Crặciunul.

Naşterea Mântuitorului

Fặrặ a fi precizat niciunde ỉn Evanghelii, toatặ lumea creştinặ sặrbặtoreşte pe data de 25

Decembrie naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, cunoscutặ ỉn popor cu
numele de Crặciun. Aceasta pare a fi prima sặrbặtoare specific creştinặ, dintre cele ale
Mântuitorului, fặrặ a fi ỉnsặ la fel de veche ca Paştele.

Hotặrârea zilei de 25 decembrie ca datặ a sặrbặtorii Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos a avut ỉn
vedere, probabil, şi faptul cặ mai toate popoarele din antichitate aveau unele sặrbặtori solare care
cặdeau ỉn jurul solstiţiului de iarnặ (22 decembrie), sặrbặtori care erau ỉnsotite de petreceri
zgomotoase şi pe care spiritul Crặciunului creştin trebuia sặ le ỉnlocuiascặ.

Astfel, se spune cặ Fecioara Maria era locuitoare a oraşului Nazareth din Israel. Cặsặtoria ei era
deja stabilitặ, când, brusc, viaţa ei a luat o altặ turnurặ. Viitorul ei soţ, pe nume Iosif era de
meserie tâmplar şi dulgher, un om de omenie şi cu suflet bun.
Totul a ỉnceput ỉn ziua ỉn care Maria a fost vizitatặ de Arhanghelul Gabriel, trimisul Domnului,
care a venit spre a-i vesti soarta:

“ Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi
vei chema numele lui Iisus... Duhul Sfânt se va pogorỉ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Domnul
te-a ales sặ fii mama Fiului Lui, Iisus”.

La auzirea cuvintelor Sfântului Arhanghel Gabriel, Fecioara Maria, a fost profund emoţionatặ şi
dorind sặ ỉmpặrtặşeascặ cuiva cele auzite, ea s-a gândit la verişoara ei, Elisabeta, cea pe care o
considera ỉn mặsurặ sặ ỉi ofere sfaturi potrivite.

Maria a pornit spre casa verişoarei sale, unde a ajuns dupặ un drum lung şỉ obositor. Elisabeta,
deşi aflatặ la o vârstặ ỉnaintatặ, abia atunci aştepta sosirea pe lume a unui prunc. Fặrặ a asculta
nimic din ceea ce Maria urma sặ-i spunặ, ea cuvântat:

“Ṣi eu am fost vizitatặ de Arhanghelul Gabriel, care mi-a spus cặ fiul meu, Ioan Botezặtorul, va
pregặti sosirea fiului tặu, Iisus!”

Alesul Mariei, Iosif, ỉi purta acesteia o dragoste nemặsuratặ şi sincerặ, ỉnsặ, neputând desluşi
misterul harului divin, nu ştia cum sặ reacţioneze ỉn faţa acestei veşti. Dar, pentru cặ Dumnezeu
e ỉn tot şỉ ỉn toate şi are grijặ sặ rânduiascặ totul dupặ buna Sa voinţặ, a trimis un ỉnger ỉn visul
lui Iosif, care astfel i-a glặsuit:

“Nu fi neỉncrezặtor! Maria ţi-este credincioasặ. Fiul pe care ỉl poartặ ỉn pântec este Fiul
Domnului.”
La auzirea glasului ỉngerului, Iosif a cặpặtat ỉncredere şỉ s-a cặsặtorit cu Maria, dovedindu-şỉ
astfel devotamentul şỉ marea iubire.

La scurtặ vreme dupa acestea, ỉmpặratul roman Cezar Augustus a decretat un recensặmânt ỉn
toatặ ţara. Asta ỉnsemna cặ fiecare trebuia sặ se ỉntoarcặ la casa stramoşeascặ, pentru a fi trecut
pe listele de recensặmânt. Iosif a trebuit sặ se ducặ la Bethleem, ỉn Iudea, cặlặtorind tocmai din
Nazaret, provincia Galileea.
Iosif a luat-o cu el si pe Maria, soţia sa, care era ỉnsặrcinatặ. Cât timp au stat lor acolo, a sosit
timpul ca ea sa nascặ. Deşi au cặutat peste tot, Iosif şi Maria nu au gasit nicio camera liberặ ỉn
hanurile din oras, deoarece orasul era plin de oameni veniţi pentru recensặmânt.
În noaptea aceea nişte pặstori se aflau pe câmpia din jurul satului, pặzindu-şi turmele de oi.
Dintr-o datặ, a apặrut un ỉnger şi tot locul s-a luminat puternic de slava Domnului.
Pe pặstori i-a cuprins frica, dar ỉngerul i-a liniştit spunându-le:
“Nu vặ temeţi! Cặci va aduce o veste foarte bunặ! Mântuitorul, Iisus Hristos, Domnul, s-a
nặscut ỉn noaptea aceasta ỉn Bethleem. Veţi gặsi un prunc ỉnfặşat ỉn scutece, aşezat ỉntr-o iesle.”

Astfel, binevestirea Arhanghelului Gabriel s-a împlinit! Cu dragoste şi har divin, pruncul Iisus a
venit pe lume la marginea Bethleemului, ỉntr-o iesle de paie, ỉntr-un staul sặrặcặcios de animale,
situat ỉntr-o grotặ, spre marea bucurie a Mariei şi a lui Iosif.

Evenimentul s-a răspândit foarte repede: îngerii și păstorii s-au bucurat, iar Steaua magilor a
vestit și ea din cer nașterea Pruncului. Tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul abia
născut, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a aduce copilului sărac daruri
împărăteşti. Ei au venit să I se închine și să-I aducă daruri alese : aur, smirnă şi tămâie, aurul
fiind simbolul demnității împărătești, tămâia reprezenta demnitatea preoţească, iar smirna
prevestea patimile prin care urma să treacă Mântuitorul.

Din ziua aceea, milioane de oameni din întreaga lume sărbătoresc Naşterea Pruncului Iisus
Hristos, fiul lui Dumnezeu, adicặ ziua sfântặ a Crăciunului. Fie că aleg să o facă prin rugăciuni
sau pelerinaje religioase, prin colind, sau fie că aleg să se distreze, oamenii întâmpină Naşterea
Domnului cu daruri şi brazi împodobiţi.

Momente de bucurie oferặ oamenii de Craciun prin vestirea Naşterii Domnului. Cei care colindặ
se aseamanặ ỉngerilor şi aduc bucurie ỉn casặ. Aşa se explicặ faptul cặ obiceiul colindatului a
reuşit sặ treacặ ỉn al treilea mileniu de existenţặ fặrặ a-şi pierde valoarea, pentru cặ fiecare an
reprezintặ un „prezent” continuu, iar pruncul Hristos se naşte de fiecare datặ, aduce mereu
bucurie oamenilor şi le reỉmprospateazặ nặdejdea veşniciei.

Sặrbặtoarea Naşterii Mantuitorului Iisus Hristos este prin excelenţặ evenimentul din istoria
mântuirii care aduce cea mai mare bucurie ỉn sufletele şi ỉn casele credincioşilor. El este trặit din
plin ca sặrbatoare a bucuriei de copii şi de pặrinti deopotrivặ.