Analiza componentelor de mediu (aer, apă, sol)

Analiza principalelor componente de mediu trebuie sa fie adecvată şi utilă la stabilirea unor
elemente decizionale privind calitatea mediului, necesitatea de intervenţie şi depoluare în
cazuri majore, sau de evoluţie şi prognoză a evoluţiei unor situaţii caracteristice locale sau
procese de transformare comportamentală climatică şi compoziţională ulterioare. De aceea,
utilitatea informaţiilor obţinute din analiza de mediu depinde, în mare măsură, de modul în
care se organizează acţiunea de control şi analiza (examinare şi măsurare) de mediu. O
importanţă deosebită are şi cunoaşterea precisă sau clară a scopului investigaţiei. În
general, o analiză de mediu are în vedere următoarele obiective:
1. determinarea stării momentane a componentelor de mediu;
2. determinarea tendinţelor locale şi temporale;
3. determinarea surselor de poluare;
4. măsurători pentru estimarea potenţialelor riscuri, impactului de mediu, daune etc.
Dacă scopul examinării şi/sau analizei de mediu este precizat, trebuie avută în continuare în
vedere organizarea programului de colectare a probelor pentru analiză şi stabilirea
tehnicilor adecvate de prelevare adaptate la situaţiile specifice mediului local (regional sau
de fond). Scopul principal este obţinerea de probe reprezentative şi valabile (reale) pentru
caracterizarea în întregime a constituientului sau constituienţilor din componenta de mediu
examinată. Aceasta înseamnă că probele trebuie să fie recoltate/colectate, transportate şi
eventual conservate (păstrate în condiţii specifice de conservare - prin refrigerare sau
tratament chimic) astfel încât indicatorii de calitate măsuraţi în proba propriu-zisă să aibă
aceeaşi valoare ca cei din eşantionul prelevat şi acesta să reprezinte cât mai fidel compoziţia
componentei de mediu examinate.
Mai mult chiar, locul şi timpul de prelevare al probelor trebuie să fie alese astfel încât
rezultatele analitice să reflecte variaţiile temporale sau locale în perioada de investigare.
Fiecare recoltare de probe este expusă unor erori inerente; cu cât este mai mică proba, cu atât
este mai puţin reprezentativă pentru întregul material. În plus, informaţia furnizată de o probă
întâmplătoare depinde de variaţia indicatorului de calitate măsurat în timp.
Pentru analiza unor agenţi poluatori se pot aplica toate metodele calitative şi cantitative ale
chimiei analitice ţinându-se cont de următoarele criterii de selecţie:
- limita de detecţie cât mai mică;
- sensibilitate crescută;
- exactitate;
- rapiditate.
Totuşi, deoarece rezultatele obţinute trebuie comparate în final cu valorile maxime
admisibile, determinate printr-o anumită metodă, devine aproape o necesitate ca analiza
diverşilor agenţi poluatori să fie realizată prin metoda prevăzută în standarde. Acest lucru
este obligatoriu în cazul bilanţurilor de mediu sau a determinărilor efectuate pentru
rezolvarea unor situaţii de litigiu (compararea rezultatelor între diferite laboratoare
specializate în diferite tipuri de analize de mediu şi laboratorul central de referinţă de
mediu).
În concluzie, o analiză pertinentă a componentelor de mediu (aer, apă, sol)
presupune aplicarea unor tehnici de prelevare probe adecvate (care să asigure
reprezentativitatea eşantionului selectat), a unor metode de determinare/analiză verificate şi
o interpretare corectă a rezultatelor obţinute.
2. Metode de prelevare a probelor pentru analiza de mediu