URSUL

- dramatizare -

(Bătaie în ușă. Luka deschide)

LUKA: Bună ziua!

SMIRNOV: Bună ziua! O caut pe doamna Popova.

LUKA: Doamna nu primește.

SMIRNOV: Spune-i că o caută Locotenentul de artilerie în retragere Grigori

Stepanovici SMIRNOV.

LUKA: Dar... știți... doamna e în doliu. I-a murit bărbatul. Acum 7 luni.

SMIRNOV: Dumnezeu să-l ierte,dar sunt nevoit să vă tulbur pentru o chestiune

foarte urgentă…

LUKA: Da. Imediat! (pleacă să vorbească cu Popova și revine.)

SMIRNOV: (singur) trebuie să zica ceva aici

LUKA: Stăpâna e îndoliată și nu poate primi.

SMIRNOV: Dar eu am nevoie de bani! Răposatul soţ al dumneaei, pe care am avut

onoarea să-l cunosc, mi-a rămas dator, pe două poliţe, o mie două sute de ruble.
Mâine fiind scadenţa, şi cum am de făcut plăţi la Banca Agrară, doamna trebuie
să-mi achite datoria chiar astăzi. Iar eu nu sunt dispus ca, mâine, să mi se scoată la
mezat moşia, ceea ce, vă asigur, se va întâmpla, dacă nu-mi voi plăti procentele.

LUKA: Poimâine veți primi banii ce vi se cuvin.

SMIRNOV: Mie îmi trebuiesc banii astăzi… nu poimâine!

LUKA: Dar doamna tine doliu pana poimâine. Acum e prost dispusă.

SMIRNOV: Va să zică nu poate plăti?

LUKA: Nu...
SMIRNOV: Mulţumesc. Am luat notă. (ridică din umeri) Cum să-ţi păstrezi
calmul? Venind încoace, l-am întâlnit în drum pe perceptor, care m-a întrebat: „De
ce eşti mereu supărat, Grigori Stepanovici?” Păi cum să nu fiu supărat? Am o
nevoie cumplită de bani… Am plecat de-acasă de ieri dimineaţă, cu noaptea-n cap,
am fost pe la toţi debitorii mei, dar niciunul dintre ei nu vrea să-mi plătească
datoriile! Am alergat ca un ogar. Am dormit pe unde-am apucat – în cârciuma unui
evreu, lângă un butoiaş cu votcă… În cele din urmă, am ajuns aici, la şaptezeci de
verste de casa mea, cu speranţa să găsesc banii… şi, în schimb, mă izbesc de
„proasta dispoziţie” a dumitale. Cum să nu mă supăr? Ia te uită! E prost dispusă…
Şapte luni de când i-a murit bărbatul!… Eu însă trebuie să plătesc procentele! Vă
întreb, trebuie să plătesc procentele? Ei i-a murit bărbatul, e prost dispusă şi câte şi
mai câte… administratorul e plecat, dracu să-l ia, iar eu ce să fac, mă rog? Să mă
înalţ cu balonul în cer, ca să nu mă prindă creditorii? Să mă dau cu capul de pereţi?
Am fost la Gruzdev, nu-i acasă! Iaroşevici s-a ascuns! Cu Kuriţîn m-am certat şi
era cât p-aci să-l arunc pe fereastră… Mazutov era bolnav de holeră… iar
dumneaei – e prost dispusă! Niciuna dintre canaliile astea nu vrea să plătească. Şi
asta numai fiindcă sunt o cârpă, mă port cu ei cu mănuşi, îs un prost, o nimica
toată… Prea mă port delicat cu ei!… Staţi că v-arăt eu vouă! O să vedeţi cine-s eu.
N-am să mă las să vă bateţi joc de mine. Lua-v-ar dracu să vă ia! Rămân aici şi
aştept, până-mi plăteşte datoria. Astăzi sunt furios! Brr!… Foarte furios! Tremur
tot de furie, mă înăbuş… Dumnezeule! M-apucă ameţeala! (strigă) Moşule!

LUKA (intrând): Ce doriţi?

SMIRNOV: Adă-mi un pahar cu apă sau cvas!

(Luka iese)

SMIRNOV: Ce logică o mai fi şi asta? Un om are neapărată nevoie de bani, i-a

ajuns cuţitul la os… şi dânsa nu vrea să plătească, fiindcă, mă rog, nu-i dispusă să
se ocupe de chestiuni băneşti. Logică femeiască ce vreţi! De-aia nu mi-a plăcut
niciodată să stau de vorbă cu femeile. Mai repede aş sta pe un… butoi plin cu
pulbere, decât să stau de vorbă cu o femeie… Brrr!… Mă trec fiorii… aşa de rău
m-a scos din sărite fusta asta! Mi-e de ajuns să văd de departe o fiinţă poetică –
adică o femeie – că îndată mă şi apucă furia. Îmi vine să urlu!

LUKA (intră şi-i dă un pahar cu apă): Coniţa e bolnavă şi nu primeşte.

SMIRNOV: Ieşi afară!

(Luka iese)

SMIRNOV: Daa, urâtă treabă… afară-i o căldură insuportabilă, nimeni nu vrea să-
mi plătească… noaptea trecută am dormit prost şi, pe lângă toate, hop! şi fusta asta
în doliu, cu proasta ei dispoziţie… Mă doare capul!… Ce-ar fi să beau puţină
votcă? Să încerc! (strigă) Moşule!

LUKA (intră): Ce doriţi?

SMIRNOV: Dă-mi un păhărel de votcă!

(Luka iese)

SMIRNOV: Uff! (se aşază şi se examinează) N-am ce zice, bine mai arăt! Prăfuit,
cu cizmele pline de noroi, nespălat, nepieptănat, cu paie pe haine… Te pomeneşti
că doamna m-a luat drept un tâlhar. (cască) Ce e drept, e cam nepoliticos să apari
într-un salon în halul ăsta, da’ nu face nimic… Nu sunt musafir, sunt creditor. Şi,
pentru creditori, ţinuta nu-i obligatorie…

LUKA (intră şi-i dă un păhărel cu votcă): Vă îngăduiţi cam multe, domnule…

SMIRNOV (supărat): Cum?

LUKA: Eu… eu… n-am spus nimic…

SMIRNOV: Cu cine crezi că vorbeşti? Gura!

LUKA (sieşi): De unde o fi picat săritul ăsta? Dracu l-a adus!… (Luka iese)

SMIRNOV: Ah! Ce furios sunt! Atât de furios, încât aş face praf toată lumea. Iar
mi-e rău… (strigă) Moşule! Amnevoie de bani astăzi, nu poimâine. Dacă nu-mi
daţi banii astăzi, mâine nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi pun
ştreangul de gât!

LUKA: Dar doamna nu are bani!

SMIRNOV: În cazul ăsta, rămân aici până-mi plătiţi… (se aşază) Îmi plătiţi
poimâine? Bine!… Stau aşa până poimâine! Da! Nu mă urnesc din loc!… (sare în
sus) Spuneţi şi dumneavoastră: trebuie să-mi plătesc mâine procentele? Da sau
ba?… Sau credeţi că-mi arde de glumit? E bolnavă şi nu primeşte! nu-i nimic! Poţi
să nu mă primeşti… Stau aici, până îmi dai banii… O să fii bolnavă o săptămână?
Bine! Voi sta o săptămână… O să fii bolnavă un an? Voi sta un an… Am să
primesc ce mi se cuvine, scumpeteo! Nu mă impresionează nici rochia de doliu,
nici gropiţele din obraji… Cunoaştem noi toate astea! (strigă pe fereastră) Semion,
deshamă caii! Nu mai plecăm! Rămânem aici! (Iese.)