Homeostazia circulatorie

Reglarea presiunii arteriale

Se face prin mecanisme generale/locale de reglare neuro-reflexă/umorală.
Presiunea arterială = o constantă homeostatică (reglare clinostatism-ortostatism).
Hemodinamica e adaptată la necesarul organismului prin mecanisme neuro-umorale
complexe ce pot fi raportate la reglarea presiunii arteriale.
Morat (1898)  presiunea reglează presiunea (mecanismul funcţionează datorită
modificărilor de presiune).
Hemoragie (≈ 500 ml):
reacţii din partea organismului:
readucerea presiunii la valori compatibile cu viaţa;
refacerea volumului sanguin;
mecanisme (inimă, vase):
rapide (minute, ore –):
nervoase, reflexe  clino-ortostatism;
umoral: hormoni; Ang II;
durată lungă:
adaptarea receptorilor la noile valori presionale (ore  zile);
mecanismele nervoase  pondere scăzută;
mecanismele renale  reglarea eliminărilor de apă;
Mecanisme de control cu acţiune rapidă:
mecanisme neuro-reflexe;
mecanisme umorale;
Mecanisme reflexe = acte reflexe:
reacţii ale organismului cu participarea SN declanşate de o perturbare sesizată de traductori;
Zonele reflexogene:
baroreceptori (receptori pentru presiunea arterială):
sinus carotidian (nervul IX);
zona endocardo-aortică (nervul X):
voloreceptori:
auriculari;
vene mari;
alte teritorii:
vase sistemice;
organe – reflexul Aschner-Dagnini – r. oculo-cardiac
centrul = ansamblul sinapselor ce transmit informaţii neuronilor ce prelucrează informaţia şi
elaborează răspunsul
axonii n. motori = calea eferentă;
organ efector: inima şi vasele;
În anumite zone există o densitate mare de receptori = zone reflexogene strategic plasate în
sistemul hemodinamic.
Căi aferente:
nervi depresori:
Herring  nervul IX;
Cyon Ludwig  nervul X;
secţionare  hipertensiune
stimulare  hipotensiune
înregistrarea PA
descărcarea continuă;
modulare de variaţii presionale – Grafic
nervi presori – X, etc.
Centri nervoşi:
F.R. bulbo-mezencefalice:
lateral:
cardioacceleratori;
Vasoconstrictori;
măduva spinării;
median:
cardiomoderatori;
vasodilatatori  centri cardioacceleratori vasoconstrictori;
nervul X.
barostat: CO2 şi H+;
hipotalamus:
posterior;
antero-median;
paleocortex  sistemul renencefalo-hipotalamic;
neocortex:
motor:
reacţii motorii;
vasodilataţie;
arii presoare  vasoconstricţie;
Mecanismele neuro-reflexe  sunt mecanismele cu timpul de latenţă cel mai scurt.
Există traductori ai hemodinamicii:
pentru presiune;
variaţiile de volum;
variaţiile de compoziţie chimică.
Aferenţe:
neuronii din ganglionii pentru sinusul carotidian pentru nervul IX;
baroreceptori.
Se observă că receptorii descarcă necontenit impulsuri ce sunt transmise pe calea aferentă,
cu o anumită frecvenţă, în condiţii normale, în stare de repaus.
Zonele receptoare sesizează necontenit SNC asupra presiunii sistemului arterial.
Creşte presiunea  se descarcă impulsuri direct proporţional cu creşterea presiunii.
Scăderea presiunii arteriale  frecvenţa de descărcare a acestor elem. reflexe scade şi ea.
Zona receptoare sesizează şi inf. SNC despre nivelul presiunii arteriale oricare ar fi ea.
Normal există tendinţa de creştere a presiunii  aceste zone s-au specializat în a ţine în frâu această
tendinţă  zone depresoare.
Hemodinamica e implicată în toate aceste procese fiziologice din organism  centrii care
controlează activitatea sa, se găsesc în tot SNC.
Implicaţi în toate activităţile organismului în Formaţiunea Reticulată bulbo-mezencefalică.
Centru reflex = noţiune fiziologică = totalitatea sinapselor interneuronale ce sesizează, prelucrează şi
eliberarea răspunsurilor.
Neuronii din coloana intermediosimpatică  axon în ganglionii paravertebrali.
Cei 3 n. cardiaci ce se distribuie inimii = arc reflex simpatic
Centru cardiomoderator  conexiuni cu nucleul dorsal al vagului  vag  la inimă  efecte
cronotrop negativ (arc reflex parasimpatic) – influenţează scăderea tuturor funcţiilor.
Acţiunea centrilor e influenţată de multiple aferenţe ce realizează legături:
monosinaptice  nucleul reticulat paramedian
polisinaptici:
nucleul tractului solitar;
nucleul magnocelular;
Înregistrarea potenţialelor de acţiune în:
centri vasodilatatori (zona mediană)
centri vasoconstrictori (zona laterală)
Zonele reflexogene şi n. sunt depresori  răspund mai ales la creşteri ale presiunii.
Sistemul baroreceptor e adaptat funcţiilor pentru valori presionale compatibile cu viaţa – sensibili la
valori > 60 mmHg  încep să descarce.
Creşterea nr. de impulsuri este maximă în jurul valorii presiunii arteriale medii.
descarcă sesizabil până la valori în jurul 160-180 mmHg;
baroreceptorii reacţionează adecvat faţă de nivelul necesar al presiunii arteriale;
în limitele valorii presiunii arteriale medii frecvenţa de descărcare a lor creşte foarte mult la variaţii
foarte mici ale presiunii (presiunea e foarte importantă în hemodinamică).
Răspunsul baroreceptorilor la variaţiile presionale
Descărcări de impulsuri:
60 mmHg;
maximal  180 mmHg;
variaţii: sistolo-diastolice;
Reflexe declanşate:
presiune crescută:
inhibarea centrului vasoconstrictor medular;
stimularea nucleului vagului;
reacţii: vasodilataţie periferică şi inimă – scăderea frecvenţei forţei de contracţie 
scăderea presiunii arteriale;
presiune scăzută:
anularea efectului inhibitor al baroreceptorilor;
vasoconstricţie;
 inima – creşte: forţa şi frecvenţa de contracţie  creşte presiunea arterială;
schimbarea poziţiei:
clino  ortostatism  scade presiunea arterială;
baroreceptori:
stimulare simpatică;
inimă şi vase  restabilirea presiunii;
Rolul de amortizor al baroreceptorilor  presiunea arterială se menţine în cea mai mare parte a
timpului la nivelul presiunii medii.
secţionarea nervilor:
instabilitatea valorii presionale;
variaţii  40-175 mmHg;
înlăturarea variaţiilor cotidiene ale presiunii arteriale;
presiunea medie:
nu este influenţată
nu intervine în reglare de lungă durată;
Reflexe ale baroreceptorilor:
prompte;
puternice;
efemere  se adaptează.
Sindrom de sinus carotidian:
compresiune în regiunea cervicală; sincopă (oprirea inimii, scăderea presiunii arteriale)
bătrâni  placă de ateron.
Reflexe declanşate de variaţii de volum de sistemul hemodinamic
Variaţii: absolute
voloreceptorii auriculari (sunt structuri traductoare ce se află în aceste zone deosebit de
distensibile)  tensoreceptori arteriali;
cel mai propice reacţie – atriile şi venele (se destind mai uşor);
Reflexul Bainbridge (componenta eferentă mixtă = neuro-umorală):
aport venos crescut  distensie auriculară (întinderea nodului SA)  nervul vag  SNC
inimă  creşte:
forţa de contracţie;
frecvenţa cardiacă;
Vasodilataţie:
arteriola periferică  sângele drenat:
plexuri subpapilare;
organe;
arteriola aferentă renală  încărcare renală  scade secreţia de ADH  creşte cantitatea
de urină;
ANF:
vasodilataţie;
vasodilataţie renală;
acţiune natriuretică  eliminarea de Na.
Nervul vag  hipotalamusul anterior, hipofiza anterioară  inhibă sinteza şi secreţia de ADH.
Asupra inimii – autoreglare  distensia SA  creşte frecvenţa.
Reflexe induse de chemoreceptori – sesizează variaţiile presiunii parţiale a gazelor respiratorii:
stimuli:
scăderea presiunii O2;
creşterea presiunii CO2;
creşterea H+.
centrul vasomotor  creşte presiunea arterială prin mecanism reflex;
Mecanisme umorale cu intervenţie rapidă în reglarea presiunii arteriale
Se adaugă şi întreţin efectele mecanismelor nervoase.
Clasificarea substanţelor (mesageri primari) după efectul generat:
vasoconstrictoare:
catecolaminele;
angiotensina II;
vasopresina;
serotonina;
endoteline.
vasodilatatoare:
acetilcolină;
histamină;
plasmakininele;
cataboliţi;
NO, ANF.
prostaglandinele (antacoizi lipidici);
Rolul catecolaminelor în reglarea presiunii arteriale
Noradrenalina, adrenalina şi DOPA – eliberare: terminaţii nervoase simpatice şi glande
medulosuprarenală;
Acţiuni prin intermediul receptorilor membranari:
α (1 şi 2)  excitatori  noradrenalina şi adrenalina;
β (1 şi 2)  inhibitori  adrenalina;
adrenalina  efort fizic: vasoconstricţie, vasodilataţie;
receptorul β1  afinitate: adrenalina şi noradrenalina – răspândire: inimă- ţesut adipos, neuroni
corticali;
receptorul β2  afinitate: adrenalina > noradrenalina (foarte redusă)  răspândire: muşchi, ficat,
vase cerebrale;
Efecte cardio-vasculare:
noradrenalina:
vasoconstricţie generalizată (coronarodilataţie  β receptori)
creşte presiunea arterială: sistolică, diastolică;
teritorii: arteriolelor, venos, capilar  circulaţie splahnică, pulmonară, cerebrală, cutanată
 creşte rezistenţa periferică;
adrenalina:
 acţiune pe ambele tipuri de receptori  răspuns bifazic;
inimă  efect: – inotrop, cronotrop, dromotrop;
creşte debitul coronarian;
creşte presiunea arterială: sistolică, diastolică;
vasoconstricţie arteriolară – piele, mucoase, splină, ficat, rinichi;
răspândirea receptorilor – unii pot fi prezenţi într-un teritoriu şi ceilalţi nu:
pot fi prezenţi şi α şi β;
interconversiunea receptorilor α în β în funcţie de necesităţi; α1  în circulaţia sistemică;
Mecanism de acţiune  noradrenalina, adrenalina  receptori membranari  AC  AMPc 
fosforilări intracitoplasmatice  efect.
Efectele teritoriale  depind de distribuţia receptorilor:
Inactivare
enzime:
MAO – monoaminoxidază (mai ales în neuron);
COMT – catecolortoamintransferaza;
difuzie;
recaptare;
Mediaţia colinergică
Acetilcolina  receptori:
muscarinici (M);
nicotinici (N);
Repartiţia neuniformă a celor 3 tipuri de receptori:
act. muscarinică:
inimă;
m. neted;
glande  stimulare;
act. nicotinică:
m. striat;
sinapse neuro-neuronale;
Efecte la nivelul inimii şi vaselor:
doze mici  modificări nesemnificative;
doze mari:
scade forţa de contracţie;
scade viteza de conducere în nodulul A-V;
scade presiunea arterială;
Inactivare: – difuzie; enzime  acetilcolinesteraza
Efectul vascular al Ach este mediat prin NO – principalul vasodilatator
Angiotensina: – sistemul renină-angiotensină
Efecte cardiovasculare:
latenţă ≈ 20 min;
vasoconstricţie (40 x NA): arteriole şi vene  creşte presiunea arterială;
retenţie renală: Na, H2O;
 stimularea secreţiei de aldosteron;
creşte VS  creşte presiunea sanguină
stimularea: ingestiei de apă; apetit pentru Na;
ADH -Vasopresina
efect antidiuretic;
Receptori V1 şi V2
scăderea PA  hipotalamus  neurohipofizar  vasopresina (cantitate mare)  vasoconstricţie 
creşte rezistenţa periferică  creşte presiunea arterială;
Serotonina: S-HTs
metabolit al triptofanului;
vasoconstricţie splanhnică;
vasodilataţie cutanată (segment cefalic);
Histamina:
histidină  (decarboxilare, mastocite)  histamina;
vasodilataţie: piele, tub digestiv, pulmon;
efecte în zone limitate  vasodilataţie locală;
Plasmakinine:
bradikinină  efect vasodilatator;
kininogenine: kalicreina, plasmina, kalicreinogen;
cataboliţi acizi:
CO2, H+, acid lactic, ATP, adenozină, etc.;
vasodilataţie: arteriolă-capilară, hiperemie fcţ;
permeabilizare capilară;
lipide vasoactive:
prostaglandine, tromboxani, prostacicline, leucocitriene, lipoxine;
derivaţi ai ac. Arahidonic;
efecte: vasoconstrictor, vasodilatator  specii, teritorii tisulare;
Reglarea presiunii arteriale prin mecanisme de lungă durată
Mecanisme:
capacitatea rinichiului de menţinere a homeostaziei volemiei;
controlul secreţiei de aldosteron;
Rinichi:
intervenţie lentă  ore-zile;
eficacitate maximă  readucerea presiunii arteriale la valori real-normale;
Efectele procesului homeostatic:
creşte presiunea arterială  diureză crescută  reducerea VS  scade returul venos 
scade Dc  scade presiunea arterială (valori normale);
scăderea presiunii arteriale  fenomene inverse;
Secreţia de aldosteron:
Zona glomerulată a corticosuprarenalei;
reabsorbţia de Na;
SRA - aldosteron