You are on page 1of 84

MATERIALE PENTRU INSTALATII

1. CONDUCTE SI PIESE DE LEGATURA

1.1 Tuburi si piese de legatura din fonta

Prin aceste conducte apa curge sub presiune, de aceea se numesc


conducte din fonta de presiune. Tuburile sunt fabricate dintr-o fonta in
care grafitul este prezent sub forma nodulara, ceea ce confera acestei
fonte caracteristici plastice superioare, de aceea se numeste fonta ductila.
Tuburile si piesele de legatura se fabrica cu mufa sau flansa pentru
imbinare si se protejeaza contra coroziunii la interior cu poliuretan,
vopsea bituminoasa, mortar de ciment si la exterior cu vopsea bogata in
zinc, polietilena, poliuretan, benzi adezive, mortar de ciment-fibre etc.
Toate tuburile si piesele de legatura au marcate prin turnare sau
ştanţare: producatorul, anul fabricatiei, diametrul nominal DN, presiunea
nominala PN.
Diametrele nominale DN standardizate ale tuburilor si pieselor de
legatura sunt urmatoarele: 40, 50, 60, 65, 80, 100, 125, 150, 200, 250,
300, 350, 400, 450, 500, 600, 700, 800, 900, 1000, 1100, 1200, 1400,
1500, 1600, 1800, 2000 mm.
Tuburile cu mufa se imbina intre ele introducand capatul drept al
unui tub in mufa celuilalt, etanşarea realizandu-se cu garnitura de
cauciuc. Imbinarea tuburilor cu flansa se executa prin strangerea cu
şuruburi a flanşelor, etanşarea facandu-se cu garnituri.
Piesele de legatura sunt urmatoarele:

 pentru imbinari:
-
flanşa – mufă (figura a);
-
flanşa – capat drept (figura b);
-
mufă dubla (figura c).

 coturi:
-
coturi cu mufe la 90° (figura d);
-
coturi cu mufe la 45°;
-
coturi cu mufe la 22,5°;
-
coturi cu flanse la 90° (figura e);
-
coturi cu flanse la 22,5°;

1
-
coturi cu flanse la 11,25°.

 teuri:
-
teuri cu trei mufe (figura f);
-
teuri cu trei flanse (figura g);
-
teuri cu mufe si flansa (figura h).

 reductii:
-
reductii cu flanse (figura I);
-
reductii cu mufe (figura j);
-
flanse cu reductie;
-
flanse oarbe.

2
Tuburile si piesele de legatura din fonta se transporta cu atentie sa
nu se sparga si se depoziteaza pe suprafete plane, ferite de actiuni
mecanice, sortate pe tipuri si dimensiuni.
Tuburile si piesele de legatura din fonta folosite in instalatiile de
canalizare interioara se caracterizeaza prin solicitari la presiuni mai mici.
Ele se numesc tuburi si piese de scurgere din fonta si se executa din fonta
cenusie.
Ele se fabrica cu diametrul nominal cuprins intre 50 si 200 mm. Pe
suprafata interioara si exterioara se aplica un strat protector obtinut prin
gudronare la cald.
Piesele de legatura pentru canalizari cuprind: coturi cu unghiuri
intre axe de 30°, 45°, 70°, 80° si 90°; curbe de etaj; ramificatii simple si
duble; mufe duble; reductii; tuburi de curatire.
Tevile din fonta de scurgere se imbina introducand capatul unui tub
in mufa celuilalt iar etansarea realizandu-se prin stemuire cu franghie
gudronata si mastic bituminos sau franghie negudronata si mortar de
ciment.

1.2 Tevi si piese de legatura din otel

Clasificarea tevilor din otel:


 dupa sistemul de fabricatie pot fi tevi fara sudura: laminate la cald,
laminate la rece si tevi sudate longitudinal sau elicoidal;
 dupa modul de protectie contra coroziunii: tevi din otel negre si tevi
din otel zincate;
 dupa grosimea peretilor tevii din otel cu executie usoara, obisnuita sau
ingrosata.
Capetele tevilor pot fi filetate sau nefiletate.
Tevile de instalatii sunt in general cu executie obisnuita si
ingrosata, laminate la cald (in mod curent OL 00), cu capetele filetate sau
nefiletate.

3
Acestea se fabrica in lungimi cuprinse intre 4000 si 12000 mm, si
cu diametrul nominal cuprins intre 6 si 150 mm sau cu lungimea cuprinsa
intre 4000 si 8000 mm, si cu diametrul nominal intre 6 si 100 mm, avand
pereti mai subtiri.
Tevile laminate rezista mai bine la presiuni inalte si la actiunea
agentilor corozivi decat tevile sudate. Tevile zincate se utilizeaza in
instalatiile de apa potabila, iar tevile negre pentru apa industriala, gaze
combustibile si incalziri centrale cu apa calda sau abur.
Tevile din otel-carbon OLT 32; 35; 45; 55; 65 sau din otel aliat,
laminate la cald sunt caracterizate prin pereti mai grosi. Se fabrica cu
diametre cuprinse intre 25 mm si 530 mm, grosimea peretilor fiind intre
2,5 si 36 mm. Notarea lor se face precizand diametrul exterior si grosimea
peretelui conductei.
Tevile sudate sunt preferate la diametre mai mari, deoarece au
peretii mai subtiri.
Livrarea tevilor se face in legaturi etichetate pentru diametrele mici
si libere pentru diametrele mari. Depozitarea se face in rastele, cele cu
diametre mai mici, sau in stive, cele cu dimensiuni mai mari, de
preferinta in depozite acoperite.
Piesele de legatura, numite si fitinguri: coturi, teuri, cruci, reductii,
dopuri, racorduri olandeze, nipluri, mufe etc. sunt prevazute cu filet
interior sau exterior si sunt protejate contra coroziunii cu un lac incolor.
Ele pot fi din fonta maleabila sau din otel forjat, negre sau zincate.
Pe suprafata lor sunt marcate:
-
diametrul nominal
-
marca fabricantului
-
marca otelului
-
standardul de fabricatie
Se transporta in lazi sau containere si se depoziteaza in magazii
inchise, sortate pe tipuri si dimensiuni.

4
1.3 Tevi din cupru

Cuprul este un material cu o fiabilitate ridicata, utilizat in domeniul


instalatiilor prin conducte pentru apa rece, calda si de incalzire.
Tevile de cupru pot fi de urmatoarele tipuri:
 Tevi din cupru neizolate sub forma de colaci sau bare, cu
dimensiuni de la 6 x 1 la 267 x 3. Se utilizeaza pentru transportul
apei reci si calde, a combustibilului gazos si lichid.
 Tevi din cupru izolate sub forma de colaci sau bare, cu dimensiuni
de la 6x1 la 54 x 2. Sunt prevazute cu izolatie de protectie
impotriva aparitiei condensului sau a deteriorarii cauzate de diverse
socuri. Se utilizeaza pentru transportulapei reci, combustibiluluii
gazos si lichid. Pot fi instalate pe tencuiala sau sub tencuiala.
 Tevi din cupru sub forma de bare sau colaci, izolate termic din
fabricatie, cu dimensiuni de la 12 x 1 la 54 x 2.
Tevile sub forma de bare au izolatie din PIR acoperita de un invelis dur.
Tevile sub forma de colaci au izolatia din poliuretan acoperita de un
invelis moale.
Se utilizeaza pentru transportul apei calde de consum, la
conductele de incalzire (sub forma de bare) pozate in pivnite,
luminatoare, pe pereti exteriori si conducte pentru incalzire (sub forma de
colaci).
Tevile din cupru se imbina cu ajutorul pieselor de legatura prin
lipire cu aliaje de cositor sau de bronz. Piesele de legatura sunt din cupru,
prevazute cu mufa sau cu capatul drept.
Acestea pot fi: coturi, teuri, mufe, reductii.

5
1.4 Tevi din plumb

Dupa domeniul de utilizare deosebim: tevi din plumb de presiune


si tevi din plumb de scurgere.

Tevi de presiune din plumb


Tevile de presiune din plumb se utilizeaza la instalatii interioare
pentru executarea legaturilor intre robinetele amplasate pe obiectele
sanitare si conductele de otel sau pentru unele legaturi de racord scurte.
Ele au pereti grosi, prin aceasta deosebindu-se de tevile de plumb
de scurgere. Notarea se face indicand simbolul materialului, diametrul
exterior si grosimea peretelui (de exemplu Pb 28/4).
Imbinarile intre conductele din plumb se face prin lipire cu cositor,
iat intre plumb si otel se fac prin intemediul unor piese speciale care
permit spre plumb lipirea si spre otel filetarea.
Aceste tevi se livreaza in colaci cu masa pana la 100 kg si se
depoziteaza in magazii inchise. Pransportul se face cu atentie pentru a nu
se lovi, fiind usor deformabile.

Tevi de scurgere din plumb


Tevi de scurgere din plumb se folosesc la racordarea obiectelor
sanitare la coloanele de scurgere din fonta sau la sifoanele de pardoseala.
Se fabrica cu diametrul exterior cuprins intre 34 mm si 105 mm, si
cu lungimea de 2000 mm, grosimea peretilor fiind inferioara grosimii
tevilor de presiune.
Transportul si depozitarea se fac evitand lovirea tevilor. Uneori
acestea se ambaleaza sau se protejeaza cu talaş.

1.5 Tevi din material plastic cu insertie metalica

Tevile sunt alcatuite din doua tuburi subtiri de material plastic intre
care se gaseste insertia metalica. Se utilizeaza in special la instalatii de
incalzire centrala si la instalatiile interioare de apa rece si calda.
Tevile se livreaza in colaci pentru diametrele de 14, 16, 20, 26 mm
si in bare drepte pentru diametrele 20, 26, 32, 40, 50, 63 mm.
Imbinarea acestor tevi, schimbarea
directiei si realizarea ramificatiilor se face
cu fitinguri speciale ce cuprind racorduri

6
tip strangere compuse din: racord cu garnituri de etansare, inel de
strangere, piulita.

Fitingurile asigura atat legatura tevilor din material plastic cu


insertie metalica intre ele (tip M-M), cat si legatura cu partile instalatiilor
realizate cu tevi de otel cu filet interior (tip M-FI) sau filet exterior (tip
M-FE).

1.6 Tevi din materiale plastice

Conductele din material plastic (PVC, polietilena, polipropilena)


inlocuiesc pe scara larga conductele metalice, deoarece sunt mai usoare,
mai flexibile, nu corodeaza, se prelucreaza, se fasoneaza si se imbina mai
usor decat cele din metal, ca urmare au un pret de cost mai scazut
indeosebi pentru diametre si presiuni mici.
Dezavantajul acestor materiale este ca nu pot fi utilizate la
temperaturi ridicate (max 90°) sau la presiuni foarte mari (max 16 bar).
Conductele din materiale plastice sunt preferate la realizarea
instalatiilor de canalizare interioare sau ingropate cu diametre nominale
de pana la 200 mm, precum si la instalatiile de distributie a apei reci si a
gazelor naturale.
Imbinarea acestor tevi se poate face prin lipire cu mufa, cu etansare
cu garnituri de cauciuc in mufe sau prin sudare cap la cap.

7
2. ARMATURI SI DISPOZITIVE PENTRU INSTALATII

2.1 Clasificarea armaturilor. Definitie

Armaturile sunt dispozitive montate pe conducte sau pe


elementele componente ale instalatiei destinate transportului, depozitarii
si distributiei fluidelor.

Clasificarea armaturilor:
 Dupa functia pe care o au pot fi: de inchidere, de reglare, de siguranta,
de retinere, de evacuare a aerului;
 Dupa materialul corpului armaturii, pot fi: armaturi din otel, fonta,
bronz, alama, material plastic;
 Dupa natura fluidului de lucru, pot fi: pentru apa, abur, gaze, produse
chimice;
 Dupa modul de racordare la conducte, pot fi: cu mufe filetate, cu
flanse, cu capete pentru sudare sau lipire.
Cele mai utilizate sunt armaturile de inchidere, numite si robinete
de inchidere. Dupa forma organului de etansare se diferentiaza
urmatoarele tipuri de robinete: cu ventil, cu sertar, cu cep sau sfera.
Intre armaturile de inchidere, cea mai mare diversitate o au:
-
robinetele de serviciu: simple sau duble;
-
robinetele pentru spalatoarele de bucatarie;
-
robinetele pentru lavoare;
-
robinetele cu plutitor;
-
robinetele pentru pisoar;
-
robinetele pentru bideu;
-
bateriile amestecatoare pentru lavoar;
-
bateriile amestecatoare pentru cazile de baie.

8
2.2 Armaturi de trecere

 Robinete cu sertar
Robinetele cu sertar opun o rezistenta mai mica la trecerea apei decat
robinetele cu ventil si se pot executa pentru diametre si presiuni de
serviciu mai mari decat acestea.
Robinetele cu sertar folosite in instalatii, adica pentru fluide cu
actiune corosiva normala au corpul, capacul si sertarul executate din
fonta.
Pentru fluide cu actiune corosiva se pot fabrica robinete avand sertarul
din materiale si in executii speciale.
-
presgarnitura si roata de manevra sunt executate din fonta Fc STAS
568
-
garnitura presgarniturii se executa din sfoara de canepa impregnata cu
unsoare consistenta neutra
-
garnitura de etansare dintre capac si corp se executa din cauciuc, placa
de azbest cauciucat sau material metalopastic.
Robinetele cu sertar se fabrica cu flansa de racordare sau cu mufe de
racordare.

Pe rotile de manevra ale robinetelor sunt indicate in relief, din turnare


cu literele I (inchis) si D (deschis), sensul de rotatie pentru inchiderea si
deschiderea robinetului.

9
Robinetele cu sertar se fabrica cu Dn = 40 … 1000 mm. In instalatiile
de apa se folosesc in mod obisnuit cele cu Dn = 40 … 400 mm.

 Robinete de trecere cu ventil


Aceste robinete se monteaza pe conducte de apa rece sau calda si
servesc la inchiderea totala sau partiala a trecerii fluidului in conducte.
Etansarea intre ventil si scaunul lui, in cazul lichidelor cu temperatura
≤60˚C, se asigura cu garnitura de piele sau cauciuc (pentru apa rece) sau
din fibra (pentru apa calda).
In cazul fluidelor cu temperaturi mai ridicate nu se prevede garnitura,
etansarea facandu-se metal pe metal; la dimensiunile 3/8 - 1" garnitura se
fixeaza prin presare, iar la dimensiunile 1 ¼ - 4" garnitura ventilului se
fixeaza pe ventil,cu saiba si piulita hexagonala joasa.
Robinetul cu ventil trebuie montat pe conducta astfel incat fluidul sa
patrunda pe sub ventil si nu pe deasupra lui. De aceea pe corpul fiecarui
robinet cu ventil se marcheaza in relief, din turnare, o sageata care indica
sensul de circulatie a fluidului.

Robinetele cu ventil sunt cele mai raspandite, avand o functionare


sigura si o durabilitate mare; dezavantajul lor este ca au o rezistenta
hidraulica mai mare decat robinetele cu sertar sau cu cep. Pentru
micsorarea rezistentei se construiesc robinete cu scaun inclinat in
interiorul carora traseul fluidului sufera devieri mai mici. Corpul
robinetelor de trecere cu ventil, atat la robinetul cu scaunul drept, cat si la
cele cu scaunul inclinat, poate fi prevazut cu locas pentru golire in care se
poate monta la nevoie un dop sau un robinet de golire. Robinetele se
executa cu flansa sau cu mufe filetate pentru racordarea la conducte;
corpul si capacul se executa din fonta, otel, alama sau bronz, iar tija din
alama.
In general robinetele de trecere cu ventil se monteaza la baza
coloanelor de alimentare cu apa, pe ramificatii spre grupele de obiecte,
langa pompe, rezervoare, agregate industriale, pe conductele de
distributie etc.

2.3 Armaturi de inchidere si golire

10
 Robinete cu cep

Robinetele cu cep sunt cele mai simple: ele opun rezistenta cea mai
mica la trecerea fluidului. Corpul acestora este prevazut cu doua canale
perpendiculare unul pe altul.
Printr-unul din aceste canale trece fluidul, iar prin celalalt
se introduce organul de inchidere – cepul.
Cepul – are o forma tronconica, ca si canalul din
corpul robinetului in care se introduce, si este strapuns la
randul lui dintr-o parte in cealalta de un canal de forma
circulara, ovala sau trapezoidala.
La partea superioara cepul se termina in cele mai multe
cazuri cu un cap patrat pentru manevrare cu cheia. Prin rotirea cepului cu
cheia, se permite sau se opreste trecerea fluidului prin canalul cepului.
Pozitia orificiului de trecere din cep este indicata printr-o crestatura
executata pe capul cepului; robinetul este deschis atunci cand crestatura
este asezata paralel cu sensul de trecere a fluidului si este inchis atunci
cand crestatura este perpendiculara pe acest sens. Suprafata cepului si cea
a locasului din corpul robinetului trebuie sa fie bine ajustate si slefuite,
pentru a se obtine o buna etansare, astfel ca fluidul sa nu poata scapa
printre cep si locasul lui. Pentru asigurarea acestei etanseitati cepul
trebuie sa fie presat in permanenta in locasul lui.
La robinetele simple, aceasta presare se realizeaza cu o piulita care
se insurubeaza pe o prelungire filetata la partea inferioara a cepului.
Intre piulita si corpul robinetului se intercaleaza o rondela (saiba) de
forma speciala, care face ca piulita sa nu se desurubeze si uneori
limiteaza unghiul de 90° in interiorul caruia se roteste cepul.
Un tip special de robinet cu cep este robinetul cu trei cai, care se
foloseste cand o conducta se ramifica in alte doua si este necesar ca
fluidul sa fie dirijat o data intr-o ramificatie, o data in cealalta, sau
deodata in ambele ramificatii.
Fata de robinetele cu ventil sau cu sertar,robinetele cu cep prezinta
avantajul ca inchiderea sau deschiderea lor se realizeaza repede prin
invartirea cepului numai cu 90°, pe cand la cele cu ventil sau cu sertar,
roata de manevra trebuie invartita pentru aceasta de mai multe ori.

Robinetele cu cep se executa si pentru instalatii de


apa sau alte lichide, in doua variante de presiune,
fara presgarnitura si cu presgarnitura.

11
Modelul folosit poate fi cu mufe filetate sau cu flansa, iar dupa
materialul cepului, se executa in trei variante:
-
varianta F, cu cepul din fonta;
-
varianta B, cu cepul din bronz;
-
varianta A, cu cepul din alama.
Corpul robinetului se executa din fonta.
Robinetele cu flansa se fabrica in 11 marimi, de la 1/2 la 6".
Robinetele cu cep, drepte, cu mufe, fara presgarnitura se fabrica in 7
marimi, de la 3/8 la 2", iar cele cu pregarnitura, in 9 marimi, de la 1/2 la
4".
Robinetele cu cep se folosesc si drept robinete de golire si se
monteaza in instalatii la rezervoare, distribuitoare, cazane etc. ele se
executa cu racorduri avand filet exterior, unul din acestea servind la
fixarea in punctul de golire, iar celalalt se inchide cu un capac, care la
nevoie, poate fi inlocuit cu racorduri pentru furtun.

 Ventile de retinere – clapete de retinere

In cazul in care este necesar ca fluidul sa circule in conducte numai


intr-un singur sens, se folosesc ventile de retinere si clapete de retinere.
Acestea se monteaza pe conductele de absorbtie si de refulare ale
pompelor, pe conductele de alimentare cu apa rece a boilerelor, pe
conductele de ocolire etc.
Fluidul, la trecerea prin ventil in sensul permis, datorita presiunii pe
care o are in conducta, ridica ventilul de pe scaunul lui si poate circula.
In cazul in care fluidul tinde sa circule in sens invers, ventilul este
presat pe scaun si trecerea fluidului este oprita.
La clapetele de retinere fenomenul se petrece in acelasi mod,
clapeta fiind deschisa de presiunea fluidului, la trecerea acestuia in sensul
admis si inchisa la trecerea fluidului in sens invers.
La ventilele de retinere, prinderea capacului de corp poate fi
realizata prin insurubare, iar la clapete prinderea capacului se face numai
cu suruburi si piulite.

12
Ventilele si clapetele de retinere sunt prevazute la ambele capete cu
flanse sau cu mufe filetate in interior, pentru racordarea la conducte.
In general ventilele de retinere se folosesc pe conducte cu diametru
mic la presiuni mari, iar clapetele de retinere se folosesc pe conducte cu
diametru mare la presiuni mici.
Dupa forma corpului lor, armaturile de retinere pot fi drepte sau de
colt.
Ventilele de retinere cu ventil se folosesc la conductele de apa si
numai in pozitie orizontala. Corpul ventilelor si piulita capacului se
executa din fonta, iar ventilul si inelul de etansare din alama. Se fabrica in
9 marimi, de la 1/2 la 4".
Clapetele de retinere drepte din fonta se folosesc pe portiunile
orizontale de apa. Functioneaza liber, sub actiunea greutatii proprii a
clapetei. La cerere, clapetele pot fi prevazute cu parghie de manevra
simpla sau cu contragreutate. Se pot executa cu sau fara robinete de
ocolire, dupa comanda.
Clapetele sunt prevazute cu flanse de racordare cu suprafete de etansare
netede si se fabrica in 10 marimi de la 50 la 400 mm.
Pe corpul ventilelor de retinere trebuie sa fie indicat in relief,
printr-o sageata, sensul in care poate circula fluidul, pentru ca robinetul sa
se monteze pe conducte corect.

2.4 Armaturi de siguranta

 Ventile de siguranta

Ventilele de siguranta cu contragreutate se monteaza pe recipiente sub


presiune, pentru a impiedica cresteea presiunii interioare a acestora peste
limita admisibila (de ex. la recipientele de hidrofor, boilere etc.).
Corpul, capacul, contragreutatea si furca robinetului se executa din
fonta, bratul si carligul din otel, iar celelalte piese din alama.
Robinetele de siguranta se fabrica in trei marimi: 1/2; 3/4; si 1".

 Robinete de colt cu ventil cu plutitor

Acestea sunt actionate prin plutitor si servesc pentru oprirea


alimentarii cu apa a rezervoarelor deschise de mare capacitate la atingerea
nivelului maxim prescris.
Robinetele de colt cu ventil cu plutitor se pot folosi la instalatii de
alimentare cu apa neagresiva avand temperatura maxima de 50°C.

13
Robinetele se executa pentru doua presiuni de 6 si 10 kgf/cm 2; se
fabrica in 8 marimi de la 50 la 500 mm.

 Sorburi

Sorburile sunt armaturi care se monteaza la capatul conductelor de


alimentare din rezervoare sau la capatul conductelor de absorbtie ale
pompelor, pentru retinerea diverselor impuritati si resturi de corpuri
straine aflate in apa aspirata.
Sorburile se livreaza avand piesele din fonta acoperita cu un strat
protector de gudron insolubil in apa, care nu va da apei miros sau gust.

Sorburile simple cu flansa (figura a) se monteaza la capatul


conductelor de absorbtie si servesc pentru retinerea corpurilor straine din
apa care intra in conducte. Sunt prevazute cu sita cu gauri rotunde sau
ovale si cu flansa de racordare la conducta de absorbtie. Sorburile simple
cu flansa se executa in 13 marimi, de la 50 la 600 mm.
Sorburile cu ventil de retinere (figura b) se monteaza la capatul
conductelor de absorbtie servind pentru retinerea corpurilor straine din
apa care intra in conducta si totodata cu ajutorul ventilului inchide
orificiul de intrare al apei pentru mentinerea coloanei de apa (de ex.
pentru amorsarea pompei). Aceste sorburi se folosesc pentru ape cu
actiune corosiva normala. Sorbul este prevazut cu sita cu gauri rotunde
sau ovale.
Piesa pentru racordarea la conducta de absorbtie este executata cu
flansa, cu suprafete de etansare plane; se executa in 10 marimi, de la 50 la
300 mm.

14
Sorburile cu valva se monteaza in capatul conductelor de absorbtie ale
pompelor servind pentru retinerea corpurilor straine din apa care intra in
conducta si totodata cu ajutorul ventilului inchide orificiul de intrare al
apei pentru mentinerea coloanei de apa (de ex. pentru amorsarea pompei).
Se folosesc pentru ape cu actiune corosiva normala, fiind indicate pentru
viteze de absorbtie pana la 1 m/s.
Se fabrica doua tipuri:
-
cu flansa (figura c);
-
cu mufa cu filet (figura d).
Partea inferioara a sorburilor este prevazuta cu gauri ovale prin care
patrunde apa.
Garnitura valvei este din piele si se fixeaza de valva cu un surub cu
cap semirotund, cu piulita asigurata contra desurubarii.

Se executa in 7 marimi, cele cu flansa de la 25 … 100 mm; iar cele cu


mufa cu filet de la 1 la 4 ".

 Racord elastic la pompe

Racordul elastic se intrebuinteaza pentru reducerea transmiterii


zgomotului mecanic de la pompe spre reteaua de conducte apa rece.
Se foloseste pentru conducte cu Dn = 60; 70; 100 mm.

3. MATERIALE PENTRU IZOLAREA SI PROTECTIA


CONDUCTELOR

3.1 Materiale izolante

Conductele de instalatii sanitare se izoleaza in mai multe feluri


dupa necesitati.

15
Se executa izolatii termice si fonice, in medii umede si in medii
acide (agresive).
Materialele intrebuintate sunt:
-
bete de postav;
-
vata de sticla;
-
vata minerala;
-
bitum;
-
hartie;
-
panza de iuta;
-
pluta;
-
carton asfaltat;
-
alte materiale rau conducatoare de caldura.

Betele de postav – sunt fasii inguste de 2-3 cm latime; cu care se


infasoara conductele din plumb de presiune sau din otel, ce se monteaza
sub tencuiala; aceasta izolatie se executa contra transpiratiei si permite
dilatarea conductelor fara a sparge tencuiala cu care sunt acoperite.
Vata de sticla – se obtine prin suflarea cu abur a unei topituri
vascoase de sticla sau prin picurarea topiturii pe un disc care se roteste cu
viteza mare, formandu-se astfel, fire subtiri si flexibile. Se intrebuinteaza
sub forma de rogojini de vata de sticla cusuta pe carton ondulat sau pe
plasa de sarma zincata, ca material de izolatie termica si fonica.
Vata minerala (vata de zgura) este un material termoizolant si
fonoizolant alcatuit din fibre subtiri si scurte cu structura sticloasa,
obtinuta prin suflarea cu abur sau cu aer fierbinte a unei mase de zgura
sau a unei roci topite. Pentru a nu se compacta, vata minerala este
furnizata de obicei sub forma de placi sau de pasla, in care vata este
tratata cu bitum fluid.
Bitumul – este un produs obtinut prin oxidarea la cald a
reziduurilor de la distilarea titeiului (pacura). Se prezinta ca o masa
neagra si solida, si se ntrebuinteaza ca izolant hidrofug.
Pluta – rezulta din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar
care cresc in regiunile mediteraneene.
Pluta expandata – este un material obtinut din pluta obisnuita,
sfaramata in bucati pana la ~7 cm presata in tipare, si care prin incalzire
fara aer, isi mareste golurile de aer dintre celule si incepe sa se distile,
produsele de distilare realizand o aglomerare a bucatilor de pluta. Este
intrebuintata mai ales, sub forma de placi, ca izolant termic, fonic si ca
amortizor la postamentele pompelor.
Cartonul asfaltat este un carton celulozic sau carton celulozic cu
fibre textile (deseuri de bumbac sau de lana), impregnat cu bitum, si apoi,
fie acoperit cu bitum si presarat sau nu cu un filet mineral, fie acoperit cu
o masa de bitum filterizat si presarat sau nu cu un filer mineral, fie

16
acoperit cu o masa de bitum filterizat si presarat sau nu cu un filer
mineral. Este intrebuintat ca material hidroizolant in constructii.

Izolarea conductelor
Procedeele folosite la izolarea conductelor depind de felul
izolantului si de forma sub care se prezinta.
Izolatia se compune in general din urmatoarele straturi:
-
stratul termoizolator propriu-zis;
-
mijloacele de fixare a stratului termoizolator pe conducte;
-
stratul de protectie al stratului termoizolator;
-
stratul de finisare (vopsea, lac etc.);
-
lucrarile speciale de finisare ale capetelor izolatiei.

Protectia termoizolatiei se poate face astfel:


-
la conducte in mediu uscat: tencuire, gletuire si vopsire;
-
la conducte in mediu umed: imbracare cu carton asfaltat, imbracare cu
tabla.

Izolarea conductelor difera dupa locul lor de amplasare:


-
la conducte montate in canale, in pereti, precum si la conductele
instalatiilor provizorii nu se prevede tencuirea termoizolatiei;
-
la conducte montate aparent in incaperi cu umiditate mica (locuinte,
birouri etc.) termoizolatia se face tencuita, gletuita si vopsita;
-
la conducte montate aparent cu o umiditate mare (bucatarii, spalatorii,
dusuri etc.), precum si la conducte montate in canale, termoizolatia se
prevede tencuita si imbracata cu carton asfaltat;
-
in cazuri speciale termoizolatia se poate prevedea imbracata cu tabla
galvanizata sau cu tabla neagra, vopsita pe ambele fete; in acest caz nu
este necesara protectia termoizolatiei prin tencuire.
Pentru usurarea calculelor suprafetelor termoizolatiilor se dau in tabel,
suprafetele izolatiei in functie de diametrul conductei si de grosimea
izolatiei.

17
3.2 Izolatii contra coroziunii

Astfel de izolatii se aplica pe conductele de otel ingropate in


pamant sau sub tencuiala si pe conductele executate din teava de plumb,
care se ingroapa in pereti sub tencuiala

a) Izolarea conductelor ingropate in pamant


Daca conductele executate din tuburi de fonta sau tevi de otel s-ar
ingropa in pamant fara a fi protejate, ele ar fi atacate repede de rugina sau
de diversi agenti chimici agresivi. Ca urmare peretii lor s-ar coroda
treptat, pana cand s-ar produce fisuri sau sparturi.
Tuburile de fonta, atat cele pentru presiune, cat si cele pentru
scurgere, se livreaza gudronate la cald in interior si la exterior. Stratul de

18
gudron le protejeaza suficient de bine contra coroziunii, astfel ca acestea
se ingroapa in pamant fara alta masura de protectie.
Tevile de otel zincate sunt protejate contra ruginii de stratul de zinc
numai cand sunt montate aparent in cladiri, dar nu sunt suficient de
protejate contra acizilor si sarurilor din pamant. Odata strapuns acest
strat, intervine si rugina, grabind distrugerea conductei.
Tevile de otel nezincate se vor coroda in pamant si mai repede.
De aceea, cand se ingroapa in pamant tevile de otel, zincate sau
nezincate, trebuie protejate cu ingrijire contra coroziunii. In acest scop se
folosesc de obicei izolatii executate cu panza (sau hartie) si bitum.
Izolarea unei conducte de otel:
 se incalzeste usor cu o flacara si apoi se aplica pe ea un strat subtire de
bitum topit;
 peste stratul de bitum inca cald se infasoara pe conducta panza sau
hartie, peste care se aplica de asemenea un strat de bitum topit;
 operatia se repeta pana ce se aplica numarul de straturi de hartie sau de
panza necesar;
 ultimul strat protector aplicat trebuie sa fie de bitum;
 de aceea, intotdeauna va exista un strat de bitum in plus fata de
numarul straturilor de hartie sau de panza;
 de obicei se aplica doua straturi de hartie sau de panza si trei straturi
de bitum.
Atat straturile de bitum topit, cat si cele de hartie sau de panza,
trebuie aplicate cu multa atentie, astfel ca fiecare strat sa acopere complet
suprafata pe care se aplica (a conductei sau a stratului aplicat anterior); de
aceea panza sau hartia se infasoara pe conducta in spirala, astfel ca
marginile sa se suprapuna unele peste altele cu ~2 cm.
La lucrarile de instalatii sanitare, la care in general nu se ingroapa
in pamant trasee lungi de conducte executate din tevi de otel, aplicarea
izolatiei de bitum si hartie sau panza de sac se poate realiza usor cu
ajutorul a doua capre de lemn. Fiecare teava se aseaza cu capetele pe
aceste capre, sub teava se pune un jgheab, iar teava se invarteste in timpul
izolarii cu ajutorul unei manivele terminata cu un dop de lemn care se
introduce in capatul tevii. In timp ce teava este invartita cu manivela se
toarna pe ea cu un cancioc bitum topit. Bitumul se scurge de pe teava,
este colectat in jgheabul de lemn. Teava trebuie sa fie incalzita in
prealabil. Imediat dupa ce s-a turnat bitum pe toata suprafata tevii, se
aplica pe teava panza de sac sau hartia, care este sub forma de fasie de
10-20 cm latime, infasurata in sul. Teava este invartita de catre un
muncitor, iar un alt muncitor tine sulul de panza sau de hartie, introdus pe
o bucata scurta de teava si se deplaseaza cu el de-a lungul tevii care se
izoleaza, in timp ce fasia de panza sau de hartie se infasoara pe aceasta
teava.

19
Se izoleaza fiecare teava in parte, in afara santului, apoi tevile se
imbina intre ele in sant.
Dupa ce se efectueaza proba de presiune, se izoleaza in sant si
portiunile de conducta din dreptul imbinarilor.

b) Izolarea conductelor ingropate sub tencuiala


Mortarele de var, precum si mortarele sau betoanele de ciment
umede, in special cele proaspete, au o actiune corosiva asupra plumbului.
Daca umezeala mortarului sau a betonului se mentine mult timp,
coroziunea poate cauza strapungerea conductelor sau a pieselor de plumb.
Protejarea conductelor si pieselor de plumb contra coroziunii se
poate face prin unul din urmatoarele procedee:
1) Conductele si piesele se fasoneaza si se pregatesc pentru
montare, fixandu-se de ele piesele de racord si facandu-se ajustarile
necesare pentru racordarea lor la restul instalatiei.
Inainte de montarea definitiva, conductele si piesele de plumb se
curata de praf, pete de var, ulei etc. cu perii, carpe, benzina etc. si se
vopsesc cu bitum fierbinte cu pensula sau prin imbaiere, in functie de
marimea si forma conductelor sau pieselor respective.
Tratamentul cu bitum se va repeta cel putin de doua ori,
controlandu-se ca suprafata conductei sau piesei sa nu prezinte defecte de
acoperire, pori deschisi in izolatia de bitum prin care sa patrunda
umiditate.
Dupa montare, insa inainte de a fi acoperite cu mortar, conductele
si piesele se vor controla pentru a se constata daca izolatia nu s-a
deteriorat in timpul montarii. Eventualele defecte constatate se vor repera
prin vopsire cu bitum fierbinte.
Inainte de a se aplica tratamentul cu bitum, se vor face incercari
pentru a se constata daca bitumul adera perfect la plumb si nu se cojeste.
In caz contrar, tratamentul cu bitum se va aplica numai dupa o
amorsare cu bitum taiat aplicat rece prin vopsire cu pensula, dupa uscarea
completa a stratului de amorsare.

2) Tevile de plumb de scurgere, care necesita o izolatie deosebit de


ingrijita, izolarea se va executa in modul urmator:
dupa pregatirea si curatirea conductelor si pieselor, se face o
amorsare, care se lasa sa se usuce complet, dupa care se vopsesc cubitum
fierbinte, infasurandu-se concomitent, fie cu unul sau cu doua randuri de
benzi textile, de canepa ori iuta, fie cu benzi de hartie rezistenta.
Operatia aceasta se va executa astfel:
-
in timpul vopsirii cu bitum se infasoara un rand de benzi cat mai
strans, astfel ca sa se impregneze cu bitum si sa se lipeasca bine;
-
dupa uscare, se aplica inca un strat de bitum fierbinte.

20
In cazul in care se intrebuinteaza doua randuri de benzi, randul al
doilea se va infasura odata cu aplicarea stratului de bitum peste primul
rand, iar dupa uscarea randului al doilea se va aplica un ultim strat de
bitum fierbinte.

3) Tevile de plumb de presiune se protejeaza la montajul ingropat


sub tencuiala prin infasurarea lor cu bete (fasii) de postav; aceasta
protectie, desi mai putin buna decat izolatia cu bitum, are avantajul ca
evita si producerea condensatiilor pe suprafata conductei.
Betele se infasoara strans pe conducta astfel ca la fiecare data cand
este trecuta in jurul conductei, fasia de postav sa se suprapuna cu 4-5 mm
peste fasia infasurata anterior. La sfarsit capatul fasiei de postav se leaga
strans pe conducta cu sarma zincata.

4) Tevile de otel zincate care se ingroapa sub tencuieli, se


protejeaza cu bete de postav, la fel ca si tevile de plumb de presiune;
uneori tevile de otel zincate ingropate sub tencuiala se protejeaza prin
infasurarea lor cu hartie.

3.3 Izolatii termice

Izolatii contra pierderilor de caldura

Astfel de izolatii sunt necesare la instalatiile de apa calda, atat


pentru a se micsora pierderile inutile de caldura, cat si pentru a se evita
incalzirea inutila, cateodata chiar daunatoare a incaperilor prin care trec
conductele de apa calda (camari, pivnite). In acest scop, se izoleaza
contra pierderilor de caldura boilerele, aparatele de contracurent si
conductele de apa calda.
Se pot executa diferite feluri de izolari contra pierderilor de caldura
folosindu-se diferite materiale izolante.
Pentru izolarea termica a conductelor si aparatelor instalatiilor
sanitare se folosesc cu succes:
-
rogojinile de vata de sticla cusute pe carton ondulat sau pe plasa de
sarma zincata;
-
rogojinile din pasla de vata minerala legate cu sarma zincata;
-
fasiile de vata de sticla sau de vata minerala legate cu sarma zincata.
Daca ce conducta sau aparatul s-a infasurat cu materialul izolant, se
executa protejarea si finisarea izolatiei, care se poate realiza in diferite
moduri.

21
Alegerea materialului termoizolant si a modului de protejare si
finisare a izolatiei depinde de felul elementului ce se izoleaza, de locul in
care se afla montat si de destinatia incaperii respective.
Cand conductele se monteaza aparent in pivnite sau in subsoluri
fara umezeala, izolatia se executa cu rogojini de vata de sticla cusute pe
carton ondulat sau pe plasa de sarma zincata sau cu pasla minerala, care
se taie la fata locului in fasii.
Dupa ce stratul termoizolant a fost aplicat si s-a legat bine cu sarma
zincata, se aplica peste el o tencuiala de mortar de ipsos cu rumegus si
clei, care se modeleaza frumos cu linia sau dreptarul.
In subsolurile folosite, tencuiala se gletuieste cu glet de ipsos si
clei.
In incaperi obisnuite, uscate, izolatia, dupa ce s-a tencuit si gletuit,
se vopseste cu lac. In acest mod se izoleaza si schimbatoarele de caldura
(boilere, aparate in contracurent).
Ca sa nu crape tencuiala aplicata peste termoizolatie, din cauza
diferentelor de temperatura, se bandajeaza cu o fasie de panza rara, se
gletuieste si dupa uscare se vopseste cu vopsea de lac.
Ca sa nu crape tencuiala aplicata peste izolatie in loc de bandaj de
panza, se intrerupe tencuiala din loc in loc, de obicei in dreptul
dispozitivelor de sustinere a conductei, intreruperile purtand denumirea
de rosturi de dilatatie.
Intreruperile,, avand latimi de 1-2 mm, se executa prin taierea
tencuielii cu fierastraul, distanta dintre ele fiind de 5-15 m, dupa
temperatura fluidului care circula prin conducte.
In dreptul armaturilor izolatia se intrerupe, iar la marginile izolatiei
intrerupte se fixeaza imprejurul izolatiei cate o manseta executata dintr-o
fasie ingusta de tabla. Pierderile de caldura care au loc prin armaturile
neizolate sunt destul de mici, astfel ca pot fi admise.
Conductele de distributie orizontale, montate in canale vizitabile
sau nevizitabile din interiorul sau exteriorul cladirilor, cat si cele montate
In subsoluri umede se izoleaza la fel ca in cazul precedent, dar peste
tencuiala respectiva, in loc de vopsea de lac se aplica o imbracaminte de
carton asfaltat, cu marginile petrecute una peste alta si legate bine cu
sarma zincata.
Daca mediul ambiant din canale are umiditate mare, marginile
suoprapuse ale cartonului asfaltat se lipesc cu bitum si apoi pe intreaga
imbracaminte a conductelor se aplica 1-2 straturi de bitum fierbinte. Daca
izolatia este expusa loviturilor, in loc de carton asfaltat, conductele izoalte
se protejeaza cu o imbracaminte de tabla zincata sau de tabla neagra
vopsita pe ambele parti cu vopsea de miniu de plumb sau cu lac.
Coloanele montate aparent se izoleaza la fel ca conductele
orizontale de distributie.

22
Coloanele montate in zidarie, in slituri sau in santuri care se inchid
cu rabit, se izoleaza cu fasii de vata de sticla sau de vata minerala,
infasurate in spirala pe fiecare conducta.
Daca exista si o conducta de circulatie, conducta de apa calda si
cea de circulatie se pot izola impreuna.
Fasiile se infasoara pe conducta strans, cat mai indesat, fara a se
lasa intervale neacoperite.
Grosimea izolatiei de ~ 3 cm, se poate realiza, executandu-se mai
multe straturi suprapuse, dupa grosimea fasiilor folosite.
Boilerele se izoleaza de obicei cu rogojini de vata minerala cusute
pe plasa de sarma zincata sau cu pasla minerala in grosime de 4-5 cm.
Acestea se leaga bine cu sarma zincata si apoi se tencuiesc si se
vopsesc in modul aratat.

Izolatii contra inghetului

De regula se izoleaza contra inghtului conductele si recipientele din


incaperile care raman neincalzite in timpul iernii (poduri, pivnite,
subsoluri), conducte montate in exterior (in ganguri de trecere),
conductele asezate langa usi exterioare si cel ingropate sub tencuiala in
zidurile exterioare ale cladirilor.
Izolatiile contra inghetului se executa cu fasii de vata de sticla sau
cu fasii de vata minerala, la fel ca la conductele de apa calda.
Temperatura minima a aerului luata in consideratie este de -20°C,
temperatura apei +8°C, iar viteza vantului 5m/s.

Protejarea conductelor de apa si de scurgere impotriva inghetului

Protectia contra inghetului prin utilizarea conductelor metalice


drept conductori electrici. Principiul protectiei contra inghetului cu
ajutorul curentului electric consta in faptul ca la scaderea temperaturii sub
punctul de inghet, conductele periclitate sunt strabatute de un curent
electric de joasa tensiune (~1-6 V), a carui intensitate se poate ridica la
50-300 A, care produc o usoara incalzire, datorita rezistentei electrice a
tevii astfel incat temperatura conductei sa nu scada niciodata sub 0°C.
Deoarece la curentul de joasa tensiune si de mare intensitate se
produc pierderi foarte mari in conductori, legaturile la sursa de curent
(transformatorul de protectie contra inghetului) trebuie sa fie cat mai
scurte si de sectiune mare (nu mai mult de 3 A/mm 2 de sectiune de
conductor).
De asemenea, legatura cu teava trebuie asigurata cu bratari robuste
si zincate.

23
Ca sursa de curent se intrebuinteaza transformatoare mici de curent
de mare intensitate, care se monteaza in imediata apropiere a conductei
care trebuie protejata.

In cazul unor lungimi mai mari de conducta, se pot folosi mai multe
transformatoare in serie. Ele sunt de obicei construite pentru racord
monofazat la reteaua de curent alternativ (110 sau 220 V) si trebuie
protejate la 2-6 A. Deoarece puterea acestor aparate este de 50-80 W, el
pot fi montate fara grija la locul potrivit ca orice circuit de lumina, cu un
intrerupator simplu manual, care trebuyie pus in functiune la venirea
frigului.
Este recomandabil ca instalatia sa fie automatizata. In acest caz un
releu, respectiv un aparat de protectie si un termometru cu contact montat
intr-un loc potrivit, expus temperaturii exterioare, implinesvc sarcina de a
anclansa sau declansa termostatul de protectie. Temperatura de conectare
poate fi reglata la termometru cu o precizie de ±0,5°C.
In plus se recomanda folosirea unui intrerupator suplimentar cu
buton de comanda si cu lampa de control, care sa indice functionarea
instalatiei.
Este recomandat ca la terminarea executiei instalatiei sa se faca o
verificare cu ajutorul unui ampermetru si sa se regleze intensitatea
admisibila a curentului pentru lungimea de teava data sau sa se obtina
tensiunea necesara.
Tevile groase si scurte necesita tensiuni secundare mici, care see
obtin prin consectarea in paralel a infasurarilor secundarului
transformatorului.
Tevile lungi si subtiri necesita tensiuni mai ridicate, realizate prin
legarea mai multor portiuni de infasurari secundare in serie.

24
Izolatii contra transpiratiei si acumularii caldurii

Cand conductele de apa rece montate aparent trec prin incaperi cu


umiditatea aerului mare si cu temperatura mai ridicata decat a apei din
conducte, vaporii de apa continuti in aerul cald al incaperilor se
condenseaza pe suprafata conductelor, dand loc la fenomenul numit
transpiratia conductelor; apa rezultata pe suprafata conductelor se scurge
sub forma de picaturi pe pardoseala.
Acelasi fenomen se poate produce si in cazul conductelor de apa
rece montate ingropate sub tencuieli, cand apa apare sub forma de
umezeala la suprafata tencuielii.
Transpiratii se mai produc pe suprafetele exterioare ale
recipientelor de hidrofor, rezervoarelor de apa rece etc.
Daca se urmareste evitarea condensarilor, numai la conductele de
apa rece este suficienta o izolare a acestora cu bete (fasii) de postav,
indiferent daca sunt montate aparent sau ingropate sub tencuiala.
Daca se urmareste sa se protejeze conductele si contra acumularilor
de caldura, se aplica o izolatie cu fasii de vata minerala de 2-3 cm
grosime sau cu snururi de vata minerala, ca si in cazul conductelor de apa
calda.
Recipientele de hidrofor si rezervoarele de apa rece se izoleaza cu
placi de vata de zgura bitumate sau cu placi de talas bituminat, tencuite si
imbracata cu carton asfaltat sau cu tabla.
Indiferent de scopul si felul izolatiilor, grosimea acestora se indica
in proiect.

3.4 Izolatii fonice

Nivelul acustic de zgomot recomandat


Se recomanda ca nivelul acustic specific al armaturilor din
instalatiile sanitare de distributie a apei care se monteaza in grupurile
sanitare si bucatariile din cladiri sa fie mai mic sau cel mult egal cu
valorile din tabel.

25
Izolarea fonica a instalatiilor sanitare
In normativul referitor la izolarea fonica in cladiri sunt impuse
numai conditiile minimale relative la izolarea fonica, nu sunt indeplinite,
cu toata izolarea fonica a planseelor si peretilor cand elementele de
instalatii constituie punti sonore.

26
Izolarea bratarilor
Pentru tevi cu manson de vata de zgura 5-10 mm grosime se
folosesc bratari izolate fonic.

In cazul in care bratarile au de suportat si greutatea tevilor, bratara


se fixeaza intr-un bloc de beton inconjurat cu placi din pluta expandata de
30-40 mm grosime.

Amortizarea realizata cu bratari izolate fonic, cu resort din otel, in


comparatie cu bratarile obisnuite din teava cu garnitura de pluta presata
sau fara nici o garnitura, este aratata in figura; ea se foloseste in regiunea
dintre 50 si 250 Hz, de la 7 la 11 dB si se ridica odata cu cresterea
frecventei pana la peste 20 dB.

27
Izolarea conductelor
Diferite moduri de fixare a conductelor pentru instalatii sanitare
sunt date in figurile de mai jos, unde se pot vedea bridele prevazute cu
fasii de cauciuc elastic, de ~ 8 mm grosime.

28
In acest mod se obtine o atenuare efectiva a vibratiilor transmise in
corpul constructiei. Conductele ingropate se izoleaza fata de tencuiala
locasului prin intermediul unui strat din vata minerala protejat cu carton
asfaltat care infasoara conducta.

29
Prinderea coloanelor de apa pe pereti cu amortizor de protectie cu
resort, detaliile de executie pentru etansarea golurilor de trecere prin
plansee a coloanelor de instalatii si de traversarea conductei prin perete la
care este amortizata transmiterea zgomotelor prin zidarie si prin aer, cat si
trecerea prin plansee la incaperi uscate cu umiditate mica, sau prin
plansee la incaperi la umiditate mare, sunt date in figurile de mai jos.

30
Izolarea obiectelor si armaturilor
Cada de baie care se reazema pe planseu si de perete, prin
intermediul unor garnituri elastice, montarea closetului pe o pardoseala
flotanta, a chiuvetei de bucatarie pe un suport fonoizolant, si a unui
robinet de serviciu la cuveta, cat si izolarea elementelor montate separat,
se dau in figuri.

31
Izolarea fonica a pompelor de apa
Pompele impreuna cu motoarele se amplaseaza la subsol intr-o
incapere separata.
Pentru combaterea trepidatiilor provocate de motorul pompelor,
acesta impreuna cu pompa se amplaseaza pe un bloc masiv de beton, care
este asezat la randul lui pe un strat amortizor de vibratii (pluta expandata,
cauciuc etc.), montat continuu.
Fundatia motorului nu se leaga cu fundatia cladirii pe partile
laterale; in cazul in care se prevede aceasta legatura, ea trebuie sa fie
realizata cu ajutorul unor materiale elastice.

Detaliile de izolare fonica a fundatiilor de masini (dimensiunile a, b


si c) se dau in functie de greutatea masinii, frecventa vibratiilor produse,
de modulul de elasticitate si de coeficientul de tasare a materialului
elastic.
Legatura dintre pompa si conductele de admisie si evacuare a apei
se executa prin intermediul unui stut cu flanse din cauciuc panzat,
prevazute la presiuni mari de insertii metalice 1 sau cu ajutorul unui
burduf din cauciuc 2.

32
4. MATERIALE PENTRU INSTALATII DE GAZE

4.1 Materiale de sudare si etansare

 Materiale de sudare
La instalatiile de gaze, atat pentru imbinarea tevilor cat si pentru
lucrari anexe, se foloseste in mod obisnuit numai sudarea cu material de
adaos, executata autogen (cu suflaiul, cu flacara de acetilena) sau electric.
Sudarea autogena este recomandabila si se practica pentru
imbinarea cu sudura a tevilor si a fitingurilor cu diametre nominale pana
la 2-3"; pentru imbinarea flanselor de aceste diametre precum si pntru
orice fel de sudura la tevi, fitinguri si flanse cu diametre peste 3" se
foloseste sudura electrica, care nu deformeaza piesele prin operatia de
sudare.
Pentru sudarea electrica cu masini automate, care se folosesc
pentru tevi cu diametru mare si conducte lungi, in instructiunile de
folosire a masinii se precizeaza calitatea sarmei si a materialului pentru
formarea zgurii de acoperire a baii, material care la aceste masini nu mai
este aplicat pe sarma de sudat, ci se prezinta sub forma granulata, cazand
dintr-un rezervor direct pe baia topita formata de arcul electric.

 Materiale de etansare
Numai imbinarile pe con, bazate pe strangerea conului pe locasul
sau pana la deformarea elastica a materialului, pot opri complet iesirea
gazelor, adica pot asigura etanseitatea imbinarii fara alt material intercalat
intre piesele imbinate.
La imbinarile cu filet se foloseste ca material de etansare fuiorul de
canepa imbibat cu o pasta moale (aproape ca vopseaua) din miniu de
plumb si ulei de in fiert. Miniul de plumb are proprietatea de a adera la
suprafata filetului, iar uleiul de in fiert are proprietatea ca pe suprafata
ramasa in contact cu aerul sa formeze o pelicula (pielita) impermeabila,
are impiedica uscarea si deci rigidizarea pastei de miniu din canepa
ramasa in imbinare; canepa aceasta isi pastreaza impregnarea in stare de
pasta si ramane elastica, asigurand ani de zile aceeasi buna etansare ca la
montarea imbinarii. Din acest motiv, prin regulamentele pentru instalatiile
de gaze se interzice folosirea la etansarile cu filet a chiturilor sau a
masticurilor care nu au proprietatea de a forma o pelicula care sa opreasca
uscarea materialului ramas in imbinarea filetata.
Miniul de plumb se gaseste sub forma unei pulberi de culoare
rosie-portocalie si poate fi de doua calitati:
-
calitatea I, cu un continut de bioxid de plumb de 30-32%
-
calitatea II, cu un continut de bioxid de plumb de 28-30%.

33
Uleiul de in fiert are culoarea galben-cafenie si poate fi folosit
simplu sau amestecat cu un sicativ (substanta care sa grabeasca formarea
peliculei aratate anterior).
La imbinarile cu flanse etansarea se face prin asezarea intre flanse
a unei garnituri dintr-un material fara pori, elastic si care sa-si pastreze
elasticitatea cat mai mult timp; astfel la flansele cu fete de imbinare
netede sau cu canale se folosesc: placi de cauciuc fara insertie de panza
pentru presiuni pana la maximum 6 kgf/cm2; placi de cauciuc cu insertie
de panza – pana la 10-16 kgf/cm 2; placi de clingherit pentru presiuni pana
de 25-40 kgf/cm2.
Clingheritul este fabricat din fire de azbest lipite cu o solutie de
acuciuc si tratate corespunzator. Poate fi de patru tipuri dupa temperatura
pentru care este destinat si anume: tipurile A, B si C, de culoare rosie,
sunt destinate folosirii pentru garnituri care pot fi supuse la temperaturi
respective pana la 450, 400 si 300°C si tipul D, de culoare cenusie, pana
la 250°C.

4.2 Robinete, mansoane de dilatatie, separatoare, capace


pentru rasuflatori si camine si usile pentru firide

Robinetele sunt materiale formate din mai multe piese si servesc la


inchiderea conductelor de gaze; destul de des, robinetele sunt folosite si
pentru reglarea cantitatii de gaze care trec printr-o conducta. Dupa
principiul de inchidere, robinetele pot fi:
-
robinete cu cep sau canele, la care inchiderea se face prin rotirea
cepului gaurit in fata unor orificii corespunzatoare din locasul
acestuia, lasand dupa nevoie o sectiune de trecere mai mare sau mai
mica;

34
-
robinete cu sertar, in care sectiunea de trecere poate fi redusa pana la
zero prin inaintarea sertarului;

-
robinete cu ventil, la care in fata unei sectiuni circulare de trecere
poate fi departata sau apropiata complet o supapa (disc cu garnitura),
reducandu-se astfel sectiunea de trecere.

Materialul si realizarea constructiva a fiecaruia dintre aceste trei


feluri de robinete difera dupa presiunea la care urmeaza sa fie folosite.
De folosire mai obisnuita in instalatiile de gaze sunt robinetele cu
sertar construite din fonta, destinate presiunilor pana la 10 kgf/cm 2, si
robinetele cu sertar din otel pentru presiunea nominala de 40 kgf/cm2.

35
Mansoanele de dilatare – sunt piese care imbina capetele a doua
tevi si permit o alunecare a tevilor cu 20-40 mm in lungul axei lor,
asigurand astfel posibilitatea de contractie si alungire a conductelor (fie
datorita temperaturii, fie datorita deplasarii suportilor. Mansoanele de
dilatare pentru conducte de gaze se probeaza la presiuni hidraulice de 40
kgf/cm2 si se pot monta pe conducte cu presiuni nominale pana la 25
kgf/cm2.

Separatoarele – sunt dispozitive in care se aduna si se depoziteaza


corpurile straine (praf, particule de lichide) transportate uneori de
curentul de gaz. Separarea din gaze a acestor corpuri se obtine fie prin
micsorarea vitezei de curgere, adica prin marirea brusca a sectiunii de
curgere (separatoare prin depunere), fie prin dirijarea curentului de gaz pe
un traseu elicoidal (separatoare centrifuge), in care corpurile straine sunt
aruncate (proiectate) pe peretii separatorului.

36
Capacele de rasuflatori – sunt piese de
fonta (figura a), care servesc la protejarea
capetelor tevilor de rasuflatori, pentru
canalizarea in atmosfera a emanatiilor datorite
defectelor care pot aparea la imbinarile
conductelor subterane; capacele de camine
(figura b) care se construiesc in trei marimi
pentru locurile carosabile si in cinci marimi
pentru cele necarosabile, acopera puturile in
care sunt montate robinetele.

Usile de firide pentru cladiri civile – sunt piese care folosesc la


acoperirea si protejarea aparaturii care se monteaza la intrarile
conductelor de gaze in cladiri.

4.3 Materiale de fixare si protectie

Suportii pentru fixarea conductelor se executa din laminate de otel


(otel lat, cornier, profil U).
Pentru conducte de diametre pana la 3", care urmeaza sa se fixeze
la pereti sau stalpi de zidarie se folosesc bratari gata fabricate.

Pentru prevenirea formarii si ramanerii umezelii la locul de sprijin


al conductei, se pune pe toata suprafata de contact suport-conducta, un
strat de carton asfaltat obisnuit sau acoperit cu bitum filerizat.

37
Bratarile conductelor pana la 2" se fixeaza in zidurile pe care sunt
montate conductele, prin gauri umplute cu ipsos, iar suportii conductelor
de diametru mai mare, cu ciment portland sau preferabil cu ciment rapid
pentru sonde.
Pentru protectia contra ruginirii, conductele subterane se izoleaza
cu bitum, banda izolanta sau materiale plastice, iar cele aeriene sau
montate in cladiri se vopsesc. Materialul de baza (izolantul propriu-zis)
pentru protectia conductelor subterane trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
-
sa fie impermeabil si sa nu aiba sau sa formeze pori atat la aplicarea
pe conducte cat si ulterior;
-
sa se lipeasca bine de suprafata conductei, adica sa fie cat mai aderent
si sa lipeasca bine strat cu strat;
-
sa nu se descompuna (putrezeasca) in pamant umed si nici sa nu se
combine cu substantele din pamant sau cu acizii;
-
sa nu fie sfaramicios (adica sa nu se sparga cu sticla sau piatra) si sa
nu formeze fisuri (crapaturi) la temperaturi sub 0°C cat mai coborate;
-
sa aiba o temperatura de inmuiere cat mai ridicata, pentru ca sa nu
curga pe conductele izolate aflate in bataia soarelui;
-
sa fie aplicabil pe conducte neincalzite;
-
sa fie rezistent la apasare.

38
UNELTE SI ECHIPAMENTE
1. INSTRUMENTE DE MASURA SI TRASARE

Operatiile de masurare si trasare la executarea lucrarilor de instalatii


tehnico-sanitare au o importanta deosebita, tinand seama de exactitatea cu
care trebuie efectuate si de micile tolerante permise.
Aceste operatii se executa in doua faze ale lucrarilor si anume:
 La prelucrarea materialelor la bancul de lucru
 La montarea materialelor in constructie.
In atelierele fixe, piesele se prelucreaza dupa planuri de executie complet
cotate. Pe santier instalatorul primeste planul de executie al instalatiei
care contine numai indicatiile necesare pentru montarea conductelor si a
obiectelor sanitare in cladire, schitele de detaliu pentru croirea si
executarea pieselor individuale trebuie intocmite de el, pe baza
masuratorilor efectuate la pozitia de montaj.
Ca instrument de masurat lungimile se foloseste metrul de lemn
sau otel sau ruleta cu panglica de otel, cu lungimea de 2 m. Acestea au
inscrise pe ele diviziunile in decimetri, centimetri si milimetri. Pentru
piese mici se pot utiliza rigle gradate. Pentru masuratori mai mari ce
depasesc 3-10 m se intrebuinteaza ruleta de otel de 10 sau 20 m.
Un instrument de masurat de precizie este sublerul. Prin constructia lui
speciala se poate masura cu destula usurinta si precizie diametrele
exterioare sau interioare si adancimea diferitelor piese.

 Rigla metalica flexibila – serveste pentru masurarea lungimilor. Ea


este confectionata din banda de otel laminat la rece si are lungimea de
masurare de la 100 – 2000 mm, latimea de la 12 – 30 mm, iar
grosimea de la 0,3 – 1 mm. Aceasta rigla se executa cu doua scari,
gradate in centimetri si milimetri pe aceeasi fata. Precizia de masurare
cu rigla metalica este de 0,25 mm.

Masurarea cu rigla gradata


La masurarea lungimilor, rigla gradata se aseaza pe piesa de masurat
astfel ca diviziunea 0 a riglei sa coincida cu una din muchiile piesei sau
cu punctul de unde incepe masurarea, iar muchia riglei trebuie sa fie
paralela cu muchia piesei. Diviziunea care coincide cu capatul lungimii
de masurat sau cu cealalta muchie a piesei ne arata marimea piesei
masurate.

39
La citirea valorii lungimii masurate privirea trebuie sa cada
perpendicular pe rigla. In cazul cand raza vizuala cade oblic sau cand
rigla s-a asezat gresit pe suprafata piesei, valoarea dimensiunii citite va fi
gresita.

In mod asemanator se efectueaza si masurarea cu ruleta de buzunar.

 Ruleta de buzunar – este formata dintr-o panglica de otel flexibil si o


cutioara in care se infasoara aceasta. Panglica de otel are lungimea de
1-2 m si este prevazuta cu diviziuni care marcheaza centimetri si
milimetri.

Uneori partea superioara a panglicii este divizata in toli. Datorita


flexibilitatii otelului din care este confectionata panglica, ruleta se
foloseste cu bune rezultate si la masurarea lungimilor pe suprafete
curbe.

 Sublerul – este instrumentul cel mai raspandit in ateliere si se


utilizeaza pentru masurarea dimensiunilor exterioare, interioare si a
adancimilor. El este un instrument de masurat mai precis decat rigla si
ruleta. Dupa precizia de masurare sublerele se impart in trei categorii:
- sublere cu precizia de citire de 0,1;
- sublere cu precizia de citire de 0,05 mm;
- sublere cu precizia de citire de 0,02 mm.

40
Cu sublerul din figura se efectueaza masurari cu o precizie de 0,10
mm. Acest subler se compune din doua piese principale, care se
deplaseaza una de-a lungul celeilalte. Piesa fixa – rigla 1 – este divizata la
partea inferioara in centimetri si milimetri. La una din extremitati, rigla
gradata este prevazuta cu un cioc lung 3 si unul scurt 2. Partea mobila –
cursorul 4 – este prevazuta de asemenea cu un cioc lung 6 si unul scurt 5.
La partea inferioara, cursorul are o scara gradata pe o anumita portiune.
Aceasta scara, 7, se numeste vernier. Pentru masurarea adancimilor se
foloseste tija 8, iar pentru fixarea cursorului pe rigla gradata – surubul 9.
Vernierul – reprezinta un segment de dreapta lung de 9 mm, care
este impartit in 10 parti egale. Prin urmare, o diviziune a vernierului
reprezinta 0,9 mm, adica ea este cu 0,1 mm mai mica decat fiecare
diviziune de pe rigla. In acest caz, prima diviziune a vernierului se afla cu
0,1 mm la stanga primei diviziuni a riglei; a doua diviziune a vernierului
se afla cu 0,2 mm la stanga diviziunii 2 a riglei s.a.m.d. Diviziunea 10 a
vernierului coincide exact cu diviziunea 9 de pe rigla gradata a sublerului.

Instrumente pentru trasare


Trasarea este operatia prin care se deseneaza pe suprafata
materialului conturul unei piese care trebuie executata sau reconditionata.
Pentru trasat se folosesc: acul de trasat; punctatorul; compasul.
 Acul de trasat – serveste la marcarea liniilor in timpul trasarii. El
poate fi executat dintr-o sarma de otel, intr-unul din cele doua feluri
indicate in figura, capetele pentru trasat sunt ascutite si calite.
Cu cat varful de trasat este mai subtire si mai tare, cu atat liniile ce se
traseaza sunt mai precise.

41
 Punctatorul (chernerul) – serveste la insemnarea punctelor in
operatia de trasare. Punctatorul este o piesa cilindrica, executata din
otel si cu varful ascutit si calit. Capul punctatorului pe care se aplica
loviturile de ciocan, este de asemenea calit.
 Compasul pentru trasat – se foloseste la trasarea liniilor curbe si
pentru a transpune dimensiunile liniare. Varfurile bratelor compasului
sunt calite pe o lungime de 20-30 mm.

Dupa prelucrarea materialelor in atelier sau pe santier, se poate trece la


operatia de asamblare a acestora, denumita montaj. Montajul consta in
transpunerea pe teren a datelor din desenul de montaj.
Pentru montaj se folosesc urmatoarele instrumente de masurat:
metrul, nivela cu bula de aer (bolobocul), furtunul cu apa, echerul
(vinclul) etc.
 Metrul de lemn sau metalic – este intrebuintat pentru masurarea
lungimilor mici. Pentru lungimi mari se foloseste ruleta cu panglica
de panza sau otel, in lugime de 10 sau 20 m.
 Nivela cu bula de aer (bolobocul) – serveste la determinarea pozitiei
orizontale a obiectelor. Bolobocul este alcatuit din doua tuburi de
sticla, inchise la capete si putin curbate.

Fiecare tub este umplut cu eter sau cu alcool astfel incat sa ramana in el o
bula de aer si este montat intr-un toc de lemn sau intr-un suport metalic.
Pentru pozitia orizontala a talpii bolobocului bula de aer se gaseste intre
doua repere marcate pe tub. Cu bolobocul se poate controla atat pozitia
orizontala a obiecterlor cat si cea verticala a conductelor sau a altor
elemente de constructie.

42
Tot cu bolobocul se verifica si panta corecta a anumitor elemente
de constructie (pardoseli, tevi, tuburi de scurgere etc.).

 Dispozitivul cu furtun cu apa (nivelul cu apa) – este bazat pe


principiul vaselor comunicante. Se foloseste la verificarea pozitiei
unor puncte distantate fata de orizontala.

Este alcatuit dintr-un tub de cauciuc (sau material plastic) de 10-30 m,


lungimea putand varia dupa necesitate si putandu-se obtine prin
imbinarea mai multor bucati; diametrul putand fi de 10-20 mm. La
ambele capete ale furtunului sunt fixate tuburi de sticla de acelasi
diametru, lungi de 30-40 cm, gradate in cm.
Prin unul din tuburi se toarna apa care umple furtunul pana ajunge in
tubul de sticla de la celalalt capat, nivelul apei fiind cam la jumatatea
ambelor tuburi de sticla. Apa se toarna incet pentru a se putea evacua
aerul din furtun. Apa are acelasi nivel orizontal in amanoua tuburile de
sticla, datorita acestui fapt furtunul de nivel serveste la transferul unui
reper de nivel de referinta de la un punct la altul, sau pentru stabilirea
nivelului orizontal intre riglele de trasare. In felul acesta se transpun
reperele de inaltime de pe un perete pe altul sau dintr-o incapere ion alta a
constructiei sau se fixeaza repere de inaltime, de la care se masoara apoi
cu metrul pozitiile obiectelor sanitare sau ale conductelor.

2. SCULE SI UNELTE FOLOSITE IN INSTALATII

43
2.1 Unelte si scule comune pe santier

Pe santiere se amenajeaza ateliere de lucru necesare efectuarii


diferitelor operatii de prelucrare si montare. Pentru felul operatilor si
dupa locul unde se executa operatia respectiva sunt necesare diferite scule
si aliaje.

 Bancul de lucru

Bancul este masa de lucru a muncitorului instalator pe santier, in


atelier sau la locul de munca si se foloseste la toate lucrarile de instalatii.
Bancul este o masa solida construita dintr-un schelet metalic cu tablia
(blatul) din lemn. Pe banc sunt fixate menghinele cu ajutorul carora se
prind piesele ce trebuie prelucrate si tot pe acesta se tin sculele necesare
pentru executarea diverselor operatii ca taiere, filetare, lipire, indoire,
pilire, frezare, daltuire etc.

 Menghina paralela – executata din fonta, alcatuita din doua falci


avand in ele incastrate piesele de prindere din otel calit si suprafata lor
este striata, pentru ca piesele prinse intre ele sa nu poata aluneca.
Falca fixa este prinsa de banc prin postamentul
sau, falca mobila este actionata prin invartirea
manivelei. Falcile prind piesa cu toata suprafata
lor, pentru ca in timpul miscarii raman paralele.
Strangerea falcilor este foarte puternica si
pentru a nu imprima urma lor in piesa care se
lucreaza, se pune pe fiecare falca cate o tabla de
cupru, strangerea piesei prinse urmand sa se
faca intre aceste table. Menghina paralela se
foloseste in special la pilirea pieselor metalice,
mai ales a celor neferoase. Pentru a putea
prinde bucati scurte de teava, intre falcile menghinei se pun doua falci
speciale in forma de bacuri, prinse intre ele cu un arc.

44
Menghina paralela nu se va intrebuinta la operatii pentru care este
necesara lovirea cu ciocanul, deoarece fonta este casanta si prin batere cu
ciocanul se poate sparge.

 Menghina cu picior – este confectionata din otel forjat, iar piesele de


prindere din otel calit. Este mai robusta decat menghina paralela.
Falca fixa se prinde de bancul de lucru iar cealalta
este mobila. Cele doua falci sunt prinse intre ele
prin doua piese de otel intre care se gaseste arcul
care indeparteaza falca mobila fata de cea fixa cand
se slabeste surubul de strangere al menghinei. Falca
fixa in partea de sus are o iesitura care serveste
drept masa de indreptare pentru eventuala
prelucrare a pieselor deformate. Aceste menghine
sunt simple si solide, insa au dezavantajul ca falcile
nu strang piesa cu intreaga lor suprafata, pentru ca
in timpul miscarii nu raman paralele.

45
 Menghina pentru tevi – este alcatuita dintr-un corp de otel sau de
fonta, care in partea de jos are forma de V, unghi cu varful in jos,
alcatuind falca inferioara a menghinei.
In corpul de sus se afla un locas in care se poate
deplasa in sus si in jos, prin rotirea susrubului o piesa
de otel care in partea de jos este taiata in forma de
unghi cu varful in sus, constituind falca mobila a
menghinei. Cele doua falci sunt dintate pentru fixarea
mai buna a tevii intre ele. Fixarea tevii intre cele doua
falci se realizeaza prin rotirea surubului; cu ajutorul
manerului falca superioara este impinsa in jos catre
falca inferioara.
Menghinele pentru tevi sunt de doua marimi, adica
menghina obisnuita in care se pot prinde tevi de 3/8" -
3" si menghina mare in care se prind tevi de 3 1/2" - 6",
fiecare dintre aceste menghine montandu-se pe banc de
la caz la caz.

 Menghina de camp – se foloseste la lucrari mai mici, este propriu-zis


o menghina pentru tevi, fixata pe un trepied care se poate desface si
strange. La partea de sus are o menghina asemanatoare cu cea descrisa
mai inainte.

La partea de jos trepiedul este prevazut cu o


platforma articulata la capetele celor doua picioare,
pe aceasta platforma sta muncitorul in timpul
lucrului, marind stabilitatea si tot pentru mai multa
stabilitate, pozitia menghinei in tot timpul lucrului
este putin inclinata spre spate.
In pozitia deschisa cadrul metalic plasat sub
menghina serveste si ca masa pentru tinerea catorva
scule. Menghina de camp este o unealta
transportabila, usoara, putandu-se folosi in imediata
apropiere a locului de munca.

46
 Menghina de mana – este formata din doua falci articulate
printr-un bulon si mentinute departate intre ele print-un
resort lamelar care indeparteaza falcile intre ele cand se
slabeste prin invartirea piulitei cu aripi.
Este usoara pentru a putea fi tinuta intr-o singura mana,
impreuna cu piesa sau cu scula prinsa in ea. Se fabrica din otel
forjat in mai multe marimi.

SCULE

 Lampa de lipit
Este una din sculele nelipsite din trusa muncitorului instalator,
servindu-i la numeroase operatii de lucru ca: lipituri la tevile de plumb,
indoirea tevilor din material plastic, dezghetarea conductelor etc. Dupa
scopul in care servesc, se deosebesc lampi cu spirt, lampi cu fitil, lampi
cu pompa etc.; instalatorul tehnico-sanitar intrebuinteaza curent doua
tipuri: lampa cu fitil si lampa cu pompa.
Lampa cu fitil – cuprinde un recipient metalic (de alama sau otel)
penru combustibil lichid, cu un bazin intermediar sau o scobitura la partea
superioara, si un arzator constituit dintr-un tub arzator cu ajutaj (prin care
iese combustibilul), dintr-o camera de amestec cu un manson exterior
pentru reglajul aerului si un robinet pentru reglajul flacarii; in recipient se
gaseste un fitil care conduce combustibilul pana in dreptul tubului arzator,
unde se aprinde. Pentru punerea in functiune a lampii se produce in
prealabil o flacara de amorsare – arzand spirt sau benzina in bazinul
auxiliar su in scobitura de deasupra recipientului – si se obtine evaporarea
combustibilului adus de fitil, care se aprinde si arde in amestec cu aerul
patruns prin orificiile camerei de amestec.
Aceasta lampa functioneaza sub efectul caldurii produse de arderea
combustibilului lichid din recipient, dupa stingerea flacarii de amorsare.
Marimea flacarii se regleaza cu robinetul cu ac, iar accesul aerului se
regleaza prin invartirea mansonului, astfel incat orificiile acestuia sa
coincida mai mult sau mai putin cu orificiile camerei de amestec.

47
Lampa cu pompa – este asemanatoare celei cu fitil, cu diferenta ca
in recipientul de combustibil are o pompa in loc de fitil. Recipientul este
echipat cu o siguranta contra suprapresiunii. Evitarea incalzirii
rezervorului (recipient) se asigura printr-o bucata de sarma de alama
introdusa in rezervorul lampii pe la partea de sus si lipita cu cositor pur.
La incalzirea peste masura a rezervorului, cositorul cu care este lipita
sarma se topeste si pune rezervorul in contact cu atmosfera, evitand
explozia. Capatul sarmei de siguranta trebuie sa iasa in afara rezervorului
numai cu circa 5 mm.

La unele lampi, tubul arzator


imbraca camera de amestec, pentru
a permite functionarea pe timp rece
sau la vant. Lampile de lipit se
folosesc pentru ciocane mari de
lipit sau pentru incalziri locale ale
obiectului de lipit, lipiturile la
tevile de plumb, incalzitul tevilor
PVC.

 Clesti

Clestii de prindere sunt de diferite


tipuri, se folosesc la prinderea, indoirea,
fixarea sau taierea pieselor cu dimensiuni
mici, operatii care se executa strangand
manerele clestilor.
Principalele tipuri de clesti care se
folosesc in instalatiile tehnico-sanitare sunt
cele aratate in figura.
1 – cleste combinat sau patent
2 – cleste de taiat
3 – cleste suedez
4 – cleste mops
5 – cleste pentru becuri
6 – cleste cu lant
7 – clesti de tevi universal

48
 Chei reglabile si fixe

Cheile se folosesc pentru strangerea sau


desfacerea suruburilor, piulitelor sau
tevilor asamblate prin filet; deschiderea
lor poate fi fixa – chei fixe, sau variabila
– chei reglabile. Cheile fixe pot fi simple
sau duble, inelare, tubulare, sau cu
gheara.

 Ciocane
Ciocanele sunt de doua tipuri principale: cu cap patrat si cu cap
rotund.
Pentru a putea fi utilizat, ciocanul trebuie sa aiba
suprafata neteda si curata, fara crapaturi,
stirbituri si fara floare; coada ciocanului de
asemenea nu trebuie sa aiba crapaturi, noduri sau
gauri.
La piesele care nu trebuie sa prezinte urme de
ciocanire, se folosesc ciocane cu cap de plumb
sau de cupru.

 Surubelnite

Surubelnitele se folosesc pentru insurubarea


sau desurubarea suruburilor prevazute cu
crestaturi in cap. Sunt de diverse constructii
si dimensiuni. Ele constau dintr-o lama de
otel lat cu capatul ascutit in muchie avand la
celalalt capat un maner de lemn.

49
 Foarfecele de mana

Pentru taierea manuala a tablei se folosesc


foarfece de mana. Foarfecele au diverse forme,
dupa forma falcilor, cu falcile drepte sau curbe.
Partea taietoare a foarfecelor trebuie calita si
ascutita. Cand se inchid foarfecele, falcile lor
trebuie sa calce precis una langa cealalta si sa
taie in acelasi plan. Daca intre falci ramane un joc, metalul care trebuie
taiat se turteste, se indoaie si se taie cu mare greutate.
Taierea tablelor cu foarfecele de mana se executa, in majoritatea cazurlor,
dupa liniile trasate pe suprafata tablei.

2.2 Unelte pentru taiere

Taierea metalelor este operatia prin care se decupeaza o parte din


material si care se poate efectua in atelier fie cu fierastraul de mana, fie
cu dalta.
Taierea metalelor este o operatie curent intalnita la executarea
lucrarilor de instalatii. Aceasta operatie se poate face cu scule manuale
sau mecanice.
Sculele manuale folosite sunt: dalta,, ciocanul de lacatuserie,
fierastraul de mana pentru taiat metale (bomfaierul), taietorul cu role
pentru tevi, iar sculele mecanice sunt fierastraul mecanic si masinile de
taiat tevi.

 Taierea cu dalta
Operatia de taiere prin care se indeparteaza un surplus de material,
se corecteaza suprafete neregulate, se taie table in bucati, profile si
platbande, se demonteaza nituri.
Dalta serveste la taierea si la curatirea pieselor de bavuri. Ea este
fabricata din otel de scule, avand un capat taios calit, iar celalalt capat
prelucrat conic, pentru a putea primi loviturile de ciocan.
Daltile sunt de diferite forme, dupa intrebuintari:
dalta lata, dalta in cruce (craţuit) si dalta rotunda
(şpiţ). Corpul daltii poate avea diferite forme
(rotunda, dreptunghiulara, patrata, octagonala).
Atat calitatea taieturii, cat si usurinta cu
care se poate executa taietura depind de alegerea

50
potrivita a unghiului de taiere. Unghiul de taiere este potrivit de catre
muncitor prin felul cum tine dalta deasupra piesei.
Potrivirea unghiului se capata prin experienta. Daca unghiul este
ales prea mic, dalta scapa prin alunecare deasupra piesei.
Dalta de zidarie sau de beton are doua forme: dalta cu capatul taios
lat, asemanatoare cu dalta pentru metale, si dalta cu capatul taios ascutit,
numita şpiţ. Prima se foloseste pentru spargeri (gauri) mici in zidarie,
pentru fixarea de dibluri, console, bratari etc., cea de-a doua se foloseste
pentru spargeri mari in zidarie, pentru trecerea coloanelor de apa,
canalizare etc.

 Taierea cu ferastraul pentru metale (bomfaierul)


Fierastraul propriu-zis este alcatuit dintr-o rama metalica prevazuta
cu maner de lemn si o panza de fierastrau cu dinti marunti pe o parte sau
pe ambele parti, fabricata din otel special. Panza se fixeaza in rama
metalica cu dintii indreptati inainte si se intinde cu ajutorul unui surub cu
piulita fluture.

Rama metalica a ferastraului este de doua feluri: fixa si cu


posibilitati de lungire, dupa lungimea panzei. Dupa ce s-a marcat pe teava
locul unde se va executa taierea, teava se prinde in menghina pentru tevi,
astfel ca linia de taiere sa se afle in fata menghinei si cat mai aproape de
falcile de prindere, pentru a nu se produce vibratii in timpul taierii. De
asemenea, teava se va prinde in menghina astfel ca in fata menghinei sa
se afle bucata cea mai mica de teava care va rezulta dupa taiere.
Fierastraul pentru metale se apuca cu mana dreapta de manerul de lemn si
cu mana stanga de partea din fata a ramei, aproape de celalalt capat,
panza se fixeaza la fierastrau cu dintii inainte, astfel incat taietura sa se
produca atunci cand se impinge fierastraul, iar la cursa de intoarcere
miscarea sa fie libera.
Panza de fierastrau fiind asezata cu dintii inainte, taierea se
efectueaza numai in timpul miscarii de dute-vino a fierasraului. De aceea
la miscarea de impingere instalatorul apasa usor cu mana stanga pe rama
fierastraului, lasand-o libera la miscarea de revenire. Apasarea cu mana

51
pe rama fierastraului nu trebuie sa fie puternica, deoarece panza se poate
bloca si rupe; o apasare prea slaba lungeste timpul de taiere.
Panza desprinde din metal mici particule care sunt eliminate prin
taietura. Un instalator experimentat apasa pe rama fierastraului, atat cat
este necesar pentru ca panza sa fie protejata, iar taierea sa se execute
drept si cu randament bun. Catre sfarsitul taierii capatului taiat trebuie
sprijinit pentru a nu se produce ruperea tevii in locul taierii sau ruperea
panzei.

Pentru ca taierea cu fierastraul sa fie corecta, fierastraul se va tine


orizontal pana cand dintii panzei au patruns grosimea peretilor (figura 1),
apoi muncitorul inclina putin fierastraul spre el (2). In timp ce taierea
continua, teava se roteste (3) si in ultima faza de lucru se inclina apoi
fierastraul in sens opus (4). In timpul taierii, pentru a se elimina frecarile
dintre panza si piesa ce se taie, panza se unge cu ulei.
Taierea cu fierastraul, pentru metale prezinta avantajul ca se obtine
o taietura curata, fara bavuri, taierea este mai precisa si se poate executa
si atunci cand este necesar a se taia bucati scurte de teava 5-10 mm.
Necesita insa eforturi mari din partea muncitorului, iar durata de taiere
este destul de lunga. In plus muncitorul trebuie sa fie bine experimentat
pentru ca taietura sa nu iasa inclinata pe axa tevii.

 Fierastraul mecanic

Taierea mecanica se foloseste in atelierele de prefabricate si in


atelierele santierelor mari; se executa cu ferastraul mecanic sau cu masini
speciale de taiat tevi.
Fierastraul mecanic serveste la taierea oricarei piese metalice, nu
numai a tevilor. Este actionat de un motor electric montat chiar pe el, sau
de sistemul de transmisie din atelierul in care este asezat. Ferastraul este
reprezentat in figura schematic, functioneaza dupa aceleasi principii ca si
cel manual.

52
Teava de taiat se fixeaza in
menghina, care face parte
din masina respectiva.
Taierea se executa tot cu
ajutorul unei panze de
fierastrau cu dinti marunti,
fixata intr-o rama de metal,
la fel ca la fierastraul de
mana, dar miscarea
rectilinie alternativa (dute-
vino) este realizata cu
ajutorul unei manivele sau
excentric si a unei bile. Lungimea cursei fierastraului poate fi reglata
dupa grosimea piesei ce se taie, prin schimbarea pozitiei bielei in santul
excentricului.
Apasarea panzei de fierastrau pe piesa ce se taie se realizeaza cu
ajutorul unei greutati montata pe partea superioara a ramei fierastraului.
Fierastraul mecanic prezinta dezavantajul ca ocupa o suprafata mare,
necesita o durata de taiere mai lunga decat masinile de taiat tevi si nu
poate fi folosit decat la tevi de diametru pana la 4" (100mm).

 Masini pentru taiat tevi


Aceste masini executa taierea cu ajutorul unor cutite puse in miscare
de un motor electric.

Exista si masini la care taierea tevilor se realizeaza cu ajutorul unor


role asemanatoare cu cele ale taietoarelor cu role.
Aceste masini sunt prevazute si cu freze (zencuitoare) pentru
eliminarea bavurilor, executa taierea si operatia de zencuire in timp mult
mai scurt decat celelalte masini.
La taierea tevilor cu oricare dintre masini este necesar sa se ia
masuri pentru racirea sculelor taietoare (cutite, role, fierastrau) prin

53
trimiterea unei emulsii de racire pe locul de taiere. In general se foloseste
emulsie de apa cu sapun lichid si ulei.
Bucatile scurte de teava rezultate de la taiere trebuie valorificate
prin folosirea lor la completari de portiuni de conducte sau pentru
legaturi scurte intre fitinguri sau piesele care se imbina.
In cazul in care lungimea acestor bucati de teava este prea mica,
nepermitand prinderea lor in menghina si introducerea clupei pentru
taierea filetelor, este recomanbabil ca ele sa fie filetate la un capat inainte
de a fi filetate la un capat inainte de a fi taiate. Filetarea lor la cel de-al
doilea capat se poate face apoi usor, imbinandu-le provizoriu cu capatul
filetat la capatul unei tevi prin intermediul unui fiting (mufa).

 Clestele cu role (Rohrschneider)


Acest cleste se numeste si cleste de taiat tevi sau cleste cu trei role se
foloseste pentru taierea tevilor cu diametrul nominal pana la 100 mm.
Este alcatuit dintr-un corp fix A, in
forma de gheara, prevazut cu doua
role de taiere si o parte mobila B,
prevazuta cu o rola de taiere. Toate
cele trei role sunt executate din otel
special si sunt bine ascutite. Rotind
manerul C, cu filet, cu ajutorul cheii
D, partea mobila culiseaza de-a lungul
intregului corp fix, apropiind sau
departand rola mobila de rolele fixe.
Pentru taiere, teava, avand insemnat pe ea locul taierii, se fixeaza
in menghina pentru tevi de pe banc. Apoi clestele cu role se aseaza si se
strange in jurul tevii, rotind de cheie, astfel ca rolele sa se aseze cu taisul
lor pe semnul de taiere, iar clestele sa fie perpendicular pe axa tevii.
Clestele astfel asezat si cu rolele bine stranse pe teava se invarteste,
actionand de manerul lui, in sus si in jos. Rolele patrund in acest timp in
peretele tevii si taie un sant pe toata circumferinta ei. Cand invartirea
clestelui devine usoara, se strang din nou rolele cu cheia D si apoi se reia
invartirea clestelui in jurul tevii. Operatia se continua in acest mod pana
la taierea completa a tevii.
Clestii cu role se fabrica in 4 marimi: pentru tevi de 1/2" - 1",
pentru tevi de 1" - 2", pentru tevi de 2" - 3" si pentru tevi de 3" - 4".
Marimea rolelor variaza cu marimea clestelui.

54
 Taietorul cu role
Se mai numeste si cleste cu role sau cleste de taiat si se poate utiliza
pentru taierea tevilor de otel cu diametre pana la 2".

Corpul fix al acestui cleste este in


forma de cadru, inchis printr-un brat
lateral, car intr-o parte este articulat cu
cadrul fix, iar in cealalta parte se
poate fixa de cadru cu un surub de
fixare. Pe acest brat sunt fixate doua
role de taiere. Partea mobila, pe care
este fixata cea de a treia rola,
culiseaza in ambele parti pe cadrul
fix. Pentru introducerea pe teava se
desurubeaza surubul de fixare si se deschide bratul lateral, care se trece
pe dupa teava, iar apoi se fixeaza din nou de cadrul fix. Strangerea
clestelui pe teava se realizeaza tot prin rotirea manerului. Fata de clestele
cu role descris anterior, acest cleste reprezinta avantajul unei mai bune
stabilitati a partii mobile, intrucat aceasta se sprijina in ambele parti pe
cadrul fix.
Clestele cu role poate fi folosit pentru taierea tevilor de otel
montate in pozitii greu accesibile, in care ferastraul pentru metale nu
poate fi manevrat, nefiind spatiu suficient, de exemplu cand se cere
taierea unei tevi la pozitie pentru a se executa o intercalare. El taie teava
chiar daca miscarea manerului intr-o parte si alta are loc numai in
interiorul unui unghi de 120°.

 Lantul cu role
Pentru taierea tevilor de otel cu diametrul nominal peste 100 mm, in locul
clestelui cu role se foloseste lantul cu role.
Acesta este alcatuit dintr-o
serie de eclise curbe, articulate
intre ele si la doua brate de
strangere si un maner, pe axele
de articulatie a ecliselor
aflandu-se montata cate o rola
de taiere. Cele doua brate de
strangere pot fi apropiate sau
indepartate intre ele cu ajutorul
unui surub fixat pe unul din

55
brate si trecand prin celalalt brat, care poate fi strans cu ajutorul unei
piulite.
Bratul prin care trece surubul de strangere este prevazut la un capat cu un
carlig, cu care pot fi prinse axele rolelor. Mutand acest carlig la diverse
axe ale rolelor, aparatul poate fi aranjat spre a se taia cu el tevi de diferite
diametre.
Teava de taiat se prinde in menghina de tevi. Strangerea rolelor pe
teava se realizeaza insuruband piulita surubului de strangere, care apropie
cele doua brate ale aparatului.
Taierea se executa in acelasi mod ca si cu clestele cu trei role,
rotind aparatul intr-o parte si in cealalta, in jurul tevii, si strangand din
timp in timp rolele pe teava.
Pentru ca taierea tevii cu ajutorul taietoarelor cu role sa se execute
in bune conditii, acestea trebuie sa fie bine centrate, astfel ca rolele sa
calce pe teava in acelasi plan si sa nu aiba joc in axele lor, astfel taierea
nu se face drept.
Pentru a verifica daca au joc la axele lor, rolele se strang pe teava si
se misca manerul aparatului intr-o parte si intr-alta in sensul axei tevii,
observandu-se daca rolele au joc. La unele tipuri de clesti cu role acest
joc se elimina strangand piulitele axelor pana cand rolele nu mai joaca.
Cand acest lucru nu este posibil, se inlocuiesc rolele defecte cu altele noi,
in care scop trebuie sa existe role de rezerva. Jocul prea mare al rolelor
face ca acestea sa se rupa in timpul taierii.
De asemenea trebuie sa se verifice daca rolele taie drept, adica
daca nu sunt inclinate. Pentru aceasta, dupa ce s-a verificat si liminat
jocul de la axele rolelor in modul aratat mai inainte, se invarteste aparatul
de 2-3 ori in jurul tevii, cu rolele stranse pe teava. Pe teava trebuie sa
apara o dara care sa se inchida perfect, alcatuind un singur cerc. Daca
dara apare ca o spirala, aceasta inseamna ca rolele nu sunt drepte si
trebuie sa fie inlocuite.
In timpul taierii nu trebuie sa se forteze manerul aparatului intr-o
parte si alta in sensul axei tevii, deoarece se descentreaza rolele si ca
urmare se pot sparge in timpul taierii.
Strangerea rolelor pe teava la inceputul si in timpul taierii trebuie
facute cu multa atentie pentru ca acestea sa nu se rupa. In locul in care se
executa taierea, teava trebuie unsa cu ulei, deoarece astfel rolele se
incalzesc peste masura si se decalesc, facand necesara inlocuirea lor.
Fata de fierastraul pentru taiat metale, taietoarele cu role prezinta
avantajul ca taierea se executa mult mai repede si permite taierea
conductelor in spatii inguste, in care fierastraul de mana este imposibil de
manevrat. La capatul tevilor taiate raman insa bavuri (muchii), atat in
interiorul cat si la exteriorul tevii. Aceste bavuri trebuie indepartate,
deoarece cele exterioare impiedica taierea filetului la capatul tevii, iar

56
cele din interior micsoreaza sectiunea libera a tevii marind rezistenta
conductei la trecerea apei.
Dar daca instalatorul este obligat sa elimine bavurile exterioare, deoarece
altfel nu poate taia filetul necesar imbinarii, adesea el neglijeaza
eliminarea bavurilor interioare, care nu se mai observa dupa montarea
tevii. Acest lucru este condamnabil, deoarece la functionarea conductei se
vor produce pierderi apreciabile de presiune si cu timpul, prin depunerea
pietrei si a impuritatilor din apa pe bavuri, se produce gatuirea sectiunii
tevii.

Un alt dezavantaj al taietoarelor cu role


este ca in cazul in care teava are peretii cu
grosime neuniforma, in timp ce unele role au
strapuns peretele tevii, celelalte mai au inca de
taiat, ceea ce poate produce ruperea lor.
Eliminarea bavurilor se poate obtine cu freze
speciale sau cu pila.

 Frezele pentru bavuri

Pentru indepartarea bavurilor interioare si


exterioare se folosesc freze de tip special de
forma conica, care se fixeaza in mandrina unei
masini de gaurit cu actiune manuala sau
mecanica sau intr-o coarba, acestea le imprima
miscarea de rotatie necesara.
Se folosesc doua tipuri de freze, unul pentru
bavurile exterioare si unul pentru bavurile
interioare.

57
2.3 Scule pentru pilire

Pilirea este procedeul de prelucrare a supraftelor prin aschiere, cu


ajutorul pilei.
Pila este o scula aschietoare cu un numar mare de dinti marunti pe
suprafata ei si constituind dantura pilei. Dantura de pilda este numita
dantura aspra, bastarda, semifina, fina, dupa pasul pe directia axiala a
pilei sau dupa numarul de dinti.
Prin pilire se detaseza din piesa prelucrata un strat subtire de metla,
cu scopul de a obtine dimensiunile necesare, forma ceruta si o suprafata
neteda. Pilele sunt executate din otel superior, cu diferite profiluri si
lungimi, prevazute cu dinti pe suprafetele cu care se lucreaza.
Pilele cele mai utilizate sunt pilele late, cu varful ascutit sau turtit,
pilele semirotunde, rotunde, patrate si triunghiulare.
Dupa felul dintilor, se deosebesc pile bastarde, cu dintii mari si pile fine,
cu dintii marunti.

Pilele bastarde se folosesc la degrosare, adica atunci cand trebuie


sa se ia un strat de material de cel putin 0,5 mm. Pilele fine se folosesc la
prelucrarea definitiva si la obtinerea unei suprafete netede. La ajustarea
pieselor, cand stratul de material care se detaseaza nu depaseste 0,5 mm,
se folosesc pile semifine, iar cand acest strat este sub 0,2 mm, se folosesc
pile fine.
Pentru manipulare, piesele sunt prevazute cu manere de lemn, care
au aplicat un inel metalic la partea in care patrunde coada pilei. Manerul
trebuie sa fie bine fixat pe o adancime de 2/3 pana la ¾ din lungimea
cozii si trebuie sa fie coaxial cu pila. Nerespectarea acestor recomandari
poate duce la accidente in timpul lucrului.
Pila se alege, ca forma si dimensiune, dupa marimea si forma
suprafetei care se pileste. In timpul pilirii, muncitorul sta la o distanta de
20-25 cm de menghina. Corpul muncitorului trebuie sa fie intors cu 45°
fata de axa menghinei. Piciorul stang se aseaza inainte, iar piciorul drept
ramane inapoi, astfel incat mijlocul talpii piciorului drept sa se gaseasca
in dreptul calcaiului piciorului stang, iar distanta dintre calcaie va fi de
cel mult 20-30 cm. In aceasta pozitie se obtine stabilitatea maxima a
corpului in timpul pilirii.

58
Pila se tine cu mana dreapta, astfel incat palma sa se rezeme in
capatul manerului, degetul mare sa se gaseasca deasupra manerului, iar
celelalte 4 degete strang manerul pe dedesubt. Se aseaza apoi pila pe
piesa si palma mainii stangi pe capatul pilei.
Aceasta pozitie a mainilor ajuta la mentinerea pozitiei corecte a
pilei si inlesneste potrivirea presiunii in timpul lucrului, economisind din
efortul fizic necesar la pilire.

Pentru a se obtine pilirea uniforma a unei suprafete plane, nu


trebuie sa se aduca pila, in timpul miscarii de avans, pana la sfarsitul
partii ei active, pentru ca aceasta sa nu depaseasca marginea suprafetei de
prelucrat, iar la cursa inapoi, mana stanga nu trebuie sa treaca de mijlocul
suprafetei care se pileste. Nerespectarea acestor indicatii poate duce la
prelucrarea neuniforma a suprafetelor si la rotunjirea muchiilor.
Pentru a nu uza si deteriora dintii, se taie cu pila numai in cursa de
impingere nu si in cea de tragere inapoi.
La pilirea suprafetelor din otel moale este necesara curatirea
continua a pilei cu o perie de sarma, deoarece aschiile care se strang intre
dinti zgarie suprafata ce se prelucreaza. In timpul lucrului pila se va feri
de unsoare, deoarece se imbacseste repede si nu pileste corect.
Curatarea pilei de unsoare se realizeaza cu o bucata de carbune de
lemn tare, cu care se freaca pana ce se indeparteaza complet urmele de
ulei; apoi pila se curata cu perie de sarma. Pila noua se foloseste numai pe
o fata, cea de-a doua fiind folosita la lucru numai dupa uzarea primei fete.
Controlul suprafetelor pilite se face cu rigla, echerul si compasul.

59
Cu ajutorul riglei se verifica daca suprafata este
dreapta, adica daca s-a pilit suficient din materialul
respectiv; in acest scop se aseaza rigla de metal cu
muchia pe suprafata de controlat, se priveste la
lumina si se observa daca sunt goluri intre suprafata
piesei si muchia riglei; verificarea se face pe mai
multe directii ale suprafetei; daca exista goluri,
inseamna ca pilirea nu s-a facut corect.
Unghiurile drepte se verifica cu ajutorul
echerului, care se aseaza pe unghiul de verificat si se priveste spre
lumina. Daca se observa goluri, inseamna ca unghiul nu a fost bine
realizat.
Paralelismul (si grosimea) suprafetelor se verifica cu ajutorul
compasului in felul urmator: se prinde piesa in compas astfel incat acesta
sa atinga suprafetele piesei, se deplaseaza apoi compasul.
Daca in timpul deplasarii compasului pe suprafata apar goluri intre
ghearele compasului si suprafata de verificat sau compasul nu mai poate
fi deplasat deoarece piesa devine prea groasa, inseamna ca pilirea nu s-a
facut corect.
Pentru a verifica prin comparatie masurile unei piese cu ale alteia,
se foloseste tot compasul. Acesta are forme diferite, dupa utilizarea lui. In
figura sunt reprezentate doua compasuri: unul pentru masurarea
dimensiunilor exterioare b si altul pentru masurarea dimensiunilor
interioare c.

60
2.4 Unelte pentru gaurire

Executarea gaurilor cilindrice in peretii pieselor metlaice este


posibila prin folosirea unei scule aschietoare, care patrunde in piesa prin
invartire. Scula trebuie sa execute deci o miscare de rotatie in jurul unei
axe longitudinale si in acelasi timp o miscare de avans, adica de inaintare
in lungul axei, care se realizeaza cu ajutorul masinilor de gaurit manuale
sau mecanice.

 Dornul sau priboiul


Dornul serveste la gaurirea tablelor subtiri, la largirea gaurilor
executate in tablele groase. Capatul lui poate avea sectiune rotunda,
ovala, dreptunghiulara, dupa forma care trebuie sa o aiba gaura. Forma
conica a dornului este necesara pentru a usura scoaterea lui din gaura.

Pentru gaurire, dornul se loveste cu ciocanul, forta


de lovire depinzand de adancimea care trebuie sa se
dea gaurii.
Cu dornul se pot executa gauri pana la 8 mm
diametru. Cand se da gaura intr-o tabla subtire, aceasta
se aseaza pe o placa de plumb moale, in care poate
patrunde materialul taiat din gaura. Tablele mai
groase, care nu se deformeaza prin lovire, se aseaza pe
o placa de otel avand o gaura mai mare decat
diametrul dornului.

61
 Burghiul
Este scula cu ajutorul careia se executa operatia de gaurire. Viteza cu care
se invarteste burghiul trebuie potrivita totdeauna dupa felul sculei si al
materialului care se prelucreaza. Astfel, la un metal mai dur se va folosi o
viteza mai mica, iar la unul moale, o viteza mai mare.
Burghiul cel mai frecvent folosit este burghiul spiral, care prezinta
avantajul ca evacueaza automat aschiile din gaura, nu-si modifica
diametrul prin ascutire, iar gaurile obtinute au un diametru constant si
peretii netezi. Corpul burghiului este de forma cilindrica, avand sapate
doua canale elicoidale, al caror rol este de a asigura evacuarea aschiilor
produse prin gaurire. Burghiile care se folosesc pentru gaurirea metalelor
se executa din otel carbon si pot fi elicoidale sau late.

Dupa gaurire se executa (daca este cazul) operatia numita alezare,


care consta din prelucrarea gaurii cu un burghiu mai bun, mai ascutit,
numit alezor.
Se deosebesc alezoare simple de mana si alezoare pentru masini.
Dintii alezoarelor pot fi drepti sau in elice, de-a lungul axei
alezorului, iar alezorul poate fi conic sau cilindric. Se folosesc si
alezoare cu dinti reglabili, astfel incat sa poata fi potriviti la
diferite diametre, prin apropierea sau departarea dintilor de axa
alezorului.
Alezarea se efectueaza astfel: se fixeaza piesa in menghina,
iar alezorul intr-o clupa (dispozitiv care se actioneaza cu ambele
maini si care are la centru un orificiu patrat in care se introduce
coada alezorului), apoi se introduce treptat alezorul in gaura de
prelucrat, rotindu-se clupa cu ambele maini, uniform si intr-un
singur sens.

62
 Coarba

Este alcatuita dintr-un brat cotit pe care sunt fixate manerele care
servesc la rotirea, respectiv sprijinirea coarbei; in partea inferioara se
gaseste orificiul in care se fixeaza burghiul.
Gaurirea cu coarba se face astfel: se
prinde cu mana dreapta manerul, cu
mana stanga se apasa manerul in forma
de ciuperca, varful burghiului se aseaza
in centrul locului in care trebuie
executata gaura; prin invartirea coarbei
cu mana dreapta si apasandu-se in jos cu
mana stanga (sau cu pieptul), burghiul
patrunde in material.

 Boraciul

Se compune dintr-un ax la mijlocul caruia se monteaza roata dintata


ai carei dinti intra in clichetul prins in dispozitivul de fixare, legat de
manerul de actionare. La capatul de sus al boraciului se gaseste piulita
inalta care in timpul gauririi se sprijina cu capul de suport. Burghiul se
monteaza in mandrina.

Gaurirea cu boraciul se face astfel:


se aseaza burghiul cu varful in centrul
locului in care trebuie executata gaura si
se roteste manerul cu un sfert sau cu o
jumatate de rotatie in sensul sagetii. Pe
masura adancirii gaurii burghiul se
deplaseaza axial prin desurubarea
piulitei.
Boraciul, lucrand incet, nu se
recomanda decat in cazul gauririi
pieselor in locuri greu accesibile.

63
 Masini manuale de gaurit
Aceste masini pot fi cu o singura turatie sau cu doua turatii.

Masina manuala de gaurit cu o singura turatie se compune din


corpul principal in care se afla axul care la capatul de sus este fixat
angrenajul de roti conice, iar la capatul de jos mandrina in care se fixeaza
burghiul. Pe corpul masinii se mai gasesc manerul de sprijin, manivela si
placa de apasare.
Pentru a se executa o gaura intr-o piesa cu una din cele doua tipuri
de masini de gaurit, se procedeaza in felul urmator: se aseaza varful
burghiului in centrul locului in care trebuie executata gaura, se apuca cu
mana stanga manerul, iar cu dreapta se roteste manivela apasandu-se
totodata cu pieptul cu placa de apasare.

 Masina de gaurit electrica


Masinile de gaurit electrice sunt asemanatoare cu cele de gaurit
manuale, insa cu actionare electrica. La aceasta masina, ca si la masina cu
actionare manuala, burghiul se prinde cu ajutorul unei mandrine, cand are
coada cilindrica, sau se fixeaza direct in tija, cand are coada conica.

64
Masina de gaurit electrica se manevreaza astfel: mai intai se
porneste motorul in gol, inainte de a se incepe gaurirea, apoi se aseaza
burghiul in locul indicat. Inaintarea burghiului are loc prin apasarea pe
maner, apasare care nu trebuie sa fie prea puternica pentru a nu incalzi
motorul. Cand burghiul se intepeneste, se intrerupe imediat curentul
electric, se curata gaura de aschii si se reincepe lucrul.
Gaurile de diametru mai mare se executa dandu-se doua gauri
succesive, intai cu un burghiu cu diametru mai mic si apoi cu acela pentru
diametrul definitiv al gaurii. De mare importanta la gaurire este ca pozitia
burghiului sa fie perfect perpendiculara pe suprafata piesei; astfel se
obtine o gaura ovala, oblica si se risca ruperea burghiului.
Apasarea burghiului trebuie sa se faca progresiv si continuu,
corespunzator atat turatiei, cat si materialul ce se gaureste; astfel, burghiul
se poate bloca si se poate rupe. In momentul cand piesa este strapunsa de
burghiu, apasarea trebuie sa fie slabita, pentru ca burghiul sa nu se rupa.
Cand se gaureste otel, burghiul se incalzeste si pentru a nu fi
decalit, el trebuie racit cu un amestec de soda si apa cu sapun. Cand se
gaureste fonta, aschiile fiind foarte fine, sunt scoase usor din gaura de
catre burghiu, care se incalzeste foarte putin, astfel ca gaurirea se poate
executa uscat.

2.5 Dispozitive pentru filetat

Filetarea este operatia prin care se executa filetul la bare rotunde


sau la tevi. La tevi, filetele pot fi interioare sau exterioare. Tipurile de filet
standardizate dupa forma profilului sunt urmatoarele: filet triunghiular,
filet trapezoidal, filet patrat si filet rotund. Filetele pot fi metrice, cu
dimensiunile masurate in milimetri, in toli (Withworth) cu dimensiunile
masurate in toli si de tevi care se aseamana cu filetul in toli, cu deosebire
ca pasul filetului este mai mic (pasul fiind distanta dintre doua plinuri ale
filetului).

65
La filetare se folosesc urmatoarele scule: filierele pentru filete
exterioare si tarozii pentru filete interioare.

 Filierele
Filerele sunt de forma rotunda sau prismatica, avand partea
inferioara filetata; filierele rotunde sau prismatice se fixeaza intr-o clupa
reglabila prevazuta cu un surub pentru a regla in timpul filetarii
diametrului filetului.
Filetarea exterioara se face in felul urmator: se verifica diametrul
tijei care trebuie filetata, in functie de filetul care trebuie executat, tija se
fixeaza bine in menghina, cu capatul care trebuie filetat, in sus.

In cazul folosirii filierelor rotunde, filiera se monteaza in portfiliera


(clupa), se aseaza pe tija si se roteste cu ambele maini spre stanga sau
spre dreapta, dupa cum filetul care se executa este pe stanga sau pe
dreapta. Filetarea se executa complet printr-o singura trecere a filierei pe
tija.
In cazul filetarii cu bacuri, acestea se fixeaza in clupa, se aseaza pe
tija si se incepe rotirea clupei pe dreapta cu una sau doua rotatii, apoi spre
stanga cu o jumatate de rotatie, pana cand se ajunge la capatul portiunii
care se fileteaza. Se repeta apoi operatia strangandu-se bacurile cu
surubul de reglare de atatea ori pana cand se obtine filetul dorit.

66
 Tarozii
Sunt tije cilindrice de otel filetate cu care se pot executa de asemenea
filete metrice, in toli sau de tevi. Pentru filetarea interioara se folosesc
tarozi (burghie de filetat). Acestia se livreaza in garnituri de cate trei
bucati, fiecare avand un diametru mai mic decat a celui anterior.

Astfel filetarea se executa progresiv, in trei reprize, ultima fiind


definitiva. Spre varf tarozii sunt putin conici, pentru a putea patrunde mai
bine in piesa de filetat.
Se folosesc si tarozii universali care au pe un singur corp conic toate
cele trei dimensiuni nominale ale celor trei tarozi dintr-o garnitura.
Tarozii au capul patrat si astfel se pot prinde in clupa reglabila cu doua
bacuri.
Filetarea interioara se executa in felul urmator: se prinde piesa care
trebuie filetata in menghina, apoi se aseaza tarodul in gaura piesei
respective, verificandu-se perpendicularitatea tarodului din ochi sau cu
echerul. Se incepe apoi rotirea porttarodului apasandu-l usor, executand
dupa o rotatie completa, o jumatate sau un sfert de rotatie in sens contrar.

67
Pentru ungerea filierelor si a tarozilor se foloseste petrol lampant, seu
(pentru fonta), ulei de in fiert, ulei de rapita (pentru otel si alama) si
terebentina (pentru cupru). Nu este indicata folosirea uleiului mineral sau
de masina, deoarece produce franarea filetarii si uzarea tarozilor si a
filierelor.

2.6 Unelte specifice pentru instalatii din tevi

CLESTE REGLABIL tip “CIOC DE PAPAGAL”

CLESTE REGLABIL PENTRU TEAVA

CLESTE REGLABIL PENBTRU TEAVA tip


“SUEDEZ”

CLUPA MANUALA PENTRU FILETAT tip “SB”

TRUSA DE SCULE PENTRU INSTALATORI

TRUSA DE SCULE PENTRU BERCLUIT

CAPETE DE FILETAT PENTRU CLUPA MANUALA

68
DISPOZITIV PENTRU TAIAT TEAVA DIN ALIAJE
USOARE

DISPOZITIV PENTRU TAIAT TEAVA DIN CUPRU


SAU ALIAJE USOARE

DISPOZITIV PENTRU TAIAT TEAVA DIN OTEL

DISPOZITIV PENTRU TAIAT TEAVA DIN PVC/PP-


R

DISPOZITIV PENTRU CURBAT TEAVA DIN


CUPRU, OTEL MOALE SAU ALIAJE USOARE

CIOCAN CU MANER DIN LEMN

FIERASTRAU CU CADRU tip “BOMFAIER”

PANZE BIMETAL PENTRU FIERASTRAU CU


CADRU

NIVELA DIN ALUMINIU

CLESTE COMBINAT tip “PATENT”

CHEIE REGLABILA

PISTOL tip “A” PENTRU TUBURI CU SILICON

69
SPITZ DIN OTEL
DALTA DIN OTEL

APARAT PENTRU SUDURA CUPRU

LAMPA PENTRU SUDURA

DISPOZITIV DE INDOIT TEVI

DISPOZITIV DE INGHETAT TEVI

3. INTRETINEREA SCULELOR SI UNELTELOR

Muncitorul care executa toate lucrarile pentru instalatii tehnico-


sanitare intr-o constructie, inclusiv punerea in functiune a instalatiei in
conditiile normale conform cu normativele in vigoare, poate face aceasta
lucrare singur sau in mod obisnuit cu muncitori ajutori (care alcatuiesc
echipa sa) pe care ii indrumeaza si de ale caror lucrari raspunde.
Pentru folosirea corecta si cu minimum de uzura a sculelor este
necesar sa se respecte urmatoarele recomandari:

 fiecare instalator sau echipa de lucru primeste si foloseste sculele sale;


imprumutul de scule intre instalatori sau echipe are drept urmare
degradarea sculelor;

70
 toate sculele sunt construite si rezista la efortul aplicat direct de o
singura persoana, afara de cazul in care sunt construite special pentru
alt mod de folosire; in acest caz denumirea sculei trebuie sa precizeze
acest lucru: de exemplu, cheile mecanice obisnuite suporta efortul de
insurubare aplicat manual, direct pe extremitatea opusa, fara
prelungitor sau batere cu ciocanul; exista insa si "chei mecanice pentru
prelungitor" sau "chei mecanice pentru strangerea prin batere";
 orice scula se foloseste numai pentru operatia pentru care este
construita: de exemplu o surubelnita nu se poate folosi ca dalta si
clestele patent nu se va folosi drept cheie mecanica pentru strangerea
piulitelor;
 sculele nu se repara de instalator si nici pe santier;
 nu este permisa modificarea sculei si nici chiar ajustarea ei; orice
reparatie, ajustari sau modificari se fac numai de muncitori sculeri si
numai in ateliere;
 la incetarea lucrului, sculele folosite in ziua respectiva se curata,
controlandu-se in acelasi timp starea lor, si se depoziteaza la locul lor
in lada de scule, care la randul ei se tine la loc uscat.

Folosirea sculelor la alta operatie decat la aceea pentru care sunt


construite, duce fie la accidente, fie la degradarea nereparabila a sculelor.

4. ECHIPAMENTE PENTRU INSTALATII DE GAZE

Gazele combustibile sunt folosite in instalatiile de ardere din cladirile


de locuit sau din industrie, in scopul obtinerii energiei termice necesare
pentru incalzire, nevoi menajere sau in diferite procese tehnologice.
Gazele combustibile sunt inodore (fara miros), incolore si
combustibile.
Gazele combustibile, in amestec cu aerul, in spatii inchise, devin
explozibile. Din aceasta cauza la amplasarea instalatiilor de gaze
combustibile se iau masuri speciale de siguranta pentru evitarea
pericolelor de incendii si explozii.
Cele mai utilizate gaze combustibile sunt gazele naturale si gazele
petroliere lichefiate.

Instalatii de gaze naturale combustibile

Gazele naturale sunt amestecuri de hidrocarburi saturate (metan,


etan, propan etc.) si contin unele impuritati ca: bioxidul de carbon, azotul,
hidrogenul sulfurat, praful etc.

71
Elemente componente:
1 – instalatii de captare a gazelor naturale alcatuite din sonde, reteaua de
captare si inmagazinare.
2 – instalatii pentru tratarea gazelor naturale alcatuite din:
 instalatii pentru eliminarea apei din gazele naturale (separatoare de
apa);
 instalatii pentru eliminarea prafului din gazele naturale (filtre de praf);
 instalatia pentru odorizarea gazelor naturale, cu anumite substante
chimice cu miros specific numite odoranti, care semnalizeaza
prezenta azelor, in scopul evitarii formarii amestecurilor explozibile;
3 – retelele exterioare pentru transportul si distributia gazelor naturale.
Retelele exterioare sunt alcatuite din:
- conducta de transport (magistrala);
- instalatii pentru reducerea si reglarea presiunii gazelor naturale
alcatuite din posturi sau statii de reglare a presiunii gazelor
naturale.
Presiunile gazelor in diferite parti ale retelelor au valori diferite si se
numesc trepte de presiuni. Trecerea de la o treapta de presiune la alta
inferioara se face cu ajutorul instalatiilor de reducere si reglare a presiunii
gazelor naturale. Treptele de presiuni utilizate sunt: presiune inalta (peste
6 bar), presiune medie (intre 2 si 6 bar), presiune redusa (intre 0,2 si 2
bar), presiune intermediara (intre 0,05 si 0,2 bar), presiune joasa (sub 0,05
bar);
- conductele de distributie alcatuite din conducte si aparate care
preiau gazele de la instalatiile de reducere a presiunii si le
transporta pana la robinetele de bransament ale consumatorilor;
- bransamentele instalatiilor interioare la retelele exterioare de
gaze naturale;
- instalatii interioare de gaze naturale care sunt partea din
instalatie, din interiorul cladirilor, cuprinsa intre robinetul de
incendiu si aparatele de utilizare.

72
Instalatii de gaze petroliere lichefiate

Gazul petrolier lichefiat este un amestec de hidrocarburi saturate


(90% butan, 9% propan si 1% pentan), usor lichefiate, extrase din gazele
de sonda, care la temperatura ambianta si la presiunea atmosferica
normala se afla in stare gazoasa, dar la presiuni mari se afla in stare
lichida.
Gazul petrolier lichefiat este inmagazinat, transportat si utilizat in
butelii de otel, in cladirile de locuit si industriale.

Prin instalatia de utilizare a gazelor petroliere lichefiate se intelege


ansamblul constituit din butelii, regulatoare de presiune, conducte,
armaturi, furtunuri de cauciuc, aparate de utilizare si accesorii montate in
incinta unui consumator.
Dupa marimea debitului de gaz utilizat, respectiv dupa numarul de
butelii, se disting:
- instalatii locale de gaze petroliere lichefiate, care au un numar
de maximum 6 butelii amplasate in imediata vecinatate a
consumatorilor;
- instalatii centrale de gaze petroliere lichefiate, compuse din:
statie de distributie avand 7-25 butelii, instalatii exterioare si
instalatii interioare de distributie a gazelor.

73
Dupa scopul pentru care sunt construite, instalatiile pentru gaze naturale
se impart in trei categorii:
 instalatii de colectare si de transport, care colecteaza (aduna) gazele de
la un numar oarecare de sonde dintr-un camp gazeifer sau petrolifer si
le transporta pana la marginea localitatilor, sau la grupuri de
consumatori;
 instalatii de distributie, prin care gazele primite la marginea localitatii
sunt distribuite (impartite) prin conducte in lungul cailor de circulatie
ale localitatii si apoi mai departe – prin bransamente – la consumatori;
 instalatii de utilizare, prin care gazele primite de consumator la
bransament sunt conduse la aparatele de consum prin conductele
instalatiei interioare a unitatii consumatoare.
Toate aceste categorii de instalatii pot cuprinde urmatoarele elemente:
-
conducte subterane si lucrari de traversari;
-
conducte aeriene pe lucrari de constructie speciale;
-
conducte atasate cladirilor sau in cladiri;
-
statii de aparate (de odorizare, de reglare sau de masurare);
-
aparate pentru consumul gazelor.

4.1 Aparate de siguranta

 Detectoare pentru gaze


Pentru semnalarea emanatiilor de gaze exista doua feluri de aparate
de siguranta: aparate detectoare, pentru semnalarea prezentei gazului
(indiferent de concentratia sau procentul in care exista in aer) si aparate
analizoare, pentru semnalarea concentratiei gazului in aer.

74
 Supape si ventile de siguranta contra cresterii presiunii
Oprirea cresteii presiunii intr-o instalatie sau intr-un vas se poate
face, fie prin evacuarea din instalatie sau vas a cantitatilor de gaze care
intra in plus peste ceea ce este necesar, fie prin inchiderea conductei prin
care vine gazul, fie prin evacuarea gazului din conducta prin care vine,
insa inaintea intrarii lui in instalatie.
In figura se arata doua supape de evacuare din instalatii sau
colectoare de presiune redusa sau medie.
Presiunea de deschidere a supapei se regleaza prin strangerea sau
slabirea arcului, respectiv prin deplasarea greutatii de parghie.
Oalele si supapele de evacuare raman deschise si evacueaza numai
atata timp cat presiunea in instalatie depaseste valoarea pentru care au
fost reglate, inchizandu-se de indata ce presiunea a revenit sub valoarea
maxima admisa in instalatie, adica au o functionare automata.
Nu tot acesta este cazul ventilelor de inchidere a conductei prin care vine
gazul; la acestea este obligatorie conditia ca dupa ce au inchis conducta,
datorita cresterii presiunii gazului, sa nu mai poata fi deschise decat
printr-o manevra manuala.

75
Supape de siguranta la scaderea presiunii sau intreruperea alimentarii cu
gaz
In figura se arata supapa de blocare care inchide trecerea gazului in
cazul scaderii presiunii sub o valoare minima admisa sau in cazul
intreruperii intamplatoare a alimentarii cu gaz.

Cand presiunea gazului care apasa pe fata inferioara a membranei 3


scade, atunci arcul 4 se destinde si preseaza supapa 5 pe scaunul ei,
inchizand astfel trecerea gazului. Dupa inchidere, chiar daca presiunea
gazului revine la normal, supapa nu se mai poate deschide, deoarece
presiunea se exercita numai pe suprafata mica a discului supapei si nu
poate comprima arcul 4. Tragand in jos acul obturator 7, gazul trece in
cantitate mica prin orificiul A, si daca in instalatie sunt toate robinetele
inchise, atunci in 3-5 min (dupa marimea instalatiei), presiunea se reface
in instalatie si deci in partea de iesire a supapei, presand asupra intregii
membrane 3, care comprima arcul 4 si supapa se deschide si ramane
deschisa. Daca in instalatie exista robinete deschise, cantitatea mica de
gaz care trece prin orificiul A se evcueaza prin robinetele deschise,

76
presiunea in instalatie nu se reface si supapa ramane tot inchisa, adica
alimentarea tot intrerupta; prin aceasta, supapa constituie o siguranta si
contra repunerii in functiune in mod defectuos a instalatiei.
Montata pentru curgerea gazului in sens invers, supapa poate fi
folosita ca supapa de intoarcere.

4.2 Aparate de masurare

Aparate pentru masurarea presiunii si temperaturii gazelor


Cand aparatele sunt construite in asa fel, incat citirea sa se faca
numai la un moment dat, la acul indicator, sau la nivelul indicator, aceste
aparate se numesc aparate cu citire directa.

77
Daca constructiile aparatelor permit ca valorile marimilor masurate sa fie
inscrise de o penita cu cerneala pe o hartie miscata de un mecanism de
ceasornic, atunci aparatele se numesc aparate inregistratoare.
Pentru transmiterea la distanta a indicatiei tempraturii sau pentru
inregistrarea ei se folosesc termometre cu lichid sau cu gaze, care cuprind
un rezervor cu lichidul sau gazul sensibil (asemanator cu rezervorul
termometrului de sticla), un tub capilar si un tub sensibil asemanator cu
acela al manometrelor. Instalarea si folosirea acestor termometre se face
conform instructiunilor date de producator.

Aparate pentru masurarea cantitatilor de gaze


Masurarea cantitatilor de gaze se poate face, fie direct, masurand
cantitatea de gaz cu o unitate de capacitate (de exemplu litrul), fie indirect
masurand viteza de curgere si sectiunea prin care curge gazul.
Aparatele care masoara direct cantitatea de gaz se numesc contoare
volumetrice; acestea se folosesc in mod obisnuit numai la presiunea joasa
si pot fi:
-
umede cu camere rotative;
-
uscate, cu camere fixe, cu sertare;
-
uscate, cu o camera si cu supape;
-
cu pistoane rotative.
Aparatele care masoara viteza de trecere a gazului printr-o sectiune
exact cunoscuta se numesc debitmetre;; acestea masoara efectiv diferenta
de presiune a gazului intre cele doua fete ale sectiunii de curgere (adica
presiunea diferentiala de scurgere de care depinde nemijlocit viteza) si
pot fi:
-
cu citire directa;
-
inregistratoare;
-
totalizatoare.
Tot pentru masurarea cantitatilor de gaze exista aparate bazate pe
presiunea dinamica (care depinde de viteza si de greutatea specifica a
gazului), si anume: contoare cu palete si debitmetre cu plutitor
(rotametre), folosite mai mult drept indicatoare pentru mentinerea unui
debit constant.

4.3 Aparate pentru reducerea si reglarea presiunii

Regulatoarele de presiune lucreaza prin inchiderea si deschiderea


unei sectiuni de trecere a gazelor si mentin aceeasi presiune la iesire sau
inr-un anumit punct al instalatiei; cu cat regulatorul este de calitate mai
buna, cu atat presiunea la intrare in regulator poate sa varieze in limite cat
mai largi.

78
Regulatoarele de presiune pot fi clasificate astfel:
-
regulatoare de presiune joasa, in care gazul intra cu presiune redusa
(5000 – 20000 mm H2O) si iese cu presiune joasa (200 – 500 mm
H2O);
-
regulatoare de presiune redusa, in care gazul intra cu presiune medie
(2-6 kgf/cm2) si iese cu presiune redusa (5000-20000 mm H2O);
-
regulatoare de presiune medie, la care presiunea de intrare este mai
mare decat 6 kgf/cm2m, iar cea de iesire este medie, adica de 2-6
kgf/cm2;
-
regulatoare de presiune inalta, la care atat presiunea de intrare cat si
presiunea de iesire sunt mai mari decat 6 kgf/cm2.
Datorita formei cotite a traseului de trecere a gazelor prin regulator,
comanda deschiderii orificiului de reglare numai de catre presiunea de
iesire nu poate asigura aceeasi presiune de iesire pentru orice cantitate
(debit de gaze) care trece prin regulator.
La debite mici, acelasi regulator si cu acelasi reglaj va da la iesire o
presiune mai mare, iar la debite mai mari decat acela la care s-a facut
reglarea lui va da presiuni mai mici.

4.4 Aparate pentru consumul gazelor combustibile

Prin aparate pentru consumul gazelor combustibile se inteleg


constructiile mecanice care servesc la pregatirea si efectuarea arderii in
anumite instalatii existente sau la obtinerea unui efect util bazat pe
arderea in cadrul (in interiorul lor) a gazelor combustibile. Aparatele care
servesc numai la pregatirea si efectuarea arderii se numesc arzatoare, iar
celelalte se numesc dupa efectul util pe care il pot produce, de exemplu
aparate de gatit, de incalzit (sobe, aeroterme etc.), incalzitoare de apa etc.,
si cuprind in alcatuirea lor unul sau mai multe arzatoare, de constructie
cat mai potrivita aparatului in a carui alcatuire intra.

 Arzatoare
La aparatele de consum, arzatorul miloceste intrarea gazului in
aparat, realizeaza amestecul gaz-aer (aerul fiind aspirat de arzator sau
suflat in acesta de care un ventilator), da drumul amestecului gaz-aer in
spatiul de ardere si permite aprinderea si arderea stabila si sigura a
amestecului gaz-aer.
La masinile de gatit arzatoarele se monteaza, fara piese de material
refractar, in centrul ochiurilor cu inele ale plitei si cu capacul sau
marginea de sus a capacului arzatorului dedesubtul plitei, la distanta de
40-50 mm. La cazanele de baie arzatorul se monteaza centric fata de
canalul de fum, fara piese refractare si cu marginea superioara la 60-70
mm de fundul cazanului.

79
Drept dispozitive de siguranta si automatizare, care se pot monta
odata cu arzatoarele la aparatele construite pentru consumul altor
combustibili (sobe, masini de gatit, cazane etc.), se arata in figura si un
dispozitiv pentru flacara de veghe, cu membrana bimetalica, care la
incalzire se bombeaza,avand un orificiu o la care se aprinde flacara de
veghe si o supapa 4b care inchide conducta 4a de alimentare a flacarii de
veghe cand membrana bimetalica este rece, adica nebombata.

80
Un arc 4d preseaza asupra supapei 4b asigurandu-i etanseitatea.
Dispozitivul cu flacara de veghe se leaga la ventilul 2 care scematic ste
alcatuit ca in figura de mai jos.

Cand se apasa pe butonul de aprindere 3 se deschide conducta 4c care


alimenteaza la pornire flacara de veghe; aprinzandu-se flacara de veghe la
orificiul o, membrana 4c se bombeaza si se deschide conducta 4a de
alimentare a flacarii de veghe, incat dupa bombardarea membranei (adica
dupa 1-2 min de la aprindere), parasind butonul 3, flacara de veghe
continua sa arda, fiind alimentata prin conducta 4a. la inceputul

81
alimentarii, prin conducta 4a flacara de veghe consuma gaz din camera cu
arcul 3 aflata sub membrana cu supapa 2, incat presiunea gazului apasa in
jos, deschizand astfel alimentarea arzatorului. In timpul functionarii
arzatorului, flacara de veghe continua sa arda, fiind alimentata prin
orificiul de laminare 1. Cand dintr-un motiv oarecare (intoarcerea gazelor
arse in focar, sau un tiraj prea puternic) flacara arzatorului si cea de veghe
s-au stins, membrana bimetalica se raceste, supapa 4b inchide alimentarea
flacarii de veghe, iar prin orificiul de laminare 1 presiunile de dedesubtul
si de deasupra membranei ventilului se egaleaza si arcul 3 inchide
alimentarea arzatorului prin riidcarea supapei 2. In mod analog, in cazul
intreruperii alimentarii cu gaz, se stinge flacara arzatorului si cea de
veghe; membrana bimetalica prin racire inchide alimentarea flacarii de
veghe, iar la ventilul de siguranta, ramas fara presiune de gaz, arcul 3
inchide supapa 2.

 Sobe de incalzit si masini de gatit cu gaze


Se apleaza la instalatori pentru remedierea urmatoarelor defecte
mai frecvente care pot aparea si anume:
-
varfuri galbene la flacara, ceea ce arata o ardere incompleta cu marirea
continutului de oxid de carbon in gazele arse;
-
ruperea flacarii, partial sau total, ceea ce arata o presiune prea mare a
gazului sau intrarea gazelor arse de la cuptor in arzatoarele de fiert sau
un acces prea mare de aer (primar+secundar);
-
intoarcerea flacarii in arzator la functionarea economica sau la
inchiderea alimentarii arzatorului.
Inainte de a face vreo ajustare a duzei sau a sectiunilor de admisie a
aerului si de iesire a amestecului gaz-aer din arzator, instalatorul trebuie
sa verifice presiunea gazului de alimentare si sa curete complet si bine
arzatoarele.
Cu arzatoarele in stare curata si cu presiunea corecta de alimentare
toate arzatoarele trebuie sa aiba flacara cu miez albastru-verde fara
varfuri galbene si cu lungimea de 15-20 mm. Daca in acest caz flacara
este prea lunga si – dupa cum se intampla de obicei – are si varfuri
galbene, inseamna ca pentru presiunea de alimentare constatata duza este
mare si trebuie treptat redusa pana cand se obtine flacara corecta; se pun
apoi in functiune si arzatoarele cuptorului si daca in acest caz flacara
incepe sa se rupa, se cerceteaza daca fie prin apropierea spatelui masinii
de perete, fie din alte cauze gazele de ardere de la cuptor sunt dirijate spre
sectiunea de aspiratie a aerului in arzatoarele de fiert.

82
Daca se constata ca gazele arse de la cuptor nu intervin, atunci
arzatorul nu corespunde presiunii de alimentare constatate si folosirea
arzatorului nu este posibila decat cu reducerea sectiunii de aer primar,
pana cand nu se obtine o flacara corecta; aceasta operatie insa nu este
recomandabila, deoarece modifica total caracteristica de continut de oxid
de carbon a arzatorului.
Intoarcerea flacarii se inlatura printr-o mica ajustare a inaltimii
dintilor capacelului, obtinuta in majoritatea cazurilor prin rodarea
capacelului in locasul sau de la arzator, sau indreptarea lamei
despartitoare a sectiunii de iesire a amestecului gaz-aer.

 Incalzitoare de apa
Un incalzitor de apa cuprinde urmatoarele parti: un arzator
multiplu 1, plasat la partea inferioara a incalzitorului 2, format dintr-o
cutie din tabla de cupru, avand la exterior lipita o serpentina de cupru, iar
la partea superioara un sistem de lame, tot de cupru, lipite de serpentina
care traverseaza de patru ori cutia; un aparat 3 de deschidere a alimentarii
cu gaz de catre curentul de apa care trece prin incalzitor, o supapa 4 de
deschidere a alimentarii cu gaz, cu siguranta 5 contra intreruperii
alimentarii, un intrerupator de tiraj 6 contra stingerii flacarii prin
intoarcerea gazelor arse pe cos (sau oprirea evacuarii lor), o maneta 7
pentru punerea in stare de functiune si deschiderea alimentarii flacarii de
veghe si racordurile pentru apa rece 8, apa calda 9 si gaz 10; un invelis11
cu o deschidere pentru aprinderea flacarii de veghe acopera aparatul.

Dupa montarea aparatului la locul de utilizare, instalatorul este obligat sa


verifice debitul minim al apei pentru intrarea in functiune al arzatorului.

83
Operatia se face deschizand incet si progresiv robinetul de apa calda,
pana cand arzatorul intra in functiune; apoi se observa atent timp de 1-5 s
daca robinetul nu debiteaza apa si abur; daca apa iese amestecata cu abur,
se inchide imediat robinetul si se controleaza presiunea de alimentare cu
gaz; daca presiunea gazului este mai mare decat cea aratata mai sus
(mentionata si in instructiunile de folosire a aparatului), ea trebuie redusa
fie de la regulatorul instalatiei, fie de la dispozitivul 13-14 (pe care unele
incalzitoare de apa il au pe racordul de gaz).
Controlul debitului minim de apa este proba cea mai importanta
pentru menajarea si durabilitatea aparatului. Daca la aceasta proba nu se
produce in aparat abur, atunci se poate continua cu restul probelor de
verificare a aparatului.

84