Вы находитесь на странице: 1из 1

D-l Goe

I.L. Caragiale

I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste
a fi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul „Momente si schite”: „Lantul
slabiciunilor”, „Vizita”, „D-l Goe”.
Schita este o specie a genului epic in proza de mici dimensiuni, cu actiune concentrata,
limitata la un singur episod semnificativ din viata unuia sau a mai multor personaje. Opera
literara ,,D-l Goe...''de I.L Caragiale se incadreaza in aceasta specie, deoarece respecta
particularitatile sale.
In primul rand, remarcam trasaturile unei opere epice: naratorul omniscient, personajele
putine( Goe, cele trei doamne, conductorul, calatorul), actiune limitata la un instantaneu epic
(calatoria cu trenul la Bucuresti) si repere spatio-temporale restranse: la început acţiunea se
desfăşoară pe peronul din urbea X, apoi în trenul accelerat.
In al doilea rand, textul prezinta un episod semnificativ din viata unor personaje: desi
Goe este un elev repetent, mamitica, mam'mare si tanti Mita nu-l pedepsesc, ci ii ofera o
plimbare la Bucuresti.Calatoria se dovedeste un lung sir de pozne savarsite de protagonist:isi
pierde palaria cu biletul, se blocheaza in toaleta si trage semnalul de alarma, deranjandu-i pe
ceilalti pasageri.Goe este prezentat in linii mari si are o insusire dominanta, intruchipand tipul
copilului rasfatat si needucat.Cele trei dame starnesc rasul prin contrastul dintre aparenta si
esenta.
În construirea personajului se folosesc diferite modalităţi de portretizare. Caracterizarea
directă este făcută în general de persoanele apropiate personajului principal. În ciuda faptului că
bunica îl tratează ca pe un om matur spunându-i ″dumneata″ , tânărul îl tratează ca pe un orice
copil, adresându-i-se ″mititelule″ . Un alt procedeu de portretizare îl constituie caracterizarea
indirectă desprinsă din faptele şi comportamentul băiatului. Prin faptul că atrage atenţia tuturor
călătorilor asupra sa când îşi pierde pălăria dovedeşte că este gălăgios, dar şi nestăpânit prin
faptul că pune mâna pe orice şi astfel declanşează semnalul de alarmă, provocând întârzierea
trenului. Personajele secundare ale schiţei sunt doamnele, cele episodice sunt ″urâtul″ şi
controlorul, iar cele figurante sunt ″tinerii politicoşi″.Goe este un copil rasfatat, needucat si lenes
care nu iubeste invatatura ramanand repetent. Este obisnuit sa fie recompesat de familie si sa
primeasca totul la comanda si neconditionat: ,,eu vreau sa vie!”
Copilul este micul tiran al familiei si le supune pe cele trei doamne la presiuni
psihologice, profitand cu abilitate de sentimentele si slabiciunile familiei, de dragostea exagerata
a bunicii si de inconsecventa mamei.
Goe reprezinta copilul rasfatat dintotdeauna. Mam’mare, mamitica si tanti Mita,
protectoarele lui Goe sunt personaje secundare. De asemenea in schita mai sunt prezente si
personajele episodice:controlorul si uratul.
In text ironia se realizeaza prin interventia discursului naratorului fiind si una dintre
formele comicului: situatii precum lovirea puisorului cu nasul de clanta sau blocarea acestuia in
toaleta starnesc rasul.
Ca moduri de expunere, naraţiunea se îmbină cu dialogul pentru dinamizarea acţiunii.
Dialogul evidenţiază contrastul dintre aparenţă şi esenţă, adică dintre ceea ce par personajele şi
ceea ce sunt de fapt. De exemplu Goe vrea să pară un copil educat, însă se dovedeşte contrariul.
Pentru că este un text narativ de dimensiuni reduse, având acţiunea limitată la un moment
semnificativ din viaţa unui personaj, opera literară ″D-l Goe″ este o schiţă.

Вам также может понравиться