Вы находитесь на странице: 1из 10

REFERAT

La disciplina Drept Comunitar al Afacerilor

Tema: Sistemul financiar al Uniunii Europene

Autor: Begu Valentin

Masterand Dreptul Afacerilor, an.I, IRIM

Coordonator Ştiinţific: Pogoneţ Galina

Doctor în Drept, Conf. Univ.

Chişinău 2014

Introducere în sistemul financiar al UE

Ca și în alte domenii ale activității umane, apariția și dezvoltarea unor acțiuni


de un anumit tip duc, într-un final, la realizarea unui cadru instituțional cu scop de
reglementare, fundamentare, perfecționare, conducere a activităților care i-au impus
apariția.

Acest cadru instituțional, completat cu ansamblul tot mai cuprinzător de


reglementări privind activitatea financiară, precum și ansamblul de relații cantitativ-
calitative cu participanții la procesele economice din spațiul european, formează
substanța sistemului financiar al Uniunii Europene.

În contextul actual al problemelor economice încununate cu criza econimică,


stabilitatea financiară a devenit un subiect cu rol central în cadrul sistemului
financiar si în economie pe ansamblu. Având în vedere numărul de instituții
financiare active pe piețele financiare în una sau mai multe țări, de pe unul sau mai
multe continente, stabilitatea financiară la nivel mondial a devenit prioritară.

Sistemul financiar, interpretat prin prisma participanților care își desfășoară


activitatea în cadrul acestuia, înglobează piețele financiare, precum cele monetare și
de capital, intermediarii financiari reprezentați de bănci și societăți de asigurări și
instituțiile reprezentative care participă la organizarea relaţiilor economice, la

1
consituirea şi distribuirea fondurilor, precum şi la elaborarea, executarea şi
supravegherea planurilor financiare.

Activitatea sistemului financiar, în general, și a participanților săi, în particular,


este coordonată de instituții împuternicite cu autoritate decizională la un nivel
ierarhic superior. La nivelul Uniunii Europene s-a conturat un cadru instituțional
unic în lume, în care prioritățile generale sunt stabilite de Consiliul European.

Elaborarea politicilor și a cadrului legislativ aplicabil în tot spațiul european


revine în sarcina Comisiei Europene. Adoptarea acestora, ulterior, este realizată de
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Implementarea și
supravegherea aplicării corecte a politicilor și legislației europene de către statele
membre este monitorizată continuu de aceste instituții în vederea armonizării și
menținerii unei stabilității durabile la nivelul întregului spațiu european.

Interpretarea legislației europene pentru a asigura aplicabilitatea unanimă a


acesteia în toate țările UE este efectuată de Curtea de Justiție, care de asemenea
soluționează litigiile juridice dintre guvernele statelor membre și instituțiile
europene.

Analiza instituţional-juridică a structurii ce formează sistemul financiar UE

Sistemul financiar european este completat de instituțiile și organismele


interinstituționale specializate: Comitetul Economic și Social European înființat ca
for de discuție pe marginea aspectelor legate de piața unică, Comitetul Regiunilor,
Banca Europeană de Investiții, Banca Centrală Europeană responsabilă de politica
monetară a Uniunii Europene și de funcționare corectă a instituțiilor și piețelor
financiare1.

Conform altor păreri, de supravegherea financiară comunitară se ocupă anume


Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari, care este o arhitectură
instituțională a cadrului UE de supraveghere financiară compusă din trei autorități:
Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii și
Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

1
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/supravegherea-sistemului-financiar-din-ue-243202.html

2
Pentru a completa acest cadru, există de asemenea, un Comitet European pentru
Riscurile Sistemice care se află sub responsabilitatea BCE. Scopul acestui sistem de
control financiar este acela de a asigura stabilitatea economică a UE2.

Autoritatea bancară europeană

Autoritatea bancară europeană (ABE) este o autoritate independentă a UE care are


ca obiectiv asigurarea unui nivel eficient şi consecvent de reglementare şi supraveghere
prudenţială în întregul sector bancar din UE. Obiectivele sale generale sunt menţinerea
stabilităţii financiare în UE şi asigurarea integrităţii, eficienţei şi bunei funcţionări a
sectorului bancar.

ABE face parte din Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF),


format din trei autorităţi de supraveghere: Autoritatea europeană pentru valori
mobiliare şi pieţe (ESMA), Autoritatea bancară europeană (ABE) şi Autoritatea
europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale (EIOPA). Sistemul cuprinde, de
asemenea, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), precum şi Comitetul
comun al autorităţilor naţionale şi europene de supraveghere.

ABE este o autoritate independentă, însă răspunde în faţa Parlamentului European,


a Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene.

Misiuni şi sarcini

Deşi autorităţile naţionale de supraveghere (şi, în viitorul apropiat, Banca Centrală


Europeană pentru acele ţări care participă la noul mecanism de supraveghere unic, un
pilon-cheie al aşa-numitei „uniuni bancare") rămân responsabile pentru supravegherea
instituţiilor financiare individuale, rolul ABE este de a îmbunătăţi funcţionarea pieţei
interne prin asigurarea supravegherii şi reglementării europene adecvate, eficiente şi
armonizate.

Principala sarcină a ABE este să contribuie, prin adoptarea ghidurilor şi


standardelor tehnice obligatorii, la crearea cadrului de reglementare unic european în
sectorul bancar. Cadrul de reglementare unic are ca obiectiv furnizarea unui set unic de
norme prudenţiale armonizate pentru instituţiile financiare de pe întreg teritoriul UE,

2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83

3
contribuind la crearea unor condiţii de concurenţă echitabile şi oferind un nivel ridicat
de protecţie deponenţilor, investitorilor şi consumatorilor.

Autoritatea are, de asemenea, un rol important în promovarea convergenţei


practicilor de supraveghere pentru a asigura aplicarea armonizată a normelor
prudenţiale. ABE are, de asemenea, mandatul de a evalua riscul şi vulnerabilităţile
sectorului bancar al UE, în special prin rapoarte periodice privind evaluarea riscurilor
şi simulări de criză la nivel paneuropean.

Alte sarcini prevăzute în mandatul ABE includ investigarea aplicării insuficiente a


legislaţiei UE de către autorităţile naţionale, luarea deciziilor în situaţii de urgenţă,
medierea dezacordurilor între autorităţile competente în situaţii transfrontaliere şi
funcţionarea ca organism consultativ independent pentru Parlamentul European,
Consiliu sau Comisia Europeană.

Organizare

ABE este reprezentată la nivel extern de preşedintele său al cărui rol include şi
pregătirea activităţilor şi coordonarea discuţiilor în cadrul reuniunilor consiliului
supraveghetorilor. Un director executiv pregăteşte reuniunile consiliului de
administraţie şi asigură activitatea operaţională zilnică a autorităţii.

Cele două organe de conducere ale ABE sunt:

consiliul supraveghetorilor, care este principalul organ de decizie al autorităţii.


Acesta ia toate deciziile ABE în materie de politici, precum adoptarea proiectelor de
standarde tehnice, ghiduri, avize şi rapoarte.

consiliul de administraţie, al cărui rol este să asigure că autoritatea îşi duce la


îndeplinire misiunea şi efectuează sarcinile care îi sunt atribuite. În acest sens,
autoritatea este învestită cu competenţa de a propune, printre altele, programul anual de
lucru, bugetul anual, planul politicii de personal şi raportul anual.

ABE colaborează îndeaproape cu celelalte autorităţi europene de supraveghere în


cadrul Comitetului comun, pe teme cu relevanţă transsectorială. În sfârşit, pentru a
proteja eficient drepturile părţilor afectate de deciziile adoptate de ABE, a fost
instituită o comisie de apel.

4
Procedura de lucru

Ca parte a asigurării faptului că ABE îşi îndeplineşte sarcinile şi mandatele într-o


manieră eficientă şi transparentă, toate proiectele de documente elaborate de autoritate
sunt discutate în cadrul grupurilor de lucru şi comitetelor permanente, unde autorităţile
naţionale pot furniza informaţii. ABE colaborează, de asemenea, în mod periodic, cu
alte organisme şi instituţii, în executarea mandatului său.

Se desfăşoară consultaţii publice deschise, dacă este cazul, cu privire la


documentele de reglementare (standarde tehnice, ghiduri etc.) pentru a se asigura că
toţi actorii şi toate părţile interesate pot furniza informaţii despre viitoarele ghiduri şi
standarde din sectorul bancar.

Autoritatea solicită, de asemenea, observaţii şi recomandări din partea Grupului


părţilor interesate din domeniul bancar, un organism instituit prin regulamentul ABE,
în vederea facilitării consultărilor cu părţile interesate.

În cele din urmă, după caz, ABE efectuează o analiză a costurilor şi beneficiilor cu
privire la toate propunerile. Produsele finale sunt adoptate, în urma votului, de consiliul
supraveghetorilor3.

Supraveghere Macroprudenţială

ESRB - Consiliul European pentru Risc Sistemic


Consiliul European pentru Risc Sistemic (ESRB)este organismul independent al
Uniunii Europene, responsabil cu identificarea şi monitorizarea riscurilor sistemice şi
elaborarea de recomandări în vederea prevenirii sau reducerii acestora.

ESRB contribuie la funcţionarea armonioasã a pieţei interne, asigurând, astfel, o


contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creşterea economică.

ESRB face parte din Sistemul European de Supraveghere Financiară (SESF), al


cărui scop este de a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii.

În vederea atingerii obiectivelor, ESRB colectează şi analizează toate informaţiile


relevante din din punct de vedere al riscului sistemic; identifică şi clasifică riscurile
sistemice în funcţie de prioritate; emite avertismente, atunci când aceste riscuri
3
https://www.eba.europa.eu/languages/home_ro

5
sistemice sunt considerate importante; formulează recomandări pentru acţiunile de
remediere ca răspuns la riscurile identificate; monitorizează măsurile adoptate în urma
avertismentelor şi recomandărilor; cooperează îndeaproape cu celelalte autorităţi din
cadrul SESF.

ASF participă la reuniunile General Board şi Advisory Technical Committee din


cadrul ESRB. Atât reuniunile General Board, cât şi reuniunile Advisory Technical
Committee se desfășoară de 4 ori/an.

Supraveghere Microprudenţială

ESMA - Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA), constituită în baza


Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului
privind înfiinţarea Autorităţii Europene de Valori Mobiliare şi Pieţe, înlocuieşte fostul
CESR (Comitetul Reglementatorilor de Valori Mobiliare) şi este autoritatea
competentă cu rol în furnizarea de expertiză tehnică pentru Parlamentul European,
Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană în domeniul reglementării şi
supravegherii valorilor mobiliare.

ESMA contribuie la păstrarea stabilităţii sistemului financiar european şi la


îmbunătăţirea protecţiei investitorilor prin asigurarea integrităţii, transparenţei,
eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor de valori mobiliare.

Ca instituţie independentă, ESMA îşi atinge obiectivul prin elaborarea unui cadru
unic de reglementare pentru pieţele financiare ale UE şi prin asigurarea aplicării
unitare a acestuia la nivelul întregii Uniuni Europene.

ESMA favorizează convergenţa în supraveghere atât între reglementatorii de valori


mobiliare cât şi în celelalte sectoare financiare, colaborând strâns cu celelalte autorităţi
europene de supraveghere din domeniul bancar (EBA) şi al asigurărilor şi pensiilor
ocupaţionale (EIOPA).

6
EIOPA - Autoritatea Europeană pentru Pensii Ocupaţionale

Înfiinţată în anul 2011în baza Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului


European şi al Consiliului privind înfiinţarea Autorităţii Europene pentru Pensii
Ocupaţionale, EIOPA înlocuieşte fostul CEIOPS (Comitetul European al
Supraveghetorilor în Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) şifuncţionează ca autoritate
independentă cu rol în furnizarea de expertiză tehnică pentru Parlamentul European,
Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană.

Responsabilităţile de bază sunt de a sprijini stabilitatea sistemului financiar,


transparenţa pieţelor şi produselor financiare, precum şi protecţia consumatorilor de
asigurări şi a membrilor şi beneficiarilor schemelor de pensii private.

Competenţele de reglementare ale EIOPA în sectorul asigurărilor, al reasigurărilor


şi al pensiilor ocupaţionale includ elaborarea de standarde tehnice, emiterea de ghiduri
şi recomandări şi furnizarea de avize în domeniul de competenţă al EIOPA.

ASF este membru cu drepturi depline al ESMA şi EIOPA, ia parte la procesul


decizional al acestor autorităţi, participând la întâlnirile Consiliului Supraveghetorilor
(Board of Supervisors) şi participă la activitatea de reglementare prin implicarea în
activităţile comitetelor permanente şi ale grupurile de lucru.

Din cadrul Sistemului European de Supraveghere Financiară (SESF) mai fac parte:

 Autoritatea Europeană Bancară (EBA)


 Comitetul Comun al autorităţilor de supraveghere (ESAs Joint Committee)4.

Reformele în sistemul financiar al Uniunii Europene

În ultimii ani are loc o activă creştere a interesului comunitar faţă de reformele în
sistemul financiar european. Astfel aceste reforme sunt menite să îmbunătăţească
transparenţa, supravegherea şi stabilitatea pieţelor financiare.

De asemenea, acestea vizează să sporească protecţia investitorilor şi a


consumatorilor. În plus, aceste reforme vin să completeze reformele deja iniţiate în
urma crizei financiare din 2008.
4
http://www.asfromania.ro/international/supraveghere-europeana

7
Reformele întreprinse de Uniunea Europeană (UE) în sectorul financiar sunt
menite să îmbunătăţească siguranţa şi responsabilitatea sectorului financiar, pentru a
favoriza dezvoltarea unei creşteri economice durabile.

Propunerile prezentate în comunicare vin în completarea reformelor deja iniţiate


în urma crizei financiare din 2008 şi a summiturilor G20. Aceste propuneri
urmăresc patru obiective principale:

 transparenţă sporită a pieţelor financiare;


 instituirea unei supravegheri şi a unor controale ale aplicării eficace în
sectorul financiar;
 creşterea rezistenţei şi stabilităţii sectorului financiar;
 sporirea responsabilităţii actorilor financiari şi îmbunătăţirea protecţiei
consumatorilor.

O transparenţă sporită

Comisia constată că lipsa de transparenţă a sectorului financiar a fost unul dintre


principalii factori care au contribuit la criza financiară din 2008. Prin urmare,
aceasta intenţionează să sporească transparenţa tranzacţiilor, a produselor şi a
actorilor de pe pieţele financiare.

Autorităţile de supraveghere, investitorii şi consumatorii vor putea astfel să


dispună de informaţii mai fiabile privind pieţele.

De asemenea, Comisia îşi propune să îmbunătăţească fiabilitatea şi calitatea


ratingurilor financiare. Trebuie amintit că ratingurile financiare sunt acordate de
agenţiile de rating responsabile cu aprecierea riscului de solvabilitate financiară. Un
prim regulament privind agenţiile de rating de credit a fost, de altfel, adoptat după
criza din 2008.

Instituirea unei supravegheri şi a unor controale ale aplicării eficace

Comisia prevede crearea mai multor organisme de supraveghere financiară:

 un comitet european pentru riscuri sistemice, responsabil cu detectarea


riscurilor macroeconomice care pot duce la situaţii de criză;
 autoritate europeană de supraveghere a pieţei bancare;

8
 autoritate europeană de supraveghere a pieţei asigurărilor;
 autoritate europeană de supraveghere a pieţei financiare.

Comisia intenţionează, de asemenea, să combată speculaţiile excesive şi


iresponsabile printr-un sistem de sancţiuni eficace. Aceasta îşi propune, în special,
să armonizeze practicile autorităţilor financiare naţionale pentru a le face mai
eficace.

Creşterea rezistenţei şi stabilităţii sectorului financiar

Comisia intenţionează să reglementeze într-un mod mai eficace cerinţele de


capital ale băncilor. Cerinţele de capital constituie capitalurile băncilor şi garantează
solvabilitatea acestora în cazul unor dificultăţi. Este esenţial să se încurajeze băncile
să acumuleze capital în conjuncturi economice favorabile, pentru a putea face faţă
unor situaţii de criză.

Comisia va prezenta şi un plan de acţiune pentru gestionarea crizelor. Acesta ar


trebui să ducă la o serie de propuneri legislative pentru crearea unor instrumente de
prevenire şi de soluţionare a situaţiei băncilor falimentare.

Sporirea responsabilităţii actorilor financiari şi îmbunătăţirea protecţiei


consumatorilor

Reformele sunt menite să redea investitorilor şi consumatorilor încrederea în


pieţele financiare.

În acest sens, Comisia a propus, în iulie 2010, o revizuire a reglementărilor


privind sistemele de garantare a depozitelor, cu scopul de a garanta o protecţie
eficace a deponenţilor în întreaga UE. De asemenea, aceasta ar urma să elaboreze
propuneri pentru a îmbunătăţi compensaţiile acordate investitorilor şi cele acordate
asiguraţilor în cazul falimentului societăţilor de asigurare 5.

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/single_market_services/financial_services_general_fram
ework/ec0011_ro.htm

9
În concluzie sistemul financiar al Uniunii Europene este unul foarte complex,
care a cunoscut o evoluţie istorică relativ recentă, însă foarte importantă în
dezvoltarea de mai departe a spaţiului comunitar, reprezentînd un pulon de bază a
bunei funcţionări a pieţii interne şi externe a Uniunii Europene, cît şi a economiei în
ansamblu.

Fiecare instituţie în parte, cum ar fi Comitetul Economic și Social European


înființat ca for de discuție pe marginea aspectelor legate de piața unică, Comitetul
Regiunilor, Banca Europeană de Investiții, Banca Centrală Europeană responsabilă
de politica monetară a Uniunii Europene și de funcționare corectă a instituțiilor și
piețelor financiare, cît şi Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari, care este
o arhitectură instituțională a cadrului UE de supraveghere financiară compusă din trei
autorități: Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Asigurări și
Pensii și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, aduce un aport imens
în buna funcţionare a mecanismului economic, bancar şi financiar al Uniunii Europene.

Bibliografie selectivă:

1. http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/supravegherea-sistemului-financiar-
din-ue-243202.html Supravegherea Sistemului Financiar din UE;
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83 Uniunea Europeană;
3. https://www.eba.europa.eu/languages/home_ro European Banking Authority;
4. http://www.asfromania.ro/international/supraveghere-europeana Supraveghere
Europeană;
5. http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/single_market_services/fina
ncial_services_general_framework/ec0011_ro.htm Reforma Sistemului Financiar –
Site-ul Oficial al Uniunii Europene.

10