Вы находитесь на странице: 1из 5

Eșecul guvernamental

Eşecul statului este un fenomen tot atât de real ca şi eşecul pieţei. Birocraţii sectorului public nu
operează fără fricţiuni şi fără costuri; există ineficienţă, slabă funcţionare şi birocrație.
Atât piaţa cât şi sectorul public, în calitate de procese de alocare a resurselor şi redistribuire a
veniturilor, au propriile eşecuri.
Tocmai de aceea este necesar să se identifice limitele acţiunii guvernamentale şi să se definească
avantajele comparative ale sectorului public în cadrul unei economii de piaţă.

Economistul James Buchanan a obţinut premiul Nobel în economie în anul 1987 pentru
activitatea sa de pionierat întreprinsă alături de Gordon Tullock şi de alţi autori într-un nou
domeniu, economia alegerii publice. Reprezentanţii teoriei alegerii publice caracterizează
eşecurile sectorului public sub forma ineficienţei politicilor guvernamentale. Teoria alegerii
publice studiază acele probleme, care, de regulă, erau analizate de știința politică, considerând
omul politic ca fiind o ființă rațională care își urmărește propriile interese.

Intervenţia guvernului pentru a corecta eşecurile pieţei are ca ţel final sporirea bunăstării sociale.
Guvernul caută să protejeze viața și prosperitatea, să îmbunătățească eficiența economică, să
protejeze indivizii, să influențeze rata creșterii economice și să stabilizeze economia. Dar,
guvernul nu este întotdeauna consecvent în acţiunile sale. Uneori, acţiunile guvernului reflectă
interesul unor anumite grupuri care doresc să obţină favoruri deosebite (prin activităţi de tipul
‘rent–seeking’). Acest nou curent din economie sugerează că ar trebui să ne gândim la alegători,
la funcţionarii oficial aleşi şi la angajaţii guvernului ca la nişte persoane care îşi urmăresc mai
degrabă propriul interes şi care au mai puţin o viziune altruistă. Această idee a evoluat progresiv
şi a permis dezvoltarea unei alte abordări în economia modernă: guvernul și eşecul public.
Aceasta se bazează pe încercarea de a demonstra că eşecul guvernamental este cauzat de faptul
că, de regulă, cei aleşi vor face ceea ce serveşte propriului lor interes şi nu ceea ce serveşte
interesului public.
Teoria eşecului guvernamental este adesea comparată cu eşecul pieţelor.
Eşecul guvernamental, ca de altfel şi eşecul pieţelor, nu are în vedere negarea rolului economic
al guvernului în sistemul economic orientat spre piaţă. În opinia lui Joseph E. Stiglitz guvernul
are un rol important în economiile moderne deoarece: redreseză eşecul pieţelor; redistribuie
venitul; acordă asigurări sociale împotriva unor riscuri, cum ar fi șomajul, asigurările de sănătate.
Deşi eşecurile pieţei reprezintă un posibil motiv care justifică acţiunile guvernului, aceste acţiuni
pot să nu aducă un remediu eficient; totuşi oricând se manifestă o situaţie de eşec al pieţei, există
un potenţial rol pentru govern.

Eșecul guvernamental constă în acea situație în care beneficiile potențiale ale necesarei
intervenții sunt mai mici decât costurile ei complete directe și indirecte, respectiv acea situație în
care prin măsurile guvernului nu se atenuează eșecurile piețelor și nu se obține alocarea optim
eficientă a resurselor.
Cauzele principale ale eşecului sectorului public sunt legate de: rigiditatea guvernanților
în adoptarea regulilor și reglementărilor, implicarea intereselor subiective ale diferitelor grupuri
de putere în formularea obiectivelor, alegerile publice ineficiente. Aceste cauze pot fi legate de
următoarele aspecte:
 un organism decizional centralizat se caracterizează prin rigiditate în a reacționa la
condițiile pieței în continuă schimbare; regulile și reglementările, rata impozitării și
politicile de cheltuieli sunt greu de modificat în raport cu condițiile pieței;
 guvernele sunt lente în recunoașterea greșelilor în guvernare, chiar dacă sunt conștiente
de acestea;
 intervenţia statului produce schimbări impredictibile; de exemplu, controlul chiriilor sau
al subvenţiilor pentru chirii reduc oferta de locuinţe private pentru închiriere pe termen
lung;
 este dificil de stabilit ţinta finală a politicilor publice; cunoaşterea mijloacelor şi relaţiilor
finale din sfera politică este adesea insuficientă;
 există eşecuri de implementare; implementarea necesită sisteme complexe, negocieri, iar
existenţa unui număr mare de instrumente de politică economică şi obiective pot face ca
statul să se blocheze în ceea ce priveşte controlul adecvat al agenţiilor şi al proceselor de
implementare;
 intervenţia guvernamentală nu este un bun liber; guvernul este servit de o birocraţie
costisitoare; de aceea este necesară compararea acestor costuri de tranzacţie cu costurile
de tranzacţie ale pieţei;
 oficialii publici au propriile cariere și familii, iar deciziile pe care le iau sunt influențate
de interesele personale;
 comportamentul de căutător de rentă al politicienilor şi birocraţilor - ‘rent–seeking’
(comportament instituţional în care eforturile individuale de maximizare a valorii
generează risipă socială şi nu surplusuri sociale).
Politicile guvernamentale sunt adesea prezentate ca posibile căi menite să contribuie la
gestionarea problemelor care decurg din eşecul pieţelor. Ideea eşecului guvernamental ridică o
problemă fundamentală: trebuie cu adevărat să depindem de acţiunile guvernului pentru a
corecta eşecurile pieţei? Economiile moderne nu au un răspuns de tipul DA sau NU.
Dimpotrivă răspunsul este: ”depinde!” Depinde dacă beneficiile anticipate a se putea obţine prin
aplicarea unei politici sunt mai mari decât costurile anticipate. Alegerea publică şi politicile
publice presupun atât alegeri economice cât şi alegeri politice.
Astfel, teoria opțiunii publice oferă un model de surprindere a eșecului guvernamental, după
cum teoria economică a bunăstării a oferit parametrul de tratare a eșecului pieței.

Concepte cheie
 eșecul pieței
 bunuri publice
 externalități
 monopol
 informația imperfectă
 eșec guvernamental

De reţinut
 Piețele libere sunt instituții semnificative, care dau semnale prin prețurile formate pe baza
confruntării forțelor pieței, coordonând deciziile luate separat de milioane de agenți
economici independenți, care isi urmează propriile interese.
 Piaţa liberă constituie o organizare a activitǎţii economice ce conduce la situaţii eficiente,
la alocarea eficientă a resurselor.
 Eșecul pieței este sintagma care sintetizează toate situațiile în care piețele libere nu
asigură o alocare eficientă a resurselor, situații de ineficiență și de inecchitate în societate.
 Principalele situații de eșec ale pieței sunt: bunurile publice, externalitățile, monopolul,
informația asimetrică.
 Deşi eşecurile pieţei reprezintă un posibil motiv care justifică acţiunile guvernului, aceste
acţiuni pot să nu aducă un remediu eficient; totuşi oricând se manifestă o situaţie de eşec
al pieţei, există un potenţial rol pentru guvern.
 Eșecul guvernamental constă în acea situație în care beneficiile potențiale ale necesarei
intervenții sunt mai mici decât costurile ei complete directe și indirecte, respectiv acea
situație în care prin măsurile guvernului nu se atenuează eșecurile piețelor și nu se obține
alocarea optim eficientă a resurselor.
 Principalele situații de eșec guvernamental sunt legate de: rigiditatea guvernanților în
adoptarea regulilor și reglementărilor, implicarea intereselor subiective ale diferitelor
grupuri de putere în formularea obiectivelor, alegerile publice ineficiente.
Bibliografie reprezentativă
 Colectivul Catedrei de Economie și Politici Economice, Economie, Ediția a opta, Editura
Economică, București, 2009
 Colectivul Catedrei de Economie și Politici Economice, Dicționar de Economie, Ediția a
Doua, Editura Economică, București, 2001
 Mariana Vuță, Rodica Gherghina: Abordări moderne privind eșecul pieței și
externalitățile, www.oeconomica.uab.ro
 Moșteanu Tatiana și colab.: Economia Sectorului Public, Editura Universitară, București,
2005
 Platis Magdalena: Economia Sectorului Public, Editura Universității București, 2003
 Richard Lipsey, Alec Chrystal: Principiile economiei, Editura Economică, București,
2002
 Suciu Marta-Christina: Economie. Noua economie si societatea cunoasterii, Editura ASE,
Bucuresti, 2004

Вам также может понравиться