conflicts of
his patients. Introspection was his tool to find out about psychic mechanisms.
Michael Balint (1896-1970), a Hungarian Psychiatrist and Psychoanalyst, had the idea of the „doctor drug“, meaning that the personality of the doctor has
a great influence on diagnosis and treatment. He claims that the doctor has effects and unwanted side effects on his patient just like the medication. In
his book „The doctor, his patient and the illness“ he describes experiences, investigations, and considerations, which he worked on with a group of GPs
in London in the 1950s.
Nowadays we use his findings and insights in so-called „Balintgroups“ for lifelong training for doctors and other healthcare professionals. In these
groups the participants learn about their own and their patients' emotions as they arise in their therapeutic relationship with patients. One of the group
members presents a relationship with a patient. The group works in an analytical way: with free associations, fantasy and the expression of upcoming
emotions. „Think fresh“ Balint invited his group members. This way the presenter gets new ideas, new perspectives and different views on the
relationship, which helps to enlighten blind spots and make the encounter and treatment successful again. And it helps to relieve the presenting doctor.
For trainees, it also has the effect of fostering psychosomatic thinking. The bio-psycho-social background of illnesses and disorders are in the focus. In
Germany, Balint groups are obligatory for specializing in Psychiatry, General Medicine, Internal Medicine and Gynecology.
Psychiatrists have to be members of a Balint group for 35 sessions. One session is 90 minutes and we deal with one case in one session. I will give some
examples.

6
 Simpozion
Symposium

Medicamentul „medic”
The Medicine Called “Doctor”
Albert Veress (1), Csilla Moldovan (2), Éva Veress (3)
(1) Spitalul Județean de Urgență, Secția de Psihiatrie, Miercurea Ciuc, România
(2) D.M.C., Mădăraş-Ciuc, România
(3) A.S.P., Harghita, România

Părăsind tiparul obişnuit al redactării unei lucrări ştiinţifice vom prezenta o prelegere care să demonstreze esenţa noţiunii cuprinse în titlu. Michael Balint
în lucrarea sa „The doctor, his patient and the illnes” care a deschis perspective noi în perceperea afecțiunilor psihosomatice (PS) a lansat noţiunea
„Medicul ca medicament”. Vom încerca să abordăm tematica propusă în titlu prin prisma acestui „medicament”.
1. Prezentarea medicamentului: „Medicul este o existenţă în folosul altuia” (1).
1.1. Substanţa activă a medicamentului este personalitatea medicului, care determină modul de implicare al acestuia în relaţia medic-bolnav.
1.2. Personalitatea medicului se conturează prin acţiunea unor factori biologici, psihologici şi sociali (modelul bio-psiho-social /BPS/ al lui ENGEL, preluat
şi dezvoltat la noi de către şcoala lui Brânzei). Modelul derivă din teoria generală a sistemelor iar relaţia medic-bolnav este o componentă critică a
modelului. Medicul trebuie să cunoască starea de sănătate a pacientului, psihologia lui individuală precum şi mediul socio-cultural din care provine. În
caz contrar el se va afla în imposibilitatea de a aprecia corect răspunsul emoţional la starea de boală şi aşteptările nerostite faţă de relaţia stabilită cu el
de către medic.
1.3. Sistemul biologic pune accent pe impactul bolii asupra funcţionării biologice a pacientului, dar, factorii biologici (starea de sănătate, toleranţă la efort,
ritm de lucru etc.) condiţionează şi personalitatea medicului.
1.4. Sistemul psihologic evidenţiază impactul factorilor psihodinamici al motivaţiei şi personalităţii pacientului privind starea lui de boală şi relaţia cu ea.
Dar, aceşti factori modelează şi personalitatea medicului, care se naşte cu un anumit temperament, îşi formează o motivaţie profesională care
influenţează atitudinea sa faţă de sesizarea şi trăirea suferinţei, a suportării şi prelucrării unor traumatisme inerente profesiei cum ar fi insuccesul
profesional sau moartea pacientului.
1.5. Sistemul social accentuează influenţele culturale şi familiale asupra exprimării bolii şi a trăirii ei de către pacient. Dar, nici atitudinea medicului nu
este ferit de efectul acestor factori. Personalitatea lui este puternic condiţionată de felul în care el concepe rolul social al medicului şi de felul în care
atitudinea lui profesională este influenţată de pretenţiile sociale faţă de acest rol (2).
2. Modul de prezentare al medicamentului.
„Fiecare medic crează o atmosferă unică” (M. Balint)
2.1. Medicul hiperactiv: autoritar în relaţia medic-bolnav, conduce tratamentul.
2.2. Medicul partener: egalitate în relaţia medic-bolnav, tratamentul decurge în colaborare cu pacientul.
2.3. Medicul atotştiutor: paternalism în relaţie. Tratamentul este condus de medic cu o subordonare al bolnavului de tip profesor-student.
2.4. Medicul prieten: cel mai des relaţia medic-bolnav este disfuncţională.
2.5. Medicul de formaţie balintiană = cel mai bun medicament în tratamentul afecţiunilor psihosomatice (PS) = „medicul ca medicament” (3).
Avantajele, care-l caracterizează: a. vizează relevarea efectelor patogenetice ale tulburărilor PS; b. se adresează bolilor PS privite ca o consecinţă a
tulburărilor de comunicare, a izolării, a problemelor existenţiale, c. acţionează prin satisfacerea nevoii de comunicare a pacientului, d. acţionează prin
cercetarea tuturor soluţiilor posibile ale problemelor pacientului, e. deschide perspective noi în soluţionarea acestor probleme.
3. Proprietăţi şi efecte.
Se conformează dictonului „nil nocere!”
Considerând boala PS o consecinţă şi expresie a problemelor existenţiale, a ezitării şi a tulburărilor de comunicare, cel mai bun medicament pentru ea va
fi medicul care satisface nevoia de comunicare a bolnavului. Medicamentul „Medic” prezintă anumite proprietăţi legate de aceste efecte particulare.
3.1. Capacitatea empatică: transpunerea în situaţia bolnavului şi posibilitatea de a percepe problema pacientului şi din punctul lui de vedere. Nu uită
nicicând: bolnavul aşteaptă înţelegere!
3.2. Capacitatea de a asculta în tăcere: este o proprietate esenţială a medicamentului, având ca efecte posibilitatea descoperirii etiologiei simptomelor
PS. Tăcerea şi ascultarea pacientului va obţine învingerea rezistenţei acestuia, constituind într-un mod paradoxal primul pas spre comunicare.
3.3. Capacitatea de a asculta fără a judeca: va determina o evaluare obiectivă a situaţiei pacientului. Medicul nu trebuie să uite, că prin natura chemării
sale nimic din cea ce este omenesc nu trebuie să-i fie străin şi de neînţeles!
3.4. Toleranţă, flexibilitate şi sensibilitate faţă de bolnav. Se va stabili o relaţie medic-bolnav în care comunicarea devine posibilă, permiţând manevrarea
emoţiilor cu conştientizarea lor şi evaluarea dinamicii emoţionale a relaţiei.
3.5. Capacitatea medicului de a-şi modifica emoţiile şi sentimentele faţă de pacient. Va produce o schimbare a situaţiei pacientului (o nouă optică în a
privi cazul, o altă posibilitate de tratament, detaşarea de pacient, eliberarea lui dintr-o relaţie nefuncţională), prin posibilitatea de a se împăca cu
existenţa unei situaţii fără ieşire (deces, boală incurabilă), creşte eficienţa medicului în situaţii disperate (cancer, boli cronice) (4).
3.6. Capacitatea de a intui şi realiza conştientizarea fenomenelor de transfer şi contratransfer în relaţia medic-bolnav. Va genera posibilitatea medicului
de a-şi manevra emoţiile şi sentimentele care apar în relaţia cu bolnavul, fiind conştient de faptul că pacientul are un set de aşteptări, convingeri, cerinţe
emoţionale pe care le aduce în relaţie. Dar, şi medicul îşi dezvoltă reacţii, convingeri, cerinţe emoţionale care converg spre pacient. Medicii au şi ei
aşteptări inconştiente şi nerostite faţă de pacient (3).
3.7. Capacitatea de a accepta faptul că vindecarea înseamnă recâştigarea autonomiei
pacientului. Are ca efect eliberarea acestuia din relaţia medic-bolnav.

7
 Simpozion
Symposium

4. „Farmacocinetică”.
„Modul în care se oferă medicul pe sine este determinat mai mult de personalitatea lui decât de nevoile pacientului” (3).
Acţiunea farmacologică a medicamentului se reflectă prin calitatea relaţiei medic-bolnav-boală. Modelul BPS este valabil atât pentru medic cât şi pentru
bolnav, iar relaţia medic-bolnav este o componentă critică a modelului BPS.
Acţiunea farmacologică a medicamentului constă în: a., stabilirea relaţiei medic-bolnav, b., evaluarea tensiunilor din viaţa pacientului, c., înţelegerea
corectă a factorilor complecşi interpersonali cum ar fi transferul-contratransferul, d., evaluarea corectă a dinamicii relaţiei medic-bolnav (5).
Cum acţionează medicamentul Medic asupra BPS?
Simptomele PS sunt difuze, neputându-se incadra în simptomatologia clasică a afecţiunilor organice. Ele constituie expresia unor situaţii vitale pe care
individul nu vrea sau nu le poate prelucra altfel. Uneori raţiunea frânează conştientizarea problemei existenţiale care generează boala. Într-o relaţie
medic-bolnav eficientă unde se realizează premizele comunicării interpersonale, medicul prin observaţiile spontane şi prin asociaţii libere poate declanşa
„flash”-ul balintian care luminează „aici şi acum” problema de bază a bolnavului (5).
Efectul placebo depinde de: a. eficienţa medicamentului, b. încrederea faţă de medicul care se administrează ca medicament. Se poate corela cu funcţia
apostolică a medicului, care reprezintă convertirea pacientului la convingerile acestuia (3).
Farmacocinetica medicamentului Medic este condiţionată şi de ritualul de administrare al medicamentului care reprezintă un „ritual magic” cu un efect
psihic deosebit asupra pacientului, crescând eficienţa terapeutică a medicamentului (5).
5. Indicaţiile medicamentului Medic sunt reprezentate de simptomele psihosomatice, care reprezintă referinţe la probleme vitale care pot avea rol de
factor etiopatogenetic în geneza tulburărilor psihosomatice: a. înstrăinare şi izolare socială, b. lipsa posibilităţilor de comunicare, c. dificultăţi la locul de
muncă, d. insatisfacţie în dragoste, e. lipsa sentimentelor, f. prăbuşirea tradiţiilor, g. nesiguranţa zilei de azi, h. lipsa de perspectivă a viitorului, i.
acceptarea şi idealizarea compromisurilor, j. criza morală.
Geneza tulburărilor PS şi adresabilitatea la medicul-Medicament.
Factorii etiologici generează o situaţie obiectivă insuportabilă, care poate crea o stare tensionată sinonimă cu pericolul prăbuşirii iminente, persoana
aflată în această situaţie resimţind o nevoie acută de ajutor. Dar în această situaţie nimeni nu recepţionează acest strigăt cu excepţia corpului pacientului
care va somatiza tulburările existenţiale, traducându-le într-o boală somatică perceptibilă, care va îndemna pacientul să se adreseze medicului.
6. Dozarea medicamentului.
Este determinată de: a. gravitatea tulburărilor PS, b. de toleranţa la medicament şi de c. apariţia şi intensitatea reacţiilor adverse. Un posibil antidot al
unui supradozaj ar putea fi ieşirea din relaţie.
7. Limitele aplicabilităţii.
Eficienţa medicamentului nu este totdeauna spectaculoasă. El acţionează într-o relaţie bipolară, efectele sale fiind supuse dinamicii specifice oricărei
relaţii interumane. Acţiunea medicamentului este limitată de factorii BPS. Va acţiona nu numai asupra bolnavului ci şi asupra anturajului acestuia.
Eficienţa depinde de personalitatea medicului, care este de fapt substanţa activă a medicamentului.
Uneori medicamentul are un rol de echilibru într-un sistem. Familia este un sistem BPS, care funcţionează după o dinamică specifică. Medicul
Medicament poate fi conceput şi ca un tampon care se integrează în acest sistem. Unui medic de familie toţi membrii familiei îi pot face confidenţe, el
cunoscând şi problemele existenţiale ale familiei. Astfel conflictele sunt drenate către medic, o persoană cu rol bivalent, care aparţine, dar în acelaşi timp
nu aparţine familiei. Prin simpla lui prezenţă în sistem el tamponează emoţiile negative permiţând astfel convieţuirea cu ele. În ciuda aşteptărilor sistemul
se păstrează chiar dacă problemele existenţiale se menţin. Integrarea în familie poate fi şi neconfortabilă, iar rolul de instrument terapeutic poate avea
conotaţii ambivalente prin efecte emoţionale negative asupra medicului, limitând astfel folosirea acestuia ca medicament. Trebuie însă să acceptăm, că
vindecarea nu se poate produce în toate cazurile şi nu trebuie să considerăm schimbarea o condiţie sine qua non a însănătoşirii.
Medicamentul nu poate influenţa plasa socială precară, convingerile etnice, culturale şi religioase, situaţia economico-socială a pacientului, DAR va
putea avea un efect mai mare sau mai mic asupra concepţiilor pacientului, statutului lui în familie şi a trăirii emoţionale a situaţiilor de criză şi a bolii PS.
8. Reacţii adverse.
8.1. Contratransferul medicului este rezultatul influenţei pe care bolnavul îl exercită asupra inconştientului medicului, producând o atitudine inadecvată
faţă de pacient: agresivitate, ranchiună, detaşare, indiferenţă, menţinerea nemotivată a bolnavului în relaţie, efecte iatrogene (6).
8.2. Dependenţa pacientului faţă de medic. Este o consecinţă a regresiei pacientului, al transferului şi proiecţiilor iraţionale asupra medicului. Împiedică
redobândirea autonomiei bolnavului (care de altfel nici nu doreşte acest lucru), şi vindecarea psihologică care ar genera eliberarea din relaţia
medic-bolnav (6).
8.3. Medicul poate fi avid de putere (4). Acest impuls compensează un sentiment de inferioritate al medicului Medicament generat de incapacitatea lui de
a stabili o relaţie sau de a comunica cu bolnavul. Anxietatea medicului, nesiguranţa diagnosticului se supracompensează prin apariţia voinţei de
dominare.
8.4. Medicul poate să fie şi un mic dictator pentru pacient (4). Comportamentul dictatorial faţă de acesta poate genera suferinţe somatice sau psihice.
8.5. Comportamentul de apărare al medicului. Este o reacţie adversă care apare ca un mecanism de apărare faţă de frustraţiile inerente profesiei. Putem
vorbi în acest sens de stereotipii comportamentale: a. refuzarea bolnavului, b. medicul va comunica pacientului cu afecţiuni PS, că după părerea lui nu
suferă de nici o boală, c. trimiteri interminabile la diferiţi specialişti sau investigaţii paraclinice.
8.6. Exagerarea funcţiei apostolice. a. medicul încearcă să convertească bolnavul la concepţia sa despre boală, b. se crede omnipotent şi atotştiutor,
chiar dacă aceste sentimente sunt subconştiente pentru el, c. medicul este vulnerabil la criticile bolnavului, fiind lezat dacă este părăsit de acesta.
9. Menţiuni speciale la utilizarea medicamentului.
Tratamentul poate fi de trei feluri: a. profilactic, b. terapeutic, c. de susţinere. Folosirea şi eficacitatea medicamentului Medic este legat de timpul de
acţiune al acestuia. Cu cât este un medic mai bun cu atât va trebui să suporte o afluenţă mai mare din partea bolnavilor. Concomitent însă va avea din ce
în ce mai puţin timp pentru a comunica cu ei, fapt ce va determina părăsirea lui de către pacienţi, care se vor îndrepta spre un alt medic, poate mai puţin

8
 Simpozion
Symposium

eficient, dar cu mai mult timp la dispoziţia lor, confirmând dictonul: „Ceea ce este mult, uneori strică!”.

Bibliografie:
1. Scripcaru Gh., Ciornea T.: Deontologie medicală Ed. Medicală Buc., 1979, cit. de Cucu C. Ioan,în Psihologie medicală, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, pag.
151
2. Tudose F.: O abordare modernă a psihologiei medicale, Ed. Info medica, Bucureşti, 2000, pag. 69
3. Bálint M: Az orvos, a betege és a betegség. MPT kiadás, Budapest, 1990.
4. Knoepfel K.H.: A háziorvos pszichoterápiája és az orvos-beteg kapcsolat, in: A Bálint -csoportok elméleti és gyakorlati kérdései, szerk.: B.
Luban-Plozza és H.H. Dichaut, Animula kiadó, Budapest, 1988, pp. 19-25
5. Moldovan, Cs., Trif, A.B., Zielinski, R.:Îndrumător metodologic pentru grupul Balint. Ed. Quadrat, Botoşani, 1997.
6. Veress A., Veress É.: De la vis la împlinire. Ed. Status, Miercurea Ciuc, 2003.

9
 Curs
Course

ADHD la adulți - diagnosticarea folosind DIVA 2.0

Adult ADHD: Diagnostic Assessment Using DIVA 2.0
J.J. Sandra Kooij
PsyQ, psycho-medical programs, Haga, Olanda

Adult ADHD is a common neurobiological psychiatric disorder, that starts in childhood and often persists into adulthood and even into old age. The
prevalence is 3-5% in the general population, but 20% in psychiatry and addiction centers, up to 40% in prisoners. ADHD is highly comorbid with other
psychiatric disorders, the mean number of disorders is three. This complicates diagnostic assessment and differential diagnosis. Using DIVA 2.0, a
semi-structured diagnostic interview for ADHD in adults, based on DSM-IV criteria, the diagnosis can be established reliably. DIVA 2.0 is available for free
at www.divacenter.eu in 20 languages, including Romanian. During this course the neurobiology, lifespan course of ADHD, assessment and differential
diagnosis will be discussed.

10
 Simpozion
Symposium

Personalitatea psihopată în vremea culturii postmoderne

Psychopathic Personality in Postmodern Culture Times
Mircea Lăzărescu
Clinica Psihiatrică, Timișoara, România

Personalitatea psihopată a fost comentată ca un cluster al turburărilor de personalitate de diverse tipuri caracteriologice și expresive, care are un impact
deosebit de nefavorabil în plan social, cu transgresarea normelor morale și a legalității. Deși s-a considerat întotdeauna că psihopatul poate avea o
mască socială pozitivă, condiția postmodernă a interferenței culturilor și a pretențiilor de performanță circumstanțială favorizează o suplimentară
mascare a sa. Se impune provocarea unei circumscrieri, nu doar nosologice ci antropologice, de minus și defect personalistic valoric, și nu doar disocial
dezadaptativ.
Cuvinte cheie: psihopatie, condiție postmodernă, defect valoric

Obsesionalitatea structurală - particularități adaptative dimensionale

Structural Obsessionality - Dimensional Adaptive Features
Emese Lukacs, Aurel Nireștean
Universitatea de Medicină și Farmacie, Clinica Psihiatrie II, Târgu Mureș, România

Dimensiunea obsesivă a personalității umane se regăsește mereu în prim planul rolurilor existențiale și a relațiilor interpersonale.
Ne propunem să distingem obsesionalitatea integrată în trăiri și comportamente adaptative de obsesionalitatea maladaptativă. Aceasta din urmă atât în
varianta dominată de nesiguranță și ambivalență, cât și în cea dominată de rigurozitate și autoritate morală sunt diferențiate pe teritoriul dimensiunii
conștiinciozității. Exemplificările care urmează sunt un argument în acest sens.
Cuvinte cheie: obsesionalitate, conștiinciozitate, adaptabilitate

Persoana umană - între starea de bine subiectiv și fericire

The Human Person - Between the State of Subjective Well-Being and Happiness
Aurel Nireștean
Universitatea de Medicină și Farmacie, Clinica Psihiatrie II, Târgu Mureș, România

Persoana umană se află - de-a lungul vieții - într-un continuu proces de autodeterminare și depășire de sine. El continuă și după vârsta maturității care ar
trebui să însemne și vârsta împlinirii de sine. În lumea contemporană acest atribut este mereu relativizat de o complexitate de factori - viața subiectivă
individuală ocupând în acest sens primul loc. În centrul ei se află modul în care persoana umană înțelege, semnifică și încearcă să se apropie de
împlinirea supremă - profundă și trecătoare - numită fericire și face acest lucru singură sau alături de cei din jur.
Cuvinte cheie: persoana umană, autodeteminare, fericire

11
 Simpozion
Symposium

Noi paradigme în suicidologie - prevenția în sănătatea mintală

Shifting the Focus Towards Mental Health Prevention in Suicidology
Marco Sarchiapone (1), Bogdan Nemeș (2), Doina Cozman (2)
(1) Universitatea din Molise, Campobasso, Italia
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Suicidul este una dintre principalele cauze de mortalitate la nivel mondial, iar prevenția suicidului una dintre preocupările majore ale factorilor de decizie
din sănătatea publică, din cauza costurilor socio-economice foarte mari pe care le implică. În acest context, finanțarea cercetării din domeniul
suicidologiei a crescut semnificativ și s-au înregistrat o serie de progrese importante legate de diferite aspecte teoretice și practice ale suicidului și
prevenției suicidului. Aceste progrese au fost posibile și datorită rezultatelor obținute în alte sub-domenii ale psihiatriei și sănătății mintale (precum
neurobiologia, studiul personalității sau psihologia și neurobiologia dezvoltării) și chiar a unor domenii complet diferite (ex. IT). Ele au ridicat însă și o
serie de noi întrebări, generând totodată și o serie de noi provocări în domeniul suicidologiei. Prin urmare, simpozionul de față își propune sumarizarea
celor mai noi rezultare din domeniu și inițierea unor discuții care pot facilita găsirea unor răspunsuri la aceste noi întrebări și provocări.

Suicide is one of the leading causes of death worldwide, and suicide prevention has become a main concern for public health stakeholders, due to its
very high social and economic costs. In this context, funding for suicide research has increased and several very important advances have been made in
the theoretical and practical aspects related to suicide and suicide prevention. These advances have been made possible by advances in other fields of
psychiatry and mental health, also (i.e. neurobiology, personality research, developmental psychology and neurobiology, etc.), and other fields (e.g. IT).
However, they have also raised other important questions and challenges for suicidologists, which need to be discussed and addressed. It is therefore
the aim of this symposium to summarize the latest advances in suicide prevention and to initiate discussions that could facilitate the finding of answers
for at least some of these questions and challenges.

Tulburări de neurodezvoltare de la copil la adult

Neurodevelopment Disorders from Child to Adult
Iuliana Dobrescu (1), Florina Rad (1), Ilinca Mihăilescu (2), Alexandra Buică (1), Cătălina Tudose (1)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Psihiatria Copilului și Adolescentului,
București, România
(2) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Psihiatria Copilului și Adolescentului, București, România

Terminologia de Tulburări de neurodezvoltare a fost aplicată unei game variate de tulburări care debutează în copilărie. Tulburările de neurodezvoltare
precum Tulburările de spectru autist (TSA) și Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) sunt considerate tulburări specifice copilăriei dar ele
persistă de-a lungul vieții. Aceste tulburări nu dispar la vârsta maturității ci tind să urmeze un curs constant deși aspectul clinic va fi influențat de procesul
de maturizare.
În acest simpozion ne propunem să aducem argumente privind persistența TSA și ADHD la vârsta adultă analizând aspectele clinice evolutive dar și
influența pe care aceste tulburări o pot avea asupra calității vieții adultului. Vom prezenta atât date din literatura de specialitate cât și aspecte din
practica clinică și activitatea de cercetare desfășurată la nivelul Departamentului de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului a UMF “Carol Davila”
București.

The terminology of neurodevelopment disorders has been applied to a variety of disorders that begin in childhood. Neurodevelopment disorders such as
Autism Spectrum Disorders (ASD) and Attention Deficit Hyperkinetic Disorder (ADHD) are considered childhood-specific disorders but they persist
throughout the lives. These disorders do not disappear at the age of maturity but tend to follow a constant course although the clinical aspect will be
influenced by the development process.
In this symposium, we propose to bring arguments about the persistence of ASD and ADHD in adulthood by analyzing the evolutionary clinical aspects
but also the influence that these disorders may have on the quality of life in adulthood. We will present both data from the literature and aspects of
clinical practice and research conducted at the Department of Child and Adolescent Psychiatry of UMF “Carol Davila” Bucharest.

12
 Simpozion
Symposium

Tulburarea de spectru autist - tulburarea de personalitate schizoidă, schizotipală - schizofrenia: o ipoteză

genetică comună
Autistic Spectrum Disorder - Schizoid / Schizotypal Personality Disorder - Schizophrenia - Genetic Overlap
Iuliana Dobrescu (1), Diana Bărbulescu (2), Cristina Anghel (3), Emanuela Andrei (2), Mihaela Stancu (2), Florina Rad (3)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și
Adolescentului, București, România
(2) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, București, România
(3) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, București, România
Creşterea incidenţei tulburărilor de spectru autist (TSA), precum şi lărgirea criteriilor de diagnostic ale acestei patologii, au condus la creşterea
interesului în ceea ce priveşte diagnosticarea TSA la vârsta adultă. În comparaţie cu expertiza clinică în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu TSA,
puţine lucruri se cunosc despre această tulburare la vârsta adultă. Stabilirea unui diagnostic de TSA, după vârsta de 18 ani, adesea reprezintă o
provocare în practica clinică psihiatrică, deoarece la aceşti pacienţi simptomele pot fi ameliorate şi ei pot dezvolta strategii compensatorii pentru a face
faţă interacţiunii sociale.
Conform ghidurilor NICE, un pacient cu o tulburare pervazivă în copilărie poate fi diganosticat la vârsta adultă cu o tulburare de personalitate tip
schizotipal (SPD) sau schizoid sau cu schizofrenie. Există ipoteze confom cărora TSA, SPD și schizofrenia se regăsesc pe un continuum, deoarece studiile
arată existenţa unor anomalii similare în perceperea emoţiilor, teoria minţii, substratul neurologic şi genetic care stau la baza acestor tulburări.
Deficitele sociale şi de comunicare din TSA sunt puternic corelate cu deficitele interpersonale şi simptomele dezorganizate din SPD și din schizofrenie.
Ipotezele care încearcă să explice asemănarea deficitelor dintre tulburări includ studii de asociere la nivelul genomului care sugerează o suprapunere
genetică. Există un substrat genetic comun implicat în etiologia acestor tulburări în special la nivelul cromozomilor 3, 10, 16 așa cum aduc dovezi
cercetările din literatura de specialitate.

Increased incidence of autism spectrum disorders (ASD), as well as the broadening of diagnostic criteria, have led to a steep rise in the diagnosis of ASD
among adults. In comparison to the clinical expertise in the treatment of children and adolescents with ASD, few things are known about this disorder in
adulthood. Establishing a diagnosis of TSA after 18 years of age can be challenging in psychiatric clinical practice because these patients might show
milder autistic symptoms and have found compensatory strategies for their difficulties in everyday life social interactions.
According to NICE guidelines, a patient with a childhood pervasive disorder may be diagnosed in adulthood with a schizotypal or schizoid personality
disorders (SPD) or whit schizophrenia. The hypothesis that TSA, SPD, and schizophrenia are found on a continuum is now underway because studies
show that there are similar abnormalities in emotion perception, mind theory, neurological and genetic substrate underlying these disorders.
The social and communication deficits of ASD are strongly correlated with interpersonal deficits and disorganized symptoms in the SPD and
Schizophrenia. Hypotheses that try to explain the similarity of deficits between these disorders include genomic association studies suggesting a genetic
overlap of the spectra. Recent genetic research showed the presence of genetic overlap for these disorders, especially involving chromosomes 3, 10, 16.

13
 Simpozion
Symposium

Fenotipuri comportamentale în familiile copiilor cu tulburări de neurodezvoltare

Behavioral Phenotypes in Parents of Children with Neurodevelopment Disorders
Florina Rad (1), Ilinca Mihăilescu (2), Alexandra Buică (3), Georgiana Tocaci (4), Iuliana Dobrescu (1)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și
Adolescentului, București, România
(2) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, București, România
(3) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Disciplina Psihiatria Copilului și Adolescentului, București, România
(4) Clinica Muntenia, Psihiatrie Pediatrică, București, România

În contextul creșterii constante a prevalenței TSA cercetările în domeniu încearcă să identifice anumiți factori care ar putea influența evoluția și
prognosticul acestor tulburări. Studiile de neuro-psihologie s-au axat pe concepte precum hipersistematizarea sau deficitul de empatizare (dezvoltate de
Baron Cohen) care pot explica dificultățile de relaționare socială la copilul cu tulburări de neurodezvoltare și care par a fi modificate și la părinții acestora.
Obiective: Lucrarea își propune să evidențieze eventualele modificări de tip hipersistematizare și hipoempatizare la părinți în relație cu evoluția copilului
cu TSA comorbid cu ADHD.
Metoda: Am efectuat un studiu observațional pe un lot de 52 de subiecți diagnosticați cu TSA comorbid cu ADHD și părinții acestora. Fiecare dintre
subiecții incluși în lotul clinic (evaluați cu ADOS - Autism Diagnostic Observation Schedule) a urmat programul de terapie comportamentală aplicată timp
de 1 an. Evaluarea părinților a fost realizată cu ajutorul instrumentelor SQ (Systemizing Quotient) și EQ (Empathy Quotient), instrumente dezvoltate de
către cercetătorii de la Autism Research Centre, Cambridge University, pentru a măsura gradul de sistematizare, respectiv de empatie al adulților.
Rezultate și concluzii: După un an de terapie comportamentală aplicată se înregistrează o scădere a scorului ADOS în toate domeniile (total, comunicare
și interacțiune sociala) cu ameliorarea severității simptomatologiei de spectru autist.
Nivelul de sistematizare al taților are un efect direct asupra severității simptomatologiei de spectru autist în rândul copiilor atât în momentul
diagnosticului, cât și în dinamică, asupra evoluției acesteia sub terapie.
Taking into account the increase in ASD prevalence, we are in the face of the need to identify certain factors that could influence evolution and
prognosis. Neuropsychology studies have focused on concepts such as hypersystematization or empathy deficits (developed by Baron Cohen) that can
explain the social difficulties of a child with neurodevelopment disorders and that seem to be altered to their parents too.
Objectives: The paper aim is to highlight the possible hypersystematization and hypoempathy changes in parents in relation to the evolution of the child
with ASD.
Method: We performed an observational study on a group of 52 subjects diagnosed with ASD and their parents. Each of the subjects was evaluated with
ADOS (Autism Diagnostic Observation Schedule) and followed for one year a program of applied behavioral therapy. Parent assessment was done using
SQ (Systemizing Quotient) and EQ (Empathy Quotient), tools developed by researchers at the Autism Research Center, Cambridge University, to measure
the degree of adult systematization and empathy.
Results and conclusions: After one year of applied behavioral therapy, a decrease in the ADOS score in all areas (total, communication, and social
interaction) was registered with the improvement in the severity of autistic spectrum symptomatology.
The level of systematization of fathers has a direct effect on the severity of autistic spectrum symptomatology among children both at the time of
diagnosis and in dynamics, on its evolution under therapy.

14
 Simpozion
Symposium

Traseul evolutiv al tulburărilor de spectru autist din copilărie la vârstă adultă - evaluare, management și
prognostic
The Course of Autism Spectrum Disorders from Childhood to Adulthood - Assessment, Management and
Outcome
Ilinca Mihăilescu, Alina Frunză, Ioana Andrei, Oana Fodor, Iuliana Dobrescu, Mirela Manea
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, București, România

Lucrările de cercetare existente în domeniul Tulburărilor de Spectru Autist (TSA) s-au concentrat, în mod tradițional, asupra populațiilor de copii și asupra
diagnosticului precoce, însă doar un număr foarte mic de studii au investigat problema evoluției acestor tulburări la vârstă adultă. În România, în prezent,
nu există date epidemiologice privind TSA sau studii longitudinale referitoare la evoluția acestei tulburări. Lucrarea de față își propune o trecere în revistă
a datelor existente în literatură despre evaluarea, managementul și prognosticul TSA la vârstă adultă, precum și prezentarea unor rezultate preliminare
ale unui studiu pe această temă.
Datele din literatură au arătat că prognosticul acestor tulburări este determinat de o serie de factori precum severitatea deficitelor din spectrul autist,
nivelul cognitiv, gradul de funcționare generală, dezvoltarea limbajului, prezența comorbidităților și accesul la programele de intervenție. Mai mult, o
parte din studii au arătat că variațiile în prognosticul acestor pacienți pot fi explicate și de diferențele existente în sistemul de funcții executive.
Prevalența comorbidităților psihiatrice în rândul pacienților adulți cu TSA variază între 4% și 81%. Majoritatea pacienților dezvoltă o altă patologie
comorbidă până la vârsta de 30 de ani, iar cele mai frecvente sunt tulburările de anxietate și depresia. Deși inițial au fost raportate serii de cazuri care
sugerau existența unei rate mai mari a schizofreniei în rândul adulților cu TSA, studii la scară largă nu au reușit să demonstreze existența unei prevalențe
crescute a schizofreniei.
Generally, the focus of the research on Autism Spectrum Disorder has been on children and early-diagnosis, with only a small amount of the studies
focusing on the outcome of individuals with autism as they advance from childhood and adolescence into adulthood. Presently, there is no
epidemiologic data about ASD in Romania whatsoever, let alone any studies regarding the evolution of this disorder as the patients reach adulthood.
This presentation will review the existing literature on the assessment, management and outcome of ASD in adults and some preliminary results of a
related study will also be presented.
The literature suggests that outcomes for this life-long condition are determined by factors such as the severity of autism deficits, cognitive and adaptive
functioning, language level, co-morbid psychopathology and access to intervention programs. Several findings on the subject suggest that variations in
functional outcomes may also be accounted for by the individual differences in executive functions. The prevalence of additional mental health disorders
in adults with autism varies significantly, from 4% to 81%. Most individuals with ASD will have another psychiatric condition before the age of 30, while
the most frequently reported mental health comorbidities are depression and anxiety disorders. Previous case reports suggested a high rate of
schizophrenia in ASD populations, but more recent and larger scale studies of individuals with autism have returned no evidence of increased rates of
schizophrenia.

15
 Simpozion
Symposium

Evoluția la vârstă adultă a pacienților cu ADHD

Evolution in Adulthood of Patients with ADHD
Alexandra Buică (1), Irina Grosu (2), Malvina Ionescu (2), Ioana Viziteu (2), Iuliana Dobrescu (2)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Departamentul de Psihiatria Copilului și Adolescentului, București, România
(2) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, București, România

Până în 1996, când a fost publicată în mod oficial prima lucrare despre ADHD la adult, s-a considerat că această tulburare „se vindecă” de-a lungul
timpului până la vârsta adultă. Cercetările ulterioare cu privire la acest subiect au demonstrat că în multe cazuri, evoluția nu este aceasta. La anumiți
pacienți se înregistrează o ameliorare în evoluția bolii (mai ales a ariei de hiperactivitate), dar 60% dintre simptome se mențin de-a lungul timpului,
provocând disfuncționalitate pe diverse arii de viață. Se consideră în prezent că simptomele de tip ADHD nu dispar pur și simplu de-a lungul timpului, ci
pacientul învață să facă față, cu succes sau nu, provocărilor diverselor vârste în ciuda acestor dificultăți.
Frecvența prezenței comorbidităților la adulții și copiii cu ADHD este asemănătoare. Copiii prezintă adesea comorbid, asemeni adulților, anxietate,
probleme comportamentale (precursorii unor tulburări de personalitate ulterioare), ticuri sau elemente din spectrul autist. Aceste aspecte indică faptul că
aceste tulburări înregistrează o instalare precoce la vârste mici.
În prezent se încearcă cercetarea și dezvoltarea unor noi criterii de diagnostic pentru ADHD la adult, fiind un concept din ce în ce mai recunoscut,
diagnosticat și chiar tratat. În multe țări, totuși, această tulburare reprezintă o noutate diagnostică în serviciile de psihiatrie de adulți. O diagnoză corectă
și precoce se poate obține prin implementarea unor noi programe în serviciile de sănătate mintală.
În prezentare se dorește evidențierea importanței tranziției diagnosticului de ADHD la vârsta adultă, factorii predictivi pentru evoluția cronică
nefavorabilă a simptomatologiei, descrierea modificărilor tabloului clinic de-a lungul timpului și disfuncționalitatea cauzată de acesta la vârsta adultă.

Until 1996, when officially appeared the first publication about ADHD in adults, it was considered that this disorder “would be outgrown” in adulthood.
Follow-up research about this topic demonstrated that usually is not the case. In some patients, there is an improvement in the course of the disorder
(most frequently the hyperactivity), but 60% of the symptoms remain burdensome and cause dysfunctionality in adulthood. It is considered nowadays
that ADHD features don’t just fade away, but patients learn to cope with them successfully or not.
The frequency of comorbidities in adults and children with ADHD is similar. Children often have, just like adults, anxiety or behavioral disorders (the
precursors of later personality disorders) as well as tics or autistic spectrum disorders. This may point to an early onset of these disorders in childhood.
New diagnostic criteria for adult ADHD are now developed and researched because is increasingly recognized, diagnosed and treated. In many
countries, the disorder is a new diagnosis in adult psychiatric care. A correct and early diagnosis of adult ADHD can be prevented by implementing new
programs into the mental health-care system.
The presentation aims to highlight the importance of the ADHD diagnosis transition in adulthood, the predictive factors for the unfavorable chronic
evolution of symptomatology, the description of the clinical picture modifications over time and the dysfunctionality caused by it in adulthood.

Psihopatologia măștii, rușinii, vinovăției

Psychopathology of the Mask, of Shame and of Guilt
Maria Luísa Figueira (1), Madeira Luis (1), Mircea Lăzărescu (2)
(1) Universitatea din Lisabona, Facultatea de Medicină, Lisabona, Portugalia
(2) Asociația Psihiatrică Timișoara, Clinica Psihiatrică, Timișoara, România

This symposium addresses the phenomenology of Guilt and Shame while also considering the role and relevance of the Mask in Psychopathology. Guilt
and Shame are important human emotions which have been studied by several different disciplines. The first keynote of this symposium focuses in the
phenomenology and epistemology of guilt and shame as complex emotions. All the inputs have suggested an operationalization of epistemic and
phenomenic differences considering their context, formal object, particular object and action tendency. The second keynote addresses a socio-relational
perspective on the experiences of shame and Guilt while also suggesting links with other psychopathological symptoms (e.g. persecutory delusions) and
nosological categories. These experiences are articulated through an anthropological perspective including their roles in the public life (within
institutions, society, etc.) and private life. Lastly we address the phenomenology and psychopathology mask as an object to cover the face or the body
with several roles as hiding feelings, emotions or thoughts - this includes its role in (1) narcissism (2) psychopathy, (3) the self, (4) hysteria (5) Depression
and anxiety and (6) factious situations and simulation. Guilt, Shame and the Mask are relevant in Psychopathology and Psychiatry particularly in the
context of changing social and interpersonal roles.

16
 Simpozion
Symposium

Vinovăție și rușine în psihiatrie

Guilt and Shame in Psychiatry
Luis Madeira
Universitea din Lisabona, Facultatea de Medicină, Lisabona, Portugalia
Guilt and Shame are important human emotions which have been studied by several different disciplines. Seminal and recent inputs in Psychology
(particularly Psychoanalysis) and Psychiatry are briefly reviewed including cross-cultural considerations and developmental psychology studies on these
emotions. Yet this keynote focuses in the phenomenology and epistemology of guilt and shame as complex emotions. This includes considering that
guilt is experienced in two moments (decompressed into a moment of negligence and another of guilt) while shame only in one moment (prolonged in a
“frozen now”). All the inputs have suggested an operationalization of epistemic and phenomenic differences considering their context, formal object,
particular object and action tendency. Lastly it refers to the relation of these experiences with psychopathology and nosology concerning their adaptive
and maladaptive nature, their relation with empathy as well as their presence in several disorders such as anxious, depressive and obsessive compulsive
sorts.

Rușinea, persecuția, vinovăția din perspectiva psihopatologiei fenomenologice

Shame, Persecution and Guilt from a Psychopathological Perspective
Mircea Lăzărescu
Clinica Psihiatrică, Timișoara, România

Phenomenological psychopathology is focused on conscious experiences that can derive from normal phenomena that, at some point, begin to manifest
themselves in simplified ways, taking over and decontextualizing the psyche.
Shame is a normal experience that appears when one’s personal space is violated, especially sexually, exposing one to disapproving stares and
comments.
Psychopathological derived behavior predominantly consists of a social anxiety, an avoidant personality, and an ideology that lead one to believe they
will receive disapproving stares and comments.
Shame is an instinctive human feeling that appears in situations in which personal space can no longer be protected. In many social cultures, the pillory
was used for punishment by public humiliation, a forum in which the masses could freely and publicly mock the subject.
Lately, people are more preoccupied with an inability to manifest themselves publically, due to the fact that it may lead to being perceived as clumsy and
awkward.
The consecutive relational-sensitive experience is also contextual, by feeling as if you are being watched and talked by in a disdainful manner. The body
dysmorphic disorder also pertains to this condition. Unlike shame, persecution is a relational experience stemming from perceiving others’ hostility;
hostility which, in this case, derived from an institutionalized concept. The subject feels persecuted by authority figures with socially-relevant influence,
by supernatural and historical/political figures, or even by institutions (the Mafia, CIA, etc.).
Once one feels persecuted by those closest to him/her, s/he distances themselves.
Persecutory delusions, as part of psychosis, can be accompanied by the feeling of being watched; usually from afar, such as when being followed, or
when one is being spied on through various aparati. Persecution is not specific to disapproving stares, as with shame.
Guilt is an anthropological phenomenon that can be experienced as part of public life (within institutions, society, etc.) or private life.
In public, guilt is related to a sense of responsibility shared by many people and social institutions. Antisocial behavior and violating social norms can be
legally sanctioned.
In private, guilt is comparable to a feeling of regret. It is associated with events that are not necessarily recognized by others and even with the simple
intent to commit an act. One can resolve their guilt through penance, the ransom of the soul, and sometimes via moral conversion.
The feeling of guilt can also manifest itself partially, as an expression of low self-esteem, which sometimes happens in depression. One can feel guilty
without being able to specify a particular reason.
Psychopathological states such as those that derive from shame, persecution, guilt, etc. reveal the infrastructure of the human psyche, especially the fact
that one that in one’s own psyche.

17
 Simpozion
Symposium

Psihopatologia măștii
Psychopathology of the Mask
Maria Luísa Figueira
University of Lisbon, Faculty of Medicine, Lisabona, Portugalia

The mask is an object to cover the face or the body with reveral roles – particularly hiding feelings, emotions or thougths. This keynote explores the
relation between the mask and Psychopathology by addressing its role in (1) narcissism (“the mask as a perfected mirror”) reflecting oneself and one’s
disguise (2) psychopathy (“the sane mask”) which mimics the will and structure of a person’s intentionality while hiding guilt or shame, (3) the self –
where the mask represents its slipperiness and lack of direct contact with (defenses or emptiness) as well as it role in multiple personality disorders (4)
hysteria, comprehending dramatization, teatralization and exaggeration, (5) Depression and anxiety and its relation with changes in bodily and
intercorporeal feelings and (6) factious situations and simulation where intentional or non-intentional report of symptoms might aim at changing one’s
social and interpersonal roles. Lastly it addresses the inverse relation of Psychopathology representing a mask of existence as, for instance, a phobia
masking other fears (e.g. a specific fear masking the fear of insufficiency or death).

Periculozitatea - Delimitări conceptuale și ipostaze clinice

Dangerousness - Conceptual Limitations and Clinical Conditions
Dan Prelipceanu (1), Gabriela Costea (2), Monica Moșescu (3)
(1) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România
(2) Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, București, România
(3) Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Buzău, România

Periculozitatea (P) este un concept juridic și sociologic preluat și utilizat de literatura psihiatrică pentru descrierea comportamentelor violente, cu risc de
violență sau auto-agresive. P. nu se identifică cu “boala psihică”, ci se află la confluența dintre aceasta și devianță (concept sociologic) rezultând din
depășirea capacității de adaptare socială a individului prin pierderea controlului comportamental. Criminologia distinge o P. “criminală” de una “socială”
(P. psihopatologică propriu-zisă). Acesta din urmă este o P. în sens larg (delincvența, alte comportamente deviante) și este obiectul criminologiei clinice
și medicinei legale (P. medico-legală, P. delictuală). Psihiatria, pe de altă parte, evaluează și tratează comportamentele pre-delictuale (P. pre-delictuală),
făcând predicția riscurilor comportamentului periculos psihopatologic și optând pentru internarea nevoluntară și tratamentul sindroamelor
psihopatologice până la remisiunea lor clinică. P. pre-delictuală este o virtualitate în plină desfășurare, odată delictul comis ea devine P. delictuală și este
de domeniul juridic și medico-legal. În cadrul acestei forme de P., pre-delictuală se includ comportamentele cu risc de P. pentru alții și pentru prorietate
(comportamente hetero-agresive) sau pentru sine (comportamente auto-agresive). Predicția acestei forme, vaste din punct de vedere clinic, este dificilă,
motiv pentru care clinicanul operează cu criterii clinice și standarde legale, menite a asigura și garanta drepturile civile ale tuturor părților implicate.
Bibliografie.
Phillips R.T.M. (2012), Predicting the risc of future dangerousness, AMA J. of Etics, vol.14, 6:472-76.
Arboleda-Flores J. (2006), Forensic psychiatry: contemporary scope, challenges, and controversies, World Psychiatry, 5:87-91.

Dangerousness (D.) is a social and juridical concept used in the psychiatric literature for the description of violent behaviours, involving a violent risk and
self-directed agressiveness. D. does not stand for „psychiatric condition„, it is rather situated at the meeting point between a psychiatric condition and
deviant behaviour (a sociological concept), resulting from the inability of an individual to adapt socially due to the loss of behavioural control.
Criminology describes a „criminal„ D. and a „social„ D. (the psychopathological D. per se). The latter is a larger concept (deliquency, other deviant
behaviours) and is the study object for clinical criminology and forensic medicine (forensic D., delinquent D.). On the other hand, psychiatry evaluates
and treats pre-delinquent behaviours (pre-delinquent D.), assesing the risk for psychopathological dangerous behaviour, opting for civil commitment and
the management of psychopathological syndromes until clinical remission. Pre-delinquent D. is a hypothetical and continously unfolding state, once the
offence committed it becomes delinquent D. which is of legal and forensic competence. The form of pre-delinquent D includes behaviours that pose a
risk to other people or possessions (hetero-aggressive behaviour) or for oneself (auto-aggressive behaviours). Predicting this kind of D., which is
clinically extensive, is difficult and clinicians have to work with clinical criteria and legal standards meant to ensure the civil rights of every party involved.

18
 Simpozion
Symposium

Periculozitatea psihopatologică între teoria și practica predicției

Psychopathological Dangerousness Between the Theory and the Practice of Prediction
Dan Prelipceanu
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România

Periculozitatea (P.) nu se identifică cu „boala psihică”, ci se află la confluența dintre aceasta și devianță (concept sociologic) rezultând din depășirea
capacității de adaptare socială a individului prin pierderea controlului comportamental. Psihiatria evaluează și tratează comportamentele pre-delictuale
(P. pre-delictuală), făcând predicția riscurilor comportamentului periculos psihopatologic și optând pentru internarea nevoluntară și tratamentul
sindroamelor psihopatologice până la remisiunea lor clinică. P. pre-delictuală este o virtualitate în plină desfășurare, odată delictul comis ea devine P.
delictuală și este de domeniul juridic și medico-legal. În cadrul acestei forme de P. pre-delictuală se includ comportamentele cu risc de P. pentru alții și
pentru proprietate (comportamente hetero-agresive) sau pentru sine (comportamente auto-agresive). Predicția acestei forme, vaste din punct de vedere
clinic, este dificilă, motiv pentru care clinicianul operează cu criterii clinice și standarde legale, menite a asigura și garanta drepturile civile ale tuturor
părților implicate. Se detaliază principii și criterii operaționale acceptate de standardele legale internaționale pentru predicția P. psihopatologice
subliniindu-se limitele inerente ale predicției acestei forme de comportament.
Bibliografie.
Phillips R.T.M. (2012), Predicting the risc of future dangerousness, AMA J. of Etics, vol.14, 6:472-76.
Arboleda-Flores J. (2006), Forensic psychiatry: contemporary scope, challenges, and controversies, World Psychiatry, 5:87-91.

Dangerousness (D.) does not stand for „psychiatric condition„, it is rather situated at the meeting point between a psychiatric condition and deviant
behaviour (a sociological concept), resulting from the inability of an individual to adapt socially due to the loss of behavioural control. Psychiatry
evaluates and treats pre-delinquent behaviours (pre-delinquent D.), assesing the risk for psychopatological dangerous behaviour, opting for civil
commitment and the management of psychopatological syndromes untill clinical remission. Pre-delinquent D. is a hypopthetical and continously
unfolding state, once the offence comitted it becomes delinquent D. which is of legal and forensic competence. The form of pre-delinquent D includes
behaviours that pose a risk to other people or possessions (hetero-aggressive behavoiur) or for oneself (auto-aggressive behaviours). Predicting this
kind of D., which is clinically extensive, is difficult and clinicians have to work with clinical criteria and legal standards meant to ensure the civil rights of
every party involved. Operational criteria and rules are described from an international legally accepted standards for D. prediction. The inherent limits
of the prediction of this type of behavior are pointed out. References.
Phillips R.T.M. (2012), Predicting the risc of future dangerousness, AMA J. of Etics, vol.14, 6:472-76.
Arboleda-Flores J. (2006), Forensic psychiatry: contemporary scope, challenges, and controversies, World Psychiatry, 5:87-91.

Analiză de caz: de ce o durată lungă de internare obligatorie nu e suficientă pentru prevenția recăderii?
Case Analysis: Why Is a Long Mandatory Admission Not Enough to Prevent Relapse?
Monica Moșescu
Spitalul de Neuropsihiatrie Săpoca, Buzău, România

Caz clinic: Un pacient este diagnosticat cu schizofrenie (debut medico-legal) la 24 de ani (la momentul faptei - omor). La externare (2016) fusese internat
obligatoriu conform art.110 CP timp de 13 ani, avea o remisie stabilă a simptomelor psihotice de peste 2 ani, cu tratament medicamentos de întreținere.
Comportamentul pe durata internării a fost adecvat cu risc de violență doar pentru sine (risc suicidar) și a fost marcat de participarea sistematică la
terapia ocupațională și la ședințele de consiliere psihologică. La externare, pacientul a bifat puțini factori de risc și multi factori de protecție, favorabili
pentru recuperarea funcțională și reinserția socio-familială. Și, totuși ceva nu a funcționat: stigma, presiunea socială, rușinea sau pur și simplu evoluția
nefavorabilă a tulburării psihotice? La aproape 1 an s-a intors pentru spitalizarea obligatorie (110 CP) prin transfer de la un spital de psihiatrie teritorial
unde se internase voluntar. S-a prezentat lunar la tratament, a urmat tratamentul recomandat, dar nu s-a integrat socio-profesional și, treptat, s-au
acutizat simptomele psihotice de tip negativ. Tulburările de comportament s-au limitat la amenințări suicidare și amenințări cu violență la adresa mamei.
Particularitatea acestui caz rezidă în reinternarea în mai puțin de 1 an de la schimbarea măsurii de siguranță în pofida duratei lungi a spitalizării
anterioare pentru aplicarea măsurii de siguranță conform art. 110 CP. Această lungă internare obligatorie a fost benefică pentru periculozitatea socială
(nu a recidivat din punct de vedere al Codului Penal), dar a grevat semnificativ abilitățile pacientului de reinserție. Poate fi considerat un succes pentru
aplicarea măsurii de siguranță a internării obligatorii, dar pentru pacient este un eșec pentru că, după 13 ani, nu s-a putut integra în societate.
Concluzii: Acest caz poate fi considerat un punct de pornire pentru generarea unor schimbări esențiale în aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter
medical, și anume schimbarea gradată a măsurii de siguranță de la internarea obligatorie la obligarea la tratament. După o spitalizare de 13 ani în care
pacientul este rupt în totalitate de familie și viața cotidiană, adaptarea se poate face doar treptat. De exemplu, se poate începe cu ieșiri limitate (însoțit,
neînsoțit), vizite la domiciliu (24-72 de ore), internarea într-o secție de psihiatrie obișnuită - teritorial, monitorizarea săptămânală la domiciliu, externarea
condiționată, etc. Această tranziție progresivă va permite un corect management al riscului care va menține echilibrul între binele public și respectarea
drepturilor individuale.

19
 Simpozion
Symposium

Periculozitatea între jurisprudență și psihopatologie; dificultăți în asistența medicală

Dangerousness Between Jurisprudence and Psychopathology; Difficulties in Medical Assistance
Gabriela Costea
Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Mina Minovici”, București, România

Introducere: Comform prevederilor legale, expertizarea medico-legală se efectuează, cu acceptul persoanei, la dispoziția instituțiilor abilitate
(nonmedicale). Din perspectiva jurisprudenței românești, criteriile de apreciere a pericolului social diferă, la anumiți parametri, de criteriile clinice de
apreciere a riscului de reiterare a unor fapte antisociale, de unde și neacceptarea unor recomandări medicale ale comisiei. Ambele situații descrise aduc
în discuție relevanța criteriilor în practica clinică și expertală din perspectiva managementului riscului, prevenției, psihoprofilaxiei și a lanțului decisional
vizând binele public - binele persoanei (pe termen lung) - asistență medicală obligatorie - respectarea drepturilor persoanei.
Cuprins: Dificultățile menționate sunt exemplificate prin analiză de caz și studii de cercetare.
S-a efectuat un studiu pe un lot de persoane arestate (pentru diferite fapte), neexpertizate medico-legal psihiatric, cu comportament suicidar și cu
comportament de autovătămare deliberată nonsuicidară. S-au constatat asocieri de diverse grade între comportamentul autoagresiv, istoricul familial,
structura personalității și refuzul de a accepta tratamente (biologice și psihoterapeutice) propuse de către medicii curanți din rețeaua ANP. Nu s-au
constatat asocieri relevante între periculozitatea socială apreciată clinic și fapta pentru care pacienții erau arestați în perioada realizării studiului.
Concluzii: Autoarea atenționează asupra diferențelor de abordare a periculozității sociale de către clinicieni și specialiștii care analizează recomandările
medicale. Se propun (și se reiterează) cerințe cu rol de a rezolva, pe cât posibil, aceste dificultăți.
Conflicte etice: nu sunt
Suport: UMF București - catedrele de psihiatrie și medicină legală, ANP, SPB - Jilava.
Bibliografie
1. Dan Prelipceanu, ”Periculozitate psihopatologică”, în Diana Bulgaru - Iliescu, Gabriela Costea, Alexandra Enache, Liviu Oprea, Valentin Gheorghiu,
Vasile Astărăstoaie: Expertiza medico-legală psihiatrică - abordare interdisciplinară, Ed. Timpul, Iași – 2013, pg. 387-394;
2. Gabriela Costea, ” Abordarea conceptuală în psihiatria medico-legală”, în Diana Bulgaru - Iliescu, Gabriela Costea, Alexandra Enache, Liviu Oprea,
Valentin Gheorghiu, Vasile Astărăstoaie: Expertiza medico-legală psihiatrică - abordare interdisciplinară, Ed. Timpul, Iași – 2013, pg. 29-68;

20
 Curs
Course

Evaluarea riscului suicidar: noi perspective?

Suicide Risk Assessment: What’s Around the Corner?
Marco Sarchiapone (1), Doina Cozman (2), Dana-Cristina Herța (2)
(1) Universitatea din Molise, Campobasso, Italia
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

Evaluarea riscului suicidar constituie atât o provocare, cât și o necesitate. Această evaluare trebuie să fie actualizată. Evaluarea riscului suicidar
presupune stabilirea prezenței sau absenței riscului suicidar și pe de altă parte în cadrul prezenței riscului, stabilirea gradului de severitate a acestui risc.
În evaluarea riscului suicidar un rol important îl au factorii de risc și cei protectivi. Factorii de risc pot fi stratificați pe factori (1) demografici, (2) situaționali,
(3) psihologici (izolare, abilități reduse de coping, pierderi recente, conflicte interpersonale etc., (4) factori clinici (tentativă de sinucidere anterioară,
istoric de tulburări psihiatrice în familie, istoric de sinucideri în familie, prezența unui episod depresiv major sau a unei tulburări de anxietate, alcoolism
cronic sau dependența de droguri; istoric medical de boli somatice grave și (5) factori biologici (predispoziție genetică, disfuncțiuni în activitatea axului
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal). Printre factori protectivi pot fi amintiți: stilul cognitiv personal, suportul familiei, factori socio-culturali,
atașamentul față de valorile culturale/spirituale, relații bune cu prietenii/colegii/vecinii, integrare socială bună, stil de viață sănătos (alimentație, somn
normal, activități recreative, etc).
Metodele de evaluare presupun pe de o parte evaluarea prezenței riscului suicidar prin identificarea tentativelor de suicid, evaluarea prezenței sau
absenței ideației, motivaței, planificării, comportamentului iar pe de altă parte stabilirea nivelului de severitate a riscului de suicid: fără risc, minim,
moderat, risc cu nivel înalt.
În continuare cursul prezintă și alte date obținute prin cercetările de neuroștiinte care deschid noi perspective în evaluare cu mai mare acuratețe a
riscului suicidar.
Printre cele mai noi metode de identificare a riscului suicidar se menționează și testarea reactivității electrodermale. Vor fi prezentate cele mai recente
cercetări și rezultate obținute prin folosirea testului EDOR.

Suicide risk assessment is a challenge and a need in the same time. Suicide risk assessment tools should be updated. Suicide risk assessment supposes
to find the presence or absence of suicide risk and inside this one the severity of this risk.
In the suicide risk assessment, an important role is represented by the risk and protective factors. The risk factors could be: (1) demographics, (2)
situational, (3) psychological (isolation, reduce coping abilities, recent lost, interpersonal conflicts etc.), (4) clinic factors (previous suicide attempts,
psychiatric family history, suicide family history, previous major depressive disorder, anxiety disorder, alcoholism, drug addiction, history of somatic
disorders) and (5) biologic factors (genetic features, dysfunctions in HPA). The protective factors are personal cognitive style, family support,
social-cultural factors, cultural and spiritual values, good relationship with friends, fellows, good social integration, healthy lifestyle (food, sleep, relaxing
activities, etc.).
The assessment models suppose that the assessment of suicide risk is seen through the identification of suicide attempts, presence or absence of
suicide ideation, motivation, planning, behavior and the establishment of the severity of suicide risk: no risk, minimum, moderate, high risk.
Further, will be present data from neuroscience research which open new perspective in the assessment of suicide risk with high accuracy. One of the
newest methods for suicide risk assessment is the measurement of electrodermal reactivity. There will be present the newest research and the results
obtained with EDOR test.

21
 Workshop
Workshop

Știința adicțiilor - concepte și intervenții

Addiction Science - Theory and Interventions
Eugen Hrișcu (1), Ciupercovici Alina (2), Chiuaru Marian (3)
(1) Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor, București, România
(2) Psihoterapeut, Clinicile Aliat, Suceava, România
(3) Asociația Persoanelor cu Probleme Legate de Consumul de Alcool, Suceava, România

În prezent, învățământul medical din România nu oferă posibilitatea obținerii unei competențe în domeniul tratării adicțiilor, deși această patologie este
una dintre cele mai frecvente în practica psihiatrică. Acest workshop își propune două seturi de obiective - pe de o parte, va oferi participanților o trecere
în revistă a celor mai importante idei și teorii în domeniu, precum și oportunitatea de a le discuta pornind de la exemple din practică; pe de altă parte, își
propune să genereze o experiență directă a ce înseamnă o intervenție psihologică în adicții, pe baza modelelor deja implementate în centrele de
tratament ale ALIAT. Workshop-ul se adresează participanților indiferent de nivelul de pregătire.

Currently, Romania's medical school does not include the possibility of obtaining a competency in the field of addiction treatment, although this
pathology is one of the most frequently encountered in our psychiatric practice. This workshop has two sets of objectives - to review the most important
ideas and theories in the field as well as the opportunity to discuss them based on practical cases, on one hand; on the other hand, it aims to generate a
direct experience for the participants of what a psychological intervention in addictions might look like, based on models already implemented in the
ALIAT treatment centers. The workshop is addressed to participants of all training levels.

22
 Simpozion
Symposium

Urgenţele psihiatrice - confruntări în camera de gardă

Psychiatric Emergencies - Confrontations in the Emergency Room
Roxana Chiriță, Vasile Chiriță, Elena Rodica Popescu
Institutul de Psihiatrie Socola, Iași, România

Obiectiv: Limitele indecise ale urgenţelor psihiatrice creează adesea abordări inadecvate în care riscul comportamental precede riscului vital. Astfel, nu
de puţine ori, apar confruntări în camera de gardă privind stabilirea priorităţilor clinice pentru obţinerea unui consens al tuturor specialiştilor implicaţi în
activităţi de urgenţe medicale, ştiut fiind faptul că medicina de urgenţă este prin definiţie pluridisciplinară.
Bolnavul suferind de o tulburare psihică se regăseşte de multe ori într-o situaţie patologică somatică cu risc vital, dar care totodată, datorită unor aspecte
comportamentale specifice tulburării psihice de care acesta suferă, implică necesitatea unei abordări speciale pluridisciplinare. De asemenea, în cursul
evoluţiei oricărei boli somatice apar probleme de natură psihică, exprimate cel mai frecvent discomportamental, ce duc la un nivel scăzut al comunicării,
complianţei, şi parcurgerea anevoiasă a oricărui demers terapeutic. Scopul acestei prezentări este de a aduce în vizorul tututor specialiştilor implicaţi în
urgenţele medicale aspectele specifice psihiatriei şi de a răspunde la următoarle întrebări cu care aceştia se confruntă adesea în camera de gardă: care
sunt urgenţele psihiatrice? ce amploare pot lua? care sunt riscurile comportamentale? cum procedăm?
Material şi metodă: Vă prezentăm în imagini unele aspecte pe care le-au întâlnit medicii psihiatri din camera de gardă a Institutului de Psihiatrie „Socola”
Iaşi în cursul anului curent.
Rezultate: Aceste aspecte conduc la creearea unui cerc vicios de neînţelegere în care noi, medicii din toate specialităţile, suntem atraşi, înlocuind
comunicarea şi argumentul clinic cu ridicarea unor redute inexpugnabile. Astfel pacientul psihic rămâne la mijloc, protejat doar de Legea Sănătăţii
Mintale şi de respectarea drepturilor pacinetului psihic ce decurge din Normele de Aplicare.
Concluzii: Actualizarea cunoştinţelor de patologie şi terapeutică psihiatrică alături de coordonatele şi rigorile impuse de etică şi drepturile omului și
delimitarea urgenţelor în psihiatrie se reliefează ca o necesitate în practica curentă interdisciplinară.

Objective: Unspecified psychiatric emergencies often create inappropriate approaches in which behavioral risk precedes vital risk. Thus, not often,
confrontations occur in the emergency room on setting clinical priorities for the consensus of all specialists involved in medical emergencies. The fact
that emergency medicine is by definition multidisciplinary.
The patient suffering from a psychological disorder is often found in a so-called "life-threatening" pathological situation, but also due to behavioral
aspects specific to the psychiatric disorder that he/she suffers, necessitates a special multidisciplinary approach. Also, in the course of the evolution of
any somatic disease presents problems of a psychic nature, most frequently expressed as disparaging, leading to a low level of communication and
compliance, and uneventful treatment of any therapeutic approach. The aim of this presentation is to bring all specialists involved in medical
emergencies, psychiatry-specific issues, and respond to the following questions that they often face in the emergency room: what are the psychiatric
emergencies? what size can they take? what are the behavioral risks?
Material and Methods: We present some pictures of psychiatrists in the Emergency Room at „Socola” Institue of Psychiatry in Iași during the current year.
These aspects lead to the creation of a vicious circle of misunderstanding in which we, the physicians of all specialties, are attracted, replacing the
communicative and clinical argument with the elevation of inexhaustible reductions. Thus the psychic patient remains in the middle, protected only by
the Mental Health Law and the respect of the rights of the psyche that derives from the Application Rules.
Conclusions: The updating of the knowledge of pathology and psychiatric therapeutics. The coordinates and rigors imposed by ethics and human rights
and the delineation of emergencies in psychiatry are emerging as a necessity in the current interdisciplinary practice.

23
 Workshop
Workshop

Fenomenologia anxietății
Phenomenology of Anxiety
Adela Ivanov (1), Irina Sarău (2), Răzvan Necula (2)
(1) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, SAEL România, București, România
(2) SAEL România, București, România

Obiectivul workshop-ului: în cadrul întâlnirii, ne propunem să ne apropiem de înțelegerea și să ilustrăm modalitatea prin care terapia analitic exitențială
abordează problematica anxietății.
Workshop-ul este dedicat colegilor medici și psihologi interesați de abordarea fenomenologică a tulburărilor anxioase.
Descrierea workshop-ului:
Acesta va cuprinde trei părți. Într-o primă parte, teoretică, vor fi prezentate succint bazele teoretice ale fenomenologiei anxietății din perspectiva analizei
existențiale. Participanții vor primi materiale conținând prezentarea introductivă.
În partea practică, participanții vor asista la expunerea unei metode specific, trecerea prin poarta morții, ilustrată printr-un joc de rol. În timpul jocului de
rol, se va realiza o muncă biografică, iar actorul-terapeut va facilita accesul la emoții și va stimula înțelegerea acestora de către client. Participanții vor fi
stimulați să observe procesul terapeutic, întâlnirea terapeut- client și modul în care se aplică analiza fenomenologică a emoțiilor, considerată parte
centrală a experienței subiective, în cadrul terapiei.
În partea de discuții, care va încheia workshop-ul, participanții vor fi invitați să comenteze asupra atitudinii actorului-terapeut și asupra modului în care
acesta facilitează procesul terapeutic.

Workshop Purpose: the aim of this workshop is to understand and illustrate the Existential Analysis’ therapeutic approach to anxiety. The workshop is
dedicated to psychiatrist and psychologist colleagues interested in the phenomenological approach to anxiety disorders.
Workshop Description: The workshop will be structured in three parts. In a theoretical first one, a brief account on basic theoretical phenomenology of
anxiety will be presented. Materials for participants will be offered.
In the practical part, the participants will assist on real to a specific method named Passing through the Death’s Gate, which will be made using a
playing role. A biographical work will take place and the therapist-actor will contribute to an improvement in the client’s emotional accessibility and
understanding. At the same time, participants will be invited to be aware of the interaction between those two actors, to observe the therapeutic
process and the way in which the phenomenological emotional analysis, as part of the process, will be conducted.
At the discussions section, which will conclude the workshop, participants will be invited to comment on the therapist’s attitude, and on the ways in
which he facilitated the therapeutic process.

24
 Curs
Course

Psihanaliza - o introducere, o metodă, un prilej de pătrundere a complexității naturii umane

Psychoanalysis - an Introduction, a Method, an Opportunity to Penetrate the Complexity of Human Nature
Rita Teodoru (1), Gianina Micu (2), Camelia Petcu (3)
(1) Președinte al Societății Române de Psihanaliză, București, România
(2) Societatea Română de Psihanaliză, București, România
(3) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România

Inventată de un medic la finele secolului al IX-lea, pentru a fi contestată apoi in epocă de nenumăraţi detractori, aspirând către un fundament ştiinţific şi
postulând existenţa Inconştientului, psihanaliza, dincolo de a fi stârnit pasiuni, controverse, demonstraţii şi fidelităţi, este cea care, în fapt, prin iniţiatorul
său, Sigmund Freud, a pus bazele psihoterapiei de astăzi. De ce şi prin ce rămâne psihanaliza actuală, cărui demers interior răspunde, care îi sunt
principiile şi regulile de funcţionare, care îi sunt premisele teoretice şi care domeniile de aplicaţie - toate acestea pot fi, printre multe altele, direcţii de
interogare personală, puncte de pornire într-o posibilă investigaţie de cunoaştere sau prilej pentru un simplu şi edificator expozeu.
Cursul vă propune o iniţiere în perspectiva psihanalitică asupra sufletului şi minţii umane, subiecte cardinal ale cunoaşterii de sine şi ale relaţiei cu ceilalţi.

Psihanaliza - o introducere, o metodă, un prilej de pătrundere a complexității naturii umane

Camelia Petcu (1), Gianina Micu (2), Rita Teodoru (2)
(1) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România
(2) Societatea Română de Psihanaliză, București, România

Inventată de un medic la finele secolului al IX-lea, pentru a fi contestată apoi în epocă de nenumăraţi detractori, aspirând către un fundament ştiinţific şi
postulând existenţa Inconştientului, psihanaliza, dincolo de a fi stârnit pasiuni, controverse, demonstraţii şi fidelităţi, este cea care, în fapt, prin iniţiatorul
său, Sigmund Freud, a pus bazele psihoterapiei de astăzi. De ce şi prin ce rămâne psihanaliza actuală, cărui demers interior răspunde, care îi sunt
principiile şi regulile de funcţionare, care îi sunt premisele teoretice şi care domeniile de aplicaţie - toate acestea pot fi, printre multe altele, direcţii de
interogare personală, puncte de pornire într-o posibilă investigaţie de cunoaştere sau prilej pentru un simplu şi edificator expozeu.
Cursul vă propune o iniţiere în perspectiva psihanalitică asupra sufletului şi minţii umane, subiecte cardinal ale cunoaşterii de sine şi ale relaţiei cu ceilalţi.

25
 Workshop
Workshop

Abordări psihoterapeutice în tulburări ale comportamentului alimentar

Psychotherapeutic Approaches in Eating Disorders
Adriana Mihai (1), Ramona Pop (2), Emese Mureșan (3)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie, Târgu Mureș, România
(2) Cabinet Individual de Psihologie, Târgu Mureș, Romania
(3) Institutul de Psihoterapie și Dezvoltare Personală, Târgu Mureș, România

Tulburările comportamentului alimentar (anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, etc) au un impact important asupra sănătății mentale și somaticale a
adolescenților și a adulților tineri (Mehler, 2015). Prevalența pe parcursul vieții a fost estimată la 9%, 1,5% și 3,5% în rândul femeilor și 0,3% și 5% la
bărbați. (Hudson J et al, 2007) În ciuda noilor cunoștințe despre neurobiologia acestor afecțiuni (Hill L et al, 2016), tratmentul acestor pacienți se
confruntă cu anumite dificultăți printre care enumerăm: nivelul scăzut de accesibilitate la servicii specializate, lipsa complianței la tratament și rata mică
de răspuns la tratamentul farmacologic. În planul de tratament al acestor pacienți, se lucrează în echipă multidisciplinară, iar psihoterapia are un rol
esențial. Există diferite abordări psihoterapeutice utilizate pentru pacienții cu tulburări de alimentație: terapia cognitiv-comportamentală, terapia familială
sistemică, abordarea psihanalitică, psihoterapia centrată pe soluții, terapia narativă etc.
Workshop-ul va prezenta într-o manieră interactivă diferențele dintre abordările psihoterapeutice menționate. Vorbitorii sunt psihoterapeuți
experimentați care vor explica tehnici specifice ilustrate în cazuri clinice concrete. Participanții vor dobândi cunoștințe de bază în psihoterapia tulburărilor
alimentare și abilități practice în abordarea acestor pacienți.
Cuvinte cheie: tulburări de alimentație, psihoterapie, CBT, terapie familială sistemică
Hudson J, Hiripi E, Pope HG and Kessler RC. The Prevalence and Correlates of Eating Disorders in the National Comorbidity Survey Replication. Biol
Psychiatry. 2007 Feb 1; 61(3): 348–358.
Mehler PS and Brown C. Anorexia nervosa - medical complications. Journal of Eating Disorders (2015) 3:11.
Hill L, Knatz Peck S, Wierenga CE, Kaye WH Applying neurobiology to the treatment of adults with anorexia nervosa. J Eat Disord. 2016

Eating Disorders (anorexia nervosa, bulimia nervosa, and binge eating disorder) have an important impact on mental and somatic health of adolescents
and young adults. (Mehler, 2015) The lifetime prevalence was estimates at 9%, 1.5%, and 3.5% among women, and .3% .5%, and 2.0% among men.
(Hudson J et al, 2007) Despite of new knowledge on neurobiology (Hill L et al, 2016) the challenges of the treatment of patients with eating disorders are:
the low level of accessibility to specialized services, patient non-compliance and low response rate to pharmacologic treatment. In treatment plan of
these patients the psychotherapy have an important role. There are different psychotherapeutic approaches used for patients with eating disorders:
cognitive-behavioural therapy, systemic family therapy, psychoanalytic approach, psychotherapy solution centered, narrative therapy, etc.
The workshop will present in an interactive manner the differences in different psychotherapeutic approached. The speakers are experienced
psychotherapists which will explain specific techniques on concrete clinical cases. The participants will achieve basic knowledge in psychotherapy of
eating disorder and some practical tips and skills in approaching these patients.
Key words: Eating disorder, psychotherapy, CBT, Systemic Family therapy
Hudson J, Hiripi E, Pope HG and Kessler RC. The Prevalence and Correlates of Eating Disorders in the National Comorbidity Survey Replication. Biol
Psychiatry. 2007 Feb 1; 61(3): 348–358.
Mehler PS and Brown C. Anorexia nervosa - medical complications. Journal of Eating Disorders (2015) 3:11.
Hill L, Knatz Peck S, Wierenga CE, Kaye WH Applying neurobiology to the treatment of adults with anorexia nervosa. J Eat Disord. 2016

26
 Simpozion
Symposium

Expertiza medico-legală psihiatrică; noi dificultăți

Forensic - Psychiatric Expertise; New Difficulties
Gabriela Costea (1), Valentin Gheorghiu (1), Francesca Culea (1), Monica Moșescu (2)
(1) Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, București, România
(2) Spital de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Buzău, România

Simpozionul are ca temă prezentarea unor dificultăți de expertizare și de asistență psihiatrică derivate din prevederile legale actuale și spețe juridice
întâlnite mai frecvent în prezent. Aceste aspecte nu sunt studiate în cadrul educației medicale. Sunt prezentate pe larg spețele juridice privind
psihotraumatologia specială: noi forme de abuz emoțional și sexual, abuzuri la locul de muncă, terorismul, comportamentele de tip fanatism, aderențe la
secte religioase nerecunoscute în țara noastră. Se accentuează asupra dificultăților complexe teoretice și practice privind alienarea parentală, mobbingul,
aprecierea corectă a mărturiilor copiilor. Aceste dificultăți sunt prezentate prin raportul cu jurisprudența românească. Un alt rol important al
simpozionului este reprezentat de discuția privind periculozitatea socială, managementul riscului, tratamentele obligatorii și schimbarea măsurilor de
siguranță medicală cu caracter medical (de la internarea obligatorie la tratamentul ambulator obligatoriu); acest aspect se discută în raport cu prederile
drepturilor bolnavilor psihici, a recomandărilor Consiliului Europei și normativele legale în vigoare. Se înaintează propuneri de îmbunătățire reală a
acestui tip de asistență medicală. Din punct de vedere educațional, simpozionul are ca scop diseminarea în rândul specialiștilor a unor situații clinice noi
și a unor noi responsabilități medicale. Prezentările sunt ilustrate cu analize de caz.
Cuvinte cheie: alienare parentală, mobbing, terorism, risc, măsuri de siguranță medicală.
Conflictele etice: nu sunt; prezentările sunt realizate în contextul activității de expertiză medico-legală psihiatrică, sub egida Institutului Național de
Medicină Legală – department de expertize medico-legale psihiatrice, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Serviciul de Medicină
Legală județ Buzău.

The symposium has the topic of presenting difficulties of expertise and psychiatric assistence derived from the current legal provisions and legal cases
encountered more frequently at present. These aspects are not studied in medical education. There are presented the legal issues regarding special
psychotraumatology: new forms of emotional and sexual abuse, workplace abuses, terrorism, fanaticism, adherence to unrecognized religious sects in
our country. It emphasizes complex theoretical and practical difficulties regarding parental alienation, mobbing, correct assessment of children's
testimonies. These difficulties are presented in relation to the Romanian jurisprudence. Another important role of the symposium is the discussion on
social danger, risk - assessment, mandatory treatments and the change of health medical measures (from compulsory hospitalization to compulsory
ambulatory treatment). These are discussed in relation to the rights of the psychiatric patients, the recommendations of the Council of Europe and the
legal norms in force. Proposals for real improvement of this type of healthcare are being proposed. From an educational point of view, the symposium
aims to disseminate among the specialists, new clinical situations and new medical responsibilities. Presentations are illustrated with case analysis.
Key words: parental alienation, mobbing, terrorism, risk, medical safety measures
Ethical conflict: There are no ethical conflicts; The papers are carried out in the context of the Medico-Legal Psychiatric Expertise, under the aegis of the
National Institute of Legal Medicine - Department of forensic psychiatric expertise, Psychiatric Hospital and Safety Measures Săpoca, Buzau County
Medico-Legal Service;

27
 Simpozion
Symposium

Expertiza medico-legală psihiatrică de schimbare a măsurii de siguranță; evaluarea riscului

Psychiatric Forensic Expertise to Change the Safety Measure; Risk Evaluation
Monica Moșescu (1), Maria Brăgău (2), Magdalena Dragu (3)
(1) Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Buzău, România
(2) Centrul de Sănătate Mintală, Buzău, România
(3) Serviciul Județean de Medicină Legală, Buzău, România

Într-un sistem de psihiatrie şi măsuri de siguranţă modern trebuie menţinut un echilibru între beneficiul societăţii şi beneficiul pacientului urmărind şi
minimizarea costurilor. În acest sens serviciile de psihiatrie forensic trebuie să se adreseze individualizat pacientului şi situaţiei particulare în care se află
la acel moment şi, astfel, devine foarte importantă rapiditatea cu care se trece de la o măsură de siguranţă la alta. Procedura actuală este laborioasă şi
se desfăşoară pe o durată de 8-10 săptămâni, în medie (cel puţin pentru judeţul Buzău) implicând mai multe instituţii (spital de psihiatrie şi măsuri de
siguranţă, Tribunal, Serviciu de Medicină Legală).
Pentru un bolnav psihic această durată poate însemna ameliorarea sau agravarea semnificativă a stării psihice şi, implicit, apar discordanțe între
concluziile raportului de EMLP şi realitatea cazului. Trebuie diferenţiată evaluarea periculozităţii în cazurile de primă expertiză (la faptă) faţă de cazurile
de schimbare a măsurii de siguranţă pentru cei deja asistaţi cu o măsură de siguranţă. În cazul celor din urmă, pentru evaluarea periculozităţii este
importantă situaţia complexă a fiecărui pacient cu evaluarea factorilor de risc şi a celor protectivi individualizați nu numai la pacient, cât şi la momentul
de timp specific.
Evaluarea periculozităţii (risk-assessment) a trecut prin mai multe etape, de la judecată clinică nestructurată la modelele actuariale până la judecată
clinică structurată. Actual pentru a îmbunătăţi standardizarea şi transparenţa activităţii comisiei de EMLP se recomandă utilizarea unor instrumente
standardizate pentru evaluarea riscului dar decizia şi recomandările comisiei se vor baza pe integrarea tuturor informaţiilor privind pacientul şi conjuctura
complexă a cazului.
Având ca punct de pornire această premisă propunem un sistem integrat de măsuri de siguranţă cu caracter medical care să cuprindă tribunale pentru
sănătate mintală, unităţi spitaliceşti cu diverse grade de securitate (minim, mediu şi maxim), secţii de psihiatrie din penitenciare/spitale penitenciar,
servicii comunitare de sănătate mintală inclusiv servicii de reabilitare şi servicii informale de sănătate mintală şi, bineînţeles, un registrul unic al
pacienţilor asistaţi cu măsuri de siguranţă.

Alienarea parentală - noua problematică în expertiza medico-legală psihiatrică

Parental Alienation - A New Problem in Psychiatric Forensic Expertise
Francesca Culea, Alexandra Humă, Gabriela Costea
Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Mina Minovici”, București, România

Conceptul de alienare parentală a fost definit de către psihiatrul american Richard Gardner în anii ´80, pentru a descrie un tip particular de abuz
emoţional asupra copiilor proveniţi din familii aflate într-o situaţie de divorţ intens conflictual. În cazurile de alienare parentală unul dintre părinţi
(părintele alienator) duce o campanie de denigrare a celuilalt (părinte alienat), având drept rezultat refuzul copilului de a mai relaţiona cu cel din urmă. La
INML “Mina Minovici” ne-am confruntat în ultimii ani cu o creştere a numărului de cazuri cu problematică de tipul alienării parentale, cauzele juridice fiind
atât penale cât şi civile. Prin articolul de faţă dorim să infomăm pe cei care lucrează în domeniul sănătăţii mentale asupra acestui tip de patologie, relativ
nouă în problematica expertală, ilustrând aspectele teoretice cu prezentări de cazuri din experienţa proprie.
Cuvinte cheie: alienare parentală, abuz emoţional, custodie a copilului, relaţie părinte-copil.

28
 Simpozion
Symposium

Expertiza medico-legală psihiatrică versus prevenție și psihoprofilaxie

Psychiatric Forensic Expertise Versus Prevention and Psychoprophylaxis
Gabriela Costea
Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Mina Minovici”, București, România

Lucrarea vizează două aspecte majore ale practicii psihiatrice medico-legale: psihoprofilaxia în contextul prevenției actelor infracționale și a abuzurilor
privind drepturile persoanei sesizate prin activitatea de expertiză medico-legală psihiatrică și dificultăți de expertizare a anumitor tipuri de expertiză
tangente primului aspect. Se accentuează problematica psihotraumatologiei care aduce noi spețe atât penale, cât și, mai ales, civile. Se trec în revistă
cele mai noi și mai dificile spețe pornind de la precizarea diferențierii dintre „cazurile victimologice” și „cazurile psihotraumatologice” cu apel la
recomandările Uniunii Europene și în acord cu jurisprudența românească. Se fac, astfel referiri la mobing, fanatism, terorism, abuzuri sexuale, incendieri,
aprecierea mărturiilor, tratamente obligatorii. Spețele sunt ilustrate cu prezentări de cazuri din experiența autoarei. Autoarea propune ierarhizări în
funcție de diferiți parametri precum și abordări metodologice.
Cuvinte cheie: victimologie, psihotraumatologie, mobbing, fanatism, daune morale;
Bibliografie selectivă:
1. Joel Paris, ”Ghidul DSM pentru clinicianul inteligent”, Ed. Trei, București, 2015;
2. Prelipceanu Dan, Psihiatrie Clinică, Editura Medicală, Bucureşti, 2011.
3. Sorel E.; de Risio S.; Steiner-Konig U.; Tudose F., Psychiatry's Contributions to the Practice of Medicine, European Psychiatry, Volume 12, Supplement 2,
1997 , pp. 139s-139s(1);

29
 Workshop
Workshop

Aspecte legale în psihiatria geriatrică

Legal Aspects in Geriatric Psychiatry
Nicoleta Tătaru (1), Gabriela Costea (2), Konstantinos Arapidis (3)
(1) Ambulator Psihiatrie, Oradea, România
(2) Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, București, România
(3) Spitalul General Kozani, Departamentul de Psihiatrie, Kozani, Grecia

Psihiatrii trebuie să facă faţă la serioase provocări etice şi medicale în îngrijirea bolnavilor psihici vârstnici cu sau fără demenţă, asigurându-le o bună
calitate a vieţii. Bolnavii cu demenţă sau alte boli psihice sunt deseori neglijaţi. Odată cu creşterea prevalenţei demenţelor, creşte şi importanţa
expertizei medico-legale cerută în cazurile persoanelor cu deficit cognitiv implicate în diferite situaţii care ating graniţele dintre psihiatrie şi lege.
Psihiatrii judiciari trebuie să fie familiari cu regulile şi reglementările juridice pentru a putea participa ca experți în cazuri penale sau civile, pentru a avea
competenţă în următoarele arii: lipsa responsabilităţii, evaluarea factorilor de risc şi prevenirea recidivelor, evaluarea discernământului, probleme legate
de codul civil, codul familiei și codul penal, standarde legale pentru internare obligatorie, tratament obligatoriu în spital şi ambulator, standarde legale
pentru tratament în închisori. Discernământul, responsabilitatea şi competenţa devin importante în îngrijirea vârstnicilor cu boli mintale. Pacienţii vârstnici
cu sau fără demenţă pot sau nu să-şi reprezinte interesele şi să-şi conducă propria viaţă.
După o scurtă trecere în revistă a aspectelor legale generale apărute la vârstnicii cu sau fără boli psihice, ne vom referi la câteva aspecte specifice legate
de responsabilitate, capacitate și discernământ date de deficitul cognitiv datorat unor afecțiuni psihice și necesitatea punerii sub interdicție care derivă
uneori de aici.
Evaluarea capacității legale este considerată o problemă complexă prin consecințele care pot apărea în cazul unei evaluări geșite, care poate depriva
pacientul de unele din drepturile sale. Colegii din Grecia vin cu o metodă personală de evaluare a capacității legale, creând un nou chestionar pentru
estimarea competenței în a lua decizii în tranzacții de natură economică a bolnavilor cu demență și a bolnavilor schizofreni.
Ultima lucrare va face o scurtă prezentare a legislației Europene în privința capacității mintale și legale generale și specifice, a capacității testamentare,
contractuale, a conduceri unui vehicol, a dreptului la vot, a resposabilității civile sau penale, a consimțământului informat la tratament sau a participării la
cercetare, a asistenței legale și de reprezentare. Se face de asemenea trecerea în revistă a legislației și a codurilor eticii medicale în Europa și în restul
lumii.

Forensic psychiatry, which is at the interface between mental health and the law, is focused on assessment and treatment of people with mental
disorder who commit crimes and consequently enter the justice system. The psychiatrist has to deal with additional ethical dilemmas to care elderly
people with mental disorders to assure them a good quality of life. The legal rights, financial rights and other personal interests of patients with mental
disorders must also be protected.
With the increasing prevalence of dementia, issues of competency have become very important for evaluation the cognitive impairment. We discuss
about the mental capacity and global and specific competence and also about the non-competence due to mental disorders, especially dementia. One
of the important goals of the neuropsychological evaluation of the elderly persons is to provide information regarding the legal capacity, the
responsibility, and about the functional capabilities of geriatric patients in order to decide upon their ability to live alone, to manage their financial
affairs, to have a valid consent to care, treatment and research. Some our patients, particularly older people with dementia, may not be able effectively
to represent their interests and manage their affairs.
After a short review of ethical aspects of care for elderly mentally ill with or without dementia, we discuss about psychiatric assessment of their capacity
and the interdiction decided due to cognitive impairment caused by mental disorders, especially dementia.
The evaluation of legal capacity is considered to be one of the most complex issues. A false evaluation that a person lacks the legal capacity
automatically deprives this person from many rights. Our colleagues from Greece create a new questionnaire about estimating the competency of
making decisions of economic nature for mentally ill with dementia and schizophrenia.
The last paper present a short review of legal capacity in European legislation, about the concept of legal capacity, the general and specific capacity,
the relevant legislative frameworks and codes of medical ethics and legislation on advance directives and obligations of guardians across Europe and
all of the world.

30
 Simpozion
Symposium

Terapia sistemică de familie - modelul Milano

Family Systemic Therapy - Milano Model
Raluca Grozăvescu (1), Florin Ene (2), Sanda Luminița Mihai (3)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Psihiatrie Pediatrică, Bucureşti, România
(2) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Secția XVII, București, România
(3) Universitatea din București, Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, Psihiatrie Pediatrică, București, România

Terapia de familie s-a născut în 1950, a crescut între anii 1960 şi s-a maturizat în anii 1970. Aceasta a dus la un val de entuziasm de a trata întreaga
familie ca o unitate ce a fost urmată de o diversificare crescută a şcolilor, fiecare vizând o bucățică de adevăr și o piață a serviciilor.
În modul de lucru sistemic, focalizarea centrala ar trebui să fie asuprea sistemului și nu asupra individului, în special în relația cu dificultățile și
problemele pe care sistemul familial le aduce în terapie. Particularitatea acestor sisteme este că dificultățile nu apar în cadrul indivizilor, ci în cadrul
relațiilor, interactiunilor și limbajului care se dezvoltă între indivizi (Stratton,2010)
Un punct de cotitură important în terapia de familie a fost reprentat prin contribuția grupului Milano care a influențat domeniul internațional al terapiei de
familie.
Abordarea „clasică Milano” a fost descrisă și explicată de reprezentanții ei: Mara Selvini- Palazzoli, Luigi Boscolo, Giuliana Prata, Gianfranco Cecchini.
Munca de început a grupului de la Milano fost descrisă în lucrarea “Paradox și Contraparadox.”
Elementele de bază care au fost introduse sunt: lupta pentru definirea relației, neutralitatea, elaborarea ipotezelor, circularitatea, conotația pozitivă și
ritualurile.

Family therapy was born in 1950, has developed during the ’60s and has become mature in the ’70s. The outcome of this development has been
represented by a wave of enthusiasm in approaching the family as a whole, followed by a grown variety of training Schools, each being interested in
considering a piece of the truth, as well as being an open “market” of offered services.
In the systemic approach and methods, the focus should be on the system, the family unit, and not necessarily on the individual, especially in his/her
own relation to the difficulties and problems brought by the entire family system in therapy. The feature of those systems is represented by the reality
that the hardships (issues) do not appear at the level of the individual, but rather within the relationships, ways of interaction and the communication
between members of the family (see Stratton, 2010).
A significant pivotal point in family therapy has been represented by the contribution of Milano group which impacted the international domain of family
therapy.
The “classic Milano” approach has been described and explained by its representatives: Mara Selvini- Palazzoli, Luigi Boscolo, Giuliana Prata,
Gianfranco Cecchini. The begging work of Milano group has been described in the book called “Paradox and Con-paradox”.

Terapia de familie în tulburările anxioase și depresive ale copilului și adolescentului

Family Therapy in Anxious and Depressive Disorders of the Child and Adolescent
Raluca Grozăvescu
Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Psihiatrie Pediatrică, Bucureşti, România

Tulburările psihiatrice precum depresia și anxietatea la copil și adolescent sunt adesea „simptome” ale disfuncțiilor sistemului familial.
Familia contribuie în mod esențial la dezvoltarea copilului, dar contribuie și la apariția, întreținerea și agravarea unor tulburări psihice. Experiența
individuală și comportamentul se desfășoară în cadrul unui sistem interpersonal în care familia are rolul cel mai important atât privind factorii protectori,
cât și cei de risc, iar menținerea unor pattern-uri disfuncționale la nivelul familiei împiedică frecvent recuperarea pacientului cu depresie sau/și anxietate.
Evaluarea familiei și intervenția terapeutică asupra acesteia au un rol extrem de important atât în înțelegerea particularităților și evoluției acestor
afecțiuni, precum și în tratamentul și prevenirea recidivelor.
Exemplificăm aceste aspecte prin prezentarea unor cazuri abordate în manieră structurală.
Cuvinte cheie: depresie, anxietate, terapie de familie

Psychiatric disorders such as depression and anxiety in the child and adolescent are often "symptoms" of family system dysfunctions.
The family contributes essentially to the development of the child but also contributes to the appearance, maintenance and worsening of psychiatric
disorders. Individual experience and behavior take place within an interpersonal system in which the family has the most important role in both
protective and risk factors and the maintenance of dysfunctional patterns in the family often prevents the recovery of the patient with depression and/or
anxiety.
Family assessment and therapeutic intervention have an extremely important role both in understanding the peculiarities and the evolution of these
conditions as well as in the treatment and prevention of relapses.
We exemplify these issues by presenting cases that are approached in a structural manner.
Keywords: depression, anxiety, family therapy

31
 Simpozion
Symposium

Genograma în tulburările asociate consumului de alcool

Genogram in Alcohol-Related Disorders
Florin Ene, Mihai Matei Sîrbu
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Secția XVII - Toxicomanii, București, Romania

O metodă folosită recent în studiile care s-au axat pe evaluarea familiilor cu probleme este genograma, utilă și în tratamentul individual. Studiul prezent
s-a concentrat pe realizarea genogramelor la familiile în care cel puțin unul dintre membri are o problemă cu consumul de alcool.
Metoda de lucru: Lotul pe care s-a aplicat genograma este constituit din 32 de cazuri care au fost internați în Secția XVII a Spitalului Obregia în perioada
aprilie-iunie 2017 (bărbați 26, femei 6).
Rezultate: Istorie familială de abuz de alcool și de boli asociate consumului de alcool. Istorie personală a consumatorului cu traume frecvente. Istoria
personală a codependentului cu modele de consum de alcool, de violență în familie care sunt asociate frecvent cu „claritatea” poziției de persoană
competentă. În familia consumatorului, există pattern-uri de consum de alcool. Consumatorul este nesigur, dependent, neputincios, intermitent agresiv
față de membrii de familie. Identificarea temelor familiale predominante și a repetițiilor și secretelor familiale.
Analiza și interpretarea rezultatelor: Terapia în cazul consumatorului de alcool presupune o abordare individuală a istoriei de viață, a funcționării
prezente, cu scopul de creștere a stimei de sine, a motivației în direcția comportamentului protectiv pentru sănătate. Abordare în cadrul grupului de
suport de tip AA și în care competențele individuale cresc prin susținere reciprocă. Codependenții pot participa în grupuri de codependenți în care să
învețe că dominația, controlul au și părți care întrețin cercul vicios al neîncrederii și consumului. Terapia de familie care să producă întreruperea cercului
vicios dintre dependent și codependent să ducă la conștientizarea și repartizarea optimă a puterii în cuplu.

A method recently used in studies that focused on evaluating problematic families is genogram, useful in individual treatment as well. The current study
is focusing on applying genograms to families where at least one of the members has a problem with alcohol consumption.
Working method: The genogram group was made up of 32 cases that were admitted to Obregia Hospital's XVIIth Section, during April-June 2017 (26
men, 6 women).
Results: Family history of alcohol abuse and alcohol-related illness. Personal history of the consumer with frequent trauma. The personal history of the
codependent with patterns of alcohol consumption, of domestic violence that are often associated with the "clarity" of the position of a competent
person. In the consumer's family, there are patterns of alcohol consumption. The consumer is insecure, addictive, helpless, intermittently aggressive
towards family members. Identifying predominant family themes and family rehearsals and secrets.
Analysis and Interpretation of Results: Alcohol consuming therapy requires an individual approach of life history, present functioning, in order to increase
self-esteem, motivation towards protective health behavior. Approach within the AA support group and where individual competencies grow by mutual
support. Codependents may participate in groups of codependents in which they learn that domination, control also have parts that maintain the vicious
circle of mistrust and consumption. Family therapy that would cause the vicious circle between dependent and addicted circle to lead to optimal
awareness and sharing of power in the couple.

Model de intervenție sistemică prin identificarea problemelor familiale prin utilizarea de scale
Systemic Intervention in Family Problem Identification Through Measurement Scales - a Model
Sanda Luminița Mihai
Universitatea din București, Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, Psihiatrie Pediatrică, Bucureşti, România

Terapeutul ar trebui să își formeze un punct de vedere pozitiv și fără să încadreze patologic sistemul familial sau dificultățile pe care acestea le întâmpină
în terapie. Terapeutul poate facilita acest proces prin referirea la punctele tari și soluțiile din cadrul poveștilor pe care familia le aduce în terapie.
Metoda de lucru: Se aplică Scala Score15 (autori: Stratton, P, Bland, J, Janes, E si Lask, J-2010) la familiile care solicită intervenție terapeutică. Distribuția
itemilor în funcție de subscale permite identificarea: punctele forte și adaptabilitate, copleșirea de dificultăți, comunicarea perturbată.
Rezultate: Identificarea a permis structurarea intervenției terapeutului cu îmbunătățirea relațiilor familiale.
Cuvinte cheie: terapie de familie, scală, Score15

The therapist should be able to form a positive point of view avoiding the tendency to frame pathologically the family system or the difficulties
encountered by those in therapy. He/she can enable, facilitate this process through referring to the strong points, aspects and the solutions which will
reveal from within the stories brought by the family in therapy.
Working method: apply the Score 15 Scale (authors: Stratton, P, Bland, J, Janes, E and Lask, J-2010) to the families which require family therapy. The
item distribution according to the functions of the subscale allows identification of the strong points and ability to adapt as well as the difficulties
overcoming and the perturbed communication.
Results: identification allowed/enabled setting-up the therapist intervention along with the improvement of family relationships.
Keywords: family therapy, Scale, Score 15.

32
 Simpozion
Symposium

Psihiatrie comunitară: Servicii, finanțare, personal, legislație

Community-Based Psychiatry: Services, Financing, Human Resources and Legislation
Ileana Antonescu Botezat (1), Moise Marilena (1), Ileana Pepita Stoica (2), Alexandru Paziuc (3), Claudia Dima (4), Valy Mariana Besoiu (5)
(1) Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, București, România
(2) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brinzeu”, Centrul de Sănătate Mintală 1, Timișoara, România
(3) Asociația de Psihiatrie Socială din România, Câmpulung Moldovenesc, România
(4) Institutul Naţional de Sănătate Publică, Centrul Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate, București, România
(5) Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, București, România

Accesul la servicii de sănătate mintală încă se dovedește a fi o provocare pentru persoanele care suferă de tulburări psihice, familiile acestora și
comunitatea din care aparțin. Dezvoltarea serviciilor de sănătate mintală comunitară a depins de-a lungul timpului de ințelegerea și interpretarea
conceptului de boală psihică, fiind susținută prin acceptare și inovare, dar fiind adesea ancorată în ignoranța, stigmă și lipsă de viziune.
Totuși, in jurul anilor 1960, la nivelul societăților civilizate, a început tranziția definitivă a persoanelor cu tulburări psihice severe către comunitate.
Schimbarea nu ar fi putut fi realizată fără suportul organismelor internaționale, politicilor și guvernelor de la nivel național.
În România, în anul 1974 s-a emis Ordinul Ministerului Sănătății privind aprobarea planului de măsuri privind apărarea si promovarea sănătății mintale a
populației. Urmare a acestuia, în perioada 1975 -1985, s-au înființat si reglementat serviciile de asistența ambulatorie in sănătate mintală (centrele de
sănătate mintală, staționarele de zi). Actul legislativ a reprezentat o inovație, cuprinzând toate formele de asistența comunitară psihiatrică prezente în
sisteme performante, cu excepția centrelor de noapte și colaborării public-privat.
Din 1985 până în prezent, cu excepția câtorva inițiative izolate si activitațile unor ONG-uri specializate, serviciile de asistență comunitară în sănătate
mintală la nivel național au scăzut progresiv până la standarde inferioare celor existente în urmă cu 30 de ani. Ordinul MS 375/2006, care reglementează
în prezent serviciile comunitare de sănătate mintală, nu mai este de actualitate, subzistența sistemului comunitar de asistentă psihiatrică in Romania
creând o lipsă de acoperire a nevoilor beneficiarilor și frustrări in rândul profesioniștilor în sănătate mintală în ceea ce privește incapacitatea asigurării
continuității îngrijirii psihiatrice în comunitate si reușita procesului de reabilitare socio-profesională a persoanelor care suferă de tulburari psihice.
Diseminarea situației prezente, dezbaterea problematicii în cadrul grupului profesional, stabilirea unor măsuri concrete și elaborarea unui plan susținut
pe termen lung se află în atenția profesioniștilor și a instituțiilor implicate, în vederea dezvoltării serviciilor de asistentă comunitară în psihiatrie în
România.

Access to mental health services still proves to be a challenge for people with psychiatric disorders, their families who wish to support them, and for the
communities in which they live. The development of community based mental health services has been predicated on the understanding and
interpretation of mental illness, aided by acceptance and innovation, and, at times, also anchored in ignorance, stigma and short-sightedness.
Beginning with the 1960s, in developed countries, commenced the decisive transfer of those with serious mental illness from hospitals to
community-based care. The shift would not have happened without the support of international bodies, national policies and governmental actions all
over the world. In Romania, in 1974 the Ministry of Health issued an order on the approving the action plan regarding defending and promoting mental
health in the general population. As a result, during 1975-1985, out-patient mental health services were established and regulated for the first time
(mental health centres, day care centres). The enactment of the 1974 MH order was an advanced one for its time in Europe and it provided all currently
recommended forms of community-based psychiatric care services with the exception of night-centres and the collaboration between the public and the
private sector.
Since 1985, with the notable exceptions of some isolated, local initiatives and the activities of few specialised NGOs, the national community mental
health services progressively decreased, their current operating standard being less than what it was 30 years ago. The 375/2006 Ministry of Health
order, that currently regulates community mental health services, is no longer up to date, the subsistence of the community psychiatric care in Romania
is creating a lack of coverage for beneficiaries' needs and frustrations among mental health professionals regarding the inability to ensure the continuity
of psychiatric care in the community and the accomplishment of the socio-professional rehabilitation process of people suffering from psychiatric
disorders.
Disseminating current data, debating on the issues at hand among professionals, deciding upon accurate measures and developing a long-term action
plan are in focus for both the professionals and the institutions involved, in order to support the development of community psychiatric services in
Romania.

33
 Simpozion
Symposium

Centrul de Sănătate Mintală ca interfaţă între comunitate şi sistemul de îngrijiri de sănătate

The Mental Health Centre as an Interface Between Community and the Health Care System
Ileana-Pepita Stoica (1), Diana Claudia Stoica (2)
(1) Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Centrul de Sănătate Mintală 1, Timișoara, România
(2) Consultant Media şi Comunicare, Timișoara, România

Psihiatria comunitară este, cu certitudine, cea mai sensibilă ramură a medicinei la contextul socio-economic, la fluctuaţiile şi frământările cu care se
confruntă societatea.
Schimbările socio-economice de la sfârşitul secolului XX-începutul secolului XXI, continuate cu perioada actuală marcată de o profundă şi complexă criză
mondială, au imprimat o dinamică particulară a organizării şi funcţionării serviciilor comunitare de sănătate mintală în România.
Provocările unui Centru de Sănătate Mintală în acest context sunt în mare parte generate de nevoia de recunoaştere a sănătăţii mintale ca problemă
importantă de sănătate publică. Comunitatea ca şi context pentru îngrijirile de sănătate mintală poate developa o serie de particularităţi şi nevoi. Acestea
nu sunt liniare, ci urmează parţial sau total traseul evolutiv al macrosistemului din care face parte respectiva comunitate.
Dezvoltarea unor servicii şi practici bazate pe evidenţe şi crearea unor niveluri şi arii de intervenţie adaptate nevoilor în comunitate sunt obiective
permanente ale Centrului de Sănătate Mintală 1 din Timişoara.
Există trei provocări majore identificate:
- Profesionale: formarea echipei multidisciplinare, perfecţionarea continuă şi abilitarea partenerilor de intervenţii;
- Contextuale: pregătirea comunităţii şi integrarea sa ca şi partener în proiectele echipei multidisciplinare;
- Legale: asumarea legilor în vigoare şi găsirea pârghiilor pentru completarea şi îmbunătăţirea aspectelor privind legislaţia îngrijirilor de sănătate mintală.
Cuvinte cheie: psihiatria comunitară, îngrijirile de sănătate mintală, Centru de Sănătate Mintală, practici bazate pe evidenţe, provocări majore

Community psychiatry is certainly the most sensitive medical branch to the socio-economical context, to the fluctuations and concerns that society faces.
The socio-economical changes at the end of the 20th century and beginning of the 21st century, followed by the current deep and complex crisis
characterizing this decade, have shaped a particular dynamic for the organization and functioning of community mental health services in Romania.
The challenges faced by a mental health center in this context, are largely generated by the need of acknowledging mental health as an important part
of public health. The community as a context for mental health care can develop a series of particular aspects and needs. These do not have a linear
evolution but reflect the overall evolutional path of the macrosystem. The development of services and evidence-based mental health practices, as well
as the creation of various levels and areas of intervention tailored to the needs of the community, are permanent objectives of the Mental Health Centre
in Timisoara.
There are three identifiable major challenges:
- Professional: completing the multidisciplinary team, continuous training and empowerment of intervention partners;
- Contextual: community training and its integration as a partner in the multidisciplinary team projects;
- Legal: assuming the existent laws and finding the levers to complete and improve aspects regarding mental health care legislation.
Keywords: community psychiatry, mental health care, Mental Health Centre, evidence-based practices, major challenges.

Rolul Centrului de Sănătate Mintală în procesul de reabilitare psihosocială

The Role of the Mental Health Center in the Process of Psychosocial Rehabilitation
Alexandru Paziuc (1), Lucian Paziuc (2)
(1) Președinte Asociația de Psihiatrie Socială din România, Câmpulung Moldovenesc, România
(2) Spitalul de Psihiatrie Municipal, Câmpulung Moldovenesc, România

Lucrarea îşi propune să prezinte importanța dezvoltării serviciilor de reabilitare medico-psiho-socială, la nivelul Centrului de Sănătate Mintală pentru
persoanele cu dizabilităţi psihice ce trăiesc în mediul rural.
Cuvinte cheie: echipă mobilă, servicii comunitare asertive, calitatea vieții
Bibliografie:
1. Community mental health teams, a guide to current practices, Tom Burns, 2005
2. Oxford Textbook of Community Mental Health, Graham Thornicroft and col., Oxford University Press, 2011
3. Quality of Life in Mental Disorders, Second Edition, Heinz Katschnig and col., John Wiley and Sons, Ltd, 2006

34
 Simpozion
Symposium

Politici bazate pe dovezi - necesitate pentru sănătatea mintală a comunităților

Evidence Informed Policies - Necessity for the Mental Health of Communities
Claudia Dima
Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, București, România
Introducere: Politicile de sănătate mintală a comunităților reprezintă un set organizat de valori, principii și obiective pentru îmbunătățirea sănătății
mintale și reducerea poverii tulburărilor psihice într-o populație dintr-o anumită arie geografică. Acestea prezintă o viziune pentru viitor și ajută la
stabilirea unui model de acțiune.
Material și metodă: Revizuirea literaturii despre politicile de sănătate mintală și cele bazate pe dovezi.
Rezultate: Politicile de sănătate mintală a comunităților sunt influnțate de factori ai mediului politic: resurse, experiență, raționament, context și valori,
grupuri de presiune (media, societatea civilă,etc) și de factorii tehnici (experiență și expertiză). Evidențele ar trebui să se afle în centrul elaborării
politicilor de sănătate mintală a counnităților. Elaborare politicilor de bună calitate de depinde de informații corecte, provenite dintr-o varietate de surse -
cunoștințe de specialitate, cercetări, statistici, consultarea părților interesate, evaluarea politicilor anterioare, sau surse secundare, inclusiv internetul.
Pentru a fi eficace, evidențele trebuie să fie furnizate de către, și / sau să fie interpretate de către experți în domeniu care colaborează îndeaproape cu
factorii de decizie politică.
Concluzii. Politicile de sănătate mintală bazate pe dovezi contribuie la eficacitatea și eficiența intervențiilor, orientarea serviciilor cătră satisfacerea
nevoile pacienților, creșterea responsabilității și restabilirea încrederii populației în autoritățile de sănătate. Fără politici bazate pe dovezi și coordonare,
fragmentarea și ineficiențele în sistemul de sănătate vor diminua impactul intervențiilor de sănătate mintală în comunități. Cercetările trebuie integrate în
politicile de sănătate mintală iar cunoștințele rezultate și evidențele diseminate și făcute accesibile celor care elaborează politicile.

Introduction: Community mental health policies are an organized set of values, principles, and objectives for improving mental health and reducing the
burden of mental disorders in a population in each geographical area. They present a vision for the future and help establish a model of action.
Material and Method: A review of the literature on mental health and evidence-informed policies.
Results: The mental health policies of communities are influenced by factors of the political environment: resources, experience, reasoning, context and
values, pressure groups (media, civil society, etc.) and technical factors (experience and expertise). Evidence should be at the heart of mental health
policy development of communities. Developing good quality policies depends on the right information, from a variety of sources - specialist knowledge,
research, statistics, stakeholder consultation, previous policy evaluation, or secondary sources, including the Internet. To be effective, evidence needs to
be provided by, and/or be interpreted by experts in the field that work closely with policy-makers.
Conclusions: Evidence-informed mental health policies contribute to the effectiveness and efficiency of interventions, services focusing on meeting the
needs of patients, increasing responsibility and restoring public confidence in health authorities. Without evidence-informed and coordinated policies,
fragmentation and inefficiencies in the health system will diminish the impact of mental health interventions in communities. Research should be
integrated into mental health policies and the resulting knowledge and evidence disseminated and made accessible to policy-makers.

35
 Simpozion
Symposium

Tulburările psihotice - aspecte clinice din perspectivă longitudinală

Psychotic Disorders - Clinical Aspects from a Longitudinal Perspective
Mircea Lăzărescu (1), Cristina Bredicean (1), Ileana-Pepita Stoica (2)
(1) Asociația Psihiatrică Timișoara, Clinica Psihiatrică, Timișoara, România
(2) Asociația Psihiatrică Timișoara, Centrul de Sănătate Mintală, Timișoara, România

Ce este psihoza? Cum definim conceptul de prim episod de psihoză? Care este evoluţia în timp a unui prim episod de psihoză din perspectiva
simptomatologiei clinice? Acestea sunt câteva întrebări la care încercăm să răspundem.
Se ştie că evoluţia pe termen lung a psihozelor prezintă mare interes teoretic şi practic, dar este dificil de realizat metodologic. Registrul de cazuri pentru
psihoze din Timişoara a înregistrat între 1985 și 2004 un număr de 1620 cazuri. Acestea au fost definite prin internare în conformitate cu ICD-9,10 (şi
manualul SCAN) şi urmărite prin dispensarizare de către medicii psihiatri formaţi în Clinica Psihiatrică Timişoara. S-au făcut bilanţuri teoretice globale, dar
şi ţintite tematic.
S-a observat că în primii 5 ani de evoluţie instabilitatea diagnostică e crescută. După o evoluţie de 15-30 ani, cel mai stabil diagnostic de la primul episod
de psihoză se dovedeşte a fi cel de schizofrenie şi cel mai instabil diagnostic este cel de Tulburare psihotică acută şi tranzitorie. Se poate observa că
acest tip de tulburare reprezintă o poartă de intrare în psihiatrie ulterior evoluând spre orice tip de patologie psihotică. Există o importantă variabilitate
între diagnosticul de debut şi cel efectuat cu ocazia bilanţurilor de la 5-10-15-20 ani de evoluţie. Durata prodromului, a DUP şi prezenţa unor elemente
clinice la primul episod de psihoză se corelează cu unele aspecte evolutive.
Diagnosticul de tulburare delirantă persistentă este stabil într-un număr semnificativ de cazuri, fiind însă în corelaţie cu oscilaţii dispoziţionale de diverse
intensităţi. Tulburarea afectivă bipolară are la aproape 1/3 din cazuri cu debut cu simptomatologie psihotică, care să nu rămână pregnant pe parcurs.
Tulburarea schizoafectivă poate deriva din orice tip de tulburări psihotice de model schizofren sau de model afectiv, dar existând un număr semnificativ
de cazuri care evoluează constant ca centrate pe patologia schizoafectivă. Deasemenea putem aminti şi o serie de cazuri care prezintă de-a-lungul
evoluţiei unul sau două episoade schizoafective.
În concluzie, cel puţin jumătate din cazurile urmărite timp îndelungat au tablouri clinice variabile atunci când discutam din perspectivă longitudinală. Se
comentează aspectele teoretice şi practice ale problemei.

What Is Psychosis? How do we define the concept of First Episode Psychosis? What is the temporal evolution of a First Episode Psychosis from the
perspective of clinical symptomatology? These are some questions that we will be attempting to answer.
It is a well known fact that the long-term evolution of Psychoses is of great theoretical and practical interest, but is difficult to achieve methodologically.
The Timişoara Psychosis Case Register recorded 1620 cases between 1985 and 2004. These were defined by admission in accordance with the ICD-9,10
criteria (and the SCAN Manual) and followed-up in the outpatient setting by psychiatrists that were trained at the Psychiatric Clinic of Timişoara. These
cases have been reviewed, both in terms of global theoretical aspects, as well as by specific themes.
It has been noted that, in the first 5 years of evolution, diagnostic instability is significant. After an evolution of 15-30 years, the most stable diagnosis
from a First Episode Psychosis has proven to be that of Schizophrenia, while the least stable diagnosis was that of Acute and Transient Psychotic
Disorder. It can be observed that this type of disorder is a gateway to Psychiatry, subsequently evolving into any kind of psychotic pathology. There is an
important variability between the onset diagnosis and the one established at reviews, after 5-10-15-20 years of evolution. The duration of the prodromal
phase, the DUP and the presence of clinical elements in the First Episode Psychosis seems to correlate with certain evolutionary aspects.
The diagnosis of delusional disorder is stable in a significant number of cases, but is correlated with mood oscillations of varying degrees of intensity.
Nearly one-third of cases of Bipolar Affective Disorder had an onset with psychotic symptoms that will not remain significant in the long term.
Schizoaffective Disorder may emerge from any type of schizophrenic or affective psychotic disorder, but there are a significant number of cases that
constantly evolve as centered on the schizoaffective pathology. Moreover, it is worth mentioning that there were a number of cases that presented one
or two schizoaffective episodes along their evolution.
In conclusion, at least half of the cases that we studied over a long period of time have variable clinical presentations, when discussing this from a
longitudinal perspective. We will also comment on the theoretical and practical aspects of the issue.

36
 Simpozion
Symposium

Expresia clinico-evolutivă a primului episod de psihoză: prodromul şi durata psihozei netratate

Clinical and Evolutive Expressions of the First-Episode Psychosis: the Prodromal Phase and the Duration of
Untreated Psychosis
Ileana-Pepita Stoica
Centrul de Sănătate Mintală, Clinica Psihiatrică, Timișoara, România

Spectrul patologiei psihotice suscită tot mai mult interes, iar cercetarea a evoluat mult în ultimul deceniu aducând informaţii complementare din domenii
de vârf precum neuroştiintele, neuroimagistica şi genetica.
În ciuda depăşirii dichotomiei Kraepeliniene şi a pesimismului asociat cu diagnosticul de psihoză, îngrijirile acordate persoanelor care experimentează un
Prim Episod de Psihoză sunt de cele mai multe ori tardive sau inadecvate. Oportunităţile de intervenţie precoce şi de prevenţie secundară sunt limitate şi
acesta este cel mai mare paradox într-o epocă în care intervenţiile preventive constituie fundamentul îngrijirilor pentru cele mai multe boli somatice.
Cercetarea epidemiologiei, neurobiologiei şi aspectelor psihosociale ale psihozei timpurii este limitată la câteva mari centre cu tradiţie.
Modelele de tranziţie de la starea de „sănătate mintală” la starea „la risc” şi în continuare la psihoza floridă au identificat două perioade extrem de
critice: prodromul şi durata psihozei netratate (DUP) care s-au dovedit a fi markeri importanţi ai evoluţiei clinice şi funcţionale pe termen lung.
Urmărind îndeaproape eforturile în plan mondial de cunoaştere şi intervenţie în aria atât de provocatoare a psihozei timpurii, în Timişoara a fost iniţiat
studiul prodromului şi a parametrilor evolutivi ai primului episod de psihoză.
Evaluarea şi monitorizarea prospectivă a pacienţilor cu debut de psihoză s-a realizat continuu, obţinându-se rezultate comparabile cu cele raportate de
studiile din plan internaţional. Au fost derulate proiecte de informare a medicilor de familie creind reţele de colaborare continuă în scopul facilitării
accesului la îngrijiri a persoanelor la risc de a dezvolta psihoză.
Pentru pacienţii aflaţi deja în perioada critică au devenit mai accesibile servicii de recuperare şi reintegrare socio-profesională în cadrul Centrului de
Sănătate Mintală. Experienţa cercetării clinice şi sinergia cu proiectele comunitare au condus la rezultate optimiste care sperăm sa prefigureze o
strategie mai amplă de intervenţie în domeniul primului episod de psihoză.
Managementul psihozelor ramane un contract pe termen lung care trebuie initiat cu mult timp inainte de debutul primului episod.
Cuvinte cheie: primul episod de psihoză, intervenţie precoce, faza prodromală, durata psihozei netratate, contract pe termen lung.

The spectrum of psychotic disorders arises more and more interest nowadays and the research has evolved spectacularly over the last decade, bringing
complementary information from top-level domains such as neuroscience, neuroimagistics and genetics.
Despite overcoming the Kraepelinian dichotomy and the pessimism associated with the diagnosis of psychosis, the care services for young individuals
who experience a first-episode psychosis are often tardy or inadequate. The opportunities for early intervention and secondary prevention are still
limited and this is the greatest paradox that persists in an era in which preventive interventions constitute the fundamental form of care for most somatic
illnesses.
Epidemiologic and neurobiological research, as well as the psychosocial research of first-episode psychosis, is limited to a few renown centres
worldwide.
Transition models from the state of "mental health" to an "at risk" state and further to the florid psychosis have identified two extremely critical periods:
the prodromal phase and the duration of untreated psychosis (DUP), which have proved to be important markers of long-term clinical and functional
evolution.
The study of the prodrome and the outcome parameters of the first-episode psychosis was initiated in Timisoara following closely the worldwide efforts
of knowledge and intervention in this so provocative area of early psychosis.
The assessment and prospective monitoring of patients with onset psychosis has been carried out continuously, with results comparable to those
reported by international studies. There are numerous ongoing projects aiming to inform general practitioners through the development of ongoing
collaborative networks meant to facilitate the access to care for people susceptible to developing psychosis.
For the patients already in the critical stage, social and professional rehabilitation and reintegration services have become more accessible within the
Mental Health Center. The synergy with clinical research has led to optimistic results which we hope that includes a broader intervention strategy in the
first-episode psychosis.
Psychosis management remains a long-term contract that needs to be initiated long before the onset of the first episode.
Keywords: first episode psychosis, early intervention, prodromal phase, duration of untreated psychosis, strategy.

37
 Simpozion
Symposium

Patologia schizoafectivă - particularități ale neurocogniției și cogniției sociale

Schizoaffective Disorder - Particularities of Neurocognition and Social Cognition
Cristina Bredicean (1), Ion Papavă (1), Cătălina Giurgi-Oncu (1), Geanina Bulat (2), Claudia Homorogan (2)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie, Neuroștiinte, Timișoara, România
(2) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Secția de Psihiatrie, Timișoara, România

Introducere: Tulburarea schizoafectivă este o patologie controversată atât din perspectiva diagnosticului, cât și a evoluției longitudinale. Din perspectiva
neurocogniției și a cogniției sociale se situează între patologia afectivă și cea bipolară.
Obiective: Evaluarea neuurocogniției și a teoriei minții la un lot de subiecți cu diagnostic de tulburare schizoafectivă comparativ cu tulburarea bipolară și
schizofrenia.
Metodă: A fost analizat un lot de 59 subiecți cu diagnostic de tulburare schizoafectivă, schizofrenie paranoidă și tulburare bipolară (comform ICD-10).
Parametrii analizați au fost socio-demografici (gen, școlarizare, profesie și statut marital), clinici (vârstă debut, ani de evoluție, număr de episoade),
neurocognitivi (Trail Making Test A și B, Digit Coding Test) și teoria minții (Reading the Mind in the Eyes, False Belief Task). În consecință, emoțiile
identificate au fost grupate în funcție de cele 6 emoții de bază.
Rezultate: Toti subiecții au prezentat o scădere a funcțiilor neurocognitive, dar și a capacității de identificare a emoțiilor din privire (nu există diferențe
semnificative între cele trei loturi - testul Kruskal-Wallis). Emoția cea mai ușor recunoscută de subiecții din toate loturile este cea de „Neîncredere”.
Emoția cea mai dificil de identificat de către subiecții cu tulburare schizoafectivă schizoafectivitate a fost “Bucuria”.
Concluzii: Performanța neurocognitivă și teoria minții este scăzută în tulburarea schizoafectivă comparativ cu patologia bipolară și cea schizofrenă.

Introduction: Schizoaffective disorder is a controversial pathology, from the diagnostic perspective as well from the longitudinal evolution of the disease.
From the neurocognition and social cognition’s perspective, it is located between affective and bipolar pathology.
Objectives: To evaluate neurocognition and the Theory of Mind in a group of subjects with a schizoaffective disease compared with a group diagnosed
with bipolar disease and schizophrenia.
Methods: It was studied a sample of 59 subjects with a schizoaffective disorder, paranoid schizophrenia and bipolar disorder (according to ICD-10
criteria). The analyzed parameters were: socio-demographics (gender, education, profession and marital status), clinical (age at onset, years of
evolution of the disease, number of relapses), neurocognitive (Trail Making Test A and B, Digit Coding Test) and Reading the Mind in the Eyes, False
Belief Task. Subsequently, the identified emotions were grouped according to the six basic emotions.
Results: All of the subjects presented a decrease of neurocognitive functions, but also of the ability to identify emotions from the eyes (there are no
significant differences between the two groups - Kruskal-Wallis test). The most frequently recognized emotion by the subjects from all of the groups was
“Mistrust”. The most difficult identified emotion by the subject with the schizoaffective disorder was “Joy”.
Conclusions: The neurocognitive performance and the Theory of Mind were decreased in schizoaffective disorder compared to bipolar and
schizophrenic pathology.

Sănătatea mintală digitală - imaginația devine realitate

E-mental health: imagination becomes reality
Maria Ladea (1), Davor Mucic (2), Mihai Bran (3), Mihai Pîrlog (4)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie, București, România
(2) Little Prince Psychiatric Centre, Copenhagen, Danemarca
(3) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, București, România
(4) Universitatea de Medicină și Farmacie, Craiova, România

E-mental health is be defined by the use of telecommunication and information technologies (videoconferences, internet, apps) to deliver mental health
services at a distance, by secure transmission of medical data.
Considering the recent and rapid development of e-mental health, it is expected that this type of services will play an increasingly significant role in
mental health and will also make a major contribution by utilizing evidence-based online interventions to improve health outcomes.
E-mental health is extremely useful for reaching people who are currently not accessing services, overcoming issues of distance, cost, and stigma, and
therefore increasing treatment adherence and quality of life. Another valuable potential of e-mental health is the possibility of psycho-education for
patients, families, and the general population.
The legal aspects of e-mental health represent a critical topic. Although the evolution of e-mental health was extremely rapid, the legal issues had a
slower progression, and there is a lot of heterogeneity around the world regarding the norms and standards. Currently, there is a need to develop quality
standards, guidelines, and legal frameworks to regulate the provision of e-metal health interventions, and there are a lot of efforts in those directions.
Virtual Reality (VR) and artificial intelligence (AI) approaches are fast developing fields which are or may become useful tools for education and training of
specialists, and also assessment, diagnosis, and management of psychiatric disorders.
The audience will benefit by understanding the role and potential of e-mental health services as therapeutic approaches that combine access, success,
and quality of care.

38
 Simpozion
Symposium

Sănătatea mintală digitală: viitorul este acum

E-Mental Health: The Future is Now
Davor Mucic
Little Prince Psychiatric Centre, Copenhaga, Danemarca

Sănătatea mintală digitală (e-Mental Health, eMH) este un termen care definește practica sănătății mintale susținută de comunicarea electronică. Accesul
larg la computere performante, la programe ușor de utilizat, la smartphone, a transformat efectele tehnologiei asupra îngrijirilor medicale. Clinicienii au
recunoscut demult utilitatea acesteia (eMH) pentru zonele izolate, dar într-o mai mică măsură capacitatea ei de a schimba îngrijirile la nivelul populației
urbane. Persoanele tinere cu probleme psihice au un acces foarte limitat la serviciile de sănătate mintală. Deși povara bolii legată de adicții și afecțiuni
psihice în acea grupă de vârstă este dramatică, accesul la prevenția țintită sau la îngrijire este aproape imposibil, dacă ne referim la populația din
întreaga lume. Internetul și social media au modificat nu doar modelele de comunicare, în special pentru tineri, dar și modalitatea de a căuta ajutor, de a
împărtăși experiențele, de a învăța noi comportamente. Screening-ul și evaluarea efectuate cu ajutorul internetului, obținerea de informații și tratamentul
acordat online, constituie oportunități de a oferi o îngrijire de calitate unor populații mai largi.
Prezentarea va trece în revistă un spectru larg de opțiuni și oportunități, de la aplicații la platforme. Discuțiile legate de strategiile naționale, care vin în
sprijinul sănătății mintale digitale (eMH), stimulează conștientizarea la scală mai largă, precum și interesul pentru cercetare.
Cuvinte cheie: sănătate mintală digitală, social media, tratament online

E-Mental Health (eMH) is a term for mental healthcare practice supported by electronic processes and communication. The mass availability of powerful
computers, easy to write programs, and smartphones have transformed the effects of technology on health and healthcare. Clinicians have long
recognized its use for hard to reach areas but have been slow to harness its power to change the care of urban populations. Young people with mental
challenges have very limited access to mental health services. Although the burden of disease for addiction and mental illness in that age group is
dramatic, access to targeted prevention or care is nearly impossible across the globe. Web and social media are changing not only communication
patterns especially for young people but also the way they are looking for help, sharing experiences, learning new behaviors. Web-based screening and
assessment, information and online treatment are an opportunity to provide quality care with more capacity.
From apps to platforms, the spectrum of options and opportunities will be explored. The discussion on national strategies in support of eMH lead to
more awareness and research in this field.
Keywords: e-mental health, social media, online treatment

39
 Simpozion
Symposium

Sănătatea mintală digitală: impact socio-economic

E-Mental Health: Social and Economic Impact
Mihail Pîrlog
Universitatea de Medicină și Farmacie, Facultatea de Medicină, Departamentul 5 - Specialități Medicale III, Disciplina Sociologie Medicală, Craiova,
România

Evoluția și noile descoperiri în domeniul tehnologiei comunicațiilor au avut un impact important asupra sistemelor de sănătate. Intervențiile psihiatrice și
psihologice realizate prin intermediul ”new media” au devenit tot mai frecvente și au avut rezultate pozitive.
Dacă inițial telemedicina a fost dezvoltată ca o soluție în sprijinul persoanelor pentru care accesul direct la serviciile de asistență medicală a fost aproape
imposibil (arii izolate, lipsă de specialiști), astăzi putem vorbi despre utilizarea serviciilor "e-health" ca despre o procedură normală, în care atât clienții
cât și furnizorii de asistență medicală au o relație profesională mai fiabilă în special în ceea ce privește managementul timpului și al distanțelor.
În acest context, sănătatea mintală reprezintă o bună oportunitate pentru acest tip de intervenție, iar noua tehnologie oferă soluții pentru toate condițiile
necesare: calitate video, criptarea comunicării, accesibilitate. În plus, serviciile de sănătate mintală digitală reprezintă soluția pentru a evita temerile
legate de stigmatizarea față de bolile mintale, o atitudine accentuată prin contactul direct cu instituțiile psihiatrice.
Datele din literatura de specialitate au arătat că serviciile de sănătate mintală digitală oferă experiențe satisfăcătoare atât pentru clienți, cât și pentru
profesioniști, fiind obținute nu numai rezultate pozitive în managementul terapeutic, ci având și un impact socio-economic important: reducerea ratei
spitalizării, scăderea costurilor asistenței psihiatrice, împreună cu o bună funcționare familială și socială și o mai bună recuperare.
Cuvinte cheie: social media, stigma, sănătate mintală digitală, impact economic

Evolution and new developments in the field of communication technology, had an important impact in the healthcare systems. Psychiatric and
psychological interventions through ”new media” became more frequent and proved to have positive outcomes.
If initially telemedicine was developed as a solution to offer support to people in need for which direct access to healthcare services it was almost
impossible (isolated areas, lack of specialists), nowadays we can talk about use of “e-health services” as a common pathway, in which both client and
healthcare providers have a professional relationship more reliable in terms of time and space management.
Mental health represents in this context a good opportunity for this kind of intervention, and new technology offers all requirements needed: video
quality, encryption of communication, accessibility. Moreover, e-mental health services represent a good solution in order to avoid fears related with
stigma towards mental illnesses, an attitude emphasized by direct contact with psychiatric institutions.
Data from specialized literature showed that e-mental health services offer satisfactory experiences both for clients and professionals, with positive
outcomes of therapeutic management, and also important social and economic achievements: reduced rate of hospitalization, decreasing the costs of
psychiatric care, along with a good family and social functioning and a better recovery.
Keywords: social media, stigma, e-mental health, economic impact

40
 Simpozion
Symposium

Sănătatea mintală digitală: de la prevenție la tratament

E-Mental Health: from Prevention to Treatment
Mihai Bran, Maria Ladea
Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, București, România

Prevenția include detectarea timpurie și psihoeducația. Psihoeducația ajută atât indivizii cu probleme de sănătate mintală, cât și familiile acestora, să se
adapteze mai bine la condiția lor și să facă față stigmei pe care aceasta o antrenează.
Toate aceste probleme pot fi abordate, într-o manieră optimă, prin serviciile de sănătate mintală digitală, care combină avantajele unei acoperiri
populaționale mari, cu un cost scăzut și un impact foarte mare.
Prezentarea se dorește o trecere în revistă a drumului parcurs, de către o echipă multidisciplinară, de la identificarea afecțiunilor psihiatrice majore și de
la psihoeducație, către abordarea terapeutică, prin intermediul noilor tehnologii.
Datorită identificării nevoii de informații fiabile la nivelul populației și având în vedere numărul mare al utilizatorilor de internet din țara noastră,
Inomedica a dezvoltat două site-uri care acoperă două arii importante ale sănătății mintale: www.depresiv.ro și www.schizophrenia.ro. În România, în
2016, penetrarea internetului a fost de 58% (peste 11,200,000 de utilizatori de internet). Ambele site-uri oferă informații corecte și de actualitate pentru
pacienți și familiile acestora, incluzând totodată și două aplicații destinate auto-evaluării.
Mergând mai departe, către nevoia de susținere și intervenție, a fost creată o platformă prin care specialiști cu o solidă pregătire, pot oferi psihoterapie
online, într-un mod securizat: Atlashelp.ro.
O altă direcție de dezvoltare o reprezintă realitatea virtuală (VR), care s-a dovedit a fi o unealtă utilă pentru tratarea tulburărilor anxioase.
Cuvinte cheie: sănătate mintală digitală, psihoeducație, psihoterapie online, realitate virtuală

Prevention includes early detection and psychoeducation. Psychoeducation helps individuals with a mental health disorder and their families to deal
better with their condition and to face the reality of stigma.
All those issues may be optimally addressed to by e-mental health services, which combine the advantage of great coverage, low cost and big impact.
The presentation is a review of the path from identification of major mental health conditions and psychoeducation, towards treatment approaches,
using new technologies, by a multidisciplinary Romanian team.
Due to the identification of the need for reliable information in Romanian population as well as the status of internet users, Inomedica developed two
sites covering two main areas of mental health: www.depresiv.ro and www.schizofrenia.ro. In Romania, in 2016, the penetration of internet was of 58%
(with more than 11,200,000 internet users). Both sites are offering correct and updated information for patients and their families, as well as two
applications for self-evaluation.
Moving toward the need for support and intervention, a platform through which online psychotherapy may be securely offered, by well trained
specialists, was developed: Atlashelp.ro.
Another direction of development is Virtual Reality (VR) which proved to be a useful tool for treating anxiety disorders.
Key words: e-mental health, psychoeducation, online psychotherapy, virtual reality

41
 Curs
Course

Terapia prin acceptare și angajament pentru bunăstarea clinicianului

Acceptance and Commitment Therapy for Clinician Wellbeing
Ross White
Universitatea din Liverpool, UK

People often respond to challenging thoughts and emotions by trying to avoid or suppress these experiences. However, this can mean that people get
stuck in avoidant patterns of responding that limit their opportunities to live a full and meaningful life. Acceptance and Commitment Therapy (ACT) is a
‘third-wave’ psychological therapy that aims to help people to engage in behaviours that are consistent with their personally held values (e.g. supporting
other people, developing new skills, engaging in creative activity) whilst adopting a non-judgmental awareness of thoughts and emotions that could
serve to undermine these efforts. ACT uses a range of therapeutic strategies (including mindfulness-based practices, cognitive ‘defusion’, and goal
setting) to help people be present with difficult experiences and still do what matters to them.
Research has indicated that attending ACT training workshops can help clinicians to boost their mental health and wellbeing. Hence, ACT training can be
advantageous for both the professional and personal development of clinicians. In light of the stress that mental health professionals face in their work
on a daily basis, it is important that they avail of opportunities to look after their own mental health and wellbeing.
Meta-analytic reviews have indicated that ACT is effective for addressing the psychological impact of a wide range of physical and mental health
difficulties. This workshop will provide an overview of the ACT model and equip attendees with strategies and practical tools they can use to manage
stress in their own lives. The workshop also provides an opportunity for clinicians to begin the process of building ACT competencies that can be
incorporated into therapeutic work that they undertake with clients.
About the presenter:
Dr. Ross White (BSc, PhD, DClinPsy, FHEA, CPsychol) is Associate Professor in Clinical Psychology at the University of Liverpool, UK
(https://www.researchgate.net/profile/Ross_White). He has conducted randomized controlled trials of Acceptance and Commitment Therapy (ACT) for
people experiencing psychosis. He is a peer-reviewed ACT trainer (recognized by the Association of Contextual Behavioral Science) and has published a
range of academic papers/chapters relating to ACT. Dr. White is affiliated with Psihoterapie-ACT (http://www.psihoterapie-act.com) an organization that
delivers ACT training in Romania.

42
 Workshop
Workshop

Nevoile pacientului în afara granițelor spitalului de psihiatrie

Patient's Needs Outside the Psychiatric Hospital
Ana Giurgiucă (1), Mariana Armean (2), Andrei Nistor (3)
(1) A.R.P.P., București, România
(2) Fundația Estuar, București, România
(3) Asociația de Sprijin al Persoanelor cu Tulburare Bipolară și Depresie, București, România

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a elaborat "Modelul piramidei" pentru structurarea unui mix optim de servicii pentru sănătatea mintală. Acest
model încorporează o paradigmă de recuperare, și se fundamentează pe principiul conform căruia persoana cu tulburări psihice joacă un rol esențial în
propria recuperare și își poate gestiona probleme de sănătate mintală, sprijinită de familie, prieteni și instituțiile comunitare. La nivelurile înalte ale
piramidei, nevoile de sănătate mintală ale individului cresc, necesitând asistență profesională mai intensă, cu costuri mai mari de îngrijire
corespunzătoare.
Datele OMS privind sănătatea mintală arată că, în țările europene, asistența medicală primară a reprezentat principalul punct de intrare pentru
majoritatea pacienților, de la 81% în Bulgaria până la 52% în Germania. Continuitatea tratamentului a fost asigurată la mai mult de 80% dintre pacienții cu
tulburări grave sau moderate în toate țările, cu excepția României, unde a fost înregistrată o rată de 77%.
Costurile totale ale bolilor mintale pentru societate în general sunt estimate la 3-4% din PIB în Uniunea Europeană, în România, nu există surse exacte,
dar investiția în sănătate mintală este mult sub media europeană. Majoritatea acestor costuri sunt cauzate de persoanele cu boli mentale ușoare până la
moderate, majoritatea angajate. Aceste costuri nu reprezintă costuri directe suportate de sectorul sănătății și legate de tratamente medicale, ci costuri
indirecte datorate pierderii productivității și a potențialului de producție, a plăților medicale și a inactivității pe termen lung - costurile suportate de
angajatori și sistemele de servicii sociale.
Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt mult mai puțin probabil să fie angajate și se confruntă cu rate de șomaj mult mai ridicate decât
persoanele fără probleme de sănătate mintală. Tulburările psihice sunt responsabile pentru o incidență ridicată a concediilor medicale și a productivității
reduse la locul de muncă. Sănătatea mintală precară reduce productivitatea marginală a angajaților atunci când sunt prezenți la lucru și crește rata de
absenteism sau reduce numărul de ore lucrate.
Atât strategia OMS 2013 - 2020 cât și Strategia Națională de Sănătate 2014 - 2020 încurajează dezvoltarea serviciilor de asistenţă comunitară,
serviciilor de asistentță acordate de medicul de familie și de ambulatoriul de specialitate în sănătate mintală. În cadrul acestui workshop ne propunem să
discutăm despre nevoile pacientului în afara granițelor spitalului de psihiatrie din perspectiva psihiatrului, medicului de familie, organizațiilor
non-guvernamentale și cel mai important, a pacientului și familiei acestuia.

The World Health Organization (WHO) has developed the "Pyramid Model" to structure an optimal mix of mental health services. This model incorporates
a recovery paradigm, and it is based on the principle that a person with mental disorders plays an essential role in his own recovery and can manage
mental health problems, supported by his family, his friends and community institutions. At the pyramid's higher levels, the mental health needs of the
individual grow, requiring more intense professional assistance, with higher costs of proper care.
WHO data on mental health show that primary health care in the European countries was the main entry point for most patients, from 81% in Bulgaria to
52% in Germany. Continuity of treatment was provided in more than 80% of patients with severe or moderate disorder in all countries, with the
exception of Romania, where a rate of 77% was recorded.
Total mental illness costs for society in general are estimated at 3-4% of GDP in the European Union, in Romania there are no exact sources, but
investment in mental health is well below the European average. Most of these costs are caused by people with mild to moderate mental illness, mostly
employed. These costs are not direct costs incurred by the health sector and related to medical treatments but indirect costs due to loss of productivity
and production potential, medical payments and long-term inactivity - employers' costs and social services systems.
People with mental health problems are much less likely to be employed and face much higher unemployment rates than people without mental health
problems. Psychiatric disorders are responsible for a high incidence of sick leave and reduced productivity at work. Poor mental health reduces
employees' marginal productivity when they are at work and increases absenteeism or reduces hours the average hours of work.
Both the WHO Strategy 2013-2020 and the National Health Strategy 2014-2020 encourage the development of community-based assistance services,
general practitioner services, and special mental health outpatient services. In this workshop we aim to discuss the needs of the patient outside the
psychiatric hospital from the perspective of the psychiatrist, family doctor, non-governmental organizations and, most importantly, the patient and his /
her family.

43
 Workshop
Workshop

Terapia ocupațională în spitalul de psihiatrie

Occupational Therapy in the Psychiatric Hospital
Petru Ionescu (1), Andra Crăciun (2), Bogdan Constanciuc (3), Cristian Mirel Veriveş (4), Angela Enache (5), Aurel-Andrei Băcanu (6)
(1) Clinica Promemoria, București, România
(2) Universitatea Transilvania, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Brașov, România
(3) Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, București, România
(4) Cabinet Individual de Psihologie, Asociaţia Română Anti-SIDA, București, România
(5) Spitalul de Psihiatrie Săpunari, Buzău
(6) Cabinet Individual de Psihologie, D.G.A.S.P.C. Sector 1, București, România

Scopuri: Familiarizarea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale cu utilitatea și principiile Terapiei Ocupaționale (T.O.). Practica occidentală și rolul
T.O. în terapia psihopatologiei majore.
Poziționarea T.O. ca ramură terapeutică a psihiatriei moderne și pilon central în tranziția către o dimensiune psihologică și socială a ințelegerii și
vindecării psihopatologiei. T.O. propune o schimbare esențială a paradigmei clasice medic-pacient, terapeut-bolnav.
Prezentarea asocierii T.O. cu elemente de meloterapie, artterapie şi ergoterapie.
Demonstrarea importanţei existenţei Centrelor de Psihiatrie Comunitară şi a complementarităţii dintre intervenţiile socioterapeutice şi cele
psihofarmacologice.
Obiective: Sesiune de lucru cu publicul, folosind mijloace și cadru specifice T.O. și artterapiei. Colaj foto cu produse realizate de pacienți de-a lungul a 9
ani de practică. Dezbaterea articolelor din Legea Sănătății Mintale ce privesc T.O.
Bibliografie
1. Prelipceanu D. - Psihiatrie Clinică; Editura Medicală, Bucureşti - 2011 p.202-203
2. Băjenaru O. - Ghiduri de Diagnostic şi tratament în Neurologie - Editura Medicală Amaltea, Bucureşti, 2012, p.198-199

44
 Simpozion
Symposium

Promovarea dezvoltării profesionale a tinerilor medici psihiatri români: oportunități și provocări

Promoting the Development of Romanian Early Career Psychiatrists: Opportunities and Challenges
Cătălina Giurgi-Oncu (1), Howard Ryland (2), Olivier Andlauer (3), George Stercu (4)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România
(2) European Federation of Psychiatry Trainees, Londra, UK
(3) East London NHS Foundation Trust, Londra, UK
(4) Asociația Medicilor Rezidenți în Psihiatrie din România, București, România

Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP) a înființat recent un grup de lucru pentru tineri medici psihiatri. Acest grup de lucru va oferi sprijin
și oportunități pentru dezvoltarea lor profesională continuă prin programe de sprijin și colaborare între colegi. Acest simpozion va evidenția oportunități
pentru grupul de lucru ARPP nou înființat, bazându-se pe exemple din diverse organizații profesionale europene, precum EPA, EFPT și NHS (Marea
Britanie).
Dr. Howard Ryland, actualul președinte al Federației Europene a Rezidenților Psihiatri, va susține o prezentare pe tema " Sprijinirea psihiatrilor la început
de carieră în dezvoltarea lor profesională". Prezentarea descrie un cadru (CanMEDS) care conceptualizează dezvoltarea profesională a psihiatrilor prin
șapte roluri paralele, și anume expert medical, comunicator, colaborator, lider, avocat al sănătății, cercetător și profesionist. Discuția va reflecta, de
asemenea, proiectele conduse de EFPT și inițiativele de colaborare (de exemplu, cu organizații precum Colegiul Regal al Psihiatrilor din Regatul Unit)
care susțin dezvoltarea profesională a rezidenților în psihiatrie. Sistemul național de sănătate din Marea Britanie, NHS, va fi folosit ca studiu de caz
pentru a analiza modul în care funcționează oportunitățile de dezvoltare profesională a medicilor psihiatri britanici.
Dr. Olivier Andlauer, fost președinte al Comitetului pentru Tineri Psihiatri din cadrul EPA (EPA-ECPC), activează în prezent la East London NHS Foundation
Trust (Londra, Marea Britanie). Prezentarea sa se va concentra asupra dezvoltării EPA-ECPC, ca o tranziție de la medici rezidenți la medici specialiști la
început de carieră. Factori precum armonizarea standardelor de formare în psihiatrie în UE, promovarea calității formării profesionale și a educației,
evaluarea curriculei de formare în psihiatrie, înțelegerea punctelor de vedere ale tinerilor psihiatri privind programele de formare și începutul vieții
profesionale, precum și necesitatea stabilirii unei interacțiuni între organismele naționale relevante privind rezidențiatul în psihiatrie, sunt evidențiate ca
fiind concepte esențiale care au stat la baza înființării EPA-ECPC.
Acest simpozion va include, de asemenea, prezentarea rezultatelor sondajului elaborat de grupul de lucru al ARPP, în speranța unei mai bune înțelegeri
a nevoilor psihiatrilor tineri de la nivel local și de propunere a unor strategii de lucru viitoare.

The Romanian Association of Psychiatry and Psychotherapy (RAPP) recently established a working group for Early Career Psychiatrists. This working
group will offer support and opportunities for continuous professional development to early career psychiatrists through peer support and collaboration.
This symposium will highlight opportunities for the RAPP working group by drawing on examples from various European professional organizations, such
as EPA, EFPT and the NHS (UK).
Dr. Howard Ryland, President of the European Federation of Psychiatric Trainees, will discuss the topic of “Supporting the development of psychiatrists
during their training and as newly qualified specialists”. The presentation will highlight a framework (CanMEDS) that conceptualizes the development of
psychiatrists through seven parallel roles, namely medical expert, communicator, collaborator, leader, health advocate, scholar and professional. The
talk will also reflect on EFPT-led and collaborative initiatives (e.g. with organizations such as the Royal College of Psychiatrists, United Kingdom) that
support trainees’ professional development. The NHS will be used as a case study to consider how professional development opportunities operate at a
national level.
Dr. Olivier Andlauer, former Chair of the EPA-Early Career Psychiatrists Committee (EPA-ECPC), is currently based at the East London NHS Foundation
Trust (London, UK). His presentation will focus on the development of EPA-ECPC as a transition from trainees to early career specialists. Factors such as
the harmonizing of psychiatric training standards in the EU, the promotion of the quality of training and education, evaluating psychiatric training
curricula, understanding young psychiatrists’/trainees’ views about training and the beginning of their professional life, and the need for interaction
between relevant national bodies on training in psychiatry are highlighted as being key to the emergence of the EPA-ECPC.
This symposium will also include results from the survey that was developed by the RAPP working group as a means to promote improved
understanding of local needs and propose potential strategies.

45
 Simpozion
Symposium

Sprijinirea psihiatrilor la început de carieră în dezvoltarea lor profesională

Supporting Early Career Psychiatrists in Their Professional Development
Howard Ryland
Președinte al Federației Europene a Rezidenților Psihiatri (EFPT) 2017-2018, Londra, UK

Sprijinirea dezvoltării psihiatrilor în timpul pregătirii lor în rezidențiat, iar ulterior ca specialiști nou calificați este un subiect important, care a câștigat o
atenție tot mai mare în întreaga lume. Cadrul CanMEDS conceptualizează pregătirea profesională a psihiatrilor prin șapte roluri paralele, și anume: cel de
expert medical, comunicator, colaborator, lider, avocat al sănătății, cercetător și profesionist. S-a recunoscut că, în mod tradițional, accentul s-a pus pe
aspecte precum expertiza medicală și comunicarea, cu o neglijare relativă a abilităților de conducere și dezvoltare profesională.
Această prezentare va descrie o serie de programe, din perspectiva Federației Europene a Rezidenților Psihiatri (EFPT) și a Serviciului Național de
Sănătate (NHS) din Regatul Unit, care au încercat să abordeze aceste aspecte ale dezvoltării profesionale. Prezentarea va include o imagine de ansamblu
a EFPT, descriind istoricul și structura acestei federații, înainte de a se concentra în mod special pe inițiativele conduse de EFPT și pe proiectele de
colaborare care sprijină dezvoltarea profesională a rezidenților. Acestea vor include Forumul EFPT, Programul de schimb de experiență, diferite Școli de
Vară, cursuri de Leadership, Premiul pentru excelență, Premiul pentru Cercetare Porto și instrumentul recent de Testare a Propriei Pregătiri.
NHS va fi folosit ca studiu de caz pentru a analiza modul în care funcționează oportunitățile de dezvoltare profesională la nivel național în Marea Britanie.
O serie de programe de dezvoltare profesională vor fi prezentate, inclusiv detalii despre burse de studiu destinate să susțină medicii aflați la început de
carieră în dezvoltarea competențelor profesionale. Evaluarea Susținută efectuată recent de Comitetul Rezidenților Psihiatri al Colegiului Regal al
Psihiatrilor (Marea Britanie) va fi, de asemenea, discutată, ca un exemplu al unei inițiative conduse de medicii rezidenți pentru a aborda problemele cu
care se confruntă forța de muncă în timpul programului de pregătire în psihiatrie.

Supporting the development of psychiatrists during their training and as newly qualified specialists is an important topic, which has been gaining
increasing prominence worldwide. The CanMEDS framework conceptualizes the development of psychiatrists through seven parallel role, namely
medical expert, communicator, collaborator, leader, health advocate, scholar and professional. It has been recognized that traditionally there has often
been a focus on aspects such as medical expertise and communication, with a relative neglect on leadership and professional development.
This talk will describe a number of approaches from the perspective of the European Federation of Psychiatric Trainees (EFPT) and the National Health
Service (NHS) in the United Kingdom that have attempted to address these elements of professional development. These will include an overview of the
EFPT, describing its history and structure, before focusing specifically on EFPT-led and collaborative initiatives that support trainees’ professional
development. These will include the EFPT Forum, Exchange Program, various Summer Schools, leadership courses, Award for Excellence, Porto
Research Award and the recent Test Your Own Training tool.
The NHS will be used as a case study to consider how professional development opportunities operate at a national level. A number of professional
development programs will be presented, including fellowships designed to support early career medics in developing professional skills. The recent
Supported and Valued Review conducted by the Psychiatric Trainees Committee, at the Royal College of Psychiatrists will also be discussed as an
example of a trainee led approach to tackling issues experienced by the workforce during training.

46
 Simpozion
Symposium

Oportunități pentru medicii psihiatri la început de carieră în cadrul Asociației Europene de Psihiatrie
Opportunities for Early Career Psychiatrists Within the European Psychiatric Association
Olivier Andlauer
East London NHS Foundation Trust, Londra, UK

În unele țări, durata rezidențiatului este scurtă, iar până la momentul când medicii rezidenți ajung să se implice cu adevărat, aceștia se văd nevoiți să se
mute în poziții mai avansate.
În consecință, foști membri EFPT (Federația Europeană a Rezidenților Psihiatri) au decis că doresc să urmeze o experiență similară la sfârșitul pregătirii în
rezidențiat și au înființat o structură informală pentru psihiatrii europeni tineri în cadrul Congresului Anual al Asociației Europene de Psihiatrie (EPA).
Primul lor obiectiv, în 2004, a fost să înființeze un program științific dedicat tinerilor medici psihiatri în cadrul congresului EPA, denumit Programul
Tinerilor Psihiatri. În 2007 s-a înființat un Comitet oficial al Tinerilor Psihiatri care, ulterior, în 2009, a devenit Comitetul Psihiatrilor la Început de Carieră
(EPA-ECPC).
Acest Comitet a fost creat, având în vedere următoarele obiective: (1): (a) armonizarea standardelor de pregătire în psihiatrie în Europa; (b) promovarea
calității în pregătirea profesională și educație la nivel european; (c) evaluarea curriculei de pregătire în psihiatrie la nivel european; (d) înțelegerea
opiniilor tinerilor specialiști și a rezidenților psihiatri cu privire la programele de pregătire și debutul vieții lor profesionale; (e) interacțiunea cu instituții
naționale și europene relevante la nivel de pregătire profesională în psihiatrie; și (f) promovarea și dezvoltarea de asociații ale tinerilor specialiști și a
rezidenților psihiatri.
În cadrul congresului EPA, pe lângă programul științific specific, Comitetul Psihiatrilor la Început de Carieră (ECPC) oferă tinerilor profesioniști burse de
studiu și de călătorie, precum și oportunități de formare a relațiilor profesionale. Crearea și dezvoltarea ECPC a avut un impact pozitiv în privința
implicării tinerilor medici psihiatri în cadrul congresului EPA, cu o evidentă tendință de creștere a numărului de participanți, de la 168 în 2009 la 591 în
2014.
In several countries, training duration is short, and by the time people start getting really involved, they already have moved on to more senior positions.
As a consequence, former EFPT (European Federation of Psychiatric Trainees) members decided that they wanted to pursue a similar experience after
the end of their training, and established an informal network of European young psychiatrists within the framework of the European Congress of
Psychiatry of the European Psychiatric Association (EPA). Their first task in 2004 was to establish a dedicated scientific program for early career
psychiatrists during the EPA congress, named the Young Psychiatrists Program. In 2007, a formal Young Psychiatrists Committee was appointed, which
became the Early Career Psychiatrists Committee (ECPC) in 2009.
The EPA-ECPC was created with the following aims (1): (a) harmonizing psychiatric training standards in Europe; (b) promoting quality in training and
education across Europe; (c) evaluating psychiatric training curricula in Europe; (d) understanding young psychiatrists’ and trainees’ opinions about
training and the beginning of their professional life; (e) interacting with relevant European and national bodies on training in psychiatry; and (f)
promoting and developing national young psychiatrists’ and trainees’ associations.
During EPA congress, in addition to its specific scientific program, the ECPC provides young professionals with scholarships, travel grants, and
networking opportunities. The creation and establishment of the ECPC have had a positive impact on the engagement of Early Career Psychiatrists
during the EPA Congress, with the number of ECPs attending growing from 168 in 2009, to 591 in 2014.

47
 Simpozion
Symposium

Asociația Medicilor Rezidenți în Psihiatrie din România: trecut, prezent și viitor

A.M.R.P.R. (The Romanian Medical Association of Psychiatry Trainees): Past, Present and Future
George Stercu
Asociația Medicilor Rezidenți în Psihiatrie din România, București, România

A.M.R.P.R. a fost înfiinţată în urmă cu peste 20 de ani, fiind astfel una din cele mai vechi asociaţii medicale din ţara noastră. În acest timp organizaţia a
fost condusă, prin rotaţie, de medici rezidenţi din marea majoritate a centrelor universitare. În toată această perioadă membrii consiliului director au fost
responsabili de organizarea congresului medical anual. A XXI-a ediţie s-a desfăşurat anul acesta în Bucureşti şi s-a bucurat de un auditoriu diversificat:
atât studenţi, medici rezidenţi, specialişti, primari, cadre universitare dar şi psihologi, numărul participanţilor trecând de 180. În prezentarea de faţă vor fi
aduse în discuţie beneficiile întreţinerii acestei tradiţii, particularităţile ultimului eveniment şi se va anunţa locaţia congresului medicilor rezidenţi din 2018.
În continuare, vom discuta despre anumite oportunităţi create în cadrul A.M.R.P.R., precum platforma de e-learning şi despre programul de exchange,
efectuat în marea lui parte prin colaborarea cu E.F.P.T. (European Federation of Psychiatry Trainees).
În final, vor fi prezentate planurile de viitor ale asociaţiei, importanţa acestora şi beneficiile pe care îndeplinirea lor le va aduce atât medicilor rezidenţi
cât şi psihiatriei din România în general.

The Romanian Medical Association of Psychiatry Trainees was founded over 20 years ago and as such, is one of the oldest Romanian associations of its
kind. Since its beginnings, the organization was lead, through rotation, by members originating in the majority of University Centers. One of the main
responsibilities of the board of directors is organizing the trainee annual national congress, and this year, the XXIst edition was held in Bucharest. The
event had over 180 participants and gathered students, trainee doctors, specialists, psychologist and many of our mentors and teachers. In this
presentation, we will talk about the importance of keeping this tradition alive, about the particularities of the latest event and we will announce the
location of the 2018 Trainee Congress.
In the following part, we will discuss the opportunities A.M.R.P.R. offers. Opportunities such as the exchange programs sustained through the
collaboration with E.F.P.T (European Federation of Psychiatry Trainees) and the e-learning platform.
Lastly, we will bring to your attention the future plans of the association and their importance to both Romanian psychiatry in general and Romanian
psychiatry trainees in particular.

Integrarea şcolară a copiilor cu tulburări psihice - discriminare, marginalizare, provocări

Scholar Integration for Children and Adolescents with Psychiatric Disorders - Discrimination, Marginalization,
Challanges
Ramona Octaviana Gheorghe (1), Anca Diana Oroș (2)
(1) Ioana Medical Center, București, România
(2) Medicover, București, România

Integrarea şcolară a copilului cu tulburări psihice - tulburări de neurodezvoltare - tulburarea de spectru autist, tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea
de învăţare a abilităţilor şcolare, intelect liminar și întârziere mintalǎ, tulburări de externalizare - tulburare de atenţie cu hiperactivitate, tulburarea de
opoziţie cu provocare, tulburarea explozivǎ intermitentǎ, tulburarea de conduitǎ, tulburǎri de internalizare - anxietate şi depresie - reprezintă un subiect
intens discutat de specialiştii de sănătate mintală şi de profesioniştii din educaţie.
Şcoală specială sau şcoală normală? Centru de integrare? Copilul cu autism înalt funcţional sau tulburare Aspeger va fi altfel orientat decât cel cu autism
mai puțin funcţional?
Profesor de spijin şi curricula adaptată? Stigmǎ în plus sau ajutor pentru cadrul didactic şi elev?
Pentru a răspunde acestor întrebări, specialistul în sănătate mintalǎ alături de Centrul de resurse şi asistenţă în educaţie va ţine cont de nivelul
inteligenţei cognitive, de abilităţile copilului şi nivelul achiziţionat de adaptabilitate socială în conformitate cu legislaţia în vigoare, fǎrǎ discriminare şi
evitând marginalizarea copiilor şi adolescenţilor cu tulburǎri psihice.
Părintele este membru activ al acestei echipe, oferind acele informaţii despre abilitǎţile, nevoile şi punctele slabe ale copilului.

Integrating a child with psychiatric disorders in school - neuro-developmental disorders - autism spectrum disorder, learning disabilities, language
disorder, mental retardation, externalization disabilities - attention deficit disorder with hyperactivity, oppositional defiant disorder, intermittent
explosive disorder - internalization disorders - anxiety and depression- is an intensely discussed topic by the mental health and education specialists.
Special school or normal public school? Special integration center? Will a high functioning autistic child or a child with Asperger Syndrome be differently
guided then one with less functioning autism?
Teacher assistant (educational assistant) and adapted curriculum? Social stigma or help for teachers and child?
In answering these questions, the mental health specialist together with the educational resources and assistance center will consider the child's
cognitive development, his abilities and his social adaptability skills, accordingly with the legal system, without discrimination and avoiding
marginalization for children and adolescent with mental disorders.
The parent is an active and essential member of this team, providing crucial information on the child's abilities, his needs and his weak spots.

48
 Simpozion
Symposium

Intervenția psihologului clinician în provocările integrării școlare

The Intervention of the Clinician Psychologist in the Challenges of School Integration
Sorina Petrică
București, România

Cultură noastră educaţională oferă un context care favorizează răspândirea şi menţinerea discriminării. O mare parte dintre cadrele didactice adoptă un
model învhechit de a face educaţie, în care diferenţele devin atribute de stigmatizare iar elevii sunt evaluaţi prin raportarea la un etalon care reprezintă
„norma”.
Discriminarea în educaţie are la bază o gândire stereotipă, un patern rigid şi inflexibil de abordare a copiilor, o gândire care presupune judecarea copiilor
prin raportarea lor la un etalon, imaginea ideală a copilului cu care fiecare cadru didactic şi-ar dori să lucreze: uşor de modelat, compliant, motivat,
perseverent, atent, etc.
Practica pedadogică arată că există nu număr limitat de copii care se suprapun pe acest şablon. O mare parte dintre copii se abat de la „normă”: au
dificultăţi de concentrare a atenţie pe anumite tipuri de sarcini, sunt foarte curioşi şi uşor de distras de lucruri care nu au legătură cu sarcinile şcolare, au
nevoie de susţinere şi încurajare pentru menţinerea efortului pe sarcini, au dificultăţi în gestionarea emoţiilor de disconfort sau a relaţiilor cu colegii.

Aspecte ale intervenției în tulburările de învățare

Aspects of Intervention in Learning Disorders
Doina Cristina Mafteiu
București, România

Tulburările de învăţare au căpătat din ce în ce mai mult interesul specialiştilor în sănătate mintală în ultima perioadă de timp deoarece tot mai mulţi
părinţi şi învăţători semnalează dificultăţile copiilor de a învaţa să citească, să scrie sau să calculeze. Tulburările de învăţare nu pot fi puse pe seama
deficitului cognitiv, a tulburărilor de acuitate vizuală şi auditivă necorectate, altei tulburări neurologice sau mintale, dificultăţilor psihosociale sau nivelului
inadecvat de pregătire educaţională. Un precusor al tulburărilor de învăţare care presupun dificultăţi de scris şi de citit pot fi tulburarea de pronunţie sau
tulburarea de limbaj. Acestea din urmă pot fi diagnosticate timpuriu şi pot fi corectate. În acest fel scade semnificativ probabilitatea apariţiei tulburărilor
de învăţare la vârstă şcolară.
Tulburările de învăţare afectează semnificativ stima de sine a copilului în clasa. Efortul pe care acesta îl va face pentru a reuşi să scrie, să citească sau să
calculeze îl va obosi şi îl va demotiva. Atenţia lui se va focusa exclusiv pe una dintre operaţii: să scrie sau să citească cuvântul ori să calculeze. În acest
fel nu va reuşi să înţeleagă ceea ce citeşte sau ceea ce scrie ori să rezolve probleme de matematică. Expunerea în faţa clasei de elevi a copilului care nu
reuşeşte să citească conform nivelului de vârstă poate induce anxietate socială şi percepţia defavorabilă despre sine.
Copiii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) sunt integraţi în şcoală de masă şi beneficiază prin certificatul de orientare şcolară de mijloace educaţionale
adecvate, profesor de sprijin şi curriculum adaptat, în funcţie de particularităţile fiecăruia. Categoria copiilor cu cerinţe educaţionale include şi copiii
diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist, tulburare cu deficit de atenţie/hiperactivitate sau tulburare de dezvoltare intelectuală uşoară sau moderată,
cărora li se asociază dificultăţi de scris - citit şi calcul matematic şi care sunt integraţi în şcoală de masă în urmă obţinerii certificatului de orientare
şcolară.
Odată diagnosticate tipul şi severitatea tulburării de învăţare se stabilesc obiectivele planului educaţional personalizat, obiective care pot presupune
inclusiv dispensarea copilului de a citi în faţa clasei, de a efectua teme lungi acasă sau pot presupune folosirea unor mijloace care să ajute elevul în
procesul de învăţare, cum ar fi: înregistrarea lecţiilor predate, citirea cerinţelor de către profesor, folosirea calculatorului pentru efectuarea calculelor.
Intervenţia propriu zisă în tulburările de învăţare are că obiective dobândirea abilităţii de a citi şi înţelege un text (în funcţie de severitatea tulburării),
dobândirea abilităţii de a scrie corect şi de a exprima idei în scris, dobândirea abilităţilor de calcul matematic şi rezolvare de probleme.
Cuvinte cheie: tulburare de învăţare, copii cu cerinţe educaţionale speciale (CES), certificat de orientare şcolară.

49
 Simpozion
Symposium

Aspecte legale și ale managementului de caz în integrarea școlară a copiilor cu tulburări psihice
Legal and Case Management Aspects in the School Integration of Children with Mental Disorders
Ionela Munteanu
București, România

Integrarea școlară a copiilor cu tulburări psihice reprezintă o provocare pentru educatori, atât prin dificultățile școlare însemnând parcurgerea cu
dificultate a programei școlare, rămânerea în urmă cu abilitățile școlare specifice vârstei, cât și prin dificultățile emoționale și comportamentale.
În România copilul școlar are dreptul la educație fără discriminare, mai mult statul garantează facilitatea accesului la învățământ gratuit și legi prin care
să fie pus în practică acest drept.
Desigur, putem vorbi de diferite dificultăți ale sistemului de învățământ care uneori îngreunează accesul la cele mai bune metode de integrare a copiilor
cu tulburări psihice sau alte dificultăți de învățare, de cele mai multe ori fiind vorba de numărul prea mic al personalului instruit pentru a elabora planurile
educaționale individualizate și a urmări în echipă multidisciplinară copiii cu cerințe educaționale speciale.
Intervenţia în tulburările de învăţare este reglementată de legea educaţiei 1/2011, art. 3, norme metodologice şi proceduri de aplicare a normelor,
garantând dreptul la educaţie al copiilor.
Sunt numite de asemenea şi cazurile dificultăţilor de învăţare asociate altor tulburări psihice la copil şi adolescent.
Legea 272/2004 cu modificările şi adaugile ulterioare promovează protecţia şi drepturile copilului în conformitate cu Constituţia României.
Provocările integrării şcolare a copilului cu tulburări psihice pot fi diferite la copilul în familie, copilul în instituţie sau altă variantă de plasament social.
Fiecare situaţie are particularităţi şi limitări: deşi copilul instituţionalizat beneficiază de o întreagă echipă de specialişti care să îi apere drepturile, de
multe ori însă şcoală refuză o colaborare eficientă. Copilul din familie poate fi unerori la fel de expus şi supus marginalizării, fie prin manipularea
părinţilor de a nu cere ajutor specializat- profesor de sprijin/facilitator ca să nu supere pe «doamna», fie umilindu-l în faţa colegilor prin exagerarea
dificultăţilor.
Cuvinte cheie: legislaţie de protecţie a copilului, legea educaţiei, plan educaţional personalizat, echipă multidisciplinară

50
 Curs
Course

Psihiatria medico-legală - noțiuni fundamentale. Expertiza medico-legală psihiatrică

Forensic psychiatry - Fundamental Concepts. Forensic Psychiatric Expertise
Gabriela Costea
Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, București, România

Simpozionul este centrat pe o temă de actualitate - specificul asistenței psihiatrice și psihologice la persoanele aflate în detenție. Scopul simpozionului
este de a disemina problematica asistenței psihiatrice și psihologice în închisorile din România. Sunt prezentate documentele internaționale semnate de
către România, recomandările CEDO, ale Consiliului Europei și ale Organizației Mondiale a Sănătății precum și experiența practică pe plan mondial,
experiență evidențiată la Conferința Internațională a Asociației Mondiale de Psihiatrie, Macedonia - 2016. Moderatorii vor prezenta principalele repere
ale acestei activități precum și studii de cercetare privind agresivitatea; agresivitatea este analizată atât din perspectiva cauzei detenției, cât și a
comportamentului în perioada de detenție. Al treilea speaker prezintă rezultatele unui studiu amplu privind autovătămarea fără intenție suicidară.
Concluziile simpozionului sunt atât teoretice (privind, mai ales, autovătămarea nonsuicidară, suicidul și psihopatiile), cât și aplicative. Se înaintează
propuneri. Din punct de vedere educațional, simpozionul este relevant atât informativ, stiințific, cât și practic. Sunt abordate seturile de tulburări psihice
care necesită studii aprofundate (comportamentul suicidar, comportamentul de autovătămare fără intenție suicidară, ”psihopatia primară”) precum și
posibilități de prevenție și psihoprofilaxie.
Cuvinte cheie: psihologie medico-legală, psihiatrie medico-legală, autovătămare non-suicidară, suicid.
Conflicte etice: nu sunt; prezentările sunt realizate în contextul activității de psihiatrie medico-legală și sub egida Agenției Naționale a Penitenciarelor -
Divizia Medicală și a Institutului Național de Medicină Legală.

The symposium is centered on a topical theme - the specifics of psychiatric and psychological assistance to people in detention. The purpose of the
symposium is to disseminate psychiatric and psychological the peculiarity of the medical assistance in the prisons in Romania. The international
documents signed by Romania, the European Commission on Human Rights, the Council of Europe and the World Health Organization recommendations,
as well as the world-wide experience, highlighted at the International Conference of the World Psychiatric Association, Macedonia, 2016, are presented.
The moderators will present the main milestones of this activity as well as research studies on aggressiveness; Aggression is analyzed both from the
perspective of detention and behavior during detention. The third speaker presents the results of a comprehensive study on nosuicidal self-injury. The
conclusions of the symposium are both theoretical (regarding, in particular, nosuicidal self-injury, suicide and personality disorders) and applicative.
Proposals are submitted. From an educational point of view, the symposium is relevant both scientifically and practically. Sets of psychiatric disorders
requiring in-depth studies (suicidal behavior disorder, nonsuicidal self - injury, "primary psychopathy") as well as prevention and psychoprophylaxis are
addressed.
Key-words: Forensic psychology, medico-legal psychiatry, non-suicide, suicide.
Ethical conflict: There are no ethical conflicts; The papers are carried out in the context of the forensic psychiatry activity and under the aegis of the
National Penitentiary Agency - Medical Division and the National Institute of Forensic Medicine.

51
 Round Table

Managementul în spitalul de psihiatrie

Management in the Psychiatric Hospital
Ciprian Ionuț Băcilă, Mihaela Dana Bucuță, Felicia Alina Tărnăuceanu, Daniela Cîmpean
Sibiu, România

Bilanț. Buget. Adaptarea planului mangerial în funcție de nevoile și necesitatea de a moderniza instituția, similară unităților de profil european.

Budget. Adapting the managerial plan to nowadays needs in order to modernize the institution, similar to the European Psychiatric Hospitals.

52
 Comunicare orală
Oral Communication

Diferențe privind memoria de lucru la pacienții schizofrenici și depresivi

Working Memory Differences in Schizophrenic and Depressive Patients
Simona Trifu (1), George Eduard Carp (2), Ana Miruna Drăgoi (3), Alexandra Gagiu (4)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Neuroștiinte / Psihiatrie, București, România
(2) Spitalul de Psihiatrie, Săpunari, România
(3) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România
(4) Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București, România

Obiective: Evidenţierea diferenţelor memoriei de lucru exitente la pacienţi (schizofrenie versus depresie). Ipoteze: Există diferenţe semnificative statistic
privind memoria de lucru între pacienţii cu schizofrenie (indiferent de formă) şi cei cu depresie (indiferent de intensitate), între schizofrenie paranoidă şi
schizofrenie afectivă şi între depresie majoră şi depresie minoră. Metode: Eşantionul de 68 pacienți internaţi (25 - 78 ani). S-au aplicat scalele clinice
Hammilton, PANSS şi testul de memorie REY. Rezultate: Scorul a fost cu 2,48 puncte t(67)=8.35, p<0,01 mai mare la pacienţii cu depresie versus
schizofrenie privind memoria auditivă; memoria vizuală la depresivi versus schizofrenie cu 4,52 puncte mai bună, t(67)=5.896, p<0.01. La pacienţii cu
schizofrenie paranoidă versus schizofrenie afectivă, memoria vizuală scoruri mai mici cu 4,3 puncte, memoria auditivă cu 3,1 puncte. În depresie majoră,
memoria vizuală scoruri mai mici cu 2,37 puncte, t(32)=3.89, p<0.5, memoria auditivă cu 4,58 puncte, t(32)=4.66, p<0.1 Concluzii: La nivelul global al
memoriei de lucru: pacienţii cu schizofrenie au o memorie de lucru mai puţin funcţională decât cei cu depresie. Persoanele cu schizofrenie paranoidă
sunt mai afectate la nivelul funcţionării memoriei de lucru decât cei cu schizofrenie afectivă; pacienţii cu depresie majoră au o memorie de lucru mai
afectată decât cele cu depresie minoră. În cazul pacienţilor cu schizofrenie medicaţia pare să fie factorul care influenţează gradul de afectare a memoriei
de lucru, astfel, pacienţii care se aflau sub tratament medicamentos de peste trei săptămâni sunt mai puţin afectaţi la nivelul memoriei de lucru faţă de
cei care erau în primele zile de internare.

Objectives: Highlighting differences of working memory between patients (schizophrenia versus depression). Hypothesis: There are significant statistic
differences regarding working memory between patients with schizophrenia and depression (in global terms); between paranoid and affective
schizophrenia; between major and minor depression. Methods: A sample of 68 patients hospitalized (25 - 78 years old). We applied clinical scales
Hamilton, PANSS and REY Memory Test. Results: The score was 2.48 points higher for depressive versus schizophrenic patients regarding acoustic
memory - t(67)=8.35, p<0.01; visual memory depressive versus schizophrenia was better with 4,52 points - t(67)=5.896, p<0.01. On patients having
paranoid schizophrenia versus affective schizophrenia, visual memory was 4,3 points higher and acoustic memory 3,1 points. In major depression, visual
memory 2,37 points had lower scores - t(32)=3.89, p<0.5 and acoustic memory 4,58 points - t(32)=4.66, p<0.1 Conclusions: On a global level of working
memory: in schizophrenic patients have a less functional working memory than depressive patients. Paranoid schizophrenia impacts in a higher degree
the level or working memory processing, compared to the patients with affective schizophrenia. Persons with major depression have a more
dysfunctional working memory than those with other forms of depression. Regarding schizophrenic patients the medication have an influence upon the
degree working memory deficit: patients who are under medication treatment over three weeks are less influenced on the level of their working memory
compared to those who are in the first days of hospitalization.

53
 Comunicare orală
Oral Communication

Monitorizarea pre- şi postoperatorie a statusului cognitiv la pacientul cu diferite tipuri de deficit cognitiv
Pre- and Postoperative Monitoring of Cognitive Status in Patients with Different Types of Cognitive Impairment
Ioana Ioancio (1), Luiza Spiru (1), Alexandru Ioancio (2), Cosmina Mihaela Niculescu (1)
(1) Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, Secția de Geriatrie-Gerontologie și Psihogeriatrie, Otopeni, România
(2) Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, Secția de Chirurgie Generală, București, România

Introducere: Deficitul cognitiv lejer este o condiţie caracterizată printr-un declin cognitiv recent apărut şi care este sub nivelul aşteptat în raport cu vârsta
şi nivelul educaţional al pacientului. Identificarea unui deficit cognitiv la un pacient ce urmează a fi supus unui stres chirurgical este foarte importantă
atât pentru prevenţia, cât şi pentru un diagnostic corect și tratamentul unei boli de memorie preexistente.
Obiectivele cercetării: Studiul a investigat stabilirea unui diagnostic precoce de deficit cognitiv la un grup de pacienţi ce urmează a fi supuşi unei
intervenţii chirurgicale.
Material şi metodă: Studiul s-a desfăşurat în perioada 2015-2017 şi a inclus 787 pacienţi operaţi sau care urmau a fi operaţi. 66,8% au fost femei, 33,2%
bărbaţi, vârsta medie 65,4 ani. Pacienţii au fost internaţi în Clinica de Chirurgie a Spitalului Elias şi au fost evaluaţi preoperator în cadrul Evaluării
Geriatrice Standardizate. 20% dintre pacienţi au avut deficit cognitiv preoperator. Toţi pacienţii au efectuat investigaţie imagistică (CT sau RMN cerebral).
Au fost luate în considerare şi comorbidităţile.
Rezultate: 80% dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu diferite tipuri de deficit cognitiv (lejer, moderat, sever) preoperator. Postoperator, 50% au
prezentat o deteriorare severă a deficitului. 10% dintre pacienţi au prezentat delir acut postoperator. Pacienţii trataţi cu medicaţie de boală de memorie
nu au prezentat fluctuaţii ale statusului cognitiv.
Concluzii: Operaţia prin anestezie, durata, comorbidităţile pot agrava un deficit cognitiv diagnosticat în preoperator.

Introduction: Mild cognitive impairment is a condition characterized by a newly acquired cognitive decline to an extent that is beyond that expected of
age or educational background. Identification of a mild cognitive impairment in a patient undergoing operatory stress is very important for prevention, a
correct diagnosis and treatment regardless of a neurocognitive disease.
The objective of research: Our study investigated the early diagnosis of cognitive impairment in a group of patients undergoing an operation.
Material and methods: Our study was developed between 2015 and 2017 and included 787 patients operated or going to be operated. 66,8 % were
women and 33,2% men, average age 65,4 years old. The patients referred to Elias Hospital - Surgery Clinic Bucharest where they were monitored and
quantitatively assessed preoperative by Standardized Geriatric Evaluation. 20% of patients had a cognitive impairment in preoperative conditions. All
the patients performed an imagistic evaluation (CT scan or MRI cerebral). Comorbidities incidence were assessed.
Results: 80% of patients were diagnosed with different types of cognitive impairment (mild, moderate, severe) in preoperative care unit. In postoperative,
50% had a severe deterioration of their deficit. Acute delirium was present in 10% patients in postoperative unit. The patients who were treated with
medication for memory disorders didn’t present fluctuation in their cognitive status.
Conclusions: Operation by anaesthesia, duration, comorbidities can aggravate a cognitive impairment diagnosed in preoperative period.

54
 Comunicare orală
Oral Communication

Particularități ale comunicării la pacienții cu demență

The Communication’s Particularities of Dementia Patients
Vlad Zdrenghea (1), Paul Vega (2)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Disciplina de Psihiatrie și Psihiatrie Pediatrică, Cluj-Napoca, România
(2) Spitalul Municipal, Secția Psihiatrie, Turda, România

Obiective: Există numeroase date în literatura de specialitate care se referă la faptul că, cel puţin în parte, relaţiile conflictuale cu anturajul, în cazul
pacienților cu demenţă, s-ar datora unor probleme de comunicare.
S-a urmărit verificarea ipotezei conform căreia „pacienţii cu demenţă au alterată capacitatea de comunicare nonverbală, neînțelegând corect limbajul
indirect al expresiilor emoţionale”.
Material și metodă: S-a efectuat un studiu în care s-au utilizat 118 subiecți, divizați în două loturi: unul experimental (56 pacienţi cu demență) şi unul
martor, de control (62 subiecţi fără patologie psihiatrică), utilizându-se ca instrumente de lucru „Mini Mental State Evaluation” (MMSE), „Testul pentru
memoria imediată a cifrelor” şi „Testul expresiilor faciale şi al posturilor”. Pentru prelucrarea datelor statistice s-au folosit programele EXCELL şi SPSS.
Pentru verificarea ipotezei de lucru, în care s-a demonstrat existența corelaţiei dintre degradarea cognitivă a pacienţilor cu demenţă şi incapacitatea de
interpretare a expresiilor faciale, şi a posturilor, s-a calculat coeficientul de corelaţie Pearson (r).
Rezultatele obţinute la testele de interpretare a expresiilor emoţionale ne sugerează următoarele concluzii:
1. Capacitatea de a recunoaște şi de a înțelege mesajele nonverbale exprimate de mimică şi postură, la pacienţii cu demenţă este semnificativ alterată, în
comparaţie cu lotul martor;
2. Există o corelaţie semnificativă între severitatea deteriorării cognitiv, şi incapacitatea de înţelegere şi recunoaştere a limbajului nonverbal.

Objectives: There are several studies in the psychiatric literature, which emphasize that the interpersonal conflicts of patients with dementia are, at least
partially, due to their communication problems. This study aims to evaluate the capacity of the patients with dementia to understand and use the
nonverbal communication. The hypothesis of our study was that “patients with dementia have an altered capacity of nonverbal communication and they
do not understand the indirect language of emotional expressions”
Methods: Our study included 118 subjects, which were divided into two groups - one included patients with the diagnosis of dementia (56), according to
ICD 10 and DSM IV-TR criteria, and a control group - with no psychiatric pathology (62). The patients were assessed with the following instruments: Mini
Mental State Evaluation (MMSE), The Immediate Memory of Numbers Test and The Facial Expressions and Posture Test. The data was analyzed using
EXCEL and SPSS and our hypothesis was verified with the Pearson correlation coefficient.
Results: Our study revealed the fact that the capacity to recognize and understand nonverbal messages through facial expressions and posture of the
patients with dementia is significantly altered in comparison to the control group. There is a significant correlation between the severity of the cognitive
deterioration and the capacity for understanding and recognizing of nonverbal language.
Conclusions: The capacity for interpretation of facial expressions and postures is altered in patients with dementia, leading to deterioration of
relationships. Knowing and assessing these two factors can be useful in a better management of the illness.

55
 Comunicare orală
Oral Communication

Programul educaţional "DA, POȚI" al Profesorului MICHAEL E. BERNARD

Educational Program "YOU CAN DO IT" by Professor MICHAEL E. BERNARD
Gheorghe Silvestrovici, Andreea Silvestrovici
CMI Silvestrovici Gheorghe, Galați, România

Obiectivul principal al programului educațional DA POŢI este să sprijine comunităţile, şcolile şi familiile într-un efort colectiv pentru a îmbunătăţi
rezultatele academice ale copiilor şi adolescenţilor.
Acest program aduce o contribuţie unică pentru identificarea capabilităţilor pe care tinerii au nevoie să le dobândească pentru a reuşi la şcoală, pentru
starea lor de bine şi pentru a avea relaţii pozitive ca buni cetăţeni.
Scopul principal al programului este să dezvolte la copii şi adolescenţi următoarele abilităţi sociale şi emoţionale: încrederea, perseverenţa, organizarea,
înţelegerea cu ceilalţi şi rezilienţa. Aceste cinci fundamente ajută la implementarea a 12 Obiceiuri Mentale sau stiluri de gândire: acceptarea sinelui,
asumarea riscurilor, fii independent, eu pot face asta, depune efort, lucrează din greu, stabileşte obiectivele, planifică timpul, fii tolerant cu ceilalţi, mai
întâi gândeşte, jocul după reguli, responsabilitate socială (îngrijire, devotament, prietenie, cinste, integritate, respect, responsabilitate, înţelegere,
toleranţă, incluziune).
Obiectivul central al programului este, de asemenea, să elimine dificultăţile şi blocajele sociale şi emoţionale: îngrijorare, eşec, procrastinare,
neacordarea de atenţie-deranjarea celorlalţi, sentimentul de a se simţi furios. Programul educational DA, POŢI restructurează Obiceiurile negative ale
minţii şi învaţă explicit Obiceiurile alternative pozitive ale minţii. Programul educaţional DA, POŢI este o necesitate primordială pentru ţara noastră. Avem
editat material instructiv pentru antrenamentul părinţilor, pentru preşcolari şi pentru elevii şcolilor gimnaziale şi liceale de la 6 la 16 ani. Acest program
este un succes sigur dovedit de cei 20 de ani de reuşită academică în lume.

You Can Do It! Education’s (YCDI’s) main purpose is to support communities, schools, and homes in a collective effort to optimize the social, emotional,
and academic outcomes of all young people. Its unique contribution is in identifying the social and emotional capabilities that all young people need to
acquire in order to be successful in school, experience wellbeing, and have positive relationships including making contributions to others and the
community (good citizenship).
• Our core purpose is the development of young people’s social and emotional capabilities, including: Confidence (academic, social), Persistence,
Organization, Getting Along, and Resilience. Central to the development of these 5 Foundations is instilling in young people 12 Habits of the Mind that
support and foster the 5 Foundations, including Accepting Myself, Taking Risks, Being Independent, I Can Do It, Giving Effort, Working Tough, Setting
Goals, Planning My Time, Being Tolerant of Others, Thinking First, Playing by the Rules, and Social Responsibility (includes the values of Caring, Doing
Your Best, Freedom, Honesty, Integrity, Respect, Responsibility, Understanding, Tolerance, and Inclusion).
• Our core purpose is also the elimination of social and emotional difficulties and disabilities (“Blockers”) that constitute barriers to young people’s
learning and well-being, including Feeling Very Worried, Feeling Very Down, Procrastination, Not Paying Attention-Disturbing Others, and Feeling Very
Angry-Misbehaving. YCDI is deliberate in restructuring negative Habits of the Mind that give rise to these Blockers and in the explicit teaching of
alternative positive Habits of the Mind.

56
 Comunicare orală
Oral Communication

Psihoza - sindrom, sindrom, boală

Psychosis - Syndrome, Symptom, Disease
Eda Maliche Ciorabai
Universitatea „Ovidius”, Spitalul Clinic Județean de Urgență, Clinica de Psihiatrie, Constanța, România

Psihoza este un simptom comun multor condiții medicale, psihiatrice, de neurodezvoltare, neurologice, un simptom ce produce perturbări ale funcționării
generale și reprezintă o țintă importantă a evaluării și tratamentului în practica neurologică și psihiatrică
Cuprins
1. Definiția psihozei
2. Clasificările nosologice, modificările recente în clasificarea tulburărilor psihotice primare și criteriile de clasificare descrise în DSM -5 și CIM-10
3. Abordări actuale bazate pe evidența clinică pentru evaluarea și managementul psihozelor primare și secundare. Clasificări actuale, criterii up-date-ate
și abordări pentru evaluarea spectrului schizofreniei și tulburărilor psihotice înrudite, precum și pentru psihozele din condițiile neurologice
4. Ghid practic pentru evaluarea și tratamentul acestor condiții Psihoza este trăsătura definitorie a tulburărilor spectrului schizofreniei, de asemenea o
trăsătura obișnuită dar variabilă a tulburărilor dispoziției și tulburărilor de uz de substanțe, și o caracteristică relativ obișnuită multor condiții
neurodevelopmentale, neurodegenerative neurologice și medicale.
• Paradigma psihiatrică - adaptativă
• Paradigma antropologică discursivă

Psychosis is a common symptom of many psychiatric, neurodevelopmental, neurologic and medical condition, a symptom that determine impairment in
general functioning and represents an important target of evaluation and treatment in psychiatric and neurological field.
Summary
1. Definition of psychosis
2. Nosological classifications, recent changes in classification of primary psychotic disorders and criteria described in DSM-5 and ICD-10
3. Actual approaches based on practical evidence to assess primary and secondary psychosis. Current classifications, updated criteria, and approaches
to assess schizophrenia spectrum disorders and related psychotic disorders and also psychosis in neurological conditions
4. A practical guide to assess and treat these conditions Psychosis is a main feature of disorders of schizophrenia spectrum and is a common but
variable feature of mood disorders, substance use disorders, and a relatively common characteristic in different medical, neurological,
neurodevelopmental, neurodegenerative conditions.
• Psychiatric Paradigm - adaptive
• Anthropological Paradigm - discursive

57
 Comunicare orală
Oral Communication

Aspecte neurobiologice ale adicției la substanțe

Neurobiological Aspects of the Substance Addiction
Lavinia Duică
Universitatea „Lucian Blaga”, Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”, Sibiu, România

Dezvoltarea adicției implică tranziția de la un consum obişnuit la un pattern compulsiv de droguri. Mai întâi însă are loc un fenomen de neuroadaptare, o
modificare continuă a circuitelor neurofiziologice induse de drog care se numeşte dependență fízică.
Dependența fízică de o substanță psihoactivă presupune existența a două procese biologice: toleranța şi sevrajul. Toleranța apare atunci când creierul
reacționează la administrarea repetată a substanței psihoactive prin procesul de neuroadaptare. În momentul când se întrerupe administrarea drogului,
are loc o disbalanță biochimică cu producerea fenomenelor de hiperexcitabilitate. Dependența fízică nu este însă adicție.
Adicția presupune consumul compulsiv, adică un consum continuu de substanță în ciuda consecințelor negative, precum fenomenul de craving.
Fenomenul de adicție are ca substrat neurofiziologic - sistemul de recompensă. Sistemul de recompensă este constituit de circuitul mezocorticolimbic,
care, la rândul lui este format din neuroni dopaminergici cu originea în aria tegmentală ventrală şi proiecția în nucleul accumbens, amigdala, cortexul
prefrontal şi alte structuri ale lobului frontal. Principalul mediator al acestui circuit neuronal este dopamina, dar şi alți neurotranmițători participă la
desfăşurarea acestui proces, cum ar fi GABA, glutamat, serotonina, noradrenalina.
Uzul compulsiv de droguri are la bază, din punct de vedere psihologic, reîntărirea pozitivă ce are ca scop obținerea plăcerii şi căutarea continuă a acestei
gratificări. Reîntărirea pozitivă este asociată cu învățarea al cărui mecanism biologic molecular subiacent este plasticitatea neuronală de la nivelul
hipocampului. În cazul neuroplasticității are loc creşterea AMPc şi BNDF, fosforilarea factorului transcripțional CREB cu activarea transcripției şi sinteza
proteică.

Addiction implies the transition from a regular to a compulsive pattern drug consumption. First, addiction is a neuro-adaptation phenomenon, a
continuous change of the neurophysiological circuits that is induced by the drug and is called physical dependence.
Physical dependence in relation with a psychoactive substance requires two biological processes: tolerance and withdrawal. Tolerance starts when the
brain reacts to the repeating drug administration through the neuro-adaptation process. When the drug administration stop it takes place a biochemical
dis-balance that lead to hyperexcitability. Yet, physical dependence isn’t addiction.
Addiction means compulsive consumption behavior, a continuous consumption in spite of negative consequences, like craving. Addiction has, as a
neurophysiological substrate - the reward system. The reward system is constituted by the mesocorticolimbic circuit and, further, from the dopaminergic
neurons that emerge from the ventral tegmental area to many cerebral structures like nucleus accumbens, amygdala, prefrontal cortex and other frontal
regions. The main neurotransmitter in the mesocorticolimbic circuit is dopamine, but there are other neurotransmitter, like GABA, glutamate, serotonine,
noradrenaline.
Compulsive consumption behavior relies, in a psychologically way, the positive reinforcement due to the seeking pleasure and the continuous
gratification in this matter. Positive reinforcement is associated with learning with his molecular biological mechanism - neuronal plasticity at the
hippocampus. In neuronal plasticity there is a cAMP and BDNF increasing, CREB phosphorylation, transcription activation and protein synthesis.

Burnout
Burnout
Mihaela Staicu (1), Maria Moglan (2), Răzvan Chivu (1), Oana Crețu (3)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, București, România
(2) Societatea Română de Alzheimer, București, România
(3) Spital de Psihiatrie Voila, Câmpina, România

Burn-out-ul este un sindrom legat de stresul cronic la locul de muncă. Sunt trei simptome importante care definesc burn-out-ul: epuizarea emoțională,
cinismul și sentimentul de ineficiență. Ultimii 40 de ani de cercetare au stabilit complexitatea acestui proces și plasează experiența individuală de stres în
contextul organizational mai larg privind relația persoanelor cu munca lor. În această lucrare, am identificat cele mai importante tendințe care
caracterizează acest sindrom, măsurarea burn-out-ului și ne-am focusat pe mijloacele de a-l reduce și direcțiile viitoare pentru cercetarea în domeniul
burn-out-ului.
Cuvinte cheie: stres legat de muncă, context organizațional, managementul stresului.

Burnout is a syndrome related to a chronic stress at work. Three main symptoms define burnout: emotional exhaustion, cynicism and inefficacy. The past
40 years of research has established the complexity of the process, and places the individual stress experience within a larger organizational context of
people's relation to their work. In this paper, we identify the important trends that have characterized this syndrome, the measurement of burnout and
we focus our attention on means of reducing burnout and directions for the future of burnout research.
Keywords: work-related stress, organizational context, stress management

58
 Comunicare orală
Oral Communication

Incidența și tratamentul dependenței la opiacee în România

The Incidence and Treatment of Opioids Addiction in Romania
Paul-Sorin Pletea, Cătălina Hogea
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, București, România

Dependența este o afecțiune primară, cronică a circuitelor cerebrale ale recompensei, motivației și memoriei. Disfuncția acestor circuite duce la
manifestări biologice, psihologice, sociale și spirituale. Aceasta se reflectă într-o căutare patologică a recompensei și/sau a ameliorării disconfortului prin
substanțe sau alte comportamente.
American Society of Addiction Medicine- https://www.asam.org/quality-practice/definition-of-addiction
Tipurile principale de adicții:
#adicții de substanțe - cele mai frecvente: alcool, marijuana, heroină, cocaină, medicamente (benzodiazepine, barbiturice)
# adicții comportamentale - mâncare, calculatoare/internet, pornografie, sex, cumpărături, exerciții fizice.
Adicțiile implică și o tulburare de control a impulsurilor. Din acest punct de vedere ar putea fi incluse la adicții și tulburările clasificate de DSM ca și
tulburări de control a impulsurilor- cleptomania, piromania, dependența de jocuri de noroc, tulburarea explozivă intermitentă.
Neurobiologia adicțiilor - în adicții sunt implicate mai multe circuite neuronale fiecare cu rolul său în inducerea și menținerea adicțiilor.
1. Recompensa - care cuprinde nucleul accumbens/ striatul ventral și nucleul palid ventral
2. Motivația - cortexul orbitofrontal. În urma consumului cronic de substanțe apare o disfuncție a circuitului striato-talamo-orbitofrontal care intensifică
motivația de a procura și consuma substanța de abuz.
3. Învățarea și memoria - amigdala și hipocampul
4. Controlul cognitiv- cortexul prefrontal și girusul cingulat.
În afară de dependența la etanol, în România, cele mai frecvente dependențe sunt cele la marijuana, opiacee, substanțe noi cu proprietăți psihoactive,
stimulante (cocaină, ecstasy, amfetamine).
Dependența la opiacee reprezintă o problemă de sănătate publică prin potențialul ridicat de creștere a incidenței bolilor infecțioase transmise prin
injectare - HIV, HCV, HVB, virusul hepatitic Delta, dar și tuberculoza.
De asemenea sunt foarte important de recunoscut și tratat intoxicația acută cu opioizi și sevrajul.
În România tratamentul dependenței la opiacee se face cu agoniști de receptori opioizi (metadona), agoniști parțiali ai receptorilor opioizi (buprenorfina
în combinație de 1/4 cu naloxona), antagoniști ai receptorilor opioizi (naltrexona). Tratamentul se face în unități publice sau private. O parte din pacienți
sunt incluși în Programul Național de Sănătate Mintală, Subprogramul pentru Toxicomani. În acest program sunt incluse și persoane private de libertate,
programul derulându-se în rețeaua sanitară a Administraței Naționale a Penitenciarelor.
Cuvinte cheie: dependență, opiacee, neurobiologie, neuroreceptori.

Addiction is a primary, chronic disease of brain reward, motivation, memory and related circuitry. Dysfunction in these circuits leads to characteristic
biological, psychological, social and spiritual manifestations. This is reflected in an individual pathologically pursuing reward and/or relief by substance
use and other behaviors.
The main types of addictions are substance addictions (alcohol, marijuana, heroin, cocaine, drugs- benzodizepines, barbiturates) and behavioral
addictions (food, internet/video games, pornography, physical exercises). Addictions imply a dysregulation of impulse control. So in the addiction
category can be included also the impulse disorders.
Neurobiology of addictions - is implied several neurocircuits? Each one with his own role.
1. Reward-accumbens nucleus and ventral pallidus
2. Motivation-orbito-frontal cortex. After chronic use of substances results a dysregulation of striata-thalamic-orbitofrontal circuit which increases the
motivation to get substances and use them.
3. Learning and memory-amygdala and hyppocampus
4. Cognitive control-prefrontal cortex and cyngulate gyrus
In Romania after the alcohol the next frequent substances used are marijuana, opioids, new substances with psychoactive properties and stimulants
(cocaine, amphetamines, ecstasy).
Opioids use is a serious problem of public health considering the risk of transmitting infectious diseases- HIV, hepatitis B and C and tuberculosis.
Also is very important to recognize and treat opioid acute intoxication and withdrawal.
In Romania, the treatment of opioids addiction is with opioid receptors agonists (methadone), opioid-receptors antagonists (naltrexone) and opioid
receptors partial agonists (buprenorphine in combination with naloxone).
The treatment is for inpatients and outpatients and in public facilities and also in private practices.
Some of the patients are included in National Health Program. In this program are included also patients from the penitentiary.
Keywords: adiction, opiates, neurocircuits, neuroreceptors

59
 Comunicare orală
Oral Communication

Programul „Navigând între poli”- Implementarea, în premieră în România, a metodelor psihosociale în

tratamentul tulburării bipolare
The "Navigating Between Poles" Program - Implementation, for the First Time in Romania, of Psychosocial
Methods in the Treatment of Bipolar Disorder
Gabriella Bondoc, Andreea Antoaneta Ștefanache, Oana Munteanu
Clinica Hope, București, România

Obiectiv: Eficiența intervențiilor psihosociale ca tratament add-on în managementul tulburării bipolare a fost dovedită în zeci de studii și metaanalize în
ultimii 15 ani. Cele mai recomandate metode sunt: programul de psihoeducație dezvoltat de Colom și Vieta (PsyE) și terapia interpersonală și a
bioritmurilor sociale (IPRST). PsyE s-a dovedit că reduce numărul recăderilor cu 40%, crește aderența la tratament, scade numărul de spitalizări. În
România, intervențiile psihosociale nu erau implementate în nicio clinică de specialitate. Programul „Navigând între poli” a fost creat în ianuarie 2016, în
Clinica Hope, pentru a corecta această lipsă.
Metoda: A fost studiată literatura de specialitate și au fost identificate cele mai eficiente metode în funcție de gradul de recomandare științifică.
Profesioniștii au fost formați în cele mai recomandate două intervenții (PsyE și IPRST) și a fost creat un program combinat de 12 săptămâni, care să le
îmbine.
Rezultate: Cursul de psihoeducație a fost implementat până în prezent în 3 serii succesive cu un total de 19 pacienți înscriși. Destigmatizarea, creșterea
aderenței la tratament și acceptarea bolii au fost principalele rezultate obținute prin chestionarul de feedback și studiul observațional direct. 78% din
participanți nu au avut reinternări în perioada observată.
Concluzii: Programul „Navigând între poli” a oferit acces pacienților români cu tulburare bipolară la toate variantele de tratament dovedite științific ca
eficiente. Rezultatele obținute în primele luni sunt similare cu cele din studiile internaționale. Protocoale de studii observaționale pe 1 an cu grup control
sunt necesare și vor fi dezvoltate din septembrie 2017.

Objective: The effectiveness of psychosocial interventions as add-on treatment in bipolar disorder management has been proven in dozens of studies
and meta-analysis over the past 15 years. The most recommended methods are: Psycho-education program developed by Colom and Vieta (PsyE) and
Interpersonal and Social Biorhythms Therapy (IPRST). PsyE has been shown to reduce the number of new episodes by 40%, increase adherence to
treatment and decrease the number of hospitalizations. In Romania, psychosocial interventions were not implemented in any specialized clinic. The
"Navigating between Poles" program was created in January 2016 at Hope Clinic to correct this gap.
Method: The literature has been studied and the most effective methods have been identified according to the degree of scientific recommendation.
Professionals were trained in the most recommended two interventions (PsyE and IPRST), and a combined 12-week program was created to combine
them.
Results: The psychoeducation course has been implemented so far in 3 successive series with a total of 19 enrolled patients. Stigmatization decrease,
increased adherence to treatment and acceptance of the disease were the main results obtained through the feedback questionnaire and the direct
observational study. 78% of participants did not have reinstatements in the observed period.
Conclusions: The "Navigating between Poles" program has provided access for Romanian patients with bipolar disorder to all scientifically proven
effective treatment options. The results obtained in the first months are similar to those in international studies. One-year observational study protocols
with the control group are required and will be developed from September 2017.

60
 Comunicare orală
Oral Communication

Implementarea, în premieră în România, a terapiei dialectic-comportamentale în tratamentul tulburării de

personalitate borderline
The Implementation, for the First Time in Romania, of Dialectic-Behavioral Therapy in the Treatment of
Borderline Personality Disorder
Gabriella Bondoc, Oana Munteanu, Roxana Drăghici, Anca Răducan
Clinica Hope, București, România

Obiective: Tulburarea de personalitate borderline este o afecțiune complexă și severă, caracterizată de instabilitate emoțională, grave disfuncționalități
și frecvente comportamente suicidare și parasuicidare. Psihoterapia este principala linie de intervenție iar metodele cu studii de eficiență sunt: terapia
dialectic-comportamentală (DBT), terapia bazată pe mentalizare, terapia focalizată pe schemă, terapia centrată pe transfer, terapia psihodinamică. DBT
reprezintă cea mai studiată metodă și are cele mai numeroase dovezi de eficiență, fiind prima recomandare în toate ghidurile internaționale. Nici una din
aceste terapii nu era disponibilă în Romania ca aplicare comprehensivă și, de aceea, am făcut efortul ca în clinica Hope să se implementeze primul
program complet de DBT.
Metodă: Trainingul specialiştilor a fost realizat în 2016 și din septembrie 2016 s-a dat startul programului ”Găsește-ți echilibrul!”. Terapia DBT constă în 4
paliere care funcționează împreună: curs de abilități de 6 luni, terapie individuală DBT, echipă de intervizare și coaching telefonic în criză. Structura
cursului de abilități este formată din 4 module: mindfulness, reglarea relațiilor interpersonale, reglarea emoțiilor, gestionarea situaţiilor de criză.
Rezultate: 27 de pacienți au fost până în prezent înscriși în program, în cele 2 serii de curs. Actualmente se desfășoară două cursuri de abilități în paralel.
Ca rezultate se remarcă scăderea crizelor emoționale, parasuicidului și consumului de droguri la 88% din participanți.
Concluzii: Implementarea DBT în România este necesară și favorabilă în ameliorarea suferinței pacienților cu borderline. Generalizarea terapiei DBT va
putea oferi acces la tratament unui număr mai mare de persoane afectate. Studii aprofundate sunt necesare pentru mai multe rezultate.

Objectives: The borderline personality disorder is a complex and severe condition characterized by emotional instability, serious dysfunctions, and
frequent suicidal and parasuicidal behaviors. Psychotherapy is the main line of intervention and methods with efficiency studies are: dialectic-behavioral
therapy (DBT), mentalization-based therapy, schema-focused therapy, transference-based therapy, psychodynamic therapy. DBT is the most studied and
with experimental proven efficacy method, being the first recommendation in all international guidelines. None of these therapies were available in
Romania as a comprehensive application and this is the reason we made the effort to implement the first complete DBT program at Hope Clinic.
Method: The training of specialists was done in 2016 and in September 2016 the program "Find your balance!" was launched. DBT therapy consists of 4
poles implemented together: a 6-months skills training, DBT individual therapy, and consultation team and in crisis telephone coaching. The structure of
the skills training consists of 4 modules: mindfulness, regulation of interpersonal relationships, emotional regulation, crisis management.
Results: 27 patients have been enrolled in the program so far in the 2 training series. Two parallel skills training are currently being held. As a result, the
decrease of emotional crises, parasuicide, and drug use was observed in 88% of the participants.
Conclusions: The implementation of DBT in Romania is necessary and favorable in alleviating the suffering of borderline patients. Generalizing of DBT
therapy can provide access to treatment for a greater number of affected people. In-depth studies are needed for more results.

61
 e-Poster
e-Poster

Destructurarea personalității și a intelectului în sindromul Korsakoff alcoolic (prezentare de caz)

Deconstruction of the Personality and Intellect in Korsakoff's Alcoholic Syndrome (Case Presentation)
Simona Trifu (1), George Eduard Carp (2), George Negru (2)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Neuroștiinte / Psihiatrie, București, România
(2) Spitalul de Psihiatrie, Săpunari, România

Motivația: Consumul cronic de alcool, pe fondul predispoziției la comportamente adictive, vulnerabilitate organică cerebrală și mecanisme de apărare de
tip imatur, contribuie la apariția sindromului Korsakoff și a demenței alcoolice cu debut precoce, în cauzul unui pacient de 49 ani, cu un intelect
premorbid înalt.
Ipoteza: Consumul abuziv și vulnerabilitatea biologică conduc la deteriorare neurocognitivă, dezorientare temporospațială, deficite mnezice marcate,
pseudpreminescențe, confuzii identitare.
Metodă: Interviu clinic, observație, monitorizarea evoluției clinice, examinare psihometrică (scale pentru depresie și anxietate), evaluare cognitivă,
profilul personalității, investigație proiectivă.
Rezulate: Sindromul Korsakoff presupune o deteriorare inegală a funcțiilor cognitive în raport cu cel mai înalt nivel de funcționare anterior atins. Implică
amnezie lacunară, care poate îmbrăca forme elective și afectogene. Dezorientarea în istoria personală de viață este modulată biologic de vulnerabilitate
organică cerebrală și jalonată emoțional de triggerii oferiți în interviu. Combinația de tratament antidemențial cu SSRI și tiamină acționează psihodinamic
asupra negării și disocierii, menținând apărarea de a nu se confrunta cu trauma (decesul soției).
Concluzii: Trauma psihologică suprapusă peste un creier vulnerablizat organic de determină particularități ale sindromului Korsakoff de negare a realității
și de funcțioare pe model ecmnezie. Cogniția este inegală în ariile investigate, în funcție de moment și de starea dispozițională a pacientului. Tratamentul
cu SSRI + antidemențiale a acțonat predominant asupra mecanismelor de negare și disociere. Cronologic, medicația a influențat inițial funcția timică și
ulterior testarea realității.

Motivation: Chronic alcohol consumption, on increased susceptibility to addictive behaviors background, organic cerebral vulnerability and defense
mechanisms of immature type, contribute to the occurrence of Korsakoff's syndrome and of alcoholic dementia with early-onset, in a 49-year-old patient
with high premorbid intellect.
Hypothesis: Abusive consumption and biological vulnerability lead to neuro-cognitive deterioration, spatial and time associated disorientation, retrieval
deficits, pseudo-reminiscent deficits, identity confusion.
Method: Clinical interview, observation, clinical evolution monitoring, psycho-metrical examination (scale for depression and anxiety), cognitive
evaluation, personality profile assessment, projective investigation.
Results: Korsakoff's syndrome involves an unequal deterioration of cognitive functions compared to the highest functional level previously reached. It
involves amnesia, which may take elective and affective forms. Disorientation in the personal history of living is biologically modulated by cerebral
organic vulnerability and emotionally marked by interview triggers. The combination of dementia treatment with SSRI and thiamine acts from a
psychodynamic point of view over denial and dissociation, maintaining the defense not to deal with trauma (death of his wife).
Conclusions: Psychological trauma superimposed an organic vulnerable brain, determines the peculiarities of Korsakoff syndrome of denial of reality
and functioning on an ecmnezic model. The cognition is uneven in the investigated areas, depending on the time and the patient's emotional state.
Treatment with SSRI + dementia medication acted prevalent upon the mechanisms of denial and dissociation. Chronologically, the medication initially
influenced thymique function and subsequently reality testing.

62
 e-Poster
e-Poster

Rolul echipei multidisciplinare la o pacientă cu poliartrită reumatoidă și boală neurocognitivă de etiologie

mixtă
The Role of the Multidisciplinary Team in a Patient with Rheumatoid Arthritis and Neurocognitive Disease of
Mixed Etiology
Alexandra Mariela Diaconescu, Diana Viorela Ion, Ioana Ioancio, Luiza Spiru
Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, Secția de Geriatrie-Gerontologie și Psihogeriatrie, Otopeni, România

Obiective: Beneficiile conduitei terapeutice corespunzătoare prin prisma abordării multidisciplinare a pacientului vârstnic imobilizat fără control
terapeutic la domiciliu.
Material şi metode: Pacientă în vârstă de 74 de ani, cunoscută cu poliartrită reumatoidă, diagnosticată în urmă cu 40 de ani, boală neurocognitivă de
etiologie mixtă formă moderat lejeră, tulburare anxios depresivă, sindrom anemic, multiple patologii cardiace, se internează în clinica noastră, adusă ca
urgenţă extrateritorială pentru continuarea investigaţiilor de specialitate, tulburări de mers cu instabilitate, vărsături repetate, precordialgii şi tulburări
electrolitice. Menţionăm că antagonistul de receptor glutamatergic tip NMDA a fost întrerupt în urmă cu aproximativ 2 luni. Biologic: anemie
hiposideremică, hipopotasemie; Urocultură- E.Coli şi Exudat faringian - Candida albicans. Evaluarea geriatrică: MMSE=23/30; Testul orologiului=1/10;
ADL=2/2; IADL=3/8. Investigaţiile imagistice efectuate: CT cerebral (atrofie cerebrală, leucoaraioză, leziuni cerebrale vasculodegenerative, ateromatoză
vasculară); radiografie umăr drept (Subluxaţie cap humeral). S-au efectuat consulturi interdisciplinare: ortopedic (s-a efectuat bandaj Dessault şi recoltare
lichid articular) şi reumatologic (recomandă electrofizioterapie).
Rezultate: Biologic s-a observat corecţia sindromului anemic şi a dispariţiei infecţiilor urinare şi fungice sub administrarea tratamentului conform
antibiogramei. Gerontopsihiatric, în urma reiniţierii antagonistului de receptor glutamatergic tip NMDA şi a inhibitorului selectiv de recaptare a
serotoninei s-a observat dispariţia stării depresive şi reluarea rutinei de îngrijire cotidiană. Locomotor, în urma şedinţelor zilnice de Kinetoterapie în limita
tolerabilităţii, pacienta şi-a reluat mersul.
Concluzii: Administrarea corectă a tratamentului, corectarea deficitelor biologice, coroborarea consulturilor şi investigaţiilor de specialitate printr-o
echipă multidisciplinară şi nu în ultimul rând suportul familiar au făcut ca pacienta să îşi redobândească capacitatea de îngrijire.

Objectives: The benefits of appropriate therapeutic behavior through the multidisciplinary approach of the immobilized elderly patient without
therapeutic control at home.
Material and methods: 74-year-old patient, diagnosed with rheumatoid arthritis 40 years ago, neurocognitive disease of mixed etiology
moderately-moderate form, anxious-depressive disorder, anemic syndrome, multiple cardiac pathologies, is hospitalized in our clinic, brought as
extraterritorial emergency, to continue the specialized investigations, disturbances of walking, repeated vomiting, chest pain and electrolyte
disturbances. We mention that the NMDA type glutamatergic receptor antagonist was interrupted about two months ago. Biologic: iron deficiency
anemia, hypokalemia. Urine culture: E.Coli and pharyngeal exudate: Candida albicans. Geriatric evaluation: MMSE=23/30; Clock drawing test=1/10;
ADL=2/2; IADL=3/8. Imaging investigations: Brain CT (cerebral atrophy, leukoaraiosis, vascular degenerative brain injury, vascular atheromatosis); Right
shoulder radiography (humeral subluxation). Interdisciplinary consultations were conducted: orthopedic (Dessault bandage was performed and articular
fluid harvesting) and rheumatologic (recommend electro-physiotherapy).
Results: Correction of the anemic syndrome and disappearance of urinary and fungal infections was observed under antibiotic treatment an electrolytic
rebalancing solutions. Gerontopsychiatric, following the re-introduction of the NMDA type glutamatergic receptor antagonist and the serotonin selective
serotonin reuptake inhibitor, the depressive state was resolved and the daily routine was resumed. Locomotor, following daily sessions of Kinetotherapy
inherent tolerability, the patient restart walking.
Conclusions: Correct administration of treatment, correction of biological deficits, corroboration of specialized consultations and investigations through a
multidisciplinary team and, last but not least, the familiar support have made the patient regain her capacity for care.

63
 e-Poster
e-Poster

Prevenție, predicție și personalizare în cazul unei paciente cu deficit neurocognitiv lejer și factori de risc
cardiovasculari și metabolici
Prevention, Prediction and Personalization - Key Elements in Approaching a Geriatric Patient with Mild
Cognitive Impairment Associating Cardiovascular and Metabolic Risk Factors
Adriana Manea, Mihaela Marinescu, Ioana Ioancio, Luiza Spiru
Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, Clinica de Geriatrie-Gerontologie și Psihogeriatrie, Otopeni, România

Obiective: Inițierea tratamentului cu memantină în scopul prevenirii evoluției bolii neurocognitive la pacientul vârstnic cu deficit neurocognitiv lejer și
factori de risc cardiovasculari și metabolici constituie o dilemă frecventă pentru clinician. Cazul prezentat reflectă câteva aspecte ale acestei dileme.
Material și metode: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 70 ani, hipertensivă, cu diabet zaharat tip II, triplu by-pass aorto-coronarian, insuficiență
cardiacă congestivă clasa III NYHA, hipertensiune pulmonară medie, ateromatoză carotidiană bilaterală, fibrilație atrială permanentă care se prezintă în
clinica noastră la 10 zile post intervenție de protezare iterativă valvă mitrală biologică și anuloplastie tricuspidiană, pentru insomnie mixtă, dispoziție
depresivă și fatigabilitate. S-a efectuat evaluare biologică și geriatrică standardizată (EGS) ce a inclus MiniMentalStateExamination (MMSE), Testul
orologiului (TO), Testarea fluenței verbale (FV), Scala depresiei geriatrice (GDS), Activities of Daily Living (ADL), Instrumental Activities of Daily Living
(IADL), precum și a factorilor de risc cardiovasculari și metabolici prin scor CHA2DS2-VASc și HAS-BLED. Pacienta a beneficiat de terapia comorbidităților
și a refuzat efectuarea tomografiei cerebrale.
Rezultate: S-au identificat următorii factori de risc: embolie sistemică (CHA2DS2-VASc=6), hemoragic (HAS-BLED=3), metabolic (hipoglicemie), de cădere
(prin anemie, hipoglicemie, aritmie, hipotensiune). EGS a relevat deficit neurocognitiv și funcțional ușor cu depresie moderat - ușoarӑ: MMSE=28/30;
TO=6/10; FV- literă=10 cuvinte/minut, grup semantic=14 cuvinte/minut; GDS=5/15; ADL=6/6; IADL=3/8, și s-a inițiat terapia - memantină și escitalopram cu
evoluție favorabilă.
Concluzii: Inițierea tratamentului cu memantină pentru prevenția evoluției bolii neurocognitive în contextul prezenței riscurilor cardiovascular, metabolic
și de cădere la pacientul cu deficit neurocognitiv lejer pare a fi eficientă pe termen scurt și mediu.

Objective: “To treat or not to treat”: tackling the clinical dilemma regarding the appropriateness of initiating memantine therapy in elderly patients with
mild cognitive impairment (MCI) and cardiovascular and metabolic risk factors.
Materials and methods: A case of a 70-year-old female patient, known with hypertension, type II diabetes mellitus, triple aortocoronary bypass grafting,
NYHA class III cardiac heart failure, moderate pulmonary hypertension, and permanent atrial fibrillation is presented. Patient reports at the Geriatrics
Clinic ten days following mitral valve biological grafting combined with tricuspid valve annuloplasty complaining of sleeplessness, sad affect, and fatigue.
A comprehensive geriatric assessment has been performed, which has included the MMSE test, Clock test, verbal fluency test, ADL and IADL
questionnaires. The CHA2DS2-VASc and HAS-BLED scores have also been calculated. The patient has benefited of comorbidities therapy and has
refused to undergo a brain CT scan.
Results: The assessment has detected the existence of risk factors conducive to systemic embolism (as reflected by a CHA2DS2-VASc score of 6),
hemorrhage (HAS-BLED score of 3), metabolic imbalance (hypoglycemia), and falls (related to anemia, hypoglycemia, hypotension). The geriatric
evaluation revealed MCI, mild overall functional impairment, and mild-to-moderate depression. MMSE=28/30; Clock test=6/10; Phonemic Verbal
fluency=10 words/min; Semantic Verbal Fluency=14 words/min; Yessavage=5/15; ADL=6/6; IADL=3/8. The patient was started on memantine and
escitalopram, with a favorable clinical outcome.
Conclusions: Initiation of memantine treatment can be deemed as a useful measure in preventing short and medium-term progression of the
neurocognitive disorder - in an elderly patient with MCI, with a significant risk for falls, and coexisting cardiovascular and metabolic risk factors.

64
 e-Poster
e-Poster

Management de caz privind un pacient în episod acut psihotic, cu boală neurocognitivă de etiologie mixtă
(vasculară și degenerativă), formă lejeră, decompensată comportamental și funcțional, tulburare depresivă
episod actual moderat și multiple patologii asociate
Case Management Regarding an Elderly Patient with Acute Psychotic Episode, Mild Cognitive Impairment,
Moderate Depressive Syndrome and Multiple Associated Pathologies
Simona Anisia Popa, Cosmina Mihaela Niculescu, Ioana Ioancio, Luiza Spiru
Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, Clinica de Geriatrie-Gerontologie și Psihogeriatrie, Otopeni, România

Obiectivul studiului: Strategia terapeutică privind wash-out al dependenței de benzodiazepine și a automedicației la pacientul vârstnic cu deficit
neurocognitiv lejer și multiple pluripatologii asociate.
Material și metode: Pacient în vârstă de 89 ani, cunoscut cu boală neurocognitivă de etiologie mixtă (vasculară + degenerativă), formă lejeră,
decompensată comportamental și funcțional (scor Hatchinski = 6) și tulburare depresivă pe tratament, episod actual moderat, cu multiple patologii
cardiace, hematologice, infecțioase și pneumologice asociate. Se internează pentru scădere ponderală, inapetență și somnolență marcată oscilând cu
perioade de insomnie mixtă, descriind luna anterioară internării ca o perioadă de „cădere psihică”. La internare pacientul este dezorientat
temporo-spațial, prezintă tulburări de somn, tendința de dromomanie, agitație psihomotorie cu idei delirante, halucinații vizuale (persoane cunoscute și
străini) și auditive (muzică, voci), necesitând supraveghere permanentă din partea personalului medical. S-a inițiat medicație cu inhibitor
antiglutamatergic de tip NMDA, s-a menținut tratamentul cu antidepresiv anxiolitic de tip SSRI și s-au încercat multiple scheme terapeutice (antipsihotice,
antiepileptice și antidepresive atipice), fără succes în primele două săptămâni de la internare întrucât abia atunci s-a aflat de dependența de
benzodiazepine a pacientului, astfel episodul delirant acut a fost greu de interpretat și manageriat inițial.
Rezultate: Pacientul s-a externat stabil hemodinamic, cu remiterea episodului delirant acut, corectarea tulburărilor de somn și reluarea activităților zilnice.
Concluzii: Importanța unui istoric corect al medicației psihiatrice de fond este vitală în stabilirea corectă și eficientă a conduitei terapeutice la pacientul
vârstnic cu polipatologii intricate, istoric precis greu de realizat și tendințe de automedicație/schimbare scheme terapeutice.

The objective of research: Case management regarding benzodiazepine wash-out and self-medication of an elderly patient with mild cognitive
impairment and multiple associated pathologies.
Material and methods: 89 years old patient, known with mild cognitive impairment and moderate depressive syndrome, with multiple cardiac,
hematological, infectious and pulmonary comorbidities. The patient was admitted presenting weight loss, inappetence, and sleeping disorders,
describing the month before being admitted as a “mental breakdown”. At admittance, the patient was spatial and temporal disoriented, with severe
sleeping disorders, dromomania, delirious thoughts, psychomotor agitation, visual and auditory hallucinations (known people and foreigners, music,
strange voices). NMDA receptor antagonist medication was initiated, serotonin antagonist and reuptake inhibitors medication was maintained at
previous dosage and there were multiple attempts of therapeutic strategies (antipsychotics, antiepileptics, and atypical antidepressants) were initiated,
without success though during the first two weeks due to the fact that until then we didn`t know of the patients benzodiazepine addiction, and therefore
the management of the acute delirious episode was initially difficult.
Results: The patient was discharged hemodynamically stable, with the remission of the acute delirious episode, the remission of all sleeping disorders
and regained the ability to conduct normal daily activities.
Conclusions: The importance of a correct personal psychiatric medication history is vital in a correct and effective therapeutic conduct of elderly
pluripathological patients, hard to predict anamnesis and self-medication tendencies/ repeated changes in the medication schematics by the patient's
own will.

65
 e-Poster
e-Poster

Utilitatea biomarkerilor în diagnosticul etiologic al bolilor neurocognitive: prezentare de caz

The Utility of Biomarkers in the Etiological Diagnosis of Neurocognitive Diseases: Case Presentation
Violeta Ion, Cristina Pascari, Ruxandra-Ioana Tudorancea, Florina Cristescu, Ioana Ioancio, Luiza Spiru
Spitalul Universitar de Urgență „Elias”, Clinica de Geriatrie-Gerontologie și Psihogeriatrie, Otopeni, România

Obiectivul studiului: Prezentare de caz a unui pacient cu boală de memorie la care se discută etiologia bolii și utilitatea biomarkerilor în diagnosticul
tipului de boală neurocognitivă.
Material și metode: Pacientă în vârstă de 77 ani este cunoscută cu boală neurocognitivă degenerativă din 2012, pe tratament cu Inhibitor de
acetilcolinesterază inițiat în 2012, la care s-a adăugat inhibitor de receptori glutamatergici de tip NMDA din 2015. Debutul bolii, relatat de către soț, se
află în urmă cu aproximativ 10 ani, cu tulburări de memorie și dizabilități funcționale și de autoîngrijire. Se internează pentru reevaluare geriatrică, clinică
și cognitiv comportamentală. Menționăm că în ultimii 2 ani evoluția bolii a fost rapid progresivă, cu episoade de confuzie, afazie expresivă, depresie
moderat-severă, inversare ritm veghe-somn, incontinență urinară și tulburări severe de mers. S-au folosit pentru evaluarea geriatrică: teste psihologice
(Mini Mental State Examination, Testul ceasului, test Yessavage, test Rey, fluență verbal de literă, fluență verbală de grup semantic), teste funcționale:
ADL (Activities of Daily Living), IADL (Instrumental Activities of Daily Living), Tinetti static, Tinetti dinamic, și markeri imagistici - RMN cerebral nativ -
comparativ 2015 - 2017, și evaluarea clinico-biologică a comorbidităților asociate.
Rezultate: Evidențierea etiologiei neurodegenerative a bolii și necesitatea biomarkerilor genetici pentru precizarea diagnosticului de tulburare
neurocognitivă de etiologie degenerativă.
Concluzii: Pe baza coroborării markerilor biologici, imagistici și psihologici, se susține diagnosticul de boală neurodegenerativă de tip Alzheimer, formă
moderat severă cu debut precoce.

Objective: Case presentation of a patient with memory disease discussing the etiology of the disease and the usefulness of biomarkers in the diagnosis
of the neurocognitive disease type.
Material and methods: A 77-year-old patient is known to have a degenerative neurocognitive illness from 2012, on an acetylcholinesterase inhibitor
treatment initiated in 2012, supplemented with a NMDA-type glutamate receptor-inhibitor since 2015. The onset of the illness, reported by the husband,
is about 10 years ago, with memory disorders, functional and self-care disabilities. The patient gets hospitalized for geriatric, clinical and cognitive
behavior reassessment. We note that the course of the disease has been rapidly progressive in the past 2 years, with episodes of confusion, expressive
aphasia, moderate-severe depression, wake-sleep rhythm reversal, lack of bladder control, and severe walking and equilibrium disorders. The Geriatric
evaluation included: psychological tests (Mini Mental State Examination, Yessavage test, Rey test, verbal fluency in letter, verbal fluency in category
domains), functional tests: ADL (Activities of Daily Living), IADL (Instrumental Activities of Daily Living), static Tinetti, dynamic Tinetti, and imaging
markers - native MRI-comparative 2015-2017, and clinical-biological evaluation of associated comorbidities.
Results: Evidence of the neurodegenerative etiology of the disease and the need for genetic biomarkers for the diagnosis of a neurocognitive disorder of
degenerative etiology.
Conclusions: Based on the corroboration of biological, imagistic and psychological markers, the diagnosis of neurodegenerative disease of the
Alzheimer's type, a moderately severe early-onset form, is supported.

66
 e-Poster
e-Poster

Diagnosticarea tardivă a unei paciente cu ADHD și descoperirea unui pattern familial

Late Diagnosis of a Patient with ADHD and the Discovery of a Familial Pattern
Anca Bradu, Cosmin-Adrian Ungureanu, Emanuel Voina, Oana-Mihaela Nantu, Irina Stanciu, Elena-Rodica Popescu, Irina Săcuiu, Roxana Chiriță
Institutul de Psihiatrie „Socola”, Psihiatrie - Secția VII Acuți - Pavilion B, Iași, România

Introducere: Tulburarea activității și atenției (ADHD) are o prevalență de 5% la copii și 2.5% la adulți, și o frecvență mai mare la genul masculin față de cel
feminin (M:F=2:1 la copii, 1.6:1 la adulți) [1]. 30-50% din copiii afectați continuă să prezinte simptome și la maturitate [2]. Simptomele de neatenție sunt
comune şi copiilor cu IQ redus plasați în condiții de școlarizare inadecvate capacităţii lor intelectuale, făcând dificil diagnosticul diferențial.
Prezentarea cazului: Prezentăm cazul unei paciente diagnosticată cu ADHD abia la vârsta de 26 de ani, întârzierea în diagnostic fiind datorată condițiilor
sociale și supoziției eronate a unui grad ușor de retard mintal. Simptomele de neatenție și hiperactivitate omise în copilărie au condus la multiple
incapacități ale pacientei în viața adultă (alexie, agrafie, acalculie). Din antecedentele heredocolaterale rezultă și un pattern familial de ADHD (mama sa
prezentând caracteristici de ADHD și una din cele 2 fiice ale pacientei în vârstă de 4 ani fiind diagnosticată cu această tulburare).
Discuții: În contextul socio-cultural al pacientei, simptomele au fost considerate normale. În general există o reticență în a pune acest diagnostic la
pacienții cu proveniență rurală, unde lipsesc mijloacele de școlarizare necesare, ADHD fiind confundat cu deficiența mintală și tulburările de
comportament. Însă este un diagnostic important, atât datorită determinismului genetic crescut (75%) [3], cât și influențelor familiale și sociale, cruciale în
prelungirea deteriorării, cât și în apariția altor tulburări (afective, anxioase, de personalitate).
Concluzii: Particularitatea cazului o constituie problema de diagnostic cu întârzierea punerii acestuia, și descoperirea eredității ADHD.

Introduction: Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) has a prevalence of 5% in children and 2.5% in adults, and a higher frequency in males than
in females (M:F=2:1 in children, 1.6:1 in adults) [1]. 30-50% of the affected children continue to have symptoms into adulthood [2]. The symptoms of
inattention are also common among children with a low IQ and placed in academic settings inappropriate for their intellectual capacities, making a
difficult differential diagnosis.
Case report: We present the case of a female patient diagnosed with ADHD at the age of 26, the delay in diagnosis being due to her social conditions
and the erroneous supposition of a mild intellectual disability. The inattention and hyperactivity omitted in childhood have led to multiple inabilities in the
patient’s adult life (alexia, agraphia, acalculia). A familial pattern of ADHD was discovered from the patient’s family history (her mother with ADHD
characteristics and one of her 2 daughters diagnosed with ADHD at the age of 4).
Discussions: In her socio-cultural context, the patient’s symptoms were considered normal. In general, there is a reluctance in diagnosing this disorder in
patients from rural backgrounds without the necessary learning possibilities, ADHD being confused with mental deficiency and behavioral disorders. But
it is an important diagnosis, due to the increased genetic determinism (75%) [3], and to the familial and social influences, crucial in prolonging the
deterioration and also in developing other disorders (affective, anxious, of personality).
Conclusions: The particularity of the case is represented by the delay in diagnosis and the discovery of an ADHD heredity.

67
 e-Poster
e-Poster

Demenţa cu corpi Lewy - întotdeauna un diagnostic provocator

Lewy Body Dementia - Always a Challenging Diagnosis
Eugenia Irene Davidescu (1), Cătălina Tudose (1), Andreea Mîță (2), Nicoleta Popa (3)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Neuroștiințe Clinice, Spitalul Clinic Colentina Neurologie II, București, România
(2) Spitalul Clinic Colentina, Neurologie II, București, România
(3) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica II, București, România

Obiectiv: Diagnosticul diferenţial al tulburărilor de memorie cu debut precoce, la pacientă fără antecedente personale patologice.
Metodă: D.E în vârstă de 50 ani se prezintă pentru evaluare în Clinica de Psihiatrie în mai 2017.
Prima internare într-o secţie de psihiatrie a fost în 2015 pentru episoade confuzionale asociate cu halucinaţii vizuale; pacienta avusese o scădere
insidioasă a randamentului util, cu debut de un an, ceea ce determinase concediu medical prelungit. IRM cerebral nu a evidenţiat modificări patologice;
prin urmare, a fost diagnosticată cu demenţă Alzheimer cu debut precoce şi s-a iniţiat tratament cu antipsihotic atipic (Olanzapina), valproat de sodiu,
inhibitor selectiv al recaptării serotoninei şi inhibitor colinesterază în asociere cu antagonist de receptor NMDA, iar pacienta a fost pensionată. Evoluţia a
fost progresivă, cu tulburări de comportament şi episoade de agitaţie psihomotorie, motiv pentru care a fost reevaluată în februarie 2017, dar tratamentul
nu a fost modificat.
Internarea actuală pentru reevaluare clinică survine în contextul unor episoade confuzionale, asociind bradikinezie marcată cu tulburări de mers.
Examenul neurologic a evidenţiat sindrom parkinsonian, iar la evaluarea neurocognitivă rezultatul MMSE a fost 17/28. IRM cerebral repetat a vizualizat
uşoară atrofie difuză corticală supratentorială. A fost efectuată puncţia lombară: fără modificări ale biomarkerilor. Tratamentul a fost modificat cu
quetiapină și rivastigmină.
Rezultate: Evoluţia clinică a pacientei şi noile evaluări paraclinice au concluzionat că pacienta întruneşte criterii de demenţă probabilă cu corpi Lewy
(DLB).
Concluzii: Tulburările cognitive cu debut precoce, la care se asociază ulterior halucinaţii vizuale şi sindrom parkinsonian, sunt sugestive pentru DLB.

Objectives: Differential diagnosis of memory troubles in a young patient without any pathological antecedents.
Methods: D.E, female, 50 years old came into the psychiatric clinic for assessment in May 2017. First clinical admittance in a psychiatric department was
in 2015 for a confusional state with visual hallucinations; patient had an insidious decreasing of her work duties that started a year ago, which lead to
prolonged medical leave. Cerebral MRI didn’t show any pathological features so that after this first hospitalization she was diagnosed with Alzheimer
disease-early onset and started treatment with atypical antipsychotic (Olanzapine), sodium valproate, selective serotonin reuptake inhibitor and
cholinesterase inhibitor in association with NMDA Receptor antagonist and she was retired. Evolution was progressive, with behavioural troubles and
episodes of psychomotor agitation so that in February 2017 she was reassessed but treatment was not changed. Actual admission was done for
reassessment because patient presented confusing episodes, severe disorientation, and also marked bradykinesia with gait disorder. Neurological
examination revealed a parkinsonian syndrome and neurocognitive assessment pointed out MMSE 17/28. Cerebral MRI was repeated and showed mild
cortical diffuse supratentorial atrophy and a lumbar puncture was also performed for differential diagnosis with Alzheimer disease: without any changes
of biomarkers. Treatment was changed with quetiapine and rivastigmine.
Results: Corroborating the patient's evolution and paraclinically new assessments, it was concluded that this patient has criteria of probable dementia
with Lewy Bodies (DLB).
Conclusions: Early onset cognitive disorders with insidious evolution, subsequent visual hallucinations and parkinsonian syndrome must always make us
think about DLB.

68
 e-Poster
e-Poster

Tablou clinic psihotic schizofreniform în sifilisul terţiar. Studiu de caz

Syphilis Infection Presenting as Schizophrenia. Case Study
Adrian Cantemir (1), Dănuţ Teodor (2)
(1) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Institutul de Psihiatrie „Socola”, Disciplina Psihiatrie, Iaşi, România
(2) Spitalul Clinic de Boli Infecţioase, Secţia Clinică II, Iaşi, România

Obiectiv: Este prezentat cazul unei paciente de 33 de ani, fără antecendente personale patologice medicale şi psihiatrice, la care debutează brusc un
sindrom psihotic de intensitate severă, dominat de agitaţie psihomotorie și idei delirante de urmărire.
Metodă: Iniţial au fost efectuate următoarele evaluări medicale: examen psihiatric, evaluare boli infecţioase, evaluare neurologică și dermatologică.
Starea clinică a pacientei a fost observată pe parcursul spitalizărilor şi controalelor ambulatorii. În plus, pacienta a fost evaluată psihologic înainte și la 2
luni după tratament.
Rezultate: Evaluările clinice și de laborator au evidențiat prezența infecţiei cu Treponema Pallidum. Pacienta a urmat tratament psihotop și tratament
antibiotic concomitent pentru infecția cu sifilis. Deteriorarea cognitivă și sindromul psihotic au fost evaluate repetat.
Concluzii: În absenţa diagnosticării şi tratamentului, aproximativ 30% dintre pacienţii care contactează infecţia luetică ajung să dezvolte forma terţiară,
iar una din variante este reprezentată de neurosifilis. Acesta poate avea manifestări clinice dominate de sindroame psihiatrice: manie, depresie, psihoze
sau demenţă. Aceste variante clinice ne readuc în atenţie excluderea psihozele organice în etapa de diagnostic diferenţial al schizofreniei. Deși în
România se aplică în mod obișnuit screeningul infecției cu sifilis, etapele ulterioare de stadializare și tratament pot pune în dificultate clinicieni din
diferite specialități. Punerea în practică a unui protocol convenit ar putea reduce aceste dificultăți și ar îmbunătăți viața pacienților noștri.

Objective: The authors present a case of a 33-year-old previously healthy woman with acute onset of agitation and delusional ideas.
Method: A psychiatric, infectious disease, neurological and dermatological workups were performed at the beginning of the treatment. The clinical
status of the patient was observed throughout the course of her hospitalizations. Additionally, a neuropsychological evaluation was administered before
treatment and 2 months after treatment.
Results: Laboratory and clinical findings revealed the presence of untreated syphilis. Subsequently, the patient was treated with psychotropic
medication and concurrent antibiotic treatment for syphilis infection The cognitive state and psychotic syndrome have been evaluated several times.
Conclusions: If left untreated, 30% of patients may develop tertiary syphilis, which can manifest as neurosyphilis. Neurosyphilis can present a variety of
behavioral symptoms, including mania, depression, psychosis or dementia syndrome. This case emphasizes the importance of excluding organic
psychoses in the differential diagnosis of schizophrenia. Although in Romania the screening of syphilis infection is routinely applied, the subsequent
stages of clinical staging and treatment can challenge clinicians from different specialties. It is necessary to apply an accepted protocol in order to
reduce these difficulties and improve the lives of our patients.

69
 e-Poster
e-Poster

Agresivitatea la pacientul cu tulburare depresivă

The Aggressive Behaviour in a Patient with Affective Disorder
Diana Ignat (1), Anca Micu (1), Diana Moldovan (1), Mihaela Citiriga (1), Adriana Mihai (2)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie, Medicină Generală, Târgu Mureș, România
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie, Psihiatrie, Târgu Mureș, România

Obiectivul studiului este evaluarea comportamentului agresiv la pacienții internați cu diagnosticul de tulburare afectivă.
Material și metodă: Studiul este unul observațional, realizat pe o perioadă de 6 luni și include toți pacientii diagnosticați cu Episod Depresiv Major și/sau
Tulburare Afectivă Depresivă Recurentă, internați în perioada menționată pe secția Psihiatrie Gheorghe Marinescu Tîrnăveni, jud. Mureș.
Rezultate: Lotul a cuprins un număr de 125 de pacienți cu vârsta medie de 40 ani. Tulburarea depresivă asociată cu agresivitate a fost mai frecventă la
sexul feminin 52% și la pacienți ce provin din mediul urban (60%). Ideile autolitice au fost prezente la 69,9%, cu precădere la sexul feminin (72,5%). În
funcție de tipurile de tentative autolitice, cele mai frecvente au fost consumul de medicamente 14,4%, urmat de tentativa de spânzurare 13,6%. După tipul
de agresivitate, rezultatele studiului au arătat: agresivitatea verbală (75%), agresivitatea fizică (46%), agresivitatea față de oameni (30%), agresivitatea
față de animale (16%) a fost mai frecvente la sexul masculin, iar agresivitatea față de obiecte mai frecventă la sexul feminin.
Concluzii: Tulburarea depresivă asociată cu agresivitate a fost mai frecventă la sexul feminin 52%, ideile autolitice apărând la 72.5% dintre femei, la 69%
dintre subiecți au existat diferite tipuri de tentative autolitice premergător internării. Comportamentul agresiv a fost mai violent și cu risc mai mare la
sexul masculin.
Cuvinte cheie: tulburare depresivă, agresivitate, tentativă autolitică

The objective of the study is to evaluate aggressive behavior in patients admitted with the diagnosis of affective disorder.
Material and method: The study is an observational one, conducted over a 6-month period and includes all patients diagnosed with Major Depressive
Episode and/or Recurrent Depressive Affective Disorder, admitted during the period mentioned on the Gheorghe Marinescu Psychiatry Department
Tîrnăveni, Mureş County.
Results: The group comprised 125 patients with an average age of 40 years. The aggressive depressive disorder was more common in females 52% and
in urban patients (60%). Autolithic ideas were present at 69.9%, mostly female (72.5%). Depending on types of autoliticized attempts, the most frequent
were drug use 14.4%, followed by hanging 13 6%. According to the type of aggressiveness, the results of the study showed: verbal aggression (75%),
physical aggression (46%), aggression towards humans (30%), aggression towards animals (16%) were more common in males and aggressiveness Of
more frequent objects to female sex.
Conclusions: Depressive disorder associated with aggression was more common in 52% females, with autolytic ideas appearing in 72.5% of women, and
69% of subjects had different types of autolititis attempts prior to admission. Aggressive behavior was more violent and with a higher risk for males.Key
words: Depressive disorder, aggression, suicide attempts.

70
 e-Poster
e-Poster

Metode de ergoterapie în Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”

Occupational Therapy Methods in the “Dr. Gheorghe Preda” Psychiatric Hospital
Ciprian-Ionuț Băcilă (1), Claudia Elena Anghel (2), Cristina Gabriela Oroian (3)
(1) Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”, Secția Psihosomatică, Sibiu, România
(2) Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”, Secția Clinică Psihotici Femei, Sibiu, România
(3) Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”, Secție Cronici, Sibiu, România

Ergoterapia este terapia prin activitate ce foloseşte activităţi şi metode specifice pentru dezvoltarea, ameliorarea sau refacerea capacităţii de a desfăşura
activităţile necesare vieţii zilnice, de a compensa disfuncţii şi de a diminua deficienţele fizice şi psihice. Din nevoia de a stimula capacitatea cognitivă,
capacitatea restantă de muncă şi de a destigmatiza pacientul internat în regim cronic, s-a subliniat importanţa în continuitatea aplicării metodelor de
ergoterapie (terapie prin artă, culinoterapie, etc).
Obiectivele studiului: Scopul primordial este cel medical, de promovare a sănătăţii mintale, apoi cel socio-economic, urmărindu-se efectul terapeutic prin
muncă, prin activitate. S-a subliniat necesitatea şi importanţa ergoterapiei în cadrul spitalului de psihiatrie în secţiile de bolnavi cronici. S-a urmărit
reinserția psihosocială, creșterea abilităților sociale, dezvoltarea relațiilor interumane.
Material şi metode: 40 paciente femei cronice şi 50 pacienţi bărbaţi cronici, la care s-au aplicat diferite metode de ergoterapie.
Rezultate: Îmbunătăţirea capacităţii cognitive, a achiziţiilor, a capacităţii restante de muncă şi creşterea capacităţii de comunicare şi relaţionare.
Concluzii: S-a constatat eficiența ergoterapiei la pacienții cronici, augmentând rezultatele tratamentului medicamentos.

The importance of emphasizing the continuity of methods for occupational therapy has been achieved through the need to stimulate cognitive capacity,
the remaining work capacity and to destigmatize the patient hospitalized in a chronic regime.
Objectives of the study: It was emphasized the necessity and importance of occupational therapy in a psychiatric hospital, especially in the chronic
department. There were pursued the psychosocial reinsertion, the ability to grow social relationships, to develop interhuman relationships.
Material and methods: 40 female chronic women and 50 chronic male, patients to whom different methods of occupational therapy have been applied.
Results: Improving cognitive capacity, cognitive acquisition, outstanding work capacity and increasing communication and networking capabilities
Conclusions: The efficiency of occupational therapy in chronic patients was found to increase the results of the medical treatment.

Psihiatria comunitară - o abordare multidisciplinară

Community Psychiatry - a Multidisciplinary Approach
Liana Kobylinska (1), Elena Tudorache (1), Sanda Luminița Mihai (1), Valy Mariana Besoiu (2), Gheorghița Paraschiv (1), Ioana Viziteu (1), Mirela Militaru (1),
Mircea Denis Lupușoru (3)
(1) Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, Psihiatrie Pediatrică, București, România
(2) Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, Management, București, România
(3) Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, Director Medical, București, România

Centrul de Sănătate Mintală Copii (CSM Copii) al Spitalului de Psihiatrie Titan are în evidență peste trei mii de copii cu patologie psihiatrică. Obiectul
prezentrului studiu este să investigheze evoluția cazuisticii din CSM de la înființarea acestuia până astăzi. În vederea îndeplinii acestui scop, au fost
analizate numărul de prezentări pe lună, distribuția pacienților în funcție de mediul de proveniență și de vârstă, distribuția categoriilor diagnostice pe
lună, precum și numărul de recomandări de evaluare în cadrul altor specialități medicale. Totodată, în mod randomizat, au fost selectate 500 de cazuri
care au fost analizate în funcție de tipul diagnosticului pentru a stabili necesitatea probabilă de continuare a evaluării ulterioare în cadrul serviciilor de
psihiatrie adulți, după împlinirea vârstei de 18 ani. Pe acest lot de 500 de subiecți, selectat în mod randomizat, a fost analizată și incidența bolilor psihice
raporatate în familiile copiilor evaluați în cadrul CSM. Rezultatele pun în vedere numărul mare de copii cu patologii cronice care se adresează CSM și care
vor avea apoi nevoie de management adecvat al cazului în cadrul serviciilor destinate adulților, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza rezultatelor obținute, poate fi concluzionată nevoia creșterii la nivel local și național de servicii integrate de psihiatrie comunitară, care să permită
o abordare terapeutică adecvată nevoilor pacienților.

The Children Mental Health (CMHC) Center of the Titan Psychiatry hospital currently has registered over 3000 children with psychiatric pathologies. The
goal of the present study is to investigate the evolution of the cases in the CMHC since its founding. In order to achieve this goal, the total number of
consults per month and the environment, age, sex and diagnosis category distribution were checked. The recommendations for evaluation in other
services have also been registered. Out of all the cases, 500 were randomly selected in order to be analyzed for the prognosis of their diagnosis in
terms of future need of adult psychiatry services, after the patient turns 18. This randomly selected subgroup was also employed to check the incidence
of psychiatric pathologies in the family members.
Based on our results, it may be concluded that local and national community psychiatry services that will allow for the best standard of care for the
patient need to be built.

71
 e-Poster
e-Poster

Fractali în mintea noastră: teoria haosului în psihiatrie

Fractals in Our Mind: Chaos Theory in Psychiatry
Radu Ocrain (1), Alina-Isabela Curt (1), Andra-Ioana Dobrin (2)
(1) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Secția IV Clinic, București, România
(2) Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Secția VIII Clinic, București, România

Din perspectiva matematicii, dinamica poate fi liniară sau non-liniară. Ecuațiile liniare funcționează pentru un număr de probleme din știință. Pentru a
explora modificări la nivel sistemic sunt folosite ecuații non-liniare, non-aditive. Sistemele non-liniare prezintă tendința la convergență, rezultând în
pattern-uri. Aceste pattern-uri primesc numele de atractori atunci când exprimarea lor grafică prezintă modificări periodice. Există numeroase tipuri de
atractori, dar cei haotici au cel mai mare potențial de aplicabilitate în psihiatrie. O ilustrare practică a acestor concepte este fractalul, un obiect format
dintr-un pattern care se repetă în același grad de detaliu indiferent de gradul de magnificare, caracteristică denumită auto-similaritate.
Pentru această lucrare am analizat literatura de specialitate în care e studiată legătura dintre teoria haosului și sănătatea mintală, mai ales în cazul
schizofreniei și tulburării afective bipolare.
Lucrările studiate ilustrează modele dinamice și haotice atât pentru schizofrenie, cât și pentru tulburarea afectivă bipolară. S-au găsit exemple de
răspunsuri haotice la stimuli inițiali în schizofrenie, unde suprastimularea poate fi în mod paradoxal corelată cu simptomele negative și catatonia. În cazul
tulburării afective bipolare s-a analizat ipoteza atractorilor. Se consideră că dispoziția este determinată de un singur atractor în cazul subiecților sănătoși,
care este distrus și înlocuit cu doi atractori cu legături haotice în cazul pacienților bipolari. Analiza fractală poate fi utilizată și pentru determinarea cu o
mai mare acuratețe a modificărilor imagistice în cazul pacienților psihiatrici. Rezultatele inițiale indică teoria haosului ca pe o ipoteză validă în psihiatrie,
însă cercetarea în domeniu trebuie continuată.

From a mathematical perspective, dynamics can be linear or non-linear. Linear equations work well for a number of problems in the physical sciences.
To explore systemic change, non-linear, non-additive equations are used. Non-linear systems tend to settle down or converge over time, resulting in one
of four typical patterns. These patterns, when graphed in diagrams exhibiting periodic changes in behavior, are called attractors. There are many types
of attractors, but the main interest in psychiatry is for chaotic attractors. A practical translation of this is the fractal, an object consisting of a pattern that
when magnified, reveals repetitive levels of detail so that a similar structure exists on all scales., exhibiting self-similarity.
For this paper, we studied the available research correlating chaos theory and mental health, especially schizophrenia and bipolar disorder.
The papers we reviewed show dynamic and chaotic models for both schizophrenia and bipolar disorder. Examples have been found of chaotic
responses to initial stimuli in schizophrenia where overstimulation or sensory overload may be paradoxically associated with negative symptoms, fixity,
or even catatonia. Meanwhile, regarding bipolar disorder, the attractor hypothesis has been analyzed. It is thought that the mood of healthy individuals
hinges on a single strange attractor, while in patients suffering from bipolar disorder, it is destroyed and replaced by two attractors linked by chaotic
transients. Fractal analysis can also be used to more accurately determine MRI changes in mental patients. The initial results indicate chaos theory as a
valid approach in psychiatry, but further research is needed.

72
 e-Poster
e-Poster

Care este rolul vizitelor în penitenciar în procesul de desistență sexuală? Perspectiva persoanelor private de
libertate în contextul românesc
What is the Role of Prison Visits in the Sexual Desistance Process? The Prisoners’ Perspective Within a
Romanian Prison Context
Marius Dinescu
Coventry University, School of Psychological, Social and Behavioural Sciences, Coventry, UK

Studiile recente au subliniat efectele pozitive ale vizitelor în penitenciar asupra reintegrării sociale a personelor private de libertate. Una din explicațiile
acestui efect face referire la rolul vizitelor în menținerea relațiilor sociale de suport și importanța acestor relații în depășirea unor dificultăți de reintegrare
precum șomajul sau problemele economice. Însă, majoritatea acestor studii au vizat populația carcerală generală și nu au fost concentrate pe acei
indivizi ce au fost condamnați în urma unor fapte de natură sexuală. De asemenea, există un număr foarte redus de studii publicate ce investighează
rolul vizitelor în penitenciar sau importanța relațiilor sociale în procesul de desistență sexuală în contextul legal, cultural și social al României. Așadar,
studiul de față a investigat acești factori prin 10 interviuri semi-structurate realizate cu persoane condamnate pentru fapte de natură sexuală într-un
penitenciar din România. Aplicând o analiză tematică a interviurilor, au reieșit 4 teme generale: a) Dificultățile întâmpinate de familii în efectuarea
vizitelor în penitenciar; b) Dublul rol al acestor vizite; c) Importanța relațiilor sociale pe perioada pedepsei și d) Procesul de desistență în contextul
românesc. Rezultatele au demonstrat că aceste vizite reprezintă cea mai benefică metodă de menținere a contactului cu familia pe perioada pedepsei și
că această populație carcerală va întâmpina numeroase dificultăți de reintegrare precum posibilitățile limitate de angajare sau izolarea socială. Luând în
considerare aceste rezultate, studiul propune o serie de recomandări pentru a face procesul de vizitare accesibil tuturor persoanelor private de libertate,
cât și pentru a reduce dificultățile de reintegrare.

Recent research has highlighted the positive effects of prison visitation on resettlement outcomes. One of the explanations of this effect revolved around
the visits’ role in the maintenance of the prisoners’ social support networks and these networks’ importance in overcoming post-release difficulties such
as unemployment or financial hardship. However, most of this research has been conducted on general carceral populations and not specifically
directed at those individuals convicted of sexual offenses. Moreover, there also appears to be a significant lack of published studies investigating the
role of prison visits or social support networks in sexual desistance process within the Romanian legal, cultural and social context. Thus, this study aimed
to investigate these issues by conducting 10 semi-structured interviews with individuals currently serving a sentence for a sexual offense in a Romanian
Prison. Having employed a Thematic Analysis of the study’s data, 4 general themes emerged: a) Families’ difficulties in maintaining prison visitation; b)
The dual role of the open prison visit; c) The importance of the social support networks during the sentence and d) The desistance process in the
Romanian context. The results demonstrate that prison visits represent the most beneficial method of maintaining contact with family or friends during
confinement and that this carceral population will face numerous post-release difficulties such as limited employment opportunities or social isolation.
Considering these findings, policy implications are discussed to both make visitation more accessible to all prisoners as well as potentially reducing
resettlement difficulties.

Doze maximale ale psihotropelor - studiu comparativ în România, Marea Britanie, Franța, Suedia și Israel
Maximum Dosage of Psychotropes - Comparison Between Romania, UK, France, Sweeden and Israel
Alina Elena Miu (1), Claudiu Cârmaciu (2), Alize Nigon (3), Monica Vârlan (4), David Serfaty (5), Cosmin Ghimpu (6)
(1) Albion Medical, Psihiatrie, București, România
(2) Psihiatru consultant, Mod Essex, Bristol, UK
(3) CH Sarreguemines, Psihiatrie, Sarreguemines, Franța
(4) CH Stockholm, Psihiatrie, Stockholm, Suedia
(5) CH TelAviv, Psihiatrie, Tel Aviv, Israel
(6) Albion Medical, București, România

Studiu comparativ al dozelor maxime utilizate în psihiatrie în 4 țări europene și Israel, conform recomandărilor ghidurilor naționale.
Discuții pe tema diferențelor de doze utilizate în funcție de țară.

Comparison between the maximum dosage of psychotropes in 4 European countries and Israel, according to the national guidelines. Discussions about
the differences in every country

73
 e-Poster
e-Poster

Antipsihoticele la pacienții vârstnici cu demență - Studiu pilot

Antipsychotics in Elderly Patients with Dementia - Pilot Study
Anca-Ioana Stanomirescu, Maria Bonea, Ioana Valentina Micluția
Spitalul Clinic Județean de Urgență, Psihiatrie, Cluj-Napoca, România
Introducere: Neexistând protocoale specifice, antipsihoticele se administrează frecvent ,,off label’’ în demență, fiind necesare mai ales pentru controlul
tulburărilor comportamentale și al simptomelor psihotice, când beneficiile depășesc riscurile cardiovasculare.
Obiectiv: Determinarea modului de prescriere a neurolepticelor la pacienții vârstnici cu demență.
Material şi metode: Studiul de față este unul pilot, retrospectiv, longitudinal. Utilizând baza de date AtlasMed (sistemul informatic al Spitalului Clinic
Județean Cluj), au fost selectați pacienții de peste 65 de ani, diagnosticați cu demență, internați pe Secția de Psihiatrie a Spitalului Clinic Județean de
Urgență Cluj, în perioada 01.01.2013-30.06.2013, fiind urmăriți timp de 4 ani. S-au exclus pacienții mai tineri de 65 de ani, cei diagnosticați cu
schizofrenie, tulburare delirantă, tulburări afective cu elemente psihotice, sevraj alcoolic. S-au urmărit tipul, doza, numărul de antipsihotice, durata și
indicația administrării.
Rezultate: Dintre cei 75 de pacienți cu diagnosticul de demență, 29 au întrunit criteriile de includere (vârsta medie de 74.79 ani, 55.17 % femei), 65.52%
au fost pierduți din evidențe în decurs de 4 ani. Cele mai utilizate antipsihotice au fost: Haloperidol (26.32%), Tiapridal (24.56%) și Quetiapina (17.54%),
indicate cel mai frecvent pentru simptome psihotice (halucinații și idei delirante) în 23.53% din cazuri, respectiv insomnie (19.6%), agitație psihomotorie și
simptome depresive (13.72%). Monoterapia a fost folosită în 44.83% din cazuri, recurgându-se la polipragmazie în special pe durata internării (55.17%).
Concluzii: Cele mai folosite neuroleptice rămân cele clasice, preferate pe durata spitalizării, dintre cele atipice fiind preferate cele cu minime efecte
extrapiramidale.

Background: Given the fact that there are no specific protocols, antipsychotics are often prescribed “off-label” in dementia. They are often required in
psychosis and behavioral disorders when immediate benefits overcome cardiovascular risks.
Objectives: The aim of this study is to establish the way in which antipsychotics are prescribed in elderly patients with dementia.
Material and method: This is a pilot, retrospective, longitudinal study. Using the AtlasMed database (the digital database of The Emergency County
Hospital Cluj) we selected dementia diagnosed 65-year-old patients, admitted to the Psychiatric Ward at The Emergency County Hospital Cluj, between
01.01.2013 and 30.06.2013, and followed for 4 years. Patients younger than 65, as well as those with schizophrenia, chronic delusions, affective
disorders with psychotic features, alcohol withdrawal, were excluded. We monitored the antipsychotic type, dose, number, duration of treatment and
indications.
Results: Among the 75 selected patients, 29 (38.67%) met the inclusion criteria (the average age was 74.79 years, 55.17% were women), 65.52% had no
follow-ups during the 4 years. Haloperidol (26.32%), Tiapride (24.56%), Quetiapine (17.54%) were the most frequently used antipsychotics. These were
prescribed for psychotic symptoms (delusions, hallucinations) in 23.53% of the cases, insomnia (19.6%), agitation and depressive symptoms (13.72%).
Monotherapy was used in 44.83%, polypragmasia was used especially for in-patients (55.17%).
Conclusion: Classical antipsychotics remain the most used, especially during the inward time. Among the atypical antipsychotics, those with minimal
extrapyramidal side effects are preferred.

74
 e-Poster
e-Poster

Variații fenotipice ale agregării familiale în schizofrenie

Phenotypic Variations of Family Aggregation in Schizophrenia
Marcel-Alexandru Găină (1), Marina Buzuț (1), Corina Palade (1), Adina Cramă (1), Irina Guriţă (1), Vasile Chiriță (1), Alexandra Boloş (1), Cristina Nedelcu (1),
Roxana Chiriță (2)
(1) Institutul de Psihiatrie „Socola”, Psihiatrie/VII Acuți/PS1, Iași, România
(2) Institutul de Psihiatrie „Socola”, Psihiatrie/VII Acuți/VIF, Iași, România

Introducere: Odată cu ediția a 5-a a DSM, au fost eliminate subtipurile schizofreniei, aspect pe care cel mai probabil, îl vom regăsi și în ICD 11. Începând
cu anul 1951 (DSM-1), schizofrenia este încadrată ca tulburare psihică, aflată la granița dintre boală și sindrom. În absența elucidării unor mecanisme
etiopatogenice clare ale acestei tulburări, componenta ereditară rămâne un important factor de risc în schizofrenie.
Obiective: Scopul acestei lucrări este de a studia caracteristicile agregării familiale a schizofreniei cu forme ale tulburărilor afective, pornind de la
exemplul unei familii cu părinți consangvini și corelând rezultatele noastre cu ultimele studii referitoare la acest subiect.
Material și metodă: Această lucrare constă în prezentarea a șapte cazuri clinice (cu detalierea a 3 dintre ele, cu diagnosticul de schizofrenie), membri ai
unei familii cu patologie din spectrul psihozelor, aflate în evidența Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași. Prin documentarea retrospectivă și alcătuirea
unei psihogenograme familiale, am obținut o perspectivă de ansamblu asupra patologiei psihiatrice a întregii familii.
Rezultate: Diagnosticarea schizofreniei este mai frecventă în cazul unei familii consangvine.
Dorim să subliniem impactul major al măsurilor de reintegrare socială a pacienților, precum și al includerii acestora în proiecte de tip ,,Căsuța protejată”
asupra îmbunătățirii calității vieții prin facilitarea dispensarizării mai rapide, prin creșterea adresabilității în contextul unor eventuale decompensări a
simptomatologiei, precum și managementul adecvat, multidisciplinar al cazurilor.
Concluzii: Această lucrare evidențiază faptul că predispoziția genetică și consangvinitatea reprezintă factori de risc în schizofrenie, iar psihogenograma
reconfirmă relația dintre aglutinarea familială a schizofreniei cu alte tulburări din spectrul psihozelor.
Cuvinte cheie: schizofrenia, agregare familială, consangvinitate, psihogenogramă

Background: The 5th edition of DSM eliminated the subtypes of schizophrenia and we will most likely encounter similar changes in ICD 11. Ever since
1951 (the first edition of DSM), schizophrenia was considered a mental disorder, standing between disease and syndrome. In lack of a straightforward
set of etiopathological mechanisms to explain this disorder, the hereditary component represents an important risk factor for schizophrenia.
Objectives: The purpose of this work was to study the characteristics of family agglutination of schizophrenia with different affective disorders, starting
from an interesting case of a family, with consanguineous parents, and correlating our results with the latest research studies on this topic.
Material and method: This paper reveals our research on seven clinical cases (focusing on three of them, diagnosed with schizophrenia), all coming from
the same family and with the diagnosis from the spectrum of psychosis, listed in the evidence of our hospital. By retrospectively documenting these
cases into a psychogenogram, we obtained a holistic perspective on the psychiatric pathology of this family.
Results: The diagnosis of schizophrenia is more common in a consanguineous family. We want to emphasize the major impact of social rehabilitation of
these patients and the role of social projects like „Casuta protejata” (a protected home), in improving their quality of life and also, increasing their
addressability and access to medical services with adequate, multidisciplinary management of cases.
Conclusions: This paper emphasizes the fact that genetic predisposition and, furthermore, consanguinity stand as true risk factors in schizophrenia. The
psychogenogram reconfirmed the correlation between family agglutination of schizophrenia and other psychosis.
Keywords: schizophrenia, family aggregation, consanguinity, psychogenogram.

75
 e-Poster
e-Poster

Consumul de alcool la studenții români și norvegieni

Alcohol Consumption Habits Among the Romanian and Norway Students
Abdi Zakariya (1), Ruxandra Roșca (1), Adriana Mihai (2)
(1) Universitatea de Medicină și Farmacie, Medicină Generală, Târgu Mureș, România
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie, Psihiatrie, Târgu Mureș, România

Scopul studiului este de a examina paralelele consumului de alcool în rândul studenților de facultate între Norvegia și România și de a afla dacă există
diferiți factori în obiceiurile de consum ale ambelor grupuri de studiu, în special cu accent pe diferențele economice, sociale și culturale dintre cele două
țări.
Material și metodă: Datele au fost colectate de la două grupe tematice, una în România și cealaltă în Norvegia din iunie 2017 până în iulie 2017. Grupul
de subiecți din Norvegia este compus din elevii de la Oslo și Akershus University College, iar celălalt grup, din România, este reprezentat de studenții de
la Universitatea de Medicină și Farmacie, Târgu Mureș. Data a fost colectată în mod anonim, prin care elevii au fost abordați la campusurile lor respective
și au cerut să completeze un chestionar cu un set de întrebări specifice, fără a fi nevoie să completeze numele lor sau alte informații care să îi poată
identifica. În schimb, vârsta și genul lor au fost reținute. Fiecare eșantion este format din 45 de subiecți. Comparând obiceiurile de băut între două
grupuri, se pare că grupul de eșantion din România consumă ceva mai mult decât grupul eșantion din Norvegia. Procentul studenților români care beau
de 2 sau 3 ori pe săptămână este mai mare decât cel din Norvegia. Cei care beau de două sau trei ori în România au reprezentat 62% din eșantion, în
timp ce pentru exemplul din Norvegia au fost doar 53%.
Concluzii: Ambii studenți din România și Norvegia au înregistrat o creștere a consumului de alcool după ce au început colegiul.

The aim of the study is to examine the parallels of alcohol consumption of college students between Norway and Romania and whether there are
different factors indicated in drinking habits of the two study groups especially with an emphasis on economic, social and cultural differences between
the two countries.
Material and method: the data was collected from two subject groups, one in Romania and the other in Norway from the period of June 2017 to July
2017. The subject group from Norway is students from Oslo and Akershus University College whereas the other group from Romania consists of students
from University of Medicine and Pharmacy, Târgu Mureș.The date was collected in an anonymous manner whereby students were approached at their
respective campuses and asked to fill a questionnaire with a set of specific questions, without having to fill out their names or any other information that
could identify them. Instead only their age and gender were retained. Each sample consists of 45 subjects. Comparing drinking habits between two
groups it appears that the sample group from Romania consume slightly a bit more that than the sample group from Norway. The percentages of
Romanian students that drink 2 or 3 times a week total are more than the one in Norway. Those who drink two or three times in Romania made up 62%
of the sample whereas it was only 53% for the sample from Norway.
Conclusions: Both students in Romania and Norway experienced an increase in Alcohol consumption after they started college.

76
 Index autori
Authors Index

[72]
A Curt, Alina Isabela
[22]
Alina, Ciupercovici
[45] [47] D
Andlauer, Olivier
[13] [68]
Andrei, Emanuela Davidescu, Eugenia Irene
[15] [63]
Andrei, Ioana Diaconescu, Alexandra Mariela
[71] [33] [35]
Anghel, Claudia Elena Dima, Claudia
[13] [73]
Anghel, Cristina Dinescu, Marius
[33] [12] [13] [14] [15] [16]
Antonescu Botezat, Ileana Dobrescu, Iuliana
[30] [72]
Arapidis, Konstantinos Dobrin, Andra Ioana
[43] [28]
Armean, Mariana Dragu, Magdalena
[61]
Drăghici, Roxana
[53]
B Drăgoi, Ana Miruna
[5] [58]
Băban, Adriana Duică, Lavinia
[44] [2] [3]
Băcanu, Aurel Andrei Dumitrescu, Iolanda
[52] [71]
Băcilă, Ciprian Ionuț
[13] E
Bărbulescu, Diana
[33] [71] [44]
Besoiu, Valy Mariana Enache, Angela
[75] [31] [32]
Boloş, Alexandra Ene, Florin
[60] [61]
Bondoc, Gabriella
[74] F
Bonea, Maria [16] [18]
[2] Figueira, Maria Luísa
Botezat Antonescu, Ileana [15]
[67] Fodor, Oana
Bradu, Anca [15]
[38] [41] Frunză, Alina
Bran, Mihai
[28]
Brăgău, Maria
[36] [38] G
Bredicean, Cristina [53]
[52] Gagiu, Alexandra
Bucuță, Mihaela Dana [75]
[12] [14] [16] Găină, Marcel Alexandru
Buică, Alexandra [48]
[38] Gheorghe, Ramona Octaviana
Bulat, Geanina [27]
[75] Gheorghiu, Valentin
Buzuț, Marina [73]
Ghimpu, Cosmin
[38] [45]
C Giurgi Oncu, Cătălina
[43]
[69] Giurgiucă, Ana
Cantemir, Adrian [2]
[53] [62] Goiceanu, Gabriel
Carp, George Eduard [2]
[73] Grbic, Miljana
Cârmaciu, Claudiu [16]
[23] [67] [75] Grosu, Irina
Chiriță, Roxana [31]
[23] [75] Grozăvescu, Raluca
Chiriță, Vasile [75]
[58] Guriţă, Irina
Chivu, Răzvan
[57]
Ciorabai, Eda Maliche
[70] H
Citiriga, Mihaela [21]
[52] Herța, Dana Cristina
Cîmpean, Daniela [59]
[44] Hogea, Cătălina
Constanciuc, Bogdan [38]
[18] [20] [27] [28] [29] [30] [51] Homorogan, Claudia
Costea, Gabriela [22]
[12] [21] Hrișcu, Eugen
Cozman, Doina [28]
[75] Humă, Alexandra
Cramă, Adina
[44]
Crăciun, Andra
[58]
I
Crețu, Oana [70]
[66] Ignat, Diana
Cristescu, Florina [54]
[27] [28] Ioancio, Alexandru
Culea, Francesca

77
 Index autori
Authors Index

[54] [63] [64] [65] [66] [75]

Ioancio, Ioana Nedelcu, Cristina
[63] [62]
Ion, Diana Viorela Negru, George
[66] [12]
Ion, Violeta Nemeș, Bogdan
[16] [54] [65]
Ionescu, Malvina Niculescu, Cosmina Mihaela
[44] [73]
Ionescu, Petru Nigon, Alize
[24] [11]
Ivanov, Adela Nireștean, Aurel
[43]
Nistor, Andrei
K
[71]
Kobylinska, Liana O
[10] [72]
Kooij, J.J. Sandra Ocrain, Radu
[71]
Oroian, Cristina Gabriela
L [48]
Oroș, Anca Diana
[38] [41] [6]
Ladea, Maria Otten, Heide
[5] [11] [16] [17] [36]
Lăzărescu, Mircea
[16]
Luis, Madeira P
[11] [75]
Lukacs, Emese Palade, Corina
[71] [38]
Lupușoru, Mircea Denis Papavă, Ion
[71]
Paraschiv, Gheorghița
M [66]
Pascari, Cristina
[17] [33] [34]
Madeira, Luis Paziuc, Alexandru
[49] [34]
Mafteiu, Doina Cristina Paziuc, Lucian
[64] [25]
Manea, Adriana Petcu, Camelia
[15] [49]
Manea, Mirela Petrică, Sorina
[22] [38]
Marian, Chiuaru Pîrlog, Mihai
[33] [40]
Marilena, Moise Pîrlog, Mihail
[64] [59]
Marinescu, Mihaela Pletea, Paul Sorin
[32] [26]
Matei Sîrbu, Mihai Pop, Ramona
[74] [68]
Micluția, Ioana Valentina Popa, Nicoleta
[70] [65]
Micu, Anca Popa, Simona Anisia
[25] [23] [67]
Micu, Gianina Popescu, Elena Rodica
[26] [70] [76] [18] [19]
Mihai, Adriana Prelipceanu, Dan
[31] [32] [71]
Mihai, Sanda Luminița
[12] [14] [15]
Mihăilescu, Ilinca R
[71] [12] [13] [14]
Militaru, Mirela Rad, Florina
[73] [61]
Miu, Alina Elena Răducan, Anca
[68] [2] [5]
Mîță, Andreea Roșca, Dan
[58] [76]
Moglan, Maria Roșca, Ruxandra
[9] [45] [46]
Moldovan, Csilla Ryland, Howard
[70]
Moldovan, Diana
[18] [19] [27] [28] S
Moșescu, Monica
[38] [39] [24]
Mucic, Davor Sarău, Irina
[50] [12] [21]
Munteanu, Ionela Sarchiapone, Marco
[60] [61] [67]
Munteanu, Oana Săcuiu, Irina
[26] [73]
Mureșan, Emese Serfaty, David
[56]
Silvestrovici, Andreea
[56]
N Silvestrovici, Gheorghe
[67] [54] [63] [64] [65] [66]
Nantu, Oana Mihaela Spiru, Luiza
[24] [58]
Necula, Răzvan Staicu, Mihaela

78
 Index autori
Authors Index

[67]
Stanciu, Irina
[13]
Stancu, Mihaela
[74]
Stanomirescu, Anca Ioana
[45] [48]
Stercu, George
[34]
Stoica, Diana Claudia
[33] [34] [36] [37]
Stoica, Ileana Pepita

Ș
[60]
Ștefanache, Andreea Antoaneta

T
[52]
Tărnăuceanu, Felicia Alina
[30]
Tătaru, Nicoleta
[69]
Teodor, Dănuţ
[25]
Teodoru, Rita
[14]
Tocaci, Georgiana
[53] [62]
Trifu, Simona
[71]
Tudorache, Elena
[66]
Tudorancea, Ruxandra Ioana
[12] [68]
Tudose, Cătălina

U
[67]
Ungureanu, Cosmin Adrian

V
[73]
Vârlan, Monica
[55]
Vega, Paul
[9]
Veress, Albert
[9]
Veress, Éva
[44]
Veriveş, Cristian Mirel
[16] [71]
Viziteu, Ioana
[67]
Voina, Emanuel

W
[6] [42]
White, Ross

Z
[76]
Zakariya, Abdi
[55]
Zdrenghea, Vlad

79