Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Berea se preparată din malţ de orz,hamei şi apă sau o băutură care rezultă din obţinerea
unui extract diluat din cereal malţificate cu adaos de hamei sau o băutură obţinută prin
fermentare şi nu prin distilare,pentru fabricarea căreia se foloseşte orz malţificat, hamei, drojdie
şi apă.
Clasificarea berii:
1. În funcție de culoare,întalnim:
Bere blonda
Bere bruna
2. În funcţie de tratarea fizică:
Bere filtrată
Bere nefiltrată
3. În funcţie de conţinutul de alcool:
Bere
Bere nealcoolică
1. Apa
Cea mai buna apa pentru bere este apa din sursele naturale care contin substante ce nu se
gasesc in alte surse.Cele mai importante substante sunt calciu si magneziu,acestea fiind
esentiale in fabricarea berii deoarece ajuta in procesele biochimice care au loc in timpul
fabricarii.
Apa pentru fabricarea berii trebuie să fie o apă potabilă, adică să satisfacă cerinţele
sanitare privind apa destinată alimentării populaţiei şi preparării băuturilor în general.
Uscarea malțului verde se realizează în cuptoare (înălțimea stratului de malț trebuie sa fie de
aproximativ 1 metru)
In multe tari maltul este inlocuit partial cu cereale nemaltificate sau cu zahar, ceea ce aduce o
serie de avantaje, dintre care se pot mentiona urmatoarele :
costuri reduse ;
dispar pierderile in amidon care intervin in mod normal la maltificare
- Porumbul
Este folosit de mult timp ca înlocuitor parţial al malţului, el prezentând în comparaţie cu alte
cereale avantajul că se produce în cantitate mare şi are un conţinut ridicat de amidon.
Se poate utiliza la plămădire-zaharificare sub formă de făină, grişuri, amidon din porumb cât
şi alte deşeuri care rezultă de la obţinerea mălaiului.
Prin adaos de porumb în procent de maximum 30% se obţin beri cu o bună plinătate şi un
gust dulceag.
- Orezul
Se caracterizează printr-un conţinut mai mare de amidon şi unul redus de proteine şi lipide şi
se adaugă direct în cazanul de plămădire, obţinându-se beri de culoare mai deschisă,cu
spumă îmbunătăţită, dar cu o plinătate redusă.
3. Hameiul
Reprezinta o materie prima indispensabila fabricarii berii conferindu-i acesteia gust amar si o
aroma specifica.
Singura parte a plantei de hamei care se utilizeaza la fabricarea berii este conul de hamei.
Conurile de hamei trebuie culese pe cat posibil la maturitate si in decurs a zece zile dupa
atingerea maturitatii tehnice. In compozitia conurilor de hamei intra atat substante comune
tuturor vegetalelor cat si substante specifice, care dau caracteristica si valoare pentru
fabricarea berii, ca substantele amare si uleiurile esentiale, aduse de hamei.
- uleiuri eterice
- acizi amari
- rasinile
Malţul brun oferă un echipament enzimatic suficient care poate transforma substratul
existent,într-un must cu gust specific de malţ. Hameiul adăugat dă berii gustul specific amar.
După fermentare, berea devine o băutură impregnată cu dioxid de carbon care contribuie la
formarea unei spume abundente,cu un efect răcoritor natural.
Diferența dintre berea blonda și berea bruna este repezentata de malț. Malțul brun oferă berii
o culoare închisa și un gust mai amărui.
Berea fara alcool este o varianta de bere ce contine apa, malt si hamei. Desi cantitatea de
alcool in acest tip de bautura ar trebui sa fie zero, in general berile fara alcool au 0.1 – 0.5%
alcool.
Fabricarea berii fara alcool cuprinde etape similare fabricarii berii obisnuite (cu alcool) cum
ar fi descompunerea amidonului din malt la temperaturi inalte, amestecarea cu hamei si
fermentarea cu ajutorul drojdiei de bere. Din acest proces rezulta, prin fermentarea
glucidelor, alcoolul din produsul final. In obtinerea berii fara alcool, exista o etapa
suplimentara, de eliminare a alcoolului, care este extras prin evaporare, la o temperatura
inferioara apei (78 grade Celsius).
- adaosul de apă sau alcool-frauda este uşor de dovedit, întrucât extractul mustului
primitiv (conţinutul în substanţă uscată a mustului fiert cu hamei) exprimat în
procente de masă se poate determina şi în berea finită.
- folosirea surogatelor de malţ (glucoză)
- adaosul de îndulcitori naturali sau sintetici (dextrine, zaharoză, zaharină)
- folosirea surogatului de hamei (diferite plante ca pelin, rădăcină de genţiană, iarbă
neagră, etc.)
- zaharificarea cu acid sulfuric, una din cele mai periculoase practici, deoarece acidul
sulfuric conţine urme de arsenic.