o URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

URGENTE ALE APARATULUI

CARDIOVASCULAR
o ANGINA PECTORALĂ

• Sindrom clinic caracterizat printr-o suferinta miocardica determinata de un dezechilibru

intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian

• Cauze determinante
- ateroscleroza coronariana
- cardiopatii valvulare: stenoza aortica, stenoza mitrala
- alte cauze: coronarita reumatismala, coronarita rickettsiana, sifilis

• Cauze favorizante:

- diabetul zaharat
- HTA
- tulburarile de ritm
- boli digestive: litiaza biliara, colecistite cronice, ulcer gastric si duodenal
- administrarea unor medicamente : extracte tiroidiene
- tabagismul

Durerea din angina pectorală - descrisă de Heberden

• Localizare- retrosternal în 1/3 medie sau superioară

- este indicată de bolnav cu toată palma

• Iradiere - în umărul stâng, pe marginea cubitală a antebraţului stâng, în “brăţară” şi în

ultimele 2 degete, “mână de violonist”
- uneori iradiază în ambii umeri, gât, maxilar inferior
- mai rar sediul durerii este regiunea interscapulară, interscapulovertebrală
sau epigastru

• Caracter - ca o gheară, arsură, apăsare

• Intensitate - variabilă, de la simpla jenă până la un caracter atroce

• Durata - scurtă, depăşind rar 15 minute

• Condiţii de apariţie: - efortul fizic, stres, emoţii

1
 - condiţii meteo, vânt, frig
- mesele consistente

• Condiţii de dispariţie: - când factorii declanşatori nu mai acţionează

- post terapeutic –după administrare de nitroglicerină

• Elemente de însoţire: - deşi este considerată o durere “sobră” care nu se amestecă cu alte
simptome, uneori se însoţeşte de anxietate, nelinişte, paloare, transpiraţii reci

o
• Atitudinea de urgenta in cabinetul stomatologic
Intreruperea tratamentului
o Asezarea pacientului in pozitie semisezanda cu picioarele paralele la orizontala “pat pentru
inima”
o Oxigenoterapie pe masca sau canula nazala
o Linistirea pacientului: diazepam, oxazepam, nitrazepam
o Monitorizarea TA si a pulsului
o Administrarea de Nitroglicerina 0,5 mg sublingual(daca TA este mai mare de 100mmHg)
o Se va administra aspirina 100mg (o tableta de uz cardiologic sau ½ tableta obisnuita)

• INFARCTUL MIOCARDIC

• IMA este o necroza ischemica a miocardului care intereseaza peste 2cm din suprafata
miocardica

• Cauze
o Principala cauză – tromboza plăcii de aterom.
o Arterite- luetică, LES
o Spasmul coronarian prelungit
o Hipercoagulabilitatea din boli hematologice (policitemia vera)

- Factorii precipitanţi
- efort fizic la persoane sedentare
- stres emoţional
- intervenţii chirurgicale (hTA)
- infecţii respiratorii
- hipoglicemia
- preparate de ergotamina, simpatomimetice, cocaina

• Manifestări clinice

2
 durere în repaus sau la eforturi mai mici
 stare generală modificată
 1/3 au simptome cu 1-4 săptămâni înainte

Ritm circadian al IMA – incidenţă crescută ora 6 a.m şi 12 p.m

- dimineaţa nivelul cortizolului şi al catecolaminelor plasmatice este crescut
- creşte agregarea trombocitară

Ritmul circadian este absent la pacienții care primesc beta-blocante sau aspirină

Durerea
- intensitate variabilă, frecvent severă cu durată >30 min
- constricţie, apăsare, adesea ca o greutate în piept, rar junghi, arsură
- uneori localizată în epigastru şi considerată indigestie.
- localizată retrosternal, dar şi toracic anterior stg.
- iradiază pe membrul superior stg, mandibulă, baza gâtului, regiunea interscapulară
- durata - de la 30 de minute, pana la cateva ore(48 de ore)
- nu cedează în repaus / NTG
- cedează la opiacee

Alte simptome

- la vârstnici IVS ac, sincopă sau astenie marcată

- diaforeză (transpirație abundentă)
- greaţă şi vărsături prin reflex vagal stimulat de receptorii de la nivelul VS – mai frecvente
în IMA inferior
- diaree / senzaţia imperioasă de defecaţie
- palpitaţii, senzaţie de moarte iminentă
- anxietate extrema
- hipotensiune arteriala - poate sa apara imediatsau la cateva ore, precedata de o usoara
crestere a T.A
- tahicardie
- febra – apare la 12-24 de ore de la debut

Atitudinea de urgenta

1. intreruperea tratamentului
2. solicitarea serviciului de Ambulanta pentru transportul de urgenta al pacientului la spital.
3. se va administra oxigen
4. se vor administra antalgice (metamizol, tramadol, morfina, mialgin)
5. se vor monitoriza functiile vitale(TA, puls) pana la sosirea ambulantei

3
6. in cazul aparitiei stopului respirator se vor lua rapid primele masuri de resuscitare care vor fi
continuate pana la sosirea ambulantei

• EMBOLIA PULMONARĂ

Definiție

• Embolia pulmonară este obstrucția arterei pulmonare sau a unor ramuri ale acesteia; se
dezvoltă rapid o insuficiență cardiacă dreaptă, numită și cord pulmonar acut.

• Obstrucția AP sau a ramurilor acesteia este dată ȋn 90% din cazuri de mobilizarea unor
cheguri (trombi), care au ca punct de plecare o tromboză venoasă profundă a membrelor
inferioare și numai ȋntr-un număr restrȃns de cazuri, venele pelvine

Apariția trombozei venoase este favorizată de:

- insuficiența cardiacă, infarct miocardic

- interventii chirurgicale mai ales pe micul bazin și pe abdomen
- traumatisme – mai ales membre inferioare
- nașteri
- neoplasme
- boli infecțioase
- imobilizări prelungite (fracturi)
Obstrucția AP poate fi dată și de embolie gazoasă prin:
- injecții
- catetere
- insuflația de aer (retropneumoperitoneu,histerosalpingografie)

Obstrucția AP poate fi dată și de embolie grăsoasă prin:

- fracturi – femur, tibie

Manifestări clinice

- durerea – constrictivă, intensă, sub formă de junghi

- iradiază către gȃt și membrele inferioare
- anxietate marcată
- dispnee, cianoză, tahicardie, hipotensiune arterială→șoc
- hepatomegalie
- spute hemoptoice
- febră

4
Examenele paraclinice
- EKG
- angiografie pulmonară
- scintigrafie pulmonară

Tratamentul de urgență

• Orice bolnav cu embolie pulmonară trebuie internat, ținȃnd seama că evoluția emboliei
pulmonare poate fi foarte gravă, mulți bolnavi decedȃnd fie imediat, fie ȋn cȋteva ore.

• Măsurile aplicate imediat sunt:

- repaus absolut
- oxigen pe sondă nazofaringiană 6-8 l/minut sau pe mască 10-15l/minut
- combaterea durerii: Mialgin i.m (1f =100 mg), Fortral i.m
(1f.=30mg)
- anticoagulante: Heparină, Calciparina
- tratament chirurgical

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

 Oprirea respirației (stopul respirator) și oprirea inimii (stopul cardiac) duc la stopul cardio-
respirator care corespunde cu moartea clinică.

 Stopul respirator fără oprirea inimii, deci cu prezența pulsului la artera carotidă, permite pe
un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie să aibă
succes.

 Stopul cardiac este urmat invariabil și de stopul respirator ȋn 20-30 de secunde.

 Din punct de vedere practic, ȋnseamnă că există reanimare respiratorie fără masaj cardiac, ȋn
opriri accidentale a respirației cu hemodinamică pastrată, dar nu există masaj cardiac fără
respiratie artificială, pentru că odată cu stopul cardiac se oprește rapid și respirația.

• Moartea clinică:
- ȋncepe odată cu stopul cardiac, care determină și oprirea circulației cerebrale
- durează 3-4 minute
- ȋntȃrzierea acordării primului ajutor eficient duce după acest interval la moartea
biologică, ireversibilă (leziuni ireversibile ȋn creier, midriază fixă, pete cadaverice)

Semne clinice
5
1. oprirea mișcărilor respiratorii, toracice și abdominale
2. ȋncetarea bătăilor inimii
3. absența pulsului la artera carotidă
4. paloare extremă sau cianoză
5. midriază
6. pierderea cunoștinței

• relaxare sfincteriană (pierderi necontrolate de urină și materii fecale)

Reanimarea respiratorie – se practică atȃt ȋn stopul respirator, cȃt și ȋn cel cardiac.

Eliberarea căilor aeriene superioare (gură, nas, orofaringe) și a celor inferioare,subglotice

(laringe, trahee, bronhii)
Se face folosind 3 manevre (tripla manevra Saffar):
- hiperextensia capului
- deplasarea anterioara a mandibulei (subluxația mandibulei și ridicarea acesteia)
- ridicarea barbiei și deschiderea gurii.
 Se va indeparta manual orice cauza vizibila de obstrucție a CAS (dinți rupți, corpi străini
ȋn cavitatea bucală, proteză dentară).

 Aspirația - se poate face cu pompa aspiratoare.

 Pentru menținerea liberă a căilor respiratorii superioare se introduce pipa Guedel.

 Aplicarea pipei este obligatorie la toți comatoșii care sunt transportați ȋn decubit dorsal

Respirația artificială

• Tehnica respiratiei artificiale gura la gura

- victima este in decubit dorsal pe un plan dur
- se mentine calea aeriana libera prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei
- se penseaza narinele victimei
- salvatorul inspira profund si aplica etans gura sa pe cea a victimei
- se insufla progresiv timp de cca 2 secunde o cantitate de aer suficienta pentru
expansionarea cutiei toracice
- dupa terminarea insuflatiei, salvatorul va ridica gura de pe gura victimei, asteapta expirul
pasiv al acestuia, apoi mai repeta o insuflatie.

Alte metode de respirație artificială

6
o respirație gură la mască
o respirație gură la sondă
o respirație cu aparate portabile(balon Ruben)

Masajul cardiac extern

o După constatarea opririi activităţii inimii, prima măsură este masajul cardiac extern,
combinat cu respiraţia artificială .

o Se aşază victima rapid în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol, duşumea); dacă este în pat
va fi deplasată la marginea patului, unde este un plan dur, sau se poate introduce sub
torace o scîndură, o planşetă )

o Dacă victima este la sol, salvatorul se aşază în genunchi.

o Unii autori recomandă ca la începutul reanimării oricărui stop cardiorespirator să se

încerce stimularea inimii prin aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la o
înălţime de 32 cm în mijlocul regiunii presternale.

Tehnica masajului cardiac

o Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga) pe 1/3 inferioară a
sternului, iar cealaltă palmă (dreapta, a cărei forţă este mai mare) se suprapune pe prima.
o Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse, ajutându-se de greutatea corpului,
salvatorul exercită presiuni ritmice asupra sternului.

o Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă şi va exercita o

presiune verticală a sternului spre coloana vertebrală,în aşa fel ca sternul să fie înfundat
cu aproximativ 5-6cm.

o Se apasă numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea
coastelor (se pot rupe). După fiecare compresiune sternul este lăsat să revină în poziţia
iniţială, fără să să se ridice mâinile de pe sternul victimei

o Dacă este un singur salvator se fac trei insuflaţii rapide, urmate de 15 compresiuni
sternale.
o Dacă sunt 2 salvatori, unul face o insuflaţie pulmonară urmată de 5 compresiuni sternale
executate de celălalt

7
Atenţie!!!

Compresiunea nu se va face nici spre apendicele xifoid (pericol de rupere a ficatului), nici pe
coaste în stânga sternului (pericol de fracturi costale și leziuni splenice)

• Eficienta ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac

- apariţia pulsului la vasele mari (carotidă, femurală)

- dispariţia midriazei
- reapariţia reflexului la lumina
- recolorarea tegumentului.

• Pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea resuscitării

cardiorespiratorii şi apoi la fiecare 5 minute.

• o Complicaţii şi accidente
Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea căilor aeriene) aerul
insuflat poate lua calea digestivă, provocând dilatarea stomacului creând pericolul de
vărsături cu inundarea cailor aeriene.

o Caderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor.

Contraindicaţiile masajului cardiac extern

- leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale

- hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii
- embolie gazoasă masivă

Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii.

În practică putem considera că după 50-60 de minute, de resuscitare cardio-respiratorie la o

victimă la care semnele ce caracterizează instalarea morţii biologice nu se remit, manevra de
resuscitare trebuie întreruptă

Se citează totuşi cazuri în care inima nu şi-a reluat activitatea decât după 2 ore de resuscitare
neîntreruptă.

8
 URGENȚE HIPERTENSIVE

Definitie
Urgenta hipertensiva este un sindrom caracterizat prin cresterea persistenta a tensiunii
arteriale diastolice peste 130 mmHg, insotita de deteriorarea acuta a functiei unui (unor) organ(e)
tinta.

Clasificare

Urgente hipertensive vitale – emergency – impun scaderea TA cat mai repede, preferabil in 1 ora
(duc la deces in cateve ore-zile):

- encefalopatia hipertensiva
- AVC hemoragic
- edem pulmonar acut
- infarctul miocardic acut
- criza din feocromocitom
- disectia acuta de aorta
- eclampsia.

Urgente hipertensive nevitale, simple, comune – urgency – TA trebuie scazuta relativ urgent, dar
nu foarte rapid (ore/zile):
- HTA maligna
- insuficienta ventriculara stanga
- HTA + angor instabil
- preeclampsia;
- HTA perioperatorie.

Factorii precipitanti ai crizei hipertensive

• intruperea brusca a unor droguri antihipertensive (rebound la clonidina),

• intreruperea administrarii de betablocant in doza mare,
• cauze psihoemotionale- dau de obicei cresteri tranzitorii
• forme renale de HTA: renovasculare sau reno-parenchimatoase, insuficienta renala
• traumatisme craniene
• administrare de droguri: antidepresive triciclice, simpatomimetice
Evaluarea pacientului

9
Cuprinde:

• monitorizare atenta a TA, AV

•Este necesar:
linie venoasa

• anamneza
anterioare)
scurta (istoric si tipul de HTA, evolutie, tratament urmat, alte afectiuni

• examen obiectiv- daca exista sau nu semne ce denota compromitere de SNC (semne
neurologice de focar, stare de constienta alterata, coma, semne de hipertensiune
intracraniana, convulsii), cord (semne de IVS, IMA, API, disectia de aorta), rinichi
(diureza prezenta sau nu, determinarea creatininei si ureei serice), examen fund de
ochi(FO)

• stabilireaEncefalopatia
existentei unor factori de risc cardiovascular
hipertensiva
Reprezinta una din marile urgente hipertensive, cu risc de deces in cateve ore.
De aceea necesita tratament antihipertensiv parenteral de urgenta. Manifestarile clinice sunt
determinate de existenta unui edem cerebral difuz, fara leziuni cerebrale localizate
Tabloul clinic include:
o cefalee atroce, pulsatila
o varsaturi de tip central
o tulburari vizuale: fotofobie,diplopie
o tulburari auditive: acufene, hipoacuzie
o alterarea constientei (obnubilat, confuz, mai rar coma profunda)
o convulsii

• Conduita de urgenţă

- internarea de urgenţă în spital în toate cazurile.

- supravegherea bolnavului:
● evitarea muşcării limbii
● evitarea accidentării acestuia (se protejează bolnavul, se indepărtează din jur
obiectele de care acesta s-ar putea lovi).
● se controlează şi se scot protezele dentare.
● se aspiră mucozitaţile şi secreţiile bucale.

TA trebuie scăzută cu 25% din valoarea iniţială în primele 2 ore.

10
 ● Nitroprusiat de Na → administrare pe injectomat. Se administrază cu prudenţă în
AVC hemoragic,azotemie, HIC

● Nitroglicerina → se administrează în ischemia cardiacă, EPA cu HTA.

Este contraindicata în AVC hemoragic şi HIC

● Hidralazina → se administreaza în eclampsie pentru că nu afectează fătul

● Diazoxidul → în eclampsie

● Blocanţi de Ca (Nicardipina) → bine toleraţi

● Betablocante - atenolol, metoprolol, propranolol → în IMA, urgenţe neurologice

● IEC → Enalapril se adm inj. în urgenţele relative. Actionează în 6 ore iar efectul maxim
apare după 1-1,5 ore.
● Sulfatul de Mg 25% foarte lent i.v

● Solutii hipertone: Glucoza 33% sau 20% 40-50 ml i.v, Manitol 10 sau 20%

● Fenobarbital i.m.(f.2ml) – combaterea starii de agitatie

Accidentele cerebrovasculare

• HTA poate determina:

o infarcte cerebrale intinse
o hemoragii intracerebrale/ subarahnoidiene
o atacuri ischemice tranzitorii
o Toate sunt direct corelate cu nivelul TA sistolice.

o Hemoragia subarahnoidiana se manifesta cu: cefalee intensa, fotofobie, iritatie

meningeana, lichid cefalorahidian hemoragic, pierderea constientei pana la coma.

o Hemoragia intracerebrala se manifesta cu deficite motorii focale, eventual semne de

iritatie meningeana, alterarea starii de constienta

o Infarctul cerebral este o urgenta hipertensiva numai in masura in care cresterea tensionala
este excesiva, putand astfel agrava starea neurologica (fie prin agravarea edemului din
zona de infarct, fie prin transformarea hemoragica a leziunii).

• EDEMUL PULMONAR ACUT(EPA)

11
• Edemul pulmonar acut survine prin inundarea brutală a alveolelor de către un transsudat
sanguinolent necoagulabil din capilarele pulmonare, inundatie provocată de creşterea
presiunii sângelui în capilarele venoase pulmonare, de creşterea permeabilităţii membranei
alveolo-capilare şi de alte cauze.

• Există două tipuri principale:

- EPA hemodinamic (cardiogen),
- EPA lezional (necardiogen).

• Etiologie

• a) E.P.A. cardiogen
- insuficienţă ventriculară stingă
- infarctul miocardic acut
- cardiopatie ischemică
- hipertensiune arterială
- cardiopatiile valvulare
- tulburări de ritm paroxistice
b) E.P.A. lezional
Poate fi provocat de urmatoarele cauze:
- toxice - (gaze sufocante: clor, benzen, C02, organofosforice, intoxicaţii cu oxid de carbon )
- infecţioase - (infecţii pulmonare, gripă, bronşiolită capilară)
- neurologice - leziuni ale S.N.C.(traumatisme, accidente vasculare cerebrale, abcese, tumori
cerebrale, encefalite acute )
- iatrogene - (hipervolemie prin supraincărcarea sistemului vascular:perfuzii, transfuzii)
- edemul pulmonar la înecaţi
- edemul pulmonar „uremic”
- edemul pulmonar în bronhoalveolita de deglutiţie (inhalare de lichid gastric) la copii mici,
etilici, comatoşi.
Manifestări clinice

- se instalează de cele mai multe ori în cursul nopţii (E.P.A. cardiogen)

- dispnee intensă severă, survenită brusc
- respiraţie polipneică şi zgomotoasă, sete de aer
- ortopnee
- anxietate extremă
- tuse uscată (în prima fază), apoi cu spută spumoasă rozată, aerată, caracteristică
- transpiraţii
- cianoză
- raluri subcrepitante,
- tahicardie

12
 -T.A. poate fi: crescută, normală sau scăzută
Tratamentul de urgenţă

Tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen comportă măsuri de extremă urgenţă, care
trebuie aplicate la domiciliul bolnavului, în timpul transportului către spital, în unităţile
ambulatorii şi în spital (în ambele tipuri de EPA)

- instalarea bolnavului în poziţie şezândă pe scaun sau fotoliu, sau pe marginea patului
cu gambele atârnând
- se aspiră expectoraţia şi se curăţă gura bolnavului
- oxigen (pe sondă nasofaringiană) umidificat prin barbotaj 2/3 apă + 1/3 alcool
A. Tratamentul EPA cardiogen

TA normală sau crescută

- Morfină 0,01-0,02g i.m. sau i.v.(fiole 1ml = 0,02g)
- în caz de reacţie vagală (bradicardie, vărsături) se va asocia atropină 1mg i.m.(1fiolă) sau
0,5mg i.v.

Atenţie: Morfina nu se administrează în caz de astm bronşic, AVC, BPCO.

- Morfina poate fi inlocuită cu Mialgin în doze de 100mg (1 fiolă) i.m., sau i.v.
- Deslanozid -doza iniţială 2 fiole i.v. (1 fiolă 0,4 mg); Lanatozid 2 fiole (1 fiolă 0,4
mg); Digoxină 2 f. i.v. lent (1f. 0,5 mg)
-

- Diuretice: Furosemid 2 fiole i.v. lent timp de 1-2 minute(1f. 20 mg)

- Venesecţie -emisiune de sânge rapidă 300-500 ml în 5 minute

Venesecţia este contraindicată în infarctul miocardic acut şi la bolnavii vărstnici cu
ateroscleroză cerebrală

- Ventilaţie mecanică - prin intubaţie traheală

- Nitroglicerină 1-4 tablete sublingual, se recomandă in special la coronarieni
- Antihipertensive în funcţie de tensiunea arterială

Tensiune scăzută
In asemenea cazuri sânt contraindicate:
- emisiunea de sânge

- morfina

- hipotensoarele

13
 - când tensiunea arterială este complet prăbuşită, bolnavul va fi aşezat in decubit dorsal.
Tratamentul EPA lezional (noncardiogen)

a) Intoxicaţii - scoaterea din mediul toxic

- antidot (atunci când acesta există)
- ventilaţie artificială

b) Infecţii - morfina este contraindicată !

- corticoterapie: hemisuccinat de hidrocortizon în perfuzie i.v. în doză de până la
1g/zi
-tonicardiace
-oxigenoterapie
-se practică sângerare de necesitate
c) Cauze neurologice - tratament simptomatic

- sângerare abundentă (300-500ml)

- diureză osmotică cu manitol şi furosemid
- morfina este contraindicată !

d) EPA la înecaţi - intubaţie orotraheală, aspiraţie bronşică, ventilaţie mecanică

- oxigenoterapie masivă 10-12 l/minut
● la bolnavii înecaţi în apă dulce:
- sângerare 300-500ml
- furosemid i.m. sau i.v.(doza iniţială 2 fiole; 1f. = 20mg)
● la bolnavii înecaţi în apă de mare sunt contraindicate sângerarea şi diureticele.
La aceştia se corectează hipovolemia prin perfuzii cu dextran 70 (500ml) sub
controlul T.A.

e) EPA la uremici
- oxigen
- aerosoli antispumanţi
- tonicardiace,
- epuraţie extrarenală

• Atenţie !!!sunt contraindicate morfina şi sângerarea (din cauza anemiei uremice)

• ŞOCUL
Este o urgenta majora caracterizata de scaderea brusca si severa a debitului sanguin in
organism, cu consecinte grave in absenta aplicarii rapide a tratamentului

• hipoperfuzie tisulara

• scaderea distributiei oxigenului si substantelor nutritive

14
• virarea spre metabolism anaerob cu cresterea productiei de acid lactic

Şocul cardiogen

Reducerea severă a DC prin deprimarea funcţiei de pompă a cordului cu imposibilitatea

transportării sângelui în periferie
Cauze:
o scăderea contractilităţii – IMA cu necroză >40% din masa miocardului contractil
o scăderea umplerii diastolice – tamponada cardiacă
o scăderea duratei umplerii diastolice – tahiaritmii

Tablou clinic:

o hTA
o puls filiform
o colabarea venelor periferice
o tahicardie
o cianoză periferică
o dispnee
o oligurie
Tratament
o linie venoasă periferică
o oxigenoterapie
o susţinerea TA cu:
 Dopamină
 Dobutamină
 Noradrenalină daca TA < 60 mmHg – 1 fiolă în 50 ml glucoză – 10-20
picaturi/min. când TA ajunge la 80 mmHg se continuă cu administrarea de
Dopamina
 tratamentul specific al IMA – medicamentos, intervențional
 tratamentul tahiaritmiilor cu antiaritmice sau șoc electric când apare instabilitate
hemodinamică
 tratamentul bradicardiilor cu Atropină
Prognostic rezervat – mortalitate > 80%

15
 MOARTEA SUBITĂ DE ORIGINE CARDIACĂ

Definiţie:
Eveniment natural, fără condiţii prealabile cardiace care ar fi putut fi predictive pentru
letalitate, cu durata de 1 oră între apariţia primelor simptome şi deces.
Unele morţi subite pot fi recuperate în spital şi în afara spitalului.

Caracteristici epidemiologice:
 frecvenţa reală nu este cunoscută
 2/3 din morţile subite sunt de origine cardiacă

 moartea subită cardiacă reprezintă ½ din totalul mortalităţii CV

 incidenţa morţii subite este scăzută în ţările dezvoltate
 incidenţa morţii subite creşte cu vârsta
 este mai frecventă la bărbaţi
 este mai frecventă la rasa neagră
 pentru moartea subită recuperată raportul este favorabil femeilor

Mecanisme şi cauze de moarte subită: 1% sunt de cauză:

 metabolică (hipoglicemia severă)
 infecţioasă (meningoencefalite)
 toxică
10% au cauză AVC hemoragic
89% au cauză scăderea DC de diverse cauze:
 stările de şoc
 anevrisme de Ao rupte
 cauze cardiace

• Factori de risc pentru moartea subită:

 fumatul
 stresul şi statusul socio-economic
 activitatea fizică
 HVS din HTA
 consumul de alcool
 LDL colesterol crescut
 modificări EKG preexistente

Tratament:

16
• Se verifică starea de conştienţă (dacă este conştient nu este moarte subită)

• - dacă
Verificarea căilor respiratorii:
respiră spontan se pune în poziţie de siguranţă

→ decubit lateral cu capul la acelaşi nivel

- dacă nu există respiraţie spontană se va face respiraţie artificială gură la gură
→ după 2 respiraţii se verifică dacă există circulaţie (aprecierea circulaţiei se face la nivelul
carotidelor)
→ dacă există circulaţie se continuă respiraţia, iar dacă nu există circulaţie se începe masajul
cardiac în porţiunea inferioară a toracelui
După măsurile suportive iniţiale se iau măsurile din setul următor:

• monitor şi defibrilaţie pentru aritmii ventriculare asistolie, disociaţie electromecanică.

Pentru TV şi FiV se fac şocuri electrice 200 – 200 -360 J
→ dacă nu răspunde se continuă manevrele de resuscitare şi după 2 min se reiau şocurile

În timpul resuscitării se caută eventualele cauze potenţial reversibile: hipovolemie, hipotermie,

pneumotorax în tensiune, tamponadă cardiacă

 Acces venos pe o venă periferică sau centrală (vena subclavie)

 Ventilaţie mecanică prin IOT sau alte dispozitive (mască laringiană)

 Se administrează :
 Adrenalina 1mg/ 3 min în timpul resuscitării → asistolă, disociaţie electromecanică
 Amiodarona → încărcare (150-300mg în bolus), apoi perfuzie cu 1mg/min timp de 6 ore
iar apoi 0,5mg/min şi şocuri electrice
 Atropina → 1mg cu repetarea dozei de 2 ori sau doză unică de 3 mg. Nu se dau doze mai
mici de 1 mg pt că pot avea efect paradoxal
 Xilina → este alternativă la amiodaronă

17