început la amu mântmr«i rS^ r •

Mo. Slatina 4 I m U e
 CELE P i T O P M l I EPISTOLII
ADECĂ TRIMITERI
ALE

BUlfEfEESCUlUI ŞI-SaviTOLUi APOSTOL

TÂLCUITE ÎN LIMBA ELINĂ

DE

FERICITUL TEGFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Tălmăcite însă în cea grecească proastă şi Împodobite ca feluri de însemnări
DE

FERICITUL IKTRU POMENIRE NIC0D|M AGHiORiTUL

TRADUSE IN LIMBA ROMÂNĂ
DE

MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI SUCEVEI

T O JS/L XT Hi I I I
CARELE CUPRINDE: PRE CEA ÎNTÂIA Şl A DOUA CĂTRE TESALONICHENI, PRE CEA CĂTRE
TIMOTE1, iNTĂtA Şl A DOUA, PRE CEA CĂTRE TIT, PRE CEA CĂTRE FILIMON Şl PRE CEA
CĂTRE EVREI.

TIPĂRITE -
In zilele Majestăţei S a l e , iubitorului d e C h r i s t o s
C A R O L I
R E G E L E ROM Â NIE I
Cu binecuvântarea şi aprobarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici
Autocefale Ortodoxe Române

BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BZSERICEŞTI

19 0 4
 « Elinilor şi varvarilor, înţelepţilor şi neînţelepţîlor d a t o r , ( R o m .
SĂ, 1 4 ) . ^AjBzifi toţi c e i lumeşti, şi căştigaţi-vă cărţi, doftorii ale
-«sufletului? "de nu voiţi alta, m ă c a r pre c e l nou ( T e s t a m e n t a-
ijdecă-) câştfgăţi-1: A p o s t o l u l , F a p t e l e A p o s t o l i l o r , Evangheliile,
«învăţători n e c o n t e n i t » .
Hrisostom, V o r o a v a a 9-a la cea către Colaseni.
 CELE PATRUSPRĂZECE EPISTOLII ADECĂ TRIMITERI
a!e Durnnezeescului şi slâvitului Apostol
3? A V E L

Tâlculre a lui Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei la întâia Epistolie a Aposto­

lului Pavel către Teualofiicheni, tălmăcită acum din cea proastă grecească în
iimba bjîţâtieascâ de smeritul V. P. M.

Pricina Epistoliei întăia călre Tesalonicheni, dupre Te­

odorii şi Icnmenie numai ). 1

Tesalonicul este Mitropolia, adecă maica tuturor cetăţilor

Machedoniei*), carele a priitnit mântuitoarea propoveduire prin
învăţătura Marelui Pavel într'o vreme, când Evreii cei ce se
aflau în Tesalonic grăiau înprotivă şi îl vrăşmăşuiau pre
el. Abia însă izbăvindu-se Pavel de vrăşmăşiile Evreilor, a
fugit din Tesalonic şi s'a dus în Veria, şi de acolo a mers
lă Aţine,, precum mărturisesc Faptele (cap. XVII). Acolo însă
aflându-se,.fiindcă avea grijă de ucenicii săi Tesalonicheni a
trimis la dinşii pre fericitul Timotei, pentru ca sâ-i întăriască
în .credinţă fi, să-i facă mari de suflet, întru vrăşmăşiile ce is­
piteau dela protivnicii Evrei. Timotei însă întorcându-se de acolo,
a arătat lui Pavel că Tesalonichenii credinţă aveau adecă sta­
tornică şi fieclătită, aveau însă trebuinţă de învăţătură şi de
sfăiuire la oare care întrebări <r< aveau; şi dar pentru acesta
pricină sa îndemnat Pavel de a scris lor Epistolia aceasta. O
pricină dar. este aceasta, dupre Teodorii; iar Icumenie zice că
a stătut şi'cdiă, pricină, pentru care s'a scris Epistolia aceasta:
«Pavel, zice, fiindcă ă fost pătimit multe necazuri în Veria şi
• «.în Filipi Machedoniei şi temându-se ca nu cumva >Fesaloni-

i) însemnează, că nici Hrisostom, nici Teofilact- au pricina Episto­

liei aceste'ea, precum atţ-aimt la pricinile celor de mai înainte Epistolii;
ci singur Icumenie şî "Feodorit zic, că Epistolia aceasta o a scris mai
ţnaînte decât pre toate celelalte Apostolul Pavel. Iar dupre Meletie a-
•ceasta s'a-scris în anul.20 ăupre înnălţarea Domnului (Tom. I al bis.
istorii). .......
r
) Despre Tesalonicul acesta zice înţeleptul Teodorii: „Tesalonicul este
o cetate prea mare şi mult norodită, neamului Machedonenilor fiind
supusă, povăţuitoare însă şi a Tesaliei şi a Ahaiei, însă şi a multora
V altora neamuri, câte au ocârmuitor pre eparhul Ilirienilor (cart. V a
Istorii, cav. XVII)..
 6. PRICINA EPISTOLIEI ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI.

«chefţii, auzind cele ce a pătimii, să se smintiască, socotind că

Slăbiciunea lui Christos ţi a propoveduirei le-a pătimit a-
«-'ciste'a.) auzind însă fi că Tesalonichenii foarte se întristau pen-
pttlfufteî morţi, pentru aceasta dar trimite pre Apostolul T/mo-
«tei împreună cu Epistolia aceasta»*). Mai întâi îi întăreşte în
xcredmţâl ca să nu se clătească pentru necazurile ce sufer, căci
%u duy>ăţf.mîţ We ţin lucru rf^şănţdt, clacă s au, supărat de căite
Evrei, căre şt. fire însuşi Ddmnul l'au omorît, fiindcă însuşire
%l kristidnilor este a se necăji în viaţa aceasta; şi îi sfătueşte
pre ei încă cum să petreacă, adecă cum că se cuvine a lucră
meşteşug şi lucru de mână, precum a şi priimii pildă dela însuşi
Pavel, şi să nu şadă nelucrâtori. Scrie însă şi pentru cei morţi
şi îi mângâe pre ei, învâţându-i a; nu se întrista greu, fiindcă
moartea celor ce adorm întru Christ&s nu este perzare, ci este
un prilej şi o cale a învietei. Apoi îi învaţă pre ei şi că ziua
vewireia doua a Mântuitorului Chrisfeş este ne arătată; ştiind-o
dar pre ea că este ne arătată, ' se cuvine totdeuna a -fi gaia şi
a nu lua qm.inte la cele ce făgâdueşţe. cineva că ştie când se
va face ziua aceea. Spune însă, câ î,nlru venirea Domnului, nu
vor întrece cei vii. pre cei mult m.%i înainte morţi, fiindcă de
năpraznă are a se face atât învierea celor mult mai înainte
morţi, cât şi schimbarea şi nestricăciun€(i. celor ce încă vor fi
vii; şi îndemnându-i pre ei să-şi hţdrepleze moralurile, şţ sase
bucure întru nădejde şi să se roage şi \â mulţăâiiască totdeuna
- Domnului, îi jură să cetiască Epistolia, aceasta ia toţi fraţii, aşa
sfârşeşte Epistolia.

>) Nu este adevărat că ar fi mers a doua oară Timotei în Tesalo­

nic, aducând Epistolia aceasta, precum zice' aicea Icumenie; una adecă,
fiindcă Pavel dice la începutul Epistoliei, că trimit Epistolia aceasta Pa­
vel împreună (cu) Sila şi Timotei; altul dar este cela ce trimite, şi altul
cel ce duce Epistoliile; şi alta încă, perdrucă la sfârşitul Epistoliei a-
ceştiea nu se scrie că s'a trimis Epistolia prin Timotei, precum se o-
bişnueşte a se scrie la sfârşitul celoralalte Epistolii numele celui ce le
aduce, ci numai că s'a scris dela Aţine. Vezi şi tâlc. cap. I şi a stih.
1 care adevereazâ aceasta ce o zicem; ascultă încă şi ce zice Pavel în
această Epistolie: „-Pentru aceasta ne mai suferind, zice, am binevoit
a • rămâne singur în Aţine, şi am trimis pre Timotei fratele nostru
spre a vă întări pre voi"- (cap. III). Auzi? A trimis, zice, în vremea
trecută, mai înainte adecă fără de scrisoare, precum a dis Teodorit;
şi nu îl trimite pre el acum; şi iarăşi: „Acum viind Timotei la noi
dela vot" dicc (cap. III, stih. 2).
 TÂLCtIIRE LA CEA l-a CĂTRE TESALONICHENI

C A P . I.

K I M E N (ADECĂ. T E X T U L E P I S T O L E I ) ,

i . Pavel şi Siluan şi Timotei.

T Â L C UI R E.

P e n t r u c e Apostolul P a v e l , scriind c ă t r e T e s a l o n i c h e n i , îndată

la începutul Epistoliei, împreună c u sineşi n u m ă r ă p r e T i m o ­
tei, iar E f e s e n i l o r scriind, nu î m p r e u n ă n u m ă r â p r e • T i m o t e i
c u sineşi, şi c u tdte c ă T i m o t e i era c u n o s c u t E f e s e n i l o r ? P e n -
trucă, precum mi se pare, la E f e s e n i v r e a s ă trimită p r e
T î m o t e i îndată, şi pentru a c e a s t a a s o c o t i t Lucru deprisos a
numi p r e T i m o t e i pricinuitor d e a trimite E p i s t o l i e c ă t r e E f e ­
seni, c a r e l e a v e a să iâ în manile sale E p i s t o l i a , c â n d e r a s ă
meargă la E f e s . Iar aicea la a c e a s t a n u a urmat a ş a , ci fiind­
c ă T i m o t e i a t u n c e a a fost venit dela T e s a l o n i c , pentru a c e a s t a
dupre cuviinţă P a v e l l'a împreună n u m ă r a t c u sineşi şi d i c e
eră trimit E p i s t o l i a a m â n d o i ; pune însă mai înainte d e T i m o ­
tei p r e S i l u a n ) , p o a t e p e n t r u c â T i m o t e i o a c e r u t a c e a s t a a
1

*) însemnează, c ă fericitul T e o d o r i t zice „că Sila se nume-şte aicea S i ­

luan, pentrucă pre Sila 1-a ales Pavel şi îl a v e a î m p r e u n ă cu sineşi'
dupre certarea c e s'a f ă c u t ' c u V a r n a v a . C ă Pavel, zice, alegând l â n g ă
sineşi pre Sila a eşit (Fapt. X V , 4 0 ) . P e n t r u c ă Sila î m p r e u n ă se afla
•cu Pavel în Filipi şi în T e s a l o n i c şi în V e r i a ; şi mai ales c ă Sila şi
Timotei au rămas împreună amândoi în Veria, iar Pavel lăsându-i pre
ei acolo s'a dus la Aţine (Fapt. X V I I , 1 4 ) . Eu. î n s ă s o c o t e s c c ă , precum
Simeon, dupre scurtarea zicerei s'a făcut S i m o n (care a m â n d o u ă a c e s ­
tea sânt numiri ale vârfelnicului Petru), c ă în Epistolia c e a c a t o l i c e a s c ă
:- a doua a lui Petru se scria a ş a la î n c e p u t : „ S i m o n P e t r u " . Ş i l a c o b frâ­
:

ntele S o m n u l u i a zis despre P e t r u : „ S i m e o n a tălmăcit c ă maî întâi D u m ­

nezeu a descoperit a luâ numelui s ă u norod din n e a m u r i " (Fapt. X V , 14),
«aşa. şi numele Siluan, dupre scurtare s'a făcut Sila, sau şi că desmer-
 8. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE T VERS. 1 — 2 ^ ^

•se s c r i e mai înainte d e sineşi Siluan, pentru smerita c u g e t a r e :

că u r m a de trei ori fericitul T i m o t e i lui P a v e l învăţătorului s ă u ,
; c a r e l e împreună cu ucenicii săi se n u m ă r ă pre sineşi. Ş i n u
•numeşte aicea P a v e l pre sineşi n i c i A p o s t o l , nici r o b s a u
sluga lui Christos, precum o b i ş n u e ş t e a scrie î n celelalte E p i s ­
tolii, pentrucă T e s a l o n i c h e n i i erau noui învăţaţi şi noui iluminaţi,
şi nu au fost luat încă c e r c a r e d e darurile şi vredniciile Ini P a ­
vel ; d e c i pentru a c e s t a P a v e l nu .pomeneşte c ă t r e dînşii y r e o
v r e d n i c i e a sa.
Bisericei Tesalonichenilor.
Ş i cu t o a t e c ă puţini T e s a l o n i c h e n i erau hristiani şi încă nu
a v e a u alcătuire şi întărire, însă pre a c e ş t i a P a v e l îi n u m e ş t e bi­
s e r i c ă , mângâindu-i pre ei cu a c e s t n u m e al bisericei, fiindcă
n u m e l e a c e s t a mai de multe ori î n s e m n e a z ă mulţime a d u n a t ă .
-Intru D u m n e z e u P ă r i n t e l e şi D o m n u l I i s u s C h r i s t o s .
F i i n d c ă erau biserici şi ale Elinilor şi ale Iudeilor, pentru a c e a s t a
P a v e l vrând a o s e b î de bisericile a c e l e a p r e biserica hristianilor c e
erau J n T e s a l o n i c j adauge aicea şi zice, bisericei ceii întru D u m ­
nezeu P ă r i n t e l e . M a r e vrednicie însă e s t e a fi cineva întru D u m n e ­
zeu, c ă c i cel c e este; r o b şi lucrător al păcatului, a c e l a nu e s t e în­
tru D u m n e z e u , î n s e m n e a z ă însă, că p r o p u n e r e a (prepoziţia) «în­
tru-» s'a pus a i c e a de Pa|vel şi la P ă r i n t e l e şi la F i i u l ; şi dar a m u -
ţ i a s c ă luptătorii d e Duh Machedoniariii, cari hulind p r e Duhul
cel S f â n t , zic cum c ă nu e s t e de" o fiinţă cu P ă r i n t e l e şi cu
F i i u l , căci la singur T a t ă l se dă p r o p u n e r e a « d i n » , iar la Fiiul
p r o p u n e r e a « p r i n » , iar la Sfântul D u h singur p r o p u n e r e a « î n ­
tru» ; c ă iată c ă şi p r o p u n e r e a « î n t r u » , s e dă de P a v e l şi la P ă ­
r i n t e l e şi la Fiiul, şi dupre urmare s e a r a t ă şi d i n t r u - a c e a s t a c ă
D u h u l S f â n t e s t e de o fiinţă şi cu P ă r i n t e l e şi cu Fiiul.
H a r vouă şi pace.
R o a g ă A p o s t o l u l , T e s a l o n i c h e n i l o r , ca mai mult să s p o r i a s c ă
întru dumnezeeştile daruri, dar şi p e n t r u ca să a i b ă p a c e în­
tru dânşii, şi a nu se mândri unul asupra a l t u i a ) . 1

...2>- Mulţămim .Iui Dumnezeu totdeuna pentru-toţi voi.

-'Jndatâ î n c e p e P a v e l p r e c u v â n t a r e a Epistoliei dela lăudă, căci
a mtilţămi el Iui D u m n e z e u pentru T e s a l o n i c h e n i , a c e a s t a a-
l"âtâ, c ă ei au isprăvit o a r e cari mari fapte b u n e , d e cari se
•dat n u m e dela Siluan este Sila, precum şi Pavel pre Prischila o n u ­
m e ş t e Prisca întru c e a către Romani, precum ejice Teodorit, m ă c a r că
şt a c u m Prischila s e ceteşte şi nu P r i s c a mai în toate izvoadele.
) D e s p r e zicerea „har.vouă", vezi la C a p . I al celei cătră Corinteni,
J

stih 3 . ... r. • j
 E P 1 S T . ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I, VERS. 2 — 3 . 9

slăveşte şi s e m u l ţ ă m e ş t e lui D u m n e z e u ; cu m u l ţ ă m i r e a a c e a s t a ;
însă învaţă A p o s t o l u l p e T e s a l o n i c h e n i t o t d e o d a t ă şi a cugesa:
smerit, fiindcă. D u m n e z e u e s t e c a r e l e lucrează şi isprăveşte n>
tru dânşii totul faptelor b u n e ale l o r ) . 1

Pomenire de voi făcând întru rugăciunile noastre.

A m u l ţ i m i P a v e l lui D u m n e z e u pentru T e s a l o n i c h e n i , a c e a s t a
se pricinuia din faptele c e l e bune ale l o r ; iar a-i pomeni pre
ei întru- rugăciunile s a l e , - s e năştea--din dragostea c e a v e a P a ­
vel c ă t r e ^ T e s a i o n i c h e n i .
3. Neîncetat aducându-=ne - aminte de voi.
Nu numai când m ă rog, zice, îmi a d u c a m i n t e d e . voi, ci şi
întru t o a t ă e e e a l a l t â v r e m e , ci t o t d e u n a ; şi a c e s t a e s t e semn şi
dovadă de "covârşitoarea dragoste a Marelui Pavel c e a c ă t r e
Tesalonicheni: . ' . ,
De lucrul" credinţei,^
T o t d e u n a , zice, îmi a d u c aminte de lucrul credinţei v o a s t r e ,
a d e c ă de starea c e a p e n t r u credinţă şi de nevoinţa v o a s t r ă ;
că acesta e s t e lucrul credinţei, a stâ s t a t o r n i c fieştecare h r i s -
tian şi a nu se mândri pentru credinţa sa nu numai cu c u ­
vintele, c i - c u fapta şi cu lucrurile să sufere b ă r b ă t e ş t e ispitele
cele c e i se f a c pentru _credinţă.
Ş i de o s t e n e a l a d r a g o s t e i .
A i c e a s ' a r ' n e d u m e r i cineva z i c â n d : Şi c e o s t e n e a l ă e s t e a
iubi cineva, ~6 fericite P a v l e ? R ă s p u n d e el, c ă a iubi cineva
prost cu cuvinte, a c e a s t a nu este o s t e n e a l ă , iar a iubi cineva
cu curăţenie şi din inimă şi prin fapte, a c e a s t a cu adevărat
e s t e o s t e n e a l ă m a r e şi multă, căci, cum nu e s t e o s t e n e a l ă când
cineva "pentru iubitul său sufere tot necazul şi ispita? D e c i şi
Tesalonichenii multe rele aii pătimit pentru d r a g o s t e a c e aveau
c ă t r e Pavel, p r e c u m fieştecare p o a t e s ă o afle dela F a p t e l e
Apostolilor ). . 2

*) Teodorit î n s ă z i c e : Ne învăţăm mai întâi a mulţămî pentru bu­

nătăţile cele ce "mai înainte s'au- făcut n o u ă , apoi "după a c e a s t a a cere
. cele de lipsă; c ă aceasta este â â f l â pretutindenea c ă o face dumneze-
,-

eseul Apostol. . . . .
!
) Că cetim.la cap. X V I I al Faptelor, c ă aflându-se Pavel la T e s a l o n i c
unde era S i n a g o g a Iudeilor, văzând Iudeii că multă mulţime de Elin
s'au înduplecat la cuvintele, lui Pavel şi că au crezut, au făcut mar<
turburare în urmă în tot T e s a l o n i c u l , şi d u c â n d u - s e ei la c a s a lui Iasor
•; şi neaflând pre hrtstianii cei ce crezuseră, au tras p r e . I a s o n şi pre alţi
la stăpânitorul TesalonicUlui, cu strigare zicând a c e s t e a : . „Căcî au re
voltat pre toată l u m e a aceştia şi aicea de faţă sânt, pre cari i-a priimi
Iason. A t u n c e a stâpânitorii, puind la rânduială pentru aceasta, a u lua
10. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I, VERS. 3 - - 5 .

Ş i de răbdarea nădejdei Domnului, nostru Iisus Christos.

Multe ispite şi primejdii, zice, de mulţi ani suferiţi, fraţii mei
iubiţi; a c e s t e a însă le suferiţi p e n t r u c ă v'aţi întărit şi v'aţi îm­
puternicit cu n ă d e j d e a c e a întru D o m n u l ; că credeau aceştia
şi,: nădăjdui au cu încredinţare- -darbjale—<js •-ctoanile bunătăţilor
^ . J b r ' f i i t o a r e - ş i pentru a c e a s t a r ă b d a u ispitele, căci şi - Duni~.
-&^$',|teffl^Va'cea?la ierta " l a .-începutul credinţei a se ispiti
hristiânii, pentru c a s ă nu zică cineva c ă propoveduirea şi E -
vahghelia se î n t ă r i i prost şi eum s'ar .fi Întâmplat şi cu m ă ­
gulirile şi cu odihnele celor c e o prhmiau a c e a s t a ; şi pre lângă
a c e s t e a pentrucă să s e a r a t e c ă nu înduplecau pre sufletele
c e l o r ce credeau vre o înduplecare şi limbuţie de oameni, ci
singură puterea lui Christos celuia ce, se propoveduiâ.
înaintea lui D u m n e z e u şi Părintelui nostru-.
. . D u p ă două chipuri poţi să înţelegi zicerea a c e a s t a , iubitule:
sau c ă noi Apostolii t o t d e u n a înaintea Lui Dumnezeu şi Părin­
telui ; vă pomenim pre voi T e s a l o n i c h e n i i , sau că ne a d u c e m
a m i n t e de lucrul credinţei v o a s t r e , carp stă înaintea lui P u m -
nezeu şi Părintelui". S ă nu socotiţi, zice, r> T e s a l o n i c h e n i l o r
hristiani, că fără folos şr fără câştig osteniţi, nil, p e n t r u c ă t o a t e ,
faptele v o a s t r e stau înaintea" lui D u m n e z e u şi Părintelui, drept
a c e e a şi plăţile faptelor v o a s t r e , e l le va răsplăti prea îndeplinite.
4 Ştiind, iubiţilor fraţi,-alegerea voastră dela Dumnezeu.
N e aducem a m i n t e de voi, zice, o iubiţii mei fraţi, căci ştim
cum c ă sânteţi, aleşi de Dumnezeu, fiindcă d e c â t mulţi alţii mai.
mulţi sânteţi aleşi în c r e d i n ţ a lui Christos. Ş i d e unde e arătat
a c e a s t a , o fericitule P a v l e , cum că Tesalonichenii sânt aleşî de
D u m n e z e u ? A c e a s t a mai j o s o arata d e s c o p e r i t .
5 . Că Evanghelia noastră nu s'a făcut către voi nu­
mai în cuvânt. ' '
D i n a c e a s t a , zice, e s t e arătat c ă voi T e s a l o n i c h e n i sânteţi a-
leşi de Dumnezeu, p e n t r u c ă Dumnezeu a slăvit 'şi a măfit la 5

îrrdesţui bani dela Iason şi i-au slobozit pre ei. Iar fr&ţii, îndată noptea
au petrecut pre Pavel la V e r i a " . De aceasta vr-sq.nice c e laudă sânt cele
ce cţice fericitul T e o d o r i t : „Că lucru al jrredintei este a f t x i n e v a a d e ­
vărat şi îatărit întru primejdii, că nu se (îuvine a_se uvătk credinţa n u ­
mai în vreme de pace şi de linişte, ci şi întru înviforare s e cuvine, a
s e ţinea de d â n s a ; aşa şi dragostea, nu a r e dobândirea cea mai dulce
n u m a i , .ci şi. osteneala cea covârşitoare; că a ' s u f e r î s e cuvine greşalele'
fratelui, măcar de zavistueşte, m ă c a r de se lEjânie, m ă c a r de se înnalţă
şi de boleşte de nemulfămire; pentru aceasta pre osteneală o a înjugat
cu dragostea, iar cu nădejdea împreună a raiiduit pre r ă b d a r e " .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP I, V E R S . 5 — 6 . 11

oi p r o p o v e d u i r e a E v a n g h e l i e i , şi fiindcă noi nu am p r o p o v e -
luit vouă numai p r o s t cu cuvântul, ci şi s e m n e şi minuni s'au
acut la voi prin noi, pentru a c e a s t a D u m n e z e u a b i n e v o i t cu
adevărat pentru ca să c r e d e ţ i voi cu s e m n e l e c e l e de a c e s t
bl, c u m . c ă . . sânteţi aleşi şi prohotăi-âţi ai lui pUiTiriezeu.
Ci şi întru putere. - .-, . ••- -
A d e c ă aţi priimit E v a n g h e l i a cu s e m n e - ş i cu- minuni, c a r e
;

'au făcut prin noi, a t â t pentru f a c e r e a de bine şi ajutorul c e -

or c e au priimit c r e d i n ţ a cu m u l ţ ă m i t o a r e inimă, c â t şi pen-
ru p e d e a p s a şi î n ţ e i e p ţ i r e a c e l o r neînduplecaţi şi n e m u l ţ ă m i t o r i .
Si întru Duhul S f â n t .
A d e c ă aţi priimit, zice, E v a n g h e l i a , ori cu î n ţ e l e p c i u n e a du­
hovnicească şi nu cu c e a din afară şi t r u p e a s c ă a filozofilor,
>au aţi priiiriit E v a n g h e l i a şi c r e d i n ţ a cu Duhul c e l S f â n t , c a r e
;e dâ c e l o r c e c r e d e a u .şi grăiau în limbi streine şi prorociau
« făceau minuni d e b i t e .
Şi întru multă încredinţare. ~
A d e c ă aţi priimit, zice, E v a n g h e l i a cu n e c a z şi c u r e a păti­
mire, c ă precum s e m n e l e şi minunile şi împărţirea Sfântului
Duh şi darul se făcea p e n t r u deplina î n c r e d i n ţ a t e a c e l o r c e
credeau, aşa a s e m e n e a şi necazurile, c e se făceau p e n t r u p r o -
J o v e d u i i e a - E v a n g h e l i e i , erau m a r e a d e v e r i r e şi întărire a 'în­
săşi E v a n g h e l i e i şi a c r e d i n ţ e i .
Precum ştiţi, ce fel ne-âm făcut între voi pentru voi ). 1

Voi înşi-vă, zice, sânteţi marturi, fraţilor, cum am p e t r e c u t

Împreună şi am u m b l a t între voi, şi cum am p r o p o v e d u i t E -
vanghelia cu multă o s â r d i e ; iar a c e a s t a o-am făcut pentru voi,
fiind-că voi -sânteţi aleşi de D u m n e z e u , pentru a c e a s t a şi noi
ne-am sârguit să lucrăm t o a t e şi să suferim t o a t e numai p e n ­
tru v o i ; căci cine nu ar pătimi ispite p e n t r u cei iubiţi ai lui
Dumnezeu? A i c e a însă P a v e l a r a t ă laudele sale, m ă c a r deşi um-
brps, fiindcă v o e ş t e să laude mai întâi pre T e s a l o n i c h e n i .
_..'<}. Şi voi următori ai noştri v'aţi făcut şi ai Domnului.
A i c e a invitează şi î n t ă r e ş t e A p o s t o l u l p r e T e s a l o n i c h e n i , fi­
indcă îi laudă şi le a d u c e a m i n t e c ă şi ei nu au r ă m a s mai
jos depât P a v e l , dupre primejdii, ci i-au urmat lui. O m i n u n e !

' ) Iar T e o d o r i t <Jice: V a înduplecat î n s ă pre voi şi m ă r i m e a primej­

diilor la care nu am venit, pre cele ce de noi s e proaduceau c a dum-
nezeeşti; căci zicerea, ce fel.ne-am făcut între voi pentru voi, pre primejdii
le arată, care pentru dânşii le-a suferit, m â n t u i t o a r e a propoveduirea lor
proaducându-o.
12. E P 1 S T . ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I, VERS. 6 — 7 . i '

Câtă laudă este a T e s a l o n i c h e n j l o r , a se f a c e ei îndată c e au

crezut următori ai.învăţătorului lor P a v e l , încă şi ai înjsuşi D o m ­
nului nostru Iisus C h r i s t o s ! Cum s'a făcut însă următori ai D o m ­
nului? A ş a , p e n t r u c ă şi D o m n u l , multe pătimind, se b u c u r a ;
fiindcă de voe veniâ la patimă, în cât şi zicea c ă t r e Părintele
său r u g â n d u - s e : - « P ă r i n t e a venit- ciasu!, p r o s l ă v e ş t e pre' Fiiul
tău» (loan X V I I , '•' • ' ' "'
Priimirtd cuvântul, cu mult necaz, întru bucuria S f ; î)uh.
Nu prost, zice, aţi priimit cu n e c a z voi T e s a l o n i c h e n i i c u ­
vântul • Evangheliei, ci cu mult necaz,, a d e c ă cu multe primejdii,
iar a c e a s t a o vei află din F a p t e l e A p o s t o l e ş t i , p r e c u m , a m zis
î n a i n t e în suptînsemnarea stihului 3 . D a r însă a c e s t necaz, \zice,
şi primejdiile bucurându-vă le-aţi priimit. T â l m ă c i n d însă A -
postoiul cum se p o a t e în necazuri a se bucura, a zis cu b u ­
curia Duhului S f â n t ; p e n t r u c ă nu v'a lăsat pre voi, zice, Sfân­
tul D u h să vă întristaţi pentru necazurile c e le suferiţi, ci du­
rerea a d e c ă e r a la trup şi la c e l e trupeşti, iar bucuria se d â '
sufletului ' v o s t r u dela Sfv- D u h ; căci p r e c u m tinerii c e i ' t r e i -In
;

m i j l o c u L flacărei cuptorului aflându-se se răcoriau cu Duhul

acela c e - ş u e r â - a ş a şi pre- vot aflându-vă în primejdie vă b u ­
T

cura D u h u l Sfânt, arătând în făntazia v o a s t r ă c a şi cum; ar fi

fost: d e faţă răsplătirea c e a viitoare în ceriuri. Vezi însă, o c e -
tîtoriule, c ă a t u n c e a se face cineva următor Domnului, c â n d su-
'fere primejdiile şi necazurile cu bucuria S f . D u h .
7 . Ca să vă faceţi voi chip, tuturor celor ce crjed în
Machedonia si în Âhaea.
» - • . - —

M ă c a r c ă Pavel în urmă, dela Filipi şt dela c e l e l a l t e cetăţi

.') Multe.şT alte s â n t semnele eu care se dovedeşte bucuria ce a v e i iDom-
nul întru, pătimiri, cu a zice îndată ce a venit în l u m e : jertfă şi p r o -
a d u c e r e j n u . ai voit, trup î n s ă ai găsit mie (Psalm. X X X I X , 9) adecă
trupul meu l'ai' ales, o Părinte, a se face jertfă gătită şi depliniţă. p r e -
cum t â l c u e ş t e Apostolul Pavel în Epistolia cea către Evrei (Evr IX, 5 ) .
A n u m i pre P e t r u ^ „ S a t a n a " , pentrucă'l oprea a nu merge în Iei' usalim
• ca s ă păţimiască--(Mât. X V , "23). A. s e n e c ă j i . c â n d . , s ă vie -ciasu ca să
pătimias'că, c ă . a c e a s t a î n s e m n e a z ă z i c e r e a : „ B o t e z am s ă m ă bbtez, şi
cum (adecă, cât) mă. s u p ă r p â n ă " s â s e s ă v â r ş i a s c ă " ( L u c a . X V', 30.!. ..A
T

" n u m i p r e . m o a r t e : pahar, care -dupre sfinţitul T e o f i l a c t î n s e m n e z.ză dul-

ceaţă şi b u c u r i e , . ce o . s i m ţ e s c - c e i ce b e a u vin: „Paharul carel •; a dat
mie. Părintele, au nu'l voiu b e â ? " (loan XVIII, 11). A alerga pre la m e -
zul n o p ţ e i şi a s e duce îii grădina, care era c u n o s c u t ă lui Iuda, precum
t â l c u e ş t e Hrisostom şi a - z i c e femeilor celor ce plângeau, să nu plângă
• p e n t r u dânsul ( L u c a X X I I I , 2 8 ) . Vezi la Duhovniceştile nevoinj}- foaia
347 ş i la Războiul cel nevăzut, foaia 2 2 7 . Şi alte semne, ale bucuri D o m -
. nului, ce a v e a intru pătimiri. •
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I, VERS. 7 — 8 . 13

e Machedoniei a v e n i t la T e s a l o n i c , Mitropolia M a c h e d o n i e i ,
a propoveduit E v a n g h e l i a , c u t o a t e a c e s t e a T e s a l o n i c h e n i i
tata au| strălucit.;întru, fapta, bună, şi întru priimirea E v a n g h e -
ei, în c â t s'au făcut învăţători şi pildă întru t o a t ă M ă c h e d o n i a
. A h a e â , a d e c ă în Mor-eea ). Ş i dupre a c e a s t a dar au urmat T e -
1

alonichenii lui P a v e l , fiindcă şi P a v e l , m ă c a r deşi a crezut la'

rmă întru C h r i s t o s , însă p r e toţi A p o s t o l i i c e i mai dinainte-
•a întrecut cu o s t e n e l e l e . Ş i vezi, o cetitoriule, c ă nu a zis A •
ostolul; c ă s'au făcut Tesalonichenii spre a c r e d e ceilalţi, ci
upă cei au crezut ceilalţi, atunci s'au făcut T e s a l o n i c h e n i i chip
1 învăţători acelora, a d e c ă c u m s e cuvine a c r e d e cu ferbinr
sală şi icu inimă g a t a spre a priimi ispitele şi primejdiile cele
ientru credinţă şi pentru poruncile Domnului.
8 . Că d e l a voi s'a revărsat cuvântul Domnului.
A d e c ă v e s t e a credinţei şi a faptei b u n e a voastră, o fraţii
nei T e s a l o n i c h e n i , a făcut auzită şi prea vestită la toţi, p e
>ropoveduirea Evangheliei, şi a tuturor celorlalţi credincioşi voi
r
'aţi făcut învăţători. Iar z i c e r e a : « S ' a r e v ă r s a t » , o a zis ca s ă
irate c ă precum T r â m b i ţ a răsună strălucit şi ajunge în multă
lepărtare de loc glasul ei, aşa şi dela voi Tesalonichenii au
•âsunat propoveduirea E v a n g h e l i e i c a o t r â m b i ţ ă şi a ajuns
!

Ţlasul ei la depărtate l o c u r i ) . 8

Nu numai în "Măchedonia şi in Ahaea, ci către tot lo-

;ul credinţa voastră cea către Dumnezeu a eşit.
P f e Măchedonia, zice, şi pre M o r e e a , o aţi umplut d e cuvân-
:ul Evangheliei cu pilda voastră şi f i e ş t e c a r e l o c l'aţi umplut
de~mirare şi d e înşpăimântare, pentrucă întru atâta puţină vreme_
aţi arătat a t â t a ferbinte şi covârşitoare credinţă, - c u formă de_
infăţişarje r i t o r i c e â s c ă , c a şi cum a r vorbi pentru v r e un lucru
însufleţit şi viu."
In cât a nu avea noi trebuinţă de a grăi ceva.
A t â t a m a r e , zice, şi lucrătoare e s t e v e s t e a credinţei voastre,
în c â t rucî nu mai a ş t e a p t ă p r e noi oamenii s ă spunem c e v a
pentru voi, ci d e c â t e ori_am î n c e p e n o i a le spune v r e o l a ­
udă pentru voi, cu s c o p o s pentru c a să-i î n d e m n ă m la a c e a s -
j—
) Iar care este partea Moreei, -care se <Jice m a i cudeosebire Ahaea,
l
(

vezi la suptîrmemnarea zicerei: „Că a binevoit M ă c h e d o n i a şi A h a e a î m ­

părtăşire!" ( R o m . X V , 2 6 ) , " "
' ) Teodorit î n s ă z i c e : Zicerea _,,dela voi s'a revărsat cuvântul D o m ­
s

nului", o a zis, n u doar c ă de acolo a luat început propoveduirea, ci că

.osârdia.,lor;"despre cele dumnezeeşti mult vestită f ă c â n d u - s e , pre mulţi
> a pornit ipre a revărsa fumei cinstiri de D u m n e z e u . - - •
14. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I, V£RS.

taşi râvnă a c r e d i n ţ e i v o a s t r e , ei mai. înainte n e înţimpină şi

p o v e s t e s c întâi faptele voastre cele_ b u n e , şi noi dela dânşii
le auzim.
9. C ă ei vestesc p e n t r u voi, c e fel. de i n t r a r e am a-
vut către v o i . . '
• Singuri ei de sineşi v e s t e s c şi zic, c u m c ă deşi. venirea noas­
tră, l a vt)i -a 'fest |)|irj[ă de n e n u m ă r a t e rriţxrţi,'•''•voi.însa. nnv'aţi
Sîiîifliit "înttu noi, nici v'aţi răcit pentru, relele ş i primejdiile
c â t e am • c e r c a t , c â n d eram a c o l o . . S p u n ei însă pre lângă a-
c e s t e a , cum c ă şi voi, cu t o a t e c ă aţi căzut în feluri de primejdii
pentru noi (şi vezi d e s p r e a c e a s t a la' c a p . XVII al F a p t e l o r şi
suptînsemnarea de mai înainte la stih 3 al capului acestuia), nu
v'aţi î n l o i s faţa d e c ă t r e noi, ci a t â t a atârnaţi de noi,, c a cum aţi
fi d o b â n d i t dela noi n e n u m ă r a t e bunătăţi. S e v e d e însă că v e ­
nirea a c e a s t a a lui P a v e l în T e s a l o n i c a f a s t a doua, căci întâiaşi
dată a fost. gonit din T e s a l o n i c Pavel pentru turburarea E v r e ­
ilor şi ^s'a dus îrt V e r i a ; şi apoi i a r ă ş f a doua o a r ă s'a dus în
T e s a l o n i c , şi a t â t a s'a priimit d e T e s a l o n i c h e n i , în c â t voiau a'şi
pune ş i sufletele în primejdie (pentru el) )- 1

Ş i cum v'aţi î n t o r s c ă t r e D u m n e z e u dela idoli, ca să

s l u j i ţ i D u m n e z e u l u i eelni a d e v ă r a t . ~
• "Ceilalţi vestescr n o u ă , zice, cum de cu lesnire şi cu multă
căldură, voi T e s a l o n i c h e n i i aţi crezut, fără a s p u n e noi ceva
p e n t r u v o i ; a i c e a însă, -în chip d e p o v e s t i r e , sfătueşte pre T e ­
salonicheni A p o s t o l u l , fără g r e u t a t e şi fără supărare, fiiihdcă
le a d u c e a m i n t e c u un frumos > m e t o d , dela c a r e rătăcire şi pă-
;

g â n ă t a t e a fdolilor c e l o r mincinoşi şi morţi, au venit la buna

•') Ş i poate că venirear a doua a liii Pavel în T e s a l o n i c _ . s e arată,

m ă c a r că umbros, din Faptele Apostoleşti, că, însuşi ele z i c : Iar dupre
ce a încetat turburarea (cea din E f e s adecă.), chsrjiând Pavel pre ucenici
şi sărutându-i, a eşit c a să meargă în M a c h e d a n i a ; ş i trecând prin păr­
ţile acelea, şi m â n g â i n d u - i pre ei cu mult cu-vânt,' a venit în Elada
(Cap. X X stih 1). Iar în Măchedonia se apă ş i T e s a l o n i c u l , Mitropolie
a ei fiind; însă î n c â t din cuvântul a c e s t a ce îl zice însuşi Pavel în
1

cap. II al acestei Epistolii, se vede c ă nu, a -mers a d o u a o a r ă în T e ­

salonic, că aşa zice acolo: pentru aceasta, am voit a veni către voi, eu
Pavel, şi o dată şi de două ori şi ne-a. împeriecat pre noi S a t a n a (Cap
II, 1 8 ) . Şi a c e a s t a " î n c ă o î n s e m n ă m , că dupre ce Pavel a p e r s î n - E -
l'ada. şi a şezut a c o l o trei luni, i a r ă ş i , a făcut socoteală, să. s e întoarcă
p r i n ' M ă c h e d o n i a la Siria. Iar de a mers îi| Măchedonia f o c u luerUjbni;
s e ş t i e ; (făcând trei luni în Elada) şi făcândij»-se a s u p r a iui vrăşmăşie
de c ă t r e Evrei, c â n d u r m a a se duce în Şir?ş, a făcut socoteală de 1
merge prin M ă c h e d o n i a (Fapte X X , 3 ) <
' ,
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I, V. 1 0 . CAP. II, V. 1 . 15

cinstire c e Durhnezeu şi la d r e a p t a cunoştinţă a adevăratului

st; viului nezeu, şi dupre urmare îi sfătueşte să vieţuiască
cu această b u n ă cinstire şi cunoştinţă de D u m n e z e u ) . 1

io. i ş t e p t â pre Fiiul lui din ceruri (pre care 1'a

sculat d|n morţi), pre Iisus, pre cel ce ne-a izbăvit pre
îceâ viitoare. - • ' \ ~
noi' clc urgia
:3te
dnvinte a l e M F a y e F ^ cu c e l e
d e - m a l ÎJUÎ c ă c i i n -chip 'd'e povestire 'învaţă'; p r e T e s â l o n i -
c h e n i dujnnezeescul A p o s t o l să a ş t e p t e pre Fiiul iui D u m n e z e u ,
c a r e l e a r s s ă yie să ne slcjboziască de viitoarea u r g i e ; p r e a
mare mâi|i îâeie însă e s t e a c e a s t a la cei _ce se n e c ă j e s c , c ă cela
c e a m u ' i t s a, sculat, a înviat şi că se află acum în c e r , a-
c e s t a îns UŞI va veni întru a d o u a venire, şi pre noi cei c e
a c u m n e necăjim, ne va slobozi de viitoarea urgie, a d e c ă de
v e c i n i c a munpa c e va să fie, fiindcă noi arh" b i n e p l ă c u t lui
prin Cred şi prin neprihănita viaţa n o a s t r ă ; iar pre cei c e
ne, n e c ă j e s c ţfxh noi, nu-i> va mîlui cu îndurare, ci îi va osândi
în m u n c a î n . ' ăă| fiindcă c e l e rele şi supărătoare erau de faţă şi
d e a m â n ă , i a r c e l e b u n e şi b u c u r ă t o a r e s e nădăjduia numai şi
nu e r a u de f a ţ ă , pentru a c e a s t a mare c r e d i n ţ ă mărturiseşte P a -
v e l a i c e a , c ă aveau T e s a l o n i c h e n i i , fiindcă ei a ş t e p t a u şi. n ă d â j -
d u i a u viitoarele bunătăţi, cu adeverire, fără c â t de puţin a se,
î n d o i despre a c e l e a ) .
8

C A P . II.

i . Gă inşi vă ştiţi, fraţilor, intrarea noastfă cea către voi,

că nu s a făcut zadarnică. ~~
Cu adevărat \ şi isprăvile n o a s t r e , zice, mari sânt, î n s ă . ş i noi
nu a n r i i i t r e b uinţat c ă t r e voi s o c o t e l e omeneşti, nici s'a făcut
deşartă :;i z a d a r n i c ă venirea n o a s t r ă la voi, a d e c ă nu am v e -

' ) Iar T e o d o i t z i c e : „Vederat pre noi n e - a învăţat Apostolul c u m s e

cuvine a înţelege zicerea: „ C a s ă te c u n o a s c ă pre tine singur, adevă­
ratul D u m n e z e u " (loan XVII, 3 ) ; c ă nu de Fiiul osebindu-1, ci de cei ce
nu sânt dumnezei pre cel ce este Dumnezeu viu şi adevărat, pre acesta
T a - n u m i t ; şi viu adecă T a numit pre el căci aceia nu s â n t vii şi a-
devărat, căci aceia mincinoşi s e numiau dumnezei. ~
' ) . Acestaşi T e o d o r i t d j e e : s,Se cuvine dar a şti că nu d u m n e 4 e i a s c a
•fire a celuia U n u i a n ă s c u t s'a s c u l a t din morţi, căci nepătimitoare e s t e ;
nici iarăşi alt F i u este Iisus osebit de cel U n u l născut, d acestaşi cu
adevărat este (dupre faţă şi Ipostas a d e c ă ) ; a .pătimit î n s ă ca om şi a
i e v i a t c a om ( a d e c ă d u p r e . firea omenirei).
16. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. H, VERS. 1—3.

n i t la voi fără primejdii şi fără ispite, nici fără a avea o a r e

care lucru s t a t o r n i c ; fiindcă, p r e c u m a m zis,^primejdiile de
m u l t e ori sânt care î n t ă r e s c ^propoveduirea credinţei), şi fără
primejdii c r e d i n ţ a ar fi fost d e ş a r t ă şi zadarnică. Vezi .şi ia
stih 5 al c a p . I al aceştieaşi unde z i c e : « Ş i întru multă în­
credinţare».
2 . Ci mai înainte pătimind şi oeărându-ne, precum ştiţi,
în.Filipi, am cutezat întru Dumnezeul nostru, a g r ă i c ă t r e
voi Evanghelia. lui Dumnezeu întru multă nevoinţă.
D m primejdii» zice, în primejdii am c ă z u t ; c ă ^ i s b ă y i n d u - n e
d e primejdiile şi b ă t ă i l e şi din închisorile c e a m pătimit mai
întâi în Filipi (căci în Filipi Machedoniei a fost bătut P a v e l
şi Sila, şi închis în t e m n i ţ ă p r e c u m mărturisesc F a p t e l e , c a p .
X V , iarăşi întru a l t e primejdii am căzut, c â n d am venit în T e ­
s a l o n i c , . să p r o v e d u i m vouă E v a n g h e l i a ; c ă Evreii turburând
p r e norod şi pre stâpânitori, ne-au făcut să ne depărtăm de
a c o l o în V e r i a , cu multă primejdie şi cu anevoinţâ şi c u frică
( p r e c u m se v e d e a c e a s t a ia c a p . X V I I a! F a p t e l o r ) . Vezi însă,
iubitule, c u m a f i e r o s e ş t e P a v e l totul la Dumnezeu, fiindcă a
zis că am c u t e z a t . întru Dumnezeul nostru, a d e c ă d e D u m n e ­
z e u întărindu-ne, n e - a m înfăţişat în c e t a t e a v o a s t r ă T e s a l o n i ­
c u l , pentru, c a să propoveduim v o u ă Evanghelia-r---
3. Că mângâerea noastră nu e s t e dintru amăgire.
A d e c ă învăţătura şi p r o p o v e d u i r e a n o a s t r ă ) nu e s t e din a-
1

m ă g i r e , a d e c ă nu a m ă g e ş t e p r e cineva, ci pre toţi îi învaţă

c a l e a c e a d r e a p t ă a mântuirei, căci cei c e a m ă g e s c , hu se dau
p r e sineşi în primejdii şi rele pătimiri, ci ia desfătări şi ban-
c h e t u r i ; iar eu m ' a m d a t pre sinemi în r e l e pătimiri şi pri­
mejdii ale vieţei m e l e , numai c a să vă m â n t u e s c pre_ voi cu în­
v ă ţ ă t u r a m e a ; p e n t r u a c e a s t a arătat e s t e c ă învăţătura m e a pre
n i m e n e a a m ă g e ş t e , p e n t r u c ă eu învăţând nu sufer primejdi
p e n t r u o m e n e ş t i şi v r e m e l n i c e lucrări, ci pentru d u m n e z e e ş t
ş i veşnice.
Nici din necurâţie. "
A d e c ă nu învăţ vre un lucru n e c u r a t şi spurcat, p r e c u n
u n e l e c a a c e s t e a învaţă şi le fac o a m e n i i vrăjitori şi fermecători
Nici cu vicleşug.
Nici învăţ v r e u n - l u c r u , zice, c a r e să pricinuiască o a r e c a n
r e b e l i e şi s c o r n i r e , p r e c u m a făcut T e v d a , d e s p r e c a r e l e este

*) A ş a a tâlcuit şi T e o d o r i t pre m â n g â e r e .
 EPIST. Î ^ A J A CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 4 — 5 . 17

scris la F a p t e : «Că. mâi înainte de a c e s t e zile s'a sculat T e v d a

zicând a fi el o a r e c e , de c a r e s ' a lipit în număr ca la patru
sute de bârb'âţi; c a r e l e s'au ucis, şi toţi câţi s'au înduplecat
lui s'au risipit şi s'au făcut o nimica» (Fapt; V , 3 6 ) .
4. Ci. dupre qum ne-am cercat de Dumnezeu a ni se
încredinţa Evanghelia, aşa grăim. -
D u m n e z e u ne-a c e r c a t pre noi, zice, şi ne-a ales ca să "ni
se'.'încredinţeze propoveduirea E v a n g h e l i e i ; nu ne ar fi ales.
I n s ă d e nu ne-ar fi ştiut vrednici. D e c i unii c a a c e ş t i a r ă m â ­
n e m aleşi a d e c ă , şi îndestulaţi, în c e chip n e - a m ales de D u m -
n e d e u , pentru propoveduirea atât de m a r e a E v a n g h e l i e i ) . 1

Nu ca curri oamenilor plăcând, ci lui Dumnezeu celui

ce cearcă inimile noastre.
G r ă i m a d e c ă , zice, E v a n g h e l i a , nu c a să plăcem vouă, sau
altor oameni, ci pentrucă'.voim să p l ă c e m lui D u m n e z e u , carele
c e r c e t e a z ă cele a s c u n s e ale inimei n o a s t r e (căci zicerea « c e a r c ă »
a i c e a va să zică « c e r c e t e a z ă » ) ; sau o zice a c e a s t a , că D u m n e ­
zeu e s t e c a r e priimeşte şi încununează inimile', şi aşezarea c e a
dinlăuntru a omului, nu pre arătarea c e a din a f a r ă ; căci nici un
om viclean cu inima şi amăgitor, şi n e c u r a t , nu p o a t e a plăcea
lui D u m n e z e u .
5 . Că nici făcut când-vă întrir cuvânt de mă­
ne-arh
gulire, preţuiri ştiţi. \-
-

F i i n d c ă mai înainte a lăudat Apostolul pre T e s a l o n i c h e n i ,

pentru a nu f a c e dar l a u d a , lor sub prepus, pentru a c e a s t a
zice aicea, c a nici altă^ d a t ă . ' v ' a m măgulit c a s ă vă a m ă g e s c ;
că m ă g u l i r e a ' e s t e însuşită "acelora^ cari cajută să a m ă g e a s c ă
pre c i n e v a ; deci p r e c u m nici altă dată v'ara. măgulit, aşa nici
a c u m vă m ă g u l e s c .
Nici întru prilej de lăcomie de avere; Dumnezeu martur.
Nici v'ariî propoveduit, zice, pentru i u b i r e a ' d e - a r g i n t , şi p e n ­
tru a luă dela voi b a n i ) . D e c i cum c ă eu nu v'am
2
măgulit
c â n d v a , voi înşi-vă s â n t e ţ i martori de a c e a s t a f şi iarăşi c ă eu

*) Teodorit însă aşa tâlcueşte zicerea a c e a s t a : „Nu de..-sineşi hiroto­

nisiţi ne-am pus învăţateirT7 ci de Dumnezeu ni s'a încredinţat E v a n ­
ghelia; pentru care, c a s u b mărturia lui Dumnezeu toate le zice ş i l e r

"face; c ă - ş t i m c ă nici una din mişcările sufletului'este n e ş t i u t ă ' d e ;el;

-

iar zicerea: „Precum ne-am cercat de Dumnezeu,-este în loc de.: fiindcă

i s'a părut lui, şi nu a cercat spre a încredinţârno'uă'. .. .. .....
2
) Ş i Teodorit zice; „Iar lăcomie de averi a numit pre ă propbvedui
.pentru bani. .

Tom, IV? 2.
18. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI (;',AP. II, '"ERS tj—- / . ^

nu s â n L i u b i t o r de argint, de aceasta e martur însuşi D u m n e ­

zeu, carele ştie aşezările inimei mele, fiindcă a c e a s t a e s t e vouă
neştiinţă, c a o p a t i m ă ascunsă a inimei.
6. Nici căutând slavă dela oameni, nici dela voi, nici
dela alţii. ~7..
Nti -a zis A p o s t o l u l cum c ă ne-am n e c i n s t i t şi-nu am d o b â n ­
dit cinste- dela Y°ii pentruea să nu s e s o c o t e a s c ă că îi o c ă -
r â ş t e j ; ci zice, c ă noi nu am c ă u t a t vre o slavă .şi cinste d e l a
voi, oi cu t o t e c ă propoveduirea E v a n g h e l i e i c e r e a se cinsti
propoveduitorii A p o s t o l i de hristianii cei c e o ascultă, căci d a c ă
o a m e n i i aduc multă cinste solilor şi mîj^qcttori împăraţilor pă­
m â n t e ş t i , cu c â t mai vârtos se cuvine a se cinsti solii î m p ă ­
ratului c e r e s c , care erau P a v e l şi ceţlalţi A p o s t o l i ? Deci cum
v o m face vre un lucru al nostru p e n t r u c ă să dobândim slavă,
noi carii nici ca cum voim să ne cinstim c a nişte învăţători şi
A p o s t o l i , nici de c ă t r e v o i n i c i de c ă t r e alţii? C ă a c e a s t a este
d e necrezut şi d e neurmat.
7 . Putând noi a fi întru greutate-, ca Apostolii, lui
Christos.
P u t e a m noi, zice, a fi întru g r e u t a t e , a d e c ă în cinste, şi în
slavă, şi în m a r e cuviinţă; şi putem să firn vouă şi grei, şi să
l u ă m dela voi t o a t e cele t r e b u i n c i o a s e şi de n e v o e pentru
h r a n a vieţei n o a s t r e , pentrucă dregătoria ce avem le c e r e a-
c e s t e a , a d e c ă c a să n e cinstim şi e a să luăm c e l e pentru
h r a n a vieţei noastre dela voi, că trimişii lui Christos sântern,
a d e c ă ai cerescului împărat soli sâritem" şi slujitori", şi avem
stăpânire dela D o m n u l , să vieţuim din E v a n g h e l i e , -eă însuşi
a zis: « V r e d n i c . e s t e lucrătorul de h r a n a sa» (Mat. X , 1 0 ) , dar
î n s ă stăpânirea a c e a s t a nu o am întrebuinţat. '.
Ci ne-am făcut în mijlocul vostru blânzi.
A m fost, zice, între voi blânzi şi fără a pricinuî vrş o g r e ­
u t a t e şi s u p ă r a r e ; sau c a nişte prunci arn fost între voi,' p r e c u m
întru alte isvoade s e află, a d e c ă fără r ă u t a t e şi smeriţi şi n e ­
iubitori de slavă, c a nişte prunci, căci şi pruncii nici o iubire
d e slavă sau altă r ă u t a t e c a a c e a s t a c u g e t e a z ă . Ş i z i c e r e a : «In
mijlocul v o s t r u » , o î n ţ e l e g e r e ca a c e a s t a a r e , a d e c ă : eu P a v e l
m ' a m făcut între voi ca unuj djp voi, a s e m e n e a a d e c ă cu voi
î n t r u t o a t e , fără a luâ rânduială jnai innafcă şi în t r e a p t ă m a i
p r e sus d e voi, p r e c u m c e r e a dţegţitoria Apţ>ş.ţoliei rriele. ; 1

Precum a r încălzi doica pre copiii săi, 1

•: Cu a c e s t e cuvinte arată de trei ori fericitul P a v e l , iubirea

 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 7 — 8 . 19

d e fii c e a v e a c ă t r e T e s a l o n i c h e n i . A u d o a r , zice, d o i c a m ă ­
guleşte p r e copiii, c e - i h r ă n e ş t e , p e n t r u c ă şă iâ d e l a dînşii
slavă? B a ; au doar bani c e r e dela copiii c e i mici? N u ; au d o a r
grea e s t e şi î n s â r c i n ă t o a r e l o r ? B a ; şi d e c â t însăşi m a i c a c e a
a d e v ă r a t ă , d o i c a e s t e mai b l â n d ă c ă t r e c o p i i ; d e c i p r e c u m
doica s e arată c ă t r e copiii c e i „mici p r e c a r i l i c r e ş t e şi îi
;

h f ă ^ e ş f e , nnîi c a a c e ş t i a ^jiş-ani- arâţatf şi --nj&i Aţ>o;slo:îil t^.tre. v o i

şî ace^t f e l se, c u v i n e a s e " a r ă t ă şi f i e ş t e c a r e l e î n v ă ţ ă t o r şi
propovăduitor al E v a n g h e l i e i c ă t r e hristianii ucenicii l u i ; b l â n d
a d e c ă şi blajin şi [îmbrăţişind şi s ă r u t â n d p r e c e i c e ' l o c ă r ă s c ,
precum, şi doica î m b r ă ţ i ş e a z ă şi sărută p r e copiii c e îi h r ă n e ş t e
şi îi c r e ş t e , chiar d e o şi l o v e s c a c e i a ) .
1

8. Aşa" tăindu-ne de voi, bine voim a dâ vouă, nu

numai Evanghelia, ci şi sufletele noastre?).
x
) Teodorit însă zice, 'că doică sau maică aicea numeşte Pavel pre
însuşi maica. Vezi î n s ă tu, o cetitorule,. c ă dumnezeescul Pavel şi pre
însuşi Moise T a covârşit întru iubirea c e a cu îndurare către norod, şi
că a ajuns la iubirea de oame-ni şi adevărata dragoste â î n s u ş i lui D u m ­
nezeu; c ă văzătorul Tui- D u m n e z e u Moise, s e vede că se j e l u i a n e c ă j i n *
du-se, ş i ' z i c e a acestea către D u m n e z e u pentru norodul lui Israil: „Au
doar 'eu am luat în pântece pre tot norodul acesta? S a u eu i-am n ă s c u t
pre aceştia? căci zici m i e : i â ' ! norodul a c e s t a în sânul tău, precum ri­
dică doica pre cel c e î l . a p l e a c ă la pământul .care e a . a . j u r a t a l da p ă ­
rinţilor, lor (Numer. X I , - 1 2 ) . Iar Pavel, iubitorul cel cu îndurare şi prea
iubitoruj de fraţi, nu"zice nişte" jeluitoare cuvinte ca_-acestea şi oare cum
cârtitoate, ci urmând îndurărilor lui D u m n e z e u , cele c a de maică şi de
părinte, foarte dulci cuvinte zice către hristiani: „Ne-am făcut în m i j ­
locul vostru c a o doică ce~şi încălzeşte pre copiii..săi; c ă acest fel a :

stă.ni,t şi Dumnezeu către, israiltenescul n o r o d ; căci şi D u m n e z e u c a ©•

doică şi maică, • s a u ea un iubitor de fii părinte, a - h r ă n i t şi a purtat
în braţele sale^.pre israiltenescul norod în pustie, patruzeci de ani î n ­
tregi, precum este s c r i s : . „Şi în pustiiţi a c e s t a care_Taţi văzut,..cale de
muntele Amoreului, c a o doică t e - a purtat pre tine D o m n u l Dumnezeul
tău, c a cum ar purta un om pre fiiul s ă u hrănindu-1,. în toată calea în
"care aţi umblat, până ce aţi venit la locul a c e s t a " (II, L e g e I, 1).
) Nu am putut s ă tăcem c u v i n t e l e . e e întru adevărat cu aur ţesute,
2

ale Hrisostomului celui cu "dar numit, carele porunceşte la moralul

zicerei aceştiaj iar care sânt acestea, şi dupre cine? despre prietenie, şi
.despre adevăratul, şi bunul' şi credinciosul prieten: „Aşa t r e b u e ' a iubi
pre cela c e te iubeşte, încât şi sufletul de ţi-ar cere şi ar fi cu putinţă,
a'l da.. Ce zic a'l cere, ci şi însuţi a alergă la o "dare c a a c e a s t a ; c ă
-nimica, nimica decât dragostea c e a de acest fel ar fi mai d u l c e ; acolo
:nimjca s'ar întâmplă mâhnicios. C u adevărat prietenul credincios e s t e
|dpftorîe de viaţă; cu adevărat prietenul credincios este acoperemânt t a r e ;
/că ce nu ar face prietenul cel curat? C â t ă îndulcire n u ar face priete-
SfiUlui r s ă u ? şi cât folos? c â t ă sigurânţie? Măcar mii de vistierii de ai
zice, nimic ar fi vrednic împrotiva adevăratului prieten. S e b u c u r ă pri-
20. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 8 .

A ş a zice, ţinându-ne de v o i , a d e c ă a ş a sân t e m legaţi şi î m ­

pleticiţi cu voi dupre iubire. D e c i nu numai că nimic a m luat
d e l a voi, zice, şi d e ar fi cu putinţă, binevoim, a d e c ă foarte
v o i m , să dăm şi pre înseşi sufletele n o a s t r e vouă. D e c i a d â
P a v e l E v a n g h e l i a Teşalonichenilor, a c e s t lucru a fost mâi cinstit,
iar a d â şi sufletul, său p e n t r u dânşii, a c e s t a a fost mai c u a-
n e v o e , şi o faptă de o t u r b a t ă şi înfricoşată d r a g o s t e - c a r e şi
însuşi voind a o arăta, d u p r e unitare z i c e ;

etenul văzând pre prietenul şi s e veseleşte şi se împleticeşte de et cu

0 împleticire o a r e " c a r e sufletească,- c e are îndulcire negrăită, numai de
îşi a d u c e aminte de prieten, s e deşteaptă cu mintea şi se îmr'aripeâză.
D e s p r e prieteni, zic, cei adevăraţi, cei de un suflet, cei ce aleg şi a muri
pentru cei ce îi iubesc cu fierbinţeală; nu dupre prietenii cei prost în­
ţelegând, rogu-vă, şi dupre părtaşii meselor, şi numai dupre numire pri­
eteni, s ă socotiţi că s'au zis prietenii. D e are cineva prieten acest fel pre­
c u m îl zic, va cunoaşte, graiurile; şi în toate zilele de l'ar vedea, nu se
s a t u r ă ; aceleaşi roagă lui, care şi luişi; ştiu eu pre oare carele, ce pen­
tru prieten rugând pre sfinţii bărbaţi, îi- ruga mai întâi pentru acela.
A t â t a este prietenul cel bun, încât şi locul şi vremea s e iubeşte pentru
d â n s u l ; că precum trupurile cele strălucite Slobod floare către l o c u ­
rile cele aproapiate, a ş a şi prietenii, în locurile în care merg, Iasă harul
l o r ; şi de multe ori a j u n g â n d la locurile acelea fără prieteni, a m l ă ­
c r ă m a t , a d u c â n d u - n e aminte de zilele.întru care ne aflam împreună şi
am suspinart. Nu se poate arătă în cuvânt dulceaţa, câtă o pricinueşte
înfăţişarea prietenului, şi singuri a c e i a ştiu, carii cu ispita au cercat-, şi
a c e r e dar şi a lua dar dela" un prieten fără de prepus; când ne p o ­
r u n c e s c nouă prietenii atunci le c u n o a ş t e m h a r ; iar când s e îngreuează,
a t u n c e a ne s c â r b i m ; nimica ~ avem, care să nu fie al a c e l o r a ; de multe
ori pre-toate acele de aicea defăimându-le, pentru aceea nu voim a ne
d u c e de aicea, şi decât lumina aceia sânt mai poftiţi, că şi cu a d e v ă ­
rat decât însuşi lumina) mai poftit este. prietenul, cel adevărat zic. Şi
nu te miră-;" c ă mai bine este . n o u ă soarele a se stinge, decât de pri­
eteni a ne lipsi, mai bine este în î n t u n e r e c a petrece, decât a fi Tară pri-
,'eteni. Şi cum? eu voiu spune, c ă mulţi pre s o a r e văzându-1 s e află întru
î n t u n e r e c u l întristare!; iar de prieteni fiind binp norociţi, nici ar a j u n g e
în necaz dupre prietenii cei duhovniceşti zic, carii nimic mai mult cin-
s t e c decât prietenia. U n u l c a a c e s t a era Pavel, şi sufletul s ă u cu dul­
c e a ţ ă dându-1, şi ne fiindu-i cerut, şi în .gheenă cu dulceaţă ar fi c ă ­
z u t . A ş a trebue a iubi cu aşezare î n f o c a t ă ; voesc a dâ o pildă de pri-
:
e t e n î e ; pre părinţi şi pre fii î n t r e c prietenii, prietenii cei dupre Christos.
A c e s t a este prieteşugul:- a nu s o c o t i cineva pre ale sale ale luişi, ci ale
a p r o a p e l u i ; iar pre ale sate streine. Şi unde este cu putinţă, ziae, a se
a f l ă unul ca acesta? Aşa, nu e c u putinţă fiindcă nu v o i m ; căci de
am voi ar fi şi foarte cu p u t i n ţ ă ; că de rtu ar fi cu putinţă, nu ar f
p o r u n c i t C h r i s t o s ; nu ar fi vorovit unele c a acestea pentru dragoste
m a r e lucru este prieteşugul, şi c â t e este de mare nimenea ar putea i
şti, nici vre un cuvânt a'l arătă, afară de cercarea s i n g u r ă " (Vor.
l a c e a întâia către T e s a l o n i c h e n i ) .
 EPIST. ÎNTÂIA CVTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 8 — 9 . 21

Căci v'aţi făcut iubiţi nouă.

P e n t r u a n u s e a r ă t a c ă a z i s c e l e de m a i s u s P a v e L fiindcă
o s t e n e ş t e p e n t r u d â n ş i i , şi c ă p e n t r u o s t e n e a l a a c e a s t a d a t o -
r e s c T e s a l o n i c h e n i i a'l c i n s t i , p e n t r u a c e a s t a z i c e a i c e a d u p r e
u r m a r e , că'• ( p e n t r u n i m i c a l t ă l e z i c a c e s t e a v o u ă , f r a ţ i l o r , f ă r ă
numai p e n t r u ' d r a g o s t e a v o a s t r ă , d e v r e m e c e eu nu le zic a-
c e s t e a c a s ă i a u v r e o p l a t ă d e l a v o i , c i l e zic p e n t r u s i n g u r
b i n e l e a c e s t a şi p e n t r u d r a g o s t e a v o a s t r ă .
9. Că aduceţi-ve aminte, fraţilor, de osteneleie şi tru­
dele noastre, că noaptea şi ziua lucrând, pentru a nu în-
greuia pre cineva din voi, am propoveduit vouă Evan-,
ghelia lui Dumnezeu.
Nu a zis: aduceţi~vă aminte, fraţilor, de facerile d e b i n e c e
a ţ i l u a t d e l a m i n e , ci a z i s : a d u c e ţ i - v ă a m i n t e d e o s t e n e l e , şi
nu d e o s t e n e l e p r o s t , ci şj d e t r u d e l e , a d e c ă c e l e cu m u l t ă
s i l i n ţ ă şi c u s u d o r i f ă c u t e o s t e n e l e a l e n o a s t r e ; şi c ă n u n u ­
m a i ziua l u c r a m lucru d e m â n i , ci şi n o a p t e a ) , p e n t r u c ă s ă
1

') Şi la multe alte părţi ale Epistoliilor sale arată fericitul Pavel c ă
lucra lucru de mâni, adecă meşteşugul facerei de corturi, precum este
s c r i s ' l a Faptele Apostoleşti: „După acestea despărţindu-se Pavel din A -
ti'ne a venit în Corint.... şi s'a apropiat de dânşii (de Achila adeeă şi
de Prischila), şi pentrucă e r a . d e un m e ş t e ş u g a r ă m a s lângă dânşii şi
lucra, că. ei. erau făcători de, corturi c u - m e ş t e ş u g u l " . (Fapt. XVIII î ) . Şi
_

nu numai Pavel lucra şi slujiâ, ci îndeobşte--toţi Apostolii, precum ei

însuşi o zic în Aşăzământurile l o r : „Fiindcă şi noi îndeletnicrndu-ne în
cuvântul Evangheliei, cu toate acestea de lucrări nu ne lenevim; că unii
dintre noi sânt pescari, iar alţii. făcători: de corturi, şi alţii lucrători de
pământ, pentrucă nici-odinioară s ă fini. fără l u c r u " (Aşăz. la cart. II
cap. LXIII). -Şi ce zic, însuşi, stăpânul tuturor şi Domnul nostru Iisus
Christos, lucra lucru de mâni, meşteşugul -teslăresc, adecă cel subţire
teslăresc, până la vârsta de treizeci ani, că" n u numai se n u m e a fiu al
tes'larului Iosif, precum zice Evanghelst„.Matei:--„Au nu acesta este fiiul
teslarului? (Mat. XIII, 5 5 ) ; ci şi curat te'slar, precum zice Evanghelist..'
Marcu: „Au nu acesta este teslarul fiiul Măriei,?" (Marcu VI, 3 ) . Şi lucră
meşteşug Domnul şi dumnezeeşti Apostolii lui, a). Pentrucă să-şi s c o a t ă
hrana vieţei lor, şi s ă nu îngreueze pre c i n e v a ; că s ă r a c a fost şi D o m ­
n u l ; şi vezi-ta zicerea: „Pentru- noi a sărăcit bogat fiind" (II Corint. VIII,
9), în suptînsemnare, şi Apostolii lui; pentru aceasta avea trebuinţă de
a lucra. b ) . Pentrucă s ă deâ milostenie la săraci, din osteneala lor. c).
Pentrucă să deâ îrnpărăteştile dăjdii cele ce cădeau asupră-le.. d). P e n t r u
«ca să deâ şi preoţeştiîe dăjdii. e). P e n t r u c ă s ă înveţfespre oameni c a m e ş ­
teşugul să nu'l aibă ca. pre un lucru necinstit şi defăimat, - ci să-.l s o c o ­
tească ca pre un lucru cinstit .şi de D u m n e z e u , legiuit; c a "mulţi-bogaţi
•fără de socoteală şi stăpânitori a j u n g întru atâta mândrie, încât au de
ruşine nu numai de a lucra mestesue-. ci si d e n v o r o v o î r.n mp«tf»ri
 •. . •. 1
22. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE ŢES^ÂLONICHEMI CAP. Hy^VERS. 9 .
• I''
nu îngreuem pre cineva din voi. O , m i n u n e ! C â t ă sârguinţă a-,
r a t ă şi osârdie d e trei ori fericitul A p o s t o l u l Domnului! Mai
întâi p e n t r u c ă să d e â pildă hristianiior s ă lucreze, şi al doilea •
pentru a nu sminti pre cineva şi & n u da prepus, c ă pentru
a c e a s t a propovedueşte E v a n g h e l i a , pentrucă să adune arginţi.
•Iar cu cuviritul c e zice* c â lucrează pentrucă s ă tui>îngreue#e,
a r a t ă : c ă T'e'salQiiichenii jjţistîa'ni elraiş s ă r a c ! , şi Că nu a v e a u chip.

Pentru aceasta şi unii măi înainte fiind,•meşter)", apoi dupre ce se îm­

b o g ă ţ e s c leapădă m e ş t e ş u g u l ' l o r , ' ş i îşi petrec viaţa Ţara iucrare, pen­
t r u c ă a u de ruşine a lucră meşteşug.'! f). pentrucă s ă înveţe pre oameiii
cu . fapta cum c ă meşteşugul şi lucrare© d e c a n ă ori şi cât ar fi de
smerite şi sărăceşti, nu sânt rele, nici ^oot a, opri pre om dela m â n ­
tuirea sa. g ) . Insă ş i - c e a mai de pe urină pentrucă să înveţe pre toţi
meşterii, s ă nu întrebuinţeze vicleşuguri, s a u amăgituri'. şi furtişaguri .
şi minciuni şi jurământuri în meşteşugurile lor, ci s ă le lucreze c u
curăţenie şi cu frica lui Dumnezeu, urmând Domnului şi Apostolilor lui.
A c u m dacă stăpânul:anghelilor şi. dumnezeeştîi Apostolii acestuia lucrau
meşteşuguri şi lucrări de mână, şi nu şedeau fără iucrare, şi m a c a t c ă
a y e a u voe a s e hrăni- dela propdveduirea Evangheliei, precum Domnui
l e - a . rânduit, cu cât mai vârtos se cuvine toţi hristianii, şi-cei" sfinţiţi c u
preoţia, şi norodnicii şi. bărbaţii şi femeile, s ă slujiascâ meşteşuguri şi
s ă n u şeadă fără de lucrare? căci din nelucra?;e se nasc tâlhăriile, vieie-
~ şugurile, eresurile şi răutăţile cele mai multe, precum zice înţeleptul
,-Sira.h :•-. „Multă răutate a învăţat pre oaroenL n e l u c r a r e a " (Şirah X X X I I I
' 3 2 ) . Iar""din meşteşuguri se naşte fieşte care fapta hună s a u virtute, şi
b u n a rânduială în lume. Pentru aceasta şi însuşi Pavel porunceşte a n u
petrece cineva Î m p r e u n ă cu oamenii cei. nelucrători, zicând;. „Poruncim
• î n s ă vouă, fraţilor, întru numele Domnului Iisus Christos, a vă oşebî-
VQ! de tot fratele cel ce umblă fără rânduială, nu dupre predanistrea,
c a r e - o a luat dela n o i " (II T e s a l . III, 2 ) . '
P e n t r u aceasta porunceşte nici a raâ^câ cineva fără a lucră z i c â n d : .
„ D a c ă cineva nu voeşte s ă lucreze, nici s ă m ă n â n c e " (II T e s a l . III, 1 0 ) .
Iar cum şi Domnul şi Apostolii din lucrarea manilor;lor,' plăteau dăjdule
c e l e împărăteşti şi cele preoţeşti, arătat « s t e : c ă Doiţnrrai7 cum ar fi fost
cu putinţă s ă înveţe pre alţii, adecă, â le plăti acestea ca z}ce: „Daţi
î n a p o i cele ale chesarului, chesarului" '(.Mat. XXII,. 2 1 ) , şi însuşi, s ă n u
p l ă t e a s c ă ? Şi Pavel şi ceilalţi împreună c u el Apostoli, cum ar fi fost
c u . p u t i n ţ ă s ă z i c ă : „Daţi dar tuturor datoriile, celor ce datoriţi cu d a j -
die, dajdie, celui c u birul, b i r " (Rom. XIII 7 ) . Ş i apoi ei să nu deâ d a j -
1

diile şi birurile cele c a aceştia? Plătea şi D o m n u i şi Apostolii dările

' cele preoţeşti şi aceasta se arată din Evanghelie, pentrucă Domnul a
• plătit drahmele cele îndoite la cei ce le cereau, atât pentru sine, c â t şi
p e n t r u Petru, carele era întâiu n ă s c u t ; c ă stati'rul acesta zice, avându-1
dă lor pentru mine şi pentru tine (Mat. X V I I , 2 7 ) . Iar c u m că drahma
c e a îndoită era dare preoţească, care s e da arhiereilor Evreilor, p m ă r ­
turiseşte cap. II al Numerilor. Ş i au plătit Domnul şi Apostolii dările-
•acestea, pentru c a s ă deâ pildă, hristianilo^ c a şi ei ?,ă plătească fără
cârtire si'cu multămire. I • \
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 1 0 — 1 1 . 23

a hrăni p r e A p o s t o l i pentru a c e a s t a s c r i e şi însuşi P a v e l F i -

jipisenikir, c ă ei îi t r i m e t e a u c e l e spre t r e b u i n ţ ă lui c â n d s e afla
în T e s a l o n i c , z i c â n d : « C ă şi în T e s a l o n i c , şi p d a t ă şi d e două
ori aţi.trimis c e l e spre t r e b u i n ţ ă » (Filip. I V , 1 6 ) . Ş i iarăşi: « C â n d
am eşit d i n J V I a c h e d o n i a , nici o b i s e r i c ă a împărtăşit mie cuvânt
de, d&fs şi >Jc iu4r£Ji.--#** »urnai:singuţL voi» ( Ţ j j / - X V ) %
N

10. Voi' s'âriţeţî -maîqţiiHrŞi.^pi^jripzeîi..

Pumrteze.it este niartiir ^ - e d r i i c d e - crezare, ş j singur iuârt-
du-se spre adeverirea cuvântului; însjă fiindcă o a m e n i l o r e s t e
neştiut d e m ă r t u r i s e ş t e D u m n e z e u de' a c e a s t a , pentru a c e a s t a
a i c e a P a v e l c h e a m ă marturi pentru c e l e mai sus zise şi p r e
înşişi T e s a l o n i c h e n i i , c ă t r e c a r e l e - a zis 2 ).
Cum cu cuvioşie.
A d e c ă D u m n e z e u e martur, şi voi, c ă t o a t e c â t e t r e b u i a ,
s

le-am s ă v â r ş i t ; c ă a c e a s t a a r a t ă zicerea « c u cuvioşie» în l o c

de «cu t o a t ă evlavia» c e a c ă t r e D u m n e z e u . ~
- • Şi cu dreptate. -
A d e c ă P u i nnezeu martur, şi voi, c ă le-am săvârşit t o a t e fără
a c e r e vre o dare d e b a n i . . ..
Şi cu neprihănire.
Adecă Dumnezeu e martur, şi voi, c ă le-am săvârşit t o a t e
fără a dâ v r e unuia d i n v o i pricină d e prihănire şi d e smin­
teală. •
.. Vouă celor ce credeţi ne-amjEăcut. -
A i c e a î n c h e e Pavel c â t e l e - a zis m a i sus, adecă c u m c â D u m ­
nezeu e martur, şi v o i , c ă noi ne-^am făcut, a d e c ă am p e t r e c u t ,
între voi credincioşi hristiani cu cuvioşie, şi cu d r e p t a t e , şi fără
prihană, d e v r e m e c e între c e i n e c r e d i n c i o ş i P a v e l s e numiâ
necuvios, şi n e s t a t o r n i c , şi s e m ă n ă t o r d e cuvinte, şi cu alte
osebite numiri.
11. Precum ştiţi.
- ) Drept aceen, nici T e s a l o n i c h e n i i aceştia, nici Corintenii, nici alţii
1

oare cari, dâ cele de trebuinţă lui Pavel, fără .numai singuri Fiîipisenii.
Insă s'ar nedumeri cineva dacă Pavel a f l â n d u - s e în T e s a l o n i c lucr.â,
pentruce Fiîipisenii trimeteau lui cele de trebuinţă, şi pentruce Pavel le
opriâ? L a a c e s t e a răspundem, c ă Fiîipisenii trimeteau lui fără a cere e l ;
şi c ă dupre c e trimeteau,, Pavel le o p r i â - n u _ p e n t r u sine însă, ci pentru
a le împărtăşi săracilor. C ă vezi talcuirea stih. 1 0 al cap. IV al ceii către
Filipiseni, când luâ Pavel şi c â n d nu l u â , f r u m o a s ă fiind talcuirea aceea.
, ) . Pentru acer.sta a zis şi F o t i e : „Marturi sânteţi voi de cele ce aţi
s

văzut; iar de cele ce voi riu le-aţi văzut, D u m n e z e u , cela ce toate le

ştie; aşa voia încât nici prepus a r ă m â n e lor s ă priimiască, .
24. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. !/, VERS. 11—12

I a r ă ş i aicea A p o s t o l u l c h e a m ă marturi p r e însuşi T e s a l o n i ­

c h e n i i aceştia, c a r e lucru e s t e s e m n , „cum c ă nu le zicq a c e s t e a
P a v e l mândrindu-se şi fâlindu-se în zadar.
Cum pre unul fieşte-carele din voi, ca un părinte pre
fiii săi, rugându-vâ pre voi şi mângâindu-vă,
O , c â t de minunat lucru e s t e într'adevăr, c ă nu lasă de trei
ori fericitul A p o s t o l , P a v e l p r e nici un hristian nemângâiat, • cî
v o r o v e ş t e şi m â n g â e pre fieşte c a r e l e potrivit, după e p â n g h e l m a
lui ş i . dupre împrejurarea ce- a v e a , p r e c u m şi un părinte; iubi­
t o r d e fii, m â n g â e pre fieşte c a r e l e iubit fiu al său. î n d e m n ă m ,
zice, o T e s a l o n i c h e n i l o r , p r e unul fieşte carele din voi să r a b d e
b ă r b a t e s t e ispitele. A p o i nu c ă u t ă m dela voi slavă, ci din dra­
g o s t e o facem a c e a s t a , şi mai sus a d e c ă s'a asemănat pre sine
cu d o i c a şi cu m a n c a , iar acum s e a s e m ă n e a z ă p r e sineşi cu un
t a t ă , pentrucă s â a r a t e cu n u m i r e a tatălui, d r a g o s t e a şi purtarea
de grijă, c e a v e a pentru hristiani, şi s m e r e n i a şi nemândria
s o c o t i n ţ e i s a l e ; căci c a r e l e t a t ă se m â n d r e ş t e împrotiva copi­
ilor s ă i ? Negreşit nici unui. .
1 2 , Şi mărturisind noi, ca să umblaţi voi cu vredni­
cia lui Dumnezeu, celuia ce" v'a chemat pre voi la a sa
împărăţie şi slavă. !
A zice P a v e l a i c e a c ă mărturisiâ, a d e c ă că îndatora şi p o -
n m c i â T e s a l o n i c h e n i l o r să u m b l e dupre vrednicia lui D u m n e ­
zeu, celui c e i - a c h e m a t , a c e a s t a e s t e o învăţătură m u s t r ă t o a r e ) .
1

D e c i fiindcă, zice, şi eu v ă m u s t r a m , arătat este c ă nu vă m ă ­

g u l e a m . Iar fiindcă mai sus a zis, cum că pre voi vă m â n g â ­
iam c a un părinte, a t u n c e a a i c e a dupre m-mare zice, c ă şi măr-
turisiam ( a d e c ă vă chizăşluiam); p e n t r u c e nu vă mustram, zice
cu c o v â r ş i r e şi cu asprime, ci c u b l â n d e ţ ă ca un părinte, şi a-
c e a s t a pentruce?- P e n t r u c ă să umblaţi şi să petreceri dupre c u ­
viinţa lui D u m n e z e u c a r e l e v ' a c h e m a t la a sa slavă şi î m p ă ­
r ă ţ i e . Vezi însă, o cetitoriule, înţelepciunea M a r . P a v e l , că p o ­
v e s t i n d lor cele c e le zicea şi le făcea, când era în T e s a l o n i c ,
în chipul povestirei a c e s t e e a , t o t o dată îi învaţă şi îi mâ.ngâe
p r e T e s a l o n i c h e n i ; căci d a c ă D u m n e z e u v'a c h e m a t , zice, la
î m p ă r ă ţ i a sa, se cuvine şi voi să suferiţi necazurile şi ispitele
c e v i se întâmplă ca prin necazurile c e l e de a c e s t fel să in-

• ) -Iar. Teodorit zice: „Foarte"p-otrivit a pus aceste trei,

x
rugând şi mân­
gâind şi mărturisind, că nu numai mângâere trebue a aduce celor ce
se întristează, ci şi pre cei ce vieţuesc cu trândăvire a-i înspăimântă (a^-
adecă a-i înfricoşa) cu aducerea aminte a relelor celor ce în|grozesc.
 EPIST. ÎNTAfA CÂTRE TESALONi'CHENr CAP. I, VERS. 1 3 — - 1 4 . 25

traţi întru împărăţia a c e e a : « C ă prin multe necazuri, zice, t r e -

bue să intrăm noi întru împărăţia lui D u m n e z e u » ( F a p t . X I V ,
1 1 ) . Iar cuvintele cele de a c e s t fel tot o dată sânt şi învăţătură
şi m â n g â e r e .
13. Pentru aceasta şi noi mulţămim lui Dumnezeu ne­
încetat, că luând cuvânt de ascultare, dela noi al lui Dum­
nezeu,- J ' a ţ i priimit, nu cuvânt al oamenilor ci (precum
este adevărul) cuvânt al lui Dumnezeu.
• -Aicea l a u d ă - p r e T e s a l o n i c h e n i dumnezeescul Pavel, căci nu
zice numai că noi î:ără prihană am făcut t o a t e lucrările n o a s ­
tre, ci şi că voi nu aţi priimit vre un lucru vrednic de învă­
ţătura noastră, ci vrednici v'aţi a r ă t a t de a p o s t o l i c e a s c a m e a
p r o p o v e d o j r e , ' căci voi auzindu-ne p r e noi c ă vă învăţăm, nu
ascultaţi învăţătura n o a s t r ă prost şi cum s'ar fi întâmplat, ci
atâta luaţi a m i n t e de dânsa, c a cum v'ar fi-învăţat însuşi D u m ­
n e z e u ; c ă cuvânt de ascultare al lui D u m n e z e u n u m e ş t e pre
propoveduirea Evangheliei, căci prin ascultarea ei se c r e d e a ;
p e n t r u - a c e a s t a aiurea P a v e l z i c e a : «cum v o r c r e d e de nu vor
auzi?» ( R o m . X , 14)
Gare se şi lucrează intru voi cei ce credeţi.
D e unde e s t e arătat, zice, c ă aţi priimit cuvântul nostru ca
cuvânt al lui D u m n e z e u ? Din a c e a s t a , fiindcă a c e s t cuvânt se
lucrează întru voi, a d e c ă din înseşi faptele c e l e c e voi faceţi,
se a r a t ă ; căci de nu aţi fi priimit Voi cuvântul nostru, ca un
cuvânt al lui Dumnezeu, negreşit nu aţi fi suferit a t â t e a mari
ispite cu vitejie de i n i m ă ; c ă precum Pavel a arătat mai sus,
cum că el nu este linguşitor şi a m ă g i t o r ^ pentrucă suferiâ a-
t â t e a primejdii, aşa a s e m e n e a se d o v e d e ş t e şi credinţa " T e s a ­
lonichenilor, c ă e s t e s t a t o r n i c ă , p e n t r u c ă a r ă b d a t şi r a b d ă pri­
mejdii şi necazuri.
14. Că voi fraţilor, v'aţi făcut următori bisericilor lui
Dumnezeu celor ce sânt în Iudeea, în -Christos Iisus. •
J
) Şi Fotie aşa tâîcueşte: „Cuvânt de ascultare" bine, că nu se putea
a fi toţi înşişi învăţători ai acelui ce se propoveduiâ. Că şi însuşi Dom­
nul zicea „fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut" (loan XX), prin auz
adecă şi cu cuvântul priirnind. buna cinstire -de Dumnezeu, dela noi ăt
lui Dumnezeu, adecă dela noi aţi priimit, nu al nostru însă, ci al lui
Dumnezeu cuvânt; iar Teodorit zice: cum că pentrucă Tesalonichenii
au priimit cuvintele lui Pavel, ca cuvinte ale lui Dumnezeu, pentru aceasta
au dobândit dar prorocesc, şi prorociau, şi în limbi osebite voroviau, şi
. minuni deşănţate lucrau, că aceasta şi însemnează cuvântul ce a zis că;
„care se şi lucrează întru voi cei ce credeţi".
26. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 1 4 15

V o i Tesalonichenii, dice, aţi urmat bisericilor celor din Iudeea

ale hristianilor, celor ce din Evrei au crezut, că pentru a c e a s t a •.
a adaus Pavel z i c e r e a : în Christos, pentrucă să nu s o c o t i a s c ă
c i n e v a că a numit biserică pe sinagogurile necredincioşilor E -
vrei, ci că a numit bisericile credincioşilor hristiani.
. -iiCâ, g-celeaşi -aţi p ă t i m i t : Ş i Vi>i .;de. î n s u ş i - c e r ^ e o s e ­
m i n ţ i e c u ^ v ^ î V ' ^ ^ ş u r o ' 4 t - - ' ' ^ e & - a ţ i j&tipţit d e . . I u d e i .
•Mare «steVniângâerea'-ce o- face:^îcea" Pavel către .''Tesaloni­
cheni.'; pentrucă d a c ă Evreii cei c e ierau în Ierusalim, zice, rnă*
car Că erau. râvnitori ai pârinteştei legei lor insă după ce o d a t a
5

au crezut în Christos au- suferit atâtea patimi şi ispite dela în­

suşi Iudeii din însuşi neamul l o r ) , eu cât -mai vârtos voi hris-
1

tianii cei c e sânteţi în T e s a l o n i c , sânteţi. datori a suferi pentru

c r e d i n ţ a lui Christos ori c â t e patimi şi primejdii vor urma? Insă
nu e s t e puţină dovadă, căci propoveduirea Evangheliei este a - 1

devărată şi încredinţată, însăşi aceasta, a. pătimi Evreii cei c r e ­

dincioşi atâtea ispite pentru însăşi propoveduirea a c e a s t a , pe.
c a r e « i mai înainte o goniau. - • ' • . . .
15. D e l a c e i c e a u o m o r î t şi p r e D o m n u l I i s u s .
Ş i c e mirare e s t e , zice, d a c ă necredincioşii E v r e i au făcut
răutăţi hristianilor celor din Evrei de o seminţie Cu dânşii, c â n d
şi pe însuşi D o m n u l Iisus Christos; l'au omorît. Şi:vezi, iubitule,
c â t ă mare m â n g â e r e e s t e a se împărtăşi cineva'Ifitru pătimiri
cu Christos? Pentru a c e a s t a şi Pavel, totdeuna întru t o a t e ispi- "
tele şi necazurile, a c e s t cuvânt obicinaeşţe a'l z i c e : a d e c ă c u m .
c ă cei ce suferă ispite, se fac compărtaşi ai pătimire! Dornnu-• ..
lui; « D e a cunoaşte, zice, împărtăşirea ,-pătimirilor lui, î m p r e - .
ună închipuindu-mă cu m o a r t e a lui» (Fi.ip. IOV'10). Şi iarăşi:
« D e c i acum să eşim c ă t r e dînsul afară de tabără, o c a r a lui pur- 1
tându-o» (Evrei III, 1 2 ) .
Şi pre prorocii lor.
N u numai pre D o m n u l au omorît Iudeii:, zice, ci şi pre în­
şişi prorocii lor. D a r ar zice cineva c ă Iudeii au omorît pre
D o m n u l pentru că nu l'au cunoscut că era D u m n e z e u ; dar c e ?
Nici p r e prorocii lor i-au cunoscut?-ale c ă r o r a cărţi şi le au şi
) Şi aceasta î n s e m n â n d P â v e t zicea către hristianii cei din Iudei, ce,
l

erau j n Ierusalim: „Multe nevoinţe de patimi aţi suferit; u n e ori a d e c ă .

cu ocări şi cu necazuri înpriveliştlndu-vă/ iaf alte ori părtaşi fâcându-vă.
celor c e vieţuesc a ş a ; c ă şi cu legăturile mele' împreună aţi pătimit şi, .
răpirea averilor voastre cu bucurie o a ţ i ; priimit',' (Evr. X , 3 2 ) . Pentru
a c e a s t a zice şi T e o d o r i t : „îndestulă este spre. raângâere pilda: că ase-,
m ă n a r e a pătimirei aduce îndestulă mângâere".
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 1 5 — 1 6 . 27

le c e t e s c ? Cu adevărat îi c u n o ş t e a u . Cum dar i-au o m o r î t ? P e n ­

tru î m p e t r i r e a inimilor lor şi înrăutăţirea. D r e p t a c e e a arătat
este c ă Iudeii nu fac rău numai pentrucă ar a v e a râvnă lăudată
spre apărarea adevărului, ci mai ales p e n t r u c ă t u r b e a z ă s p r e
p e r d e r e a adevărului.
Ş î pre ridr ne-atr g o n i t . • f •,•.;•„
. Nu numai .pjre.DomnaUl|!ipfe>^I~|rtf:^foj6.<jj oraprît'Iudeii,'
ci şi pre noi pre Apostolii .^oninultfj„.şj,,pjre 'fhv&ţ&torii yoştrii,
ne-au gonit. D e c i pentru a c e a s t a şi voi ucenicii noştri, se c u ­
vine să căutaţi t o t d e u n a la piida n o a s t r ă a învăţătorilor voştri,
;

şi aşa să suferiţi cu b ă r b ă ţ i e ispitele; căci d a c ă pre noi n e - a u

gonit şi. atâtea rele n e - a u făcut, negreşit urmează a vă goni şi
rău a face şi vouă, precum a zis D o m n u l : « D a c ă pre mine m'au
gonit, şi pre voi vă vor goni» (loan X V , 2 0 ) .
Şi lui Dumnezeu n e p l ă c â n d .
Iudeii, zice, n u - p l a c lui Dumnezeu, c ă c i cum ar p l ă c e a lui
-Dumnezeu şi Părintelui, cei ce âu o m o r î t pre Fiiul săŢi împre­
ună şi pre prorocii lui, şi c a r e ne g o n e s c şi rău ne fac şi nouă,
Apostolilor lui ?
16. Căci şi tuturor oamenilor sânt împrotivă, oprindu-
ne pre noi a grăi neamurilor, ca să se mântuiască.
D e v r e m e ce trebuinţă e s t e , zice, să.--.propoveduim . la t o a t e
neamurile, în t o a t ă lumea, m â n t u i t o a r e a propoveduire a E v a n ­
gheliei, iar Iudeii î m p e d e c ă p r o p o v e d u i r e a a c e a s t a , deci a r ă t a t
e s t e c ă ei sânt vrăşmaşi ai tuturor oamenilor, şi ai lamei t o a t e ,
şi"pismuitori d e s ă v â r ş i t ; fiindcă pismuire desăvârşit şi fără a-
s e m ă n a r e e s t e cu a d e v ă r a t , a opri c i n e v a - mântuirea cea de
o b ş t e a oamenilor.
- Spre a se deplini totdeuna păcatelor.
T o a t e a c e s t e a , zice, le-au făcut Iudeii, şi mai înainte p r o r o -
cilor, şi al doilea lui C h r i s t o s , şi al treilea nouă, Apostolilor
lui Christos, pentrucă să se a r a t e p r e sineşi că sânt şi p ă c ă -
i t u e s c desăvârşit, şi fără mărginire, şi că au ajuns la -măsura
c e a mai desăvârşit şi mai de margine a răutăţei, care a mai
creşte înainte e s t e cu n e p u t i n ţ ă ; pentru a c e a s t a şi D o m n u l a zis
l o r : «Şi voi aţi plinit măsura părinţilor voştri» (Mat. X X I I I 3 2 ) ) . 1

) Iar Fotie aşa tâlqueşte zicerea aceasta, z i c â n d : „Iar acestea şi din

A

•vechi prorocilor, şi acum lui C h r i s t o s ' ş i n o u ă le-au făcut ca totdeuna

să se deplinească păcatele l o r ; c ă de vreme ce totdeuna făceau, totdeuna
deplinirea păcatelor l o r " . Iar Icumenie z i c e : „ T o a t e cele ce le făceau
Iudeii cu s c o p o s de a păcătui le f ă c e a u ; a d e c ă ştiau că păcătuesc, şi p ă -
28. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 1 6 — 1 7

Au ajuns însă asupra lor urgia în sfârşit.

A d e c ă nu va mai u r m ă E v r e i l o r altă. d a t ă s l o b o z i r e din r o ­
b i a c e o sufer a c u m , nici m o ş t e n i r e a pământului Ierusalimului,
p r e c u m au urmat lor mai î n a i n t e , când s'au slobozit din r o b i a
E g h i p e t u l u i , şi au m o ş t e n i t p ă m â n t u l făgăduinţei, şi în u r m ă î n c ă
s'au slobozit din r o b i a Vavilonului şi s'au întors la I e r u s a l i m ;
nu, z i c e , nu va u r m a aşa şi a c u m , ci urgia lui D u m n e z e u a
a j u n s asupra lor, a d e c ă p â n ă în -sfârşit v a r ă m â n e urgia iui
D u m n e z e u asuprâ-le, şi nici 0 d a t ă v o r v e d e a s l o b o z e n i e . Zi­
c â n d însă Apostolul urgia, cu articul, a r ă t a t e s t e c ă urgia a-
c e a ş t a a lui D u m n e z e u e r a d a t o r n i c ă lor, şi p r o c u n o s c u t ă -şi
mai înainte p r o r o c i t ă ) . Şi d a r dupre c e mai sus a m â n g â i a t
1

pre T e s a l o n i c h e n i A p o s t o l u l , a r ă t â n d c ă pre mulţi părtaşi au

întru ispite, şi acum îi m â n g â e , cu c e e a ce zice a i c e a , c u m
c ă I u d e i i , cari îi n e c ă j e s c , se v o r o s â n d i de D u m n e z e u p e n t r u
n e c a z u r i l e c e le pricinuesc".
17. Noi însă, fraţilor, orfani rămâînd de voi la o vre­
me de cias. .
C u a c e s t e cuvinte arată- P a v e l c o v â r ş i t o a r e a dragoste c e a-
v e â c ă t r e T e s a l o n i c h e n i . ŞI mai sus î n c ă a zis, c ă p r e c u m t a -

c ă t u i a u , c a spre a deplini, zice,, păcatelor l o r ; c a c u m ar fi fost datori,'

a d e c ă a păcătui, a ş a păcătuiau. î n s e m n e a z ă însă, că deplinire a p ă c a t e ­
lor e s t e când ajunge cineva la plinirea, c e a mai dupre urmă şi mai de
m a r g i n e a păcatului, asupra c ă r u i a HRIU-poate cineva a m a i adauge alt
ceya, precum mai sus. a tâlcuit sfinţitul Teofilact. De aceastaşi şi despre
A m o r e i a zis Sf. S c r i p t u r ă : „ C ă î n c ă n u ş ' a u deplinit păcatele A m o r e -
ilor p â n ă a c u m " ( F a c e r e X V , .16), care tâlcuihd- ori ce z i c e : „încă nu a
lipsit, zice, cuvios dintre dînşii; nu sânt încă depliniţi întru p ă c a t e " , lar
oare carii dascăli zic, c ă deplrnirea păcatului este m ă s u r a a c e e a a p ă ­
catului, carea nu o mai sufere D u m n e z e u , ci o p e d e p s e ş t e cu asprime
-

şi cu urgie. —-
*) C ă a zis despre dânşii, A m o s prorocul: „Acestea zice D o m n u l : pen­
tru c e l e trei păgânătăţi ale lui Israil, şi pentru patru, nu'l voiu întoarce
pre e l ; pentrucă a vândut cu argint pre cel drept". (Cap. II, stih 6 0 ) .
Şi T e o d o r i t a ş a tălmăceşte zicerea „la s f â r ş i t " : c ă nu vor mai dobândi
c h e m a r e a înapoi; iar mai ales şi d u m n e z e i a s c a Scriptură a ş a zice d e s ­
pre d â n ş i i : „ C a s a lui Israel a căzut, şi nu va mai adauge a se s c u l ă ! "
( A m o s V, 10). Ş i Osie prorocul"zice: „Şi a zis l u i : C h e a m ă numele ei n u .
m i l u i t ă ; căci nu va mai a d a u g e - î n c ă de a se miluî c a s a lui Israil" (Osie
I, 2 ) . Aceasta î n s ă se înţelege c u m c ă o altă dată .Iudeii n u vor mai
luâ slobozenia din robia în care s e află acum, şi cum c ă o altă dată
nu v o r crede fiindcă mulţi dintre dânşii a u să creadă .întru Christos î n
v r e m e a sfârşitului lumei, precum zice Apostolul; şi vezi talcuirea şi supt-
î n s e m n a r e a zicerei: „Orbire, s ' a făcut din partea lui Izrail, p â n ă c e plini­
rea neamurilor va intră, şi aşa_tot Israilul se v a m â n t u i " ( R o m . X V , 2 5 ) .
 I E P I S T \ j N T A t  C à T R E TESALONICHENI C  P . II, VERS. l 7 . ' 29

tăi iubeşte pre fiii săi, şi doica pre cei ce-i a p l e a c ă , aşa şi el
i u b e ş t e pre hristianii. cei din T e s a l o n i c . Iar a i c e a a c u m se a-
s e m i n ă n e a z ă Pavel p r e sine cu un copil, ci fără de v r e m e ră­
m â n e orfan de născătorii săi, dupre T e o d o r i t , şi pentru a c e a s t a
caută pre născătorii de c a r e s ' a lipsit şi d e c a r e se zice c ă t r e
T e s a l o n i c h e n i : c ă noi am r ă m a s orfani d e s p r e voi, şi n e - a m lip­
sit d e voi, iubiţii născătorii noştri. Â zis însă a c e s t fel A p o ­
s t o l i i , p e n t r u c ă s ă a r a t e c â t îi iubeşte pre .ei; şi pre lângă a-
-cestea să a r a t e u m b r o s - r n â h m c i u n e a c e aveau T e s a l o n i c h e n i i ,
pentru despărţirea s a ; şi nici se p o a t e , zice, a zice cineva c ă
multă v r e m e am f o s t deosebiţi de voi, şi pentru a c e a s t a v ' a ţ i
într stat, n u ; ci a ţ â ţ a puţină v r e m e am fost o s e b i ţ i , c â t ă se
pare a fi t r e c e r e a unui c i a s ) . 1

•(Cu fata nu c u i n i m a .
Isie-am o s e b i t , zice, fraţii m e i , de voi, nu cu inima, nici cu
d r a g o s t e a , ci cu singură faţa, şi cu t r u p e a s c a î n f ă ţ i ş a r e ) , însă
2

m ă i a r c ă t o t d e u n a faţă yă. am în inima m e a , şi vă port .gân­

ditori întru p o m e n i r e a m e a , însă m ă m â h n e s c p e n t r u c ă nu vă
p r i c e s c şi trupeşte. î n s e m n e a z ă însă a c e a s t a , c ă cei c e i u b e s c
cu jferbinţeală, au t r e b u i n ţ ă a privi şi trupeasca. Înfăţişarea iubi­
tului lor prieten, c ă c i din t r u p e a s c a t e o r i e sau privire, se a ţ â ţ ă
şi $e aprinde dragostea, mai mult.
'Vlai. mufţ , ' j j e - a i n . sârguit-faţa voastră a o vedea î n t r u
m u l t dor. - _
Mă silesc, zice, mai mult d e c â t s'ar cuveni" a s e - s i l i Iubiţii
cei la o v r e m e d e s p ă r ţ i ţ i ; dar p e n t r u c e m ă silesc?- P e n t r u c ă
r
Că obicinueşte dragostea, când este ferbint.e şi adevărată, a arata
prea scurtă vreme, şi pre c e a îndelungată, întru care eşte-.rdepărtat, cel
iubit, de acela carele iubeşte. D e aceasta a zis* T e o l o g u l Grigorie; „Cu-
adevărat, celor ce pătimesc de dor 4 o a t ă viaţa o zi li.se p a r e " (Cuvinte
la sineşi, dela moşie î n t o r c â n d u - s e ) . Şi Sicheliotul poetic î n c ă zice, a-
decă T e o c r i t : „Cu ascuţire î m b ă t r â n e s c cei ce doresc, şi dimprotivă, când
cineva vede pre c e l i u b i t al s ă u , şi ..vremea c e a îndelungată de timpj pu-_
ţira. o- s o c o t e ş t e " . Pentru aceasta cetim la F a c e r e , unde z i c e : „Şi a s l u ­
jit tacob pentru Rahela şeapte. ani, şi a fost înaintea s a c a nişte puţine
zila pentrucă o iubiâ el pre d â n s a " ( F a c . X X I X , - 2 0 ) . Care__tâlcuind'o
_ T e o l o g u l Grigorie z i c e : „Poate, că îi eră întru vedere aceea, pre care d o -
riâ". S a u căci u ş o r este celui ce osteneşte pentru dragoste, m ă c a r deşi
întârzierea mâhneşte, a ş a lucrul cel gata întru stăpânire, este n e l u c r ă ­
tor spre răbdare, precum o a r e c i n e din cei mai înainte de noi a z i s " (Iii
. Cuv. cel de sineşi, î n t o r c â n d u - s e dela m o ş i a s a ) .
) Pentru aceasta a zis fericitul T e o d o r i t : „ B u n ă este î n s ă şi adăugi­
â

r e a : cu faţa şi cu i n i m a ; în locul lipsirei voastre şi de a simţitei pri-

I. vir'i, m ă îndulcesc neîncetat cu privirea cea din gând.
36. EPISTV4NTilhA~eĂf RE TESALONICHENI CAP. Ir, VERS. 18

să văd faţa voastră cu mult dor. V e z i , o cetitorule, dragos­

t e a ferbinte a lui P a v e l ! P e n t r u c ă el nu d o r e ş t e a m e r g e la
T e s a l o n i c pentru altceva, fără numai pentru a v e d e a faţa iubi­
ţilor săi fii hristiani.
18. Pentru aceasta am voit să venim la voi, eu adecă
Pavel, şi o dată, şi a doua oară, şi ne-a .zăticnit pre noi
safâălK '"' ~ ' ' '" '.- •' •
â G e 2iei,--o-Fericite' P â v l e ? S a t a n a t e - â zăticnit? A ş a , zice, rn'a
zăticnit, pentrucă nu eră lucru şi voe a lui D u m n e z e u ; că R o - -
manilor le scria, c u m c ă Dumnezeu i'a oprit pre el şi nu a mers
la R o m a ( R o m . I, 13), zice însă şi dumnezeescul L u c a la F a p t e .
că Duhul cel S f â n t a oprit p r e Pavel şi pre Sila de a grăi c u ­
vântul Evangheliei în A s i a ( F a p t . X V , 6 ) . Ci şi în E p i s t o l i a
c e a a doua c ă t r e Corinteni zice acestaşi P a v e l , c ă ' s ' a oprit de
Duhul cel S f â n t a m e r g e la Corint (şi vezi la stih 17 al C a p .
I âl aceieaşi Epistolii). îâr a i c e a zice c ă t o a t a zăticnirea d e a
nu m e r g e la T e s a l o n i c a fost numai a î ş i satana, fiindcă â a-
dus asupra lui Pavel înfricoşate şi neqă<lâjduite ispite, dupre
d u m n e z e e a s c a depărtare a d e c ă ) . Vezi însă, iubitule, cum se,
1

î m p o d o b e ş t e P a v e l şi se r e s p e c t u e ş t e întrp d r a g o s t e a hristianilor
c e l o r din T e s a l o n i c ; c ă zicând, e u , " a d e c ă - P a v e l , arată c u m c ă _
e\ iubeşte pre,.,Tesalonicheni mai mult. d e c â t ceialalţi împreună
cu el A p o s t o l i ; că ceilalţi Apostoli, c e i împreună cu mine, se
sârguiau a veni la_.-vbiadecă, dar eu, şi m ' a m apucat îndeadin-

\ Despre zicerea aceasta a iui Pavel, întreba*.fiind ;.Mar, Vasilie, r ă s ­

punde că isprăvile cele întru Domnul, altele adecă, se isprăvesc cu sin­
g u r ă j u d e c a t a şi proalegerea sau voea sufletului, iar 'altele şi prin trup__
se. lucrează cu osârdie Şi cu răbdare. Deci lucrurile .,câte se s ă v â r ş e s c
şi s t a u întru singură proalegerea sufletului, acestea a l e opri satan nu
•poate; iar acelea câte "se s ă v â r ş e s c şi se ispşâyesc cu trupească "lucrare
de multe ori iartă şi lasă Dumnezeu a s e face oprire spre cercarea şi
spre dovada omului celui ce se opreşte; că dacă s'ar preface el din s c o ­
p o s u l cel bun, ce îl avea s ă s e vădiască c ă este lesne schimbăcios,
p r e c u m şi seminţele cele semănate pre peatră, care l a . p u ţ i n ă vreme pri-
i m e s c cuvântul cu bucurie, î n s ă când urmează n e c a z şi ispită, îndată
se leapădă; sau, de r ă m â n e în scoposul său cel bun omul acela, s ă s e
doyediască că are sârguinţă întru isprăvile sule, precum s'a dovedit şi
î n s u ş i Apostolul acesta, carele după ce a p u s s c o p o s de a merge la
R o m a , şi a fost oprit, precum o a mărturisit (Rom. I, 13), î n s ă nu a
încetat dela scoposul, său acesta, p â n ă ce Fa isprăvit, şi a mers la Roma,
sau şi pentru a se arătă cel ce stârneşte întru s c o p o s u l s ă u , c u m c ă are
răbdare, precum unul ca acesta s'a arătat Iov (Hotar. C C L X X V din cele
pre scurt). . . .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 1 9 20. 31

sul ca să v i u , şi am fost î m p e d i c a t de| s a t a n a p e n t r u c ă nu a

f o s t v o e a Domnului.
19. Că. ce este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa
laudei?
O a r e cuvintele a c e s t e a , a l e fericitului P a v e l , nu s â n t cuvinte
de m a i c ă prea iubitoare d e fii, c e i se a r d măruritaele, c â n d ;
;vor0ve'şte cu copilaşii s ă j c e i Trrjici şi p r e a iuB.i$T. A ş a *cu aden
v ă r a t ; iar m a i ales încă Şi mai i u b i t o a r e de, 'fii -sânt. jŞj s o c p - '
feste, iubitule, c ă nu i s'a părut lui P a v e l îndestul s p r e a a-
r ă t â ferbinţeala dragostei saie şi a zice numai, c ă v o i T e s a l o ­
nichenii sânteţi n ă d e j d e a m e a , ci a adaus c ă v o i s â n t e ţ i şi
bucuria m e a , şi nu s'a îndestulat nici cu a c e a s t a , ci a zis încă,
c ă sânteţi şi cununa m e a ; şi iarăşi nu s ' a muţţămit nici cu a -
ceavta, ci a adaus şi a c e a s t a : cununa laudei zicând. P e n t r u v o i ,
z i c e , ' n ă d ă j d u e s c c ă mă Voiu n o r o c i a c â ş t i g a m a i multă în­
drăzneală c ă t r e Christos, - pentru a c e a s t a şi m ă b u c u r , c ă sân­
teţi nu numai eunună a m e a , ci şi c u n u n ă a laudei -mele, a -
d e c ă c ă v o i vă veţi face m i e cunună de slavă şi de strălucire,
şi acum şi la j u d e c a t a c e e a c e va să fie ).
1

Au, nu veţi fi şi voi înaintea Domnului nostru Iisus

Ctiristos întru venirea (lui)?
A l t ă n ă d e j d e , zice, a m e a , şi bucurie-şi cunună de laudă nu
va: fi. întru a doua venire a D o m n u l u i , f ă r ă numai v o i hristi-
anii T e s a l o n i c h e n i . D a r c e ? Singuri T e s a l o n i c h e n i i sânt n ă d e j ­
d e a , şi bucuria, şi c u n u n a t a , o fericite P a v l e ? B a , r ă s p u n d e
•'rţoţiâ, _\ nu singuri aceştia s â n t , ci sânt şi ceialâlţi hristiani Cari
prin jpropovgduirea m e a au crezut în C h r i s t o s , c ă c i nu a zis:
«nu v o i » , c i : «nu ş i - v o i » , p e n t r u c ă să a r a t e cu «şi» c o n l e g ă -
tura, c ă şi ceialâlţi hristiani sânt c u n u n a lui, însă î m p r e u n ă cu
a c e i a " sânt şi T e s a l o n i c h e n i i .
20. Că_ voi sânteţi slava noastră şi bucuria.
Şi cu adevărat, m a r e şi minunată slavă e r a a lui P a v e l , a
p r o a d u c e lui Christos, m â n t u i t ă prin c r e d i n ţ ă , o a t â t d e mult
norodiţă biserică a c e t ă ţ e i ceii mari a T e s a l o n i c u l u i , şi u n a ^ a t â t
de aleasă întru faptele c e l e b u n e .

.. ) . Intru., o unire î n s ă a zis şi înţeleptul T e o d o r i t :

1
„De v r e m e c e - c u
b maică s'a a s e m ă n a t pre sineşi Pavel, ce a p l e a c ă la sânul s ă u pre.
prunci, alo ei graiuri le voroveşte, că ele o b i c i n u e s c pre copiii cei î n c ă
tinerei, a-i u r ă şi nădejde, şi c u bucurie, şi c u cele de acest fel.
32. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. 111, VERS. 1—2

C A P . III.
" . " • • ' . ' ' } ' • ' '

i . Drept aceea, ne mai putând răbda, arrî binevoit a

rămânea în Aţine singur.
D e aceasta, zice, a d e c ă fiindcă n e - a m î m p e d e c a t d e a veni
la voi, dupre T e o d o r i t , şi nu suferim covârşirea purtâreî d e
grijă, â voastră, am binevoit, a d e c ă a m ales mai -bine- a ră­
m â n e a în A ţ i n e ) . .
1

2 : Arh trimis pe-Timotei fratele nostru şi slujitorul lui

Dumnezeu şi împreună cu noi lucrătorul întru Evanghelia
lui Christos. " ~
A t â t a multă purtare de grijă a v e a fericitul P a v e l pentru u-
cenicii săi hristiani, încât când se o p r e a el de o a r e c a r e î m ­
prejurări, şi nu p u t e a singur în p e r s o a n ă a-i v e d e a , t r i m e t e a
pre alţii în locul său c a sâ-i c e r c e t e z e . P e n t r u a c e a s t a şi atun-
c e a a trimis pre T i m o t e i la T e s a l o n i c h e n i , fiindcă singur se im-
p e d e c â de a m e r g e la dânşii. Şi zice pentru T i m o t e i , P a v e l ,
m u l t e laude, nu a t â t a pentrucă să'l c i n s t i a s c ă pe el, c â t pen­
t r u c ă să cinstiască p r e T e s a l o n i c h e n i ; că cu laudele a c e s t e a
a r a t ă , că pentru d r a g o s t e a lor T a o s e b i t de. lângă sine, şi dela
lucrul A p o s t o l i c e ş t e i slujbei sale, p r e sfinţitul Timotei., c a r e l e
a f o s t atâta v r e m e a ş a de trebuincios î m p r e u n ă lucrător întru
E v a n g h e l i a lui C h r i s t o s .
C a să vă întăriascâ pre voi şi să vă mângâe pre voi
pentru credinţa voastră.
D e vreme c e Tesalonichenii se turburau şi se întristau, pen­
t r u c ă Pavel învăţătorul lor pătimiâ rău şi se supăra 'de c ă t r e
cei necredincioşi, pentru a c e a s t a - a v e a t r e b u i n ţ ă de întărire îm-
p r o t i v a turburărei, şi de m â n g â e r e l a întristarea l o r a c e a s t ă ,
ca n u din multa turburare şi întristare să se împuţineze cu
sufletele, să c a d ă din c r e d i n ţ ă ; fiindcă ispitele şi necazurile în­
văţătorului, nu face puţină turburare şi întristare ucenicilor,
p r e c u m urmează întristare şi t u r b u r a r e î n t r e ostaşi, c â n d s e
r ă n e ş t e în războhT arhistratigul lor.

• ) Când a r ă m a s î n s ă Pavel în Atine_ arată F a p t e l e : adecă după ce

x

a fugit din T e s a l o n i c şi. s'a dus în Veria, şi din Veria s'a dus în A ţ i n e :
„Iar ei luând pre Pavel, l'au dus pre el p â n ă l a Aţine, ci luând p o r u n c ă
c ă t r e Sila şi către T i m o t e i , ca cât mai î n g r a b ă s ă vie către' dânsul, B
eşit, iar în Aţine aşteptându-i pre ei Pavel"_ şi celelalte (Fapt. X V I I , 1 5 ) .
S e - v e d e însă cât din Faptele Apostoleşti, c ă nu a trecut m u l t ă . vreme
de c â n d s'a depărtat dela T e s a l o n i c Pavel, şi a trimis Epistolia a c e a s t a .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. Hi, VERS. 3—4-. ' 33

3. Ca nici unul să se clătească întru necazurile acestea.

A i c e a t â l c u e ş t e Apostolul, c e urma a-i f o l o s i p e ei întări­
r e a c e e a c e a v e a a se f a c e de T i m o t e i ; pentru a c e a s t a şi z i c e :
ca folosul a c e s t a are să pricinuiască vouă T i m o t e i , a d e c ă a
face ca nici unul dintre voi să se c l ă t e a s c ă , a d e c ă să nu s e
turbure şi să nu se trândâviască pentru ispitele m e l e , fiindcă
diavolul, în v r e m e a ispitei şi a necazurilor, t r â n d ă v e ş t e , şi slă-
b ă n o g e ş t e pre cei neîntăriţi, aducându-ie a m i n t e de odihna t r u ­
pului, până c e aă-I facâ să fugă desăvârşit de mântuitorul de
suflet necazul cel ce îl pătimim. Unii însă au zis că «a se clăti»
aicea este zicere în loc de «a se turbura» dela metafraza câ­
nilor, cari Când se linguşesc şi se gudură c ă t r e o m , îşi c l a ­
tină Cozile. D e c i le zice lor Apostolul să nu s e t u r b u r e , pentru
necazuri, şi să-şi iasă din s o c o t e a l a ce aveau mai înainte, afară,
ci să le sufere c u statornicie şi fără t u r b u r a r e .
Că înşivă ştiţi,că spre aceasta sântem puşi.
S ă ascultăm c e zice.'aicea sfântul A p o s t o l , că hristianii spre
aceasta sântem puşi, a d e c ă spre a c e a s t a n e - a m sortit şi ne-am
rânduit; spre care? S p r e a pătimi rău şi a ne cleveti. F i i n d c ă
nu le-a zis a c e s t e a Pavel numai pentru sine şi pentru A p o -
stoli, nu! Cj şi pentru toţi hristianii. D e c i de v r e m e c e şi noi
hristianii. spre a c e a s t a ne-am rânduit, a d e c ă c a să pătimim, ce-
lucru deşănţat este d a c ă şi ne n e c ă j i m ? D r e p t a c e e a noi nu
se cuvine numai a nu ne turbura pentru t r e c u t e l e ispite-şi ne­
cazuri ce le-am pătimit, ci se cuvine a nu ne turbura încă şi
pentru cele c e urmează să le pătimim, d e v r e m e c e a c e a s t a
este nouă mai potrivit, a d e c ă a nu ne turbura întru ispitele şi
'necazurile, c e vor să, ne vie. • -"
4. Că şi când eram la voi, mai înainte spuneam vouă,
că avem să ne necăjim, precum şi s'a făcut şi aţi văzut.
Mare m â n g â e r e e s t e ucenicilor a le spune mai înainte în­
văţătorul lor necazurile ce au să le p ă t i m e a s c ă , pentrucă" e i
nu se mai turbură când le vin necazurile d e v r e m e c e le a ş ­ :

t e p t a u ; că atunci se t u r b u r ă cineva c â n d vin necazurile, d e n ă ­

prasnă şi fără n ă d e j d e . P e n t r u a c e a s t a şi S t ă p â n u l C h r i s t o s
zice A p o s t o l i l o r : « Ş i acum am spus vouă mai înainte de a s e
face, ca, c â n d se va face să credeţi» (loan X I V , 2 9 ) . Ş i p r o -
rocul D a v i d a zis: « G ă t i t u - m ' a m ş i nu . m ' a m turburat» ( P s a l -
j n u l C X V I I I ) . Şi nu numai mai înainte a c e a s t a o a spus P a ­
vel Tesalonichenilor, şi s ' a î m p l i n i t cu lucrul, ei şi altele multe,
care s'au făcut în Faptă.

Tom. III. 3.
3Î. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRfi TESALONICHENI CAP. II, VERS. 5 .

5 . P e n t r u a c e a s t a ş i e u , ne m a i s u f e r i n d , l'am t r i m i s .
D a c ă mai înainte ai spus, o fericite P a v l e , T e s a l o n i c h e n i l o r ,
c ă ai sâ t e n e c ă j e ş t i , şi că ei nu s e cuvine a se supăra p e n ­
tru necazurile c e urmau a le pătimi, c u m trimeţi acum la dânşii
pre T i m o t e i ? D i n multa dragoste, zice, o fac a c e a s t a ; fiindcă
cei c e iubesc p r e p u n - î n c ă şi c e l e - c e s â n t sigure şi a d e v ă r a t e
.lucruri. Iar' p r e ' . % î ? g a " a c e a s t a , "erâ si - m u l t e ; . âliceş ispitele T e ­
salonichenilor, şi •covârşirea*ior m'au-inşpăii'nintat; pentru a c e a s t a
nu a zis c ă prihănindu-vă pre voi c a pre nişte nerăbdători şi
neîntăriţi, a m trimis p r e T i m o t e i , ci c ă neputând mai mult a
s u f e r i ) , care e s t e s e m n de un m a r e prieteşug şi d r a g o s t e . .
1

Spre a cunoaşte credinţa voastră.

A i c e a oarecari î n t r e a b ă : pentruce oare P a v e l , cel ce s'a suit
p â n ă la al treilea c e r şi a auzit graiuri negrăite, nu ştia a-
şezările c e l e sufleteşti ale Tesalonichenilor, ci trimite pe T i m o ­
tei pentrucă să c u n o a s c ă credinţa lor?, D e s l e g a r e a î n t r e b a r e !
a c e s t e e a , e s t e să zică cineva, curfitâ sfinţii, atât cei mai din-
n a i n t e de Christos, p r e c u m prorocii, cum şi Apostolii cei după
Christos, şi ceilalţi, nu ştiau tojite lucrurile, ci numai c â t e le
d e s c o p e r i â D u m n e z e u ; căci nici E l i s e i nu a cunoscut c ă a
murit fiiul S o m a n i t e n c e i ; de a c e a s t a şi, a z i s : «Domnul a a s ­
c u n s de mine, şi nu ~a ..xestit m\p* (IV a Impar. I V . 27). .-Şi
Ilie încă, s o c o t i â c ă a rămas singur întru Israil, slujind a d e ­
văratului D u m n e z e u , cu t o a t e că erau ş e a p t e mii de b ă r b a ţ i
cinstitori d e D u m n e z e u (III Impar. I, X , 18),. Ş i prorocul S a -
muil, cel mai înainte (de) Ilie' şi d e E l i s e i , d e Dumnezeu s'a
î n v ă ţ a t să nu c a u t e în faţa lui Eliavj întâiului fratelui lui D a -
vid, c ă acela nu urmă să î m p â r ă ţ i a s c ă : « Ş i a zis TDomnul c ă t r e
Ş a m u i l , să nu cauţi în faţa lui, nici întru mărimea statului lui, c ă

*) însemnează, c ă şi din cuvântul acesta fie zice aicea Pavel se arată

că nu a trecut multă vreme de când s'a ftţst dus din T e s a l o n i c şi a
trimis Epistolia aceasta, fiindcă nu ar fi suferit să treacă multă vreme.
A d a u g e î n s ă dumnezeescul Hrisostom, şi a c e s t e a zicând: „O m i n u n e !
c â t ă iubire de fii a lui Pavel; nu îi p ă s a lui de necazuri, nici »de v r ă ş -
măşuiri ( c ă s o c o t e s c c ă el acolo atuncea a r ă m a s , precum zice L u c a ,
c ă a rămas în E l a d a trei luni, vrăşmăşuire f ă c â n d u - s e asupra lui de
c ă t r e Iudei) (Fapte X X , 3). Nu~i p ă s a lui dar de primejdii, cij de u c e ­
nici se îngrijâ. Vezi c u m c ă pre tot firescul părinte l'a întrecut? Că noi
a d e c ă întru necazuri şi primejdii aflându-ne, pre toţi îi scoatem din p o ­
m e n i r e , iar el a ş a se temea şi se cutremura pentru fii, şi pre unul sin­
g u r ce îl avea de mângâere, pre Timotei, şi .părtaş, şi împreună l u c r ă ­
t o r , pre acesta întru înseşi primejdiile iVind, Vă trimis la dânşii" (Vorov.
I V la aceastaşi).
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TESALONICHENI CAP. lît, VERS. 5. 3B

T a m defăimat pre e l ; c ă nu priveşte c a omul Dumnezeu în faţă»

(I Impar. X V I , 7 ) . Ş i p r e c u m prorocii nu ştiau t o a t e , a s e m e n e a
şi A p o s t o l i i ; şi a c e a s t a se făcea, a n u le şti ei t o a t e , ca nici
înşişi ei s ă se m â n d r i a s c ă , nici ceilalţi o a m e n i s ă s o c o t i a s c ă
pentru dânşii lucruri m a r i ; şi pre lângă a c e s t e a p e n t r u c ă să nu
putem şi noi a -şieer cei mai din urmă, că sfinţii a c e i a , fiind
:mai preSus dfr'firea bimene^scăj, ;{&iîfcru • îtce.asta a u isprăvit fapta
j :

% : i l ă , şi'^aşa din c u g e t a r e a a c e a s t ă -să c a 4 e m Intru ieBfi.vife.-_ia

c a s ă c u n o a ş t e m , că şi aceia nu t o t d e u n a dobândiau ajutorul
iui D u m n e z e u , ci aveau pre Darul lui D u m n e z e u n e î n c e t a t lu­
crând în inima lor, d e c â t une-ori, m ă c a r deşi îl aveau t o t d e ­
una Darul* dupre deprindere şi p u t e r e ) , ci şi cu o s t e n e l e i e lor
1

au isprăvit bunătăţile şi virtuţile.

D e nu cumva v'a ispitit p r e voi ispititorul.
Nu arh prepus, zice, că v'aţi clătit din credinţă din pricina
ispitelor, ci numai c ă v'aţi supărat. Vezi, o cetitorule, că a se
turbura cineva întru ispite, este lucru ai diavolului? Ş i mai a-
les când alţii s e turbură şi se s m i n t e ş t e , p e n t r u c ă fraţii lor pă­
t i m e s c rău, precum una ca a c e a s t a s'a întâmplat lui I o v ; fiindcă
diavolul a ispitit şi a turburat pe f e m e e a lui, p e n t r u c ă p ă t i m e a
e l ; de unde şi îl î n d e m n ă p r e el să huliască c ă t r e Dumnezeu
şi să m o a r ă , z i c â n d : «Ci zi un graiu c ă t r e Domnul şi sfârşeşte»
(Iov II, 9 ) . . ' Ş i ispiteşte diavolul pre oameni p e n t r u c ă să ştie de
ij v a birul, precum se şi v e d e a c e a s t a , dela I o v ) ; insă cu t o a t e
2

, ; ) S'a' zis î n s ă , c ă sfinţii n u au totdeuna• Darul lui Dumnezeu întru

1

lucrare, ci dupre deprindere şi putere, c ă precum m e ş t e ş u g u l . t o t d e u n a

. se a f l ă ' î n sufletul'meşterului dupre deprindere şi putere, i a r , c u lucrare
"-'mimai atuncea es[e întru dânsul,"când lucrează m e ş t e ş u g u l ; a ş a şi Darul
-.Sfântului Duh SEI află în sufletele sfinţilor; şi"~adeverează aceasta M a ­
rele.. Vasilie zicând a ş a : „Precum meşteşugul î n t r u c e l a ce l'a dobândit,
;

" a ş a Darul Sfântului Duh întru cela ce l'a priimit, pururea adecă faţă
"este, nu î n s ă c u lucrare neîncetat; fiindcă şi meşteşugul, cu puterea
este-în meşter (adecă dupre deprindere), iar cu lucrarea atuncea, când
lucrează dupre meşteşug, a ş a şi Sfântul D u h , - â e a p u r u r e a adevărat, i m - -
preună fa^ţă este întru cei vrednici, lucrează î n s ă dupre trebuinţă, sau în
prorocii, s a u în,-tămăduiri, s a u întru a l t e . o a r e c a r i lucrări ale puterilor"
(Cap. X V I dupre Sfântul D u h ) . .
2
) De unde s ă arată a c e a s t a ? . Din cuvintele cele ce a zis diavolul c ă ­
tre Dumnezeu despre Iov, precum zice H r i s o s t o m : că a zis diavolul către
Dumnezeu, că. de va lipsi pre Iov de avuţiile lui, şi va schingiui trupul
lui, are s ă huliască, ci trimeţând, (zice) atinge-te de oasele lui şi c ă r ­
nurile lui, de te v a binecuvânta în faţă (Iov I, 5 ) , adecă negreşit te va
huli; dar î n s ă s'a făcut cea dinprotivă,. căci Iov în loc de a huli a_slavo-
cuvântat mai mult şi a mulţămit lui Dumnezeu.
3fi. EPIST. ÎNTÂIA. CĂTRE TESALONICHENI CAP. ÎIÎ, VERS. S — 6 V

c ă nu ştie d e îi va birui, tot spurcat şi obraznic fiind, loveşte

şi dă războiu lor, şi de vede s o c o t e a l a o a m e n i l o r slaba şi n e ­
putincioasă, s t â r n e ş t e întru războiu, iar d e vede s o c o t e a l a lor
p u t e r n i c ă , fuge r u ş i n a t ) .
1

Şi să se facă osteneala noastră zadarnică.

Şi de ar fi Tesalonichenii neclătiţi întru c r e d i n ţ ă , c e p a g u b ă
ai t u , o fericite P a v l e ? O s t e n e a l a t a la Dumnezeu are plata
c e a desăvârşit. C u adevărat, zice, a ş a e s t e , dar însă eu din
m u l t ă d r a g o s t e , c e am către ucenicii mei, s o c o t e a m că o s t e ­
n e a l a mea se face deşartă şi z a d a r n i c ă .
6 . Acum însă venind Timotei către noi dela voi şi
bineveştindu-ne credinţa voastră.
A c e s t e a , zice, a d e c ă - a vă clăti din c r e d i n ţ ă şi a vă t u r b u r a
întru ispite, a ş t e p t â n d să urmeze vouă T e s a l o n i c h e n i l o r , a ur­
mat insă c e l e dinprotivă, precum T i m o t e i viind, a arătat nouă
Credinţa şi d r a g o s t e a voastră; şi vezi, iubitule, bucurie ce a
luat fericitul sufletul lui P a v e l ; căci nu a zis c ă T i m o t e i n e - a
vestit, ci că bine a vestit nouă, a d e c ă b u n ă şi pricinuitoare
de b u c u r i e veste ne-a adus, a t â t .de mare b u n ă t a t e s o c o t i â pre
a d e v e r i r e a şi întărirea ucenicilor săi întru credinţă, ci şi întru
d r a g o s t e a lor se bucura ^ trei ori fericitul P a v e l , că acesta
e r â semn al credinţei lor.
Ş i cumcă aveţi pomenire pentru noi bună totdeuna,
dorind a ne vedea pre noi, precum şi noi pre voi.
T i m o t e i , zice, a binevestit nouă încă, şi că voi pomeniţi pre
noi cu laudă şi cu oraţii. Auziţi cuvintele a c e s t e a , voi hristi­
anii, câţi sânteţi ucenici şl ascultători ai dascălilor şi ai p r o ­ r

povăduitorilor dumnezeeştilor E v a n g h e l î ş ţ i , şi îrtvăţaţi-vâ din

a c e s t e a c u m şi voi să pomeniţi t o t d e u n a cu lailde şj/cu oTaţii
p r e dascălii cari vă învaţă cuvântul lui D u m n e z e u ; p e n t r u c ă şi
a c e a s t ă b u n ă p o m e n i r e voi aveţi mai mult a vă folosi, d e c â t
dascălii voştri. Mare mângâere însă şi b u c u r i e a u r m a t T e s a ­
lonichenilor, aflând că ştie P a v e l c ă ei îl i u b e s c ; fiindcă din.
a c e a s t ă c u n o ş t i n ţ ă se făcea adăugire dragostei lui Pavel ceii
c ă t r e dânşii. :• " - •

) Iar Hrisostom adauge aicea, c u m c ă diavdluî ne daFrăzboiu. adecă,

x

c u toate că nu ştie? Iară noi lui nu-i dăm războiu, şi mă-eat_jcă ştim
c ă ' a v e r n să'î biruim,, adecă aceia cu adevărat c a cum neştiind năvăleşte
a s u p r a noastră, iar noi ştiind c ă foarte îl vom birui, nu sântem treji
( V o r , IV la a c e a s t a ) .
 EPIST.' ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. III, VERS. 7 — 1 0 . 37

7 . Pentru, aceasta ne-am mângâiat, fraţilor, de voi în­

tru necazul şi nevoea noastră,
O minune! Marele P a v e l c u n o ş t e a har şi m â n g â e r e a sa,
că Tesalonichenii ucenicii săi nu s'au clătit în c r e d i n ţ ă L N u sim­
ţ e s c , zice, mai' mult c e l e întristătoare, ci m ' a m mângâiat, nu
pentru unul şi al doilea necaz c e avem, ci pentru t o a t e n e ­
cazurile ce ie s u f e r e a m ; fiindcă bucuria voastră s'a făcut de o
măsură,' a d e c ă a biruit pre t o a t e nevoile şi n e c a z u r i l e . şi îm­
prejurările m e l e .
Prin credinţa voastră.
V o i , zice, o iubiţii mei fraţi, m'aţi întărit, şi c u - t o a t e că eram
totul dinprotivâ, d e v r e m e c e Pavel nu s'a fost biruit de ispite,"
el a fost întărit pre T e s a l o n i c h e n i , şi nu T e s a l o n i c h e n i i au în­
tărit pre P a v e l ; însă P a v e l întărirea sa o dă la dânşii, şi lauda.
V o i , zice, prin c r e d i n ţ a voastră c e a s t a t o r n i c ă nu rn'aţi lăsat
să s i m ţ e s c ispitele şi necazurile c e le suferiam,
8 . C ă acum vieţuim, dacă voi staţi întru Domnul.
Nu a zis Apostolul numai că n e - a m mângâiat, ci şi c ă vieţuim,
d a c ă voi staţi întăriţi întru credinţa D o m n u l u i ; p e n t r u c ă . să a-
rate cu zicerea a c e a s t a , c u m c ă sminteala acelora, s'ar fi s o c o ­
tit m o a r t e a lui P a v e l ; şi dinprotivă, procopsala T e s a l o n i c h e ­
nilor şi adeverirea ^ntru Christos se s o c o t i â înviere şi viaţă â
lui P a v e l . ' . —
9. Că ce mulţămire putem a dâ lui Dumnezeu pentru
voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi
înaintea Dumnezeului nostru? . •'
A t â t de m a r e bucurie, zice, este c e e a c e o am luat întru
voi, fraţii mei, încât nu putem a mulţam) dupre vrednicie lui
Dumnezeu pentru a c e a s t a , de v r e m e c e isprava voastră şi vir­
tutea, a d e c ă fapta b u n ă , o s o c o t i m c ă e s t e D a r al lui D u m ­
nezeu, căci nu e s t e de sârguinţâ o m e n e a s c ă , sau de suflet, c u ­
getarea credinţei c e a atât de b ă r b ă t e a s c ă c e o aveţi. P e n t r u
aceasta, îndatoriri fiind a mulţămî lui D u m n e z e u noi, c ă c i v'a
dăruit un dar c a -acesta;, nu aflăm c a r e vrednică mulţămire _sâ
aducem l u i ) . • ' " • . . .
1

10. Noaptea şl ziua preste măsură rugându-ne spre a

vedea faţa voastră. - .
•- ) Şi Teodorit încă zice:. „Birueşte mărimea bucuriei pre cântarea cea
l

de laudă a l'unbei, că. nu a putut, zice, a proaduce lui Dumnezeu po­

trivită, laudă cu bucuria ceea ce nouă ni s'a adus dela. voi.
 38. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IIjyVERS. 1 0 — 1 1 .

Vezi, o cetitorule, covârşirea dragostei fericitului P a v e l ! Că

mai presus de covârşire s e rugă lui Dumnezeu ca să vad,ă pre
T e s a l o n i c h e n i ucenicii săi, precum, de pildă, şi un plugar, c â n d
aude c ă holda lui c a r e o a arat şi o a s e m ă n a t este plisă de
roduri, doreşte şi singur a m e r g e să vadă holda a c e e a , pentru
c a m a i mult s ă se b u c u r e cu privirea sa c e a de faţă.

P e n t f u c e mai sris a "2iS"Pavel, ŢCă^au î e s a l o n i e h e t i i i întăriţi'"

întru credinţă, .-iar. acum zice că să plinească lipsurile qredinţei
lor? R ă s p u n d e m , c ă Tesalonichenii nu au fost luat încă t o a t ă
învăţătura, nici aveau deplinătatea întru t o a t e dogmele credinţei,
ci mai aveau trebuinţă a se învăţa mai cu s c u m p ă t a t e , cele
d e s p r e învierea celor adormiţi, şi altele a s e m e n e a ; pre lângă
a c e s t e a însă erau întru Tesalonicheni şi mulţi învăţători minci­
noşi, pentru a c e a s t a dar a zis că aveau lipsuri d e c r e d i n ţ ă . Deci
mai s u s , fiindcă pentru credinţa Tesalonichenilor se t e m e a A -
• postolul; pentru a c e e a a zis că â trfmis p e T i m o t e i p e n t r u c ă
sâ-i întăriască şi să-i a d e v e r e z e întru credinţă, iar aicea zice
p e n t r u c ă să-i depliniască, a d e c ă să-i î n t o c m i â s c ă şi sâ-i arate
depliniţi şi fără de lipsuri; c a r e plinire e s t e lucru mai mult de
învăţătură, d e c â t de adeverire în c r e d i n ţ ă ; de v r e m e c e şi haina
zicem c ă o gătim şi o cârpim,, care are vre o puţină' lipsă şi
r u p e r e , şi nu a c e e a c e este cu totul s p i n t e c a t ă , sau întreagă
sănătoasă ). 1

i i . Iar îpsuşi -Dumnezeul şi Părintele nostru şi Dom- .

nul nostru Iisus Christos, binevoiaseâ a îndreptă calea
noastră către voi.
A c e a s t a _este însuşirea covârşitoarei d r a g o s t e a M a r e l u i - P a v e l ,
nu numai a rugă pre Dumnezeu pentrucă să vadă p r e Tesa--
lonicheni, ci şi a scrie în Epistolie pre însăşi rugăciunea a c e e a
c u c a r e s e r u g ă ; a c e a s t a cu adevărat a fost lucru d e uri su­
flet înfocat şi n e r ă b d ă t o r . P r e lângă a c e a s t a însă şi se desvi-
n o v ă ţ e ş t e dumnezeescul A p o s t o l către T e s a l o n i c h e n i cu aceasta-r-
c u m nu se lipseşte de dânşii pentru l e n e v i r e a sa, şi c a cum
a r zice l o r : O, d e a r ridica Dumnezeu şi P ă r i n t e l e - ş i D o m ­
nul nostru Iisus Christos din mijloc ispitei»-: şi îrripedecările, cari
din t o a t e părţile m ă trag, şi de ar n e t e f i călea, pentrucă să
viu să vă d o b â n d e s c p r e voi. ': '
: Y

) In scurt cuprinzător acestaşi T e o d o r i t desluşeşte aceasta z i c â n d :

]

„A plini lipsurile credinţei voastre, adecă cele .ce lipsesc a le plini, îar
a c e s t folos şi prin scrisori îl aduce lor. ,
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. Iîl, VERS. 1 2 — 1 3 . 39

12. Iar pre voi Domnul să vă înmulţiasca şi să vă

prisosiască cu dragostea unuia spre altul şi spre toţi.
Vezi, iubitule, dragoste n e s t ă p â n i t ă a dumnezeescului Pavel?
Vezi întreg înţeleaptă turbare de dragoste, c a r e a v e a c ă t r e hris­
tianii ucenicii săi? Căci el se roagă să s e înmulţiasca hristianii
şi să prisosiască întru d r a g o s t e a c e a a iui ora- c ă t r e alţii, ci şi
întru d r a g o s t e a c e a către Itoţi^oanlenlif -fiindcă a c e a s t a e s t e în­
suşirea" dragostei c e a c ă t r e Dumnezeu, â iubi p r e toţi o a m e n i i
de o potrivă şi fără o s e b i r e , privind la firea c e a una a o a m e ­
nilor, şi nu la proalegerile lor cele m u l t e şi o s e b i t e ; iar d a c ă
pre un om îl i u b e ş t e cineva, iar pre altul nu'l i u b e ş t e , dra­
g o s t e a acestuia nu este dupre D u m n e z e u , ci dupre o m ) . 1

-Precum şi n o i pre voi.

Lucrul, zice, cel c e a fost ai dragostei n o a s t r e , acum s'a
făcut, şi I'am arătat în f a p t ă ; iar lucrul dragostei voastre ne
rugăm lui Dumnezeu să s e facă şi în faptă- sâ'l arătaţi," fiind­
că aveţi măsură şi pildă d e dragoste p r e noi învăţătorii voştri,
a d e c ă precum noi v'am iubit pre voi, aşa şi voi se cuvine a
ne iubi pre noi.
13. Ca să, întăriascâ inimile voastre neprihănite întru
sfinţenie," înaintea Dumnezeului şi Părintelui nostru, întru
arătarea Domnului nostru Iisus Christos împreună cu toţi
sfinţii. 4

Cu cuvintele a c e s t e a arată dumnezeescul Pavel T e s a l o n i c h e ­

nilor, că dragostea a d u c e folos însuşi c e l o r c e i u b e s c , şi riu
celor c e se i u b e s c - d e dânşii. O , de ar prisosi, zice, Domnul
dragostea hr voi, pentruca_ să întăriască neprihănite' inimile
v o a s t r e ) . D o m n j n s ă n u m e ş t e a i c e a Pavel pre Sfântul Duh, pre-
2

" J Pentru aceasta zice "şi prea M. M a x i m : „Dragostea cea desăvârşit

l

nu'şi spintecă pre firea Gea u n a a oamenilor, cu socotinţele lor cele o s e b i t e ;

ci deapururea la a c e a u n a priveşte pre toţi oamenii deopotrivă iubeşte,
şi-pre cei osârdnici c a - p r e prieteni priveşte; iar pre ceî răi, ca pre v r ă ş ­
maşi îi iubeşte, bine făcându-le şi îndelung răbdându-i şt suferind cele
ce vin asupra s a -de -către dânşii, răul nici ca cum socotindu-1, ci sufe-
rindu-1 pentru dânşii, de a-i c h e m ă vreme, ca şi pre aceia să-i facă pri­
eteni â,e ar fi cit putinţă, iar de nu, din aşezarea sa. nu cade, rodurile
dragostei" pururea deopotrivă către toţi oamenii a r ă t â n d u - l e " (Cap. L X X I
întru a doua sută-din cele. despre dragoste).
s
) Lucru vrednic de î n s e m n a t este ceea ce zice dumnezeescul H r i s o -
'stom cum că odinioară, povestind însuşi dumnezeescul părintele arată,
cum că dragostea face_p_re oameni neprihăniţi şi întru toate neînvindvă-
ţiţi. Un, prieten al sf. acestuia părinte auzind cuvântul a c e s t a a zis lui
40; EPJST. ÎNTÂIA.CÂTRE TESALONICHENI CAP. III, VERS. 1 3 .

c u r n a î n ţ e l e s şi M a r . V a s i l i e ) , c ă c i c i n e altul va întări pre

1

hristianii neprihăniţi î n a i n t e a lui D u m n e z e u şi Părintelui, întru

venirea Mântuitorului C h r i s t o s fără numai Duhul c e l S f â n t ? Nu
a zis însă p r o s t : să vă întâriască, c i : s ă întăriască inimile voas­
t r e ; c ă c i dupre cuvântul D o m n u l u i : « D i n inimă i e s cugetările
c e l e r e l e . uciderile, preacurviile, curviile, tâlhăriile, m i n c i n o a s e l e
mărturii şi nuiele,- şi a c e s t e a s â n t c a r e spurcă pre o m » ( M a t .
X V , i y ) . D r e p t a c e e a e s t e cu putinţă a nu face omul c u lucrul
nîci u n r ă u , şi-msuşi a fi rău dupre inimă, a d e c ă : când pizmueşte
şi v i c l e n e ş t e , şi p o m e n e ş t e răul, şi a r e d o g m e rele şi răsvră-
tite în inima lui. Iar n e p r i h ă n i t şi fără prihană e s t e acel om
cu a d e v ă r a t , c a r e îşi a r e c u r a t ă inima de patimile a c e s t e a , şi
când a r e sfinţenie; c ă c i chiar şi cu d e o s e b i r e sfinţenia e s t e în­
t r e a g a înţelepciune, p r e c u m şi n e c u r ă ţ i a chiar, şi mai cu d e ­
o s e b i r e e s t e curvia şi p r e a c u r v i a ; d e o b ş t e î n s ă . ş i dupre c u ­
prindere, fieşte-carele p ă c a t s e zice necurâţie, şi t o a t ă „virtutea,
a d e c ă fapta b u n ă se zice sfinţenie. D u m n e z e e s c u l P a v e l însă
v o e ş t e să fim noi fără de prihană înaintea lui Dumnezeu şi P ă r i n - ,
telui, şi întru a c e a s t ă viaţă, c ă c i a c e a s t a e s t e şi se _z_iee a d e v ă ­
rată ş i curată virtute, c a r e se f a c e plăcută înaintea lui D u m n e ­
z e u , ş i n u înaintea o a m e n i l o r ; c ă c i j u d e c a t a oamenilor şi p l ă c e r e a
e s t e g r e ş i t ă . V o e ş t e însă A p o s t o l u l să ne aflăm fără de prihană
şi întru venirea Mântuitorului C h r i s t o s , căci de a c e s t a avem a

că adevărat dragostea c e a către fraţi poate a opri pre oameni dela prea-
c u r v i e , şi dela zavistie, şi dela vrăşmăşie, şi dela alte a s e m e n e a patimi;
iar .dela curvie cum este cu putinţă a'l opri? Iar dumnezee"scul Hriso-
stom i-a r ă s p u n s că şi dela curvie poate a opri, pentrucă de iubeşte
- omul dupre Dumnezeu, pre femeea cu care curveşte, nu numai et-rrtr
va m a i curvi c u dânsa, ci s e va sili a o opri pre e a şi_;despre alţii,
cari c a u t ă s ă curviască cu d â n s a ; drept aceea acela, ce curveşte, acela
u r ă ş t e pre curvă dupre suflet, şi pentru aceasta curveşte cu dânsa, şi
cela c e iubeşte dupre D u m n e z e u , acela caută s ă o sloboziască p r e . ea
dela curvie, cu aceste cuvinte vorovind sfântul: „ C ă ' de iubeşte cineva
pre t e m e e a curvară, şi de către ceialâlţi bărbaţi se ispiteşte a o opri, nu
î n s ă a se. mai adăugi şt pre sineşi la păcat; drept aceea a curvi cu
d â n s a este dovadă c ă foarte o u r ă ş t e ; iar acelui ce cu adevărat iubeşte
este lucru de a o opri pre d â n s a de spurcata acea a m e s t e c a r e " (Vor.'
TV-a la aceastaşi).
*) U n d e o a înţeles a c e a s t a şi o a zis Mar, Vasilie în cap:--XXI d e s ­
pre S f . Duh, ca adăugând acolo la zicerea aceasta a lui Pavel a n u m e ,
dupre urmare zice a c e s t e a : pre carele domn îl r o a g ă înaintea lui Dum­
n e z e u şi Părintelui nostru, întru venirea Domnului nostru s ă întăriască
inimile întărite întru sfinţenie a credincioşilor din T e s a l o n i c ? Răspundă
n o u ă cei ce pun pre Duhul cel S f â n t împreună cu duhurile cele sluji­
t o a r e , şi care se trimet spre slujbă, dar n u au ce răspunde.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 1 — 2 . 41

fi j u d e c a ţ i înaintea Părintelui. D e c i , o, de v'ar întări, zice, Duhul

cel S f â n t pre voi, c a să fiţi fără de prihană şi nepârâţi şi acum,
şi a t u n c e a , precuni au fost şi toţi sfinţii.

' CAP. IV

Deaciia fraţilor, vă poftim pre yoi şi vă rugăm întru

Domnul Iisus. precum aţi luat dela noi, în ce chip _ se cu­
vine voi a umblă şi a plăcea lui Dumnezeu, ca să pri­
sosiţi mai mult.
F i i n d c ă v'am poruncit mai sus, zice, fraţii mei, d e s p r e cele
c e se cuvin şt despre moravurile cele potrivite hristianilor, a s ­
cultaţi acum şi pentru cele c e sânt de h e v o e , totdeuna a le
auzi: că «deaciia» a c e a s t a însemnează a d e c ă t o t d e u n a şi în t o a t ă
vremea de acum înainte. Vezi însă, o cetitorule, smerita c u ­
getare a fericitului P a v e l ; căci nu se s o c o t e ş t e pre. sine v r e d ­
nic de crezare nici a. ruga singur pre T e s a l o n i c h e n i , ci î m p r e ­
ună cu şinei iâ şi pre S t ă p â n u l C h r i s t o s , ca cum le-ar z i c e : c ă
Christos vă j roagă în locul meu. Iar z i c e r e a : «aţi luat», însem­
nează că P a v e l nu numai prin cuvinte i-a învăţat, c f ş i prin
fapte şi prin lucruri; că pentruce, zice, vă rugăm? P e n t r u c ă .
mai mult să prisosiţi, a d e c ă p e n t r u c ă să vă filotimisiţi a face
o a r e c e mai Imult d e c â t .cele c e v'am poruncit, să întreiţi p o -
runcirile m e l e . P e n t r u c ă , precum pământul nu odrâsleşte nu­
mai s ă m â n ţ a c e se s e a m ă n ă într'însul, ci o înmulţeşte p r i h r a d ,
aşa şi sufletul nu e dator numai a stă până la poruncile ce va
luâ dela învăţătorii săi, ci şi a le covârşi.
2. Că ştiţi c e fel d e poruncjri âm dat v o u ă prin Dom­
nul nostru Iisus Christos. — '
P o r u n c i r e a se zice la relele a c e l e a de c a r e se cuvine a fugi
cineva, c a r e când se fac picinuesc muncă celor ce le f a c ; iar
când nu se fac, nu pricinuesc nici o l a u d ă ; sânt însă şi o a r e
cari lucruri, care nu se cuvine a le porunci cineva, a d e c ă a
le opri cu îngrozire şi înspăimântare,-ci să le lase în s o c o t i n ţ a
a s c u l t ă t o r i l o r ; precum e s t e a dâ cineva t o a t e avuţiile sale s ă ­
r a c i l o r ) şi a se face s ă r a c ; fiindcă pentru feciorie a zis D o m -
1

l
) î n s e m n e a z ă , că a dâ cineva averile sale săracilor, nu este sfătuire,
ci p o r u n c ă : eă Domnul c a o p o r u n c ă aceasta o dâ nouă, zicând de
obşte la toţr; „Vindeţi avuţiile voastre şi daţî-Ie milostenie" ( L u c a X I I ,
3 3 ) ; şi i a r ă ş i : „Fieşte care dintre voi de nu se va lepădă de toate avu­
ţiile sale n u poate fi. al m e u u c e n i c " (Luca X X I V , 3 3 ) , . şi dumnezeeştit
 42. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESACONICHENl, CAP., IV, VERS. 2 — 3 .

n u l : « C e l a c e p o a t e ( a d e c ă c e l a c e v o e ş t e î u c r ă t o r e ş t e ) a în­
c ă p e a , î n c a p ă » (Mat. X I X , 12). D e c i u r m ă s ă p o r u n c i a s c ă prin
viul glas Pavel T e s a l o n i c h e n i l o r cu multă îngrozire, pentru o a r e
c a r e lucruri; drept a c e e a în Epistolie nu le scrie a c e l e a , ci
numai l e a d u c e aminte d e a c e l e a . Şi iarăşi p r e C h r i s t o s îl pune
m i j l o c i t o r la poruncile s a l e , z i c â n d : nu v';atn poruncit eu a l e
•mele lucruri, ci âle• tui'-'Cjh'rişţos:-.^nţ"acele ce,.v^ifri p o r u n c i t !
lîiicât, "jcfe- veţi a s c u l t a v o i d e a c e l e a , şi de- le veţi păzi,- d e
însuşi S t ă p â n u l Christos ascultaţi. Iar d e nu veţi a s c u l t ă şi le
veţi c ă l c a , d e însuşi Christos vă lepădaţi şi. nu a s c u l t a ţ i ) . 3

3. C ă aceasta este voea lui D u m n e z e u , s f i n ţ e n i a voastră.

A d e c ă voea lui D u m n e z e u e s t e , c u r ă ţ e n i a trupului, zice, şi
î n t r e a g a î n ţ e l e p c i u n e . I n t o a t e părţile E p i s t o l i i l o r sale î n s ă , p o ­
r u n c e ş t e pentru î n t r e a g a înţelepciunea a c e a s t a şi pentru c u ­
r ă ţ e n i e sf. A p o s t o l , şi. c ă t r e Corinteni scriind, şi c ă t r e T i m o ­
tei, şi c ă t r e E v r e i , fiindcă pofta c e â t r u p e a s c ă e s t e o p a t i m ă
t i r a n i c e a s c ă , şi p e n t r u a c e a s t a a r e t r e b u i n ţ ă d e multe şi d e s e
doftorii şi învăţături., pentru c a să s e p o t o l i a s c ă .
.Să vă depărtaţi voi de toată curvia. ." ' ' ,

părinţi încă aceasta împreună o mărturisesc; e ă Marele Vasilie, |n c u ­

vântarea despre cei bogaţi, zice a ş a : întâia povăţuito.are poruncă a Dom­
nului, şi ca pre o de nevoe pentru noi o a orânduit, zicând: „Vinde
avuţiile tale şi dă s ă r a c i l o r " . Şi Hrisostomul oe zice între altele că nu
este p o r u n c ă a c e a s t a : vinde avuţiile tale'; î n s ă în cuvântul t e l despre
feciorie z i c e : „Datori sântem a l e vinde, că şi aceasta ni s ' a poruncit".
ŞL.teolog. Grigorie încă în cuvântarea c e a dupre iubirea de săraci, n e -
domerindu-se de este lege şi nevoe cuvântul c e l'a zis Domnul către
tânărul acela sau numai sfătuire: pleacă a hotărî mai mult c ă eşte p o ­
r u n c ă decât că ar. fi sfătuire: „Poruncă care a. hotărît, şi a legiuit pre
deplinătatea tânărului întru a dâ avuţiile lui săracilor, fie s ă nu fi fost
nevoe sau silă a iubirei de oameni, ci alegere, nici lege s ă fi fost, ci
î n d e m n a r e ? Şi însuşi foarte o voiam, aceasta şi o prepunem; dar m ă
tem c ă m â n a stângă, şi ezii sau captele şi cele ce s e o c ă r ă s c de către
cel c e va stă j u d e c ă t o r ; nu căci a răpit, nici căci a jefuit, sau că a prea
curvit, sau c ă altceva din. cele oprite a făcut, cu această rânduială s e 0-
s â n d e s c , căci nu au odihnit pre Christos' prin s ă r a c i " . Vezi şi cuv. XIII
1

ăl Hristoitiei. Iar ce osebire are poruncirea de învăţătură, vezi la stih.

11 al c a p . IV al ceii întâia către TimoteL
a
) î n s e m n e a z ă c ă , dupre Teodorit, cuvintele a c e s t e a ale Apostolului:
prin Domnul nostru Iisus Christos, s â n t îndestule s ă îr.frunteze hula lui
Arie şi a lui E v n o m i e ; pentrucă dacă dupre dânşii propunerea „prin"
î n s e m n e a z ă pre slujitori, apoi slujitor dar al lui Pavel a fost Domnul
I i s u s Christos fiindcă prin Domnul Iisus a adus poruncirea. Iar dacă şi
ei f u g de hula aceasta, şi mărturisesc c ă Paveî este rob, iar Dom,nul este
D o m n , deci arătat este c ă Pavel propunerile 1;2 întrebuinţează fără osebire.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI^CAP. IV,^VERS. 3 — 4 . 43

D e t o a t ă curvia, z i c e , v o e ş t e D u m n e z e u c a s ă vă d e p ă r t a ţ i ,
fraţilor, fiindcă m u l t e s i _ p r e a . d e m u l t e chipuri s â n t felurile
trupescului p ă c a t , c a r e nu a voit sfântul A p o s t o l nici a le
s p u n e în p a r t e , ci cu un o b ş t e s c n u m e le-a c u p r i n s ) . î n s e m ­
1

nează, c ă şi T e o d o r i t « d e t o a t ă curvia» a r e , iar unele din is-

v o a d e nu o aur « d e t o a t ă . c u r v i a » , ;
• .•
' 4;. A. şti fieşte carele .dintre voi â-'şi păzi vasul său ;

itîtfu sfinţenie şi cinste; „

V a s a i c e a n u m e ş t e d u m n e z e e s c u l A p o s t o l p r e trupul o m u l u i ) .
2

D e c i c â n d noi păzim î n t r e a g a î n ţ e l e p c i u n e , şi trupul nostru e s t e

întru sfinţenie, a t u n c e a şi noi îl a v e m c a o avuţie a n o a s t r ă ;
iar c â n d dinprotivă trupul nostru e s t e n e c u r a t a t u n c e a p ă ­
catul îl a r c pre el c a a s a avuţie, fiindcă c e l e c e p o r u n c e ş t e
p ă c a t u l , trupul le f a c e , şi p e n t r u a c e a s t a s e f a c e r o b supus p ă ­
catului; ă ş i j d e r e a a t u n c e a trupul n o s t r u s e află întru cinste,'
c â n d p ă z e ş t e î n t r e a g a î n ţ e l e p c i u n e şi fuge d e t o a t e t r u p e ş t i l e
păcate. D r e p t - a q e e a . păcatul este necinste. însemnează însă zi-

4) Dlin cuvântul a c e s t a al. Apostolului se î n c h e e c ă şi malaliia, cu

ori ce chip s ' a r faCe, şi singhilismosul, şi ori care altă necurâţie^ curvie
se numeşte mai cuprinzător.. Ş i c e zic acestea, de vreme ce Domnul şi
pofta ferocei ceea ce în inimă se face, preacurvie o a numit, z i c â n d :
că toţ cela c e c a u t ă la f e m e i , spre a o pofti p r e ea, iată a preacurvit
cu ea în inima s a (Mât. V, 2 5 ) . Pentru a c e a s t a şi dumnezeescul Maxim
zice cuvintele acestea, care cât sânt de înfricoşate, atâta sânt şi ade­
vărate : „Precum trupul are lume pre lucruri, a ş a şi mintea are l u m e pre
-

n o i m e ; şi precum trupul curveşte cu trupul muerei, a ş a şi mintea curveşte

eu înţelegerea muerei, prin- nălucirea trupului s ă u : c ă . chipul a însuşi
trţipului,-ir vede împreunat cu chipul muerei dupre g â n d ; aşi.derea şi l

asupra chipului celui, c e T a mâhnit isbândeşte dupre gând, prin chipul

;

trupului -săii; şi la celelalte păcate a s e m e n e a ; c ă c e le face trupul cu

lucrarea in lumea lucrurilor, acelea le face şi mintea în lumea înţele­
gerilor", (cap. LIII din nota a treia despre dragoste).
2
' ) Şi T e o d o r i t a ş a a înţeles vasul, z i c â n d : „Unii vasul s ă u a tâlcuit
a fi femeea, soţia, iar s o c o t e s c c ă pre trupul fieşte căruia a ş a l'a numit
că nu aduce p u n e r e a . d e lege numai celor căsătoriţi". Iar sfinţitul Mi-
trofan tâlcuind zicerea vârfelnicului Petru c e z i c e : „Bărbaţii ăşijderea
împreună locuind dupre cunoştinţă, muerescului v a s c a unui mai n e -
.putincios dându-i cinste, c ă şi î m p r e u n ă sânt moştenitori ai darului
vieţei" (I Petru III, 7 ) ; — a c e a s t a zic, tâlcuind-o sfinţitul Părinte, zice c ă
Pavel aicea- v a înţelege pre femeea fie .cărui bărbat, pre care bărbatul se
'.. cuvine a o avea cu cinste, adecă se cuvine a o cruţă şi a se înfrâna şi
a n u se a m e s t e c ă cu dânsa dupre saţiu. U n a adecă, p e n t r u c ă femeea este
fireşte neputincioasă, şi alta încă, p e n t r u c ă este î m p r e u n ă moştenitoare
-

cu bărbatul s ă u , al darului vieţei; iar unii a d a u g ă şi pentrucă de multe

ori din nestâmpărata mestecare de multe ori - moare femeea, u n e ori şi.
bărbatul.
44. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 5 — f i .

c e r e a : «a şti», c e o zice aicea P a v e l , că a c e a s t a însemnează

cum c ă întreaga înţelepciune şi fecioria trupului se isprăveşte
din învăţătură şi iscusinţă. U n d e dar sânt Maniheii şi M a r -
chioniştii, cari bârfesc cum c ă trupul fireşte este râu şi n e ­
curat, şi că nici de cum e s t e cu putinţă cu vre un chip a se
face c u r a t ?
5 . Nu întru patima poftirei.
A d e c ă a c e a s t a e s t e v o e a lui D u m n e z e u , a-şi a v e a fiecare h f i s -
tian trupul său, hu",cu pofta pătimaşă, a d e c ă care are patimă,
p e n t r u c ă e s t e şi poftă n e p ă t i m a ş ă , c e a de lucrurile,cele dum-
nezeeşti şi duhovniceşti; de a c e a s t a şi Daniil prorocul s'a zis
b ă r b a t al doririlor, a d e c ă al doririlor Duhului S f â n t ; sau nu­
meşte Apostolul «patimi de poftă» t o a t e pricinile a c e l e a , c e
aprind pofta, precum e s t e desfătarea, b o g ă ţ i a nelucrarea m a ­
nilor, lenevirea, în p ă t i m a ş a m i ş c a r e a simţirilor şi mai ales a
v e d e r e i . F i e ş t e c a r e , zice, din a c e s t e a , p o a t e a s e numi patimă
de p o f t ă . P e n t r u aceasta, dar şi noi, de voim să fim întregi
înţelepţi şi să păzim feciorie, se cuvine să nu priimim nici o
p a t i m ă , c a r e aprinde p r e p o f t a c e a t r u p e a s c ă .
Ca şi neamurile cele ce nu cunosc pre Dumnezeu.
F i i n d c ă neamurile (ori păgânii) nu c u n o s c p r e - D u m n e z e u ,
p e n t r u a c e a s t a nici n ă d e j d e au de răsplătire, din aceasta dar' şi
t o a t e , mişcările le d ă r u e s c îndulcirei trupeşti şi pentru d â n s a
lucrează. • ~
5 . A ' n u covârşi şi a nu lacomi întru lucrul fratelui.
M a i sus" a d e c ă a zis Apostolul pentru t o t felul de chipul
curviei, iar acum zice o s e b i t d e s p r e preacurvie, precum o ^nu­
m e ş t e lăcomie şi c ă l c a r e d e l e g e ; şi dupre cuviinţă o n u m e ş t e
aşa, fiindcă Dumnezeu a dat f e m e e fieşte căruia, Tşi a pus legi
şi h o t a r e firei, a d e c ă a se î m p r e u n a cu singură f e m e e a s a ; d r e p t
a c e e a , lăcomie se face în lucru, a d e c ă întru împreunare, jşi lă­
c o m i e care se face împrotiva fratelui: când c e l c e a r e f e m e e a
sa a d e c ă , şi l ă s â n d - o , p r e a c u r v e ş t e cu f e m e e a fratelui s ă u ) .1

*) Iar dumnezeescul Hrisostom dovedeşte, cum că preacurvâf~~ se

zice, n u numai bărbatul acela ce păcătueşte cu femee măritată^ ci"~şi"
acel î n s u r a t , ce. păcătueşte cu femee s l o b o d ă ; pentrucă nedreptăţeşte pre
f e m e e a s a , eu împreunarea ce face cu femeea nemăritată, z i c â n d ' a ş a
s f â n t u l : „Şi__nu numai aceasta este preacurvie, când uh bărbat p ă c ă -
tueştâ cu femee măritată, ci m ă c a r şi cu lăsată şi slobodă, fiind el legat
cu f e m e e , preacurvie este lucrul; că ce dacă ceea ce precurveşte nu
este legată, iar tu eşti legat? ai călcat legea; ai nedreptăţit trupul tău
( a d e c ă pre femeea ta) c ă pentruce, spune-mi, pre femeea ta o pedep-
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESÂLONICHEN[ CAP. IV, VERS. 6—£>. "45

De vreme ce judecător râsplătitor este Domnul pentru

toate acestea, precum şi mai înainte am spus vouă şi
v'am mărturisit.
S ă nu socotiţi, o fraţilor, zice, că zic a c e s t e a numai pentru
femeile cele c e au bărbaţi hristiani, ci le zic şi pentru femeile
c e i o r necredincioşi, şt nici pre femeile c e l e fâră bărbaţi şi s l o ­
b o d e se cuvine â le avea de o b ş t e ; p e n t r u c ă t o a t e p ă c a t e l e
a c e s t e a trupeşti le izbândeşte şi le o s â n d e ş t e D o m n u l ; şi câţi.-
Ie fae a c e s t e a , nu vor rămâne nepedepsiţi, ci vor luâ înmiit
îndoită osândă, pentru reaua lucrare şi îndulcire a lor întru
cele ca a c e a s t a . Vezi însă, o cetitorule, înţelepciunea lui P a v e l ,
mai întâi a rugat pre T e s a l o n i c h e n i , al doilea cu chip dojeni­
tor îi a mustrat zicând, că fac c a neamurile c e l e c e nu c u ­
n o s c pre Dumnezeu, al treilea din siloghismuri sau s o c o t e l e a
arătat necuviinţa preacurviei, numind-o pre ea l ă c o m i e , şi în
sfârşit îi înfricoşează cu j u d e c a t a şi răsplătirea lui D u m n e z e u şi
a d u c e aminte lor, că a c e s t e a de multe ori le-au auzit dela dânsul.
7 . Că nu ne-a chemat pre noi Dumnezeu spre necu-
râţie, ci spre sfinţenie. -
8 . Drept aceea cehce defăima, nu om defăima, ci pre
Dumnezeu, pre cel ce a dat Duhul său cel Sfânt nouă.
F i i n d c ă mai sus a zis A p o s t o l u l , c u m c ă tu cel c e p r e a c u r -
veşti, pre fratele tău nedreptăţeşti, şi c u m c ă Dumnezeu face
izbândă asupra nedreptăţei a c e s t e e a , a i c e a lăţeşte înţelegerea
a c e a s t a şi arată, c ă m ă c a r şi, necredincios de ar fi bărbatul
acela, a căruia f e m e e ar preacurvi, negreşit hristianul cela c e
_
a r face preacurvia a c e a s t a se va munci. F i i n d c ă D u m n e z e u ,
zice, te va pedepsi pre tine preacurvarule, nu p e n t r u c ă să iz-
bândiască pentru b ă r b a t u l cel n e c r e d i n c i o s al ceii c e a prea-
curvit cu tine, ci p e n t r u c ă să-şi izbândiască luişi, fiindcă e s t e
D u m n e z e u , cel c e te-a c h e m a t spre c u r ă ţ i e , de a c e a s t a tu prin
necurăţia ta ai ocărit pre D u m n e z e u , c a r e l e ţi-a d a t pre D u ­
hul cel S f â n t ) , drept a c e e a m ă c a r r o a b ă d e ar fi şi măritată
1

seşti, măcar de ar curvi cu bărbat slobod şi .fără de femee? Căci este

preacurvie deşi cel ce a curvit cu dânsa nu are femee, dar te are
pre tine bărbat. Drept a c e e a şi tu legat eşti cu f e m e e ; pentru a c e a s t a
asemenea şi păcatul tău preacurvie e s t e " (Vor. V la a c e a s t a ) .
-."*) Şi nu izbândeşte şi pedepseşte Dumnezeu n u m a i pre cei c e prea-
curvesc sau curvesc cu femeea necredincioasă, agari(ne)ncă adecă, s a u
evreică, sau cu alta careva, ci şi biserica lui Christos, cu mai mari
certări şi canoane însărcinează pe unii ca aceştia, decât pre ceilalţi
46. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VEBS. &—9,

a c e e a c u c a r e ai preacurvi, sau f e m e e a împăratului, unul şi a-

c e l a ş e s t e păcatul, fiindcă Dumnezeu unul şi aeelaş este c a r e
s'a ocărit, sau prin r o a b ă , sau prin împărăteasă, şi însuşi e s t e
c a r e l e t e va osândi, pentrucă ai spurcat p r e Duhul cel S f â n t ,
c a r e ţi l'a dat ţie prin sf. b o t e z . Şi dupre alt chip încă să
înţelegi zicerea a c e a s t a : D u m n e z e u fiindcă ne vede pre n o i - c ă
întru p ă c a t e l e cele d e a c e s t fel trupeşti, de curvie şi -d2 prea. --.- 5

-ctirvie, şi d e celelalte, mai mult î i 'defâirnâm "pre, e i , . d e c â t p r e

o a m e n i , pentru a c e a s t a pedepsindu^ne pre noi, luişi îşi izbân­
d e ş t e , căci când voirn noi să facem curvie, sau preacurvie, sau
alt o a r e c a r e trupesc p ă c a t , ne silim c a să nu n e vadă ochii
oamenilor, iar pre D u m n e z e u c a r e ne vede îl defăimăm.
9. Iar despre iubire" de fraţi nu avem trebuinţă a scrie,
vouă.
A i c e a Apostolul a c u m n u - v o r o v e s t e pentru o b ş t e a s c ă dra­
g o s t e a c e a c ă t r e toţi oamenii, ci pentru c e a c ă t r e fraţii hris-
tiani, însă dupre formă rito-ricească a l uărei (preter.misiune)-face
sfâfuirea c e a dupre a c e a s t a , zicând c ă ' n u avem trebuinţă a
scrie vouă, hristianilor, despre dragostea c e a c ă t r e fraţii voş­
tri. Ş i - o zice a c e a s t a pentru două pricini: una a d e c ă că a t â t a
de n e v o e e s t e fireşte iubirea de fraţi, încât nu are trebuinţă
nici d e o învăţătură, fiindcă lucrurile acelea, c a r e sânt prea
mari, şi fireşti, şi de nevoe, acelea' sânt şi arătate tuturor, şi
alta î n c ă , p e n t r u c ă să î n d e m n e cu forma a c e a s t a pe T e s a l o n i ­
c h e n i , mai mult spre iubire de fraţi, deştep'eându-i pre ei a
nu s e arăta mai josiţi d e c â t socotinţa c e .are P a v e l pentru
dânşii, căci ei mai înainte apucând au isprăvit fapta b u n ă a
iubirei de fraţi.
C ă înşi-vă voi de Dumnezeu învăţaţi sânteţi spre a iubi
unii pre alţii.
V e z i , o cetitorule, cu c e laudă o scrie a i c e a P a v e l ; pre
D u m n e z e u , zice, îl aveţi voi fraţii mei hristiani, învăţător al vir-
tuţei a c e s t e e a , al iubirei de fraţi. Aceasta. însă şi Isaia p r o r o ­
cind s t r i g a : « Ş i voiu p u n e pre toţi fiii tăi învăţaţi de D u m n e -

. preacurvari şi curv'ari, cari curvesc sau preacusvesc cu faţă drept slăvi-

toare, pentru sâtaniceasca spurcăciune ce au luat" unii ca aceia dela cele
necredincioase, şi dela eretice, dupre canon 51 al lui'Kitruc, şi dupre
47 răspundere a lui Valsamon, însă unii ca .aceştia nu se cuvine a se
mirui a doua oară (cu sf. mare mir adecă), precum fap. oarecari du­
hovnici neînvăţaţi de miruesc pe unii ca aoeştiea, pentrucă sf. mir se
poftoreşte la cei ce s'au lepădat o dată_de drept slăvitoarea credinţă şi
apoi iar se întorc la dânsa, iar nu şi la unii ca aceştia.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 9 — 1 1 . 4*7

zeu» (Isaia L I V , 1 3 ) ; şi I e r e m i a încă a z"s: «Nu vor învăţă fieşte-

c a r e l e pre a p r o a p e l e său, şi fieşte-carele pre fratele său, z i c â n d :
c u n o a ş t e p r e D o m n u l , că t o ţ i m ă vor c u n o a ş t e pre m i n e , dela
cel mic al lor până la cel m a r e al lor» (Ierem. X X X I , 3 4 ) ) ; 1

şi D o m n u l încă a zis: « V o r fi toţi învăţaţi de D u m n e z e u » (I-

oan V L 45)>
1 0 . Că şi o faceţi aceasta întru toţi fraţii, carii sânt
fi&u-tjQatâ Macheclonia.. •'.
Nu prost zice Apostolul că voi T e s a l o n i c h e n i i sânteţi de
Dumnezeu învăţaţi, c i - ş t i u , zice, c ă sânteţi unii ca a c e ş t i a în­
văţaţi de D u m n e z e u din faptele c e faceţi. A r a t ă I n s ă a i c e a pre
M ă c h e d o n i a , p e n t r u c ă T e s a l o n i c u l e r ă Mitropolie a M a c h e d o n i e i .
1 1 . V ă rugăm J n s ă pre voi, fraţilor, să prisosiţi mai
mult şi să vă filotimisiţi a vă linişti şi "a face ale voastre,
şi a lucră cu manile voastre, precum am poruncit vouă.
Şi cum că sânteţi iubitori de fraţi, zice, prea" b i n e o ştiu;
iar acum vă rog, şi să prisosiţi, a d e c ă să adăugiţi î n c ă la iu­
birea de fraţi, şi la_ milostenie, şi mai mult să vă î n d e m n a ţ i la
a c e a s t a . D e c i ori aicea fă s t a r e , şi c e t e ş t e dela alt î n c e p u t a-
c e a s t a , «a viLlinişti şi a face ale v o a s t r e » ; sau zicerea, « c e vă fi­
lotimisiţi», u n e ş t e - o c u z i c e r e a : «să vă liniştiţi şi să faceţi ale
voastre şi să l u c r a ţ i - e u m a n i l e » , a d e c ă vă rugăm, zice, fraţilor
'hristiani, să filotimisiţi spre a vă.• linişti, şi a face c e l e de t r e ­
buinţă ale v o a s t r e , şi a lucra cu manile v o a s t r e , p r e c u m am
poruncit v o u ă ) . D i n cuvântul a c e s t a însă arată dumnezeescul
2

- )- De D u m n e z e u .învăţaţi .îi n u m e ş t e î n s ă pre ei,_ _spre a-i iubi unii

1

pre alţii, fiindcă s'au î n v ă ţ a t de Fiiul lui Dumnezeu, carele a z i s : „ P o ­

runcă n o u ă dau vouă, c a ..să v ă iubiţi unul pre~attul" (loan XIII, 3 4 ) .
•Iar de Dumnezeu" şi Părintele, unde a zis în T e s t a m e n t u l V e c h i u : „Să
iubeşti pre aproapele tău ca pre sineţi." (Levit- X I X , 1.8). Iar T e o d o r i t
zice: „Că iubire de fraţi numeşte a i c e a Pavel pre iubirea dărei de bani,
pentru care a zis c ă nu au trebuinţă T e s a l o n i c h e n i i de sfătuire, fiindcă
această virtute s'a dat lor de D u m n e z e u " .
2
) Zicerea a c e a s t a la Icumenie a ş a se tâlcueşte: S ă vă filotimisiţi
pentru ce? Intru a vă linişti şi a face trebile voastre, ca cum- ai z i c e :
nu vă ruşinaţi c ă v'aţi făcut săraci pentru Christos, ci şi filotimie s ă o
. socotiţi, aceasta, că vă liniştiţi, şi vă faceţi trebile voastre şi lucraţi cu
mâinile. Iar T e o d o r i t a ş a o t â l c u e ş t e : se întâmplă ca unii cu filotimie
(adecă pu î m b e l ş u g a r e ) , a dâ pelor nevoiaşi cele trebuincioase, iar alţii
pentru filotimia acestora, s e lerteviau de a l u c r ă ; deci potrivit pre aceia
. i-a lăudat, iar pre aceştia cele potrivite i^a sfătuit. Şi filotimie potrivit
pre lucrare o a n u m i t ; că cei ce puteau şi fără de lucrare a se hrăni
pentru fubirea de fraţi a celor de o credinţă, apoi fără de toate n e s u ­
ferind a vieţui, ci din lucrarea mâinilor chivernisindu-şi şi viaţa, c a oare
1
48. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE" TESAlOMCHENi CAP. IV, VERS. 11 -— 1 -

A p o s t o l , cum c ă a c e i a câţi sânt nelucrători, aceia sânt şi is­

coditori şi oameni t u r b u r ă t o r i ; c ă împrotiva liniştirei este tur­
b u r a r e a şi împrotiva de a-şi face trebile sale, e s t e iscodirea.
Zicând dar c ă hristianii să lucreze cu manile lor meşteşugu­
rile şi lucrări d e m â n ă , ruşinează pre a c e i a , care defăima t r u -
peştile lucrări c e l e d e mâni, şi caută numai pre cele duhov­
niceşti ; căci omul p r e c u m e s t e î n d o i t , a d e c ă suflet şi trup, a ş a
si lucrare se cuvine să aibă îndoită, trupească şi sufletească.
D e c i fiindcă voi, o lipsiţilor d e m i n t e , . carii defăimaţi .lucrările
c e l e trupeşti şi d e mâni, spuneţi dar, p o a t e a lucra, cineva
postul cu manile sale, sau culcarea p r e pământ gol, sau c e ­
tirea, sau rugăciune? Nu, cu a d e v ă r a t . D e c i dumnezeescul A -
postol aicea pentru meşteşugul şi lucrul d e m â n i cel t r u p e s c
v o r o v e ş t e , şi nu pentru lucrarea c e a duhovnicească a minţei.
I n s ă meşteşugul şi lucrare d e mâini, mai mult sânt duhovni­
c e ş t i : fiindcă meşteşugul şi r o c o d e l i a s e lucrează, pentrucă c e L
ce le l u c r e a z ă a c e s t e a să î m p ă r t ă ş i a s c ă p r e alţii cu milostenie^
a d e c ă să deâ fraţilor celor săraci, iar milostenia, p r e lângă a-
c e s t ă c ă este faptă b u n ă t r u p e a s c ă , e s t e î n c ă şi duhovnicească
faptă bună, c â una c e s e n a ş t e din d r a g o s t e a c e a dupre d u h ;
însă. fiindcă T e s a l o n i c h e n i i erau săraci, căci au fost răpit averiţe
lor înşişi compatrioţii lor Iudeii cei necredincioşi, nu ayeau~de-
uhde să deâ săracilor, pentru a c e a s t a A p o s t o l u l îi îndatoreşte
pre ei. să lucreze, p e n t r u c ă să miluiască p f e cei lipsiţi; iar
dacă acestora p o r u n c e ş t e s ă lucreze, c ă r o r a li se răpise averile:
pentru Christos, cu mult mai mult p o r u n c e ş t e să lucreze c e l o r ­
lalţi hristiani, cari nu au pătimit a c e a s t a .
12. Câ să umblaţi cu bun chip către cei din afară, şi
să nu aveţi trebuinţă de nimica.
A d e c ă pentru a c e a s t a s e cuvine a lucra, zice, meşteşug, o
hristianilor, şi din m e ş t e ş u g să vă adunaţi c e l e de nevoe vouă,
pentrucă să nu umblaţi cu chip necuviincios, şi s ă vă arătaţi
fără rânduială şi priimitori d e sminteală c ă t r e cei din afară şi
necredincioşi, c e r â n d milostenii dela alţii. Ş i frumos nume a
pus Apostolul, fiindcă în l o c d e «a rtu sminti», a pus «a nu

care filotimie traducea iubire de l u c r a r e ; încât din cuvintele acestea ale

dumnezeescului Pavel î n c h e e T e o d o r i t c u m c ă s e cuvine- a lucră lucru
de mâini şi meşteşuguri, nu numai săracii şi cei ce nu au înlesnirea
vieţuirei, ci şi bogaţii, şi cei ce au chipul chivernisirei vieţei,"pentrucă
lucrarea de mâini frământă pre trup şi îl întăreşte, adună mintea, li­
nişteşte simţurile ş i strânge pre om.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI. CAP. IV, VERS, 1 3 . . 49

umbla fără c u v i i n ţ ă » ) . A zis însă aşa p e n t r u c ă să nu-i înfrun-

1

teze p r e dânşii; căci d a c ă credincioşii hristiani se s m i n t e s c când

văd vre un om s ă n ă t o s şi puternic de a lucră, c e r â n d milos­
tenie (că pentru a c e a s t a pre unii ca a c e ş t i a îi numesc hristo-
neguţători, a d e c ă câ n e g o a ţ â numele lui Christos, p e n t r u c ă să
adune b a n i ) , cu mult mai vârtos se s m i n t e s c de a c e a s t a n e a ­
murile cele n e c r e d i n c i o a s e .
13. Nu voim a nu şti voi, fraţilor, despre cei ce a u ' a -
dormit;
A i c e a p o r n e ş t e dumnezeescul A p o s t o l cuvântul cel d e s p r e
înviere; căci m ă c a r c â şi mai înainte a fost vorbit T e s a l o n i ­
chenilor d e s p r e a c e a s t a , acum însă a r a t ă şl d e s c o p e r e lor o
noimă tainică d e s p r e înviere, sau căci şi Tesalonichenii t o a t ă
cunoştinţa despre înviere p ştiau, însă se tânguiau mai mult de
c â t se cuvine, a d e c ă de cei adormiţi şi răposaţi fraţi ai lor,
pentru a c e a s t a acum Apostolul îndreptează greşala a c e a s t a ; c ă
de vreme ce multe lucruri, când nu le ştim, ne întristează, iar
după c e l e . aflăm, n e slobozim de întristarea lor, pentru a-
c e a s t a , zice P a v e l , c ă nu voesc a nu şti voi, o fraţilor; şi nu
a zis pentru cei c e au murit, ci pentru cei c e au adormit,
pentrucă- să arate, că şi dela însuşi numele a c e s t a , ce-1 d o b â n ­
desc cei c e au adormit întru Christos, arată c ă au să se s c o a l e ;
căci fireşte cel c e d o a r m e , aceia are să se s c o a l e .
Ca să nu yâ întristaţi, ca şi ceialâlţi ce n'au nădejde.
• A c e i a se cuvine a se întrista, zice, şi a se tângui cu c o v â r ­
şire a d e c ă , pentru morţii lor, cari nu au n ă d e j d e ; ce n ă d e j d e ?
A d e c ă de învierea morţilor celor ce. se plâng d e dânşii, a d e c ă
necredincioşii''şi păgânii, dar nu voi hristianii cari aveţi n ă ­
dejde cum c â .aveţi să vă sculaţi cu nestricăciune şi cu s l a v ă ) . 2

S ă auzim dar n o i hristianii cuvintele a c e s t e a ale A p o s t o l u l u i ;

pentrucă plângând pre fraţii noştri, c e au adormit întru C h r i - .
stos, dupre H r i s o s t o m , cu amar, iai dupre T e o d o r i t , fără m ă ­
s u r ă ) , ne facem asernenea cu păgânii şi cu cei necredincioşi,
3

- .) Pentru aceasta şi T e o d o r i t zice a ş a : „Că a nu umbla fără cuviinţă,

1

zice adecă, a nu vieţui întru nelucrare, de a n u câştigă cele de trebu­

inţă din lucrare, ci a alege viaţa cerşitorească şi a aştepta milostenie
dela ceialâlţi. - . •
2
) î n s e m n e a z ă , că la z i c e r e a . a c e a s t a a Apostolului se cuvine a se în-
ţelege-din afară a ş a , - ş i se întristează-adeeă: „Ca s ă "nu.Vă întristaţi aşa,
precum se întristează şi ceilalţi cari nu au n ă d e j d e " ; adecă, să nu vă
întristaţi atâta mult şi cu covârşire, precum se întristează mult şi cu c o - "
vârşire "cei.ce nu au nădejde. ... u .
8
) Pentru a c e a s t a şi T e o d o r i t unit z i c e : nu desăvârşit opreşte întris-

Tom. III. 4*
50. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TESALONICHENI CAP.'IV, VERS. 13.

cari nu au nădejde de înviere. D a r c e ; o fericite P a v l e ? P e n - ;

tru a c e a s t a nu voeşti a nu şti d e s p r e c e i c e a u adormit T e -

tarea, ci pre c e a fără de m ă s u r ă o leapădă şi cu nădejdea înyierei mân-*

gâe, Iar cum că hristianii nu se cuvine a plânge cu amar, şi a se în­
trista fără măsură, pentru rudeniile lor ceie ce a u adormit, la multe
părţi dovedeşte aceasta- şi o porunceşte "rifcq'rtîl 'bisericei cel aurit, ş i - c u ­
vinte întregi despre aceasta scrie; ci şi iii vorcava a patra la c e a către
Evrei, opreşte la, multă vreme d e l a ' b i s e r i c a lui Chrţsîos,. c a :pre; Hişte
idoto'slujitorJ,..pre bărbaţii aceia ale cărora fenieile le-aii ţfiurit, s a u pre,fe­
meile acelea care plâng pre bărbaţii cei ce au murit, chemând bocitoare
pentrucă să bociască pre morţii lor, a s e m e n e a şi pre,'femeile acelea b o ­
citoare le afuriseşte (adecă le opreşte' delii biserică)' de vor cu|tezâ a
merge, zicând: „De va năimi cineva pre bocitoarele acestea,... îa multă
vreme îl voiu opri pre el dela biserică, pa pre un idjloslujitor, c ă dacă
Pavel pre -lacomul de averi îl numeşte idoloslujitor, cu mult mai vârtos
pre _cela,.ce traduce asupra celui credincios, obiceiurile idoloslujitorilpr?...
Şi pre ticăloasele acelea prin voi le oprim, nici o dată la ducerile ere-
dicioşilor morţi a nu se băgă, ca nu - cu adevărat să le siţim pre ele
a - ş i boci răutăţile l o r " . Şi pentruce, o Cristiane, să plângi eu amar şi
s ă te tângueşti preste măsură, pentru ppi adormiţi? Nu auzi cum c â n t ă
biserică lui Dumnezeu laude şi mulţămiri, lui D u m n e z e u pentru moartea
celor adormiţi? Iar cele ce se cântă ce .alta sânt, fără numai s e m n e de
bucurie şi de veselie? Nu vezi cum aprindem făclii luminoase, şi c u a -
c e s t e a petrecem pre cei ce au adormit din lumea aceasta, ca pre nişte
nejvo.itori şi ostaşi? Iară făcliile' ce altă însemnează, decât bucurie şi ve^
selie. pre care o dobândim, pentrucă Dumnezeu a slobozit pre fraţii noştri
cei 'Ce au adormit, din osteneleie vieţei acesteea şi îi odihneşte în viaţa
a c e e a ce va s ă fie? Aşa Q hotărăşte aceasta loan cel cu limba aurită,
z i c â n d : „Că spune-mi ce vor făcliile celş strălucite? Au n u c a pre nişte
nevoitori îi petrecem pre aceştia? Şi ce cântările? Au nu slăvim pre Dum­
nezeu şi-i mulţămim, că diaciia a. î n c u n u n a t pre cel ce s'a duş, că l'a
izbăvit de ostenele, că l'a s c o s din robie Şi'I are lângă sine? Au nu" pentru
a c e a s t a sânt laudele? Au nu pentru aceasta sânt cântările, de p s a l m i " ?
Acestea-toate sânt de. cei ce se bucură, c ă zice: „De s e - b u c u r ă cineva,
să c â n t e " (loan V, 13. In voroava a patra către Evrei).
. Ş i aiurea acestaşi loan tâlcueşte mai curat ce însemnează cele ce le
facem la cei adormiţi; că zice aşa, în c u v â n t u l . cel ce'l face despre cei
ce plâng cu amar de cei săvârşiţi, iar cuvintele lui acestea sânt t ă l m ă ­
cite a ş a : „Cu Psalmi şi cu laudă petrecem pre cei ce au adormit, pen­
trucă să arătăm cu aceasta mutţămirea ce facem Stăpânului Christos
pentru moartea lor. Şi giulgiuri noui şi c u haine ÎI îmbrăcăm, pentrucă
s ă arătăm cu acestea, îmbrăcămintea cea nouă a nestricăciunei ce au
să o ia cei ce au răposat; untdelemn turnăm preste ei, crezând că a-
• c e a s t a se va face lor merinde şi ajutor spre viaţa de acolo, cu tămăeri
şi cu făclii luminoase îi întovărăşim, însemnând cu ele că s'au izbăvit
de întunerecul şi de putoarea vieţei acesteea şi s'au dus către lumină
1

c e a adevărată şi către b u n a mireazmă cea pururea vecuitoare; către ră­

sărituri mormântul lor şi trupul lor Se închipuim, arătând cu aceasta în­
f i e r e a ce au s ă o d o b â n d i a s c ă " .
 E P I S T : Î N T Â I A C Ă T R E T E S A L O N I C H E N I C A P . IV, V E R S . 13. 51

salonichenii, numai pentru a nu se întrista? Ş i cum nu zici mai

b i n e , că nu voeşti a nu şti, pentru a nu s e osândi în m u n c ă ,

Zice încă şi dumnezeeescul Dionisie Ariopaghitul, c u m c ă hristianul

cei ce este cu adevărat, când vine moartea nu se întristează, ci se b u ­
cură şi se veseleşte că a a j u n s la sfârşitul nevoinţelor vieţei acesteea,
şi multă îndulcire de suflet intră în calea invierei cei.i'ce va s ă fie; iar"
.casnicii, şi rudeniile cele ale u n u i a c a acestuia'-' adormit, se bucură.'şi-,
fericesc pre *;ei adormit c ă . a - a j u n s , j a sfârşitul biruinţei, şi m u l ţ ă m e s c
l u i - D u m n e z e u pricinuitorului biruinţei a c e s t e e a , . r u g â n d u - i şi ei să-i în-
vredniciască a ajunge la un a s e m e n e a sfârşit, apoi ridicând pre cel a-
dormit îl aduc la arhiereu, ca acela s ă - i deâ cununile biruinţei,~iar ar­
hiereul vesel şi cu bucurie priimeşte pre cel adormit, şi săvârşeşte pen­
tru dânsul cele obicinuite şt legiuite (despre b i s e r i c e a s c a ierarhie cap. VII).
Vâzut-aţi, fraţii mei, ce rânduială. săvârşeşte biserica lui Christos, la
cei ce au adormit întru Christos? Auzit-aţi cum se cuvine adevăratul
hris.tian să priimiascâ moarte, şi rudele lui cu ce chip se cuvine a se
purtă ta adormirea lui? Deci la o sfântă rânduială ca aceasta, vă rog
spuneţi-mi: încap plângeri mai mult şi lacrimi amare şi tânguiri preste
m ă s u r a ? Negreşit'acestea s â n t cu totul nevrednice de o sfinţit-cuviineioasă
rânduială c a aceasta a hristianilor, şi de credinţa celor ce n ă d â j d u e s c
înviere. Adauge însă şi aceasta la această suptînsemnare, cum că r ă ­
măşiţele hristianilor (adecă trupul cel mort) nu se cuvine a se îngropa
înlăuntru în biserică sfinţită,-precum zice l o a n al Kiprului şi V a l s a m o n ,
la întrebarea 3 8 : . căci dacă c a n o n u l _ L X X I I I al icumenicului s o b o r al
şeaselea porunceşte a "TiirTămâheâ s ă doarmă ctneva nici în c a t i h u m e -
nîle bisericilor vii fiind, însă, cu.:, mult mai vârtos nu se cuvine morţii
a r ă m â n e a în biserică, cei plini .de putoare şi de putrejune? Iar cum
că arhiereii-şi toţi preoţii şi norodnicii se cuvine a sărută pre cel a-
dormit, mărturiseşte a n u m e a ş a dumnezeescul Dionisie Ariopaghitul: „ S ă -
vârşidu-se î n s ă aceasta, ierarhul însuşi i! sărută pre cel adormit, şi
diaciia toţi cel ce sânt de f a ţ â j - . c ă - d u l c e este şi cinstit tuturor celor d u ­
1

pre. chipul lui Dumnezeu, cel ce s'-a săvârşit dupre .dumnezeeasca v i a ţ ă "
(Cap. VIII, dupre bisericeasca Ierarhie). Pentru a c e a s t a obiceiul ce u r ­
mează în oare-cari locuri, de nu" sărută preoţii pre cei ce au adormit,
cei ce au s ă slujiascâ liturghie este iudaicesc şi strein de hristiani, şi
dupre urmare cei ce păzesc obiceiul a c e s t a , dupre a c e a s t a fac evreeşte,
căci obiceiu al Evreilor a fost d e - a socoti necurat de a se atinge de
trup mort, dar nu al hristianilor-; unii ca aceştia dar îndrepteze-se, iar
de nu, Să s e cerceteze de către duhovniceştii părinţi, şi de sfinţii arhi­
erei. Aşişderea se cuvine a se certă şi muerile acelea- şi bărbaţii, cari
merg. asupra mormânturilor morţilor lor şi p l â n g ; a s e m e n e a şi cei ce
nu vor să meargă pentrucă s ă asculte liturghia şi ceealaltă s l u j b ă a b i ­
sericei aceiea, unde se îngroapă vre o rudenie, a lor.
I n s ă şi aceasta adăugim în a c e a s t ă suptînsemnare, că precum hristi­
1

anii nu se cuvine a plânge cu amar şi a se tângui, fără mânie şi mai

'.'•mult decât se cuvine pentru rudele lor cele moarte, precum zic aicea,
atât dumnezeescul Apostol, cât şi tâlcuitorii dumnezeescului Apostol, Hri­
sostom şi Teodorit, aşa şi aceştiaşi hristiani dinprotivă nu se cuvine a
r ă m â n e a fără compătimire şi fără mâhnire şi fără simţire la morţile
52. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 13.

ci p e n t r u a nu se întrista? A ş a n e r ă s p u n d e : eu le zic să nu
se întristeze pentru cei adormiţi, p e n t r u c ă întristarea a c e a s t a
( c o v â r ş i t o a r e a d e c ă ) , pricinueşte lor o s â n d ă de m u n c ă .

rudeniilor lor, fiindcă aceasta este însuşire a hiarelor şi a . c e l o r n e s i m - ,

ţitoare, dar nu a oamenilor celor cuvântători şi Simţitori, şi precum a
plânge cu amar pre cei morţi este oprit,, a ş a şi a nu se plânge nici de
curn. d e dânşii este lipsă; iar covârşirea şi lipsa sânt de o potrivă de
rele a m â n d o u ă şt prihănite. S e cuvine-hristianii a se m â h n i şi a l a c r ă - '
m ă - m a i puţin la morţile rudelor lor, pentru trei pricini: a) pentrucă
m o a r t e a nu este lucru şi lucrare a lui .Dumnezeu, să nu fie; ci fapta
şi l u c r a r e a diavolului şi a păcatului; nici este ispravă firească, ci afară
de f i r e : „Că Dumnezeu, zice S o l o m o n , moarte nu a f ă c u t " (Inţelep.. L
13). Şi iarăşi z i c e : „Dumnezeu a zidit pre om spre nestricăciiine, iar
prin p i z m a diavolului moartea a intrat în l u m e " (Inţelep. TI, 2 3 ) . Fiind
dar că cel ce moare, se lipseşte de lumina vieţei, care este lucrare a
lui D u m n e z e u , pentru aceasta şi Sirah porunceşte să'l plângem, pre a -
cesta, z i c â n d : „Plânge pentru morţi, că le-a lipsit l u m i n a " (Sir. X X I I , 9 ) .
b) Şi m a i chiar pricina pentru care hristianii se cuvine a se m â h n i
puţin pentru moartea rudelor este, pentrucă ei ca nişte oameni au "pă­
cătuit, iar păcatul desparte pre .suflet de D u m n e z e u şi pentru a c e a s t a
este vrednic de -mâhnire şi de lacrimi şi cu cât mai mult viaţa celor ce
au murit a fost rea, cu atâta mai mult s e cuvine şi mâhniciune mai
multă a se face pentru ei; şi mai ales de nu au apucat ei mai înainte
a se p o c ă i , mărturisindu~se şi împărtăşindu-se cu dumnezeeştile t a i n e ;
că la unii ca aceştia se potriveşte ceea ce a zis S i r a h : „Fiiule, varsă
lacrimi pentru cel mort-, căci ca unul ce pătimeşte rău a început plân­
g e r e a . . . . Amărăşte plângere şi înferbintează trupul.... adă-ţi aminte de
j u d e c a t a lui că a ş a precum şi a ta, mie eri şi ţie a s t ă z i " (Sir. X X X V I I I ,
6 ) ; că se îmblânzeşte Dumnezeu către cei morţi pentru întristare şi l a ­
crimile ce se varsă pentru păcatele lor de către cei vii. c) Iarăşi c e a
mai de pre urmă pentrucă dobitoacele cele necuvântătoare fireşte se
m â h n e s c , multe încă şi lăcrămează, c â n d se despart de- ceealaltă,-e-ii
cât m a i vârtos s e cuvine măsurat a se mâhni oamenii cei cuvântători,
pentru despărţirea rudeniilor lor celor ce au murit? Că a zis oare carele
dintre părinţi: „Am văzut eu şi viu lăcrămând, despărţindu-se oare când.
de s o ţ i a s a " .
A c e s t e a î n s ă ce le zicem, le-a adeverit Domnul, lăcrămând pehtru.',moar-
tea lui Lazăr, pentrucă să deâ pildă n o u ă şi a legiui: nici a fi noi fără
compătimire şi cu totul nemâhniţi pentru moartea rudelor .noastre, nici
iarăşi ş ă fim iubitori de întristare şt mult plângători pentru dânşii, A -
deveriază însă şi Marele Vasilie a ş a z i c â n d : „Domnul pretutindenea slă­
b i c i u n e a noastră trecând'o cu vederea, cu oare c a r e ' măsuri şi hotare
a c u p r i n s patimile cele de nevoe, de necompâtimire şi de s ă l b ă t i c i u n e a
c e a c a de hiară ferindu-ne, iar iubirea de întristare şi multă plângere
c a pre o faptă nemorală l e p ă d â n d u - o ; pentru aceasta l ă c r ă m â n d pentru
prieteni, însuşi a arătat pre împărtăşirea omenirei, şi pre hoi de c o v â r ­
şirea c e a pentru a m â n d o u ă n e - a slobozit, nici cu totul a ne s l ă b ă n o g i
către patimi, nici fără simţire a fi de cele mâhnicioase, d â n d u - n e v o e " . . .
Ş i i a r ă ş i : „Aşa şi lacrima Domnului, nu este legiuire spre a plânge, ci
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONrCHENI CAP. IV, VERS. 14. 53

14. C â de credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi

Dumnezeu pre cei adormiţi cu Iisus îi va aduce împre­
ună cu el.
P r e c u m a sculat D u m n e z e u , zice, p r e D o m n u l Iisus c e l c e
t r u p e ş t e a pătimit şi a murit, a ş a şi p r e noi n e v a scula. V e z i
însă, o c e ţ i t o r i u l e , cum la D o m n u l , a d e c ă , fiindcă acum s'a
făcut învierea lui, p e n t r u a c e a s t a cu îndrăznială z i c e A p o s t o ­
lul c ă a m u r i t ; iar ia noi, fiindcă î n v i e r e a n o a s t r ă î n c ă nu s ' a
făcut, pentru a c e a s t a zice p r e c e i adormiţi, p e n t r u c ă să a r a t e
cu n u m e l e a c e s t a al a d o r m î r e i , c u m c ă au şi să se s c o a l e şi
au să î n v i e z e : « C ă au d o a r c e l c e d o a r m e , zice D â v i d , nu va
a d a u g e a se scula?» (Psalm X L , 9 ) ) . Iar z i c e r e a : « P r e c e i a-
1

dormiţi prin Iisus îi va a d u c e » , dupre două chipuri s e î n ţ e l e g e :

sau c ă îi va a d u c e prin Iisus, a d e c ă c ă Iisus s e va f a c e mij­
l o c i t o r al învierei lor, şi-i va înfăţişa î n a i n t e a P ă r i n t e l u i ; sau
c ă « a d o r m i ţ i » , se u n e ş t e cu z i c e r e a : «prin I i s u s » , a d e c ă D u m ­
nezeu va a d u c e întru slavă şi în î m p ă r ă ţ i a sa p r e c e i c e au
a d o r m i t prin Iisus, a d e c ă pre hristianii c e i c r e d i n c i o ş i şi drepţi
fiindcă drepţii hristiani, pre C h r i s t o s avându-1 locuind în inima

m ă s u r ă prea bine închipuită puind, şi c a n o n scumpătorit, dupre care se

cuvine cu respect" şi-cu b u n ă cuviinţă întru hotarele firei r ă m â n â n d , a
osebi pre c e a întristătoare. Deci nici femeilor nici bărbaţilor li se dă voe
iubirea de întristare şi m u k a lăcrămare, ci încât s'ar răcori de cele
mâhnicioase a slobozi puţine lacrimi, şi aceasta cu linişte şi fără glas
şi suspinuri, nici rupându-şi hainele, s a u ţărână a a r u n c ă asupră-şi,
nici- altceva din cele ca acestea, ce fac cei ce tac necuviinţă, prostii, pen­
tru cele o m e n e ş t i " (Cuvinte despre mulţămire). Deci la morţile cele proaste
ale hristianilor, a ş a se cuvine măsurat a ne mâhni şi a lăcrima, iar la
morţile~sfinţilor n i c r c u m s e cuvine a ne mâhni; ci mai ales a ne b u c u r a
dcrhovniceşte şi a-i prăzhui, rflindcă acei sfinţi-'sânt vederat biruitori ai
păcatului, celui ce este vrednic de întristare ş i - d e multe lacrimi, şi m o a r -
- tea sfinţilor este vederată pricinuire a adevăratei vieţi (Vezi şi suptîn-
samnarea canonului, L X X X 1 I I al sinodului 6 în canonicul nostru).
*) Şi in-ţefepiul Fotie î'âcă. însuşi aceasta o zice: „Pentruce eând v o -
roveşte Pavel pentru Christos, pre moartea lui moarte o numeşte, iar
când pentru .sfârşitul nostru, adormire o numeşte, şi n u moarte? C ă î n -
"tru acelaş cuvânt de trei ori pomenind de sfârşitul oamenilor, nici o
-dată îl zice me-etr-te, ci adormire, c a durerea să o m â n g â e ; c ă unde s'a
făcut învierea^" cutezând sfârşitul îl n u m e ş t e moarte, iar unde î n c ă ră­
m â n e întru" "r.ădej de, î! numeşte adormire, prin a c e a s t a m â h g â i n d u - n e
pre noi c u - n u m i r e a atormirei, şi b u n e nădejdi d â n d u - n e n o u ă , c ă cela
ce doarme n e g r e ş i t - s e - v a sculă, fiindcă şi moartea nimic alta este decâl
sornn de îndelungată v r e m e " (Amfiloh. întreb. 1 8 7 ) . A c e s t e a ş i le zice ş:
dumnezeescul Hrisostom, la zicerea aceasta a Apostolului, pre care a-
n u m e le-a luat Fotie.
54. E P I S T . ÎNTÂIA C Ă T R E TESALONICHENI C A P , rfi, VERS. 14—15.

lor, şi prin dar adorm şi m o r prin Iisus. D e c i d e s p r e învierea

c e a în p a r t e voroveşte a i c e a P a v e l , a d e c ă d e s p r e învierea c e a
c u slavă a credincioşilor pre c e e a c e s e va face împreună c u
D o m n u l : a d e c ă despre învierea drepţilor, celor c e s'au săvâr­
şit întru credinţă şi î n d a r ; c ă pre a c e ş t i a îi v a a d u c e D u m ­
nezeii î m p r e u n ă cu însuşi Iisus, a d e c ă diri' t o a t e p ă r ţ i l e lumei-
îi v a , răpi cu nouri împreună c u D o m n u i D e s p r e ' învierea -cea
în p a r t e , zic, c ă v o r o v e ş t e aicea Pavel, despre\' C a r e nu ştiau
T e s a l o n i c h e n i i , şi nu de c e a o b ş t e a s c ă , a tuturor* oamenilor,
r

căci d e s p r e a c e a s t a ştiau. D e c i voeşte a c u m A p o s t o l u l s ă mân^

g â e p r e hristiani dovedind lor, cum c ă învierea 'credincioşilor.-
are s ă se facă cu cinste şi c u slavă multă, şi din a c e a s t a s ă - i
î n d u p l e c e a nu se intristâ pentru cei adormiţi. Căci toţi oa­
menii şi credincioşii şi necredincioşii c u a d e v ă r a t Iau s ă s e în-
vieze, însă. nu toţi a u s ă învieze c u slavă s t c u cinste, ci sin­
guri cei Credincioşi a d e c ă c e i c e credinţa o au întovărăşită
cu faptele c e l e . b u n e , p r e c u m am zice,'-drepţju :

1 5 . G ă a c e a s t a g r ă i m v o u ă c u c u v â r f u l Domnului.
F i i n d c ă v r e a Apostolul s ă spue un lucru de mirare, pentru
" a c e a s t a îl face vrednic d e crezare prin cuvântul Domnului. Şi
z i c e : «Nu vouă zic, ,o hristianilor, dela sine-mi a c e a s t a , ce voiu
să zic, e i o am aflat dela D o m n u l nostru I i s u s ChristOs, fiind­
c ă Insuflatul de D u m n e z e u Pavel atât cuvântul a c e s t a , T a a-
uzit a e v e a . şi fără mijlocire chiar dela învăţătorul s ă u . Christos,
prin d e s c o p e r i r e a d e c ă şi prin dumnezeească însuflare, c â t şi
pre a c e l a ce l'a zis: «Mai fericit e s t e a dâ, d e c â t a luâ», p r e ­
cum s e zice la F a p t e ( F a p t e X X , .15), Iar celelalte cuvinte c e
le. z i c e a Pavel, le zicea a d e c ă prin luminarea: S f . Duh, însă nu
şi a n u m e , c e înseşi zicerile a c e l e a ale S f . D u h ) . 1

*) Că zic sfinţii teologhi, că precum poate cineva a trimite scrisoare

la "altul dupre două chipuri: sau să zică scriitorului şi înseşi, cuvintele
care v r e a să le scrie, sau numai noima să o spue şi s ă lase pre scri­
itor s ă alcătuiască scrisoarea a c e e a , cu grasul şi cuvintele salej a ş a şi
Sf. D u h ; sau toate cuvintele dumnezeeştilor Scripturi le-a dictăluit, atât
ale ceîi vechi cât şi cele ale ceii noui, &' c ă r e e a . parte este şi epistolia
a c e a s t a a dumnezeescului Pavel, precum mărturiseşte a c e a s t a purtătorul
de Dumnezeu" Ignatie, Iustin, Climent Alekandrianul, Orighen, Atinoghen,
Avgustin şi dumnezeescul Hrisostom. S a u mai puternice şi mai întărite
.cuvinte., ale Scripturilor, precum zic Dionisie Alexandrianul şi dumneze­
e s c u l I e r o n i m şi Teofilact aceasta": „Iar cuvintele cele istoriceşti şi cari
sânt altfel ale Scripturilor, s'au' scris adecă c u p c r u n c a şi cu l u m i n a r e a
Sf. D u h , î n s ă cu însuşi haractirul acelor ce le-au s c r i s ; î n s ă de vreme
ce o s e b i r e a care este între a m â n d o u ă aceste d o u ă socotinţe, este puţină
şi foarte m i c ă ; că a m â n d o u ă socotinţele cugetează că părţile cble mai
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 1 5 . 55

Că noi cei vii, cari vom fi rămaşi întru venirea,Dom­

nului, nu vom' întrece pre cei adormiţi.
C e e a c e zice Mar. P a v e l în E p i s t o l i a c e a întâia c ă t r e C o -
rinteni, a d e c ă «întru o cirtâ, în clipeala ochiului» (I C o r . X V ,
-,5.1.),) însăşi a c e a s t a cu alte cuvinte o zice şi a i c e a ; c ă d e v r e - .
.„rne c e "se p ă r e a a fi cu g r e u şi mai presus de h o t a r e l e firei,
-â• -se.scvAţ. «îorţii,' c e i c u mult mai înainte putreziţi şi s t r i c a ţ i ,
pentru a c e a s t a zice P a v e l c u m - c ă c e i c e încă vor fi vii a t u n ­
cea- nu vor î n t r e c e întru înviere pre cei c e c u mult mai î n a ­
inte muriţi şi putreziţi morţi, a d e c ă nu-i vor î n t r e c e întru a s e
s c h i m b ă ş i - a se face n e s t r i c a ţ i ) c e i a t u n c e a vfi, mai înainte
1

d e c â t cei de demult numiţi, nu, "ci î n t o c m a i a m â n d o u ă părţile,

I n t r u a c e a clipeală s e v o r face nestricaţi, p e n t r u c ă p r e c u m e s t e
.lui D u m n e z e u lesne a face nestricaţi p r e cei încă vii, şi cari
•'sânt. întregi, aşa î n t o c m a i e s t e lesne lui a f a c e nestricaţi, întru
.'•aceeaşi clipeală, şi pre cei cu mult mai înainte morţi şi între
c e l e patru stihii topiţi. Zicând î n s ă P a v e l «noi cei vii», nu" o
^înţelege a c e a s t a pentru s i n e ş i ^ f i i n d c ă el nu u r m a a fi în viaţa
aceaştai p â n ă la învierea c e a de o b ş t e ) , ci o zice p e n t r u c e i ­
lalţi hristiani c e vor s ă se afle a t u n c e a vii; "că pentru a c e a s t a
- a adaus şi z i c e r e a : «cei rămaşi întru venirea D o m n u l u i » , c ă
în faţa sa arată Apostolul pre l i r i s t i a n i r c e l c e s e vor afla a-
. t u n c e a ; iar fericitul M e t o d i e , în cuvântul cel despre înviere, vii
'. a d e c ă ' î n ţ e l e g e pre suflete,j l a t . adormiţi pre t r u p u r i ' ; . a c e s t e a
, învăţând, c u m că sufletele c e l e vii -au v o r - î n t r e c e p e trupurile
lor c e l e cu mult mai î n a i n t e ' s t r i c a t e , fiindcă mai întâiu trupu­
rile se vOr scula, c a să le d o b â n d i a s c ă s u f l e t e l e ) , c a r e suflete,
2

. de căpitenie ale Scripturilor s'au î n s u f l a F d e _către "Sf. Duh . ş i s'au dictă-

luit, Pentrucă Duhul cel S f â n t faţă fiind şi sălăşluit întru dumnezeeştii
, scriitori, nu i-a lăsat pre ei a se rătăci;~pentru -aceasta dar şi toate cele
ce sânt întru dumnezeeştile Scripturi şi dupre urmare şi cele ce sânt în
Epistoliile acestea ale Apostolului Pavel, sânt graiuri ale lui D u m n e z e u ,
de D u m n e z e u insuflate, şi D u m n e z e u este a d e v ă r a t " (Rom. III, 4 ) . De
aceasta şi Apostolul Pavel pre fieşte-care Scriptură p n u m e ş t e de D u m -
. nezeu insuflată z i c â n d : „ T o a t ă Scriptura de D u m n e z e u Insuflată e s t e "
(II T i m o t e i Iii, 16). Vezi î n s ă şi mai" pre l a r g " s u p t î n s e m n a r e a c a n o n u l u i
L X X - X V al sfinţilor Apostoli în canonicul nostru..
., ^ î n s e m n e a z ă , că dupre înţeleptul. Ghenadie şi s c h i m b a r e a şi nestri-
" c â c i u n e a a celor vii de atuficeâ, îndoită v a s ă s e f a c ă a celor drepţi L

adecă în viaţa veşnică, iar a celor păcătoşi în m u n c a vecinică (Cuvânt

manuscris despre a d o u a venire).
2
) Zicerea „mai î n t â i u " , aicea se cuvine s ă o înţelegem dupre r â n d u ­
ială, ş i nu dupre vreme, căci dupre Ghenadie al Constantinopolei cei
de mai sus: „împreună şi trupurile cele mai înainte murite s e vor sculă,
56. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 1 6 .

z i c e , r ă m â n şi se află până la venirea D o m n u l u i , c ă c i sânt nemuri­

t o a r e . V e z i şi talcuirea stihului 5 1 şi 5 2 al c a p . X V al ceii întâia,
către Corinteni.
1 6 . C ă însuşi Domnui întru poruncă şi întru glasul A r ­
hanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu se v a p o ­
g o n din cer.
Nu fiti necredincioşi, z i c e hristianilor* la a c e a s t a c e v ă ' z i c .
v

' p e n t r u c â şi însuşi D o m n u l "o va porunci uctrasta: şi cum o v a

p o r u n c i ? Cu glasul Arhanghelului )' al! celui c e stă asupra an-
1

ghelilor c e l o r mai josiţi, zicând l o r : « G a t a faceţi pre t o ţ i » , a-

d e c ă gătiţi pre toţi morţii « c ă faţă e s t e J u d e c ă t o r u l » , a d e c ă
p e n t r u c ă a ajuns J u d e c ă t o r u l . Ş i multe vor fi trâmbiţile, dar
întru t r â m b i ţ a c e a mai de p r e urmă se va pogorî J u d e c ă t o r u l .
A c e a s t a însă o zice Apostolul şi întru c e a întâia către Corin­
t e n i : « T o ţ i nu vom a d o r m i a d e c ă , toţi însă ne vom s c h i m b a
întru o eirtâ, în clipeala ochiului, în t r â m b i ţ a c e a mai d e pre
urmă, c ă v a t r â m b i ţ ă şi morţii se v o r s c u l a nestricaţi, şi noi
n e vom s c h i m b a » (I C o r . X V , 5 1 ) ; căci precum Dumnezeu
P ă r i n t e l e când s'a pogorît în m u n t e l e Sinai, şi a v e a anghel slu­
j i t o r şi t r â m b i ţ ă , a ş a şi F i i u l , c a un î m p ă r a t şi D u m n e z e u va
a v e a întru a d o u a venire şi p o g o r î r e a sa, angheli slujindu-i
şi t r â m b i ţ ă . S a u şi aşa s e î n ţ e l e g e , că porunca lui D u m n e z e u
a d e c ă v a face p r e p ă m â n t să d e â afară trupurile morţilor s c h i m -
b a t e întru n e s t r i c ă c i u n e . Iar glasul Arhanghelului va lucra prin -
alţi A n g h e l i slujitori, a s e a d u n ă la un loc toţi morţii c e i c c

şi î m p r e u n ă într'însele s u f l e t e l e - s e v o r sălăşlui, şi cei vii (tot împpeună.

îndatăşi) întru trupurile l o r . v o r luă s c h i m b a r e " (Cuv. despre a doua ve=
nire). Şi iarăşi: „Morţii s e vor s c u l ă c u puterea dumriezeescului glas,
întru o' cirtă, şi î m p r e u n ă cu glasul ce se va face,~şi cu învierea lor
î n c â t zic, glasul îi va învia pre e.i şi înviind vor auzi g l a s u l " ( T i j ) .
l
) G h e o r g h i e Coresie şi G h e o r g h e Singhelul şi mulţi alţii vor, c ă - A r ­
h a n g h e l u l acesta s ă fie începătorul Mihail, şi a c e a s t a o adeverează dela
prorocul Daniil, c ă Arhanghelul Gavriil cel ce grăia lui D a n M zice a ş a
către d â n s u l : „Şi în vremea a c e e a se v a sculă începătorul Mihail cel
mare cel ce stă asupra fiiilor norodului tău, şi dupre urmare mai a d a ­
u g e z i c â n d : „şi mulţi (în loc de toţi) din cei ce dorm în ţărâna p ă m â n ­
tului se vor s c u l ă , aceştia spre viaţa vecinică, şi aceştia spre o c a r ă , şi-
. spre .ruşinare v e c i n i c ă " (Daniil X I I , 1). Dar carele va fi glasul. A r h a n ­
ghelului Mihail? Fericitul Hrisostom ni'l arată că va f i ' g l a s u l acela ce
l'a zis D o m n u l în E v a n g h e l i e : „Iar la miezul nopţei strigare s'a f ă c u t :
iată mirele vine, eşiţi întru întimpinarea l u i " (Mat. X X V , -5).—Aceasta o
zice şi T e o d o r i t . Iar Chirii al Ierusalimului zice a ş a : Arhanghelul va
strigă şi va zice t u t u r o r : sculaţi-vă spre întimpinarea Domnului (în'C'a-
tih. X V ) .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI C A P . IV, V E R S . 16. 57

s e află în t o a t e părţile, pământului, după c e ş e v o r scula din

m o r m â n t u r i ) . A d a u g e însă înţeleptul T e o d o r i t : «Iar d a c ă în
1

m u n t e l e S i n a i o m ă s u r a t ă r ă s u n a r e f ă c â n d u - s e p e n t r u cei de
faţă, nu a - s u f e r i t n o r o d u l c o v â r ş i r e a t e m e r e i , c i au zis c ă t r e
Mar. Moisi: g r ă e ş t e tu c ă t r e noi, şi nu g r ă i a s c ă D u m n e z e u c ă ­
t r e noi, c a s ă nu murim» ( E ş i r e X X , 1 9 ) . C i n e va suferi g l a ­
sul c e l c e va fi a t u n c e a ?
S i cei morţi întru Christos se vor scula întâiu.
Morţii, zice, c e l întru C h r i s t o s , a d e c ă credincioşii şi .drepţii
hristiani, s e v o r scula mai î n t ' i u , c ă d e v r e m e c e au s ă s e
r ă p i a s c ă d e nouri şi să s e înnalţe la înnâlţime p e n t r u e a s ă m e a r g ă
spre î n t i m p i n a r e a împăratului C h r i s t o s , c a r e l e va s ă vie cu p u ­
tere, şi cu slavă multă, pentru a c e a s t a a c e ş t i a s e vor scula mai
întâiu^ i a r n e c r e d i n c i o ş i i şi păcătoşii în u r m ă s e v o r s c u l a ; fi­
indcă ticăloşii a c e ş t i a nu au să s e r ă p i a s c ă d e nouri, nici au
să m e a r g ă întru î n t i m p i n a r e a înfricoşatului J u d e c ă t o r , ci au s ă
rămâe jos, aşteptând venirea Judecătorului ). 2

1
) A doua tâlcuire aceasta apostaleştei ziceri este mai'potrivită şi u -
nită cu cuvintele Evangheliei, fiindcă prin glas, a d e c ă prin p o r u n c a F i - '
iului l u i Dumnezeu, au s ă se scoale morţii, precum singur zice: „ C ă va
veni ciasul întru carele toţi cei c e , sânt în mormânturi vor auzi glasul
lui ş i - v o r merge cei ce au făcut cele b u n e j n t r u învierea vieţei, iar cei
ce aiL l u c r a t cele rele, întru învierea j u d e c a t e i " (loan X V , 2 8 ) : Iar cum
că ş l . p r i n trâmbiţele .Angh'eliîor se V o r a d u n ă într'un loc cei ce prin
glasul, lui Christos se vor sculă, şi a c e a s t a . o _ a zis D o m n u l : „Şi va tri­
mite pre Anghelii săi c u mare glas de trâmbiţă, şi vor adună pre cei
aleşi_din câte patru vânturile dela marginile ceriului, p â n ă la marginile
l o r " (Mat. X X I V , 3 1 ) . î n s e m n e a z ă însă, c ă înţeleptul Fotie şi Icumenie,
trâmbiţă au înţeles cu chip schimbător, pre puterile angheliceşti, c ă pre­
cum J r â m b i ţ a nimic al s ă u are, ci ceea ce"ar însuflâ "într'însa trâmba-
cTul; -aşa şi trâmbiţile "lui Dumnezeu nimica având a loruşi cutează a
. glăsui, ci ceea c e stăpânul-cel de obşte" şi F ă c ă t o r u l a toate ar porunci
lor, prin Arhanghelul. Alţi ~parinţî î n s ă vor, că vor r ă s u n a atuncea şi
trâmbiţi. î n s e m n e a z ă î n s ă însuflarea, şi însuflarea trâmbiţelor, pre întâia
însuflare _a lui Dumnezeu c e a de' viaţă dătătoare, precum zice d u m n e ­
zeescul Grigorie Palan:a (în Duminica lăsatului de c a r n e ) : c ă precum
prin.însuflarea a c e e a Ăiiarn.s.'a făcut viu, aşa. şi prin suflarea angheli-
ceştilor trâmbiţe, s e v e r face. vii strănepoţii lui Adam cei morţi măcar
că învioşarea a c e a s t a ' a morţilor, are s ă o lucreze chiar glasul lui D u m ­
nezeu" şi p o r u n c a , "precum mai-înainte am zis.
2
) Teodorit î n s £ zice, c ă . rnoxţi întru Christos zice aicea Apostolul nu
numai pre hristianii cei c e a u crezut în Evanghelie, ci şi pre cei ce au
crezut în L e g e a V e c h e , şi drepţii" cei ce" au strălucit înainte de L e g e şi
s'au săvârşit întru credinţă lui Christos cel ce era să vie; de aceasta
şi pentru aceştia zicea în c e a către E v r e i : „Şi aceştia toţi mărturisindu-
se prin credinţă nu au luat făgăduinţa, Dumnezeu pentru noi ceva maţ
fi8. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI C A P , I V , VERS. 1 7 .

1 7 . Apoi noi cei vii, cei ce vom fi rămaşi, împreună •

cu aceştia ne vom răpi în nouri, spre întimpinarea Dom­
nului, în văzduh, şi aşa totdeuna împreună, cu Domnul
.vom fi.
M ă c a r d e ş i morţii, rwir întâiu. se v o r ,scula, d a r î n s ă şi..noi •
z i c e , cei vii ( a d e c ă hristianii c e i drepţi cari ş e v o i a f l a atun­
c e a v i i ; c ă în f a ţ a -sa pre a c e i a îi a r a t ă - P a v e l , p r e r i u r n mai s u s
a z i s ) , măcar, z i c , că cei morţi se vor. Scula, mai întâiu, dar
1

î n s ă şi hristianii cei c e se vor afla a t u n c e a vii, adecă/cei d r e p ţ i -

şi vrednici, î n d a t ă ' s c h i m b â n d u - s e , a s e m e n e a cu cei c e s ' a u
sculat din morţi au s ă s e răpiască şi ei î n nouri şi să m e a r g ă .
s p r e întimpinarea Domnului în v ă z i u h , c ă precum Christos, •
după c e s ' a sculat din morţi, s'a înnălţat la ceri ii ri- cu, n o u r i : « C â
nouri, zice, i a u luat pre el dela ochii l o r » ( F a p t . - L ' 9 ) , cu un -
chip ca a c e s t a şi hristianii cei c e au vieţait dupre Christos, n u
a u numai să s e ridice, ci ş i s e vor înnălţâ încă,- c i şi cu a'celaş
c a r , a d e c ă cu aceiaşi nouri, cu care s'a înnălţat şi Christos.
D a r s ' a r nedumeri cineva că d a c ă Christos a r e s ă se p o g o a r e
jos,- p e n t r u care' p r i c i n ă - r ă p e ş t e pre hristianii cei drepţi în s u s ?
Zicem l a a c e a s t a , că .pentru cinste ..şi pentru slavă îi înnalţă,
căci,, p r e c u m când un împărat va s ă intre în vre o c e t a t e , câţi —
s â n t cinstiţi şi slăviţi merg şi întimpină pre împăratul mai îna­
inte, iar c â ţ i s â n t o s â n d i ţ i , nu es afară, ci . a ş t e a p t ă î n ă u n t r u
pe împăratul pentrucă să j u d e c e , a ş a v a fi şi a t u n c e a , şi drepţii
cu a d e v ă r a t s e vor răpi-în nouri, şi vor m e r g e cu îndrăzneală
s p r e întimpinarea Domnului. Şi după j u d e c a t ă a u s ă .rămâe
pururea uniţi c u împăratul Christos (care unirea a c e a s t a e s t e
capul tuturor bunătăţilor), împreună împărăţind şi împreună
S l â v i n d u - s e cu el u r ' v e c ! ) , iar p ă c ă t o ş i i şi h r i s t i a n i i de" vor fi,
2

b a n mai înainte văzând, ca s ă nu se săvârşiaşcă fără de. n o i " (Evr. X I ,

3 9 ) . Şi în c e a către Corinteni scria zicând: „începătura C h r i s t o s , ' a p o i
cei ai lui Christos (adecă cei ai lui înainte de lege şi în lege şt după •
lege, c a r e s'au îndreptat în credinţa lui Christos) întru venirea Lui, apoi"
sfârşitul" (I Cor X V , 2 3 ) .
*) De a c e a s t a . a zis înţeleptul Ghenadie: „ î m p r e u n a s e numără î n s u ş i '
pre sineşi Pavel cu cei vii, adecă către cei pururea vii, p â n ă ca v r e -
mile sfârşitului a toate făcând cuvântul acesta şi tuturor vorovidu-le, ca
cum ar-fi. de faţă" (Tij.).
'-) D e a c e a s t a Ariopag. Dionisie, ucenicul dumnezeescului Pavel, t â l - -
cuind zicerea a c e a s t a a dascălului s ă u : „Pururea î m p r e u n ă cu Domnul
vom rl", zice; a ş a : „Şi atuncea când ne vom face aestricaţi şi nemuri­
tori şi v o m ajunge la starea cea dupre chipul lui Cviristos, şi la fericire,
pururea î m p r e u n ă cu Domnul, dupre cuvântul a c e s t a vom fi: de dum-
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 1 7 . f)9

rămân însă ticăloşii j o s ruşinaţi şi fără îndrăzneală, şi după c e

se v o r j u d e c a , au s ă se d u c ă în munca c e a v e ş n i c ă ) . 1

nezeiasca arătare a lui c e a văzută întru preacuratele teorii umplându-ne

cu strălucire prea luminoasă pre noi cuprinzându-ne, c a pre ucenici întru
'•'orea dui'miezejasca schimbare la faţă- aceea, iar de gânditoârea dare de
l u m i n ă -a^s.a, întru nepătirnire, şi cu nematerialnică minte împărtăşindu-ne .
şi' de •uttîrea c e a mâi pre sus j s moarte, întru* necunoscutele şi fericitele .-
'vedeH ale razelor celor 'măi p r e s u s ' d e lumină, întru m a i dumnezeiasca
u r m a r e a minţilor celor c e r e ş t i " (Despre dumnezeeştile uimiri, cap. I).
*) Iar dumnezeescul Hrisostom la aceasta a d u c e şi altă asemănare,
cum c ă : „Precum un părinte, iubitor de fii, viind copii adecă, şi copiii
cei ce s â n t vrednici, cu trăsură es ca .să'l vadă şi săT sărute; iar cei
. c e ' a u greşit dintre casnici rămân înlăuntru, a ş a v a fi şi atuncea. Oare
ce tremurare va fi, c e frică celor c e vor r ă m â n e a pe p ă m â n t : „că una,
zice, s e v a răpi (adecă femee), şi alta se va lăsă, şi unul se va luâ şi
«tltul s e- v a l a s ă " (Mat. X X I V , stih 4 0 ) . Care va fi sufletul acelora, când
pre cei aleşi îi v o r vedea, iar pre sineşi lăsaţi oare nu decât toată g h e e n a
• «nai înfricoşafracestea pre ei îi vor cutremură? Deci s ă socotim acum
că a c e a s t a este de faţă c u cuvântul, căci dacă moartea năprasnică sau
•cutremurul cetăţei şi îngrozirile a ş a fac, pre sufletele Tipastre, când v e ­
dem pământul crăpând... oare c e suflet va fi u r m ă a t u n c e a ? Să ne î n ­
-

fricoşăm r o g u - m ă şi să ne temem, c a cum acum se fac a c e s t e a " (Vor. 8

la acestea către T e s a l o n i c h e n i ) . Şi iarăşi zice: „Văztfta-ţi cândva pre cei
ce îi duc la moarte? Ce fel .socotiţi a fi cu" sufletul lor- atuncea? E u pre
• mulţi arin auzit zicând: a u cei-chemaţi înapoi pentru î m p ă r ă t e a s c a iubire
de oameni, după ducerea la locul cel de moarte, cum c ă nici oamenii
vedeau pre oameni, cu totul înspăimântat fiind sufletul lor şi îngrozit
şi eşft din minte. D e c i dacă trupeasca moarte a ş a n e J n f r i c o ş e ă z ă pre noi, :

când se va înfăţişa, cea veşnică, ce vom pătimi? - { I ţ i , X X ) . ' Şi Teodorit

încă zice:.. „ Ş i . D o m n u l întru sfinţitele Evanghelii a învăţat zicând: „că
doi se vor află în pat. unul s e va luâ şi altul se va l ă s ă , D o u ă vor fi
la m o a r ă , una se v a luâ şi u n a s e va lasâ. Doi v o t "fii. îft ţarină: u n u l '
se va' luă şi altul s e va l a s â " ( L u c a XVIII"," 3 4 ) - C u patul a a r a t a L D o m -
1

nul pre cei bogaţi şi iubitori de desfătare; iar cu m o a r a a arătat pre cei
s ă r a c i ş i . p r e robi sau slugi; iar cu ţarina.a arătat viaţa c e a plugărească
şi lucrătoare de pământ, şi prin acestea n e - a a r ă t a t c ă fieşte-eare viaţă,
şi stare de viaţă are şi pre cei ce se mântuesc, şi pre cei ce se o s â n ­
d e s c i a munpi; cădi din fieşte care fel de viaţă a oamenilor, cei buni, şi
cari păzesc poruncile lui Christos a u s ă se răpiască de nouri şi s ă meargă
spre întimpinarea Domnului, adecă şi să se m â n t u i a s c ă ; iar cei răi şi
călcători poruncilor au s ă r ă m â e " j o s , adecă au s ă se m u n c i a s c ă " . __
' ' î n s e m n e a z ă însă, c ă slava a c e e a şi Darul Duhului pre care î l iau de_
aicea î n c ă sufletele sfinţilor, Darul acesta zic şi slava" dupre înviere_are.,
s ă acopere trupurile lor şi s ă le răpiască la cer, c a şi trupurile î m -
. preună cu sufletele, s ă s e odihniască şi să se bucure veşniceşte î n t r u '
împărăţia lui D u m n e z e u , precum zice Mar. M a c a r i e : „Slava c u care de
aicea s e îmbogăţesc sufletele sfinţilor, aceea va acoperi şi va î m b r ă c ă
. pre trupurile lor cele goale întru înviere, şi răpite la cer le va face.
Şi atarjcea dar cu sufletul ş i " c u trupul împreună se v o r odihni întru
60. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. IV, VERS. 1 8 .

18. Drept aceea mângâiaţi-vâ unul cu altul întru cu­

vintele acestea.
C u a c e s t e c u v i n t e , z i c e , m â n g â i a ţ i - v ă f r a ţ i i m e i h r i s t i a n i , şi
nu p l â n g e ţ i p r e r u d e l e v o a s t r e c e l e a d o r m i t e întru Christos mai
m u l t d e c â t se c u v i n e , a d e c ă c u m plâng p r e morţii lor n e c r e ­
d i n c i o ş i i ş i c a r i nu n ă d â j d u e s c î n v i e r e şi n e s t r i c ă c i u n e ş i s l a v ă
veşnică ). 1

împărăţia lui Dumnezeu veşniceşte.; că pre Ad.im zidindu-1 D u m n e z e u

aripi lui trupeşti ca paserilor nu i-a pus, fiindcă avea dupre înviere â
a dâ lui aripile Duhului, ca prin acelea" s ă se uşureze, şi să se r ă p i a s c ă
unde va voi cu adevărat Duhul. Iar aceste- gânditoare aripi s'au dat s u ­
fletelor sfinţilor de acum să 1-6 aibă care către cugetarea cea c e r e a s c ă
le î n n a i ţ ă pre ele." (Cap. II despre înnălţarea minţei). Drept aceea, dacă
de sine n u va luâ. cineva aripile acestea, nu se vă răpi în ceriuri; pen­
tru a c e a s t a zice dumnezeescul Simion Metafrastul, tălmăcind cuvintele
cele d'uhovniceşri ale Mar, Macarie, c ă ceea ce a învistierit cineva în
lăuntru a c u m , aceea va înfăţişa afară atuncea, precum rodul pomilor
iarna e s t e înlăuntrul lor, iar în vreme de vară se scoate a t a r ă , a ş a şi ;

chipul şi închipuirea Sf. Duh c e a dumnezeiască şi întru sfinţi, care din

viaţa a c e n s t a s'a închipuit în inima, lor, a c e a s t a v a face a t u n c e a şi tru­
pul lor d u p r e dumnezeiasca închipuire, luminat şi c e r e s c ; iar trupul pă­
cătoşilor ş i al celor necuraţi, cel întunecatul acoperemântul duhului celui
lumesc, c a r e a acoperit, de acum sufletul lor, şi au făcut mintea lor î n ­
tunecată ş i urîtă, .cu grozăvia patimilor şi a păcatului, acesta întunecat
a c o p e r e m â n t zic, a t u n c e a se va arătă din afară;, vai, şt trupul p ă c ă t o ­
şilor î n t u n e c a t împreună şi plin de toată r u ş i n e a " (Cap. C X L din. Filocalte).
l
) î n s e m n ă m aicea- nedumerirea a c e a s t a şi z i c e m : Pentruce Pavel s p u -
ind p e n t r u învierea, drepţilor celor ce se vor sculă spre viaţa veşnică,
nu a g r ă i t şi pentru învierea păcătoşilor celor ce se vor duce în m u n c a
veşnica? S p r e deslegarea nedumerirei a c e s t e e a răspunde înţeleptul Fotie,
şi zice, c ă pentru trei pricini nu o a vorovit a c e a s t a ; a) pentrucă s c o ­
posul Apostolului, pentru care a vorovit despre înviere, a fost ca să
m â n g â e p r e întristaţii T e s a l o n i c h e n i pentru născătorii şi rudele lor cele
adormite; de aceasta nu se c u v e n e a î m p r e u n ă cu cele veselitoare a a -
m e s t e c â ş i pre cele întristătoare; căci de ar fi zis despre învierea p ă c ă ­
toşilor şi d e s p r e ' v e ş n i c a lor m u n c ă şi o s â n d ă , mai mult i-ar_fl întristat
pre ei. b ) Pentrucă voroviâ u n o r hristiani credincioşi; şi hristianii cei
c r e d i n c i o ş i , când vieţuesc dupre stăpâneştile porunci, nu iau nici o cer­
care de m u n c ă , ci se duc întru bucurie şi veselie pururea vecuitoare,
pentru a c e a s t a nu se cuveniâ a spune celor credincioşi m u n c a p ă c ă t o ­
şilor şi a necredincioşilor şi a mesteca aducerea aminte a străinelor rele,
cu slava şi cu desfătarea cea gătită credincioşilor. Iar pentru cea a treia
şi c e a m a i -de pre u r m ă pricină nu a s p u s despre aceea, pentrucă D u m ­
nezeu î n v i e r e a a făcut'o chiar şi dupre întâiul s c o p o s şi domnitorul sfâr­
şit, p e n t r u mântuirea tuturor oamenilor, şi pentru nestricăciunea lor, şt
negrăita s l a v ă şi bucurie, şi pentru dobândirea tuturor veşnicilor b u n ă ­
tăţi, căci m u n c a Iadului o a gătit pentru diavolul şi pentru anghelii lui,
precum z i c e în Evanghelii Domnul, şi nu pentru oameni. Iar dacă oare
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. î 2. 6l

CAP. V.

1. Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, nu aveţi tre­

buinţă a se scrie vouă.
D e prisos e s t e , zice, şi nu foloseşte a şti că, o fraţilor, anii
şi vremile între c a r e are a se face sfârşitul lumei, fiindcă a-
c e a s t a nici A p o s t o l i l o r săi D o m n u l o a arătat, când apropiin-
du-se ei i a u î n t r e b a t z i c â n d : « D o a m n e , au întru a c e s t an vrei
să aşezi î m p ă r ă ţ i a lui I s r a i l » ? - C â a zis c ă t r e dânşii: «Nu e s t e
al vostru lucru»,a şti anii, sau vremile, p r e c a r e Părintele le-a
pus întru a <şa stăpânire» ( F a p t . I, 6 ) ) . Apostolul P a v e l însă
1

p o a t e că se fi învăţat a: ş,1:i şi v r e m e a sfârşitului lumei din g r a ­

iurile c e l e n e g r ă i t e c e le-a auzit în raiu.
2. Că înşi vă cu scumpătate ştiţi, câ ziua Domnului ca
un fur,-rîoapte'â aşa va veni.
Ziua Domnului vei înţelege, o cetitoriule,- şi pre o b ş t e s c u l
sfârşit a t o a t ă lumea, şi sfârşitul cel o s e b i t al fieşte-căruia, c a ­
rele e s t e m o a r t e a fieşte-căruia, fiindcă şi ziua morţei şi a c e a s t a
a s e m e n e a e s t e neştiută" cârrd vine fieşte-căruia, fiindcă a c e a s t a
e d e f o l o s . n o u ă dupre multe chipuri, a fi necunoscută ziua
morţei, precum zice" H r i s o s t o m : Mai întâiu, pentrucă de ar şti
omul ziua c e a mai de pre urmă a m o r ţ e T s a l e , s'ar s i l i a " f a c e
tot păcatul în celelalte zile ale vieţei s a i e , şi apoi la sfârşit să
se boteze"; ai doilea, că şi mulţi de ar şti că mâine, să zicem,
au să moară," ar face mulţime de răutăţi vrăşmaşilor lor, şi mai
s'ar desTStâjTri'" s â n g e l e "tor, fiind desnădăjduiţi că nu mai au

c a r P c u răutaţi!e""ît)r, aleg Iadul cel gătit, pentru diavolul, înJgcj.il b u n ă ­

tăţilor celor veşnice, aceasta—vine din proalegerea acelora cea rea. P e n ­
tru .aceasta. şHPavel, pre însuşi...firea aceasta a înviere! tâlmăcind'o, şi
scoposul pentru c a r e Dumnezeu are ş ă o facă aceasta (fiindcă nu pen­
tru muncire şi schingiuire chiar şi cu diadinsul, ci pentru răsplătire şi
dare de daruri se face învierea), pentru a c e a s t a zice şi Pavel aicea în
cuvântul cel despre înviere, munca- păcătoşilor celor ce au s ă învieze
nu o p o m e n e ş t e " .
!
) D o m n u S n c ă a z i s : ^lar despre ziua şi c i a s u i acela, nimenea ştie,
nici anghelii-cei ce sânt în. ceriu,, nici Fiiul, fără numai Părintele "-(Marcu
XIII, 32).. Oare^cari dascăli, m a l -noui -jfosă'.zic, ă Domnul fiindcă a z i s
c

c u m c ă nu ştie cineva anii şi vremile, ziua şi ciasui sfârşitului lumei însă

nu a arătat v e a c care este mai mult cuprinzător decât ciasurile şi zilele
şi decât vremile şi aniijj.pentru aceasta oareşi cari închee, cum că sfâr­
şitul a toată l u m e a are a se f a c e 4 n veacul acesta al optulea, întru carele
acum .ne aflăm; şi vezi în traducătoreasca alcătuire a lui Visarion celui
lung, la foaea două" sute patruzeci şi trei. Insă şi aceasta este neştiută.
62. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 2 — 3 .

sâ fie vii; iar acum a c e a s t a se face fiindcă o p r e ş t e pre oamehi-

dela răutăţile a c e s t e a , n ă d e j d e a vieţei a c e s t e e a . A l treilea c ă
oamenii cei iubitori de ar şti c â n d au să m o a r ă , s'ar sţricâ .
mâhnindu-se şi întristându-se. Al patrulea c ă de ar fi c u n o s ­
cut sfârşitul omului, nu ar avea drepţii a t â t a plată pentru pri­
mejdiile şi ispitele c e sufer, fiindcă . s ' a r s o c o t i c u m Că. ştiind
cum' c ă nu au să m o a r ă acum ci în urmă, după atâţia ani a d e c ă ,
p e n t r u a c e e a titţ-'-U-i j a l e d e viaţă şi d e trupul - l o r ; iar acurn,
fimd'eă e s t e n e ş t i u t sfârşitul, de vor birui primejdiile şi nu vor
muri, iar ei se dau pre sine-şi la primejdii.,şi nu s e întristează,
p e n t r u a c e a s t a se f a c e arătată virtutea lor; c e a dupre D u m n e ­
zeu. P r e c u m , "de pildă, şi acei trei tineri, p e n t r u a c e a s t a sânt
mai lăudaţi şi mai vrednici de mirare, p e n t r u c ă deşi nu ştiau
de vor birui, şi de vor stinge para-focului cuptorului, şi de vor
mai fi vii după a c e e a , însă n u s ' a u închinat chipului celui ridicat
de N a b u h o d o n o s o r ; şi a c e a s t a arătându-o ziceau c ă t r e împăra­
tul; « E s t e Dumnezeul n o s t r u ' î n ceriuri, căruia noi slujim, pu­
t e r n i c Şi ne scoate pre noi dm cuptorul focului celui c e a r d e ,
şi d i n . manile tale, împărate, a ne izbâvf-pre â o i . Şi de nu (şi de
nu va vpî a ne izbăvi pre noi -din cuptor, fie însă, cunoscut ţie),
c u n o s c u t să-ţi fie ţie î m p ă r a t e că dumnezeilor tăi. nu v o m sluji,
şi chipului p r e c a r e l'ai ridicat nu ne vom închină» (Daniil III,
1 7 ) . P e n t r u a c e s t e pricini dar mp.arte.a" vine .asupri, fieşte-cărui -
o m n e ştiută şi fără v e s t e , precum vine•JEj*rul noaptea,, precum
şi voi o T e s a l o n i c h e n i l o r , o ştiţi a c e a s t a , din cuvintele c e a zis
D o m n u l în E v a n g h e l i e : « D e ar şti stăpânul casei în c e eias vine
fnru-1, ar priveghiâ şi n u . a r lăsă să i se s p a r g ă c a s a ' l u i , ş i - v o i . d a r .
fiţi g a t a , că nu ştim în c e cia's Fiiul omului va. yerji» ( L u c a X I I , 3 9 ) .
3. Iar când zic pace şi siguranţă,J e năprasnă atundea
vine asupra lor perzătorul, precum chfeairea c e a de naş­
tere la ceea ce âre în pântece şi nu vor scăpă.
D e v r e m e c e cei c e necăjiau şi pricinuiau ispite T e s a l o n i ­
c h e n i l o r hristiani, se aflau în b u n ă norocitfe şi în stare b u n ă , p e n ­
tru a c e a s t a m â n g â e pre Tesalonichenii cei S u p ă r a ţ i P a v e l cu
c u v i n t e l e a c e s t e a zicând: să nu socotiţi, fraţii m e i , că v o r s c ă p ă
d e d u m n e z e i a s c a urgie şi de peire, necredincioşii a c e i a , cari
vă n e c ă j e s c , n u ; fiindcă v a veni peirea a s u p r a lor neştiută şi
f o a r t e o b o s i t ă , aducând împreună cu sine multe amărăciuni şi _.
n e c a z u r i ) , c a şi durerile c e l e de naştere c e a d u c multă d u -
1

) L a unii ca aceştia se potriveşte ceea ce zice Ieremia: „Pace, pace

l

şi unde este p a c e " (Ier. II, 14). Şi c e e a ce zice Iezechiil: P e n t r u c ă a

 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 3 . , 63

r e r e şi amărăciune femeei ceii î n g r e u n a t e ; d e a c e a s t a zice d e s ­

pre o parte I s a i â : «Chinuiri v o r veni asupra lor c a asupra f e ­
meei celei c e naşte» (Is. X I I I , 8 ) . Ş i d e s p r e altă parte I e r e m i a :
«Necazuri n e - a u cuprins p r e noi şi chinuiri c a p r e a c e e a c e
n a ş t e » (Ier. V I , 2 4 ) ) . - I n s ă . s ' a r nedumeri c i n e v a , c ă d a c ă Ilie
1

v i n e ) şi Arhiştratigul, cum zice aicea P a v e l c ă v a veni asupra

2

• amăgit pre"ndr-oBui meu, zicând:, p a c e , p a c e şi n u _.este p a c e " (lezecli,

Xlif, . 1 0 ) . Ş i i a r ă : „Nu sânt cei- ce p r o r o c e s c a s u p r a Ierusalimului şi cei
ce văd p a c e - l u i , şi nu este pace, zice Domnul" ( T i j . 16).
• ) Iar Teodorit zice: „ C ă pentru nevestire şi ...neştiinţă a adus P a v e l .
l

_pi!da ceii îngrecate, foarte potrivită c ă şi a c e e a ştie că este - îngrecată,

nu ş t i e ; î n s ă vremea chinurilor, a ş a şi noi, cum c ă Domnul a toate s e
Va arătă adecă o ştim; iar arătată vremea a c e e a nici ca cum n e - a m î n ­
văţat; pentru aceasta pururea trebue a aştepta ziua aceea. Ci şi- T e o f i ­
lact mai înainte însuşi o zice aceasta. ! - .
-) însemnăm aicea,, c ă de vreme ce oarecari auzind pre D o m n u l ' c ă
zice: „că Ilie a venit" (Marc. I X , 13), şi c u m c ă : „Acesta este Ilie cel
ce are. s ă v i e " (Mat. X I , i i ) , care acestea le-a zis Domnul despre loan
•' Botezătorul, a c e s t e a zic, auzindu-le ei, au socotit cum c ă Ilie nu v a veni.
Pentru aceasta hoi aicea în _scurt arătăm cele. despre aceasta, a) Mai î n ­
tâiu dumnezeiasca Scriptură mărturiseşte arătat şi curat c u m c ă va s ă
vie prorocul Ilie; c ă prorocul Malahia c a despre faţa lui Dumnezeu m ă r ­
turiseşte a c e s t e a : „Că iată eu voiu trimite v o u ă pre Ilie T e s v i t e a n u i , mai
înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi arătată, care v a a ş e z a ini­
ma tatălui către fii şi inima omului către aproapele s ă u , ca- s ă nu viu şi s ă . .
bat pământul de n ă p r a s n ă " (Malahîe IV"). b) Dumnezeeştii Părinţi î.ntr'un
. glas o mărturisesc a c e a s t a ; c ă dumnezeescul Hrisostom adecă în v o r o a v a
LVII la Matei le zice acestea a n u m e : „Sf. Scripturi două veniri ale lui C h r i ­
stos arată, şi pre aceasta ce s'a făcut :şi pre ceea ce o s ă -se" facă...- î n s ă a
ceii a doua c e va să fie. înainte mergător spun-'că Ilie va fi, ~că._al ceii
întâiu a fost loan, pre carele Christos l'a numit şi i l i e : ' N u c ă doar era
" Ilie, ci căci s l u j b a aceluia o pliniâ; că precum acela va. .fi înainte m e r -
— gător venirei a doua, a ş a şi acesta a fost al ceii î n t â i u ; c î cărturarii a-
ceştia tulburându-se de singură acea p o m e n i â către calea venirei a doua,
şi zicea: c ă de este acesta Christos, trebue ş ă apuce mai înainte Ilie; p e n ­
tru aceasta şi ucenicii zic (către Domnul adecă) c ă cărturarii zic c ă tre­
bue mai înainte a veni I l i e ; deci care este deslegarea pre care Christos
o a a d a u s ? (fum c ă Ilie adecă va veni atuncea adecă mai înainte de
a doua venire, şi acum încă a venit Ilie, pre- Ioan""ntîmindu-l a ş a ; a-
cesta a venit Ilie; i a r de vei căută pre Tesviteanui, va veni; pentru a -
cesta şi zicea, Ilie va veni şi v a face toate. Care toate? Cele ce le s p u n e
prorocul Malahia,- şl povestind zicerea din Malahia c e a de mai s u s , a-
dauge a ş a (Hrisostom adecă): „Arătând dar cum c ă mai înainte de aceea
va veni Tesviteanui Ilie, de a c e e a când v a să. fie şi j u d e c a t a , a zis a-
ceasta, şi pricina î n c ă împreună o arată a venirei s a l e ; şi care e pricina?
Ca viind să încredinţeze pre Evrei să creadă întru Christos, şi s ă nu
piară toţi de n ă p r a s n ă viind e l " . Acestea cu adevărat Hrisostom le zice.
Iar Ivirii a l A l e x a n d r i e i tâlcuind zjicerea de mai s u s a lui Malahia, zicea
-
64. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 3.

I u d e i l o r fâră de v e s t e (că a c e ş t i a mai ales erau c a r e necăjiau ş.i

supărau pre T e s a l o n i c h e n i , p r e c u m a zis mai sus P a v e l , c a p . II,

a ş a : „ D o v a d ă a blândeţei şi a suferirei de rele a lui Dumnezeu este,'

că şi p r e Ilie T e s v i t e a n u i îl va trimite mai înainte s ă străluciască n o u ă .
dupre vremi cum că iată dar soseşte D o m n u l mai înainte vestind tutu­
ror c e l o r ce sânt în toată .'lumea.... şi fiindcă sântem întru multe păcate,
mai î n a i n t e vine dupre trebuinţă d u m n e z e e s c . i ! proroc, aducând la întru
o însufleţire pre toţi cei de- pre p ă m â n t ; ca toţi î m p r e u n ă întru unirea
cea prin credinţă împreună 'aducându-ne şt din sârguinţele cele spre m â r -
şevire s m u l g a n d u - n e , alegând a. deplini bunătatea, şi a ş a să ne -mânluim
viind D o m n u l . • ?
Iar î n ţ e l e p t u l Teodorit al Chirului a c e a s t a - ş i . z i c e r e ă lui Malahie tâl-
c u i n d - o zice a ş a : eu voiu trimite v o u ă pre Ilie T e s v i t e a n u i , şi î n s e m ­
nând v r e m e a a a d a u s : mai înainte de a veni ziua D o m n u l u i c e a mare,
şi arătată, pre a venirei a doua o a n u m i t ; învaţă î n s ă cele ce va face .
Mar. Ilie viind, carele va întocmi inima tatălui către fii, şt irtinia Dmului
către a p r o a p e l e ; şi arătând s c o p o s u l , pentru care Ilie vine mai înainte,
a a d a u s : ca nu viind, s ă bat pământul de n ă p r a s n ă : căci c a nu aflân-
du-vă p r e voi,, (pre Evrei a d e c ă ) pre toţi întru necredinţă, pre toţi pre
voi să vă trimit întru nesfârşita m u n c ă . V a veni mai înainte Ilie, şi va .
spune v o u ă venirea mea, şi vă v a încredinţa, o Evreilor, .ca fără de î n - •
doială ş i stânjinire să vă uniţi cu cei ce dintre neamuri au crezut- î n '
mine, ş i s ă facă pre biserica m e a u n a . Câ părinţi pre Evrei îi n u m e ş t e ,
ca pre cei mai înainte chemaţi; iar fiii pre n e a m u r i c a pre cei în urma
a c e s t o r a mântuiţi". Şi sfinţitul Teofilact al Bulgariei, afară de cele ce zice
la talcuirea Âpostoleştei zicerei acesteea, zice şi la talcuirea Evangheliei lui •••
Matei C a p . X V I I zicând ( D o m n u l ) c ă Ilie va. veni, arată că î n c ă nu a
venit; v a veni î n s ă înainte mergător al venirei a doua, şi va a ş e z ă c ă ­
tre credinţa lui Christos pre toţi Evreii cei ce se vor află ascultători,
ca pre nişte căzuţi a ş e z â n d u i în părinteasca soartă. Şi întru talcuirea
T

. E v a n g h e l i e i lui Marcu Cap. I X la aceastaşi pricină: „Ilie mai înainte

viind v a aşeză toate, iar a c e a s t a ce zice (Christos adecă) acest fel este:
Ilie T e s v i t e a n u i când va veni, va face p a c e nesupuşilor Evrei, şi va c ă u t ă . - ;
să-i a d u c ă pre ei la Gredinţă". Şi după puţine iarăşi z i c e : „că Ilie le va '
întocmi toate, şt atuncea nu va mai fi vre un E v r e u ne supus, ci toţi
vor c r e d e întru propoveduire, câţi vor ascultă de Ilie. î m p r e u n ă mărtu-"
riseşc î n s ă la a c e a s t ă s o c o t e a l ă şi Sf. Efrem, şi Ipolit, şi alţi Părinţi. Iar
a treia pricină şi c e a mai de pre urmă, este c ă toată biserica lui Chri­
stos de obşte slăveşte, cum că prorocul Ilie va veni înaintea venirei a
doua a l u i Christos, pentru a c e a s t a şi la pomenirea acestuia cea din fieşte- .
•Care a n , o zice aceasta la multe părţi ale T r o p a r e l o r lui celor cântătoare.
Jar c u m că aşezarea tuturor î n c ă nu s'a făcut, precum a c e a s t a o a r e -
cart cu greşală o au zis, ci are s ă se facă întru sfârşitul a toată lumea, •
o a adeverit şi D o m n u l cu adevărat, zicând cele de mai s u s : „Ilie v a
veni şt v a aşeză toate, o adeverează î n s ă şi vârfelnieul Petru, zicând d e s ­
pre Mântuitorul C h r i s t o s " : „Pre carele trebue a-1 priimi Ceriul p â n ă la
vremile aşezărei tuturor, precum a grăit D u m n e z e u prin gura sfinţilor
prorocilqr săi din v e a c " (Fapt. III, 2 1 ) . Ci şi T e o l o g u l Grigorie zice în
cuvântul al doilea despre T e o l o g h i e , cum că toate întru toţi va fi D u m -
 EPTST. ÎNTÂIA CĂTftE TESALONICHENI C A P ^ V , V E R S . ^ ~ ^ ^ n m m ^

stih 1 4 ) şi asupra neamurilor celor n e c r e d i n c i o ş i ? R ă s p u n d e m

la a c e a s t a c u m c ă semn al sfârşitului a t o a t ă lumea va h> A n ­
tihrist şi Ilie, nu însă şi al venirei lui Christos, p e n t r u c ă a c e a s t a
va fi fără d e v e s t e şi neştiută, căci şi f e m e e a c e a îngreunată
ştie cu adevărat c ă a r e s ă n a s c ă , iar c â n d şi în c e zi îi v o r
veni durerile c e l e d e n a ş t e r e , nu ştie, pentru a c e a s t a multe
femei nasc, în ş e a p t e luni fiind, şi multe i n o p t luni, şi altele
umblând în cale, fără a şti mai înainte c e v a . D e c i precum f e ­
meile c e l e îngreunate, în v r e m e c e j o a c ă sau r â d , de năprasnă
e a p u c ă durerile naşterei c e l e nesuferite şi se smulg d e d u ­
rerile pânteeelui, î n t r ' a c e s t . chip şi sufletele o a m e n i l o r a c e l o r a ,
c a r e când s e desfâtează sau b e n c h e t u e s c , d e năprasnă s e v o r
rupe d e dureri şi de> frică c â n d va veni înfricoşata ziua a c e e a
a j u d e c a t e i , şi nu vor s c ă p a ' ) .
4. I a r voi,-fraţilor, nu sânteţi î n t r u î n t u n e r e c , c a z i u a
să vă apuce pre voi " c a un f u r .
V o i , zice, o fraţii mei hristiani, nu aveţi viaţă î n t u n e c a t ă şi
fapte n e c u r a t e p e n t r u c ă s ă vă t e m e ţ i , c ă a r e s ă vă afle ziiia
a c e e a c a un furi'.Dar c e ? A u nu va v e n i . fără ştire şi asupra
acelora m o a r t e a , m ă c a r deşi nu sânt întunecaţi şi necuraţi ? A ş a
m o a r t e a fără sare-şi de năprasnă v a veni şi asupra a c e s t o r a ,
d a r însă nu le va prierai.il v r e o întristare; c ă c i c e l o r c e s â n t
deştepţi şi s e află întru lumină, deşi intră furii în casa l o r ,
însă nu p o t a-i vătăma,; iar pre aceia cari dOrm, c â n d intră
tâlharul în c a s a " lor, p r e a c e i a , zic, cu lesnire îi d e s b r a c ă t â l h a ­
rul şi s e duce.. •

nezeu, în vreme» âşezărei; şi purtătorul de D u m n e z e u Maxim şi sf. Gri­

gorie al NisieîTaşezarea >zicr că se_va face la sfârşitul lumei, şi sfinţ. T e ­
ofilact mai s u s .
*) Şi pildele încă ce l e - a adus D o m n u l pre n ă p r a s n ă şi neştiinţa z i ­
lei a c e e a o arată, precum zice T e o d o r i t : „ C ă precum în zilele lui N o e ,
aşa v a fi şi venirea Fiiului. omului, c ă precum eră în zilele acelea mai
"înainte de potop, m â n c â n d şi -bând, î n s u r â n d u - s e şi măritându-se, p â n ă
în ziua în care a intrat Noe în corabie, şi n u ştiau p â n ă a venit potopul
•şi i-a luat pre toţi; a ş a - v a f i şi venirea Fiiului o m u l u i " (Mat. X X I V , 3 7 ) .
Şi iarăşi: „Luaţi aminte "de sinevă, nu cândva să se îngreuze inimile
voastre cu benchetuiri şi cu beţii, şi cu griji lumeşti, şi fără de veste
•să vie a s u p r ă - v ă : z i u a a c e e a ; căci c a o c u r s ă v a veni preste toţi cei c e
-şed pre faţa a tot pământului" ( L u c a X X I I , 3 4 ) . Iar fiindcă ziua D o m ­
nului se zice şi moartea fieşte-căruia, precum mai s u s a tâlcuit sfinţi­
tul Teofilact, pentru aceasta şi pildele acestea, atât c e a a Apostolului
despre femeea îngreunată, cât şi c e a a Domnului, s e potrivesc şi la n e
ştiinţa şi n ă p r a s n a morţei.

Tom, III. 5.
66. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 5—7.

5 . C ă toţi voi fii ai luminei sânteţi şi fii ai zilei. ';

P r e c u m se n u m e s c fii ai gheenei, cei c e fac fapte vrednice
de g h e e n a , precum a zis Domnul către F a r i s e i : «Vai vouă c ă r ­
turarilor şi fariseilor făţarnici, cari încungiuraţi m a r e a şi uscatul
ca să faceţi un prozelit ( a d e c ă un lipaci), şt c â n d s e face îl fa­
ceţi pre el fiu%l g h e e n e i - m a i îndoit d e c â t voi.»- (Mat. XXUI,--i§).j-
a^errîeViea pjrecum s e n u m e s c fii ai nesupunerei, cei nesupuşi şi
TSeaSfi$lt'ăt0ri: « P e h t t u c a r e vine urgia lui D u m n e z e u - p r e s t e fiii
nesupunerei» (Eres. V , 6 ) Col. III, 6 ) ; aşa se numesc şi fii ai. lu­
minei şi ai zilei cei ee fac faptele luminei şi ale zilei, a d e c ă
faptele c e l e . b u n e , şi c a r e întrebuinţează virtuţile ). , 1
..
Nu s â n t e m ai n o p ţ e i , nici ai î n t u n e r e c u l u L
A d e c ă noi hristianii, fii ai luminei fiind SĂ ai zilei^ a d e c ă ai
cunoştinţei de Dumnezeu şi ai virtuţer, nu 'sântem fii ai nop­
ţei şi ai întunerecului, a d e c ă ai rătăcirei şi ai păcatului: că pro-
tivnice desăvârşit sânt întru dânsele l u m i n a . cu întunerecul, şi
ziua c u n o a p t e a , şi nici o dată pot a se uni.
6. D e c i . d a r s ă n u d o r m i m c a şi c e i l â i f i , ci s ă p r i v e g h e m
şi s ă f i m d e ş t e p ţ i .
A d e c ă noi hristianii dar să nu n e j e n e v i r n despre virtute şi
d e s p r e faptele cele b u n e , ci să priveghem şi să fim trezi, a d e c ă
feine s ă luăm aminte de noi î n ş i n e ; că înrirj.dere şi c r e ş t e r e a
p r i v e g h e r e i e s t e a ş t e p t a r e a şi luarea, amirr^e; c ă c i e s t e cu p u ­
tinţă c i n e v a a priveghiâ a d e c ă , îrisă a n U . f i deştepţi şi a. nu.
luâ. a m i n t e , ci a'şi lăsa mintea să alerge încoaci şi,încolo s p r e
c e l e z a d a r n i c e ; şi c a cum ar z i c e . P a v e l : fraţii m e i -hristiani, fap­
t e l e c e l e b u n e să le facem cu tresvire şi eu luare ""aminte.
7. Câ cei ce dorm, n o a p t e a d o r m , şi cei Ce" s e î m b a t ă ,
n o a p t e a se î m b a t ă ; iar n o i ai zilei fiind,, s ă fim trezi.
A i c i n u m e ş t e P a v e l dormind pre cei c e se află întru p ă c a t e ,
fiindcă aceştia sânt nemişcaţi şi nelucrători întru virtute, şi t o a t e
faptele lor le fac c a cuhî nălucindu-se şi visând; căci unele c a
a c e s t e a sânt t o a t e lucrările vieţei a c e s t e e a , a d e c ă nălucite şi
n e i p o s t a t n i c e , şi nici cu un chip osebindi"j-se de visuri. Ci şi
b e ţ i e n u m e ş t e aici A p o s t o l u l nu numai pe c e e a c e se face de
multul vin, ci şi pre b e ţ i a c a r e s e , pricinueşte din toate" pati-

- ) T e o d o r i t î n s ă zice: „Că* de vreme ce mai s C s a zîs~Pavel pentru «;

1

venirea lui Christos cum că nu ştim vremea ei, ştim î n s ă cum ca n e ­

greşit a r e s a fie, pentru aceasta cu pildă aici, î n t u n e r e c adecă numeşte
pre • neştiinţa venirei, iar ziua, pre cunoştinţa venirei. . ~V
 EPHT. ÎNTÂIA C\TRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 7 — 8 . 67 •

mile şi p ă c a t e l e ; p e n t r u c ă a c e a s t a î n t y n e c â pre m i n t e a c e a s t ă -
p â n i t o a r e şi pre desluşire, şi face pre om să iasă afară din dreptul
cuvânt cel dupre fire. D e s p r e b e ţ i a a c e a s t a . d a r a zis I s a i a : « V a i
c e l o r c e se î m b a t ă fără d e vin» (Isaia, 2 8 . I ) ) . D e c i voi hri- _
1

stianii, zice, nu s e cuvine a fi a c e s t - f e l dormind de lenevire şi

:

a vă îmbăta de patimi, fiindcă voi nu sânteţi ai întunerecului şi

ai n o p ţ e i c i ai luminei şi ai zilei, prih a doua n a ş t e r e c e a de ziuă
r

a "sf. î î o ţ e z î ) , şi a luminatei lucrări poruncilor I u i D u m n e z e u .

;

8 . -îmbrăcâridu-vă c u .-şeaua credinţei şi a dragostei. -.

Nu e destul, zice, numai a priveghiâ hristianul şi a luâ a-
minte, c i - s e cuvine a fi şi î n t r a r m a t ; căci d e va fi hristianul
d e ş t e p t şi luător a m i n t e , dar nu v a a v e a a r m e , de g r a b ă îl vor
omori pre el tâlharii demoni şi patimile, zicând însă P a v e l zeaua,
a d e c ă c ă m a ş a pea de fer, a credinţei şi a dragostei, î n s e m ­
nează cu a c e a s t a d o g m e l e credinţei şi viaţa c e a î m b u n ă t ă ţ i t ă .
Şi a c e a s t a e s t e a fi d e ş t e p t hristianul şi a luâ a m i n t e dupre
a d e v ă r . Insă nu se cuvine: a a v e a hristianul prost şi cum s'ar
întâmpla^ credinţa a c e a s t a şi d r a g o s t e , Ci se cuvine a le a v e a
•-•şi a le mută p r e c u m ostaşul p o a r t ă zeaua pre peptul sâu;~căci
a c e a s t a nici o sabie sau altă a r m ă p o a t e a o p ă t r u n d e , ci s e
află e a asupra peptului c a un zid de c e t a t e , şi o p r e ş t e p r e lo­
viturile vrăşmaşilor cele din afară, şi nu lasă a intra în trupul
şi în inima hristianului, pre nici una din s ă g e ţ i l e c e l e î n f o c a t e
ale diavolului şi ale patimilor.
Ş i coif pre nădejdea mântuitei. \
P r e c u m coiful ( a d e c ă învălitorul capului c e l de fer) păzeşte
cu d e a d i n s u l p r e p a r t e a omului c e a m a i , de c ă p e t e n i e , a d e c ă
capul) acoperindu-1 şi n e l ă s â n d să'l l o v e a s c ă vre o a r m ă - a vrăş-

l
) Vezi şi la s u p t î n s e m n a r e a ' z i c e r e i : S ă nu v ă îmbătaţi de vin ( E f e -
seni V , 18) de câte feluri este î m b ă t a r e . • -
3
) Pentru aceasta şi teologul Grigorie plăsmuire-de. zi, şi protivnic-ă
ceii de noapte numeşte pre sf. B o t e z z i c â n d : „Şi iarăşi trei naşteri zic
cuvântul n o u ă , pre c e a trupească, pre c e a din botez, pre c e a din înviere,
dintre acestea u n a adecă este din noapte şi r o a b ă şi pătimaşă, iar alta
de zi şi slobodă şi deslegătoare de patimi" ( C u v â n t - l a botez), care tâl-
euin4u-l.e înţeleptul Nichita zice a ş a : C e a din trupuri a d e c ă este de n o a p ­
t e a ; că : chiar -vremea î m p r e u n ă r e L n u n ţ e i n o a p t e a este, a d e c ă pentru mai
cu respect a vorovi, şi r o a b ă fiindcă patima o s t ă p â n e ş t e ; c ă din iubire
de îndulcire este nunta. Iar c e a din botez, deşi s e n u m e ş t e de către D a -
vid: „Că ziua, zice, s e vor p l ă s m u i ; pentrucă mai de multe ori botezul
ziua se săvârşeşte, s a u pentru curăţia şi strălucirea cea din botez, şi a-
c e a s t a este nu numai s l o b o d ă de patimi, ci şi pierzătoare a patimilor".
68. E P I S T . Î N T Â I A C Â T R E T E S A L O N I C H E N I C A P , V , VERS. S—10

m a ş i l o r ; aşa şi n ă d e j d e a păzeşte p r e m i n t e a hristianilor, c a r e

e s t e p u t e r e a sufletului c e a mai de c ă p e t e n i e şi se face lui
m â n t u i t o a r e , nelăsând a intră într'însul vre un c u g e t de îndo­
ială şi r â u . Vezi însă, o cetitorule, c ă şi aici p o r u n c e ş t e A p o s t .
P a v e l , s ă d o b â n d i a s c ă hristianii a c e s t e t r e i : c r e d i n ţ a , n ă d e j d e a şi
d r a g o s t e a , precum şi Corintenilor scria z i c â n d : «Iar acum r ă m â n e
c r e d i n ţ a , n ă d e j d e a şi d r a g o s t e a , a c e s t e trei» (l-ia C o r . XÎÎI 1 3 ) .
9. C ă nu ne-a pus pre noi Dumnezeu spre urgie, ci spre
ocrotire de mângâere, prin Domnul nostru iisus Christos,
10. Celui ce a murit pentru noi; ca, ori de priveghem,
ori de dormim, împreună cu el să vieţuim.
P e n t r u a c e a s t a se cuvine, zice, noi hristianii să fim înarmaţi
cu c r e d i n ţ a , cu n ă d e j d e a şi d r a g o s t e a , p e n t r u c ă nu ne-a pus,
a d e c ă n u n e - â rânduit pre noi hristianii D u m n e z e u pentru ca
să c â ş t i g ă m urgia şi osândirea lui, ci pentru ca să ne o c r o t i a s c ă
pre noi, a d e c ă pentru ca se ne strângă lângă sineşi şi să n e
m â n t u i a s c ă , pentrucă a dat pre fiul său spre m o a r t e pentru mân­
tuirea n o a s t r ă . D e c i pentru a c e a s t a şi noi datori s â n t e m în pri­
mejdiile c e le c e r c ă m , să nădăjduim cum c â avem să luăm pen­
tru d â n s e l e mari bunătăţi dela D u m n e z e u ; c ă c i , d a c ă am crezut
c ă D u m n e z e u nu a cruţat p r e Unul n ă s c u t Fiiul său pentru dra­
g o s t e a n o a s t r ă , d e urmare e s t e a şi nădăjdui noi, cum că cu mult
mai v â r t o s D u m n e z e u ne va şi slobozi de primejdiile şi de n e ­
cazurile ce p ă t i m i m ; şi p r e lângă a c e s t e a de urmare e s t e sâ
privim l a pilda Fiiului lui D u m n e z e u şi sâ'l iubim pre el şi pre
fraţii noştrii. . (

Căci pentru a c e a s t a , zice, a murit Christos, ca noi hristianii.

ucenicii lui, să vieţuim î m p r e u n ă cu C h r i s t o s , ori deştepţi de
v o m fi, a d e c ă ori de am fi vii şi n e - a m află a t u n c e a când va
veni D o m n u l , sau d o r m i n d , a d e c ă de n e v o m afla morţi mai
înainte d e venirea Domnului, dupre T e o d o r i t , p r e c u m şi aiurea
aceasta^ P a v e l scrlâ z i c â n d : « D e c i ori d e s â n t e m , ori de v o m
muri, ai Domnului s â n t e m » ( R o m a n i X I V , 8 ) . C ă mai sus somn a
înţeles A p o s t o l u l p r e lenevire, iar priveghere pre luarea a m i n t e ;
iar aici, somn n u m e ş t e p r e m o a r t e , iar p r i v e g h e r e , pre viaţă.
D e c i î n ţ e l e g e r e c e o zice e s t e d e a c e s t - f e l : «Nu v ă t e m e ţ i , fra­
ţilor, d e trupeştile primejdii şi de m o r ţ i ; p e n t r u c ă chiar şi de
v o m m u r i pentru Christos, iarăşi a v e m să vieţuim împreună cu
C h r i s t o s , p e n t r u c ă şi C h r i s t o s c a r e l e n e - a iubit atâta mult, în
c â t şi a murit p e n t r u d r a g o s t e a n o a s t r ă , şi a c e a s t a , zic, viază,
şi p r e n o i are să n e învieze.
 EPIST. ÎNTÂIAJ2ATEE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 11 — 1 2 . 69

11. Pentru aceea mângâiaţi unii pre alţii, şi zidiţi unul

pre altul, precum şi faceţi.
Vezi, iubitule, c e scrie aicea M a r . A p o s t o l ?" D e c i p e n t r u c e
tu fratele meu hristîane, ori d e c e rânduială şi t r e a p t ă eşti,
p e n t r u c e pui de pricină şi zici c ă eu nu sânt dascăl, şi p e n ­
tru a c e a s t a nu sânt d a t o r a zidi şi a sfătui p r e fratele meu cele
spre mântuirea s a ? auzi? zidiţi, zice d u m n e z e e s c u l P a v e l , şi î n ­
dreptaţi unul p r e altul dintre v o i ; fiindcă singuri învăţătorii n u
sânt destui pentru împuţinare, spre a sfătui şi a î n d r e p t ă p r e
toţi hristianii, ci e s t e t r e b u i n ţ ă fieştecarele hristian să sfătu­
i a s c ă şi să î n d e m n e p r e fratele său, c u s m e r e n i e , şi cu dra­
g o s t e , la c e l e folositoare şi m â n t u i t o a r e ) . 1

12. Şi vă rugăm pre voi fraţilor, să cunoaşteţi pre

cei ce ostenesc întru voi.
F i i n d c ă mai s u s - a zis dumnezeescul A p o s t o l , zidiţi unul p r e
altul, pentru a nu s o c o t i T a s a l o n i c h e n i i c ă i-a suit p r e ei
la vrednicia învăţătorului, şi din a c e a s t a să s e m â n d r i a s c ă a-
şupra învăţătorilor, pentru a c e a s t a acum zice, c â deşt v'am
îndemnat, fraţii'!mei, s i zidiţi şi să sfătuiţi c e l e folositoare unul
pre altul, însă. iară vă r o g să cinstiţi p r e învăţătorii v o ş t r i ; fi­
indcă învăţătorii şi propoveduitorii cuvântului lui D u m n e z e u su­
fer multe osr.enele7Ţj6Titni învăţătura liristianilor, p r e c a r e o s ­
t e n e l e le va uşura puţin "ceva c i n s t e a şi o c r o t i r e a c a r e voi o
veţi aduce l o r ) . 2

Şi pre proistoşii voştri întru Domnul, şi pre cei ce vă

sfâtuesc,. •
P e n t r u c ă dacă v o i ' hristianii, cinstiţi şi ocrotiţi p r e proistoşii

1
) Iar cum c ă . dator .-este fi&ştecarele hristian a sfătui pre fratele s ă u ,
Cele spre mântuire,, vezi in cartea Hristoitia.
2
) Pentru.. aceasta a i u r e a . a c e s t a ş i Apostol a z i s : „Preoţii cei ce bine
proistoşesc," de îndoită cinste s ă - s e - învredniciască,.. rnaî ..ales cei ce s e
o s t e n e s c în cuvânt şi întru î n v ă ţ ă t u r ă " (I T i m o t r V , 1 5 ) . Şi de o b ş t e toţi
Apostolii în Aşezământurile lor z i c : „Pre cela ce-ţi grăeşte ţie cuvântul
lui D u m n e z e u îl vei slăvi şi îţi vei aduce aminte de el ziua şi "noaptea
şi îl vei cinsti pre el n u c a pre u n pricinuitor al naşterei tale, ci c a pre
unul ce s'a făcut pricinuitor d e a fi bine " ţ i e ; , ca. unde este învăţătura
cea despre Dumnezeu, acolo faţă este D u m n e z e u ; vei "căută în toate z i ­
lele faţa sfinţilor, c a s ă te odihneşti întru- cuvintele l o r " (Cartea VII,
Cap. 10). Şi în epistolia c e a către Evrei . p o r u n c e ş t e Pavel, ca . hristianii
să-şi aducă aminte de povăţuitorii lor, .adecă s ă - 4 - j o m ' e h e a s c ă , pentrucă
•să-i ajute la trebuinţele lor cele trupeşti şi s ă urmeze faptele lor ( E -
vrei XIII, 7 ) .
70. EPIST. ÎNTÂIA C'TRE TESAT.ONJCHENI CAP. V, VERS. 12—13

voştri c e i din afară, cari vă apără şi vă ajută la lucrurile c e l e

o m e n e ş t i şi lumeşti, cu mult mai vârtos sânteţi datori a cinsti
şi a mărturisi haruri ( a d e c ă a mulţămi) proistoşilor celor din
lâuntru, cari vă apără -şi vă ajută la lucrurile cele dumneze-
eşti şi duhovniceşti, precum sânt arhiereii şi preoţii şi duhov­
nicii ; | î ş n n ţ n învăţători ? C ă zicerea «întru D o m n u l » , a c e a s t a
(

Jn,şerrinează iri; ÎOG d e : apărătorii aceştia din lăunţru ai voştrii

(ade"câ""c'ei bisericeşti, p r e c u m s*a zis mâi s u s ) nu vă sprijînesc
;

şi vă ajută la lucruri lumeşti şi părinteşti, ci la c e l e ale D o m ­

nului, p e n t r u c ă se roagă pentru voi, pentrucă v'au n ă s c u t a doua
o a r ă prin sf. Botez, al doilea vă cercetează, vă învaţă, vă sfă-
t u e s c , sânt doftori ai sufletelor voastre, şi în miezul nopţei de-i
v e ţ i c h e m ă să vie la c a s a voastră, pentru vre o trebuinţă du­
h o v n i c e a s c ă a voastră fără d e lenevire vin. V e d e ţ i fraţii mei
hristiani ee fel de apărare l u a ţ i dela • arhjerei şi dela preoţi şi
d e l a duhovniceştii voştri părinţi şi învăţători ? D e c i pentru a-
p ă r a r S a a c e a s t a cinstiţi-i şi voi pre ei şi ocrotiţi-i.
1 3 . Şi să-i s o c o t i ţ i pre ei m a i : cu p r i s o s i n ţ ă î n t r u d r a ­
g o s t e , p e n t r u lucrul lor. -
S ă nu iubiţi,, zice, fraţii, mei hristiani, . prost pre proistoşii
voştri cei. bisericeşti şi duhovniceştii voştri părinţi, ci s ă iubiţi
m a i JCU prisosinţă a d e c ă cu .multă ferbmţeală, precum şi fiii
i u b e s c pre născătorii l o r cei trupeşti, fiindcă cela c e i u b e ş t e
pre Christos, acela dupre urmare şi va ftrb'i şi p r e sluga şi li-
turghisitorul lui Christos, orice fel ar fi,, sau bun, sau r ă u ; de
v r e m e c e printr'insul se împărtăşeşte cu pfţiacui'atele t a i n e . Ş i
d a c ă t u , hristianule, d e iai vre 0 f e m e e : b o g a t ă ' ş i nobilă, iu­
b e ş t i şi cinsteşti pre a c e l a ce ţi-o pricinueşte, c t c â t mai vâr­
t o s vei iubi şi vei cinsti pre arhiereul, şi pre preotul c a r e . a u
pricinuit ţie o împărăţie a ceriului? P e n t r u a c e a s t a luaţi b i n e
a m i n t e , fraţilor, şi "nu defăimaţi pire duhovniceştii şi sfinţiţii
v o ş t r i părinţi cei de a c e s t - f e l ; căci iată auziţi pre P a v e l c e zice
c a s ă cinstiţi pre ei, pentru lucrul şi vrednicia c e au şi pen­
tru a p ă r a r e a c e fac v o u ă .
Pace a v e ţ i î n t r u sine-vă. i
I n t r u alte prescrieri s e ^află a ş a : « P a c e aveţi cu dânşii», a-
d e c ă s ă aveţi p a c e cu duhovniceştii învăţătorii v o ş t r i ; iar în­
tru a l t e l e se află: «întru sine-vă», însă după a m â n d o u ă a c e s t e a
se îndreptează n o i m a ) , că de vreme c e Apostolul ştia cum că
1

l
) Ş i Teodorit a ş a a tâlcuit zicerea aceasta, scriind „cu dânşii".
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 1 3 — 1 4 . 71

învăţătorii de mulţi Oameni se urăsc şi mai ales de păcătoşii

cei c e nu se îndreptează, p e n t r u c ă ei îi mustră şi îi o p r e s c
dela cele rele, pentru a c e a s t a a i c e a p o r u n c e ş t e c a hristianii s ă
nu se p o a r t e cu duşmănie c ă t r e învăţătorii lor, ci să fie în
p a c e , şi să a i b ă d r a g o s t e şi supunere c ă t r e dânşii, nu numai
cu chipul, cel din afară, c i . ş i între s i n e ş i a d e c ă cu a ş e z a r e a
c e a d i n l ă u n t r u - ^ i n i m e i : l o r . ....
'14. 'Şi v a xugărn pr£ voi, 'Mţgbr., .'î»ţeiepţ|'ţî-pr^ cei
fără de rânduială.
A i c e a voroveşte P a v e l c ă t r e învăţători, eări au e p a n g h e l m a
lor a propovedui „cuvântul lui D u m n e z e u : nu certaţi, zice, voi
învăţătorii, cu s t ă p â n i r e şi cu obrăznicie p r e norodul lui C h r i ­
stos cel fără rânduială, ci să'l înţelepţiţi cu b l â n d e ţ e ; fiindcă
omul cel fără de m i n t e şi sumeţ, c â n d se c e a r t ă se f a c e mai
obraznic, şi nici un folos d o b â n d e ş t e din, c e r t a r e a c e a c u o -
brăzhicie' şi iute, iar fără rânduială sânt toţi a c e i a c e fac, afară
de rânduială şi l e g e a c e o a rânduit D u m n e z e u , c a rânduială
o s e b i t a rânduit Dumnezeu fieşte-căruia, şi ori care o c a l c ă
a c e a s t a , acela e s t e fără rânduială, cel c e e s t e b e ţ i v dar, sau
o c ă r â t o r , sau lacom de averi, şi de o b ş t e ori carele p ă c ă t u e ş t e ,
acela este fără rânduială, p e n t r u c ă e s ă afară din rânduială şi
din legea c e o a rânduit D u m n e z e u ) . 1

Mârlgâiaţi pre cei împuţinaţi cu sufletul.

împuţinat cu sufletul e s t e hristianul acela, carele nu sufere
.ispită, 3ci îndată o b o s e ş t e şi se deznâdăjdueşte, carele se a s e -
mănează cu s ă m â n ţ a a c e e a , c e a căzut pre p e a t r ă , d e s p r e c a r e
a zis D o m n u l : «Iar cei c e ş'au s e m ă n a t p r e peatră, a d e c ă sânt
cari c â n d aud, cu b u c u r i e priimesc cuvântul, şi aceştia ne a-
vând r ă d ă c i n a , la o v r e m e c r e d , iar în v r e m e de ispită se
l e a p ă d ă » ( L u c a VIII, 1 5 ) . D e c i pre cei mîci de suflet c a a c e ş ­
tia, şi puţin credincioşi, p o r u n c e ş t e A p o s t o l u l învăţătorilor să-i
m â n g â e şi să-i întăriască împuţinarea de suflet a lor, cu dum­
nezeescul c u v â n t ) .
2

Acestaşi T e o d o r i t z i c e : „Acei ce vieţuesc c u . n e l u c r a r e i+au numit

a ş a , ca pre unii - c e . nu păzesc rânduială c e a p u s ă ; pre aceştia a nu-i
urî, ci a-i sfătui a poruncit. A ş a şi Apostolul aiurea' pre cei...nelucrâ­
tori fără rânduială îi numeşte.
s
) Pentru a c e a s t a şi dumnezeescul Isidor Pilusiotul, scrie către E p i ­
scopul T e o d o s i e , zicând; „Cu îndurare şi cu blândeţe, o prea înţelep-
t.ule, ispiteşte-te s ă îmblânzeşti primejdiile celor ce cad în ispite, şi silin-
du-i pre ei cu cuvânt blând spre a s e veseli, desvăleşte rădăcinile în-
tristărei. C ă de s'ar şti de tine, cum c ă de s'au depărtat cu dreptate,
 I

72. EPTST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V , V E R S . 14.

Sprijiniţii pre cei neputincioşi. .

Adecă p r e cei n e p u t i n c i o ş i în c r e d i n ţ ă să-i sprijiniţi, precum,
şi a i u r e a acestaşi Apostol scrie: «Iar pre c e i s l a b î n c r e d i n ţ a , ./
priimiţi-1 ( R o m . X I V , 1).
Răbdaţi îndelung către toţi. 1
(

Aicea uneşte Apostolul p r e toţi c e i de mai s u s , r ă b d a ţ i î n ­

delung, z i c e , o fraţilor, şi suferiţi cu suferire d e rău pre cei
fără de rânduială, şi p r e c e i puţini d e suflet, şi p r e c e i nepu­
tincioşi, fiindcă a c e a s t a , a d e c ă îndelunga r ă b d a r e , e s t e v o u ă f ă ­
găduinţa cea p r e a potrivită, c a r e p o a t e să ruşineze şi s ă s m e -
riască pre toţi şi pre înşişi oamenii cei mai s ă l b a t i c i şi mai
neîmblânziţi, spre â a s c u l t ă ' c u osârdie învăţătura voastră ). 1

u ş u r a r e v o r face de g r e ş a l e ; iar de s'au ertat a s e duce nimic rău au

făcut, c u n u n i le, pricinuesc n u n u m a i pre întristare o g o n e s c , ci ş i d e
b u c u r i e îi u m p l e " (Epist. ' 3 3 0 ) . Pentru aceasta şi T e o l o g . Grigorie c u :
dreptate prihăneşte pre prietenii lui Iov, pentrucă s e cuveniâ s ă mângâe-
pre Iov î n t r u întâmplările lui cele mari, c e i-a fost urmat, ei î n s ă în l o c
de a'l. m â n g â i a îl ocărau şi îl m â h n i a u pentrucă pătimeşte pentru p ă c a ­
tele sale, d e vreme c e şi pentru păcatele sale de ar fi pătimit, s e c u ­
v e n e a a m â n g â i a întristarea lui c u cuvinte mângâitoare, şi a n u i s e
face lui m â n g â e t o f i răi cil aceste cuvinte zice sf.. T e o l o g ; „Avea î n s ă
(Iov) şi p r e cei mai adevăraţi dintre prieteni, mângâetori de r e l e " (Iov
X V , 1), p r e e u m însuşi zice, nu vindecători; cari patima adecă o vedeau
iar taina pătimirei neştiindu-O, nu cercare de faptă bună, ci rana o p r e -
p u n e â p e d e a p s ă d e răutate, şi "nu socotiau numai, şi nici s ă ruşinau o -
c ă r â n d p a t i m a c e a r e a ; când m ă c a r şi pentru răutate de ar fi suferit,
trebuia a înţelepţi mâhniciunea c u grai de m â n g â e r e (Cuv. l a Mar. A t a -
nasie). P e n t r u aceasta şi prorocul David s e j e l u e ş t e c ă n u a văzut pre
cineva a. s e împreună mâhni şi a'l mângâia întru necazul s ă u z i c â n d :
„Şi am aşteptat pre cel c e s'ar mâhni împreună, şi nu a fost, şi pre cel
ce m'ar mângâia,...şi.nu l'am aflat" (Psalm. L X V I I I , 2 5 ) . Şi iarăşi ,zice: „ Ş i
a s u p r a durerei ranelor mele a u a d a u s " ( T i j . 3 1 ) . Pentru aceasta şi D u m ­
nezeu p o r u n c e ş t e preoţilor Legei Vechi, s ă m â n g â e pre norod, zicând
a ş a : „Mângâiaţi, mângâiaţi pre norodul m e u , zice Dumnezeu, preoţii
grăiţi în i n i m a lui Israil, mângâiaţi-o pre ea c ă s ' a îndeplinit smerenia
s a " (Is. X L , 1). Ce zic? î n s u ş i D u m n e z e u milostivindu-se către cei mici
de suflet ş i întristaţi, îi m â n g â e pre ei c a o maică iubitoare de fii, pre­
cum s i n g u r z i c e : „ P r e c u m ar mângâia vre o maică, a ş a şi e u v ă voiu
m â n g â i a p r e v o i " (Isa. L X V I , .13). Pentru a c e a s t a Părinte al îndurăriloi
şi D u m n e z e u a toată m â n g â e r e a s e n u m e ş t e de sf. Apostol (II C o r . I, 3 )
*) Zice însă sf. Marcu c U m că, când răutatea u n u i a vatămă pre mulţ
a t u n c e a n u s e cuvine cineva a răbda îndelung, ci a înfruntă răutate*
u n u i a p e n t r u folosul celor mulţi, nici a căută folosul s ă u cineva, ci pr<
al celor mulţi, c a s ă s e mântuiască, căci decât fapta b u n ă c e a despn
o parte n u m a i , cea în multe părţi împărţită mai folositoare este (Cap
C C C X 1 V , despre cei c e s o c o t e s c ~ c ă s e m â n t u e s c din fapte).
 E P I S T . ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V, V E R S . 15—17. 73

1 5 . Vedeţi să nu răsplâtiască cineva vre unuia râu în

loc de rău.
D a c ă hristianii \ nu se cuvine a - r ă s p l ă t i rău în loc de" răul
c e le-au făcut alţii, cu c â t rnai vârtos nu s e cuvine "a răsplăti
râu în i o c de binele c e le-au făcut alţii ? Ş i cu mult mai vâr­
t o s nu s e cuvine ei».a î n c e p e să facă rău, aceluia care nici
cum le-a făcut rău sau a p ă g u b i t ? Că a c e s t e a sânt d e p a r t e de
vieţuirea hristianilor. P e n t r u a c e a s t a şi aiurea acestaşi Pavel
scria z i c â n d : «Nimănuia răsplă'ind rău în loc de rău» ( R o m a n i
X I I , 1 7 ) . Şi ir.râşi: «Nu te birui de rău, ci birueşte râul cu
b u n ă t a t e » ( T i j . 2 1 ) , a cărora vezi-le şi t a l c u i r e a .
Ci totdeuna cele bune să urmaţi, şi spre voi unul spre
altul şi spre toţi.
Nu e s t e destul,„ zice, numai a nu răsplăti hristianii rău în
loc de rău, ci se cuvine pre lângă a c e a s t a a face şi bine. a-
c e l o r a , c e le-au făcut râu, şi a b i n e c u v â n t a pre înşişi cei ce
• i-au n e d r e p t ă ţ i t ; că a c e a s t a î n s e m n e a z ă A p o s t . cu c e e a ce a zis:
urmaţi b i n e l e , a d e c ă cu dinadinsul, şi cu covârşire sârguiţi-vâ a
face b i n e , şi unul altuia, a d e c ă hristianilor celor de o credinţă cu
voi, şi tuturor, a d e c ă şi necredincioşilor şi p ă g â n i l o r ) . 1

1 6 . Totdeuna bucuraţi-vâ.
• A d e c ă m ă c a r întru ispite şi în necazuri d e vă aflaţi, b u c u -
raţi-vă. Vezi însă, iubitule, că după c e Apostolul mai sus a
..zis c ă hristianii să nu "răsplătiască râu în loc de rău, atunci
l e - a zis, şi să se b u c u r e ; p e n t r u c ă Ori c a r e l e hristian se va
î n v ă ţ a t a nu izbândi cuiva cu râu, ci mai ales să facă b i n e a-
c e î o r a cari i-âu scârbit" şi le-au făcut rău, a c e s t a dar de unde
şi dela cine are s ă se s e â r b i a s c ă ? Negreşit unul c a acesta nici
_

dintr'o p a r t e se m â h n e ş t e , ci t o t d e u n a " s e b u c u r ă ) .
2

1 7 . Neîncetat rugaţi-vă, întru toate mulţămiţi.

x
) Pentru aceasta şi Domnul porunceşte z i c â n d : „Iubiţi, pre vrăjmaşii
voştri... Bine faceţi acelora, ce v ă u r ă s c pre. v o i " (Mat. V, 4 4 ) ,
a
) Şi Hrisostom încă z i c e : „Nu vedeţi albina, că lovind moare, zice,
cu b o l d u l ? Prin a c e a mică insectă ne învaţă Dumnezeu pre noi a nu
scârbi pre a p r o a p e l e ; c ă noi priimim moarte -mai î n t â i u ; că pre aceia
lovindu-i, poate la o vreme să-i s c â r b i m ; iar noi nu v o m - m a i fi vii, pre­
cum nici vietatea a c e e a " ' ( V o r o a v a la această z i c e r e ^ Vezi şi t a l c u ­
-

irea stihului 4. ..dela capul IV către Filip., şi suptînsemnarea cea deja-dân-

sul. Şi cum că este cu putinţă întru D o m n u l a s e - b u c u r ă -eineva tot­
deuna, vezi la sujptînsemnarea zicerei: „Bucuraţi-vă întru D o m n u l totde­
u n a " (Filip. IV, 4 ) .
74. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE T E S A I . 0 W C H E W C A P . V, VERS 17.

Aicea arată Pavel hristianilor cale şi meşteşug, 'prin care p o t

a se b u c u r ă t o t d e u n a ; a c e s t e a însă sânt: rugăciunea c e a din
t o a t ă v r e m e a şi m u l ţ ă m i r e a c e a c ă t r e D u m n e z e u ; c ă c i cel c e
s e va o b i ş n u i a î m p r e u n ă v o r b i c u D u m n e z e u p r i n r u g ă c i u n e ,
şi a m u l ţ ă m l lui t o t d e u n a , a c e l a a r ă t a t e s t e c u m c ă t o t d e u n a
va a v e a , . n e c u r m a t ă b u c u r i e î n i n i m a . s a ) .
1

. ^ - P e n t r u 'aceasta^.toţi- hristianii mici şi mari, bărbaţi şi femei, mai ales

parte călugărească, se cuvine totdeuna a se. rugă, şi când fşi lucrează
rocodelele lor, şi când m ă n â n c ă , şi când umblă, şi c â n d fac vre o treabă,
u-ne-ori c u gura zicând, iar alte ori cu mintea şi cu inima, această scurtă
r u g ă c i u n e : „ D o a m n e lisuse Christoase Fiiul lui Dumnezeu mjlueşte-mă" ;
şi cu a c e a s t ă rugăciune să-şi dreagă toate meşteşugurile lor ca cu sarea,
precum porunceşte Marele Vasilie zicând: „Ca cu o sare a ş a drege toate
lucrurile l o r " (Epist. I). Că s e blagoslovesc prin aceasta- -toate pricinile
lor, şi, s a sfinţesc gurile lor şi inirhile lor prin sf. numele"' Domnului n o ­
stru Iisus Christos. Pentru aceasta şi dumnezeescul Hrisostom porun­
ceşte , tuturor meşterilor,, zicând: „Meşter de . mâni eşti ? Şezând c â n t ă :
măre îrrîp'reună vorbitor este P s a l m u l " (Andercand. 2 1 ) . Zice însă şi M a ­
rele Mapărie: „Hristianul este dator totdeuna a avea pomenirea lui Dum­
nezeu; c ă scris este „să iubeşti p r e Domnul Dumnezeul tău din toată
i n i m a " - ( a Il-a L e g e VI, 5 ) c ă numai când intră în- c a s a c e a de r u g ă ­
ciune (adecă în biserică) a iubi pre" Domnul, ci şi umblând, ş î v o r o v i n d ,
şi mâncând,, să aibă pomenirea l u i . Dumnezeu, şi ' dragostea .şi iubirea.
Că la orice lucru s ' a legat inima cuiva, şi unde îl trage pre el" pofta, a-
cela. lucru este. Dumnezeu al lui. D e doreşte" totdeuna"mîrrra~'.de D u m ­
nezeu^ a c e l a gste. Domnul inimei i u i (Vor. X L V I I I , cap, 3 ) . Zice î n s ă ' ş i
prorocul David; „Bine-voiu-cuvântâ pre Domnul în t o a t ă . v r e m e a " (Psalm.
X X X I I I , stih. 1), care tâlcuindu-o'Mar. Vasilie; „Nu numai întru bunele
norociri a l e vieţei, ci şi în. vremile cele întâmplătoare (adecă supărătoare);
•de-.aicea"învăţândii-se Apostolul totdeuna z i c e : „Bucuraţi-vă, neîncetat
rugaţi-vă; întru toate mulţămiţi pururea feuda lui în gura m e a ; " s e pare.
că poi-unceşte- ceva de neputinţă, p r o r o c u l ; căci cum s e poate lăudă lui
Dumnezeu a fi totdeuna în gura omului?,., la a c e a s t a răspundem, că este
gură î n s ă şi gânditoare jnlăuntru în om, care se-lr/ăneşte împăr.tăşin-
du-se de cuvântul vieţei, care e s t e p â n e a ceea ce s ' a pogorît jdih"cet
:

Deci este c u putinţă lauda ceea ce o dată s'a tipărit, şi oare cum, s'a
pecetluit înţelegerea despre Dumnezeu în partea c e a stăpânitoare a s u ­
jetului a s e . numi D u m n e z e u , pururea aflându-se în suflet a c e a s t a ; poate
însă şi după apostoleasca sfătuire cel osârdnic toatg'a le face -spre. slava 1

lui Dumnezeu, ca toată fapta şi tot graiul, şi toată lucrarea s ă aibă p u ­

tere gânditoare de laudă c ă ori de m ă n â n c ă dreptei, ori de beâ, ori de
face ceva, toate spre slava lui Dumnezeu le face; unul c a acesta dor­
mind, inima lui priveghează, dupre cela c e a zis, în Cântarea Cântărilor:
„Eu dorm, şi inima mea priveghiază, c ă precum d e multe ori năluci­
rile cele în vis, sânt isprăvi ale înţelegerei cei din vremea"'zilei" (Mar.
Vasilie). Î n c ă şi sf. Diadohul zice: „Cu îndatorirea *f,ea deM'noi negreşit
mintea, c â n d cu pomenirea lui Dumnezeu îngrăclirn noi toat»?. eşirile ei
 E P I S T . ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI C A P . V , V E R S . 1 8 — 2 0 . 75 .

18. C â aceasta este voea lui. Dumnezeu, în Iisus Chri­

stos, spre voi.
Cum vei m u l ţ ă m i , hristianuîe, t o t d e u n a lui D u m n e z e u ? D a c ă
vei c u n o a ş t e , zice, că a c e a s t a v o e ş t e D u m n e z e u , a d e c ă a fi t o t ­
d e u n a mulţămitor c ă t r e dânsul, şi întru t o t lucrul, fiindcă t o t d e ­
u n a ţi se f a c e b i n e dela D u m n e z e u , .întru Iisus C h r i s t o s a d e c ă ,
-prin - f a c e r e a d e b i n e D o m n u l u i i i s u s ; c ă c i ş i a m u l ţ ă m i noi
t o t d e u n a lui D u m n e z e u , însiişi l i s u ş . C h r i s t o s s e f a c e î m p r e u n ă
l u c r ă t o r cu noi, c ă c i noi singuri d e s i n e n e nu p u t e m s ă mul-
ţ â m i m ; fiindcă însuşi Iisus C h r i s t o s n e - a î n v ă ţ a t a c e a s t a , şi a
mulţămi, p r e c u m n e - a m î n v ă ţ a t din sf. E v a n g h e l i e ) , 1

19.. Duhul să nu-1 stingeţi.

2 0 . Prorociile nu le defăimaţi.
D e v r e m e c e viaţa a c e a s t a e s t e noapte şi î n t u n e r e c , pentru

lucru îndatorit a încredinţa, c â este luare' aminte a ei. Deci trebue. a-i
dâ ei întreagă lucrare scoposului numai a c e a s t a : „ D o a m n e lisuse Chri-
stoase...." (Cap. L I X ) .
Iar dumnezeescul Hrisostom aiurea z i c e : „Nu trebue a ne p u n e noi de
pricină zicând, cum c ă nu este cu putinţă a creşte cineva (poate întru
faptă b u n ă ) îndeletnicindu-se în lucruri lumeşti, şi neaflându-se a p r o a p e
de casele cele de r u g ă c i u n e ; că ori unde te-ai află, poţi a ridica jertfel­
nicul; nu te împedecă locul, nici te opreşte v r e m e a ; chiar şi de nu pleci
genunchele, chiar deşi riu-'ţi baţi pieptul, şi manile nu ţi-ai ridică către
cer, ^şi singur gând î n s ă fierbinte arată, şi totul rugăciunei l'ai ispră­
vit, îţi este cu putinţă şi în . d u g h e a n ă şezând, şi piei c o s â n d , sufletul
a-ţi întinde către stăpânul, când nu-ţi este cu putinţă a intră în biserică,
şi a face rugăciune întinsă. înfricoşat "însă este cuvântul acela ce l'a zis
un bătrân de slujitori, care este a c e s t a : „ D a c ă monahul, când stă întru
rugăciune, numai atuncea se roagă, unul c a acesta nici cum se r o a g ă "
(La E v e r h e m o s ) . Iar cum că s e cuvine şi a mulţămi întru tot lucrul,'vezi
talcuirea zicerei: „Bine mulţămitori f ă c e ţ i - v â " (Col.. III, 1 5 ) . Iar Mar. V a ­
silie scrie un cuvânt întreg despre mulţămire, dovedind, c ă nu este cu
neputinţă a mulţămi totdeuna şi în fieşte-ce lucru.
x
) Ş i unde n e - a învăţat pre noi a c e a s t a S o m n u l ? Mai întâiu cu l u ­
crul şi cu pilda, când- mulţărnind a blagoslovit cele cinci pâni, şi când
a împărţit tainele, şi după c e a cinat seara, în J o i a c e a M a r e : „ C ă l ă ­
udând" (adecă .mulţărnind) zice, a eşit în Muntele Măslinilor" (Mat, X X V I ,
3 0 ) . Şi al doilea, cu cuvântul acela ce a zis când s'a întors mulţărnind,
S a m a r i n e a n u l acela cel mai înainte l e p r o s ; „ A u " n u zece s'au curăţit?
Iar cel n o u ă ' u n d e s â n t ? Nu s ' a u aflat î n t o r c â n d u - s e să dea" slavă lui
Dumnezeu, fără nUmai acest de alt n e a m ? " ( L u c a X V I I , ' 1 7 ) , c ă cu c u ­
vântul acesta prihâneşte pre acei n o u ă leproşi, cari s'au fost curăţit, c a
pre nişte nemulţămitori, şi fiindcă pre S a m a r i n e a n u l cel mulţămitor îl
laudă, şi dupre urmare învaţă pre toţi s ă mulţămiască lui Dumnezeu,,
p e n t r u bunătăţile şi facerile de bine, care neîncetat le dobândesc dela el.
76. E P I S T . ÎNTÂIA G X T R E T E S A L O N I C H E N I C A P . V , VERS. 2 0 — 2 1 .

a c e a s t a Dumnezeu a dat nouă ca o făclie, pre Duhul cel S f â n t

ca să n e luminăm şi să umblăm, a d e c ă pre Darul Sfântului
D u h ; făclia a c e a s t a dar, şi Darul Sf. D u h , alţii cu adevărat o
au făcut mai luminătoare, prin faptele c e l e b u n e , precum toţi
sfinţii, i a r alţii o au stins prin n e l u c r a r e a faptelor bune şi mai
ales prin lipsirea milosteniei, precum fecioarele a c e l e a cinci
n e b u n e , carele au lăsat c a n d e l e l e lor fără de untuldelemn,
şi p r e c u m acela c e a curvit în Corint cu maştiha să, c a r e l e
a turnat în candela sa noroiul păcatului. Pentru a c e s t a zice
aicea P a v e l : Duhul să nu'l stingeţi, a d e c ă pre Darul Sf. Duh
să nu'l stingeţi, c a r e 1 'aţi luat prin sf. b o t e z , închideţi, zice,
o hristianilor, uşile casei voastre, a d e c ă simţirile trupului v o s ­
tru, ca să nu intre prin a c e s t e uşi şi simţiri ale v o a s t r e du­
hul păcatului, şi să stingă c a n d e l a şi D a r u l Duhului. Nu pu­
neţi a s u p r a Darului a c e s t a al Duhului ţ ă r â n ă şi c e n u ş ă , a d e c ă
griji p ă m â n t e ş t i , ale lumei, pentru ca să nu se s t i n g ă ) , ci mai 1

ales a d ă o g a ţ i untuldelemn în c a n d e l e l e v o a s t r e , fapte bune

a d e c ă , i a r mai cu o s e b i r e milostenia, pentru c a să păziţi Darul
t o t d e u n a nestins; ăşijderea s ă nu ascunderi şi să îngropaţi pre
s c h i n t e e a dumnezeescuîui D a r , înlăuntru în ţărâna şi cenuşa pa­
timilor ş i a grijilor c e l o r p ă m â n t e ş t i ; ci mai ales adăugiţi a ţ â -
ţ a r e şi l e m n e s c â n t e e i , şi sunând cu osârdie şi cu d r a g o s t e a-
prindeţi-o în văpae m a r e . S a u şi a ş a se t â l c u e ş t e a c e a s t a : intre
T e s a l o n i c h e n i se aflau-şi proroci adevăraţi ai lui D u m n e z e u , şi
de cei rninciunoşi, şi fiindcă erâ n e c u n o s c u t , carele dintru a-
c e ş t i a e r â cu adevărat p r o r o c , şi c a r e l e m i n c i n o s , pentru a c e a s t a
T e s a l o n i c h e n i i d e c ă t r e t o ţ i î n t o c m a i îşi î n t o a r c e a u f e ţ e l e , de
a c e a s t a Pâvei zice l o r : Duhul, a d e c ă Darul Duhului cel întru
adevăraţii proroci să nu-1 stingeţi cu î n t o a r c e r e a v o a s t r ă , ce
faceţi c ă t r e dânşii, nici să defăimaţi prorociile, c e l e c e din D u ­
hul S f â n t se f a c .
2 1 . T o a t e ispitiţi-le, bunul ţineţi-1.

:
) Zice însă şi dumnezeescul Hrisostom; „Aceasta î n s ă o stinge viaţa
cea n e c u r a t ă ; căci precum de ar turnă cineva în candela a c e a s t a a lu­
minei a p ă , sau ţărână, stingelTumina, s a u de nu ar t u r n ă nimic din a-
cestea, c i singur untuldelemn ar lipsi (s'ar stinge), a ş a şi l a ' " D a r u l
D u h u l u i " (Vor. X I Ia aceasta). Şi iarăşi a c e a s t a aiurea zice: „ C ă precum
lumina candelei cu untuldelemn- s e ţine, şi a c e s t a cheltuindu-se şi l u ­
mina se stinge, a ş a dar şi Darul D u h u l u i ' aflându-se întru noi fapte
b u n e şi milostenie multă t u r n â n d u - s e asupra sufletului, r ă m â n e c a cum
s'ar r e v ă r s ă * î h untdelemn flacăra lui. I a r , a c e a s t a nefiind se duce şi se
s t i n g e " (Tom'. I X , cuv. 5 5 ) .
 EPIST. ÎNTÂIA C Â T R E TESALONICHENI CAP. V, VERS. 2 1 — 2 $ . '; 7 7

F i i n d c ă Tesalonichenii poate . ar fi z i s : « D a r c e , o fericite

P a vie ? avem. să'.priimim şi pre mincinoşii proroci c a a d e v ă r a ţ i ? »
Pentru a c e a s t a le răspunde, că nu, s ă nu-i priimiţi, ci t o a t e
să le ispitiţi, a d e c ă şi cele mincinoase şi cele a d e v ă r a t e , să le
j u d e c a ţ i cu ' c e r c a r e şi cu amănunţită c e r c e t a r e , şi a t u n c e a s ă
le ţineţi, a d e c ă s ă cinstiţi şi să îmbrăţişaţi acel c e vi se arătă
bun, a d e c ă s ă îmbrăţişaţi prorociiie c e l e a d e v ă r a t e .
2 2 . D e t o t -felul de- r ă u s ă v ă f e r i ţ i .
Depărtâţi-vă, zice, o hristianilor, nu numai de a c e s t a sau de
răul a c e l a , ci de o b ş t e de t o t felul de rău, a d e c ă şi de p r o ­
rocul mincinos, şi de t o t felul de p ă c a t mic, sau m a r e , v r e d ­
nic de ertat, sau de m o a r t e ) ; 1

2 3 . Iar însuşi Dumnezeul păcei să vă sfinţiascâ pre

voi depliniţi.
D u p ă sfătuire şi învăţătură obişnueşte fericitul P a v e l a pune
râgăciune, precum şi aicea face acum, şi r o a g ă T e s a l o n i c h e n i ­
lor să aibă siguranţie din amândouă părţile, şi din sfâtuirea
sa, şi din ruga sa c e a către D u m n e z e u . C e va să zică însă
depliniţi? A d e c ă desăvârşiţi şi întregi şi dupre trup şi dupre
suflet, precum şi mai j o s zice a c e a s t a .
Şi Duhul vostru întreg, şi sufletul şi trupul, neprihă­
nit întru venirea Domnului Nostru iisus.. Christos să se
păziâscă. < —-
Binevoiască D u m n e z e u , zice, a se păzi Duhul, a d e c ă Darul
Duhului, c e l'aţi luat prin sf. b o t e z , fraţii mei, c ă c i de v o m
păzi noi iiristianii făclia Darului acestuia strălucită şi n e stinsă,
prin virtute şi prin faptele e e l e bune, v o m intra în c ă m a r a mi-
- relui c e a c e r e a s c ă , ca şi cele c i n c i feeioare î n ţ e l e p t e ; şi atuncea
sufletul şi -trupul vostru se vor păzi neprihănite ş i ' c u r a t e , de~
nu se va stinge Darul a c e s t a al Duhului, ci d e va străluci în­
tru noi. I a r s f . G r i g o r i e al Nisiei t â l c u i n d z i c e r e a " a c e a s t a - z i c e
- -

a ş a : « C ă de v r e m e c e o m u l este alcătuit dîn~fieşte-care fel

de suflete, a d e c ă şi din cel firesc, şi din cel s i m ţ i t o r e s c (câre
sânt în om numai c a nişte puteri, iar„nu câ fiinţă) ş i din cel
gânditor, c a r e e s t e fiinţă ipostatnică şi n e m u r i t o a r e ; zicând dar
Apostolul Duh, a a r ă t a t pre sufletul c e l gânditor şi- cuvârtto-
r e s c , iar zicând suflet, a a r ă t a t pre p u t e r e a c e a simţitOriască,
şi zicând t r u p , a a r ă t a t p r e puterea omului c e a firească şi vi-

*) De a c e a s t a şi Teodorit a ş a tâlcueşte: „ T o t o dată î m p r e u n ă a c u ­

prins şi cele dogmaticeşti şi cele moraliceşti. .- .
78. E P I S T . ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI C A P . V, V E R S . 24—27.

a ţ a » . D e c i roagă Pavel s ă se păziască Tesalonichenii hristiani

curaţi, dupre t o a t e puterile sufletului, şi c u t o a t e să bine placă
:

lui D u m n e z e u ) .
1

24,. Credincios este cela ce v'a ch&mat pre voi, carele

şi va face.
- Vezi, 'iubitule,- . s m e r i t a c u g e t a r e a~ M a r . P a v e l ! F i i n d c ă mai
sus a rugat Tesalonichenilor,. pentru aceas.ta, acum zice, - s ă n u 1

s o c o t i ţ i fraţilor, c ă d e . rugăciunile niele aveţi s ă v ă mântuiţi,'

n u ; c i d e b u n ă t a t e a şi mila lui Dumnezeu cela c e v'a c h e m a t ,
c ă c i d e vreme . c e v ' a c h e m a t spre mântuire, credincios e s t e ,
a d e c ă adevărat c ă şi v a face după voea s a şi dupre c h e m a r e a -
cu c a r e v'a c h e m a t ; a d e c ă credincios şi adevărat este D u m n e ­
zeu c â şi v ă va mântui.
25". Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi. —
-- A s e m e n e a şi a i c e a vezi, iubitule, smerita c u g e t a r e a prea fe­
ricitului Pavel 1 C ă c i Apostolul cel a t â t de m a r e şi minunat, c e r e a
s p r e - a j u t o r u l s ă u rugăciunea T e s a l o n i c h e n i l o r ) .
2

2 6 . îmbrăţişaţi pre fraţii toţi cu; sărutare sfântă.

D e v r e m e c e P a v e l lipsiâ d e p a r t e şi nu p u t e a s ă îmbrăţi­
şeze p r e hristiani însuşi ş i s ă - i sărute- c u gura sa, pentru a-
c e a s t a p o r u n c e ş t e celoralalţi s ă topii nias c ă lipsa lui, şi în locul
lui s ă sărute ceilalţi p r e fraţi, şi c a c « m a r zice l o r : sărutaţi,
o Tesalonichenilor, pre toţi hristianii î n locul m e u ; p r e c u m - ş i ;
noi obişnuim a z i c e : frate, sărută pre cutarele prieten î n l o ­
cul m e u ; însă fiindcă e s t e şi sărutare vicleană, precum a ' f o s t
a c e a a lui Iuda, şi r e a , p r e c u m e s t e a c u r v e l o r . ş i â c u r v a r i l o r , -
pentru a c e a s t a a poruncit Apostolul, s ă v ă sărute cu s ă r u t a r e -
sfântă ş i curată d e t o t vicleşugul ş i d e t o a t ă trupeasca i u b i r e ) . 3

2 7 . V ă jur pre voi cu Domnul, s a s e cetiascâ epistolia __

la toti sfinţii.
A i c e a p o r u n c e ş t e Apostolul T e s a l o n i c h e n i l o r s ă c e t i a s c ă scri­
soarea a c e a s t a la toţi hristianii cei din T e s a l o n i c . Nu vă j u r ,
zice, s ă cetiţi toţi scrisoarea m e a , a t â t pentru c a să v ă învăţ'
cât p e n t r u ca s ă v o r o v e s c împreună c u voi, prin/aceasta, c a r e
aceasta e r â s e m n d e u n dar ferbinte, şi d e : o m a r e dragoste

*)• Vezi şi suptînsemnarea zicerei: „Străbătând p â n ă ia despărţirea sufle­

tului şi a D u h u l u i " ( E v r . IV, 1 2 ) .
2
) Iar Teodorit a ş a tâlcueşte a c e a s t a : „Aceasta î n s ă o a p u s , nu n u - ,
mai c a s ă iâ ajutorul rugăciune!, ci şi c a să-1 înveţe pre e^ a fi smeriţi.
. ) V e z i tâlcuire f r u m o a s ă a sărutărei la cap. X I I I al ceii a d o u a către
3

Corinteni, stih 12. .: • !

,'
 . EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICHENI CAP. V, VERS. 2 7 . 79

a lui P a v e l , îi pusă însă p r e T e s a l o n i c h e n i să o c e t i a s c â la toţi

pentru a c e a s t ă pricină, că şi d e ar defăima, însă pentru frica
jurământului, să -păziască p o r u n c a lui, ci să o c e t i a s c ă la toţi,
fiindcă i a hristianii cei buni, j u r ă m i n t e l e erau foarte groaznice
şi înfricoşate, iar la noi hristianii cei de acum, j u r ă m â n t u r i l e •
n i c i . o frică ne pricinuesc, -de a c e e a . v a i n o u ă ! ) . V e z j şi s u p t - .
1

l
) Vrednică de însemnat este -povestirea ce o- pomeneşte.- la talcuirea
ziceres a c e s t e e a dumnezeescul Hrisostom, că zice. el: „ C ă i-a poruncit
oare-care faţă vrednică de crezare, că o d o a m n ă avea un rob pângărit,
şi om rău, având- m u e r e ; şi fiindcă d o a m n a aceea eră văduvă, n u ' p u ­
tea a pedepsi pre i"obul cel rău, carele îi pricinuia multe pagube în c a s a
ei, a botărît şă'l vândă unui alt domn. Insă socotind că este lucru ne­
cuviincios, a despărţi pre femee de bărbatul ei, adecă de robul acela., a
socotit s ă vândă împreună cu dânsul şi p*e femeea lui, care şi ea erâ
roabă a doamnei aceiea. V ă z â n d u - s e î n s ă r o a b a pre sineşi întru n e n o ­
rocire, a mers -şi a rugat pre o altă d o a m n ă (care şf-a povestit pricina
aceasta, sf. Hrisostom) puind'o pre ea mijlocitoare către d o a m n a sa pen­
tru a nu o vinde pre dânsa. Şi fiindcă multe cuvinte' cheltuia rugând
pre d o a m n a aceea, şi nimic nu a isprăvit, la cea mai dupre u r m ă . i - a
zis şi a c e a s t ă : „Aşa vei vedea pre Christos în ziua judecatei, s ă nu treci-
cu vedereâ^rugămintea m e a ! " Şi acestea zicând roaba s'a dus-. Iar doamna
aceea s'a înduplecat cu adevărat s ă mijlociască către s t ă p â n a roabei,
î n s ă din pricina grijilor casei sale a uitat. Indeseara î n s ă şi-a adus a-
minte de j u r ă m â n t u l roabei şi s'a umilit foarte şi s c u l â n d u - s e a mers
la d o a m n a a c e e a şi o a rugat şi în sfârşit o a înduplecat s ă nu vândă
pre rpabă. I n t r u . a c e a npapte dar de năprasnă, vede. d o a m n a .aceea că
s& deschid ceriurile- şi vede pre Christos precum eră' cu putinţă unei
femei a'l vedea. Şi s'a învrednicit de aceasta pentrucă a păzit -jurămân­
tul săracei roabe. D u p ă acestea urmează dumnezeescul Hrisostom şi
zice cum că a spus această povestire pentrucă s ă înduplece pre băr­
baţii hristiani şi pre femei, s ă nu defaime jurările, care îi j u r ă alţi o a ­
meni şi mai ales săracii cerşitori. Şi când îi roagă, şi îi j u r ă ca să-i
miluiască, s a u pentru ca s ă facă iubire de oameni, sau şi pentru alte b u ­
nătăţi s ă facă, adecă când îi j u r ă a ş a : „Milueşte-mă, frate, c a s ă te m â n -
•tueşŢi! ca să te erţi, fă-mi darul a c e s t a ! pentru ca să vezi pre Christos,
o doamnă, a j u t ă - m i ! Deci prihăneşte dumnezeescul părinte, pre femeile
acelea şi pre bărbaţii aceia, cari nu se înduplecă către acest-fel de j u r ă -
(

mânturi, nici miluesc, nici îi ajută, zicând săracilor şi celor ce au tre­

buinţă, şi când le aduc săracii aminte de. numele lui Christos nu se milos-
tivesc către eî. Iar de le zîc: s ă v ă trăiască născătorii, şi ochii voştri, milu­
e ş t e - m ă ; s ă trăeşti d o a m n a mea, ajută-mi m i e ! sau să-^ţi trăiască copiii,
sau b o e r u l ' t ă u ! S ă u de le j u r ă pre frumuseţea lor, îndată le sare inima
şi se îndură şi m i l u e s c ! Iar de le j u r ă pre ele săracul cu Domnul, îl
trec pre el cu vederea neajutat.- î n s e m n ă m î n s ă aicea şi aceasta, că hris­
tianii n u se cuvine a j u r ă pre cineva, nici cu numele lui Dumnezeu,
nici pre viaţa aceluia, nici întru altă ceva, fiindcă dupre T e o l o g . Gri­
1

gorie: „ P r e a rău lucru este a dâ şi a luă j u r ă m â n t . Şi precum n u . s e

80. E P I S T . Î N T Â I A C Ă T R E T E S A L O N I C H E N I C A P . V, VERS. 28

î n s e m n a r e a la z i c e r e a : «Mă jur pre lauda v o a s t r ă » (I C o r . X V ,

3 1 ) , p e n t r u c ă P a v e l se v e d e că face j u r ă m â n t u r i .
2 8 . Darul Domnului nostru Iisus Christos cu voi, Amin ). 1

T o a t e bunătăţile, zice, le-a dăruit vouă Darul Domnului Iisus.

P e n t r u a c e a s t a sârguiţi-vă, fraţilor, pentru a trage dela însuşi
Iisus m a i mult şi mai îmbelşugat d u m n e z e e s c u l Darul lui. C u m ?
Şi cu c e chip ? Unul blând şi vieţuind dupre vrednicia b u n ă ­
tăţilor lui celor viitoare. Insă o, de n e - a m învrednici şi noi,
fraţilor, a ne păzi de darul a c e s t a , dupre toată c a l e a şi î m p e -
d e c a r e a păcatului, c a şi să vieţuim s p r e slava Părintelui şi a
Fiiului şi a S f . D u h , căruia se cuvine t o a t ă slava îjn v e a c u r i l e '
veacurilor. A m i n .
E p i s t o l i a a c e a s t a întâia' c ă t r e T e s a l o n i c h e n i s'a scris din 4 t i n e
1

cuvine a face j u r ă m â n t cineva, nici pre cer, nici pre p ă m â n t , ; n i c i pre

capul s ă u , precum a zis D o m n u l , a ş a n u se cuvine, nici a j u r ă pre alţii
cu a c e s t e a ; de îi j u r ă î n s ă alţii pre dânşii, trebue a păzi j u r ă m â n t u l .
*) î n s e m n e a z ă c ă zicerea a c e a s t a : „Darul D o m n u l u i nostru fisus Chri­
stos cu voi, A m i n " , este oraţia fericitului Pavel, care obişnuia a o scrie c u
m â n a s a în fieşte-care epistolie, p r e c u m zice a c e a s t a T e o d o r i t l a sfârşi­
tul ceii a doua către Tesalonicheni, şi este în locul zicerei: iiţi sănătoşi,
care n o i obişnuim a scrie a c u m la sfârşitul scrisorilor noastre.
 Trimiterea a doua -către.'Tesalonicheni a' siâvitului şi întru tot lăudatului
Apostolul Pavel, tâlcuitâ da Teoîiiact Arhiepiscopul Bulgariei în limba eiînă,
apoi tâimăcită în cea obştească grecească de fericitul Nicodim Aghioritul, şi
acum în cea românească de smeritul V. P. M ) , 1

Pricina trimiterei a doua către Tesaionickeni, dupre

Hrisostom, Teodorit, Teofilact şi Icumenie. ~

Pricina pentru care trimite această scrisoare fericitul Pavel

a Il-a către Tesalonicheni, este aceasta: Intru cea dintâiu a
scris duftinezeescul Apostol că se sârguiă şi-i dorîă,~sâ-i vadă,
$icând: «Pentru aceasta am dorit să venim la voi (eu adecă Pa-••.
vel) şi o dată, şi de două ori, şine-a împedecatpre noi Satana»
[I-a Tesal. II, 18). Deci fiindcă nu a ajuns să meargă da Te­
salonicheni, pentru ca să depliniască lipsurile credinţei lor, şi să
pliniască dorul ce ăveă, pentru aceasta scrie către dânşii aceasta
a doua scrisoare, plinind prin aceasta lipsa venirei sule. Şi cum
că nu a mers la Tesalonic Pavel după ce a scris scrisoarea întâia,
este arătat din aceasta: căci, întru, cea dintâiu a întârziat, vre­
mea, şi nu a scris când se va face venirea Domnului, fiindcă
cunoştinţa aceasta nu eră lor de nevoe, iar acum "întru aceasta
scrie lor despre aceasta. Deci arătat este că- nu a mers la Te­
salonic, că de ar fi mers, ar fi arătat lor prin viul glas, şi nu
ar p trebuinţă a scrie aicea. Insă scrie despre întrebare-a aceasta
dumnezeescul Pavel fiindcă a urmat nevoe, de vreme ce oare-cari
amăgitori şi înşelători ziceau, cum câ atuncea a fost a doua ve­
nire a lui Christos, şi ce e mai rău, că oamenii -aceia stricători
mincinos ziceau şi oare-care cuvinte că le-ar fi zis Pavel despre

x
) însemnează, c ă trimiterea, aceasta este. a I i - a scrisă dintre_toate tri­
miterile de către Pavel, a d e c ă după c e a întâia către Tesalonicheni, pre=
cum zice Teodorit în p r e c u v â n t a r e a trimiterilor lui Pavel, iar dupre M e -
îetie aceasta s'a scris puţin în urma ceii întâia, adecă în anul 20 (In
biser. istorie).

Tom. IU. 6.
 82. PRICfNA TRIMITEREI A DOUA CĂTRE TESALONfCHENI

aceasta, şi plăsmuiau oare-care scrisori ca. de Pavel scrise şi

trimise, şi pre lângă acestea bârfiaii cum că prin descoperire
s'-au învăţat dela Sf. Duh acestea -ce le spun. Acestea însă le
făcea şi le ?neşteşugiă diavolul, pentru ca să. slăbânogiască cre­
dinţa hristianilor, una adecă, pentrucă dht cuvintele acelora se
arătă Christos minc.inoSj ceţ, el a dat in .Evangheliesemne ale.ve-
ttiţei sate ceii a doua, care încă nuda făcut,-Şi alta încă, căci
. htis'tdnii, cei ce îi credeaţi, aveai),Mitre-,wtâng'âerg.întru necazu­
rile lor pre nădejdea învierei, nădăjduind că ei vor luă plăţile
cele vrednice de faptele cele bune şi de credinţa lor, iar pre ne­
credincioşii cei ce îi necăjiau, îi vor vedea că iau dreapta şi-
cuviincioasa lor osândă. De aceasta diavolul a pus pre slujitorii
lui să înveţe cum că judecata şi venirea lui Christos acum este.
de faţă, ca cu învăţătura aceasta minciun-â, să arate că nu va^
mai fi nici altă răsplătire credincioşilor, şi celor buni, nici ju­
decată şi osândă de muncă celor necredincioşi şi. răi, şi dupre
urmare' din aceasta să stingă nădejdile credincioşilor hristiaiii,
şi a sfinţilor şi să facă pre cei necredincioşi şi vrăşmaşi ai pro­
poveduirei, jnai. aspri asupra credinţei hristianilor. Deci pentru
toate acestea s'a îndemnai fericitul Pavel a scrie trimiterea a-_
ceasta, şi mai întâiu priimeşte şi laudă credinţa lor şi creşte­
rea şi căci sufăr necazurile pentru Christos şi-i mângâe pre ei
turn că se va face izbândirea dela Dumnezeu împrotiva acelora
ce îi nedreptăţesc, iar a doua, învaţă despre venirea. Domnului
a nu se turbură, nici-să se înduplece a crede pre nimenea, nici
câ doar ar grui prin Duhul Sfânt, „nici • (a prin scrisorile lui
•Pavel, şi nici de cum \a socoti câ- acesta este faţă; căci venirea
.Domnului "nu se va face de nu va veni mai întâiu Aposidsîa
(adecă ridicarea asupra sau nesupunerea), şi în urma acesteea
' va veni Antihrist fiiul peirei, a căruia venire, zice, câ va fi cu
semne şi cu minuni mincinoase şi amăgitoare, dupre lucrarea,
lui Satana. De vreme ce sfâtuindu-i pre ei să stea întăriţi în
credinţă, şi să ţie predanisirile care s'au învăţat dela el, le po­
runceşte a nu se împărtăşi şi a nu petrece împreună fără rân­
duială şi nelucrători, ci să lepede pre unii ca aceia, fiindcă sânt.
iscoditori şi amăgitori, poruncind lor însă de obşte să lepede din
-adunarea lor pre acela, ce TIU asculiâ cuvintele lui, şi rugând
lor pacea, sfârşeşte trimiterea scriind de desupt cu însăşi mâna
sa, că este semn al adevăratelor sale scrisori.
 TÂLCUIRE LA CEA A DOUA CĂTRE TESALONICHENI.
CAP I. -

i. Pavel şi Siluan ) şi Timotei bisericei Tesalonichenilor,

x

întru Dumnezeu Părintele nostru şi Domnul nostru Iisus

Christos.
Ş i pre c e a întâiu c ă t r e T e s a l o n i c h e n i trimitere cu a c e s t în­
ceput o a început dumnezeescul A p o s t o l ; pentru a c e a s t a tal­
cuirea c e o am făcut la a c e s t e c u v i n t e , - v e z i - o acolo., c a nu a-
celeaşi să le zicem şi a i c e a .
2^TTar vouă şi pace dela Dumnezeu Părintele şi dela
Domnul Iisus Christos.
Dumnezeu c â n d dă Darul său vre unui o m , nici un lucru înr-
tristător nu urmează lui, ci t o a t e a c e l e protivnice c e a r u r m ă
asupra aceluia, se t o p e s c şi el r ă m â n e mai p r e sus de t o a t e ;
pentru a c e a s t a şi fericitul P a v e l c u n o s c â n d c â t de m a r e e s t e
Darul lui D u m n e z e u cel c a a c e s t a , şi care m i n u n a t e isprăvi f a c e
în sufletele celor împărtăşiţi de a c e s t Dar^ pentru a c e a s t a aicea
ii r O a g ă T e s a l o n i c h e n i l o r ; căci dacă Darul s e află faţă la dânşii,
cu adevărat nu vor simţi nici o ispită; iar c â n d au şi p a c e a
l u i D u m n e z e u a c e ş t i a în sufletul lor, î m p r e u n ă cu dumnezeescul
D a r , negreşit vor r ă m â n e pacinici şi neclătiţi întru ispitele c e
le-ar u r m ă . Tar pre lângă a c e a s t a A p o s t o l u l a d u c e a m i n t e T e ­
salonichenilor de dumnezeescul D a r , c a şi ei aducându-şi a m i n t e
x
) Că Siluan acesta este cel numit din Fapte,. Sila, dupre scurtarea nu­
melui, vezi pre cea dintâiu către T e s a l , Cap. I, stih. 1. î n s e m n e a z ă , ca
" dupre Teodorit, zicerea: întru Dumnezeu Părintele nostru, se potriveşte c u
ceea ce scrim noi în epistoliile noastre, a d e c ă : Gheorghie lui Constantin
s ă . s e bucure întru D o m n u l ; î n s ă şi aicea învaţă Pavel pre puterea c e a
de o potrivă a Fiului cu a T a t ă l u i ; c ă z i c â n d : întru Dumnezeu Părintele,
urmează a z i c e : „ Ş i . î n t r u Domnul Iisus C h r i s t o s " . Şi iarăşi z i c â n d : dela
D u m n e z e u Părintele nostru, a a d a o s : şi „dela Domnul Iisus Christos,
c u m c ă aceleaşi bunătăţi se dau nouă şi dela Părintele şi dela F i i u l " . ;
84. E P I S T . A DOUA GÂTRE TESALONICHENI C A P . I, V E R S . 2—3.

d e a c e l a , d e către c a r e l e s'a mântuit, să s e m â n g â e c â n d le

vor veni necazuri, şi c a încredinţaţi fiind din c e l e t r e c u t e şi
r e l e l e c e l e mai mari c e le-a pătimit, să nu se desnădăjduiascâ
în cele u r m ă t o a r e şi mai m i c i ) . 1

3. Datori sântem a mulţămi lui Dumnezeu totdeuna

pentru voi, fraţilor, precum este dupre cuviinţă.
T r e i lucruri învaţă a i c e a pre T e s a l o n i a h e n i dumnezeescul A -
o o s t o h întâiu, cum c â pentru bunătăţile c e vom isprăvi, nu se
cuvine.-â c u n o a ş t e h a r nouă înşi-ne, ci lui D u m n e z e u , şi dela"
D o m n u l , socotindu-le t o a t e c e l e ale faptei b u n e , să nu n e m â n ­
d r i m ; iar al doilea, c ă cele ce pătimiau T e s a l o n i c h e n i i , nu erau
v r e d n i c e d e plâns şi de lacrimi, ci mai ales de mulţămire c ă ­
t r e D u m n e z e u , încât şi ei se cuvine a se b u c u r a de a c e a s t a
şi a mulţămi lui Dumnezeu, şi a nu se î n t r i s t a ; şi al treilea
învaţă c u m că nu se cuvine nici un hristian a zavistui p r e cei
c e s p o r e s c întru fapta b u n ă , ci a se b u c u r ă şi a mulţămi lui
D u m n e z e u pentru sporirea lor întru virtute (fapta b u n ă ) . D r e p t
a c e e a , c e i ce se m â h n e s c şi din zavistie g r ă e s c rău pre fraţii
lor, p e n t r u c ă s p o r e s c , a c e ş t i a hulesc pre însuşi D u m n e z e u , c a ­
r e l e d â r u e ş t e fraţilor s p o r i r e ) . Iar z i c e r e a : «precum este dupre
2

cuviinţă», o a zis, p e n t r u c a să n e înveţe să nu ne mândrim,

c ă c i m u l ţ ă m i m lui D u m n e z e u pentru sporirea celorlalţi, ca cum
am fi făcut vre un m a r e l u c r u ; căci mulţărnind lui D u m n e z e u
pentru f a p t a bună a celorlalţi, facem a c e e a c e e s t e d e cuviinţă
şi drept ş i datorie a n o a s t r ă , pentru a c e a s t a şi datorie a nu­
mit pre niulţămirea a c e a s t a ; iar cu z i c e r e a : « e s t e d e cuviinţă»
n e învaţă s ă mulţămim lui D u m n e z e u ; nu numai prin cuvinte,
ci şi prin fapte, c ă a c e a s t a e s t e mulţămirea c e a cuviincioasă
către Dumnezeu ). 3

Câ foarte creşte credinţa voastră.

C â n d v i n e potopul ispitelor pentru c r e d i n ţ ă la n o î T i n s ă "nu
n e a f u n d ă , atuncea e s t e s e m n a d e v ă r a t , . c u m că credinţa n o a s ­
t r ă a c r e s c u t şi s'a făcut mai înnaltă şi mai p r e sus -de i s p i t e
şi p e n t r u a c e a s t a nu se afundă de d â n s e l e , precum de pildă

*) Despre zicerea: har vouă, vezi la cea îtitâia către Corinteni, cap. I,
stih 3.
) Pentru aceasta a zis înţeleptul Fotie: „Dacă trebue a mulţămi pen­
2

tru isprăvile cele de alţii făcute, ce vor pătimi cei ce zavistuesc pre cei
ce le ispitesc" ? " . .
) Iarăşi Fotie. zice, că se cuvine din afară a înţelege aicea ^aceasta
3

„mult" adecă: sântem datori totdeuna a mulţămi mult lui Dumnezeu,

precum este de cuviinţă celui ce mari daruri dă. • - •
 EPIST. Ă DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . 1, V E R S . 3 — 4 . .85

şi c â n d s'a făcut potopul acel vechiu şi p r e s t e t o a t ă lumea,

deşi munţii cei înnalţi şi dealurile s'au a c o p e r i t de apă, însă
nu cu a t â t a lesnire şi pohoi, cu c a r e s'au acoperit şesurile şi
dealurile cele mai j o s i t e . P e n t r u a c e a s t a şi Pavel a zis: foarte
c r e ş t e credinţa v o a s t r ă , a d e c ă nu prost c r e ş t e , pentru c a să a-
r a t e cu zicerea a c e a s t a pre covârşirea înnălţimei credinţei T e s a ­
lonichenilor.
Şi să înmulţeşte dragostea unuia fieşte-căruia dintre
înşi-vâ, unuia fiqşte-căruia. ^
Vezi, frate, c â t ă ferbinte dragoste t r e b u e a a v e a hristianii,
p e n t r u c ă ei se cuvine, nu pre un frate al lor a'l iubi, iar pre
altul nu, ci se cuvine a a v e a aşâ şi întocmai d r a g o s t e toţi hris­
tianii c ă t r e toţi frăţiilor, că a c e a s t a însemnează cuvântul a c e s t a ce
zice aicea Pavel «a unuia fieşte-căruia» şi zicerea «întru înşi-vâ»,
căci, când hristianii i u b e s c numai pre oare-cari fraţi ai lor şi nu
pre toţi, a c e a s t a nu e s t e d r a g o s t e adevărată şi dupre D u m n e ­
zeu, ci mai ales e s t e d e s b i n a r e şi despărţire, căci d a c ă tu, hris-
tiane, iubeşti pentru D u m n e z e u pre fraţii tăi, iubeşte~i pre toţi,
şi nu pre unii, căci şi E'uninezeu, pentru carele tu îi iubeşti, nu
e s t e al unora oameni numai D u m n e z e u , ci e s t e al tuturor o a m e ­
nilor, iar d a c ă tu numai pre unii îi iubeşti, iar pre alţii nu
iubeşti, să ştii că dragostea ta a c e a s t a e s t e o m e n e s c prieteşug,
şi nu iubire dumnezeiască. V e z i însă, o cetitorule, c ă a fi hris­
tianii uniţi prin dragoste, foarte foloseşte întru a suferi necazu­
rile; căci unirea a c e a s t a din dragoste îi f a c e a se mângâia întru
necazuri unii cu alţii şi mai mici a le s o c o t i .
4. încât noi înşine a ne lăuda întru voi, în bisericile
lui Dumnezeu.
In trimiterea c e a intâiu c ă t r e T e s a l o n i c h e n i a c e s t e a a zis A -
postolul,_cum că a t â t a ştiu toţi faptele cele b u n e ale voastre
şi isprăvile, încât nu, mai e s t e trebuinţă noi a spune c ă t r e
dânşii pentru voi; c u m dar acum zice, ca să ne lăudăm întru
voi la t o a t e bisericile hristianilor? D e s l e g a r e a nedumerirei a-
c e s t e e a e s t e arătată din însăşi zicerea, c e o a pus aicea A -
p o s t o l u l : căci nu a zis că învăţăm pre ceilalţi pentru voi, c i
ca să ne lăudăm. D e c i de vom mulţămi noi lui Dumnezeu p e n ­
tru voi, -şi de ne vom lăudă către o a m e n i , cu mult mai vârtos
voi înşi-vă s e cuvine a face a c e a s t a ? A d e c ă cu c â t mai mult
. se cuvine voi 4#aţii mei,- şi a mulţămi lui Dumnezeu, şi a vă
lăudă întru necazurile ce pătimiţi, şi a nu v ă întrista p e n t r u
dânsele, şi a nu cârti?
86. E P I S T . A DOUA C Ă T R E TESALONICHENI C A P . I, VERS. 4—5.

Pentru răbdarea voastră şi pentru credinţa şi neca­

zurile care le suferiţi.
Cu a c e s t e cuvinte arată Pavel că Tesalonichenii mulţi ani
s e ispitiau şi se necăjiau, fiindcă r ă b d a r e a n u - s e c e a r c ă de e s t e
încredinţată,-şi adevărată în două sau în trei zile, ci în v r e m e
îndelungată,, ş i r ă b d a r e e s t e şi a c e a s t a , â sufeusi cineva cu mul-
7

. ţ â m i r e , maiăMainM. şi ;de a & & & a 4 i | ^ ă j & i î n ţ M e - . c e l e dela.

:

Dumnezeu" ), aicea 4hsă P a v e l zice şi mai m ă r e răbdare a T e ­

1

salonichenilor, cari au suferit g o a n e şi necazuri, căci ei, vieţu­

ind î m p r e u n ă cu v r â ş m â ş i L c r e d i n ţ e i , cei neîmpăcaţi, cari mai
ales erau Evreii cei de o seminţie cu dânşii,, dupre urmare t r e ­
buiau să aibă şi credinţă statornică, şi mai ales c ă a c e s t e a le
pătimiau la începutul propoveduirei şi în vrerpea când erau să­
raci şi scăpătaţi, şi cu t o a t e a c e s t e a stau rătăciţi în credinţa
lui-Christos. Pentru a c e a s t a de T e s a l o n i c h e n i i aceştia t r e b u e a s e .
ruşina unii hristiani, -săraci ai vremei a c e s t e e a , cari pentru pu­
ţin ajutor şi apărare c e , priirnesc dela o a m e n i necredincioşi şi
eretici, îşi s c h i m b ă ticăloşii credinţa şi dreapta slăvire a lor, şi
se fac, v a i ! necredincioşi şi eretici, şi pentru o vremelnică în­
dulcire, priirnesc ticăloşii o veşnică osândire.
5 . Spre dovada dreptei judecatei lui Dumnezeu, spre
a vă, învrednici voi împărăţiei lui Dumnezeu.
A mângâiat dumnezeescul Pavel p r e întristaţii T e s a l o n i c h e n i ,
cu c â t e a -zis mai sus, şi mai ales cu c e e a - c e a zis, că mul­
ţ ă m i m lui Dumnezeu şi n e l ă u d ă m pentru voi. Insă chiar şi
mai -cu o s e b i r e acum îi m â n g â e , pentrucă zice lor, cum c ă au
să şe s l o b o a d ă de cele n e c â j i c i o a s e , şi cei c e îi n e c ă j e s c pre
ei, au s ă s e pedepsiască de Dumnezeu, c a r e a c e s t e a t o t omul
cel n e c ă j i t doreşte să le a u d ă . Înţelegerea însă a cuvântului
l
) P e n t r u aceasta şi dumnezeeştii proroci mărturisesc, cum că dum-
nezeeştile daruri şi cereştile bunătăţi se dau celor 02 rabdă, oare-cum
ca o plată a răbdărei lor, că Isaia z i c e : „Iar cei ce rabdă pentru Dum­
nezeu v o r schimbă tărie şi se vor întraripa ca nişte vulturi, vor alergă
şi nu v o r osteni, vor umblă şi nu vor flămânzi,, (Cap. X L , 3 1 ) . Şi David
z i c e : „Iar cei ce aşteaptă pre Domnul, aceia vor moşteni p ă m â n t u l "
-(Psalm X X X I X , 9). Şi Sirah pentru, aceasta zice către D u m n e z e u : „Dă
plată celor ce te aşteaptă pre t i n e " (Cap. X X X V I I , , 16). Drept aceea, fraţii
mei hristiani, deşi Domnul îndată nu dă nouă cele ce le cerem, nici vie
slobozeşte din ispite, trebue să'l aşteptăm, şi el va veni spre ajutorul
nostru m a i c u r â n d ; aşa ne adeveriază S o l o m o n z i c â n d : „Aşteaptă pre
D o m n u l ca să ajute ţie" (Pilde VIII, 12). Şi Avacum, z i c â n d : „De va
lipsi ( D o m n u l adecă), aşteaptă'l pre el, că viind va veni, şi nu va z ă b o v i "
(Cap. II, 3 ) .
 EPIST. A DOUA. CÂTRE TESALONICHENI C A P . I, V E R S . 5 — 7 . 87

Apostolului e s t e a c e s t - f e l : V o i fraţilor, suferiţi necazurile p e n ­

tru ca să se arate d r e a p t a j u d e c a t a lui D u m n e z e u , a d e c ă p e n ­
tru e a să vă învredniciţi împărăţiei ceriurilor, fiindcă Dumnezeu
când vă va încununa pre voi cei necăjiţi, iar pre cei ce vă
n e c ă j e s c îi va pedepsi, a t u n c e a se va v e d e a d r e a p t a j u d e c a t a
ini. Şi a c e a s t a î n c ă e s t e o niare mârigâere, a le spune lor P a ­
vel, că nu s e vor încunună n rnai îri_ dat de D u m n e z e u , Ci şi
u

cu d r e p ţ a t e p e n t r u c ă o a r ş ^ u t l i a^ulmpărăţia iui D u m n e z e i r e a ~
;

o răsplătire a o s t e n e l e l o r şi a sudorilor l o r ) . 1

Pentru care pătimiţi.

D r e p t a c e e a voi pătimiţi, zice, voi fraţii m@i- nu căci sânt 5

mai puternici acei c e vă n e c ă j e s c d e c â t voi, ci p e n t r u c ă voi

din necazurile şi ispitele' a c e s t e a c e pătimiţi, câştigaţi împărăţia
ceriurilor, pentru a c e a s t a de n e v o e este a se face neguţătoria
a c e a s t a de c ă t r e voi, cu o s t e n e l e şi cu necazuri, iar nu cu 0 -
(lihnă şi fără o s t e n e a l ă , fiindcă prin multe necazuri t r e b u e să
intrăm noi întru împărăţia ceriurilor ( F a p t . X I V , 2 2 ) , precum
aiurea însuşi acestaşi A p o s t o l a zis.
6 . De vreme ce cu dreptate este la Dumnezeu, necaz
a răsplăti celor ce vă necăjesc pre voi.
7 . Şi vouă celor necăjiţi odihnă. ~"
A c e s t «de v r e m e » , a i c e a , nu e s t e stânjinitor, a d e c ă nu în­
semnează stânjinire şi îndoeală, ci mai mult e s t e adeveritor,
a d e c ă însemnează a d e v e r i r e , in loc d e «fiindcă» eu d r e p t a t e
e s t e lui D u m n e z e u , p e n t r u c ă , -dacă la o a m e n i e s t e cu d r e p t a t e
a pedepsi ei pre cei răi şi a încununa pre ceî buni, cu mult
mai vârtos a c e a s t a e s t e cu d r e p t a t e p r e a dreptului D u m n e z e u
a o f a c e ? Obişnuim însă şi noi a zice, vorpvind unii cu alţii,
c ă d a c ă Dumnezeu urăşte p r e cei răi, şi p r o n o i s e ş t e lucrurile,
- n e g r e ş i t va izbândi a s u p r a celor răi, fiindcă cei c e aud au să
- urmeze, şi negreşit vor zice împreună şi Cuvintele a c e s t e a , . a -
d e c â cum că, de v r e m e c e D u m n e z e u urăşte pre cei răi şi
- e c â r m u e ş t e lucrurile cu provedenţia s a , apoi şi va pedepsi pre
cei răi negreşit, aşa~zice şi P a v e l a i c e a , după o b ş t e s c u l obiceiu
a c e a s t a : « D e e s t e cu d r e p t a t e a răsplăti cu n e c a z celor c e n e ­
c ă j e s c , şi c e l o r necăjiţi o d i h n ă » , c ă de u r m a r e e s t e a zice c i n e ­
va a p o i : dar de vreme c e şi a c e a s t a e s t e c u d r e p t a t e , apoi
D u m n e z e u va dâ necaz c e l o r răi şi o d i h n ă c e l o r î m b u n ă t ă ţ i ţ i ) .
1

*) Despre aceasta vezi la s u p t î n s e m n a r e a zicerei: „Deci mi s e păstrează

mie c u n u n a dreptăţei" (II T i m o t . IV, 8 ) , u n d e mai pre larg zicem.
) Şi Teodorit î n c ă într'o unire zice, c u m că zicerea: „de vreme c e "
2
88. E P I S T V A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . I, V E R S . 7—8.

I n s ă , p r e c u m necazurile sânt v r e m e l n i c e , c a r e le p ă t i m e s c hris­

tianii d e l a . c e i n e c r e d i n c i o ş i , dar nu sânt vremelniceşti şi n e ­
cazurile şi p e d e p s e l e , c e l e cO au să iâ necredincioşii dela D u m ­
nezeu, nu, ci a c e l e a vor fi v e ş n i c e şi nesfârşite, a s e m e n e a şi
odihnele, c e au să dobândiască hristianii dela D u m n e z e u , nu
sânt v r e m e l n i c e , p r e c u m s â n t v r e m e l n i c e şi necazurile, c e le
p ă t i m e s c a c u m ; ci a c e l e a v o r fi v e ş n i c e şi nesfârşite.
împreună cu noi întru descoperire a Domnului Iisus
•• dela cer, împreună cu anghelii puterei sale.
I a t ă şi a l t a m â n g â e r e a d u c e a i c e a A p o s t o l u l T e s a l o n i c h e n i ­
lor, a d e c ă cum c â e i v o r fi î m p r e u n ă părtaşi dupre cununi, îm­
preună cu însuşi P a v e l cel c e a isprăvit a t â t e a m u l t e minunate
lucruri. D e s c o p e r i r e a însă a Domnului p r e a doua venirea lui
o zice, m â n g â i n d şi cu a c e a s t ă z i c e r e p r e T e s a l o n i c h e n i , acum
zice, a s c u n s este C h r i s t o s , însă nu vă întristaţi de a c e a s t a , c ă
negreşit s e va descoperi şi ş e va a r ă t ă cu s t ă p â n i r e , ca D u m ­
nezeu şi s t ă p â n , c ă c i va veni din c e r , c a r e e s t e n e a m al lui
D u m n e z e u , dupre Isaia, c e z i c e : «Cerul e s t e mie scaun, şi p ă ­
mântiii a ş t e r n u t picioarelor inele» ( C a p . L X V I , 1). Şi va veni
î n t o v ă r ă ş i t de angheli înfricoşaţi, fiindcă . a c e ş t i a sânt angheli
ai p u t e r e i , a d e c ă p u t e r n i c i ; drept a c e e a , pentruce, voi hristi­
anii, să o b o s i ţ i de întristare, de v r e m e c e avem un stăpân m a r e
şi î n f r i c o ş a t ca a c e s t a , căruia slujitori sânt angheli ai puterei?
D e c i m â n g â i a ţ i - v ă , fraţii m e i , p e n t r u c ă negreşit vor luâ izbân-
dire şi p e d e a p s ă dela D u m n e z e u cei c e acum vă n e c ă j e s c ş i v ă
f a c râu, ş i nu vor s c ă p ă de a c e a s t a .
8 . In văpaea focului dând izbândă celor ce nu cunosc
pre Dumnezeu şi nu ascultă Evanghelia Domnului Iisus.
Mai s u s a d e c ă a zis T e s a l o n i c h e n i l o r Apostolul,^ că D u m n e ­
zeu va izbândi a c e l o r a cari vă n e c ă j e s c şi vă fac rău. A c u m
însă d e obşte, şi cuprinzător zice, c ă Dumnezeu va izbândi tu­
turor a c e l o r a , cari nu c u n o s c şi nu c r e d p r e adevăratul P u m -
nezeu, f o r m â l u e ş t e însă Şi pune o pricină p r e a î n ţ e l e p ţ e ş t e , cum
c ă cu a d e v ă r a t se v a f a c e i z b â n d ă d e D u m n e z e u asupra t u t u ­
r o r n e c r e d i n c i o ş i l o r şi necinstitorilor de D u m n e z e u , căci şi de
nu va izbândi D u m n e z e u , zice, n e c r e d i n c i o ş i l o r vrăşmaşilor săi
pentru n o i , a d e c ă p e n t r u c ă n e n e c ă j e s c şi n e fac rău, însă p e n -
. tru sineşi negreşit le v a izbândi, a d e c ă p e n t r u c ă nu a s c u l t ă

este adeveritoare, şi nu de stânjinire şi de îndoială, că şi n o v zice,- cr-

• bişniiim întărindu-ne, â. zice: de este aceea adevărată, precum şi este
. adevărată". *' .
 • EPIST. A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . I, VERS. S — 9 . 89

propoveduirea Evangheliei lui. Şi cu a c e s t cuvânt încredinţează

Apostolul pre T e s a l o n i c h e n i , cum c ă negrăit se vor osândi n e -
cinstitorii de D u m n e z e u , d e către D o m n u l . Cu celălalt cuvânt
însă, c e l'a zis mai sus, cum că Dumnezeu va d â necaz şi
munci necredincioşilor, c e l o r ce. n e c ă j e s c pre T e s a l o n i c h e n i , c u
a c e a s t a , zic, iarăşi pre aceştia îi m â n g â e , c ă pentru d r a g o s t e a
şi. c i n s t e a şi slava lor, D u m n e z e u va munci p r e aceia c e îi ne­
c ă j e s c . Vezi însă, iubitule, c ă dacă o s â n d e ş t e D u m n e z e u pre
aceia, cari p r o s t . nu . a s c u l t ă E v a n g h e l i a iui, cu mult m a i vâr­
t o s ' v a osândi pre a c e i a c e , nu mimai nu ascultă E v a n g h e l i a ,
ci şi pre alţii.Ji o p r e s c să nu o asculte, precum erau a c e i a ' c a r i
necăjiau pre T e s a l o n i c h e n i ; iar z i c e r e a : «în focul v ă p ă e i » , sau
se cuvine a o uni cu c e a u r m ă t o a r e , şi a se face p l e c a i e a c e a
ghenetivă dativă, a ş a : «celui c e dă izbândire, a d e c ă în foc,
celui c e o s â n d e ş t e pre cei necredincioşi şi n e s u p u ş i » ; sau se
cuvine a se uni cu c e a mai înainte zisă, a d e c ă : «Intru d e s c o ­
perirea Domnului Iisus, c a r e se va face în focul v ă p ă e i » ) , p r e ­ 1

cum şi David o mărturiseşte a c e a s t a , z i c â n d : «foc înaintea lui

va merge, şi arde împrejur pre vrăşmaşii lui» (Psalm X C V I , 3 ) .
Şi Daniil z i c e : « R â u de foc t r e c e a înaintea lui» ( C a p . VII, 1 0 ) .
Vezi însă, o cetitorule, cum a zis P a v e l : în f o c , nu luminând,
ci arzând numai; fiindcă focul pre cei păcătoşi are numai să-i
ardă, nu însă şi să-i lumineze; iar drepţilor, cu totul d i n p r o -
tivă, a d e c ă îi va luminâ numai, iar nu îi va şi ardeS).
;

9. Cari vor luâ osândă peirea veşnică.

U n d e este acum ereticul Orighen şi următorii acestuia, cari
b ă s n e s c c u m c ă munca are Sfârşit; audă a c u m pre Pavel că

. ) S e îndreptează însă alcătuirea şi înţelegerea pricinei zicerei şi aşa,

x

precum se află; ca zicerea „în J o c u l văpăei", se uneşte cu zicerea, D o m ­

nul Iisus adecă dând izbândă, fiindcă în foc de văpae va dâ D o m n u l
izbândă, celor ce nu c u n o s c pre Dumnezeu.
2
) Uniţi, zice şi M a r . Vasilie tâlcuind aceasta, psalmiceasca .zicerea a-
c e e a : „Glasul Dorrmului celui ce t a e . p a r a focului". (Psalm X L , 2 8 ) . A ş a
z i c e : „Socotesc î n s ă că focul cel gătit spre m u n c a diavolului şi a n g h e -
l i l o P I u i , se tae prin glasul Domnului, ca, fiindcă două puteri sânt în
foc, u n a arzătoare şi "una luminătoare, lucrarea c e a iute şi arzătoare a
focului rămâne celor vrednici de ardere, iar c e a luminătoare ă lui şi
strălucitoare a lui se va sorti strălucire! celor ce s e veselesc. Deci gla­
sul Domnului "cela ce tae şt împarte para focului, c a o neluminătoare
este focul muncei, iar ne arzătoare va r ă m â n e lumina odihnei. î n s e m ­
nează însă, cum că~cei fericiţi au s ă dobândiască nu numai pre lumina
aceasta zidită, precum zice aicea Mar. Vasilie, ci ş i . p r e lumina c e a n e -
zidită a dumnezeirei, care chiar îi va face pre ei fericiţi.
90. EPIST. A DOUA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I. VERS. 9—10.

n u m e ş t e aicea pre munca veşnică, adecă nesfârşită, urmând

cuvântului Domnului, carele îl va zice c â j r e cei p ă c ă t o ş i : « D u -
ceţi-vă dela mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic» (Mat. X X V ,
4 ) . Şi dar cum de c ă t r e voi origheniţii munca c e e a ce e s t e
veşnică| s e s o c o t e ş t e vremelnică?
L

D e l a f ă t a ' D o m n u l u i şi d e l a slava tăriei l u iv ,

Cu cuvintele a c e s t e a a r a t ă ..Apostolul de'şaţfea cu c a r e are ..
să o s â n d i a s c ă D o m n a l p r e 'neciristiiofit de Dutnnezeii, a d e c ă
p r e păgâni, fiindcă, zice, îndestul e s t e n^rnai a s e arăta D o m ­
nul, ş i îndată toţi necredincioşii s e vor osândi în muncă, şi
căci singură faţa Domnului şi arătarea lui, celor binecinstitori
de D u m n e z e u şi drepţilor, le va fi lumină ş î fericire, iar pă­
gânilor şi păcătoşilor le va fi întunerec şi mujică, fi.ln.4eă D o m ­
nul nu v a veni prost c a un ora gol, c i v a veni cursîavă mare
şi c u p u t e r e , c a Dumnezeu, şi nici slava lui y v a fi fără de pu­
t e r e , -nici puterea lui va'"~n fără de slavă. Precum am zice c ă
Christos v a veni c a un împărat puternic şi- Dumnezeu slăvit,
p r e c u m însuşi singur mai înainte a zis: « A t u n c e a vor vedea
pre F i i u l omului, venind pre nourii ceriului, c u putere şi c u
slavă multă» (Mat. X X I V , 3 0 ) .
i o . C â n d - v a v e n i să se s l ă v i a s c â î n t r u fiii s ă i .
D o m n u l , zice, v a veni să se slăviască întru-sfitiţii -săi şi d r e p ­
ţii hristiani; fiindcă slavă a lui Christos V a fi, a vedea n e c r e ­
dincioşii şi nesupuşii cei d e a c u m , slăvindu-se în ziua j u d e c a t e i
p r e hristianii aceia, cari a c u m s e b a t şi s e necinstesc d e dânşii,
p e n t r u c ă slava c e o va d â a t u n c e a Christos hristianilor săi, va
fi şi slavă a s a , în c â t cu slava a c e e a cu care va slăvi Chri­
stos a t u n c e a pre hristianii săi, în însuşi, a c e e a s e va slăvi şi
însuşi, c ă c i precum hristianii sânt b o g ă ţ i e ş f a v u ţ i e a lui Chri­
stos, p e n t r u c a r e şi norod ales al său s e numesc, precum zice
acestaşi P a v e l : «Carele s ' a dat pre sineşi pentru noi.... c a s ă
ne c u r ă ţ i a s c ă luişi norod ales» (Tit II, 14);—precum, zice, hris­
tianii s â n t b o g ă ţ i e şi avuţie a lui Christos, a ş a va fi şi slavă
a însuşi lui Christos, a dobândi hristianii bunătăţile lui cele c e
vor S ă f i e ) .
1
' i
Şi a se mînunâ întru toţi cei c e au "Crezut.
l
) Sari, dupre Icumenie, atuncea se va slăvi Domnul întru sfinţi, pen-
. truca sfinţii îl vor slăvi văzându.-l întru părintească slavă, ca Dumnezeu
şi jude.cător al tuturor şezând, sau se va slăvi Domnul întru sfinţii săi,
• p e n t r u c ă sfinţii vor face pre angheli s ă slăviască pre Dumnezeu, văzând
ei de c â t e daruri şi de câtă slavă a învrednicit pre oamenii cei p ă m â n -
.... teşti şl de lut. - .
 E P I S T . A DOUA CÂTRE TESALONICHENI C A P . I, VERS. 1 0 11. 91

A d e c ă D o m n u l , z i c e , _ v a veni c a s ă se minuneze întru toţi

cei c e au crezut, a d e c ă prirr toţi hrţstianii cari au crezut în-
tr'însul, fiindcă p r o p u n e r e a : «întru» se înţelege aicea în l o c d e :
«prin», căci c â n d va învrednici Christos pre hristianii, p r e cei
jalnici în viaţa a c e a s t a şi goniţi de c ă t r e t o a t e n e c r e d i n c i o a ­
sele neamuri, c â n d îi va învrednici, zic, d e a t â t a strălucire si
slavă a sa, atunci se va arăta slăvit şi p u t e r e a : lui .şe/ya,",.'cil-
n o a ş t e m a r e . Ş i dupre alt c n i p . î n c â se înţelege a c e a s t ă : căci
când se vor înfăţişa cu slavă în ziua j u d e c a t e i hristianii a c e i a ,
cari au pătimit a t â t e a rele pentru e a - s ă se l e p e d e d e credinţa
lor şi nu s'au lepădat, a t u n c e a se v a arătă D o m n u l minunat
şi slăvit Intru dânşii, precum e s t e s c r i s : «Minunat e s t e D u m ­
nezeu întru sfinţii săi» ( T â l m . L X V I I , 3 8 ) . Ş i iarăşi: «Sfinţilor
celor din pământul lui minunate a făcut D o m n u l » (Psalm. X V , 2 ) .
" ' ; " ( C u m , c â s ' a c r e z u t m ă r t u r i a n o a s t r ă p e n t r u v o i ) în
ziua a c e e a .
S e va minună, ! zice, D u m n e z e u , în ziua j u d e c a t e i , p e n t r u c ă
propoveduirea n o a s t r ă a Apostolilor s'a crezut de c ă t r e voi,
(că a c e a s t a o n u m e ş t e mărturie), a d e c ă p e n t r u c ă voi hristianii
aţi crezut în p r o p o v e d u i r e a n o a s t r ă , şi dupre urmare p e n t r u
c â . V a ţ i făcut p r e sine-vă vrednici de a m o ş t e n i b u n ă t ă ţ i i e a-
c e l e a , ce a t u n c e a au să se d e â hristianilor celor credincioşi şi
d r e p ţ i . l3ine a zis însă în ziua a c e e a ) , fiindcă a t u n c e a cu a-
1

devârat' au să se vadă cari sânt adevăraţii hristiani, fiindcă a-

cum mulţi se făţărnicesc a fi c r e d i n c i o ş i şi zic c ă sânt hristi­
ani, ci a t u n c e a se vor arătă câţi au fost cu adevărat şi cu lu-
; crul hristiani, şi au păzit a d e c ă nu numai credinţa, ci şi p o ­
runcile Domnului, pentru a c e a s t a şi înţeleptul Sirah z i c e : «Mai
înainte de sfârşit să nu fericiţi pre nimîni» (Sir. X I , 2 8 ) .
•. j i . L a c a r e şi n e r u g ă m t o t d e u n a p e n t r u v o i , c a s ă
v ă învredniciascâ pre voi c h e m ă r e i Dumnezeului nostru.
C u m ? Nu erau c h e m a ţ i T e s a l o n i c e n i i de D u m n e z e u ? Şi pen­
truce zîce P a v e l aicea să-i învredniciascâ chemărei s a i e ? C u
adevărat c h e m a ţ i erau, şi nu zice a i c e a Apostolul pentru c h e ­
m a r e a a c e e a dintâiu" a dumnezeescului D a r , c ă c i dupre a c e e a
mulţi sânt c h e m a ţ i , p r e c u m a zis D o m n u l : «Că mulţi s â n t c h e ­
maţi, şi puţini aleşi» ( M a t . . X X , 1 6 ) , şi c e l a c e purta hainele
c e l e . întinate î n c ă s ' a " c h e m a t şi el la nuntă, ci dar s'a trimis
- ) Intru un glas cu sfinţitul T e o f i l a c t şi fericitul Teodorit pre zicerea:
1

„în ziua a c e e a " , o dă la zicerea c e a de mai sus, adecă la z i c e r e a : a se

slăvi întru toţi cei ce au crezut în z i u a aceea, şi nu la z i c e r e a : „Că
s'a adeverit mărturia voastră pentru voi".
92. E P I S T . A DOUA CÂTRE TESALONICHENr CAP. I, V E R S . 11—12.

în î n t u n e r e c u l cel mai dinafară (Mat. X X I I , 1 1 ) , ăşijderea şi

fecioarele cele cinci n e b u n e s'au c h e m a t d e Dumnezeu, dar
nu au i n t r a t în c ă m a r a c e a de nuntă (Mat. X X V , 1 2 ) . D e c i
c h e m a r e n u m e ş t e aicea P a v e l pre c e a • adeverită prin faptele
c e l e b u n e care este chiar şi cu adevărat c h e m a r e ) , precum şi 1

c r e d i n ţ ă c h i a r şi a d e v ă r a t e s t e , c e a adeverită prin faptele c e l e

b u n e , fiindcă dupre l a c o v fratele D o m n u l u i : «Credinţa fără de
fapte e s t e m o a r t ă » (lacov II. 2 0 ) .
Şi sa piiiiiască toată bunăvoinţa bunătăţei.
A c e a s t a , zice, n u m e s c eu c h e m a r e a lui D u m n e z e u , a se plini
la voi, hristianilor, t o a t ă bunăvoinţă a lui D u m n e z e u , a d e c ă
t o a t ă p l ă c e r e a şi v o e a lui. c e a mai întâiu şi cu deadinsul ), şi 2

c a să f a c e ţ i Voi t o t b i n e l e , şi c a să fiţi a c e s t fel de depliniţi,

p r e c u m v ă v o e ş t e D u m n e z e u c a să fiţi, fără a lipsi vre o vir­
t u t e dela voi. Cu a c e s t e cuvinte însă s m e r e ş t e Apostolul c u T

g e t a r e a T e s a l o n i c h e n i l o r , pentrucă să nu se mândriască întru

multele l a u d e ce le-au f ă c u t ; c â arată cu a c e a s t a Pavel că nu
sânt ei î n c ă desăvârşiţi.
Şi lucrul credinţei întru putere. ...
R ă b d a r e a goanelor, zice, o va dâ vouă Dumnezeu, fraţilor,
deplină. C u m ? Şi cu ce chip ? Intru putere, a d e c ă împuterni-
cindu-vă şi întărindu-vă în c r e d i n ţ ă , fiindcă r ă b d a r e a e s t e lucrul
şi i s p r a v ă a credinţei, în c â t , c e l c e nu are r ă b d a r e , .acela a-
ratâ c â n u are lucrul şi isprava credinţei.
1 2 . C a să se slăviască numele.Domnului nostru Iisus
Christos întru voi şi voi întru dânsul.
D e se vor face, zice, întru voi, fraţilor, c â t e le-am zis mai
sus, se v a slăvi întru voi în viaţa a c e a s t a n u m e l e Domnului,
căci c â n d vă vor v e d e a oamenii pre voi câ suferiţi toate ispi­
tele şi necazurile, pentru d r a g o s t e a Stăpânului Christos, n e g r e -

x
) C h e m a r e a aceasta însă, aiurea o a numit Pavel „chemare s f â n t ă "
z i c â n d : „ A c e l u i a ce n e - a mântuit pre noi şi n e - a chemat cu chemare
s f â n t ă " (II T i m o t . cap. I, 9 ) . Iar care este chemarea c e a sfântă vezi la
s u p t î n s e m n a r e a zicerei a c e s t e e a : „Nu îndeşert s ă priimiţi voi Darul lui
D u m n e z e u " "(11 Cor. VI, 1). î n c â t din. aceste cuvinte s e înehee, c u m c ă
două s â n t chemările, c e a mai întâiu şi c e a prin fapte adeverită: şi cea
întâiu e s t e toată a dumnezeescului Dar, iar ceealaltă este şi a proale-
gerei şi a vii tutei noastre.
2
) C u m c ă bunăvoinţă se. zice v o e a lui D u m n e z e u c e a întâia povăţu-
itoare ( a d e c ă a se mântui tot omul), vezi la suptînsemnarea zicerei: „Spre
a cerca v o i ce este voea lui D u m n e z e u c e a b u n ă şi bine plănuită şi de­
s ă v â r ş i t ă " (Rom. X I I , 2).
 •EPIST. A DOUA CĂTRE', TESALONICHENI C A P . II, V E R S . 1 . 93

şit a c e a s t ă r ă b d a r e a voastră va fi slavă numelui lui Christos,

fiindcă oamenii se î n d e a m n ă a zice, c ă C h r i s t o s e s t e a t â t de
bun, în c â t hristianii robii lui pătimesc şi m o r pentru numele
lui, şi atât de puternic, în cât pre hristianii cei c e cred în-
tr'însul, îi împuterniceşte spre a suferi a t â t e a necazuri, cu b u ­
curie şi cu mărime de suflet, ci şi voi, zice, hristianilor, vă
veţi slăvi a s e m e n e a întru numele lui Christos, fiindcă v'aţi a-
flat atât de credincioşi," în cât. t o a t e relele a le suferi pentru
numele Stăpânului nostru Christos, căci slava robului e s t e a
se află c r e d i n c i o s stăpânului său. Şi dupre alt chip a d e c ă se
înţelege a c e a s t a : necazul cel m a r e pentru C h r i s t o s e s t e slavă,
p e n t r u c ă mai străluciţi f a c e pre hristianii cari se n e c ă j e s c p e n ­
tru dânsul; şi cu c â t ei t o t d e u n a se dau pre sineşi la ispite
şi la morţi, a t â t a se arată a fi mai pre sus de ispite şi de
morţi.
Dupre D a r u l Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus
; Christos.
Şi a c e a s t a , zice, a s e slăvi Dumnezeu întru voi şi noi întru
Dumnezeu,_şi a c e a s t a e s t e ispravă şi D a r al lui D u m n e z e u , şt
nu ispravă a n o a s t r ă şi virtute, fiindcă D u m n e z e u se slăveşte
întru noi, p e n t r u c ă noi rnai întâiu de t o a t e pre D u m n e z e u cins­
tim, ca. pre cel mai dulce şi mai pre sus de t o a t e , şi noi iarăşi
ne slăvim întru D u m n e z e u , pentrucă luăm putere dela dânsul
să r ă b d ă m t o a t e ispitele cu mulţămire.

' .. . ' ] ' C A P . II.

i. Şi vă rugăm pre voi, fraţilor, pentru venirea-Dom-

nului nostru Iisus Christos, şi pentru adunarea noastră
la dânsul, s p r e a nu vă clăti degrabă voi din minte.
C â n d se va face v e n i r e a Domnului, a d e c ă şi învierea c e a
din morţi, m v o arată a c e a s t a P a v e l ; iar cum c ă nu e s t e acum
venirea lui Christos şi învierea, a c e a s t a o învaţă a i c e a ; fiindcă
precum am zis în pricina trtmiterei a c e s t e e a , erau oare cari
amăgitori şi înşelători în T e s a l o n i c , cari ziceau cufh că acum
este v r e m e a sfârşitului a t o a t ă lumea, şi a venirei Domnului;
şi nu e s t e puţină m â n g â e r e a spune Pavel a i c e a , cum c ă se
vor aduna î m p r e u n ă la Christos toţi drepţii hristiani," şi cum
c ă ^ t o t d e u n a vor fi î m p r e u n ă cu C h r i s t o s , p r e c u m a zis în tri­
m i t e r e a c e a întâia c ă t r e T e s a l o n i c h e n i (Cap. I V , 1 7 ) . Şi Dom­
nul încă a zis: «Ori u n d e va fi stârvul, a c o l o se vor adună ş
94. E P I S T . A DOUA CĂTRE TESALONICHENI CAP. I I , VERS. 1 3.

vulturii» (Mat. XXIV, 2 8 ) . Ş i iarăşi: «Şi va trimite p r e anghelii

săi şi v o r adună pre cei aleşi ai săi dintru p a t r u — v â n t u r i l e , dela
marginile ceriurilor până la marginile lor» (Mat. XXIV, 3 1 ) . F i ­
indcă îndată ce se v o r sculă drepţii hristiani, au s ă s e răpiască
-de nouri şi să s e adune lângă Christos şi a ş a s ă r ă m â e t o t ­
deuna împreună cu el, c ă a c e a s t a însemnează z i c e r e a : « Ş i a -
. d u n ă r e a noastră Ia dânsul»-. D e c i c f e vă rugăni, o. fraţilor T p -
' •sălonicheni?"Sâ-"'n\i'''-H'' clă ţiji'-şi* fiîci de cum s a vă ' a b a t e ţ i diţi."
, ;

minte, a d e c ă din dreapta c u g e t a r e şi din s o c o t e a l a c e aveţi -

până a c u m . .
2. Nici să vă turburaţi, nici prin Duhul.
A d e c ă , vă rugăm fraţilor, să nu vă turburaţi prin Oare c a r e
p r o r o c i r e ; pentrucă amăgitorii aceia, făţărnieipdu-se că sânt p r o ­
roci, - amăgiau pre hristiani, zicând, c ă acum este v r e m e a veni­
tei lui Christos. [••'',
Nici prin cuvânt. ';, !
A d e c ă s ă nu vă turburaţi, fraţilor,'prin % re o învăţătură, c e
r

se face prin viul glas.

Nici prin scrisoare, ca prin noi. > '
Nici s ă vă turburaţi, zice, d e vor plăsmui oare c a r e scrisori
şi trimiteri şi ar vesti, c a c u m s'ar fi trimis d e c ă t r e mine
P a v e l ; c ă sânt amăgitori unii c a aceia şi mincinoşi, şi v o r s ă
• î n t ă r i a s c ă cuvintele l o r cu minciuna.
C a cum că a sosit ziua Domnului. ,
Nu v ă turburaţi, zice, fraţilor, ca c u m a r sosit ziua D o m ­
nului, a d e c ă venirea lui C h r i s t o s . J
3. S ă riu vă amâgiaşcă cineva pre voi dupre nici un
chip.
Niminea, zice, să nu v ă a m ă g i a s c ă , c ă acum ar fi v r e m e a
venirei lui Christos, m ă c a r c ă şi c a p r o r o c d e s ' a r s o c o t i u -
nul c a acela, măcar şi c a învăţător , m ă c a r şi de a r zice c ă eu
1

a m s c r i s una c a a c e a s t a .
Căci de nu va veni mai întâiu apostasia, şi de nu se
va descoperi mai întâi omul păcatului, fiul perzârei.
Nu s e vă face, zice, y ş n i r e a Domnului, d e nu v a veni mai
întâi apostasia, adecă antihrist; apostasie însă p r e ^ a c e s t a 1-a
numit, pentrucă însuşi este chiar apostasie, fiindcă a r e s ă a-
p o s t i s i a s c ă , a d e c ă s ă depărteze dela C h r i s t c s p e atâţia mulţi,
în c â t d e ar fi cu putinţă s ă depărteze încă şi p r e înşişi c e i
a l e ş i ; a s e m e n e a încă şi o m al păcatului p r e antihrist l'a numit
p e n t r u c ă nu numai el a r e s ă facă t o t păca:ul, c i şi p r e ceilalţ:
 E P I S Ţ . A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . I I , V E R S . 3 — 4 . 95"

a r e să-i a r u n c e în p ă c a t ; ă ş i j d e r e a încă şi fiu a l . p e r z ă r e i pe

antihrist îl n u m e ş t e , p e n t r u c ă însuşi are s ă p e a r ă şi pre mulţi
îi va p e r d e . D a r cine e s t e a c e s t a ? S a t a n a o a r e ? B a ; ci e s t e u n
o m ) , c a r e l e va fi î m b r ă c a t însuşi cu t o a t ă l u c r a r e a lui.
1

4. Protivnicul, şi carele se ya înnălţâ mai pre sus de tot

ce s e r i c e Dumnezeu sau cinstire.
. A n t i h r i s t , - z i c e , va a d u c e p r e o a m e n i la p o l i t e i a şi idplo-sfu*
jir'e c e va p e r d e p r e toţi z e i l ş i cinstirile zeilor, a d e c ă p r e idoli "•
şi numai pre sineşi a r e să s e p r o p o v e d u i a s c â dumnezeu'^).
In cât el să şeadâ în biserica lui Dumnezeu ca Dum­
nezeu. - -. • : ; '
Nu numai antihrist, zice, a r e s ă ş e a d ă în o s e b i t a b i s e r i c ă a
lui D u m n e z e u , c e e a c e e s t e în Ierusalim, ci d e o b ş t e în fieşte­
c a r e b i s e r i c a -şi l o c a ş al lui D u m n e z e u a r e s ă ş e a d ă ) . 3

x
) Ş i Severian zice încă despre antihrist: „Dupre urmarea Mântuito­
rului vine s a t a n a întru om î n t r e g " . Ş i T e o d o r i t a ş a z i c e : „Omul p ă c a ­
tului î n s ă l'a numit pre el, fiindcă o m va fi cu firea, primind întru sine
toată lucrarea diavolului". Ş i mai j o s z i c e : „ C ă v a urmări vrăşmaşul
oamenilor firea o m e n e a s c ă diavolul adecă pre înomenirea Mântuitorului
nostru şi Dumnezeu, şi precum Mântuitorul luând firea o m e n e a s c ă a lucrat
mântuirea noastră, a ş a acela alegând pre un om putincios a priimi pre
toată lucrarea lui, prin acela se v a ispiti s ă a m ă g i a s c ă pre toţi oamenii,
Christos şi Dumnezeu pre sineşi n u m i n d u » s e - ş i vădjnd minciuna celor
ce s e - n u m e s c 'dumnezei, pre care el în vremile trecute o . î n t ă r i â " ,
) însuşi aceasta _o a zis şi T e o d o r i t tâlcuind zicerea aceasta.
2

) Ş i T e o d o r i L z i c e : „ L o c a ş al lui D u m n e z e u î n s ă pre. biserici le-a n u -

!1

-mit, întru, pare v a răpi pre întâia şedere, ispitmdu-se a - s e a r ă t ă ' p r e si-
;Tieşi D u m n e z e u . Acestea şi d u m n e z e e s c u l Daniil mai înainte le-a spus:
„Şi asupra dumnezeilor părinţilor săi n u v a pricepe; şi Dumnezeul M a -
ozim (întru altele -se numeşte^ Mazoim s a u Mazurim) a s u p r a acestuia
•pre sineşi s e va slăvi" (Daniil X I , 3 9 ) , în l o c d e : „ D u m n e z e u tare pre
sineşi s e v a n u m i " . î n s e m n e a z ă î n s ă , o cetitorule, la cuvintele acestea
ale Apostolului,.două o a r e - c a r e l e : a ) C ă dumnezeescul Apostol zicând
aicea mai cu deosebire despre cel c e s e numeşte antihrist, c ă .de nu se
va descoperi „omul păcatului, fiiul perzărei" arată prin acesta, pre anti­
hrist, c ă este un atom de om,_şi un om particularnic, precum şi tâlcu-
îtorii Apostolului zic, şi n u u n neam întreg de oameni, şi o împărăţie,-
. adecă nici atome multe de oameni. In zadar -.-zi-c dar, şi îndeşert, cei
ce zic, c u m c ă antihrist cel mult vestit, este n e a m u l cutarele şi î m p ă ­
răţia, adecă ar fi multe atome şi mulţi Oameni; aceştia î n s ă a d ă u g â n d
cum c ă antihrist cel mult vestit a fost şi este n u numai un neam şi 0
împărăţie, ci două şi multe neamuri şi împărăţii; cutare şi cutare şi ni­
minea altul; aceştia î n c ă în zadar zic şi în deşert vorbesc. C u m î n s ă
antihrist cel c e s e propovedueşte aicea de Marele Pavel arătat unul vor
fi doi? S a u cum u n u l vor fi mulţi şi mai ales foarte mulţi? A c e a s t a este
o prea arătată şi împrotiva zicere, neîntărită, şi însăşi de sine răsturnată,

1
96. E P I S T . A DOUA CÂTRE TESALONICHENI C A P . II, V E R S . 4—6.

Arâtându-se pre sineşi că este Dumnezeu.

Nu a zis că antihrist are să zică numai c ă e s t e D u m n e z e u ,
ci c â a r e s ă se siliască ca s ă d o v e d i a s c ă cum că e s t e - D u m ­
nezeu, fiindcă va a r ă t a lucruri şi s e m n e mari, cu s c o p o s d e .
a a m ă g i pre toţi oamenii cum că e s t e D u m n e z e u .
5 . Nu vă aduceţi aminte, că încă afiându-mă la voi,
aceastea le spuneam, vouă? .
Din a c e s t e cuvinte se arată, cum c ă fericitul P a v e l , multe
şi m ă r i , n predânisit ucenicilor' săi hristiani nescris, prin sin­
gur viul g l a s ; a s e m e n e a însă din a c e s t e cuvinte s e face arătat,
c u m c ă este de nevoe a zice cineva hristianilor adesea-ori a-
c e s t e cuvinte, care a l t ă dată le zicea, şi a-i a d ă p â . a d e s e a - o r i -
cu î n s e ş i acele învăţături; p e n t r u c ă T e s a l o n i c h e n i i aceştia, cari
au fost auzit cuvintele a c e s t e a dela Apostolul Pavel, c â n d : s e
afla f a ţ ă î n T e s a l o n i c , au avut trebuinţă şi acum a l e a u d a—
c e s t e a dela însuşi el, prin scrisoarea a c e a s t a , şi dupre urmare
şi a c u m au avut trebuinţă din a c e s t e a a luâ întărire în inima
lor. N u v â zic, fraţilor, zice, vre un lucru deşănţat şi nou, n u ;
ci însuşi acele c e vă ziceam vouă şi altă. d a t ă . R u ş i n â t o r face
însă cuvântul Apostolul cu chipul întrebărei z i c â n d : -Nu ^vă- a-
duceţi aminte cum vi le spuneam v o u ă ? A t â t de îngrabă_]e-aţi-
uitat? " " ' "~—'.
6. Ş i acum ceea ce opreşte o ştiţi, ca să se descopere
el în vremea sa.
care e s t e cu neputinţă a se învoi şi împreună a se adeveri, nu numai de
obşte l a toate făpturile cele ce se află pretutindenea, ci şi la oameni şi
la î n s u ş i Ziditorul tuturor, a căruia putere se propovedueşte nerfîărgî-
nită, p r e c u m toţi metafizicii şi toţi teologhii cu o gură împreună, m ă r ­
t u r i s e s c : că nici însuşi Dumnezeu poate pre u n a a o T a e e - d o u â s a u
multe, b ) Aicea dumnezeescul Apostol zice, c ă antihrist are să—separate
pre sineşi D u m n e z e u ; şi sfinţiţii tâlcuitori z i c . c u m că are s ă ş e n u -
miască pre sineşi Dumnezeu, iar cei de mai s u s , zicând c u m c ă cutarele
neam, şi cutare împărăţie este mult vestitul antihrist, v e d e r a f v o r o v e s c
îndeşert şi minţesc, că nu însuşi neamurile acestea se arată pre sineşi
c ă s â n t dumnezei, ci precum se vede, unii ca aceştia răpindu-se "mai
pre s u s de cele. trei ceriuri, au văzut şi a u auzit şi li s'au descoperit
priviri ş i auzuri mai tainice şi mai înnalte decât Apostolul Pavel, c ă
pentru aceasta nu vor s ă vadă şi s ă a u d ă cuvintele lui acestea, cu care
haracteriseşte pre cine va fi cel c e cu deosebire se va numi antihrist.
Am zis î n s ă cel ce cu deosebire se v a numi antihrist, pentrucă t o ţ r c e i
ce se p u n împrotiva Evangheliei lui Christos, mai de obşte antihrist s e
z i c : „ C ă şi acum, zice, mulţi antihrist! s'au f ă c u t " (I loan II, 18), şi
înainte mergători sau închipuitori ai lui Antihrist, nu î n s ă chiar î n c ă
. a c e l m a i cu osebire antihrist.
 EPIST. A DOUA CÂTRE TESALONICHENI C A P . ÎI, V E R S . 7. 97

C e e a c e o p r e ş t e e s t e care ţine şi î m p e d e c ă ; c a r e dar e s t e

c e e a c e ţine şi o p r e ş t e pre venirea lui antihrist? Alţii, zic, din
c a r e este S e v e r i a n , cum c ă este dărui S f . D u h , a c e s t a e s t e c a r e
ţine şi o p r e ş t e pre antihrist ca să nu vie î n c ă . l a r g â n d a c e s t a
se va împuţina mult şi se va ridică din m i j l o c , a t u n c e a va veni
şi antihrist. Iar alţii zic. c â este împărăţia R o m a n i l o r , cu c a r e
se conglăsueşte şi Mar. loan H r i s o s t o m : F i i n d c ă de nu s c va
strică împărăţia R o m a n i l o r , nu află v r e m e şi slobozenie anti­
hrist a face cele c e v o e ş t e . P e n t r u a c e a s t a P a v e l umbros g r ă - "
e ş t e despre a c e a s t a şi nu zice a r ă t a t cum că după î m p ă r ă ţ i a
R o m a n i l o r a r e să vie antihrist, căci nu voia a luâ asupra sa
vrăşmaşii zadarnice şi primejdii n e f o l o s i t o a r e ; căci de ar fi zis
Pavel arătat, cU'm c ă puţin în urmă va s ă se o b o a r e împărăţia
R o m a n i l o r , îndată împăratul R o m e i l'ar fi perdut pre el, ca p r e
un om pricinuitor de stricăciune, şi împreună cu dânsul, ar fi
perdut şi pre hristianii cei ce erau în R o m a , c ă s'ar fi b u c u ­
rând pentru stricarea şi p e r d e r e a împărăţiei R o m a n i l o r şi pen­
tru a c e a s t a mai înainte a spus pentru dânsa a c e s t e propoveduiri
rele. Iar cum că P a v e l nu numeşte oprire pre Darul S f . D u h ,
arătat e s t e : mai întâi, c â de ar fi fost a c e s t a , nu se cuveniâ
a o spune a c e a s t a A p o s t o l u l n e d e s c o p e r i t şi î n t u n e c a t , ci lu­
m i n a t ş i a r ă t a t ; iar al doilea, cum că c â n d vor lipsi darurile
-

S f . Duh, a t u n c e a are s ă s e arate antihrist, -trebuia şi acum a

se a r ă t a ; de v r e m e c e darurile Sf. D u h din vechi au lipsit.
Vezi însă, o cetitorule, c ă nu a zis P a v e l c ă îngrabă se va a-
răta, ci c â a r e să se a r a t e în vremea lui; şi cu cuvântul a c e s t a
a lăsat vremea n e a r ă t a t â , întru c a r e va veni a n t i h r i s t ) . • 1

De acesta şi Fotie a z i s : „Intru a sa v r e m e " , adecă când se va

ertâ vremea cea hotărîtâ lui de Dumnezeu va veni, iar de nu s'ar ţinea
şi a c u m ar veni, c ă aşa răgneşte asupra credincioşilor şi răutatea lor vi­
cleanul o doreşte, ci s ă ţine şi s ă o p r e ş t e " . Iar T e o d o r i t a ş a tâlcueşte
. z i c e r e a aceasta z i c â n d : „Unii pre împărăţia R o m a n ă o au înţeles c ă îl
opreşte, iar alţii pre Darul Sf. D u h ; c ă zic ei, Darul Sf. Duh oprindu'l
acela nu vine, dar nu va fi cu putinţă Darul Sf. Duh desăvârşit a lipsi,
căci cum ar fi cu putinţă lipsindu-ne de duhovnicescul ajutorul Duhului
a birui meşteşugirile aceluia. Dar nici împărăţia r o m a n ă o va m o ş t e n i
altă împărăţie că prin h i a r a a p a t r a . d u m n e z e e s c u l Daniil pre împărăţia
r o m a n ă o a însemnat, şi întru aceasta a răsărit cornul cel mic, pe care îl
închipucşte război împreună cu sfinţii şi însuşi acesta este despre carele
a zis cele mai înainte zise dumnezeescul Apostol.-Nici u n a alta decât a-
c e a s t a mi se pare c ă a zis dumnezeescul Apostol, ci Cea de alţii zisă s o ­
c o t e s c a fi adevărată, c ă adecă a cercat Dumnezeul a toate, c a în vremea
sfârşitului a toată lumea să'l lase pre el. Deci hotărârea lui Dumnezeu
a c u m pre el îl ţine a nu se arată. Şi s o c o t e s c , zice acestaş Teodorit, că

Tom, I I I . 7.
98. EPIST- A DOUA CÂTRE TESALONÎCHENÎ C A P . II, VERS. 7.

Câ taina f ă r ă d e l e g e i iată se lucrează. !

P r e Neron îl n u m e ş t e Apostolul taină a fârădelegei, fiindcă
a c e s t a , e r ă chip al lui antihrist, c ă c i e r â n e c u r a t / ş i spurcat, şi
c ă u t a să se zică c ă e s t e D u m n e z e u ; şi, precum îl n u m e ş t e P a -
Jvel p r e el, t a i n ă ; fiindcă N e r o n , zice, nu a r ă t a t şi cu obrăzni­
cie s e împotriviâ t u t u r o r ' zeilor, precum antihrist s e v â J m ' p o -
trivl. I a r î n ţ e l e g e r e a a tâtr-'6u^n|ţ|lin Âp6''$t6lulai a s t e J i c e i M g î :• •
;
:

m a i î n a i n t e de a veni' v r e m e a liii antihrist. ?."â a r ă t a t ai'tŞl, c a ­

rele nu e s t e mult m a i j o s i t întru r ă u t a t e d e c â t antihrist. Ş i
dar c e mirare e s t e d a c ă şi. acum se află faţă antihrist, u m b r i t
î n s ă şi n e d e s c o p e r i t . A u zis P a v e l d e s p r e N e r o n , f ă r ă a a r ă t ă
n u m e l e lui, nu pentru frică şi t e m e r e , ci p e n t r u ca să n e arate
şi n o u ă , să nu luăm a s u p r ă - n e vrăjmăşii şi primejdii fără de
folos, când nu e s t e v r e o trebuinţă d e n e v o e ) . 1

N u m a i c e l c e o p r e ş t e a c u m , p â n ă v a lipsi d i n m i j l o c ,
şi a t u n c e a s e v a d e s c o p e r i c e l f ă r ă d e l e g e .
A d e c ă când s e va ridică d i n mijloc împărăţia Românilor, a-
t u n c e a va veni antihrist; c ă c i până când e s t e frica împărăţiei
a c e s t e e a ; niminea se va impune cu leşnire lui antihrist; i a r c â n d
î m p ă r ă ţ i a a c e a s t a se va strica, atuncea ,va năvăli antihrist a-
supra nestăpânirei (anarhiei), şi se va sili să r ă p e a s c ă stăpânirea
o a m e n i l o r şi stăpânirea lui Dumnezeu. C ă c i precum s ' a stricat
împărăţiile c e l e c e au fost m a i înainte d e romana î m p ă r ă ţ i e ; şi
î m p ă r ă ţ i a Midilor s ' a s t r i c a t de c e a a P e r ş i l o r ; şi c e a a P e r ­
şilor de. a Elinilor -şi Machedpnenilor,: şi a Elinilor d e a R o m a ­
n i l o r ; â ş a a . R o m a n i l o r împărăţie 'se va strica de .antihrist; şi'
a c e s t e a t o a t e Daniil le p o v e s t e ş t e cu multă luminare (Daniil.

are- ş i altă înţelegere zicerea a c e a s t a ; că de vreme ce a ştiut Apostolul

că ă zis D o m n u l : „Că mai înainte s e va propovedui Evanghelia la toate-
neamurile şi atuncea va fi sfârşitul", iar v ă z â n ' d c ă încă stăpâniâ reli­
gia idolilor, pentru aceasta urmând învăţăiurei Domnului a zis, c ă mai
î n a i n t e s e va perde puterea idoloslujirei, şi -va' străluci pretutindenea.
m â n t u i t o a r e a propoveduire, şi atuncea va veni antihrist protivnicul a-
devărulut.
*) Iar T e o d 6 r i t zice, tâlcuind zicerea ace asta : „Oare-cari au zis că N e ­
;

ron s ' a numit taină a nelegiuirei, şi că s'a făcut lucrător al păgânătăţei,

eu însă s o c o t e s c c ă pre eresurile cele ce s'au :vi,t le î n s e m n e a z ă Apost.
că prin acelea diavolul pre mulţi i-au apostatisit (adecă i-a depărtat dela
- a d e v ă r ) şi proformălueşte pre peirea a m ă g i r e i ; iar taină a nelegiuirei pre
a c e ş t i a i-a numit, ca pre unii ce aveau a s c u n s ă pre c u r s a neligiurei, c ă
. a c e a s t a vederat v a depărta pre oameni dela D u m n e z e u ; pentru aceasta şi
pre venirea lui o a numit descoperire A p o s t o l u l ; c ă ceea ce pururea o
f ă c e a pre a s c u n s a c e a vederat şi arătat o va propovedui.
 fiPIST. A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . 11, V E R S . 7 8. 99

V I ) . O a r e - c a r i însă ( p r e c u m e s t e şi T e o d o r i t , c u m am z i s în
s u p t î n s e m n a r e ) , . pre «cel ce o p r e ş t e » " î n ţ e l e g e pre idolo-slujire:
p e n t r u c ă , zic ei, cum c ă , c â n d va î n c e t ă a m ă g i r e a c e e a c e sisl-
p â n e ş t e pre lume şi slujirea de idoli se va stinge, atunci va vm\\
şi antihrist, precum a zis şi D o m n u l : . « Ş i s e va propove^lus
evanghelia a c e a s t a a împărăţiei întru t o a t ă l u m e a , spre m â r t a a e
.-tutoror neamurilor, şi a t u n c e a /ya- veni sfârşitul» ( M a t e i ' X X Î " Ş
T 4 ) . Alţii însă, * o p r i t o r » a înţeles p r e h o t ă r î r e a - î u i D u q i h C '
zeu, precum sf. G h e n a d i e al C o n s t a n t i n o p o l e i şi T e o d o r i t ; pen­
trucă, zic Ci, câ h o t ă r î r e a lui D u m n e z e u c â n d s e va plini, c â r e .
ţ i n e şi o p r e ş t e pre venirea lui antihrist, şi c â n d va veni vre­
m e a c e a rânduita lui de D u m n e z e u , atunci se va a r ă t ă antihrist.
A m zis însă mai sus, cum c â alţii «ţiitor şi opritor» a în­
ţeles pre S f â n t u l - D u h ; precum S e v e r i a n ; c ă c i când S f Duh
s e va ridică <îin mijloc şi va lipsi pentru multă r ă u t a t e a o a ­
menilor, a t u n c e a va afla î n c ă p e r e a ae a r ă t ă Antihrist. Ş i zic
aceştia câ a luat î n c e p u t taina fârădelegei, adecă, taina-lui an­
tihrist, încă din v r e m e a lui P a v e l ; fiindcă S i m o n , marele vră- .
ji.tor şi Nicolae începătorii eresurilor, lucrau faptele lui antihrist;
' c ă i şi Evanghelistul loan a z i s : « A ţ i auzit c ă antihrist vine şi
a c u m mulţi antihrişti s'au făcut» (I l o a n II, 18). Ş i iarăşi z i c e :
« A c e s t a e s t e antihrist c a r e l e s e l e a p ă d ă (său t ă g ă d u e ş t e ) pre
T a t ă l , şi pre Fiiul ( T i j . 22). Ş i iară z i c e : mulţi amăgitori au in­
t r a t în lume, c a r e nu mărturisesc p r e Iisus C h r i s t o s c ă a venit
în -trup; a c e a s t a e s t e amăgitorul şi antihrist (H loan -7). î n c ă
şi toţi cei mai din urmă d e c â t S i m o n şi N i c o l a e , precum au
- f o s t Marchion şi M o n t a n o s , c a r e l e s e numeau pre sineşi m â n -
gâitori, şi toţi ceilalţi eretici şi rău slujitori şi a c e ş t i a , zic, fap­
t e l e lui antihrist le urmau. I n s ă _ t u , o cetitorule, priimeşte mai
a d e v ă r a t ă pre t ă l m ă c i r e a lui J 5 f , H r i s o s t o m .
. 8. Pre c a r e l e D o m n u l I i s u s îl va t o p i c u D u h u l g u r e i
s a l e , şi îl v a p e r d e c u a r ă t a r e a v e n i r e i s a l e .
In g r a b ă aduce m â n g â e r e a P a v e l , d e v r e m e c e , zice, D o m ­
nul va p e r d e pre antihrist; c ă c i p r e c u m focul,. înainte de a
veni- faţă, încă departe fiind, a r d e , şi n e m i ş c ă t o a r e f a c e pre vi­
etăţile c e l e mici, a;şa şi stăpânul C h r i s t o s cu singură p o r u n c a
sa, a d e c ă cu suflarea c e a plină d e S f . Duh, pre antihrist îl va
p e r d e , şi cu singură a r ă t a r e a ş a îl v a f a c e nelucrător şi cu to­
tul n e m i ş c a t ; fiindcă î n d a t ă n u m a i c e s e v a a r ă t ă , va încetă
amăgirea ş i r ă t ă c i r e a l u i ) . .
1

*) Iar cum că Domnul, cu singur cuvântul său va perdere pre anti-

100. EPIST. A DOUA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS. 0—10.
xxrvyysysirsrywsjytKr.mxt&M-yr.i-xm-s.Wir.ir -tyxryx'S: •WS,WSJ>A: xvxr*y/J&Ayxyfr.-s,:-SM.;r T W * . *ys#s-yxyx-wx:'*yvrss"xm'*y£rxix:7rs ir.s*xv.ss/ys.?*Mr,

9. A căruia venire este dupre lucrarea lui satana.

C u a c e s t e cuvinte ne învaţă pre noi A p o s t o l u l , carele va fi
antihrist, a d e c ă cum c ă va fi o m , c a r e l e va a v e a pre s a t a n a a
l u c r ă într'însul, şi printr'însul.
Intru toată puterea, şi semne, şi grozăvii mincinoase.
A d e c ă c u m c ă antihrist va a r ă t ă f i e ş t e c e putere, nu a d e v ă ­
r a t ă însă, ci t o a t e faptele lui vor fi spre a m ă g i r e a şi î n ş ă l ă -
•ciuneă o a m e n i l o r c e l o r c e l e vor v e d e a , căci va face s e m n e şi
grozăvii m i n e i n o a s £ r 7 ă d e c ă c a r e -vor ' a d u c e p r e oamenii cei c e
•vor luă a m i n t e la a c e l e a , în minciună şi în r ă t ă c i r e . A c e s t e a însă
mai î n a i n t e le spune P a v e l , p e n t r u c ă să nu se a m ă g e a s c ă o a ­
menii a c e i a , cari se vor află în v r e m e a lui antihrist.
1 0 . Şi întru toată amăgirea nedreptăţei întru cei pe-
ritori.
A n t i h r i s t , zice, se va a r ă t ă înfricoşat din t o a t e părţile, şi defa."
s t ă p â n i r e , şi dela s ă l b â t ă c i m e â c e a d e . h i a r ă şi n e o m e n i a , şi t o a t e
lucrările lui le va face pentru c a ş ă a m ă g e a s c ă şi s ă n e d r e p ­
t ă ţ e a s c ă pre. o a m e n i , oprindu-i şi păgubindu-i de mântuirea lor.
I n s ă c a să nu se n e d o m i r e a s c ă c i n e v a z i c â n d : şi p e n t r u c e D u m ­
nezeu s â e r t e c a s ă vie amăgitorul c e l d e a c e s t - f e l , după c e
o d a t ă au să se p ă g u b e a s c ă şi să s e v a t ă m e de dânsul atâţia
o a m e n i ? L,a a c e a s t ă n e d o m e r i r e , zic, răspunde P a v e l , c a să n u
t e temi d e a c e a s t a , o hristianule, c ă c i antihrist a r e tărie şi p u ­
t e r e aşa, d a r nu asupra c r e d i n c i o ş i l o r şi a c e l o r aleşi, ci a s u ­
pra c e l o r necredincioşi şi peritori, c a r e erau să r ă m â e nesupuşi
credinţei şi evangheliei lui C h r i s t o s , chiar deşi nu ar ti venit
antihrist.
Pentrucă dragostea -adevărului nu o au priimit ei spre
a se mântui.
D r a g o s t e a adevărului a i c e a n u m e ş t e A p o s t o l u l pre C h r i s t o s ;
c ă c i C h r i s t o s a m â n d o u ă a c e s t e a e r â , şi d r a g o s t e şi adevăr, şk
p e n t r u a m â n d o u ă a c e s t e a a v e n i t în l u m e , şi p e n t r u c ă i u b e ş t e
p r e o a m e n i , şi pentru c a pre adevărul să'l a r a t e lor. Cu a c e s t e
cuvinte î n s ă cu chip g h i c i t o r e s c a r a t ă P a v e l , cum c ă antihrist
mai multă tărie va a v e a întru E v r e i ; fiindcă E v r e i i nu au pri­
imit p r e C h r i s t o s , nici au crezut într'însul; pentru a c e a s t a şi
Christos z i c e a l o r : « E u am venit întru n u m e l e Părintelui m e u ,

hrist, şi I s a i a prorocul mai înainte vesteşte zi c â n d : „Ieşi-va toiag, din r ă - .

dăcina lui l e s e i şi floare din r ă d ă c i n ă v a o d r ă s l i ; şi s e va odihni presfe
el D u h u l l u i D u m n e z e u " . . . Ş i mai j o s z i c e : „Şi c u Duhul prin buzele sale
va perde p r e cel necinstitdr" (Is. X I , 1).
 EPIST\ A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . II, V E R S . 11 " 1 2 — TCjl.

şi pre mine nu mă priimiţi; de va veni altul întru numele său,

pre acela îl jveţi priimî» (loan V , 4 3 ) .
H . Şi pentru aceasta va trimite lor Dumnezeu lucrare
de amăgire spre a crede ei minciuna.
Zicerea «va trimite» a i c e a se înţelege în loc de «Dumnezeu
se va d e p ă r t a » , c a să vie Ja cei c e nu au crezut, lucrare de
a m ă g i r e ) . V e z i însă, o cetitorule, cum c ă necredincioşii mai în­
1

tâiu s'au întors de c ă t r e adevăr, şi a t u n c e a i-a părăsit pre ei

Dumnezeu, şi i-au s t ă p â n i t pre ei minciuna. Iar î t f c r a f e d e a-
măgire zice pre faptele lui antihrist, c a r e l e va f a c e , c a să â-
m ă g e a s c ă pre o a m e n i i ; sau şi pre însuşi antihrist l'a numit lu­
crare a amăgirei căci însuşi se va lucra de c ă t r e satana, pen­
tru c a să a m ă g e a s c ă pre mulţi.
1 2 . Ca să se judece toţi, cari nu au crezut adevăru­
lui, ci au binevoit întru nedreptate.
Nu a zis P a v e l c a să se n u m e a s c ă (căci şi de nu ar veni
antihrist, dar însă cei necredincioşi iarăşi vor urmă, c a nişte
nesupuşi), qi a zis c a să se j u d e c e , pentru c a să fie fără r ă s ­
p u n d e r e ; c e v r e m e c e , c e răspundere ar mai a v e a să zică n e ­
credincioşii, şi mai ales E v r e i i ? N e g r e ş i t nici u n a ; c ă de vor
zice ei, că pentru a c e a s t a nu am crezut în C h r i s t o s , pentrucă
ucenicii lui îl propoveduiau D u m n e z e u , iar noi am auzit c ă unul
este Dumnezeu, de carete s'au făcut t o a t e făpturile; de vor zice
ei aşa, noi v o m răspunde lor, c ă c u m aţi crezut în. antihrist,
c a r e l e se f ă c e a prea sineşi D u m n e z e u ? căci C h r i s t o s a d e c ă , t o a t e
lucrările sale le î n r ă i t a la T a t ă l zicând: « E u am venit întru nu­
mele Tatălui m e u , şi p r e m i n e nu m ă priimiţi» (loan V , 4 3 ) .
Iar antihrist t o a t e lucrările sale le va zice ale s a l e : « C â de va
veni altul, zice, întru numele său, p r e a c e l a îl veţi priimi»-(Tîj).
Iar de vor*'pune" de pricină necredincioşii, zicând, c ă am văzut
""semne şi minuni,~şl pentru a c e a s t a am crezut întru antihrist,
vom r ă s p u n d e şi noi, c ă şi Christos a făcut multe şi mari m i ­
nuni, cum dar nu ati crezut într'însul ? S i m ă c a r că Christos
mai înainte s e propoveduiâ de c ă t r e proroci mântuitor al lumei,
iar antihrist mai înainte se v e s t e a c ă este fiu a l nelegiuirei şi al
peirei. P e n t r u t o a t e a c e s t e a dar au să se j u d e c e necredincioşii,
şi s ă r ă m â e fâră răspundere, p e n t r u c ă lăsând adevărul, au b i n e -

_ - ) Şi Teodorit. a ş a tâlcueşte zicerea: „ V a trimite lor Dumnezeu lucrare

1

de a m ă g i r e " , în loc de, „va ertâ a se arătă a m ă g i r e a " . A. zis încât c a

s ă se arate iubitori r ă u t ă ţ e i ; c ă nu D u m n e z e u o va trimite aceasta, ci
^ e L c r L x u v â n t u l gurei sale o va topi pre ea.
 I23j E P I S T . A DOUA CÂTRE TESALONICHENI CAP. II, V E R S . 12 — 1 4 .

voit, a d e c ă bine le-au plăcut, şi cu bucurie s'a adaus întru n e ­

dreptate, a d e c ă la făcătorul de stricăciune antihrist, carele a
adunat la sineşi pre toată n e d r e p t a t e a sufletelor omeneşti, pen­
tru a c e a s t a el e s t e însuşi n e d r e p t a t e .
1 3 Iar noi sântem datori a mulţămi totdeuna lui Dum­
nezeu pentru voi, fraţii mei^cei iubiţi de "Domnul.
F i i n d c ă mâi sus; a sptis Pavel înfricoşate lucruri,'care p u t e a u ' .
s ă c u t r e m u r e - m i n t e a şi inirhş, pentru.' a c e a s t a >fnduiceşte a c u m
Şi tnângâe inimile hristianilor, zicând dor: c ă a c e s t e a c e ani spjus,
fie înfricoşate şi îngrozitoare celorlalţi, a d e c ă necredincioşilor
Şi c e l o r peritori, asupra cărora au putere^ a d e c ă asupra c ă r o r a
au s ă s e lucreze a c e s t e a ; noi însă Apostolii sântem datori t o t ­
d e u n a a mulţămi lui Dumnezeu pentru voi, fraţii mei hristiani;
Şi d a c ă noi mulţămim pentru voi, cu mult mai vârtos voi înşi-vă
s â n t e ţ i datori a mulţămi lui Dumnezeu pentru sine-vă ?
Căci v'a. ales pre. voi Dumnezeu din început spre mân­
tuire, întru sfinţenia Duhului şi în credinţa adevărului. 1

P e n t r u aceasta* zice, mulţămim, pentrucă v'a ales D u m n e ­

zeu şi v ' a prohotărît spre a vă mântui,: pentrucă v'a p r o c u -
n o s c u t vrednici d e mântuire. Cum, şi cu c e c h i p ? Cu sfinţenia
S f . D u h , a d e c ă Dumnezeu v'a mântuit, fiindcă v'a sfinţit prin
B u h u l s ă u . A p o i pentru a nu zice cineva, dar c e ? A u nu am
proadus şi noi dela înşine vre o împreună; lucrare, spre a ne
mântui ? P e n t r u a c e a s t a - d u p r e - u r m a r e zice P a v e l : «Şi întru c r e ­
d i n ţ a adevărului»., a d e c ă noi am priimit î n i n i m a noastră credinţa
.-adevăratelor lucruri, căci nu a m . c r e z u t în oarecare ttiinciuni, ci
m t r u
. însuşi adevărul. î n c ă şi dupre alţ chip, pentru aceasta a
zis d u p r e urmare Apostolul credinţă a adevărului, fiindcă noi
hristianii, după sfinţenia Duhului, care o arn. luat prin b o t e z ,
a v e m trebuinţă "de multă şi m a r e credinţă, pentru aana ne clăti
din d o g m e l e şi cuvintele hristianis^mului./ î,
1 4 ; Spre ceea ce" v'a urmat pre voi prin bifnâ vesti­
c a noastră, spre câştigarea slavei Domnului nostru Iisus
Christos.
P e n t r u ca nu auzind Tesalonichenii c r e d i n ţ ă , să se mân*
d r i a s c ă c u m c ă şi ei au priimit credinţa c e a în Christos, şi c â
G u
a c e a s t a au adus şi ei c e v a parte spre mântuirea lor, pentru
a c e a s t a zice a i c e a P a v e l , c ă şi a c e a s t a a priimi voi, fraţii m e i ,
c r e d i n ţ a , şi a c e a s t a zic, e s t e dar şi ispravă a lui D u m n e z e u :
fiindcă D u m n e z e u v ' a c h e m a t l a a c e a s t a ; la aceasta care? S p r e
a v ă m â n t u i a d e c ă prin sfinţenia Duhului, şi a credinţei voastre.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TESALONICHENI CAP. II, VERS 1 4 — 1 5 . 103

.n cât, deşi aţi crezut voi, însă c r e d i n ţ a voastră a c e a s t a e s t e

Dar al lui D u m n e z e u , carele v ' a c h e m a t spre a c r e d e ; c ă c i
de nu v ' a r fi c h e m a t pre voi D u m n e z e u cu cuvântul E v a n g h e ­
liei, şi al â p o s t o l e ş t e i n o a s t r e propoveduiri, cum v'aţi fi m â n ­
tuit? Ş i n e auzind, cum aţi fi crezut? «Căci cum vor c r e d e ,
zice, c e e a c e nu au auzit?» ( R o m . X , 1 4 ) . Vezi însă, o c e t i ­
torule cum că C h r i s t o s nu s o c o t e ş t e puţină slavă a sa, pe a
noastră M M t u i i e ; câ£i slavă a bunului D u m n e z e u este^ a . f i
mulţi hristiani, cari şe mântuesc» D e c i c i n e nu v a iubi p r e uri
D u m n e z e u şi stăpân c a a c e s t a ? S a u cine nu va iubi slava unuia
a c e s t - f e l de bun stăpân, c a r e slavă e s t e mântuirea noastră?
1 5 . Deci dar fraţilor, staţi şi ţineţi predanisirile, care
v'aţi învăţat, sau prin cuvânt, sau prin Epistolia noastră.
Din cuvintele acestea, ale Apostolului se face arătat, cum
c ă multe lucruri şi pricini predanisiau Apostolii hristianilor u-
cenicilor lor, nu numai prin scrisorile trimise, ci şi nescris prin
cuvânt, a d e c ă prin viul g l a s ; şi a s e m e n e a şi î n t o c m a i , Şi a-
c e s t e a şi a c e l e a , a d e c ă , şi c e l e scrise şi c e l e predanisite prin
c u v â n t de A p o s t o l i , sânt vrednice de c r e z a r e şi a d e v ă r a t e . P e n ­
tru a c e a s t a şi predanisirile Bisericei le s o c o t i m şi le c r e d e m
v r e d n i c e de crezare şi a d e v ă r a t e zice î m p r e u n ă cu d u m n e z e ­
escul T e o f i l a c t şi H r i s o s t o m . P r e d a n i s i r e ' e s t e , zice a c e s t a ş i H r i ­
s o s t o m şi T e o f i l a c t , mai mult nu c ă u t ă . D r e p t a c e e a şi p r e -
dania Bisericei o s o c o t i m vrednică d e c r e z a r e ; p r e d a n i e e s t e ,
nimic mai mult să nu c a u ţ i ) . Cu cuvântul, a c e s t a însă c e zice
1

r
) Pentru .această Ma. Dionisie Ariopag. fiinţă a bisericeştei ierarhii
numeşte, nu numai pre dumn'ezeeştile Scripturi, ci şi apostoleştile şi i-
erarhieeştiîe predanisiri aie Bisericei, zicând a ş a în cap. 1 despre biseri­
c e a s c a ierarhie: „Că fiinţă a bisericeştei noastre ierarhii sânt cuvintele
cele de Dumnezeu predanisite. Şi cuvinte prea cinstite pre ^cestea le
zicem, câte dumriezieeştile n o a s t r e - s f i n ţ i t e slujbe, s'au dedat ,în cărţile
cele sfinţit scrise şi teologhiceşti noui. Insă şi câte către înseşi sfinţiţii
bărbaţi cu învăţătură mai nematerialnică, şi apropiată oarecum de c e ­
reasca ierarhie, din minte în minte, prin cuvântul trupesc adecă şi mai
nematerialnic î n c ă , ' f ă r ă de scrisoare, povăţuitorii noştri s'au î n v ă ţ a t " .
Zice î n s ă şi Ma. V a s i l i e : „Din învăţăturile şi propove'duirile cele ce se
păzesc în Biserieă,'""pre* unele le" avem din î n s c r i s ă . învăţătură, iar pre
"altele din predania Apostolilor predanisite j i o u ă , în taină le-am priimit,
carea şi unile şi altele aceeaşi tărie o au către b u n a cinstire de D u m ­
nezeu... C ă de ne-am ispiti a ne lepădă d e - e e l e nescrise din obişnuiri
ca cum nu ar avea mare putere, am greşi întru aceasta la cele mai
de căpetenie a păgubi pre Evanghelie, şi mai ales, într'urt gol n u m e
' cuprinzând propoveduirea" (Cap. X X V I I despre Sf. D u h ) . Şi iarăşi zice
a c e s t a ş i : „Apostolească zicere s o c o t e s c a fiJnsă şi r ă m â n e r e a întru pre-
104. E P I S T . A DOUA C Ă T R E T E S A L O N I C H E N I C A P . I I , V E R S . 15—17

a i c e a P a v e l « s t a ţ i » , a r a t ă cum c ă mulţi erau în T e s a l o n i c cari

s e c l ă t i a u întru c e l e ale credinţei şi în predanisirile A p o s t o l u l u i ,
şi p e n t r u a c e a s t a aveau t r e b u i n ţ ă d e î n t ă r i r e .
1 6 . I a r însuşi Domnul nostru Iisus Christos şi Dum­
nezeu şi Părintele nostru, cela ce ne-a iubit pre noi şi
a dat mângâere veşnică şi nădejde adevărată în dar,
1 7 . S ă mângâe inimile voastre şi să vă întăriascâ pre
voi întru tot lucrul şi cuvântul bun.
• D u p ă î n v ă ţ ă t u r ă . . . o b i ş a u e ş t e .fericitul. P a v e l a. zice şi rugă­
c i u n e c ă t r e D u m n e z e u , fiindcă r u g ă c i u n e a e s t e adevăratul aju­
t o r , c e p o a t e un î n v ă ţ ă t o r a d â u c e n i c i l o r s ă i ; pentru a c e a s t a
şi a i c e a face o b i c e i u l său a c e s t a , şi c a c u m a r zice T e s a l o n i ­
c h e n i l o r a c e a s t a : « E u cu a d e v ă r a t a m spus v o u ă , şi v ' a m în­
v ă ţ a t p r e voi, iar totul învăţâturei e s t e lucru al lui D u m n e z e u » .
U n d e s â n t acum arienii, cari zic p r e F i i u l mai j o s i t d e c â t pre
T a t ă l , f i i n d c ă la taina botezului F i i u l s e n u m e ş t e după T a t ă l ?
I a t ă a s c u l t e p r e Pavel c ă zice dinprotîvă, c ă c i mai întâiu a
n u m i t p r e Fiiul şi în urmă pre T a t ă l ) . D a r c a r e m â n g â e r e o
1

zice v e ş n i c ă ? P r e n ă d e j d e a b u n ă t ă ţ i l o r c e l o r v i i t o a r e , c ă nă-

danisirile. cele n e s c r i s e : „ C ă vă laud pre voi, zice, că totdeuna v ă a -

duceţi a m i n t e de mine, şi precum am dat v o u ă predanisirile le ţineţi"
(I Cor. X I , . 2 ) . , Ş i a c e a s t a : „Ţineţi predanisirile care le-aţi luat, ori prin
cuvânt, ori prin scrisoarea n o a s t r ă " (II T e s a l . II, 1 5 ) . Pentru aceasta şi
sf. şi icumenicul al 7-lea sinod anatematiseşte pre cei c e calcă preda­
nisirile bisericei, z i c â n d : „ D a c ă cineva pre toată bisericeasca predanisire
înscrisă s a u nescrisă o leapădă, a n a t e m a f i e " (Practica VIII). Şi în E~
pistolia c e a către Alexandreni a ş a scrie acestaşi s i n o d : „ T o a t e cele afară
de predanisirea bisericească şi de î n s e m n a r e a sfinţilor şi pururea p o m e ­
niţilor Părinţi din n o u isvodîte şi făcute, s a u cele ce după aceasta se
vor face, anatema f i e " . însuşi a c e a s t a se află tipărită şi în Triod, în
D u m i n i c a dreptei slăviri. Predanisirile bisericei se întăresc şi din aceea
ce scrie Pavel către T i m o t e i : „Şi cele c e ai auzit dela mine prin mulţi
marturi predaniseşte-le la oameni credincioşi, cari vor, fi îndestulaţi a î n ­
văţă şi p r e -alţii" (II Timotei II, 2 ) . Ăşijderea şi din ceea ce o a zis mai
î n a i n t e : „ N u v ă aduceţi aminte, c ă î n c ă fiind la voi le spuneam vouă
a c e s t e a " (II T e s a l . II, 5 ) . Iar de câte feluri este predanisirea, vezi la
s u p t î n s e m n a r e a canon. X X V I , al M a . V a s i l i e în canonicul nostru.
>-! *) D e a c e a s t a şi Teodorit z i c e : „ A c e a s t a î n s ă pre hula Tui Arie şi a
lui E v s e v i e o înfruntează-şi învaţă arătat, c ă rânduială numelor nici o
osebire d e vrednicii arată; c ă aicea pre Fiiul mai înainte decât pre P ă ­
rintele l ' a rânduit, n u mai mare învăţând a fi Fiiul decât T c t ă l , ci cu
s c h i m b a r e a rânduelei pre cinstea c e a de. o potrivă ârătându-o. Iar cum
că r â n d u i a l ă numirilor începătoarei de viaţă, prea Sfintei' Treimi se c u ­
vine a s e păzi şi a nu se schimbă, vezi la s u p t î n s e m n a r e a zicerei: „Iar
acestaşi este Dumnezeu- cela ce lucrează toate întru toţi" (I Cor. XII, 6 ) .
 E P I S T . A DOUA CÂTRE TESALONICHENI C A P . I I I , V E R S . 1 . 105

d e j d e a a c e a s t a a celor c e vor să fie, este c a r e ţine şi m â n g â e

inimile hristianilor, cari se m â h n e s c pentru ispite; a c e a s t ă nă­
dejde însă o a dat D u m n e z e u hristianilor har şi dăruire, fără
a osteni nimica. O a zis a c e a s t a însă P a v e l , pentru ca să s m e -
riască c u g e t a r e a T e s a l o n i c h e n i l o r . Vezi însă, iubitule, că cu
formă d e - r u g ă c i u n e Apostolul d e ş t e p t ă pre mintea hristianilor,
şi pune s e m n e l e şi zăloagele provedenţiei, c e le are D u m n e ­
zeu c ă t r e o m , zicând, c ă dacă Dumnezeu a dat m â n g â e r e
veşnică a c e l o r a , cari n i m i c au ostenit, cu c â t mai vârtos va
dâ m â n g â e r e c a a c e a s t ă a c e l o r a j- cari o s t e n e s c pentru c r e d i n ţ ă
şi suferă ispite? Deci aveţi nădejdi b u n e , hristianilor. Zice însă,
că b i n e v o i a s c â Iisus Christos şi D u m n e z e u , şi Părintele, a m â n ­
gâia inimile v o a s t r e şi a vă întări întru t o t lucrul şi cuvântul
b u n ; de v r e m e ce a c e a s t a e s t e m â n g â e r e a hristianilor, a face
vre un lucru bun, şi a grăi vre un cuvânt bun, şi orice altă
este bine plăcut lui D u m n e z e u . S a u şi a c e a s t a o zice, că a vă
întări pre voi Dumnezeu, a t â t în d o g m e l e cele drepte ale c r e ­
dinţei, c â t şi în lucrurile c e l e b u n e , în c â t a nu vă purtă în-
coaci şi încolo şi a vă o b o r î de ispitele c e vă urmează, a-
c e â s t a - e s t e mâ'hgâere v e ş n i c ă ; căci cel c e e s t e întărit, a c e l a
ori c â t e ar pătimi le sufere vitejeşte, şi nici cum se c l ă t e ş t e ;
căci--pentrucă păzeşte dreptele d o g m e , e s t e încredinţat cum că
are să m o ş t e n i a s c ă bunătăţile cele v i i t o a r e ; iar pentrucă are
viaţă bună şi p e n t r u c ă p ă t i m e ş t e , nu ca un făcător de rele, ci
c a un r o b al lui D u m n e z e u , pentru a c e a s t a se bucură şi se
veseleşte. .- • .- -

C A P . III.

i. De aceea rugaţi-vă, fraţilor, pentru noi, _ca_cuvân­

tul Domnului sâ curgă şi să se slăviască, precum şi că­
tre voi.
Mai sus P a v e l a rugat pre Dumnezeu pentru a se întări T e ­
salonichenii, iar acum roagă pre T e s a l o n i c h e n i , c a ei să se roage
pentru- dânşii, nu pentru c a sâ nu pătimiascâ şi să nu se pri­
mejduiască (căci spre a c e a s t a e r â rânduit, adecă spre a p ă ­
timi), ci c a să curgă propoveduirea înainte, şi sâ se slăviască.
Insă î m p r e u n ă cu rugăciunea aceasta, c e c e r e P a v e l dela T e ­
salonicheni, a d a u g e lor şi l a u d ă ; pentrucă z i c e : « P r e c u m p r o ­
p o v e d u i r e a - ş i cuvântul lui Dumnezeu curge şi se slăveşte în­
tru voi» a d e c ă rugaţi-vă, fraţilor, c a toţi necredincioşii să s e
supue a ascultă propoveduirea E v a n g h e l i e i , precum şi voi Q
 106. E P I S T . A DOUA CĂTRE TESALONICHENI CAP. III, VERS. 1-

îţi a s c u l t a t , aşa P a v e l pentru nici un lucru al său se roagă,

şi numai p e n t r u cele ale lui D u m n e z e u .
. 2. Ca sâ ne isbăvim d e oamenii cei necuviincioşi şi răi,
ă credinţa nu este a tuturor.
A i c e a y . O r o v e ş t e Pavel pentru cei c e grăiau îrnprotiva p r o -
boveduirei, ş,i-şe împrotiviau d o g m e l o r E v a n g h e l i e i , c a r e l e e r â
B-texandru fabrul şi Dimitrie argintarul şi t o ţ i ceilalţi; c ă p r e
afceştia u m b r i t îi arată Pavel « c ă nu e s t e a tuturor c r e d i p ţ a » .
Nu c r e d toţi în E v a n g h e l i e , ci numai cei vrednici; precum ar
pice c i n e v a , de pildă, că nu e ş t e însuşit t u t u r o r oamenilor a-
se f a c e ostaşi împărăteşti, ci c e l o r c e s â n t iscusiţi s p r e a c e a s t a ' ) .
D e ş t e a p t ă î n s ă şi m â n g â e pre T e s a l o n i c h e n i P a v e l cu a c e s t e
c u v i n t e , fiindcă a r a t ă lor c ă a t â t a îndrăsneală au c ă t r e D u m ­
n e z e u , î n c â t "pot a înlesni învăţătorului lor pre propoveduirea
E v a n g h e l i e i . Cu a c e s t e cuvinte încă în ascuns le a r a t ă A p o ­
s t o l u l , şi c ă multe primejdii p r i c i n u e s c lui cei c e s e împroti-
|vesc p r o p o v e d u i r e i , c a r e a c e a s t a e r â îndestul a m â p g â i â p r e
hristianii ucenicii lui, încredinţându-se cum c ă Pavel cel a t â t
d e mare şi învăţătorul lor, p ă t i m e ş t e şi î n c ă se luptă cu pri­
mejdii ş i cu ispite.
3 . Credincios ' jnsâ este Domnul, carele vă va întări
pre voi şi vă va păzi de cel viclean.
F i i n d c ă a zis mai sus, c ă D u m n e z e u v'a ales pre voi spre

x
) Iar Couesie zice, cum că credinţa nu este a tuturor; c ă adecă, cre­
dinţa nu este a celor trupeşti, sau a celor sufleteşti, ci. a sfinţilor şi a
celor ce s â n t mal/presus de cei trupeşti şi sufleteşti-, că sfifBi este a-
cela ce este departe de pământ şi de pământeşti]s lucruri; pentrţrcă cre­
dinţa este D a r al lui Dumnezeu, şi nu dar ca prorocia ş i - c a cUral lim­
bilor şi al facerilor de minuni, ci ca o virtute ( a d ş c ă . faptă b u n ă ) , că
credinţa este Dar al lui Dumnezeu după daful cel proi'ncepător, cel ce
chiamă pre toţi spre a crede, şi dupre darul cel" pcvăţuitor şl ajutător,'
şi nu dupre învoire,, fiindcă Dumnezeu nu crede, ci omul crede şi dar
credinţa e s t e un lucru mestecat din mai pre s u s -ds fire împreună şi
| din firesc, adecă din Darul cel mai pre sus de fire. al lui Dumnezeu şi
I din fireasca voe a omului; că Dumnezeu mai întâi,luminează şi chiamă
apoi a ş t e a p t ă pre. împreuna învoire a proalegerei n o a s t r e ; ci şi adeve­
rirea cea "în credinţă, dela Dumnezeu este. De aceasta. Teodorii aşa tâl-
! cueşte zicerea a c e a s t a : „Aceasta şi aiurea s'a z i s : ..înduplecarea n u e
! a celui ce c h i a m ă " (Galat. VIII). C ă ' î n s u ş i r e a Iţii D u m n e z e u - e s t e a c h e ­
-

ma, iar a n o a s t r ă a ne îndupleca; a ş a şi în sfinţitele Evanghelii zice

D o m n u l : ,,De însetează cineva să vie la mine şi să b e a " (loan VII, , 3 7 )
şi „de voeşte cineva a veni în u r m a mea lepede-se de s i n e ş i . ş i iâ'şi
crucea şi urmeze m i e " ( L u c a I X , 2 3 ) . Că n u , ' s i l e ş t e cu nevoe, ci s o ­
cotinţa .0 cere".
 EPIST, A DOUA CÂTRE TESALONICHENI C A P . III, V E R S . 3 — 5 . 107

mântuire, pentru a c e a s t a acum zice a i c e a : c ă D u m n e z e u c e l

c e v'a ales, a c e s t a este credincios şi adevărat, şi negreşit v a
săvârşi c e e a c e a început întru v o i ; şi a c e s t a vă va întări, p r e ­
cum i'am rugat mai sus, pentru a nu vă " c l ă t i ; încă v ă v a şi păzi
ca să nu iâ putere asupra voastră satana ( c ă a c e s t a e s t e vi­
cleanul) şi c a ş ă n u vă biruiască.
- 4. Năc-ăj duim însă întru Domnul pentru voi, că cele
{

ce aficTporuncit w u â şi l e faceţi, şi le veţi face. •>• :

- D e vreme c e mai sus P a v e l a zis lor, c u m c ă D u m n e z e u
e s t e credincios, şi c ă va săvârşi c e e a c e a început întru voi,
pentru a nu socoti ei c ă totul mântuirei lor e s t e lucru al lui
Dumnezeu şi să s e leneviască ei, pentru a c e a s t a iată şi acum
de datorie c e r e dela hristianii T e s a l o n i c h e n i , ca şi ei împreună
să lucreze spre mântuirea l o r , şi c a c u m le-ar zice a c e s t e a :
cu adevărat Dumnezeu credincios e s t e şi adevărat, şi negreşit
va face lucrul s ă u , dar însă d e veţi face şi voi lucrul vostru,
ş; de veţi păzi poruncile c a r e a m d a t vouă. Vezi însă, o c e ­
titorule, înţelepciunea lui P a v e l . C ă nu p r o s t a zis, c ă s â n t e m
încredinţaţi întru voi, ci a adaus şi "aceasta: «Intru D o m n u l »
a d e c ă desăvârşit încredinţaţi s â n t e m , zice, "întru i u b i r e - d e o a ­
meni şi puterea Domnului, c ă a c e s t a vă va împuternici; p e n ­
tru c a să arate cu cuvântul a c e s t a , c u m c ă t o t u T desăvârşit s e
cuvine să'l atârnăm dela D u m n e z e u . Ă ş i j d e r e a iarăşi, nu a zjs
«desăvârşit n e încredinţăm întru D o m n u l » , ci întru voi n e î n c r e ­
dinţăm c â faceţi şi veţi face c e l e c e am poruncit v o u ă ; a c e a s t a
însă o a zis a ş a , c a nu hristianii totul să'l atârne de D u m n e z e u
şi ei l e n e v i n d u - s e ' s ă răfnâe. n e l u c r ă t o r i ; căci s e cuvine cu a-
devărat toate să le aşteptăm dela Dumnezeu, d a r însă şi noi s ă
lucrăm şi să n e nevoim. Nu s ' a îndestulat însă P a v e l numai s ă
zică, c u m c ă faceţi cele poruncite d e mine, ci a adaus şi c ă le
veţi face şi în viitorime, pentru c a s ă arate cu a c e a s t a c ă la
hristiani s e cuvine a se află t o t d e u n a virtutea s a u fapta b u n ă ,
şi paza stăpâneştilor şi âpostoleştilor porunci, p â n ă la răsu­
flarea c e a mai d e p r e urmă a l o r .
5 . Iar Domnul sâ îndrepteze inimile voastre spre dra­
gostea lui Dumnezeu şi întru răbdarea lui Christos.
/Iarăşi aicea Apostolul r o a g ă T e s a l o n i c h e n i l o r , pentru c a sâ
arate cu rugăciunile a c e s t e a , c â t ă p u r t a r e d e grijă a r e pentru
dânşii; căci, fiindcă a r e să m u s t r e şi să certe pe o a r e cari din-
tr'înşii, pentru a c e a s t a mai întâi m o a e inimile lor c u rugile,
pentru c a să le a r a t e c ă îi c e a r t ă din multa iubire ce a r e către
 108. E P I S T . A "DOUA CÂTRE TESALONTCHENI CAP. III, VERS. 5 — 6 .

dânşii. D e c i zice, b i n e v o i a s c ă D o m n u l a î n d r e p t a inimile v o a s ­

tre, a d e c ă a le face să se afle drepte şi cuvioase, în c â t a nu
-se a b a t e d i n dreptul; p e n t r u c ă multe iucruri sânt, c a r e a b a t
şi s c o t p r e hristiani din c a l e a c e a dreaptă a lui D u m n e z e u ,
a d e c ă şi banii şi slavele şi îndulcirile şi necazurile şi ispitele.
C ă a c e s t e a şi altele " î n c ă mai multe sânt c e l e c e nu n e lasă
p r e noi hristianii c a să umblăm drept întru d r a g o s t e a lui D u m ­
nezeu, a d e c ă să iubim pre" Dumnezeu' p r e c u m s e c u v i n e ; iar
zicerea:. «întru r ă b d a r e a lui C h r i s t o s » , s e î n ţ e l e g e a ş a : c a şi
noi să r â b d ă m patimile precum şi Chrîsto.s le-a răbdat; sau
a c e a s t a s e înţelege şi a ş a : a d e c ă s ă a ş t e p t ă m p r e Christos cu
r ă b d a r e ş i cu n ă d e j d e şi s ă nu n e desnădăjduim, ci să c r e d e m
c u a d e v e r i r e , c ă c e l e c e n e - a făgăduit Christos, negreşit a r e
să le pliniascâ. Zicând însă P a v e l să avem r ă b d a r e , î n ţ e l e g e
necazuri şi primejdii şi ispite, c a r e s e cuvine noi hristianii să
le r ă b d ă m cu, mulţămire şi c u mărime d e suflet. Insă î m p r e ­
ună cu d r a g o s t e a a unit şi p r e . r ă b d a r e , fiindcă a c e a s t a este
a iubi c i n e v a p r e D u m n e z e u , a răbda pentru D u m n e z e u n e ­
cazurile c e i s e întâmplă, şi a nu s e t u r b u r a . î n s e m n e a z ă însă,
c ă M a r e l e Vasile D o m n a i c e a a înţeles c ă e s t e Duhul cel S f â n t ) . 1

6 . Ş i poruncim vouă, fraţilor, întru numele Domnului

nostru Iisus Christos.
D e m u l t e ori â m spus, c u m c ă p o r u n c ă n u m e ş t e P a v e l p r e
î n v ă ţ ă t u r a c e a a s p r ă ) ; d e a c e a s t a şi aicea p o r u n c ă n u m e ş t e p r e
2

a s p r a învăţătură, c e a r e s ă o facă c a sâ lucreze hristianii şi

să nu ş e a d ă fără d e lucru. Insă pentru a f a c e p o r u n c a sa a -

. ) C u v i n t e l e Mar. Vasilie sânt a c e s t e a : „Deci a m aflat l a . A p o s t o l u l ,

x

întru c e a . a doua către T e s a l o n i c h e n i , z i c â n d u - s e : „Iar Domnul s ă î n ­

drepteze inimile voastre spre dragostea de D u m n e z e u şi întru răbdarea
lui C h r i s t o s ; cine este D o m n u l cel c e îndreptează spre dragostea lui
D u m n e z e u şi întru răbdarea necazurilor? R ă s p u n d ă n o u ă cei ce pre Sf.
Duh îl f a c r o b ; c ă de ar fi zis cuvântul despre T a t ă l (trebuia a z i c e ) :
iar D o m n u l s ă vă îndrepteze pre voi întru dragostea s a ; (iar de ar fi
fost) d e s p r e Fiiul, trebuia a se z i c e : întru a s a r ă b d a r e ; deci caute ei
care altă faţă este, c e a vrednică de a se cinsti c u numirea D o m n u l u i "
(Cap. X X I despre Sf. D u h ) . Ş i T e o d o r i t încă z i c e : D e a m â n d o u ă este
trebuinţă n o u ă , şi de proaşezare b u n ă şi de ajutorul c e l d e s u s ; a c e s t e a
a le d o b â n d i şi prorocul s'a r u g a t : „îndreptează paşii mei în cărările
t a l e " ( P s a l m X V I , 5 ) . Iar dumnezeescul Apostol pre prea Sf. T r e i m i o
a arătat n o u ă , căci D o m n a p u s şi Dumnezeu şi Christos, şi arătat este
că D o m n pre prea Sf. Duh l'a numit; aşa şi Corintenilor trimeţând l e - a
. s c r i s : „Iar D o m n u l Duhul este" (li Cor. III, . 1 7 ) .
) Vezi despre aceasta stih 11 al c a p . IV al ceii întâi către Timotei şi
2

ştih 2 al cap IV a l ' ceii întâi către T e s a l o n i c h e n i .

 E P I S T . A DOUA CĂTRE TESAL0OTCHENÎ C A P . n i , VERS. 6 . 10§

c e a s t a mai înfricoşată şi mai aspră zice, c ă nu eu p o r u n c e s c

vouă a c e s t e a , ci C h r i s t o s ; căci cele c e e u zic vouă şi v ă p o ­
runcesc pentru c a s ă l u e r a ţ i şi să nu şedeţi fără d e lucru, Chri­
_

stos le zice vouă şi le p o r u n c e ş t e ; p e n t r u c â Domnul la nici

un loc a zis a p e t r e c e întru nelucrare, hristianii ucenicii s ă i ) . 1

Se vâ feriţi voi de tot fratele cel ce umblă fără rân­

duialâ. -
V â p o r u n c e s c , z i c e , o hristianilor, să vă o s e b i ţ i de. fieşte-
-

carele hristian, sau b o g a t de ar fi, sau s ă r a c e , s a u şi sfânt,

carele umblă fără rânduialâ, a d e c ă carele îşi p e t r e c e viaţa fără
l u c r a r e şi nu face lucruri de mâpi, şi s*ă nu petreceţi împreuna
cu a c e s t a ; pentrucă cei c e p e t r e c fără lucrare şi nu fac lucru
de mâni trebuincios pentru viaţa o m e n e a s c ă , unii c a aceia mai
de multe ori c a d în glume şi în râsuri şi în n e b ă g a r e de s e a m ă
d e v i a ţ ă ; d e a c e a s t a a zis şi S i r a h : «Multă răutate ( a d e c ă p r e
t o a t ă răutatea, precum cei mai mulţi dascăli tâlcuesc) a învă­
ţat nelucrarea» (Sir. X X X I I I , 3 2 ) . Ş i răutăţile a c e s t e a sânt n e -
rânduiala, c a r e nu se potriveşte la viaţa hristianilor c e a cu bună
rânduialâ ). D a r p e n t r u c e a c e s t e a sânt nerânduialâ?
2
Pentrucă
însăşi nelucrarea de sineşi e s t e c e a întâi nerânduială, pentrucă
nelucrătorii cei c e le fac a c e s t e a , iasă din rânduialâ c e o au
rânduit lor despre a c e a s t a dascălul neamurilor şi Apostolul D o m ­
nului P a v e l ; pentru a c e a s t a şi dupre urmare z i c e :
x
) Iar mai ales şi cu pilda sa a învăţat pre hristiani, să nu şeadă ne-
lucrători, ci se lucreze lucru de m â n i ; fiindcă însuşi D o m n u l erâ t e s -
. lar^-precum zice evanghelistul M a r c u : „Au nu este acesta teslarul, F i -
iul .Măriei?" (Marcu VI, 3 ) . Şi vezi tâlcuirea stih 9 al cap. II al ceii î h -
. tâi către Tesalonicheni şi suptînsemnarea c e a de acolo pre larg fiind.
V e z i . ş i suptînsemnarea zicerei: pentru, noi a sărăcit, bogat fiind (II Cor.
VW, 9 ) . Vezi încă şi sitoghismul al doilea al cugetărei 2 3 din d u h o v -
. niceştiîe iscusinţe şi cuvântul. 8 al hristoitiei hristianilor. Vezi încă şi
porunca c e o dă Pavel aicea pentru a lucra lucru de mâni, însuşi Chri­
stos o dă, precum tâlcuesc şi durnnezeescul Hrisostom şi sfinţitul T e -
.ofilact, precum înainte la stih 12 însuşi aceasta o zice P a v e l : atât de mare
bunătate este a lucră hristianii şi atât de mare răutate este a nu lucră -

2
) Pentru aceasta şi.toţi Apostolii de obşte dau această poruncă hri-
stianului aceluia, ce rfu şeside să lucreze meşteşug, ci umblă fără rân­
duialâ î n c o a c e şi încolo şi iscodeşte pre unul şi altul, zicând: „Şi nu
fii ca un sburător şi încungiurând dobitoceşte prin căi "în zadar chel­
tuind vremea, c a s ă priveşti pre cei ce viază r ă u ; ci de meşteşugul tău,
— şi de lucru mânily». tale iâ aminte şi caută cele plăcute lui Dumnezeu,
şi de cuvintele lui_Chrîstos..a(iucându-ţi aminte, neîncetat cugetează-le;
că zice Scriptura că în L e g e a lui s ă cugetezi ^ziua şi n o a p t e a : umblând
în ţarină şi şezând în' casă, şi culcându-te şi sculându-te, ca întru toate
s ă pricepi" (Cartea I-a cap. JV din Apostoleştile aşezământuri).
110. E P I S T . A DOUA CÂTRE TESALONICHENI C A P . HI, VERS. 6—'7.
•/b/MW*' **'"*™ *'^&' *WM/rtw,x-/s&;.••x'z:s. <'S.\'S4Xvstfs#s#Stfxrxrs^^
4 , v y
ţ. x. & *.

Şi nu umblă dupre predanisirea, care o, a luat dela nof.

C e v a să zică: « Ş i nu umblă după pro.dănisirea care o a
luat d e l a noi?» A d e c ă c ă c i nu lucrează meşteşug şi lucru de
mâni, a c e a s t a e s t e afară din predanisirea mea, zice, pe care eu
Apostolul Domnului o am predanisit, nu cu cuvinte goale, ci
cu fapte;, fiindcă eu lucrând meşteşug, cu manile mele, cei de
•corturi, m.'am făcut pildă şi închipuire c a să .locraţi 'şi-yOi toţi
hristianii; c ă a c e a s t ă este chiar pilda, c a f e p r î n i a p t e se î n v a ţ ă } .
;
1

7 . C ă înşi-vă ştiţi cum se cuvine a urma nouă; că nu

am făcut nerânduială între voi, nici pânea o am mâncat
în dar dela cine-va.
Voi, zice, înşi-vă. ştiţi, hristianilor, c ă noi nu am umblat fără
rânduială între voi; a d e c ă nu am petrecut nelucrători şi. fără
lucrare d e mână^ c â ' nerânduială n u m e ş t e Pavel pe nelucrare,
precum şi mai sus. o a n u m i t şi cu adevărat aşa e s t e ; pentrucă
D u m n e z e u din început pre om aşa l'a rânduit, aşezându'l în
rai, p e n t r u c a Wâ'l lucreze pre el şi să'l p â z i a s c ă : «Şi a luat,"
zice, D o m n u l - D u m n e z e u pre omul, pre carele l'a zidit, şi l'a
pus p r e el în raiul desfâtărei, c a sâ'i lucreze pre el şi să'l
păziască» ( F a c e r e II, 1 5 ) ) . Ş i pentruce a făcut Dumnezeu o m u ­
2

lui mâni şi picioare şi celelalte mădulări, n a pentru ca sâ le

aibă rielucrâtoare, ci pentru c ă să lucreze cu ele. D r e p t a c e e a
cel c e nu lucrează, e s t e c ă l c ă t o r a l rânduelei a c e s t e e a , c e o
â rânduit D u m n e z e u . Vezi însă, 0 cetitorule, cum a numit A -
postolul m â n c a r e a c e a c e se dă în dar, a se hrăni el de către.
T e s a l o n i c h e n i , şi cu rtoate c ă a c e a s t a nu se dâ lui în d a r ; căci.
el p r o p o v e d u i â lor E v a n g h e l i a Iui Christos -şi cel c e p r o p o v e -
dueşte E v a n g h e l i a , lucrează, iar lucrătorul, vrednic e s t e de hrana
sa, p r e c u m a zis D o m n u l : « V r e d n i c este lucrătorul de hrana

1) Ş i Teodorit zice: „Predanisire însă zice nu cea prin cuvinte, ci cea

prin f a p t e " .
) Zicerea aceasta tâlcuindu-o Ma. Vasilie, îsice: „ C ă cu adevărat nu
2

făcând Dumnezeu pre om,' nelucrător şi nemişcat a voit s ă fie el, ci

lucrător a fi întru cele ce s e cuvin; în rai poruncind lui Adam să'l lu­
creze şi să'l păziască. pre el. Că deşi zicerea aceasta are trebuinţă de
teorie, dar însăşi aceasta osebită, este vrednică ele râvnă şi de luare a-
minte: C ă după căderea de acolo, întru svsdoarea feţei sale a'şi m â n c a
pânea. s a h o t ă r â n d u - s e ; iar cele către Adam zise, cum c ă s'a zis şi căr
tre toţi cei c e s e vor naşte dintr'însul, este arătat de aicea (Aşez. al. 4
din c e l e aschiticeşti). Şi dumnezeescul Hrisostom aşa z i c e : „Că pentruce
nu lucrezi? Mâni pentru aceasta a dat ţie Dumnezeu, nâ" pentru ca dela
alţii s ă iai, ci ca s ă dai altora" (Vor. V - a la a c e a s t ă zicere).
 E P I S T . A DOUA C l t f R E T E S A L O t i l d H E X I C A P . III, V E R S . * 7 — 8 . 1 11

să» (Mat. X , 1 0 ) . C e t e ş t e şi tâlcuireâ papului I X al ceii întâia

către Corinteni. -
8. Gi întru osteneală şi trudă, noaptea şi ziua lucrând.
Vezi, o c e t i t o r u l e , c â t e porunciri şi covârşiri pune P a v e l a i c e a ;
pentrucă nu a zis numai c ă a lucrat cu o s t e n e a l ă , ci şi cu trudă,
t a r e -decât o ş t e a e a l ă e s t e mâi grea, şi că- a lucrat nu numai ziua,
ci şi n o a p t e a î n c 4 ) .1

•Spre 4 nu ingre\ii|i; pre cineva dintru voi.

*) Iar Coresie zice cum c ă Apostolul Pavel întrebuinţa meşteşugul,

•pentru ca s ă arate chip şi m e ş t e ş u g hristianilor, cum s ă scape de p ă ­
cat. Pentru a c e a s t a şi Climent (în cart. I-a a Aşezărilor) şi Evsevie (cart.
V - a a Istoriei, cap. X V ) şi Ighisip (cap. X V ) şi Epifanie ( E r e s . L X X X ) ,
întru, 'o unire zic, cum că lucrarea manilor şi osteneala picioarelor opreşte
pre om dela păcate, pentru a c e a s t a şi. marele Carol, m ă c a r deşi erâ îm­
părat, a pus î n s ă pre fiii săi de se iscusiau la meşteşugul cel de mâni
spre a ţese pânzuri. Pentru a c e a s t a şi Caton, maică a răutăţilor o m e ­
neşte pre nelucrare, şi S e n e c a a dat socotinţă c ă nelucrarea este m o r ­
mânt al o m u l u i viu; fiindcă D u m n e z e u nu n e - a dat în zadar manile şi
picioarele. Pentru a c e a s t ă : ş i S o l o m o n , lăudând pre femeea c e a bărbată
şi lucrătoare, zice, cum; c ă : „A gustat ea .că bine este a lucra, şi nu
stinge toată noaptea candela e i " (Pild. X X X I , . 1 8 ) , c u . care c u v i n t e - a -
ratâ cum c ă a c e e a lucră ş j ziua şi n o a p t e a T D e a c e a s t a şi Mar. Antonie
a auzit dela D o m n u l cuvintele, a c e s t e a : „Antonie, voeşti a plăcea lui
D u m n e z e u ? R o a g ă - t e ; iar când nu poţi a te rugă, osteneşte cu m a n i l e " .
Şi cu adevărat izvorul şi pricina păcatului e s t e ' n e l u c r a r e a şi neîntrebu-
inţarea manilor, pentru a c e a s t a şi durnnezeescul Hrisostom a zis: „Ni­
mic e mâi pângărit decât petrecerea zadarnică, nimic mai rău decât n e ­
l u c r a r e a , c ă nelucrarea pre t o ţ i vatămă,-' şi pre însuşi mădularele trupu­
lui nelucrarea oarecum l e v a t ă m ă " . (Vor. 3 5 - l a Fapt. Apost.). Şi iarăşi
zice: „Ce e mai greţos decât qmul, cel ce n u . a r e a face nimic? Ce e
mai pângărit? Ce e mai ticălos? A c e a s t a e mai rău decât zeciuri de mii
de vrăşmaşi a c ă s c a şi a z ă c e a cu faţa în s u s ' t o t d e u n a şezând prin târg,
privind pre cei ce trec. C ă sufletul fire având de a se m i ş c ă totdeuna,
!

nu sufere a s e linişti. L u c r ă t o r a făcut D u m n e z e u pre dobitocul acesta,

şi dupre fire este.lui a lucra, iar afară de fire n e l u c r a r e a " ( T i j ) . Şi iarăşi:
„Care cal este trebnic? Cel ce s e desfătează, s a u cel oe se iscuseşte?
Care corabie? C e e a ce înnoată, sau c e a ce nu u m b l ă ? Care apă? C e e a
ce curge, sau c e e a ce stă? Care her (fer)? Cel ce s e poartă, sau cel ce
nu s e lucrează? A u nu cel. ce s e lucrează, străluceşte şi. se a s e a m ă n ă
: cu argintul, iar celalt pretutindenea se. înnegreşte, netrebnic fiind, şi din
" materia ş a perzând ceva? U n a c a a c e a s t a s e face şi la sufletul cel n e ­
lucrător; se revarsă asupra s a oare^care rugină şi m ă n â n c ă - s t r ă l u c i r e a
lui şi toate celelalte" ( T i j ) . Şi aiurea acesţaşi Hrisostom z i c e : „Precum
- pământul c â n d n u se s e a m ă n ă , nici s e sădeşte, odrăsleşte pros|_buru-
e n e ; a ş a şi sufletul, când nu are a face ceva din cele de trebuinţă, ne­
greşit dorind a face, se dă pre sineşi la fapte rele" (Vor, 7-a la cea a Il-a
către Corinteni).
i I 2. EPIST.' A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . III, VERS. 8-^-10.

C h i a r g r e u t a t e e s t e , a d e c ă , a l u â c i n e v a dela o a m e n i i cari
nu dau de v o e şi cu inima lor, ci d e silă şi fără de i n i m ă ; iar
A p o s t o l u l g r e u t a t e zice a i c e a a luâ d e l a T e s a l o n i c h e n i , nu p e n ­
t r u c ă ei nu voiau a-i dâ, ci p e n t r u c ă e r a u săraci şi lipsiţi d e
cele de n e v o e .
9. Nu doar că nu avem stăpânire, ci ca pre înşi-ne
să ne dăm vouă închipuire spre a urmă nouă voi.
Av.eâ s t ă p â n i r e P a v e l a nu l u c r a l u c r u d c m â n i , fiindcă s e
î n d e l e t n i c i i . întru m a i mari lucruri, a d e c ă intru a p r o p o v ă d u i .
E v a n g h e l i a şi a v e a voe a s e hrăni d e l a hristianii ucenicii cei
c e se î n v ă ţ a u d e d â n s u l ; însă nu *voiâ a u r m a a c e a s t a , ci lu­
c r a lucru d e mâni. şi s e h r ă n i â şi p r e sineşi şi pre fraţii c e i
c e e r a u î m p r e u n ă cu d â n s u l ; şi o f ă c e a a c e a s t a şi lucra de
trei ori fericitul A p o s t o l u l D o m n u l u i , p e n t r u c a s ă înveţe p r e
hristianii u c e n i c i i săi, să-i u r m e z e şi s ă lucreze şi e i ) . 1

1 0 . C ă şi când eram la voi, aceasta porunciam vouă,

că dacă nu voeşte cine-va a lucra, nici să mănânce ). 2

. ) Drept aceea din aceasta zicere arătat încheem, cum că pricina chiar
l

c e a întâia şi însăşi este, pentru care fericitul Pavel lucră cu manile şi

•din lucrul manilor sale se hrăniâ, erâ pentru c a să dea pildă tuturor
hristianilor c a sa-i urmeze şi să lucreze şi ei. Iar a doua şi următoare
pricină, p e n t r u care Pavel lucră, erâ p e n t r u c ă îl prihăniau pre el m i n -
ciuno-Apostoii, cum c ă pentru a c e a s t a propovedueşte, ca sa iâ bani de
la ucenicii săi, precum, despre a c e a s t a voroveşte în tot capul al n o u ă l e a
a ceii î n t â i a către Corinteni; şi vezi acolo la stih zece al acestui cap.
Aşijderea v o r o v e ş t e ' d e s p r e a c e a s t a şi la c a p . unsprăzece al ceii a doua
către Corinteni. Vrednic de nedumerire lucru este însă, pentruce D o m ­
nul zice s ă nu ne îngrijim de cele de nevoe ale vieţei, z i c â n d : „ S ă -
nu v ă grîjiţi ce veţi m â n c a şi c e veţi b e â " (Mat. V I , 2 5 ) . Şi aiurea zice:
„Lucraţi n u . m â n c a r e a c e a peritoare, ci ceea c c r ă m â n e în viaţa v e c i n i c ă "
(Ioan VI,- 2 7 ) . Iar Apostolul aicea porunceşte cu totul dinprotivă, c a s e
purtăm g r i j ă şi se lucrăm? A c e a s t ă nedumerire o desleagă Mar. Vasilier,
zicând: „ A purta de grijă c i n e - v a pentru sineşi, s a u a lucră desăvârşit
s'a o p r i t ; iar dupre p o r u n c a D o m n u l u i pentru trebuinţa celui de aproape
a se îngriji şi a lucra trebue mai cu deadinsul, mai ales c ă Domnul Ia
sineşi priimeşte sârguinţa pentru cei afierosiţi lui, şi împărăţia ceriurilor
o f ă g ă d u e ş t e pentru purtarea de grijă a c e a s t a " (Hotar, pre scurt 2 0 7 ) .
Iar durnnezeescul Hrisostom adauge zicând, c ă este cu putinţă şi a l u ­
cra c i n e - v a - m e ş t e ş u g , şi a n u se îngriji pentru h r a n a vieţei, nădăjduind'
cu totului tot întru D u m n e z e u , carele satură pre tot dobitocul de b u n a
voinţă. I a r eu zic c ă prin lucrarea meşteşugului mai ales s c a p ă omul
de îngrijirea vieţei s a l e ; de vreme c e p r i n aceasta, căştigându-şi cele de
trebuinţa s a , poartă de grijă şi se linişteşte cu cugetul.
*) î n s e m n e a z ă , c ă d^lpre T e o d o r i t , z i c e r e a : nici să m ă n â n c e , n u o a
zis Apostolul către cei c e d a u , ci către cei ce vieţuesc. cu n e l u c r a r e a ;
 EPIST. A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . HI, VERS. 1 0 . — 1 1 . 113

C â n d eram fa voi, zice, fraţilor T e s a l o n i c h e n i , a c e a s t a am

poruncit vouă,, c â ori c a r e l e hristian nu voeşte a lucra şi a
sluji, unul c a / a c e l a nici să m ă n â n c e . D e c i în .Epistolia c e a din­
tâiu mai moaleţ, scrie dumnezeescul A p o s t o l d e s p r e lucrarea d e
mâni c ă t r e T e s a l o n i c h e n i , iar întru a c e a s t a a doua mai aspru
scrie către, dânşii despre a c e a s t a ; şi d e s p r e d r e p t a t e , câci d a c ă
Pavel lucra ziua şi n o a p t e a şi c u t o a t e c â a v e a v o e de a s e
hrăni dela ucenicii săi, c u c â t mai vârtos ceilalţi.. hristiani se
cuveniâ a o face a c e a s t a , şi a l u c r a ziua şi n o a p t e a ?
î i . Că auzim, de oare-cari că umblă între voi fără
rânduială, nimica lucrând, ci iscodind. .......
F i i n d c ă mintea omului e s t e p u r u r e a m i ş c ă t o a r e a d e c ă t o t ­
deuna s e m i & c ă şi nici odinioară stă, p e n t r u a c e a s t a C â n d o-
mul n u întrebuinţează vre un meşteşug t r e b n i c şi lucru d e mâni,
d e n e v o e urmează a se îndeletnici şi a umblă ( m i n t e a p o a t e )
î n lucruri n e t r e b n i c e şi zadarnice, şi a iscodi viaţa şi p e t r e c e ­
rea celorlalţi şi c e face fieşte-carele şi din a c e a s t a să c a d ă în
v o r b e d e ş a r t e şi în grâiri de r â u , şi î n glume şi î n n e b ă g a r e
d e s e a m ă d e viaţă, p r e c u m mai s u s am zis. D e c i pentru a
s c ă p a omul d e t o a t e a c e s t e rele, s e cuvine a lucra vre u n
meşteşug şi lucru d e m â n i ; c ă c i lucrând m e ş t e ş u g n u numai
mintea s a o strânge, şi o o p r e ş t e de a alerga î n c o a c e şi încolo,
ci şi h r a n a s a o s c o a t e "şi n u îngreuează pre altul, luând dela
dânşii c e l e d e trebuinţa trupului s ă u ; fiindcă n u s e cuvine a
-

tnilui c i n e - v a şi ă ajută pre acela c e p o a t e a lucra şi a sluji

m e ş t e ş u g şi lucru d e m â n ă şi ş e a d e nelucrător n e v r â n d a l u ­
c r a ) . D a r c e pune d e pricină şi zice leneşul şi trândavul? E u
1

sânt p u s t n i c ; eu' mă rog lui D u m n e z e u ; e u p o s t e s c şi împli­

nesc c u „aceasta o s t e n e a l a lucrului celui d e mâni. C ă t r e c a r e l e
•răspundem: mai întâiu, c ă - r u g ă c i u n e a şi postul, n u este lucru
d e m â n i . S i P a v e l a i c e a zice a r ă t a t l u c r a r e d e m â n i ; iar al d o -
ilea r ă s p u n d e m : c ă tu c e l c e le zici a c e s t e a , poţi împreună c u
nevoinţa pustniciei, şi c u rugăciunea şi c u postul, s ă faci şi
lucru d e mâni şi d e v r e m e c e ţ u defaimi lucrarea manilor, p e n -

iar celor ce dau după puţine cuvinte îi stătueşte, a nu căuta la trândă-

virea acelora, ci milostivirea lor s ă o întrebuinţeze. .T
*) Vezi şi socotinţa lui Climent Stromateul şi a sf. Apostoli la supt­
î n s e m n a r e a Capului IV al ceii către Filipiseni, stih 10. Zice î n s ă şi H r i ­
s o s t o m : „Iar milostenia singuri acelora se dă, cari din lucrarea manilor
sale nu pot a se îndestulă pre sineşi; s a u celor ce învaţă şi cari cu t o ­
tul s e îndeletnicesc întru cuvântul învăţâturei" (Voroava 5 - a Ia a c e a s t ă
Epistolie).

Tom. III.
iii,,,, EPÎST. A DOUA CÂTRE TESALONICHENI CAP, I!I, VERS. li—'12.

t r u a c e a s t a t e si o s â n d e ş t i c a un neluerătqr. D a r zic o a r e - c a r i ,
Ş i p o r u n c e ş t e Apostolul să lucreze toţi, cura dascălii şi
e

P P o v e d u i t o r i i cuvântului lui Dumnezeu nu'.se silesc s ă lucreze?

r o

cari r ă s p u n d e m , că dascălii întrebuinţează şi lucrare c a r e

e

e s t
; rtiai rnard şi mai g r e a .decât lucrarea m a n i l o r ; şi pre lângă
e

?* t a t r e a b a lor îi o p r e ş t e a lucra Cu manile. Iar ţie..uevq-

c e a s

} orulyj. şi'ii n jştiţu'lui, nici ,o oprire cs; a c e a s t a îţi este,, d r e p t

a
> p ă c ă t u e ş t i căci t e leneşti şi ha, lucrezi lucru d e mâni*).
c e e a

- Iar unora ca acestora le poruncim, şi-i rugăm pen"

l 3

tri
i , , p b m n u l nostrii Iisus Christos.
n d c ă a prihănit pre hristianii cei din T e s a l o n i c , cu c u -
A
1 ]

v a n t m c e a zis lor, câ vă îndatorim, a d e c ă aspru vă î n v ă ţ ă m ,

P e n t r u a c e a s t a iarăşi îndulceşte cuvântul x e l aspru şi a d a u g e
c a n r J şj. £ rugăm, şi nu numai noi, ci punem mijlocitor al
z ,
V

S U i i n ţ e i n o a s t r e şi pre însuşi D o m n u l Iisus C h r i s t o s , î n c â t

r u a

^ F^iput a c e s t a face P a v e l rugămintea sa, t o t de o d a t ă şi mai

* ^ ° ş a t ă şi mai v r e d n i c ă de crezare,
r

cu linişte lucrând, să-şi mănânce p â n e a lor.

5 a m â n d o u ă a c e s t e a cu îndatorire le c e r e P a v e l . d e l a hris-
e

_ _ _ ^ > ^ a d e c â şi s ă s e liniştiască, ca unii c e u m b l ă fără d e rân-

r ^ adună î n s ă din zicerea aceasta a Apostolului, cum c ă iscodi-

cru ^ aş'te din nelucrare, ş i . a c e i a sânt iscoditori cari. şed fără .de l u -
G n

rnăi-^ ' ° d i r e i iarăşi îi urmează viclenia, grăirea de rău, şi alte n e n u -

1 s c

s i n 4. ^" , răutăţi,
a e
dupre cari vezi la. cetirea a patra a duhovniceştilor iscu-
a g ' în partea a doua. Pentru aceasta cu adevărat aurit erâ acela care
s

g ^ n e o z ă - . p r e cei ce lucrează meşteşug cu albinele cele "iubitoare de

O t
ne

c a M W ? ' ^ care s l u j e s c ; iar pre cei.nelucrători cu trântorii cari,nu.lucrează

r " i n e l e , ci totdeuna şed nelucrători, şi precum albinele lucrând friie-
° a . mai dulce, nu pre sine se hrănesc numai- d i n - a c e e a ci şi pre
e

|, ^ ' s şi ostenelile lor le întrebuinţează spre sănătate şi spre îndulci-

n

j
z p u p u l u i , cei mai mari ai lumei şi stăpânitorîi şi împăraţii precum
c e

j .
v r i m i a s t u l ; a ş a şi cei ce lucrează meşteşugurile, nu numai singuri
a

t * c din lucrul manilor l o r ; "ci şi toţi oamenii se înlesnesc prin m e ş -

U 6 s

^ J S ^ r i l e )or şi lumea toată se iconomiseşte cu osteneleie lor. Şi din-

. ^ precum trântorii, nelucrând, mănâncă din mierea c e a gata a al-
l v
3

nea viază din străine ostenele, aşa şi cei. ce n u . l u c r e a z ă meşteşug.

o s d cum să-se hrăniască, caută la manile ^celorlalţi, şi viează din
t
V a r i

cea ? " - Poate-se oare a se află mai netrebnică viaţă decât a -

e l e S u e i n e

să ^ aceasta şi Ş o l o m o n îndemnă .pre unii ca aceştia leneşi

e n t r u

la a î i v * ^ * " b i i ' i iubitoare de osteneală, z i c â n d : „Mergi, o leneşule

1 2 6 n e c e

j c ?j.nă, şi vezi-o cât este de lucrătoare şi lucrarea "sa. o face atât de.,
tate- ă r u i a ostenele împăraţii şi .cei «de obşte a d u c spre s ă n ă -
a c

tăriâ ^ ° ^ e s t e j u t u r o r şi cinstită, măcar deşi fiind neputincioasă cu,

r

(Pilde ° ' î ' P î n s ă (adecă cu meşteşugul-) cinstindu-se covârşeşte

U n e e c l u n e a
 EPISŢ. A' DOUA. CĂTRE TESALONICHENI C A P . III, V E R S . 1 2 — 1 4 . 115
!' • • . •
datală; că liniştea protivnică e s t e nerânduelei, şi să lucreze şi
să slujiască, c a unii c e ş e d fără de l u c r u ; c ă protivnică este.
nelucrârei, lucrarea mânilor.-Dar p e n t r u c e s ă lucreze şi p e n t r u c e
să slujiască hristianii ? P e n t r u c a sâ-şi m ă n â n c e , zice, p â n e a lor,
a d e c ă c e a c â ş t i g a t ă c u osteneala manilor l o r şi să nu m ă n â n c e
p â n e s t f e i n â ; ;fiin.dcă hristianii. c e i c e s â n t sănătoşi nu s e c u -
- v i q e " â c t i j ţ â l a ^ â ^ i j ^ . ^ i k o r oaţfteni şi a se hrăni din s u d o r i şi
-Osţeţiele streine. - •:•-'".' " ; '
1 3 . Iar voi fraţilor, să: nu slăbiţi, binefâcând. ... *
V e z i , iubitule, cum s ' a muiat îndată părinteştile îndurările
-fericitului P a v e l , c ă î n d a t ă iarăşi s'a mâhnit şi l'a durut inima
pentru cei leneşi şi n e l u c r ă t o r i ; şi c a c u m ar zice T e s a l o n i c h e -
nilor a c e s t e a : osebiţi-vâ cu adevărat, hristianilor, -de c e i ce pe­
t r e c c u nelucrarea, şi nu slujesc şi să nu petreceri î m p r e u n ă
cu dârişri, însă Să nu-i . l ă s a ţ i să m o a r ă de f o a m e , ci- daţi-le
cele d e t r e b u i n ţ ă . D a r ar zipe c i n e v a , d a r c e ? D a c ă nelucră­
torul şi c el c e . nu., slujeşte, nădăjduind c ă e u îl h r ă n e s c , nu a r
voi să slujiască, nici s ă lucreze,- ci ar r ă m â n e întru nelucrarea,
s a ? R ă s p u n d e A p o s t o l u l a c e l o r a , destul e s t e ţ i e a nu p e t r e c e
împreună cu unul c a a c e l a , , ş i a nu îi d â intrare şi îndrăsneală,
arătându-i c u a c e a s t a c ă urăşti nelucrarea şi trândăvia l u i : iar
d a c ă nici a ş a s e va îndrepta, nici se va îndupleca a lucră şi
a sluji, tu s ă nu t e mânii asupra lui', ci fă b i n e lui c u a j u t o ­
r u l . t ă u , c e l dupre p u t i n ţ ă ) .
1

1 4 . Iar dacă cineva nu ascultă de cuvântul<vostru, prin

"scrisoare însemnaţi-1 pre acesta. -
Unii a d e c ă (precum este şi T e o d o r i t ) , p r e z i c e r e a «vostru»
îl c e t e s c în faţa, întâia, a d e c ă « n o s t r u » . P e n t r u a c e s t a şi a ş a
înţeleg z i c e r e a : c ă ori cine a r fi acela c e nu a s c u l t ă d e cu-,
vântul nostru al Apostolilor, c a r e l e prin a c e a s t ă E p i s t o l i e se
g r ă e ş t e vquă, pre a c e s t a s ă ' l însemnaţi şi s ă ' l aveţi- o s e b i t şi
despărţit d e împreună p e t r e c e r e a voastră. I a r fericitul Ioan H r i ­
s o s t o m a c e t i t zicerea în a doua faţă ( a d e c ă cuvântul vostru)
şi d ă nouă s ă î n ţ e l e g e m aşa: c u m c ă ori c a r e l e nu se impune
şi n u ascultă d e cuvântul vostru, c a r e ziceţi l o r cele" c e prin -
E p i s t o l i a m e a a c e a s t a v'aţi învăţat, p r e a c e l nesupus î n s e m -
naţi'l şi s ă nu petreceţi î m p r e u n ă cu el.
,... - Ş i n u v ă amestecaţi cu dânsul, ca să se ruşineze.
Vezi iubitule, care mare folos pricinueşte aceluia ce s e o -
l
) Şi Teodorit a ş a tâlcUeşte z i c â n d : „ S ă n u biruiască pre a voastră
filotimie, trândăvia a c e l o r a " .
116. E P I S T . A DOUA C Ă T R E T E S A L O N I C H E N I C A P . ' III, V E R S . 14—15.

s e b e ş t e de împreună p e t r e c e r e a fraţilor lor hristiani? A d e c ă

a luâ întru sineşi r u ş i n e ; iar de ruşine se pricinueşte luişi în­
d r e p t a r e ; căci, dacă a luâ milostenii cineva dela alţii, e s t e lu­
cru ce pricinueşte ruşine celui c e o iâ, cu mult mai vârtos se
pricinueşte lui ruşine, despărţindu-se apoi de împreună p e t r e ­
c e r e a lui fraţii săi hristiani ş i - a p o i despărţit fiind, sâ-i d e a lui
milostenie? C ă c i la hristianii acei vechi, m a r e p e d e a p s ă şi o-
s â n d â s e s o c o t i â o s e b i r e a de împreună p e t r e c e r i l e hristianilor,
a d e c ă d e s p ă r ţ i r e a ; iar acum despărţirile a c e s t e a întru nimic se
s o c o t e s c de hristianii vremei n o a s t r e . Vezi însă, o cetitorule,
c ă d a c ă se cuvine a s e despărţi hristianii d e cela c e ş e a d e
simplu, nu lucrează şi nu slujeşte, ci ş e a d e n e l u c r ă t o r c u c â t
mai v â r t o s urmează a se despărţi de ceilalţi o a m e n i răi, de
cei ce p ă c ă t u e s c v e d e r a t ? P e n t r u a c e a s t a şi aiurea scria a c e a s -
.taşi P a v e l : «Iar acum am scris, z i c e , v o u ă , a nu vă î m p r e u n ă
a m e s t e c ă , d a c ă vre un frate e s t e n u m i t : sau curvar, sau la­
c o m d e averi, sau idolo-slujitor, sau o c ă r â t o r , sau beţiv, sau
r ă p i t o r ; cu unul ca a c e s t a nici a m â n c a împreună» (I-a C o r .
V , 21)-*). ( .
1 . 5 . Şi să nu'l socotiţi ca pre un vrăşmaş, ci ca pre un
frate sfâtuiţi-1.

x
) Drept aceea pentru cel leneş şi carele nu lucrează, porunceşte P a ­
vel hristianilor,. aceasta ce zice aicea, a d e c ă a nu petrece împreună cu
u n u l c a acela.
~) î n s e m n e a z ă că. aforismul (adecă despărţirea) de către cei vechi, se
2

făcea î n trei feluri; căci ori aforisiâ pentru păcate (adecă despărţiâ şi
opriâ) d e împărtăşirea sfintelor taine numai pre păcătos, carele sta cu
ceilalţi hristiani în biserică şi se r u g a ; sau s e aforisiâ (adecă îl d e s ­
părţiâ) şi de adunarea hristianilor şi de î m p r e u n a petrecere cu dânşii,
precum aceasta se arată din zicerea A p o s t o l u l u i ; sau în sfârşit aforisiâ
pre cleric, când păcătuiâ, de împreună clericii săi: adecă pre arhiereu
de ceilalţi arhierei, pre presviter de presviteri, şi pre diacon de diaconi
şi vezi apostolescul canon 10 al grecescului c a n o n i c ; acest-fel s e cuvine
a se f a c e şi acum aforisirea de către sf. arhierei, pentru ca să pricinu­
iască folos şi îndreptare celor aforisiţi, adecă cu neîmpărtăşirea sf. T a i n e
şi cu s c o a t e r e a din biserică, şi nu cu aforisirea, adecă cu despărţirea
de S f â n t a şi cea de o fiinţă T r e i m e şi cu blestemul de a r ă m â n e cel a-
forisit ş i după moarte nedeşlegat şi neertat, precum se obişnueşte a se
scrie c a r t e a cea de afurisenie şi de blestem, că. afurisenia aceasta nimic
se o s e b e ş t e de anatema. Zice î n s ă durnnezeescul Hrisostom că hristianii
cei din vremea a c e a s t a nu s o c o t e s c vre un rău m a r e a nu petrece î m ­
preună cu cei răi şi cum c ă pricinueşte m a r e foîos celor răi, nepetre-
cerea hristianilor împreună cu dânşii, în cât cela ce a curvit în Corint
cu m a ş t i h a sa, pentrucă s'a despărţit de hristiani, a ş a s'a folosit şi a ş a
 E P I S T . A DOUA CĂTRE TESALONICHENI C A P . III, V E R S . 15—16. 117

P r e c u m mai sus, zicând Pavel c ă cel c e nu lucrează, nici

pâne să m ă n â n c e , s'a t e m u t nu cumva cei n e l u c r i t o r i se m o a r ă
de foame şi pentru a c e a s t a dupre urmare a zis: c ă voi să nu
vă opriţi de a face b i n e unora e a a c e s t o r a ; a ş a şi acum, fi­
indcă a zis să nu p e t r e a c ă împreună cu unii c i aceştia hris­
tianii, a d e c ă cu cei c e nu lucrează, s'a t e m u t , nu cumva d e s ­
părţirea a c e a s t a a hristianilor de unii c a a c e ş t i a , să-i l e p e d e
desăvârşit de fraţii lor, şi să-i facă s ă . s e d e s n â d i j d u t a s c ă ; pen­
:

tru a c e a s t a dupre urmare acum zice, să nu socotiţi o hristi­

anilor c a pre nişte vrăşmaşi pre cei nelucrători .ţi leneşi ci să-i
sfătuiţi c a pre nişte fraţi ai voştri, şi dându-le c e l e spre t r e ­
buinţă, sfâtuiţi-i frăţeşte, pentru c a să se îndrepteze şi să
lase lenevirea, dar să nu-i ocăriţi, nici să-i înfruntaţi, pentru
că îi veţi milui, ca cu a c e s t chip, ei să se folosiască dela voi
t r u p e ş t e şi sufleteşte. C ă c i cel c e sfâtueşte pre frate, nu pu-
blicariseşte m e t e a h n a lui înaintea acelora, ci în deosebi luân-
du-1, îl sfătueşte cu blândeţă frăţiască şi cu dralggoste, cum să
se î n d r e p t e z e . S ă s e mâhniască, zice, hristianii, şi să-i d o a r ă
inima, nu p e n t r u c ă dau~ milostenie celor ieneşi şi nelucrători,
ci pentrucă aceia calcă legea lui D u m n e z e u şi se plângă pen­
tru dânşii, ca pentru nişte neputincioşi şi bolnavi cu sufletul.
A s c u l t e cuvintele a c e s t e a aceia cari nu numai iu dau milos-
tenie celor nelucrători, ci încă îi şi o c ă r ă s c şi îi sburătuesc cu
petrii. Ce faci o^ o m u l e ? P e n t r u tine e s t e s ă r a c: acela, a d e c ă
p e n t r u c a să vindeci tu ranele sufletului lui, cu iubirea de o a -
meni şi cu milostenia c e o ai dâ lui şi tu gonjeşti sşti pre el cu
petrii? D e c â t ă n e s i m ţ i r e ! de câtă necunoştinţă este fapta c e a
d e a c e s t fel! "•_ •
1 6 . Iar însuşi'Dumnezeul păcei ), să dea v o u ă pacea
1

totdeuna, întru' tet-ciasul.

P r e t u t i n d e n e a , în t o a t e părţile. Epistoliei sale, durnnezeescul
P a v e l împreună cu sfâtuirile pune şi rugi. P r e c u m o b i ş n u e s c
a pune oameni asupra arginţilor şi. altor de mare preţ lucruri
închise, peceţi şi s e m n e şi î n c u e t o r i ; aşa şi fer; citul Pavel a-
supra sfătuirilor şi învăţăturilor c e l o r aurite şi de m u l t - p r e ţ ,
c e dă hristianilor, pune şi rugile cele c ă t r e Dumnezeu, ca p e
nişte p e c e ţ f ale celor c e se zic. D e a c e a s t a şi aicea, fiindcă
u r m a a se faee între T e s a l o n i c h e n i gâlcevi, şi prigj<oniri de v o r b e
s'a sfiit, în cât a zis Pavel pentru""dânsul: „Destul este unuia ca a c e s -
tuia certarea a c e a s t a " (II Cor. Iî, 6).
x
) Pentru ce D u m n e z e u se zice Dumnezeu al păcei, /ezi la tâlcuirea
cap. IV stih 9 al ceii către Filioiseni si la surjtînsemnariea de acolo.
 118. J J P I Ş T . A DOUA C Ă T R E T E S A L O N I C H E N I C A P ! I I I , V E R S . 16 17,

p e n t r u pricinile ce a zis mai s u s ; căci cei Ce nu -lucrau, despăr-

ţ i n d u - s e de împreună adunarea nristianiloţ, puteau să se facă mai
îndărătnici, iar cei c e lucrau şi aveau c h i p de traiul vieţei, pu­
teau urmă a nu mai dâ celor nelucrători c u osârdie şi cu poftă,
pentru a c e a s t a -dupre d r e p t a t e r o a g ă Tesalonichenilor hristiani'
A p o s t o l u l să .aibă. p a c e t o t d e u n a ; c ă a c e a s t a e s t e lucru tot c e
.•sie caută,: a d e c ă a: a v e a hristianii t o t d e u n a . p a c e şi întru t o t
c h i p u l ; în cât a nu a v e a prilej de a se sminti d e s p r e nici o
p a r t e , nici de cuvânt, nici de lucru; căci aşa având p a c e voi,
o hristianilor zice, veţi îndrepta şi pre c e i .nelucrători lesne şi
fără g r e u t a t e ; căci nici un lucru ajută a t â t a nouă spre a is­
prăvi c e l e ce voim, şi s p r e a îndrepta pre frate, d e c â t chipul
şi cuvântul cel paşnic şi neturburat, în c â t a nu ne arăta că
certăm/ şi înfruntăm cu vrăşmăşie pre fraţii voştri cei ce g r e ş e s c .
Domnul fie cu toţi voi. .
A c e a s t ă rugă, c e o face a i c e a P a v e l - ş i însuşi D o m n u l o a
făgăduit ucenicilor lui, z i c â n d : «Şi iată eu c u voi s â n t în t o a t e
zilele» (Mat. X X V I I I , 2 0 ) . C ă c i dacă D o m n u l , zice, este cu voi
t o ţ i , hristianilor, a d e c ă şi cu cei ce nu l u c r e a z ă şi cu cei c e
lucrează, negreşit vor veni vouă toate b u n ă t ă ţ i l e ; că D o m n u l
şi p r e cei nelucrători îi va îndrepta şi p f e cei lucrători îi va
.întări. ••
j - j . Sărutarea cu mâna mea a lui Pavel.
: S ă r u t a r e a aicea n u m e ş t e p r e rugăciune, c e o a zis mai s u s ) 1

p e n t r u ca s ă a r a t e cum c ă şi când vrea să scrie cu însăşi m â n a

sa o r a ţ i a c e a din p a r t e a sa şi însuşi-riraţia s a erâ căştig şi rugă
d u h o v n i c e a s c ă şi nu e r â prost numai un s e m n de iubire.
Care este semn în toată epistolia, aşa scriu.
P e n t r u a nu s e mincinoşi şi a nu se răstălmăci zice, E p i s ­
toliile mele de o a r e cari mincinoşi şi a m ă g i t o r i ' (că mulţi o
f ă c e a u a c e a s t a p r e c u m am zis din început ia pricina Epistoliei
a c e s t e e a ) . P e n t r u a c e a s t a aicea iscălesc eu însuşi m â n a m e a ;
şi a c e s t a este semnul cel a d e v ă r a t şi c u n o a ş t e r e a fieşte-căreea

) T e o d o r i t î n s ă " zice, cum că sărutare numeşti? pre blâgoslovenia ceea

l

c e s e află, în sfârşit, care se vede a fi aceasta'.,,Darul Domnului nostru

Iisus -Christos fie cu voi cu toţi, a m i n " . Că z;ce dupre urmare acestaşi
T e o d o r i t aceasta t â l c u i n d u - o : „iar .aceasta o -a adaus pentru cei ce c u ­
tează a purtă epistolii plăsmuite (4decă neadevăfate), învăţându-ne s ă
. c ă u t ă m iscălitura lui, că a c e s t a este, a c e , s e m n u l epistoliilor mele;, c ă
întru epistoliile, sărutarea eu o s c r i u " . Deci ne învăţăm, de aicea, cum
c ă zicerea „Darul Domnului nostru Iisus Christos fie cu voi toţi. A m i n " .
O b i ş n u i a dumnezeescul Apostol a o scrie, în l o c de „fiţi s ă n ă t o ş i " .
 . EPIST. A DOUA CĂTRE TESALONrCHENI C A P . III, VERS. 17 — 1 8 . 1 19

Epistoliei mele, şi a zis în ficşte-care E p i s t o l i e a m e a , a d e c ă

in fieşte c a r e s c r i s o a r e , ce vrei p o a t e să trimit la voi şi d e
o b ş t e în fieşte c a r e alta, ci o trimit c ă t r e alţii.
18. Darul Domnului nostru Iisus Christos cu voi cu
toţi. A m i n .
Dela D a r a î n c e p u t A p o s t o l u l E p i s t o l i a a c e a s t a şi iarăşi cu
Darul face- sfârşitul ei,; cuprinzând . şi î n t ă r i n d t o a t e cuvintele
c e l e întrânsa, d e s p r e â m â n - d b u ă . p â r ţ i l e , - c ă - d e s p r e două ziduri
puternice şi mari, a d e c ă şi temelii puind ei tari şi a c o p e r e -
m â n ţ sigur; căci d a c ă Darul Domnului, zice, e s t e cu voi hris­
tianilor, carele din î n c e p u t v'a mântuit pre voi prin b o t e z , a-
c e a s t a va trece cu v e d e r e a t o a t e neputinţele v o a s t r e , că a c e s t
lucru este însuşit dumnezeescului D a r , a t r e c e cu v e d e r e a n e ­
putinţele o a m e n i l o r ; va fi însă cu voi -Darul Domnului, d a c ă
şi voi nu îl veţi alunga din sufletele v o a s t r e cu răutăţile şi cu
ura de fraţi şi cu celelalte p ă c a t e ale v o a s t r e . P e n t r u c ă Darul
lui D u m n e z e u l o c u e ş t e în sufletele c e l e b i n e proal-egătoare şi
în sufletele cele c e au p r o s t i m e şi iubire d e fraţi. ~0 de .am
dobândi şi noi, cei c e c e t i m a c e s t e a , acest-fel de suflete b i n e
proalegătoare, şi a r ă t â n d iubirea de fraţi şi sfătuind pre fraţii
noştri cei ce g r e ş e s c şi cu t o a t e putincioasele chipuri i c o n o -
misindj îndreptarea lor cu p a c e , să fim păziţi de Darul D o m ­
nului n o s t r u Iisus C h r i s t o s , c a r e l e n e - a ales p r e noi şi n e - a
proadus lui Dumnezeu şi Părintelui, întru S f , D u h , căruia se
cuvine t o a t ă slava, c i n s t e a şi închinăciunea, a c u m şi pururea
•şi în veacurile veacurilor. A m i n . -
Această a doua E p i s t o l i e c ă t r e T e s a l o n i c h e n i s'a scris din
Aii»©-» ,
 Trimiterea întâi către Timotei a slăvitului şi intrii lot lăudatului Apostolul
Pavel. Tâicuită în limba elină, de: sfinţitul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei
şi în urmă în limba proastă grecească de cuviosul Nicodim Atonitul, apoi in
limba română de smeritul V. P.

Pricina trimiterei a aceii către Timotei, J dupre Hri­ l

sostom, Teodorit, Teofilact şi Icumenie.

Timotei acesta a fost unul din cei mai adevăraţi şi mai a-

leşi ucenici ai Apostolului Pavel, şi atâta a fost de lipit de
dragostea învăţătorului său, în cât a priimit de l'a tăiat împre­
jur pentru iconomie Pavel acela, zic, carele propoveduiă altora
a nu. se tăia împrejur, şi carele pentru tăerea împrejur a stă­
tut împrotiva Apostolului Petru' ).
1
Deci pentru Timotei acesta
midte laude mărturiseşte dumnezeescul Apostol la multe părţi
ale Epistoliilor sale^), şi acestuia a scris această trimitere pen-

l
) Trimiterea aceasta s'a >scris dupre Meletie, în anul 25 după în-,
nălfarea Domnului (In Biser. Istorie).
*) Vezi la cap. XVI al Faptelor stih 2 unde se zice: „Câ Timotei
-a fost fiu al oare căreia femei iudaică credincioasă, tată având elin,,
carele se mărturisiâ de fraţii cei ce erau în Listra şi în Iconie... pre
'acesta a vrut Pavel să iasă împreună cu dânsul şi luându'l l'a tăiat
pre el împrejur, pentru iudeii cei ce erau în locurile acelea; că ştiau
toţi pre tatăl Ud elin".
*) Drept aceea^ Filipişenilor- scria pentru Timotei: „Cercarea lui însă
o cunoaşteţi, zice,, cum câ ca unui părinte fiiul, împreună cu mine a
slujit în Evanghelie" (Filip. II, 22). Iar Corititenilor: „Am trimis, zice
vouă pre Timotei, carele este mie fiu iubit şi credincios întru Domnul"
(1 Cor. II, 17). Şi iarăşi: „Vedeţi au cumva să'l defaime cineva: căci
lucrul Domnului lucrează ca şi eu" (Tij. XVI, 11). Şi către Evrei încă
scria despre dânsul: „Cunoaşteţi pre fratele Timotei slobod" (Evr. XIII,
23). Iar Hrisostom zice, cum că: „Şi minunile cele ce se fac acum,
arată p-re îndrăsneala lui" (In pricina trimiterei acesteea). Minuni însă'
poate zice Hrisostom, cele ce se fac prin sfintele moaştele Apostolului
Timotei, care moaşte atuncea se aflau în Constantinopole în Biserica
 PRICfNA TRIMITEREl ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI 121

tru o pricină ca aceasta. In Efes, unde cel întâiu Episcop a

stătut Timotei, erau oare cari hristiani păzind ceie iudaiceşti,
cari se apucau să amăgiască pre cei măi proşti, propoveduind
cum că se cuvine u păzi Legea cea Veche. De aceasta Ma. Pa­
vel aduce aminte lui Timotei, carele ştia credinţa cea întm Chri­
stos, şi îl învaţă pre el dupre lege, poruncind lui să opriască
pre aceia ce vor ovesc afara de dreapta învăţătură şi să-i cerce;
fiindcă şi însuşi Pavel a dat lui satana pre Imeneu şi.pre A-
lexandru, pjentru ca. .să.-se înveţe a nu huli. Şi după ce i-a a-
dus aminte lui Timotei de aceasta, îi rândueşte hei şi oare care
canoane bisericeşti, xt) Dupre rugăciune, cum şi unde şi pentru
care se cuvine a se rugă hristianii. b) Cum că se cuvine fe­
meile a tăcea în biserică şi a nu învăţă, ci mai ales a se în­
văţă, c) Cari şi cum se cuvine a fi Episcopii şi presviterii şi
diaconii, d) De câţi ani se cuvine a fi. văduvele când se îm­
preună numeră în <ceata cea văduviascâ a bisericei, şi care se
cuvin a fi. e) Cîim că cei mai tineri se cuvine a păzi întreaga
înţelepciune şi a se căsători mai bine, decât a vieţui ruşinat.,
f) Cum că se cuvine să porunciască bogaţilor să nu cugetese
înnall, nici să nădăjduiască în bogăţia lor. g) II îndeamnă pre
el să nu mai bea apă 'şi să iă aminte de învăţătură; fiindcă
vor veni vre?.ii a se depărta oare cari dela credinţă, h) II în­
vaţă, cum că mâncările sânt curate şi cum că se cuvine a se
păzi de prigoniri în citvinie, şi de întrebări necurate, întru care
unii lăudându-se, s'an lepădat de credinţă. Şi în sfârşii învă-
ţându l pre elciim se cuvine a stăpâni şi a ocârmul pre noro­
dul său, -sfârşeşte' Epistolia. Insă s'ar nedumeri cineva pentruce
Pavel nu a scris epistolia nici lui Sila, nici tui Varnava, nici Iui
Climent, nici lui ~Luca, nici altuia oare câruia_jdin aceia, cari se
aflau împreună cu el intru propoveduire-, ci numai lui Timotei şi
lui Tit?, La această nedîimerire ar zice cineva, cum că pre a-
ceia îi avea încăr Pavel împreună cu sineşi umblând; iar aces­
tora, adecă lui Timotei ~şi . lui Tit, le-a fost încredinţat biserici
şi eparhii; pentru aceasta avea trebuinţă a scrie lor acelea, ce
se cuve'niau să—facă şi a-i mângâia cu epistoliile sale. Iar de~te
nedumereşti încă, o cetiţorule, pentruce nu i-a făcut desăvârşit
pe Apostolii aceştia Pavel întru toată înţelepciunea, ci după ce
a încredinţat lor apărare şi oblăduire de noroade, iarăşi le scrie
şi îi găteşte? La aceasta răspundem ţie: mai -întâiu că niminea.
este desăvârşit, ci măcar şi învăţător de ar—ajunge cineva a fi

sf. Apostoli din Efes mutate în Constantinopole, cu porunca împăra­

tului Constantie, prin Ma. Duca Artemie al Alexandriei si mucenicul.
122. PRICINA TRIMITEREI ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI

iarăşi are trebuinţă a se povăţui la multe de către cei mai de­

săvârşiţi. Şi alt-fel încă, de vreme ce biserica, şi norodul lui
Christos atuncea de curâiid s'a fost alcătuit, nu erâ lucru lesne
unui episcop a rândui şi a pecetlui în sufletele hristianilor toate
prin viul său glas şi prin învăţătură. Apoi ia aminte şi toată
învăţătura epistoliei acesteea către Timotei^ că nu este atât de
•miţă,-} care să se potriviască la ucenici
:
şi pa -c'ii- 'se ocămm-
esty ci este una.ca aceasta, de inare cţţviinţă, care se potriveşte
unui învăţător şi păstor^).

x
) însemnează că trimiterea aceasta este a cincia după rânduială
şi după vremile în care scria trimiterile sale Pavel, după amândouă
cele către Tasalonicheni şi după amândouă cele către Corinteni, pre­
cum zice Teodorit în procuvânfareq trimiterilor lui Pavel.
 TALCUIREA LA CEA 1-a CÂTRE TlMOTEl.

C A P . I.

i, P a v e l Apostolul lui Iisus Christos, dupre porunca

Dumnezeului Mântuitorului nostru.
F i i n d c ă urmează Pavel a dâ legiuiri şi rândueli lui T i m o t e i
pentru aceasta ca să facă cuvântul său vrednic de crezare, se
vesteşte pre sineşi A p o s t o l îndată la începutul Epistoliei şî câ
cum ar zice lui: eu nu voiu grăi dela sine-mi, ci cuvintele l u i .
Christos le voiu zice, celui c e m'a trimis pentru ca sâ propo-
veduesc. Vezi dar tu, o T i m o t e e , să nu t e arăţi neascultător,
şi fiindcă mare erâ dregătoria Apostolului, pentru a nu se a-
rătâ că se mândreşte de a c e a s t a , dupre urmare z i c e : «dupre
porunca l u i - D u m n e z e u » . E u ftu. am răpit, zice, de sine-mi dre­
gătoria a c e a s t a apostoliască, ci datorie a mea, neapărată e s t e ş i
poruncă dumnezeiască p l i n e s c ; căci zicerea «dupre poruncă»,
care o zice aicea, e s t e mult mai lucrătoare decât zicerea « c h e ­
m a t » , c e o zice la alte epistolii ale sale, a d e c ă : «Pavel c h e ­
mat A p o s t o l » ( R o m . I, 1 ) . Nu se vede însă nici la o parte
a Scripturilor să porunciască lui Pavel Dumnezeu Părintele, ci
Christos, că a c e a s t a a zis lui: «Mergi că eu la neamuri d e ­
parte t e voiu trimite pre tine» ( F a p t e X X I I , 2 1 ) . Şi iarăşi: «Nu
t e temi, P a v l e , c ă înaintea Chesarului t r e b u e să stai» ( F a p t e
X X V T i , 2 7 ) . Ăşijderea î n c ă şi Duhul c e l S f â n t zice despre P a ­
v e l : «Osebiţi mie pre V a r n a v a şi pre Savlu, la lucrul care îi
chem pre ei» ( F a p t e XIII, 2 ) . D a r însă poruncile Fiiului şi ale
Duhului însuşi, sânt o b ş t e ş t i porunci şi ale Părintelui, pentru
fiinţa şi c i n s t e a lor c e a întocmai, precum şi din următoarele
cuvinte se arată.
Şi a Domnului Iisus, nădejdei noastre.
Vezi, o cetitorule, câ porunca c e a c ă t r e Paverr este o b ş t e a s c ă
a Tatălui şi a Fiiului? Vezi însă şi cum David adecă a zis des-
124. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TJM0TEI CAP. I, VERS. 1—2.

pre T a t ă l «nădejdea tuturor marginilor pământului» (Psalm.

L X I V , 6 ) . Şi Pavel însuşi zicea aceastaşi întru alt l o c : « C â am
nădăjduit în Dumnezeul cel viu». (I T i m o t . IV, 1 0 ) . Iar acum
aicea a c e s t a ş i Pavel numeşte pre Christos nădejde a noastră,
pentru ca să ne învăţăm, c â t o a t e însuşirile c e l e fireşti a le
Tatălui, dupre c e e a ce e Dumnezeu, obşteşti sânt şi ale Fiiu­
lui, Şi în cuviincioasă v r e m e a .pus 'Pavel şi numirile a c e s t e a ,
pre a Mântuitorului adecă la T a t ă l , iar pre a nădejdei la F i ­
iul; căci fiindcă învăţătorul şi p ă s t o r u l s e luptă c u multe g r e ­
utăţi şi ispite (pentrucă t o t războiul diavolului şi al oamenilor
celor răi şi păgâni, se face împrotiva învăţătorului şi a p ă s t o ­
rului; c ă c i învăţătorul şi păstorul biruind şi obosindu-se, mai
cu lesnire vor c ă d e a şi se vor birui ş i . ucenicii -şi cei ce se
p ă s t o r e s c toţi, precum e s t e s c r i s : «Bate-voiu păstorul şi se vor
risipi oile» (Zah. XIII, 7 ) . Pentru a c e s t e a , zic, P a v e l aicea mân­
g â e pre învăţătorul şi păstorul T i m o t e i , şi zice lui că nu se
cuvine a t e întrista pentru ispite, o T i m o t e e , fiindcă avem
m â n t u i t o r un om, ci pre însuşi Dumnezeu şi T a t ă l , carele în-
g r a b ă ne- va mântui de primejdii, şi de ispite; ci şi de nu ne
vom mântui curând de primejdiile a c e s t e a , însă trebue să nă­
dăjduim cele mai b u n e ; pentrucă nădejdea noastră este neru­
şinată c a r e e s t e Christos, fiindcă noi oamenii dupre două chi­
puri ne rnângâem şi putem să suferim primejdiile; sau pentru
că c u r â n d cu lucrul scăpăm de a c e s t e a , sau pentrucă avem
nădejdi b u n e a s c ă p a de a c e s t e a în viitorime.
2 . L u i T i m o t e i a d e v ă r a t u l u i .fiu întru c r e d i n ţ ă .
A d e c ă eu zic ţie, lui T i m o t e i , celui c e te-ai născut prin c r e ­
dinţă fiu al meu, câ h a r - f i e ţie, milă şi p a c e ; căci propune­
rea «în» aicea, este în loc de « p r i n » , precum aiurea mai cu­
rat o z i c e P a v e l : «Căci prin E v a n g h e l i e eu v'am născut pre
voi» (I C o r . I V , 1 5 ) ) . Lăudând însă pre T i m o t e i , nu l'a numit
l

numai fiu al său, ci şi curat şi a d e v ă r a t ; curat însă îl numeşte

pre el d u p r e două chipuri, şi pentrucă T i m o t e i mai mult păziâ
a s ă m ă n a r e a c e a cu Pavel d e c â t ceilalţi ucenici ai lui şi pen­
trucă P a v e l îl iubiâ pre T i m o t e i cu curăţenie, şi prea înţelep-
ţ e ş t e â p u s - z i c e r e a «întru credinţă», pentru ca mai mult să
îndemne p r e Timotei la credinţa a c e a s t a . P e n t r u c ă d a c ă din
început z i c e , tu, o T i m o t e e , ai arătat atât de multă eredinţă,

) Pentru aceasta şi înţeleptul Teodorit z i c e : „Foarte potrivit a însoţit

x

credinţa cu numele cel atârnător; că nu firea ci credinţa i a făcut fiu

(al lui P a v e l adecă) căci crezând în dumnezeiasca propoveduire, s'a în­
vrednicit a numi tată pre dumnezeescul Apostol.
 E P i s T . ÎNTÂIA CXTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 2 — 3 . 123

în c â t prin a c e a s t a te-ai fâcut cu adevărat fiu al meu, cu mult

mai vârtos se cuvine acum să te înarmezi c u - c r e d i n ţ a a c e a s t a
şi să nu te birueşti, nici să te turburi de ispite? Pentrucă a-
c e a s t a e s t e însuşirea credinţei ceii statornice, a nădăjdui pen­
tru cele viitoare, a d e c ă cum că are să se s l o b o a d ă de ispite,
şi dupre urmare s ă nu c a d ă .
Har, milă, pace.
Nici întru o parte alta în începutul scrisorilor sale nu a pus
Pavel mila, f ă r ă numai a i c e a ; o a făcut însă aceasta pentru
două pricini, întâi pentru c a să s e roage mai rfîult pentru du­
hovnicescul fiu, pentru T î m o t e i a d e c ă , de multă iubire părin­
t e a s c ă c e o avea c ă t r e dânsul, pentru carele se t e m e a şi t r e ­
mură, precum tremură un părinte pentru fiul său, pentru a -
c e a s t a îi şi porunciâ s ă se îngrijiască de stomacul său şi să
nu b e a a p ă ; şi alta încă, pentru ca să arate c ă învăţătorii şi-
păstorii norodului au trebuinţă d e mai multă milă decât ceilalţi
oameni obşteşti ai norodului ). 1

Dela Dumnezeu Părintele nostru şi deîa Domnul Iisus

Christos Domnul nostru.
Şi cu a c e s t e cuvinte iarăşi m â n g â e Pavel pre T i m o t e i căci
dacă Dumnezeu e s t e P ă r i n t e al nostru, zice, arătat e s t e că
p o a r t ă de grijă şi pronoiseşte pentru noi ca pentru fiii săi, c ă
dar ne va miluî, şi va dâ nouă Darul său, în cât toţi noi să
fim dăruiţi de c ă t r e el şi să avem pace despre vrăşmaşii noştri.
3. Precum te-am rugat pre tine să rămâi în Efes, pre
când mă -duceam în Machedonia.
Vezi o cetitorule, b l â n d e ţ e a fericitului Pavel şi b u n ă t a t e a ,
cum întrebuinţează cuvinte c ă t r e T i m o t e i , nu de învăţător, ci
de un~p~rieten rugător; că nu a zis,_precum am poruncit ţie,
ci precum t e - a m r u g a t ; căci o dulce voroavă c a a c e a s t a s e
• cuvine a întrebuinţa învăţătorii c ă t r e adevăraţii şi iubiţii lor
u c e n i c i ; iar c ă t r e ucenicii cei răi ai lor şi neadevăraţi, s e cu­
vine a întrebuinţa alte cuvinte înfruntătoare a d e c ă şi a s p r e . A
rugat însă Pavel p r e - T i m o t e i s ă r ă m â e în E f e s , fiindcă epis­
tolia c e o a trimis c ă t r e E f e s e n i , nu erâ îndestulă c a s ă - i în­
drepteze pre e i ; fiindcă oamenii obişnuesc a s e arăta defăi-

*) Dupre zicerea: „Har v o u ă " , vezi la cap. I, stih 3 al ceii I-a către
Corinteni, c ă aceastâşT chip este şi acolo „Har v o u ă " , şi aicea iarăşi,
„Har, milă şi p a c e " , adecă eu Pavel zic ţie, lui Timotei, sa fie ţie har,
milă şi pace, în loc de te urez, te îmbrăţişez pre t i n e , care obişnuim
noi a le scrie mai înainte în Epistolii. . •
126. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 3—4.

mători către scrisorile cele neînsufleţite şi către epistolii şi poate

a rugat pre Timotei să r ă m â e în Efes încă mai înainte de a
trimite Epistolia către Efeseni. Insă este .nedumerire şi între­
b a r e dacă cu rugăciunea aceasta ce a făcut Pavel către T i m o ­
tei, ca sâ rămâe în E f e s , de l'a aşezat pre el, şi de l'a pus
î n - s c a u n c a - s ă fie episcop al Efeşului (prin a c e e a a d e c ă ) ; şi
s e vede că se potriveşte a -fi aceasta, câ zice dupre urmare.
; C a p o r u n c e ş t i b a r e cărora să...nu înveţe învăţâturi
streine. *
Nu a zis Pavel către Timotei ca sâ rogi, ci ca sâ porun­
ceşti, c a r e cuvânt este mai aspru, şi nu a arătat anume pre
aceia c e învăţa streine, pentru ca să nu-i facă cu,, vădirea mai
fără d e ruşine; iar a învăţa streine este, a b ă g ă , , c i n e v a alte
> mincinoase şi plăsmuite învăţături, în dreapta şi adevărata în­
văţătură a Evangheliei; pentrucă erâ oare care rainciuno-apo-
stoli din iudei, cari .învăţau, cele ale l e g e i pentru iubirea de
-slavă şi pentrucă voiau a şe. numi învăţători, ' :.i .
4 . Nici a luâ aminte la basne.
B a s n e însă aicea nu numeşte Apostolul pre Lege?, c e a V e c h e ,
să nu fie! ci pândirile cele iudaiceşti, şi dogmele cele minci­
n o a s e şi de rea s o c o t i n ţ ă ) .
1

Şi de ghenealoghii nemărginite.
Minciuno-apbstolii cei din iudei înşirau numărând strămoşii şi
răstrămoşii, ai neamului lor, pentru ca din aceasta să c a p e t e
slavă şi cinste, câ au strămoşi vechi ca a c e ş t i a ; iar n e m ă r g i ­
nite ghenealoghii adecă numere de neamuri ale- a c e s t o r a au
numit, sau căci neamurile lor se sue la multe vechi vremi, sau
pentrucă acestea nu aveau nici o margine şi sfârşit trebuit sau
lesne cuprins de minte, ci erâ cu anevoe cuprinsă şi de multe
feluri ). D e urmare însă este sâ arate Pavel aicea ghicitoreşte şi
2

pre elini; căci basnele erau însuşiri ale elinilor şi ghenealoghiile

minciuno-zeilor şi ale eroilor l o r ; ce fel adecă erau ghenealo-

- ) Şi Teodorit zice a ş a : B a s n e însă n u . p r s învăţătura Legei o a n u ­

x

mit, ci pre talcuirea cea iudaicească, care de dânşii se numeşte poftorire.

) Acestaşi Teodorit zice, că cei ce crezuseră din iudei, mândrindu-se
2

pentru cunoştinţa Testamentului Vechiu, făceau întrebări dare cari hris­

tianilor celor din neamuri, înfruntându-i pre ei ca pre nişte neînvăţaţi
de dumnezeeştile cuvinte şi apucându-se sâ-i înduplece pre aceea să'
păziască petrecerea vieţei dupre lege, şi aceştia numerau neamurile cele
din Avraam şi din David, cercetând ca cum ide s'a născut Ghristos cu
adevărat din aceştia dupre trup.
 EPIST. ÎNTÂIA C 4 T R E TIMOTEI C A P . I, VERS. 4 . 127

ghîile P e l o p i d e l o r dela P e l o p s şi ale C h e c r o p i d e l o r dela Che-

c r o p s şi altele ale a l t o r a ) .
1

Care dau mai mult întrebări decâtnconorrrie a lui Dum­

nezeu întru credinţă.
A d e c ă D u m n e z e u , zice, a iconomisit să priimiască pre toţi
oamenii şi .pre Iudei şi pre neamuri prin p r e d i n ţ ă . î a r aceşti
mai siţs :şjşi propun Uîşţg Î n t r e b ă r i , c a a c e s t e a ; c a r e desleagâ
£ r e iconomia. a c e a s t a a iu) - B u r p n e z e u ; - S a u z i c e a c e a s t a , cum
c ă Dumnezeu a voit a dă nouă daruri mari şi mai pre sus de
fire şi a a r ă t a t întru noi 6 iconornie minunată şi n e p o v e s t i t ă ;
pre a c e a s t ă îcOnomie însă a bunătăţei lui D u m n e z e u , credinţa
a d e c ă , o priimeşte, iar ghenealoghiile c e l e d e mai sus nu o
priimesc, ci pricinuesc numai întrebări şi prigoniri de v o r b e ,
şi nedumeriri, precum d e pildă sânt a c e s t e a ; şi cum este cu
putinţă a se face a c e a s t a ? Ş i noi cum putem să c r e d e m .bu­
nătăţile c e l e c e au şă f i e ! Ş i altele a s e m e n e a . D e c i Întrebările
c e l e p r i g o n i t o a r e de cuvinte şi nedumerire de a c e s t e a , g o n e s c
.credinţa, c a r e e s t e o învoire a inimei fără îndoire, precum o
'hotărăşte Mar. V a s i l i e ) . Insă p o a t e ar zice c i n e v a : D a r cum
2

x
) Şi Coresie încă zice că Evreii mai întâiu cercetau ghenealoghiile,
precum se vede în cartea lui Ezdra şi a lui Neemie, pentrucă căutau
s ă afle din care neam are -să se naseă Mesia, adecă Christos, iar acum
mai. mult nu se îngrijesc pentru ghenealoghiile acestea, pentrucă a v e ­
nit Chrrstps.
) Că aşa zice Mar. Vasilie: „Credinţa este o învoire neîndoită de cele
s

auzite Intru încredinţarea adevărului, de cele propoveduite cu Darul lui

Dumnezeu (Cuv. despre credinţă în cele aschiticeşti), Rentru aceasta zice
şi durnnezeescul Hrisostom: „ S ă nu luăm dar . aminte, la întrebări: c ă
credincioşi pentru aceasta ne numim c a fără de îndoială s ă credem cele
c e se zic şi de nimic să ne îndoim. C ă de ar fi cete ce s e zic o m e ­
neşti, ar trebui a le iscodi cu deadinsul, iar de vreme ce sânt ale lui
Dumnezeu, trebue numai a se cinsti şi a se crede, iar de nu vom crede
nici c ă este Dumnezeu ne vom înduplecă; căci cum ştii c ă este Dum­
nezeu cerându-i lui dare de seamă? Aceasta este c e a întâi dovadă a c u ­
noaşte pre Dumnezeu, a crede întru cele c e se zice, fără de dovadă şi
de arătări; aceasta şi Elinii o ştiu, c ă credeau zice în D u m n e z e u ; cu
toate c ă îi zic fără de dovezi şi ce zic de Durrinezeu? L a un .om .vră­
jitor..şi fermecător o.'făcea aceasta la- Pitagora, z i c : „eu am z i s " , - ş i la
capişte se scria de-asupra tăcerea şi îşi ţinea, gura cu degetul şi îşi strân­
gea buzele şi tuturor celor ce treceau le porunciâ să t a c ă " (Vor. I-a la
aceasta), Că Eghiptenii aveau de-asupra uşei capiştelor lor un idol ce
se chemă Arpocrate, care îşi avea m â n a în gură. Şi arătă punerea ma­
nei în gură, c a cei ce intră acolo trebue s ă tacă şi să nu întrebe nici
s ă publicarisiască tainile religiei lor. Pentru aceasta potrivit a zis şi durn­
nezeescul Diadoh: „Fundul credinţei cercetându-se se învălueşte, iar cu
128 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, V E R S . 4—5.

a
zis D o m n u l , căutaţi şi veţi află? (Mat. VII, 7 ) . Şi iarăşi: « C e r -
p t a ţ i Scripturile» (loan V , 3 9 ) . L a care răspundem, cum că
c

^ e r e a « c ă u t a ţ i » , ce o a zis Domnul, o a zis ca să c e r e m dela

c

m n e z e u cererile ce avem, cu dor ferbinte, şi nu c a s â c â -

U u

ă m n i ş t e întrebări prigonitoare ca a c e s t e a şi nedumeriri ne­

u t

b u n e ş t i ; ăşijderea şi z i c e r e a : «cercetaţi Scripturile» o . a .zis,

Pentru c a să ne învăţăm şi. sâ ştim amărunţimea Scripturilor.
Ş' aşa ştiindu-o aceasta, să contenim de prigonitoarele nedu­
meriri şi întrebări.
5 - I a r s f â r ş i t u l p o r u n c e i e s t e , d r a g o s t e din c u r a t a i n i m ă .
O fiul meu T i m o t e e , de .porunceşti tu, zice, păstoriei tale,
S
n u z i c ă alte învăţături, a c e a s t ă virtute sau faptă bună o vei
a

S a
d i întru dânşii, a d e c ă dragostea. Şi iarăşi d e vei sădi d r a ­
g o s t e a în inimile lor, negreşit ori ce dogmă rău slâvitoare şi stri­
cată peri dintre dânşii, pentrucă mai înainte şe afla între
v a

dânşii zavistie, neaflându-se d r a g o s t e a ; şi apoi din zavistie se

" ă ş t e â î n t r e dânşii iubirea, de stăpânire şi iubirea de slavă; iar
^in iubirea d e stăpânire s e năştea, a voi ei să înveţe cuvinte.
r
â s v r ă t i t e şi s t r â m b e şi din a c e a s t a se pricinuiau eresuri; ci
a c
u m dinprotivă, sădindu-se între dânşii dragostea, toate a c e ­
l e a s e s t r i c ă . Vezi însă, o cetitorule, că P a v e l cu îndatorire c e r e
;

d e l a hristiani să aibă dragoste curată şi adevărată, nu numai cu

c
u v i n t e , ci şi c u inima şi cu acest-fel de inimă care să fie
c
u r a t ă şi nevicleană şi să nu fie umbrită de făţărnicie, ci s â fie
a
l c ă t u i t ă de o aşa fel de aşezare, în cât a compătimi de relele
>tâmplări ale aproapelui.
lr

Şi din conştiinţă bună şi credinţă nefăţarnică.

F i i n d c ă dragostea se întinde şi între oamenii cei răi, că şi
^urii i u b e s c pre furi şi curvarii pre curvari; c a r e a c e a s t ă dra­
g o s t e nu se face din conştiinţă bună, ci din conştiinţă rea şi
c l e a n â , nici din credinţă nefăţarnică şi adevărată, ci din c r e ­
V l

d i n ţ ă făţarnică şi m i n c i n o a s ă ; pentru a c e a s t a zice P a v e l aicea,

p& d r a g o s t e a hristianilor se cuvine a se n a ş t e din conştiinţă
° u n ă şi din credinţa c e a întru Dumnezeu .nefăţarnică; căci cela
C
c r e d e în Dumnezeu iară făţârie şi adevărat, acela nici odi­
e

n i o a r ă sufere a eşi c â n d v a din adevărata d r a g o s t e ; fiindcă dra­

g o s t e a c e a adevărată pre toţi îi iubeşte şi pre toţi îmbrăţişează
Şi buni şi răi; iar dragostea, care o au cei răi e s t e mincinoasă
a
Ş e z a r e simplă privindu-se se limpezeşte; că apa a uitărei relelor fiind
f u n d u l credinţei, nu sufere a se privi de înţelegerile cele iscoditoare, iar
C
simplicitatea minţei înnotăm prin apele ei, ca a ş a s ă ajungem în li­
u

b a n u l v o e i lui D u m n e z e u " (Cap. ^ X X I I ) .

 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I , VERS. 5 — 7 . 129

si pentru aceasta nu iubesc pre toţi, ci mai ales şi urăsc şi rău

fac celor mai mulţi de aceasta şi furii şi ucigaşii ucid şi ră­
pesc lucrurile celui de aproape lor. Din această zicere a A p o ­
stolului însă este a încheea cineva, cum că ori carele nu are
dragostea aceasta nici hristian e s t e ) . 1

6 . Dela care unii greşind, s'au abătut în voroave de-

şearte.
A graşi, adecă a ;nu nemerj, chiar se zice la aceia, c e dau
cu arcul, aruncând săgeţi la ţintă, şi nu nimeresc. Zice dar
Apostolul că şi aicea, la vieţuirea c e a dupre Christos, trebue
fieşte-carele hristian să nimeriascâ de-adreptul la semnul şi ţinta
hristianismului; şi care este ţinta hristianismului? E s t e credinţa
cea curată şi dragostea; însă oare-cari hristiani nu nimeresc şi
greşind ţinta aceasta a credinţei şi a dragostei, s'au povârnit
si au căzut în cuvinte zadarnice ), dar cum a căzut? 0 spune
2

dupre urmare.
7 , Vrând a fi învăţător de lege.
A d e c ă pentru aceasta a căzut în cuvinte zadarnice, pentru
că bolesc din iubire de stăpânire şi au îndrâgire de slavă în
inima lor; şi nu ar fi fost unii ca aceştia de ar fi avut dra­
goste şi credinţă în sunetul l o r ) . 3

Neînţelegând" nici xele ce zic, nici cele despre care a-

deverează. : '
A i c e a prihăneşte pre cei de mai sus învăţători de străine
durnnezeescul Apostol, cum că nu <ştiu pravăţul L e g e i Vechi,
nici vremeaj până la care stăpânea şi domnia L e g e a . Şi dar,
dacă ei din neştiinţă greşiau, pentruce îi osândeşti, o fericite
Pavle? îi j u d e c , zice, pentrucă neştiinţa ce o aveau ei, este de
voe şi pentrucă una ca aceasta se pricinueşte din iubirea de _.
stăpânire a lor şi dintru a nu voi să aibă dragoste către fra-
) De aceasta zice Coresie, cum că dragostea cea de acest-fel, care
1

din inimă curată şi din conştiinţă bună se~haşte7" defaimă~pre moarte,

ca pre un luCru de nimica. Pentru aceasta şi dupre Ieronim, ava Ilarion
murind zicea: Nu te teme o suflete a eşi din trup; că iată şaptezeci de
ani acum ai slujit lui Dumnezeu. Şi Pavel zicea: „Nevoinţa cea bună -
m'am nevoit, calea o, am săvârşit, deci să păstrează mie cununa drep-
tăţei" (II Timot. IV, 7 ) . Şi mucenicii pre moarte, o socotiau desfătare. .
) Iar Icumenie zice cum că întrebările şi ghenealoghiile "cele ce le
2

zicea mai sus, acestea acum le zice cuvinte zadarnice.

3
) Teodorit însă zice, cum că aceştia din Iudei erau, şf nU erau vederat
protivnici ai credinţei, ci credeau adecă în Domnul, i a r Evangheliceasca •
învăţătură o stricau şi cugetările lor le socotiau mai înţelepţeşti decât dum- ..
nezeeştile cuvintele-Scripturilor a fi.

Tom. III. 9.
 130. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 7 — 9 .

ţii l o r ; fiindcă ei v o e s c zice, să fie puitori »şi învăţători d e lege,

p e n t r u aceasta s e o r b e s c de patima iubirei de slavă şi nu c u ­
n o s c pravăţul legei; drept a c e e a însuşi ei sâcit pricinuitorii neşti-
inţei c e o au, şi pentru aceasta sânt vrednici de o s â n d ă - - D a r
pentru care lucruri adeverează? P o a t e pentru curâţiile şi ş p â - ,
,lăriie..c.e.le,rândaiâ legea şi pentru celelalte luări aminte.
'rT-^t.;,$^: 'c^"'-fci^)ş^. este legea, o întrebuinţează
.cineva legiuit.
Noi, zice, ştim cum că L e g e a c e a V e c h e a lui Dumnezeu
este bună şi sfântă, însă de o întrebuinţează cineva şi legiuit,
a d e c ă de nu o t ă l m ă c e ş t e cineva numai cu cuvintele, ci o d e -
plineşte şi cu faptele, căci cel ce învaţă c e l e ale legei', dar nu
dace cele ale legei, acela nelegiuit întrebuinţează l e g e a . - S a u şi
dupre altă tălmăcire: atuncea întrebuinţează cineva legiuit le­
g e a , când prin lege se povăţueşte către dătătorul legei şi d e -
plinitorul legei -Christos, fiindcă legea, nearvând' putere ca să
îndrepteze pre oameni, pentru aceasta trimetea şi pbvăţuiâ pre
cei c e o păzesc pre dânsa la Christos, carele "ndrepteâză şi
^ c e a s t a a fost tot pravâţuLşi scoposul şi sfârşitul legei, adecă
^ povăţui pre oameni la Christos : , « C ă sfârşitul legei, zice, este
Christos» ( R o m . X , 4 ) . P e c i legiuit întrebuinţează cineva legea
( a d e c ă precum însăşi legea porunceşte), acela c e mai bine pre
C h r i s t o s alege decât pre lege.
.9. Ştiind aceasta, că dreptului legea nu-i este pusă.
Omului celui drept, zice, nu i s'a pus lege, pentrucă drep­
tul nu aşteaptă a se învăţa dela lege binele acela ce se cuvine
a
' i face, ci o ştie a c e a s t a din buna conştiinţa sa. c e a - dinlăun­
t r u şi din Darul Duhului celui c e locueşte în inima sa, şi pen-
^ u a c e a s t a nici de pedeapsă se teme c â vă luâ. Iar drept s e
r

ln
- ţ e l e g i câ zice aicea Apostolul, pre omul c e a isprăvit virtu-
j ; a , carele Urăşte pre răutate şi iubeşte bunătatea, nu pentru
e

t r
i c a şi pedeapsa legei, ci pentru însuşi binele şi virtutea; şi
p a r e l e face mai mari fapte b u n e , decât cel c e se învaţă de
g e , fiindcă acesta nu priimeşte a a v e a pedepsitor şi înyăţă-
e

al său -pre L e g e a c e a V e c h e ; carea îi îngrozeşte să schin-

S t u i a s c ă p r e cei c e o calcă, nu; ci a r e o cugetare vitejiască
?V cu. mărime de suflet întru sineşi, cu c a r e a covârşeşte p r e
g e a c e a copilărească, a d e c ă pre cea potrivită copiilor şi în­
e

c e p ă t o r i l o r , precum de pildă doftorul nu s ' a ' f ă c u t c a să vin^

p c e p r e cei sănătoşi, c i să vindece pre cel bolnav şi rănit;
1 1
ici z ă b a l a s'a făcut pentru calul cel blând şi regulat şi supus,
° & a c e l a şi fără de zăbală merge drept, ci s'a făcut pentru cel
 EPJST. ÎNTÂIA CĂTRE TlMGTEt CAP. t, VERS. 9 iO. 131

s ă l b a t e c şi neregulat şi nesupus c a l ) . I n t r ' a c e s t chip şi legea

1

nu s'a făcut pentru cei sănătoşi şi pentru drepţii c e M a i n e r e -

gularisiţi ci pentru păcătoşii cei neregularisiţi şi neputincioşi.
Ci celor nelegiuiţi şi nesupuşilor şi necinstitorilor şi pă­
cătoşilor, ocărâtorilor âe părinţi şi ocărâjtoriior de maice :

şi" lipigiţonlQr tie dştt&BJ. V :>•;

16^''CurV'ariior,- • Sdâorjcâtetiiîor, tâlharilor, mincinoşilor
şi călcătorilor de jurământ.
A i c e a înşiră A p o s t o l u l dupre fel p ă c a t e l e , pentru ca să în­
duplece pre cei din Iudei să se ruşineze, că legea avea epis-
tarie asupra răilor celor de a c e s t fel; şi t o a t e păcatele a c e s ­
tea le aveau Iudeii cei c e urmau l e g e a ; căci cum nu erau necin-
stitori de Dumnezeu Iudeii, cari adese ori s e închinau idolilor,
şi jertfeau pre fiii lor demonilor? « C ă au jertfit, zice, pre fiii
lor şi pre fiicele lor dracilor» (Psalm. CV^ 3 5 ) . Sau cum nu
erau ucigaşi cei ce sburătuiau cu petrii pre Moise şi pre A a r o n
şi pre Isus al lui Navi şi H a l e l o : « C ă a zis, zice, toată adu­
narea să ucidă pre aceştia» (Numer. X I V , <10). Şi cei c e uci­
deau p i e proroci (Cartea a III a î m p ă r . X I X , 1 0 ) . Şi cei c e
îşi aveau manile lor pline de sângiuri? «Manile voastre sânt
pline de sângiuri» (Is. I, 1 5 ) . Aşijderea încă şi ocărâtori de
părinţi erau Iudeii, precum mai ales a stătut Avesalom asupra
lui David tatălui său şi nesupuşi şi fărădelege şi t o a t e c e l e ­
lalte rele le aveau, -Câte aicea una după a l t a - J e numără A p o s ­
tolul, precum va înţelege cineva aceasta, de va ceti istoria Sf.
Scripturi. Pentru a c e a s t ă pricină dar s'a dat legea Iudeilor c e ­
lor păcătoşi c a aceştia, c a să oprească răutatea lor; care şi
aiurea Pavel însemnându-o z i c e a : «Deci c e legea? pentru căl­
cările de poruncă s'a adaus» (Gal. III, 1 9 ) . Iar drepţilor nu
e s t e de nevoe L e g e a c e a V e c h e , fiindcă ei nu se a b a t spre
călcările poruncilor, nici fac păcatele c e l e zise.
Şi orice altă se împotriveşte învăţâturei ceii sănătoase.
Măcar d e ş i ' p a t i m i l e şi răutăţile c e l e mai sus zise, erau în­
destule, d a r - î n s â Apostolul nu s'a îndestulat numai, cu a c e l e a
ci a zis încă şi cuprinzător şi de o b ş t e , cum că şi orice altă

) Şi Coresie încă zice, ca Hrisostom voeşte, că dreptul nu este sub

l

lege, ci dc-asupra legei. Iar Augustin în tâlcuirea Psalm. I zice: „Că

dreptul nu este sub lege, fiindcă în legea Domnului se află voea Iui;
pentrucă cel ze este în lege, dupre lege umblă, iar cel ce se află sub
lege, dupre lege se face şi se- lucrează, nu lucrează. Şi cel ce este în
lege, este slobod, iar cel de sub lege este rob.
132. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. T, VERS. 11 — 1 2 .

patima şi păcat e s t e împrotiva sănătoasei învăţâturei E v a n g h e ­

liei, asupra acelora t o a t e , s'a rânduit legea. S e arată însă din
zicerea aceasta a Apostolului, cum c ă t o a t e patimile cele de
mai sus zise îşi au intrarea şi începutul lor din dogme rele şi
s t r i c a t e ; fiindcă a c e s t e a sânt protivnice dreptelor şi s ă n ă t o a ­
s e l o r dogmelor Evangheliei.
1 1 . D u p r e Evanghelia slavei' fericitului|Dum'neze'u.
Z i c e r e a a c e a s t a se uneşte cu c e a de mai sus a ş a : « A d e c ă
o r i c e altă se împrotiveşte învăţâturei ceii sănătoase, care este
dupre E v a n g h e l i e » ) ; dar pentruce a slavei Evangheliei numeşte.
1

P a v e l pre Evanghelie? Pentru a c e i a c e se ruşinau şi socotiau

n e c i n s t e goanele cele pentru E v a n g h e l i e şi patimile cele pen­
tru C h r i s t o s . D e c i arată Pavel cu cuvântul a c e s t a , cum că a
pătimi cineva şi a fi gonit pentru Christos, e s t e slavă. S ' a u zice
E v a n g h e l i e a slavei şi pentrucă pricinueşte pre slava c e e a c e .
va s ă fie în ceriuri; căci, zice, deşi patimile au ruşine în viaţa
a c e a s t a , - d a r întru c e a viitoare au slavă şi c i n s t e ; iar slava a-
c e a s t a o binevesteşte şi o arată nouă E v a n g h e l i a ; căci fieşte
care bună vestire este veste făcătoare de bucurie a bunătăţi­
lor c e l o r viitoare şi nu a .celor de faţă, sau «slavă a lui Dum­
nezeu» numeşte pre slujba şi credinţa cea întru Dumnezeu şi
d o g m a şi cugetarea c e a bine cinstitoare despre Dumnezeu, c a r e
evangheliceasca propoveduire le î n v a ţ ă ) . 2

Care mi s'a încredinţat mie.

M i e , zice, _mi .s'a încredinţat propoveduirea Evangheliei şi nu
minciuno-apostolilpr,. căci Evanghelia lor e s t e evanghelie de
ruşine şi nu de slavă.
12. Si har cunosc lui Christos Iisus Domnului nostru
5

celui ce m'a împuternicit pre mine.

F i i n d c ă mai sus a zis-Apostolul, că Evanghelia, care mi s'a
v
) Drept aceea, forma aceasta săritoare a ş a se îndreptează: „Adecă şi
orice altă se împrotiveşte învăţâturei ceii. sănătoase,, cei dupre E v a n g h e ­
lia slavei fericitului D u m n e z e u " . " ~, ' •"
2
) T e o d o r i t însă zicerea aceasta tâlcuindu-o zice: „A arătat' cum c ă cele
de n e v o e ale legei .sânt Unite şi conglăşuite cu Evanghelia, iar de nevoe
ale legei sânt; s ă nu prea curveşti, s ă nu ucizi, să nu furi şi câte ca a-
c e s t e a ; iar de prisos ale legei s â n t : cele despre jertfe, şi-zile, şi morţi,
şi leproşi, şi cele a s e m e n e a cu acestea; pre a cărora plinire o a însoţit
cu l o c u l cei afierosit (adecă cu Ierusalimul, că întru acestea a zis să se
adune şi să facă acele trei mari praznice, Pastele, Cincizecimea şi înfi-
gerea corturilor şi celelalte obiceiuri ale legei), ca acela desfîinţându-se,
s ă se arate şi desfiinţarea acestora. .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 1 2 . 133

încredinţat mie, pentru ca să nu s e arate că se mândreşte şi

c ă se făleşte, pentru a c e a s t a aicea, totul îl dă la Dumnezeu, zi­
când, cum că lui Christos Iisus sâ-i fie har, carele a dat mie
putere, ca să iau asupră-mi sarcina c e a de a c e s t fel a E v a n ­
gheliei; căci a sta cineva să se lupte cu primejdii de t o a t e
zilele şi aducătoare de moarte, a c e a s t a nu este însuşire a ne­
putinţei omeneşti, ci a dumnezeeştei puteri. A c e s t smerit cu­
vânt al lui P a v e l e s t e şi se zice adevărat smerită cugetare, iar
smerenia noastră nU este adevărat smerită cugetare, ci numai
cuvântare d e smerenie, adecă noi nu avem smerenie,în c u g e ­
tul nostru, ci numai în c u v i n t e ) .
1

Că m'a socotit credincios puindu-mă în slujbă.

Pentru ca să nu zică cineva, c ă d a c ă totul este al lui D u m ­
nezeu şi noi nimica nu traducem, pentruce Dumnezeu pre Pavel
adecă i'a făcut atât de mare şi minunat, iar pre Iuda nu l'a
făcut? P e n t r u a c e a s t a durnnezeescul Apostol, ca să surpe î-m-
protivirea aceasta zice, că nu prost şi cum s'ar fi întâmplat pre
mine m'a împuternicit Christos, adecă-fără j u d e c a t ă , ci pentru
că m'am aflat credincios, adecă vrednic de a mi se încredinţa
bună vestirea a c e a s t a . Dar nu a Zis, ci cum că m'a socotit
Christos de credincios, umbrind iarăşi cu a c e a s t a pre a sa faptă .
bună şi ispravă; zicând, nu zic că eu am fost credincios, ci
că Christos m'a j u d e c a t , cum că sânt credincios^acest fel. D e
unde este arătată a c e a s t a ? P e n t r u c ă m ' a pus, adecă m'a rân­
duit-în slujbă; căci c u m r n ' a r fi rânduit, ~de nu ar fi cunoscut
iscusul proalegerei mele intru aceasta? A ş a fac şi iconomii c a ­
selor celor mari; ale stăpânitorilor, t i n d e a , ş i - a c e i a cunosc har
s t ă p â n i l o x J o r , căci le-asu încredinţat iconomiâ. şi ocârmuirea a-
verilor casei l o r ; - i a r semn al iconomiei a c e s t e e a s o c o t e s c , a
se arăta ei d e c â t toţi ceilalţi casnici ai' casei mai credincioşi,
şi mai iscusiţi. P e n t r u aceasta şi Dumnezeu a zis lui Anania
pentru P a v e l : «Mergi că vas de alegere e s t e mie acesta, a

*) Pentru aceasta scria şi durnnezeescul Isidor PelUsiotul zicând: „Fii

smerit cugetător, şi nu smerit cuvântător" (Epjsto.). S e cuvine î n s ă a__
se smeri -cineva cu cuvântul şi a se smeri şi cu chipul; pentrucă,.din
smerenia cuvintelor şi a chipului, vine şi la smerenia cugetărei; c ă se
consmereşte dinlăuntru şi se înnoeşte cugetarea şi sufletul după chipurile
şi mişcările cele din' afară ale trupului şi cu mult mai vârtos d u p r e c u - . r

vinte, precum zice Ioan al Scărei. Iar Teodorit zice, că de vreme ce

Pavel mai sus a zis că i s'a încredinţat Evanghelia lui Dumnezeu, 'şi-a
adus aminte de goanele ds mai înainte ce făcea însuşi împfotiva bise-
ricei şi pentru aceasta dupre urmare a mulţămit lui Dumnezeu şi a zis
har cunosc lui Christos celui ce m'a întărit pre mine,.
134. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 12—13

purtă numele meu înaintea neamurilor şi a împăraţilor şi a fi­

ilor lui Israel» ( F a p t e JA/^l^^r^eci Pavel e r â ^ s c u s i t dupre .
proalegere spre a purtă numele lui Christos, a luat încă pu­
tere dela Christos spre a săvârşi aceasta cu lucrul, căci cel
:ce voeşte a purtă n u m e l e : c e l mare al J u i Christos, acela tre­
bue -să aibă multă ş i , mare putere, în cât s â poată a; sădi a-
c e s ţ sfânt nume în sufletele. oamenilor. Ş i poartă numele lui
Christos cela ce "''înţelege şi zice, şi face toate înţelegerile lui,,
şi cuvintele şi faptele, dupre vrednicia numelui lui Christos,
a d e c ă cela c e întrebuinţează toate lucrurile sale cu sfinţenie,
precum este sfânt şi numele lui Christos pre care îl p o a r t ă ; -

iar cela ce nu face aşa, acela nu poartă numele lui Christos;

căci cum ar purta numele lui Christos cel c e ,nici ca cum are
pre Christos în sineşi? ) Deci credincios erâ /Pavel şi dupre
1

t o a t e celelalte şi căci nu răşluiâ adecă njci un dar al stăpâ­

nului său şi Dumnezeu nu şi'l însuşiâ luişi şi mai ales el şi
isprăvile sale le afierosiâ lui Dumnezeu, Pentru, aceasta şi zi­
c e a : Mai mult decât toţi m'am ostenit; însă nu eu, ci Darul
lui Dumnezeu c e l împreună cu mine (î Cor. X V , 10). Şi alte
cuvinte ca acestea zice la multe părţi ale epistoliilor sate, t o a t e
dându-le la Dumnezeu. .
1 3 . Pre cel ce mai înainte eram hulitor, gonaeiu şi o-
cârâtor.
Vezi, o cetitorule, şi aicea, prea fericitul Pavel, cum că mă­
r e ş t e mila, ce o a. făcut Dumnezeu cu dânsul, tălmăcind viaţa
c e o a v e a mai înainte de a crede în Christos, şi c u _ a c e a s t a
arătând smerita cugetare cea, desăvârşit; căci când voroveşte
şi prihăneşte pre ceilalţi Evrei, cari erau vrednici de toată pri-
. hănirea, nu zice nici un cuvânt câ acesta împrotiva lor, nici
îi numeşte pre ei hulitori, şi gonaci, şi ocărâtori; iar când v o ­
roveşte pentru însuşi persoana sa, atuncea înşiră cele ca. a c e s ­
t e a şi se numeşte singur cu aceste ocărâtoare numiri, zicând:
x
) Pentru aceasta zice şi Hrisostom: „Precum cei ce poartă semnul
cel împărătesc în oaste, carele se numeşte dupre obiceiu steag, au-tre^
buinţă de multă tărie şi iscusinţă, pentru a nu'l dâ vrăşmaşilor, aşa şi
cei ce poartă numele lui Christos, nu numai în războiu, ci şi în vreme
de pace au trebuinţă de multă putere, în cât a nu'l dâ acesta prihăni-
torilor în gură, ci a'l purtă bine şi a ţinea c r u c e a ; că cu adevărat, de
multă tărie este trebuinţă, spre a purtă numele lui Christos, că cela ct
zice ceva nevrednic, sau face, sau cugetează, nu a purtat numele şi n%
a r e pre Christos întru sineşi, cel ce îl poartă însă îl triumfează, nu prir
târg, ci prin ceriuri şi toţi anghelii s'au înfricoşat cinstindu'l şi.lăudân-
d u ' l " CVnr. 3 - a la cea I-a către Timotei).
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 1 3 . 135

Nu eram numai hulitor eu, şi necredincios întru Christos, ci

şi pre cei c e erau bine cinstitori de Dumnezeu şi credincioşi
în Christos îi goniam, neîngrădindu-mi păcatul numai până la
mine însumi, şi nu prost îi goniam pre cei c e credeau în Chri­
stos, ci întrebuinţam şi goana c e a a s u p r a hristianilor, cu o c a r ă
şi cu asprime, bâtându-i, legându-i, închizându-i şi necinstin-
du-i,' şi.. împreună binevoind întru o m o r â r e a ior, precum însuşi
o zicea 'că^ţ^.'jCtbn^ph--«'Doaninej^ei ştiu c ă eranţ închizând
şi bătând prin adunări pre ~cel c e cred întnl tine. Ş i câud se
vărsă sângele lui Ştefan al mucenicului tău şi însumi eram faţă
stând şi binevoind întru uciderea lui şi păziam hainele celor
ce îl ucideau pre el» ( F a p t e X X I I , 1 9 ) . Ş i aiurea z i c e : « A -
ceastă cale o am gonit până la m o a r t e , legând şi dând în în­
chisori, bărbaţi şi femei» (Tij. 4 ) .
Ci m ' a m miluit, c ă neştiind a m făcut întru necredinţă.
Cu a c e s t e cuvinte arată Pavel cum c ă e r â vrednic . de p e ­
deapsă, însă s'a miluit de Dumnezeu, pentrucă mila se face
asupra celor vrednici de pedeapsă, d a t pentruce ceilalţi Evrei
nu s'au miluit de Dumnezeu? P e n t r u c ă nu păcâtuiau întru n e ­
ştiinţă, ci şi întru multă cunoştinţă; c ă zice Evanghelistul Ioan-,
«Dar însă şi dintre boeri mulţi au crezut în Christos, ci pen­
tru frica fariseilor nu mărturisiau, c a să nu fie goniţi din adu­
n a r e ; c ă au iubit slava oamenilor, mai mult decât slava .lui
D u m n e z e u » . Şi Domnul încă a zis către dânşii: «Cum pu­
teţi voi a c r e d e , slavă luând Unii dela alţii şi slava c e a dela
singur Dumnezeu nu o căutaţi?» (Ioa,n V , . 4 4 ) . încă şi. singuri
Iudeii ziceau: « V e d e ţ i că niniica folosiţi? c ă lumea s'a dus în
urma lui» (Ioan X I I , 1 9 ) . Şi în t o a t e părţile Evangheliilor se
vede că patima iubirei d e stăpânire ş i - a iubirei d e slavă ispi-
tiâ pre Iudei, şi pentru aceasta nu îi lăsa pre ei să creadă în
Christos. Ş i s o c o t e ş t e - o a c e a s t a din a c e a s t a : Christos a ertat
păcatele slăbănogului, zicându-i: «Iartă-ţi-se ţie păcatele tale»
,(Luca V , 2 0 ) . Ş i Iudeii mărturisiau c ă a c e a s t a este însuşită sin-
gur lui D u m n e z e u : «Cine poate a ertâ păcatele, ziceau ei, fără
numai singur Dumnezeu?» (Tij. 2 1 ) . Şi cu t o a t e că aşa au măr­
turisit singuri, însă nu au crezut într'însul. D e c i din c e nu au
- :
crezut? Din necuhoştinţă? B a , ci din patimi şi din răutatea lor.
Insă poate ar î n t r e b a c i n e v a : U n d e e r â Pavel mai ţnainte d e
a crede? R ă s p u n d e m , că dupre durnnezeescul Hrisostom şi du­
pre sf. Teofilact a c e s t a , e r â lângă Gamaleil prea ştiutorul de
lege acela, şi nu e r â m e s t e c a t , cu norodul cel mult, fiindcă
Gamaleil erâ o m liniştit şi petrecător în osebire şi dupre ur-
136. • EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 1 3 .

mare şi Pavel ucenicul lui a fost acest-fel; şi aceasta o m ă r ­

turiseşte însuşi Pavel către Iudei zicând: «.Eu sânt b ă r b a t Iudeu
născut în Tarsul Chilichiei, crescut şi hrănit în c e t a t e a aceasta
lângă picioarele lui Gamaleil, învăţat dupre amărunţimea pă-
rinteştei legi» (Fapt. X X I I , 3 ) ' ) . P e n t r u c e dupre a c e s t e a închi­
dea P a v e l pre hristiani? P e n t r u c ă vedea propoveduirea lui Chri-

l
) î n s e m n e a z ă că Evstratie presviterul bisericei ceii mari istoriseşte,
cum că Gamaleil acesta a fost unchiu al sf.-Nicodim al prietenului Dom­
nului cei de noapte Şi a îngropătorului lui, carele în, urină s ' a făcut
prieten al Domnului şi de ziuă, prin m u c e n i e ; că s'au botezat amândoi
şi Gamaleil şi Nicodim nepotul său, de Petru şi de loan Apostolii şi
fiindcă au aflat Iudeii că s'a botezat fericitul Nicodim, l'au bătut şi i'au
schingiuit cu multe bătăi, întru care cri statornicie nevoindu-se puru­
rea pomenitul, după puţin s'a săvârşit şt a luat cununa muceniciei ( L a
cart. ce se numeşte tropeon ortodoxian, foaea 2 2 6 ) . Iar Calist X a n t o -
pul, în sinaxaristul Dumînicei miropurtătoarelor zice, că sf. Nicodim cel
mai întâiu decât toţi a scris o carte, şi a arătat într'însa cele despre
patimile şi învierea Domnului, fiindcă eră unul din adunarea Iudeilor
şi ştia c u amăruntul sfaturile şi cuvintele lor, ş i celelalte toate. Despre
Nicodim acestea le scrie şi teolog. Grigorie zicând: „Deşi N i c o d i m e e ş t i
cinstitor de Dumnezeu de noapte, cu miruri îngroapă'l pre el" (Cuv. la
Paşti). C a r e tâlcuindu-o aceasta Sholiastul Nichita zice~aşă: „Nicodim
este cel ce a iubit în mintea s a pre cunoştinţa lui Christos, iar de fi­
lotimia lucrârei poruncilor, îşi cruţă trupul ca un fricos, .tăgăduindu-se
pentru frica Iudeilor, zic adecă de a patimilor şi a demonilor proloviri;
iar despre unul ca acesta, mare. lucru este spre a priimi, de a cugetă
bine pentru Christos, şi a. nu grăi cuvinte hulitoare, şi trupul cel stă­
p â n e s c îl îngroapă cu .miruri, cela ce cuvintele cele despre s t ă p â n u l . c u
b u n ă c i n t i r e de Dumnezeu le întrebuinţa, sfropindu-le pre ele cu mi­
ruri c a r e sloboziau duhovniceasca m i r e a s m ă " , 1
;
însemnează, că acesteaşi împreună cu Evstratie cel de mai s u s le zice
şi Nichita ritorul Paflagon despre...învăţătorul de lege Gamaleil şi unchiul
mucenicului Nicodim; cum c ă s'a botezat adecă amândoi şi c ă Nicodim
nepotul lui Gamaleil, întru bătăi s'a săvârşit; adauge încă şi aceasta că
şi fiul lui Gamaleil, Avelvus cu numele, şi acesta botezâhdu'-se, întru
feciorie şi necăsătorit şi-a sfârşit viaţa: -Şi. s'a pus' sfinţitele rămăşiţurile
a câte trei acestora în trei osebite racle, şi s'au aşezat în locul unde
erâ şi racla ceea ce avea prea cinstitele moaşte a întâiului mucenic şi
arhidiacon Ştefan, şi când după. multe vedenii şi descoperiri s'au aflat
m o a ş t e l e sf. Ştefan, s'au aflat ş l moaştele acestora (Cuy. la desgropa-
rea moaştelor sf. Ştefan). Adauge încă şi aceasta, acestaşi Nichita, întru
acestaşi cuvânt, că Gamaleil fiind cunoscut şi iubit, şi rudenie sf. Ş t e ­
fan (că din seminţia lui Veniamin, zice, erau amândoi, precum şi P a ­
vel şi Nicodim) pentru aceasta, după ce s'a 4esgropat s L trupul lui
(adecă a lui Ştefan), din petrile cele grămădite asupra lui, a rugat a-
cesta p r e sfinţii Apostoli să deâ lui trupul întâiului mucenic, pentru ca
să'l î n g r o a p e în satul său, nefiind departe de Ierusalim; şi Apostolii
s'au înduplecat rugăminţei lui. Şi el luând dar trupul cu cinste, l'a dus
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 13—14. 137

stos crescându-se, şi pentru a c e a s t a râvniâ dupre lege, precum

o zice singur c â t r e Iudei: «Râvnitori fiind ai lui Dumnezeu,
precum şi voi sânteţi astăzi» (Tij). Drept a c e e a pentru c a să
încheem totul, Pavel adecă din râvna c e avea către D u m n e ­
zeu c e a nu dupre cunoştinţa, nu c r e d e a în Christos, iar Iudeii
nu credeau din pricina patimei iubirei de stăpânire şi iubire
de slavă a lor. D a r cum P a v e ! nu cunoştea p r e Christos prin
ştiinţa Scripturilor fiind el amărunţit întru ştiinţa Scripturilor
şi" a jegei, precum rnai sus .o â mărturisit?. R ă s p u n d e m : c ă pen­
tru aceasta şi ei fericitul se prihăneşte pre sineşi aicea, că a-
veâ necunoştinţă, care o a născut lui n e c r e d i n ţ a ; p e n t r u a c e a s t a
zice c ă s'a 'mituit de Dumnezeu, c ă întru neştiinţă a făcut.
14. Şi âtprea prisosit Darul lui Dumnezeu cu cre­
dinţă şi cu dragostea cea în Christos Iisus. :
După c e mâi sus â zis Apostolul multe şi mari cuvinte des­
pre, iubirea de oameni a lui Christos, c ă l'a miluit pre el, în
vremea c e e r â vrednic de c e a mai cumplită şi mai covârşi­
toare pedeapsă, acum aicea zice, cum c ă nu numai l'a miluit
şi l'a izbăvit d e pedeapsă, ci şi l'a învrednicit a!l face fiu al
său, şi frate al său, şi prieten al său, şi împreună moştean-al
împărăţiei sale, atâta mult şi covârşitor a prisosit darul iubirei
de oameni, al luT Christos asupra fericitului P a v e l . Pentru ca
să nu zică cineva însă, cum c ă pretutindenea este Darul lui
Dumnezeu, carele lucrează totul, apoi s e surpă stăpânirea de
sine a omului şi proalegerea; pentru aceasta dupre urmare zice
A p o s t o l u l : «cu credinţă şi cu d r a g o s t e » , ca cum ar z i c e : _ c ă _
cu adevărat Darul lui Christos, a__prisosit întru mine, însă şi
eu am proadus dela mine credinţă şi d r a g o s t e ; credinţă adecă,
pentrucă am crezut,""că Christos p o a t e a mă m â n t u i iar dra­ r

goste, pentrucă am iubit pre Christos cu _toate_ puterile mele,

şi Christos" s'a făcut mie pricinuitor al dragostei ceii către .Dum^
nezeu şi nu l e g e a . A r a t ă însă cu cuvintele a c e s t e a Apostolul,
c ă şi fieşte-carele hristian, se cuvine a prbaduce lui Christos
credinţă şi d r a g o s t e ; pentrucă din dragostea lui Christos re­
naşte, lucrarea şi păzirea. poruncilor lui, p r e c u m . a zis însuşi:
« D e m ă iubiţi pre__mine, poruncile mele păziţi-le» (Ioan X I V ,
1 5 ) . Şi cela c e nu iubeşte pre Christos, acela nici poruncile

acolo şi Tar îngropat, făcând plângere mare asupra îngroparei lui, -pre­
cum este s c r i s : „Şi a u luat împreună pre Ştefan bărbaţi colavişti şi au
făcut plângere mare asupra lui" (Fapt. VIII, 2 ) ,
138. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 1 5 .

lui p ă z e ş t e : «Cela ce nu mă iubeşte pre mine, acela nici cu­

vintele mele ţine» ( T i j . 2 4 ) ) .
1

1 5 . Credincios este cuvântul şi de toată priimirea vred­

nic; că Iisus Christos a venit în lume ca să mântuiască
pre păcătoşi. ;

."l)e w e ş e ci? .mal şuş ,3 z i s i p o s i o l u l că Dumnezeu l'a mi­

luit pre ei gonaciu fiind şi-Tiulitor, şi bCârâtor, pentru a c e a s t a
zice aicea, să nu vă miraţi, nici să nu credeţi mărimea a c e a s t a
a Domnului, c e s'a făcut m i e ; pentrucă Iisus Christos, pentru
a c e a s t a a venit în lume, pentru ca să mântuiască pre toţi pă­
cătoşii. Deci credincios este cuvântul acesta şi propoveduirea,
şi vrednic a se priimi de toţi, căci nu se pade a ne îndoi d e s ­
pre propoveduirea aceasta a întrupeştei iconomii, fiindcă mari
şi proslăvite sânt bunătăţile acelea ce ni s'au dăruit prin a c e a s t a ,
şf mai ales este de cuviinţă a se crede a c e a s t a şi a se priimi
de fieşte-carele, pentrucă bunătatea celui c e dă darurile a c e s ­
t e a e s t e nemărginită; iar a c e s t cuvânt al lui Pavel priveşte şi
la. Iudei, cari, j a u j i m i n t e şi de L e g e a c e a V e c h e ; câ arată
l o r , ' c ă fără de credinţa lui Christos este cu neputinţă a se
mântui. ;
!

D i n t r u cari cel î n t â i u s â n t e u .
P e n t r u c e Apostolul în alt loc zice, câ a fost fără de prihană,
dupre dreptatea c e a în lege (Filip. III, 2 ) , iar aicea se numeşte
p r e ' s i n e ş i mai întâiu între păcătoşi? P e n t r u c ă dreptatea c e a în
lege, asemânându-se cu dreptatea c e a întru Christos, este pă­
c a t şi nu dreptate, fiindcă a c e e a a răma& neljşcrătoare, şi nu
mai are vreme de a lucră a c u m ; căci, până când a c e e a avea
v r e m e şi lucra, erâ dreptate, precum şi luna, şi făclia lumi­
nează, până c e e vreme de n o a p t e ; iar când s'a arătat şi a
1
I ). Zice însăşi dumnezeescul Hrisostom: „Că nu este trebuinţă numai
de. credinţă ci şi de dragoste; căci mulţi sânt şi acum, cari cred, că Chri­
s t o s este Dumnezeu, însă neiubindu-1 pre el, nici poruncile lui făcând;
căci cum, când cinstesc ei mai mult acestea, banii? Naşterea? Norocul?
Luărilei aminte? Menirele? Ionismosurile (auguriele)? Şi când vieţuim spre
o c a r a lui, spune-mi, care dragoste este? De are cineva prieten ferbinte
şi înfocat, măcar aşa i u b e a s c ă ' p r e Christos.... Dumnezeu după nenumă­
r a t e faceri de bine şi purtările de grijă, (ce au întrebuinţat către noi,
cunoscătorii şi vrăşmaşii lui), nici aşa ne-a lepădat, ci atuncea mai a-
les a dat pre Fiiul său, când mai mult l'am nedreptăţit; iar noi, după
ce ne-am norocit de atâtea şt după ce ne-am făcut prieteni şi după ce
ne-am învrednicit prihtr'însul a dobândi' toate bunătăţile, nici aşa l'am
iubit ca pre un prieten, ce nădejdi va mai fi nouă? (Vor. 3 la cea I-a
către Timotei). .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I , VERS. 1 5 — 1 6 . 139

strălucit Christos c a soarele s'a făcut ziuă, atuncea a ascuns

pre d r e p t a t e a legei, ca p r e lună, şi c a p r e o făclie. Ş i dar-pre-
cum g r e ş e ş t e şi precum e s t e fără socoteală, cel c e întrebu­
inţează făclia ziua, când soarele străluceşte, aşa greşeşte şi cel
fee întrebuinţează L e g e a V e c h e după c e Christos a venit în
lume. Şi într'alt loc încă- înşuşf apeaştă noimă, o arată, zicând
dupre l e g e : «bî.u s'a' slăyi'f c e a s l ă v i t ^ r t p a r t e a a c e a s t ş . (adecă -
:

L e g e a V e c h e ) , pentru covârşitoarea slavă (a lui Christos adecă)»

(II C o î . III, 1 0 ) şi vezi tâlcuirea a c e s t e e a .
1 6 . Ci pentru aceasta' m'am miluit, ca întru mine mai
întâiu sâ arate Iisus Christos toaţâ îndelunga răbdare,
spre închipuirea celor ce vreau să creadă întru dânsul
spre viaţa veşnică.
Vezi, iubitule, smerita cugetare c e a mare a fericitului P a v e l ;
pentru aceasta zice, eu m ' a m miluit de Dumnezeu, p e n t r u . a
nu s e desnâdâjdui nici un păcătos, c e a r avea b u n e nădejdi,
fiindcă s'a mântuit Pavel cel mai păcătos decât toţi oamenii;
se arată însă pre sineşi cu aGeste cuvinte, cum c ă nu e r â vred­
nic de ertare, ci pentru mântuirea celorlalţi, a dobândit el iu­
birea de oameni a l u i ' D u m n e z e u . Ş i nu a zis, pentru c a să
arate întru mine, Christos îndelungă răbdare prost, ci toată în­
delunga răbdare, c a cum a r fi zis a ş a : eu, nemărginit p ă c ă -
tuind, aveam trebuinţă şi d e toată nemărginita mila lui Dum­
nezeu pentru a mă ertâ, şi de t o a t ă iubirea lui d e oameni şi
nu de o parte, precum de o parte, c a aceasta au trebuinţă cei­
lalţi oameni păcătoşi. Spire închipuire, zice, a d e c ă , spre pilda
şi îndemnarea celorlalţi necredincioşi, c e ar voi să creadă în
Christos, a d e c ă pentru a c e a s t a m ' a miluit pre mine Christos
şi m ' a mântuit, c a pre mine avându-mă pildă ceilalţi necredin­
cioşi, sâ c r e a d ă şi" ei în Christos şi sâ se" m â n t u i a s c ă ) . 1

. ) F r u m o a s ă este şi pilda ce o aduce la aceasta înţeleptul Teodorit

; l

zicând: „Precum când se află mulţi bolnavi întru un spital şi toţi sânt
desnădăjduiţi că îşi v o r . mai dobândi sănătatea, dacă un doftor ar luâ
pre unul.din bolnavii aceia, ce se primejdueşte de m o a r t e - ş i ar dâ lui
doftoriile-cele ajutătoare şi l'ar. face -sănătos, dă şi tuturor celorlalţi bol­
navi o nădejde, cum că şi aceia au să dobândiască dela acesta dorita
sănătate; a ş a şi Stăpânul Christos doftorul sufletelor, făcându-se om
pentru mântuirea oamenilor, zice fericitul Pavel, m'a luat pre mine cel
mai. fărădelege decât toţi, şi aducându-mă în mijloc, nu. numai de pă­
catele şi fărădelegile, mele cele mai dinainte m'a curăţat, ci şi cu mar:
daruri şi haruri m'a îmbogăţit, şi a ş a prin mine a arătat tuturor oame­
nilor îndelunga răbdarea sa .cea nemăsurată, ca nici.unul dintre, cei ct
140. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEt C A P . I, VERS. 17.

1 7 . Iar împăratului veacurilor nestricatului, nevăzutu­

lui, singur înţeleptului Dumnezeu, cinste, slavă în veacu­
rile veacurilor. Amin.
Fiindcă, mai sus a zis dumnezeescul Pavel multe şi mari cu­
vinte şi noimi pentru F i i u l şi cum că acesta m â n t u e ş t e pre
cei desnâdăjduiţi, precum a fost şi însuşi el, ca sâ nu s o c o ­
tească cineva că T a t ă l este lipsit de a c e s t e a , pentru a c e a s t a
aicea arătă slavă şi mulţămită către Tatăi, numindu'l pre el
împărat al veacurilor şi nestricat şi nevăzut şi înţelept, c a r e
toate a c e s t e a lui Dumnezeu cuvenite numiri, sânt obşteşti şi
ale Fiiului, pentrucă şi Fiiul este împărat în veacuri n e s f â r ş i t e ) ; 1

că dacă el este făcător şi ziditor al veacurilor « c ă printr'în-

sul, zice, a făcut veacurile» ( E v . I, 2 ) , cum nu va fi şi î m p ă ­
rat al veacurilor şi nestricat, şi nevăzut dupre dumnezeire şi
singur înţelept? Câ el e s t e înţelepciunea T a t ă l u i ; şi a c e s t e a
toate de o b ş t e sânt şi ale Sf. D u h ; căci singur înţelept a zis
Pavel pre T a t ă l , nu spre osebire de. Fiiul şi de Sf. Duh,' de
cei de o F i i n ţ ă cu e l ; să nu fie 6 hulă c a a c e a s t a ! ci spre o-
sebirea făpturilor celor cuvântătoare a anghelilor şi â o a m e n i ­
lor; fiindcă şi anghelii şi oamenii adecă au înţelepciune, însă
Pavel arată, că Dumnezeu singur este chiar înţelept, ca izvo­
rul şi pricina înţelepciune!; iar c â t e alte făpturi au înţelepciune,
o au a c e a s t a dupre împărtăşire dela . D u m n e z e u ; cinste însă şi
slavă îndoită s e c u v i n e a se dâ lui Dumnezeu, nu numai cu
cuvinte, ci şi cu lucruri şi cu fapte .bune; căci slava şi c i n s t e a
ceea c e se dă prin cuvinte, carele p i o a d u c e m lui D u m n e z e u ,
ne arată numai că sântem bine cunoscători şi mulţămitori lui
Dumnezeu; iar slava şi cinstea" c e e a c e se aduce lui D u m n e ­
zeu prin faptele noastre cele b u n e , n e arată pre noi, c ă pre.
lângă acestea, c ă sântem şi următori lui Dumnezeu c a r e lucru
este mult mai mare decât cel întâiu. Ş f pre a c e a s t ă slavă prin
cuvinte cu îndatorire o c e r e Dumnezeu dela noi, cu s o c o t e a l ă

foarte au nelegiuit, să nu se desnădăjduiască de mântuirea sa. privind

la pilda mea. .... _ .• ...
l
) însemnează că sf. Pavel s'a împrumutat cu această zicere dela M o i s e
ce zice: „Domnul împărăţind veacurile şi preste veacuri şi î n c ă " ( E ş .
X V , 18). Aceasta tâlcuindu-o purtătorul _ de Dumnezeu Maxim a " z i s :
• „Este oare care lucru mai pre sus de veacuri, împărăţia i u i Dumnezeu,
că nu este ertat ă zice că s'a început, sau se va. ajunge de veacuri î m ­
părăţia lui D u m n e z e u " (Cap. L X X X V I din suta a doua a celor T e o l o -
ghiceşti). Vezi însă şi suptînsemnarea la cap. IV stih 20 al ceii către
Filipiseni, frumoasă fiind, despre mulţămire.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEÎ CAP. I, VERS. 1 7 — 1 8 . . 14l

pentru ca s ă ' l iubim, pentru c a s ă luăm aminte de el, pentru

ca să ascultăm poruncile lui cu supunere şi pentru ca s â - i ur-~~
m ă m prin fapte şi din toate a c e s t e a înşine noi s â ne folosim,
cari îl slavo-cuvântăm pre e l ; precum şi cel c e se minunează
şi cunoaşte slava soarelui, însuşi el pre sine se foloseşte, p e n ­
t r u c ă s e bucură văzând lumina lui şi p e n t r u c ă o d o b â n d e ş t e
a c e a s t a spre a umbla şi a lucră feluri de meşteşuguri; p r e c u m
dinprotivâ şi cel c e nu cunoaşte slava soarelui, însuşi el mai
întâi pre sineşi s e păgubeşte, nevăzând lumina soarelui ş i n e -
întrebuinţându-o întru l u c r a r e ) .
1

1.8. Aceasta poruncire încredinţez ţie, fiule Timotei.

Fiindcă Pavel a zis poruncire, iar poruncirea este o învăţă­
tură aspră, precum şi altă dată am z i s , şi se face c u d o m n e s c
şi stăpânesc c h i p ; pentru aceasta, îndată dupre urmare a zis
a c e a s t a : «Fiule T i m o t e i » , şi ca cum ar zice lui, a c e a s t ă p o ­
runcire o z i c ţ i e , n u c u stăpânire, ci ca un iubitor de fii pă­
rinte fiului ş ă u celui prea iubit. Jar «o încredinţez» a z i s , pen­
tru c a cu zicerea a c e a s t a , să arate scfimpătatea c e s e „ cuvine
a o avea T i m o t e i spre a păzi poruncirea aceasta, ca un zălog
şi vistierie împărătească, şi pre lângă a c e s t e a , ca să arate, cum
că darurile cele c e a v e m , nu sânt ale n o a s t r e ci ale lui D u m ­
nezeu. D e c i c e l e c e Dumnezeu a dat nouă, "datori sântem a le
păzi cu scurhpătate.
Dupre prorociile ce s'au făcut mai înainte spre tine.
Dregătoria preoţiei, şi a învăţătoriei, şi a prostăriei n o r o d u ­
lui, fiind -mare şi înaltă, pentru a c e a s t a a r e trebuinţă de s u s
dela Dumnezeu a se alege acela c a r e l e a r e să o priimiască
a c e a s t a . Pentru a c e a s t ă pricină şi preoţii cei vechi şi arhiereu
se făceau din durnnezeeşti prorocii, a d e c ă de către Sf. D u h .
P r o r o c i a însă, mai pre~1arg luându-se, nu e s t e numai a spune "
cineva despre cele viitoare, ci şi despre cele de faţă, a d e c ă ,

3
) Iar Teodorit zice, că dumnezeescul Pavel zice mulţămirea aceasta"
şi slavo-cuvântarea către o fire a dumnezeirei, mutându-se dela o faţă
a prea Sf. Treimi, la stăpânul Christos adecă, pre carele mai nu l'a nu-" -
.mit dătător al bunătăţilor; .dela aceasta zic, mutându-se la obştimea fi-""
rei, pentru ca să arate că bunătăţile acelea împreună s'au dat cu b u n ă - '
voinţa a lui Dumnezeu Părintelui şi cu împreună J u c r a r e a Sf. D u h că
- împărat al "veacurilor este" n u . singur Tatăl, ci şi Fiiul şi Sf. D u h ; că
veşnic şi pe a c e s t a _ j ' a numit sf. Apostol -zicând: „Carele prin Duhul
v e ş n i c " (Evr. IX, 14) şi nestricăeiunea şi nevederea, însuşite sânt şi ale
Fiiului şi ale Duhului; deci şi numele Dumnezeu, ce îl zice aicea, al
singurei Treime cu adevărat este n u m e ; că nici unul afară de prea Sf.
T r e i m e este fireşte Dumnezeu.
 142. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. ÎS.

•însă ascunse. D r e p t aceea prorocie erâ a zice Duhul cel Sfânt

despre V a r a ava şi despre P a v l u : «Osebiţi dar mie p r e ' V a r - .
nava şi pre Savlu la lucru~la care i-am c h e m a t pre ei» ( F a p t .
XIII, 2) ). Cu un chip ca acesta de sus de către durnnezees­
1

cul Duh,, s'a j u d e c a t şi Timotei a fi arhiereu, iar de vreme ce

aicea «prorocii» zice nfulturatic, poate şi. când s'a ales Timobei
din început spre av se f a c e ucenic al-fci PâveL şi c â n d s'a tăiat
.Împrejur, şi 'când s'a .ferQtoni,şiţ... e p i s c o p / t g ^ ţ e a c e s t e a , zic,
poate c ă s'au fâciit cu dumnezeeşti prorocii. D e c i zice durnne­
z e e s c u l " Pavel, c ă p o r u n c e s c ţie,-Mlupre prorociile acelea, care
mai înainte s'au făcut pentru tine; a d e c ă eu privind la proro­
ciile c e l e de mai înainte şi oare cum. de acelea povăţuindu-mă,
te sfâtuesc ce se cuvine să faci, ca un fiu al meu, T i m o t e e ,
pentru ca să vieţueşti dupre vrednicia prorociilor acelora şi să
nu le ruşineze. Iar Icumenie zice, că aricea Apostolul a între­
buinţat formă s ă r i t o a r e , care se ceteşte a ş a : « A c e a s t ă ' p o r p n -
cire o încredinţez ţie, fiule T i m o t e e , ca sâ te oşteşti, dupre
prorociile cele ce s'au prozis asupra t a , - c u bună oştire.
, C a s ă t e o ş t e ş t i î n t r ' î n s e l e bun;., o ş t i r e . .
••<• C e poruncesc ţie, zice, o Timotee., fiul meu? Pentru ca să
t e oşteşti înlăuntrul acelor c e s%u prorocit pentru tine, a d e c ă
ca nici cât de puţin sâ eşi afară dintr'însele, cî precum acele
dumnezeeşti prorocii te-âu ales spre a fi ucenic şi arhiereu,
aşa şi tu să umbli - şi să. te oşteşti, a d e c ă s ă . t e oşteşti buria
- o ş t i r e şi bunul războiu; pentrucă este şi oştire,,'şi războae rele
şi prihănite, când cineva înfăţişează măduiarile trupului său şi
puterile-sufletului său, a r m e spre a face păcatul şi necurăţe­
nia. Oştire însă a zis Pavel şi războiu\ pentru ca să arate, cum
_ c ă şi tuturor hristianilor se află straşnic şi nevăzut războiu a-
supra demonilor şi a patimilor, iar mai ales şi mai cu d e o s e -

*) Aşa zice dumnezescul Hrisostom că prorocie a fost de a afla Samoil

pre S a u l , carele erâ a s c u n s înlăuntru în v a s e : „Şi a întrebat Samoil
..încă întru Domnul, de vine bărbatul aicea? Şi a zis D o m n u l : Iată el
ş'a a s c u n s în vase şi aleargă şi iâ'l pre el de a c o l o " (I Impar. X , 12).
D u p r e părinţii cei deştepţi însă, străvedere chiar se zice ceea ce stră­
vede prin durnnezeescul Dar cele de faţă adecă, însă a s c u n s e ; sau pre
cele ce nu sânt împărtăşite de durnnezeescul D a r ; iar prevedere este,
c e e a ce mai înainte de a se face lucrurile le vede numai, însă nu şi
s p u n e de ele; iar prorocie este, ceea ce mai înainte de aceasta prozice şi
•celorlalţi prin cuvânt le descopere cele ce vor să fie; unii însă zic, că
• prorocia se zice adecă, ceea ce mai înainte spune cu mulţi ani de cele
ce v o r să se facă dupre vremi, iar hipoflthia (adecă tâlcuire de dumnezeeşti
meniri) este ceea ce mai înainte spune pre cele după puţină vreme.
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 1 8 — 1 9 . 143

bire, învăţătorul şi arhiereul şi apărătorul norodului; în c â t este

de trebuinţă unul ca a c e s t a a stâ deştept, şi cu luare aminte
şi a nu arăta nici o slăbănogire şi lenevire.
1 9 . Având c r e d i n ţ ă şi b u n ă c u n o ş t i n ţ ă .
S â nu s o c o t e ş t i , zice, o T i m o t e e fiul meu, cum că destul
este ţie numai a t e face arhiereu, cu.dumnezeieşti prorocii, n u ;
ci s e c u v i n e - p r e J â h g a .âce^ş|ă -şi ţp # v aveâ '^ffediti^ţ. Că" jîfih
aceasta, să î n d r e p t e z i cuvântuî adevărului, ci s e cuvine încă s â
aibi şi bună conştiinţă, a d e c ă să dobândeşti viaţă neprihănită
câ din viaţa^cea fără de prihană se fiaşte buha conştiinţă, c a
cu neprihănita viaţa a c e a s t a şi cu buna conştiinţă, să poţi a-
părâ şi pre alţii; căci precum arhistraţigul (adecă începătorul
oştii) mai întâi se cuvine a se face bun ostaş, aşa şi învăţă­
torul şi d u m n e z e e s c u l ' p ă s t o r , trebue m a i întâi însuşi să aibă
faptele cele bune, a c e l e a carele c e r cu îndatorire dela u c e ­
nicii şi cei ce se p ă s t o r e s c eu el. Ne învăţăm însă din a c e a s t a
cum c â şi, noi măcar învăţători sau arhierei d e am fi, nu se
c u v i n e ' î n s ă şă lepădăm sfâtuirile şi învăţăturile acelora, cari
sânt mai mari d e c â t noi dupre înţelepciune, şi fapta b u n ă ; pen­
trucă dacă Apostolul T i m o t e i a „priimit sfâtuirile şi poruncile,
încă şi învăţător şi păstor, cu c â t mai vârtos noi sântem da­
tori- a le priimi ).1

Pre care unii lepădându-6, din credinţă ău căzut.

Buna conştiinţă a c e a s t a , zice^ p e r z â n d u - o unii, dupre u r m a m
au-perdut şi credinţa şi dupre cuviinţă; căci când viaţa este
necurată şi răsvrătită, dupre urmare din a c e a viaţă se nasc şi
dogme răsvrătite, căci cei c e viază viaţă necurată şi. păcătoasă,
pentru a nu se bântui d e frica munceî cei c e va să fie, se
înduplecă pre sineşi a c r e d e că toate ale hristianilor sânt min­
ciuni ). Şi aşa ticăloşii c a d din credinţă şi o perd, şi, şi cel
2

T) Purtătorul de Dumnezeu Maxim însă a ş a tâlcueşte zicerea aceasta:

„Credinţa cea mare este un adevăr ţiitor şi întăritor, minciună neavând
iar buna conştiinţă cu puterea dragostei se poartă, ca u n a ce nu are
nici o călcare de p o r u n c ă " (Cap. X X X I V din suta a patra a celor teolog.).
2
) ' Şi dumnezeescul Hrisostom încă întru o unire zice: „Când viaţa
, este^desnădăjduită şi osândită, naşte şi dogme a s e m e n e a şi se pot. v e ­
dea, mulţi, că din aceasta a u căzut în rândul relelor şi în elinism s'au
abătut"- (Vor. V la aceasta). Şi înţelept. Teodorit zice: „De multe ori
viaţa cea stricată se face temei păgânătăfei şi unii nesuferind prihănî-
.-. rea conştiinţei, s'au lepădat şi de cuprinzătoarea peste tot pronia lui
Dumnezeu şi au băgat în sineşi noroc şi meniri; că se cuvine a se în­
soţi cu credinţă şi viaţa cea lăudată", căci conştiinţă bună, pre viaţa
cea împodobită cu întreaga. înţelepciune şi cu dreptate o zice. Vezi şi
144. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEt C A P . I, VERS. 19—20.

c e l e a p ă d ă credinţa c e a simplă şi lasâ totul întru cugetările

luişi şi acesta a s e m e n e a se răstoarnă şi se primejdueşte în dog­
mele credinţei; fiindcă credinţa este liman lin şi neînvăluit,
puind pre minte întru linişte şi în limpezire; iar cugetările şi
întrebările sânt valuri, care, când î n c o a c e când încolo răpesc
pre m i n t e ; ca o jalnică primejduire d e corabie, care în s f â r ­
şit sau de petrii şi de greşeale o loveşte, sau şi desăvârşit o
î n n e a c ă prin n e c i n s t i r e a , de Dumnezeu şi peire.
2 0 . Din cari este Imeneu şi Alexandru. .
Vezi, b cetitorule, cum c ă învăţătorii d e cele streine dintru
î n c e p u t au fost, cei c e leapădă credinţa c e a simplă şi îndu­
p l e c a r e a inimei c e a fără îndoire şi cei c e urmează mincinoa­
selor cugetări şi întrebărilor celor sofisticeşti şi viclene? D e c i ,
zice Apostolul, să nu t e trândăveşti tu, d~ T i m o t e e , când vezi
pre învăţătorii de cele streine ca a c e s t e a , învăţând afară de.
d o g m e l e cele b i n e cinstitoare de Dumnezeu, c e stau împrotiva
lor ). 1

Pre cari i-am dat lui satana, ca sâ se pedepsiască sâ

nu huliască.
D a c ă satana p e d e p s e ş t e şi înţelepţeşte -pe alţii să nu huliască
întru D u m n e z e u , cum însuşi pre sineşi nu se înţelepţeşte a nu
huli? I a r dacă pre sineşi nu se înţelepţeşte, arătat este c ă nici
pre alţii nu înţelepţeşte pentru un pravâţ ca acesta, a d e c ă a
nu huli întru D u m n e z e u , şi a c e a s t a vrând să o arate Pavel nu
a zis, c a sâ-i p e d e p s i a s c ă pre ei satana, ci ca ei sâ se p e ­
d e p s i a s c ă ; căci s a t a n a ) nu-i pedepseşte ca să nu huliască, ci
2

a c e a s t a rămâne la dânşii însăşi din i s p r a v ă ; căci precum s p e ­

culatorii şi oamenii cei răi cari se află pre "lângă stăpânitori,
măcar deşi ei sânt plini de nenumărate răutăţi, îrf|â_alt^ra^se
fac pricinuitori de a se înţelepţi; aşa şi diavolul, însuşi cu t o ­
tul r ă u fiind, face pre oameni a se . î n ţ e l e p ţ i prin bântuirea c e
pricinueşte lor, dupre depărtarea lui D u m n e z e u . P e n t r u c e însă
suptînsemnarea zicerei: „Şi precum nu au cercat a avea pre Dumnezeu
ntru c u n o ş t i n ţ ă " (Rom. I, 2 8 ) .
J
) Imeneu aceasta zicea, cum că învierea morţilor acum s'a făcut, pre-
iUm se arată aceasta din cea a doua către Timotei (cap. II, 17). Iar
\lexandru acesta, s e vede că a fost Iudeul acela, pre carele l'a propus
udeii cei de un neam cu el, ca să răspundă la norod pentru turbura­
t a ce a urmat în E f e s , precum mărturisesc F a p t . Apost. (cap. X I X , 3 3 ) .
\cest Alexandru multe rele a pricinuit lui Pavel, precum singur măr-
u r i s e ş t e (II Timot. IV, 14).
2
) Ce va să zică numele s a t a n a şi celelalte numiri ale diavolului, vezi
a suptînsemnarea stih 15 al cap. VII al ceii a doua către Corinteni).
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 2 0 . '' 145

nu însuşi Pavel a pedepsit pre aceşti nelegiuiţi, precum a p e ­

depsit pre minciuno-prorocut acela, pre Iudeul Variisus, carele
se tâlmăciâ E l i m a vrăjitor ( F a p t . X I I I , 2 ) , sau precum Petru
a pedepsit, pre A n a n i a şi pre Safîra? R ă s p u n d e m , c ă a c e a s t a
o făcea Pavel, întâiu, ca împreună cu aspra pedeapsă a unora
ca acelora, să se uniască şi necinstea mai m a r e ; că mare n e ­
cinste erâ lor a se pedepsi d e s a t a n a ; şi alta încă, pentru c a
să arate Pavel că este atât de mare, în c â t porunceşte şi în­
suşi lui s a t a n a , şi dupre urmare pentru c a să s e ' arate mai în­
fricoşat către cei nesupuşi, sau mai bine a zice, pre cei c e erau
necredincioşi, însuşi Apostolii îi pedepsiau singuri, cu socoteală^
pentru c a sâ s e înveţe necredincioşii, pentrucă nu pot a se
ascunde de Apostoli, căci şi Anania necredincios erâ şi ispitiă
şi c e r c a credinţa, pentru aceasta şi l'a pedepsit P e t r u ; aşijde-
rea şi Variisus acest-fel erâ şi pentru a c e a s t a s'a pedepsit de
Pavel, iar pentru cei c e mai întâiu crezuseră, şi apoi se abătuseră
din credinţă, pre aceştia Apostolii îi dâ lui satana, pentru c a
să le arate ei, că nu au rămas nevătămaţi de demoni din fapta
bună şi siguranţia îoruşi, ci din propăzirea sf. ApOstoli, sau
şi altfel putem sâ înţelegem a c e a s t a : cum c ă Apostolii, pre
cei c e voiau a se îndrepta însuşi, nu îi pedepsiau însuşi ei,
iar pre cei c e rămâneau neîndreptaţi, îi pedepsiau însuşi A -
postolii. D a r . c u m si cu ce chip dâ P a v e l p r e cei răi lui satana?
Mai întâiu îi' lepădă pre ei afară din biserica lui Christos,-şi îi "'.
isgoniâ din turma hristianilor, şi apoi goli îi dâ pre ei lupului
diavolului; căci precum pre cortul cel vechiu îl' acoperiâ mai
înainte nourul, aşa şi pre biserică Jui Christos o acopere acum
Duhul cel S f â n t . D e c i ori carele se va s c o a t e acum afară din -
biserica lui Christos prin aforisire, acela t o t o dată s'a isgonit
şi din_.acoperernântul prea S f . Duh, şi dar ticălosul acela s e 7
face mai lesne biruit şi sub. mâna diavolului supus. Un rău c a ~
acesta e s t e , şi acest-fel de înfricoşată putere are şi certarea a-
forisirei. Şi însuşi Dumnezeu încă pedepseşte pre cei c e p ă c ă -
tuesc, dându-i pre ei în osebite boale şi rele pătimiri ale tru­
pului; pentru aceasta a zis P a v e l : «Iar judecându-ne, de către
Domnul ne pedepsim» (I C o r . X I , 3 2 ) ) . . Vezi însă cetitorule,
1

că â întrebă cineva (poate a iscodi) despre dumnezeeştile şi

l
) însemnează c ă de multe ori Dumnezeu pedepseşte pre cei ce p ă -
eătuesc şi prin anghelii cei buni după socoteala sf. Teologhi şi dupre .
Sf, Scriptură care la mai multe locuri o arată aceasta; pedepseşte î n s ă '
şi prin demonii cei răi dupre ceea ce zice: „Trimis'a asupra lor urgie
şi.necaz, trimitere prin anghelii s ă i " (Psalm. L X X , 5 4 ) . Şi cea a lui I o v :

Tom. 111.
 146. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAPI. II, VERS. 1 .

: e l e m a i pre s u s d e fire l u c r u r i , c u s i l o g h i s m u r i fireşti ş i o -

m e n e ş t i , e s t e h u l ă ; c ă c i o c a r ă şi n e c i n s t e e s t e lui D u m n e z e u
ş i . a c e l o r d u m n e z e e ş t i şi m a i p r e s u s d e fire. V e z i şi t a l c u ­
i r e a şi s u p t î n s e m n a r e a z i c e r e i : « î m p r e u n ă c u p u t e r e a D o m n u ­
lui n o s t r u I i s u s C h r i s t o s a s e d â unul c a a c e s t a lui s a t a n a (I
Cor. V; 5). -

> T . Rog-u-te dar mai întâi de toate, sâ se facă rugă­

ciuni, cereri, rugi, mulţâmiri pentru toţi oamenii, pentru
împăraţi şi pentru toţi cari sânt în dregâtorie.
Mai întâi d e t o a t e a d e c ă tu, cel mai întâi de toţi, s e c u ­
v i n e s ă t e - r o g i p e n t r u t o ţ i o a m e n i i ) , î n t r u s l u j b a şi r u g ă c i u ­
1

n e yor fi.mii.de angheli aducători cŞe moarte" (Iov, X X X I I I , 23). Şi...

.Sinesie-încă zice: oă Dumnezeu întrebuinţează' pre puterile cele făcătoare
de, rău unelte pentru a pedepsi pre cei "ce? păcâtuesc. Deci unelte ai pe­
depsei şi ai urgiei lui Dumnezeu .către cei irăî se fac şi angheli* şi de­
monii, ci cu socoteală foarte osebită; . anghelii. adecă spre vindecare a-
-duc pedepsele şi spre folosul celor, ce se pedepsesc şi pentru ca s ă se
supue cu ascultare la poruncile lui Dumnezeu, făcându-se aceasta spre
folosul acelora; iar demonii pedepsesc spre isbânda şi răsplătirea celor
. c e se pedepsesc, că asupra făcătorilor de rele, şi a-celor ce se bucură
.pentru pedepsele cele asupra-altora. iHf-JEeijdorit zice în talcuirea zice­
rei acesteea, că..nu a arătat Apostolul, felul hulei, fiindcă o .Jţiâ aceasta
-.- T i m o t e i : .„Iar diavolului i-a dat -pre aceştia, zice, nu ca u n u P î n v ă ţ ă t o r
de bune, ci ca unui amar speculator— că i j e bisericescul trup despăr-
ţindu-se ei, şi de dumnezeescul dar desbrăcându-se, amare bătăi priimiau
'dela cumplitul vrăşmaş ş i ' î n boale şi în patimi ciimplite cădeau şi în
pagube şi în streine primejdii; că acestea aceluia'Sănt iubite a le aduce
asupra oamenilor, fiindcă este vrăşmaş şi isbânc'îţor dupre prorocul
(Psalm. VIII, 3) şi se potriviau aceia al'şi schimbă socoteala, văzându-şi
vătămarea ce li se făcea din hulă". Iar j:um că demonul se bucură de
a munci pre oameni, mărturiseşte şi M. - .Vasilie * zicând: „Nimica e mai
dulce, urătorului de oameni, decât cu multe feluri a-i întrista şi a-i munci
pre oameni".,
l
) Poate însă zicerea: „Mai întâi d.e toafe'', să fi însemnând, în loc
de, mai înainte de toate faptele tale, o Timotee, să fie aceasta, a te
rugă pentru toţi o a m e n i i . şi celelalte; pentru aceasta şi dumnezeescu'
T e o d o r Studitul zice acestea: „De aicea fericitul Apostol plângea, pre
vrăşmaşii crucei lui Christos întru necurmată durere a inimei rugându-
s e ; de aicea i e r e m i a prorocul plângea pre Israil'şi plângerile le-a lăsa
în multe descrise; de aicea Mar. Moise strigă către D u m n e z e u : „De ve
lăsă lor păcatul, lasă'l, far de nu şi pre mine şterge-mă din cartea t a "
Ş i cu adevărat fieşte-carele din sfinţi, dş această compătimire ţiin.du-se
foarte se rugă pentru alţii; deci dar şi noi, de iubim să umblăm I n ur
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 . 147

nea c e a d e t o a t e ziiele c e s e face către D u m n e z e u ; pentrucă

preotul este c a un părinte o b ş t e s c al lumei t o a t e , şi stă îna­
intea lui Dumnezeu mai înainte purtând grije pentru toţi, p r e ­
cum şi Dumnezeu pronoiseşte pentru toţi, şi preotul este al
lui Dumnezeu. Vezi însă, o cetitorule, şi darul Evangheliei în­
tins întru toată l u m e a ; căci rugăciunile Iudeilor nu erau a c e s t
fel, adecă nu se proaduceau lui Dumnezeu-pentru tOată lumea:
.precum acum s e p r o a d u c ţugâciunile h^istişniibr pentru toţi.
S i nu a zis Pavel îndată, să "ne 'rugăm pentru î m p ă i a ţ i , pen­
tru Ca s ă nu se şocotiască c ă îi mâguleşte pre dânşii; ci d u p ă
c e a zis mai întâi s ă n e rugăm pentru toţi oamenii, atuncea
dupre"urmare a zis c a s ă n e rugăm şi pentru împăraţi; c ă
"măcar şi necredincioşi d e ar fi împăraţii, însă s e cuvine a n e
ruga pentru dânşii; c ă atuncea când scria Apostolul a c e s t e a ,
necredincioşi erau împăraţii. Ş i două bunătăţi se pricinuesc
dintru a ne ruga n o i , hristianii pentru toţi oamenii, şi pentru
necredincioşii împăraţi; mai întâi pentrucă vrâşmăşia şi ura c e o
avem noi credincioşii către necredincioşi se potoale şi înce­
tează; fiindcă nici un credincios hristian poate a vrăşmaşi şi
a urî p e acela, pentru carele s e roagă. Şi al doilea, pentrucă
şi necredincioşii se fac mai buni, întâi, pentrucă s e prefac din
'necredinţa lor, prin ajutorul rugăciunilor hristianilor; şi alta încă,
pentrucă se îmblânzeşte răutatea şi sălbâtâcia lor, şi nu s e a-
rată asupra noastră c a nişte hiară; căci s o c o t e ş t e , l u b i t u l e , c â t
de mare şi minunat lucru e s t e , a auzi—necredincioşii cei c e
gonesc şi tae pre hristiani, c ă aceia c e sânt goniţi d e dânşii
şi "sfâşiaţi, roagă pre Dumnezeu pentru dânşii.
Rugăciuni' însă şi cereri şi rugi s'a scris de către Apostolul
pentru mai multa înţelegere, c a una şi aceeaşi, „carele cu multa

mâ lor, să nu luăm aminte numai cele pentru noi, ci şi pentru lume

s ă ne rugăm, milă fiindu-ne şi îndurându-ne pentru cei c e vieţuesc vi­
aţă răsvrătită; pentru cei ruşinaţi de eresuri, pentru cei strânşi în r ă ­
tăcire, pentru cei întunecaţi între neamuri, şi în scurt.pentru toţi o a m e ­
nii dupre cea poruncită nouă de Apostolul: a face cereri şi rugăciuni.
{La Nicon. tom. I, cuv. 2 6 ) . Ci şi sf. Isaac, întrebat fiind care este ini­
m a cea.milostivă? R ă s p u n d e : „Arderea inimei pentru toată făptura, pen­
tru oameni, pentru paseri şi pentru, dobitoace şi pentru demoni şi pentru
toată zidirea.... şi d e aceasta şi pentru cele necuvântătoare şi pentru
vrăşmaşii adevărului, şi pentru cei ce'l vatămă sau îl păgubesc pre el,
în tot ciasul să proaducă rugăciune cu lacrimi, ca să s e păziască şi
să-i curăţiască" (Cuv. 8 1 ) . T a r cum c ă asupra păgânilor şi a ereticilor
nu se cuvine a ne ruga, descoperit arată Mar. Dionisie Ariopaghitul în
Epistola cea către Dimofil p r e - c a r e ceteşte-o.
148. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1—2.

zicere a c e a s t a cu îndatorire c e r e a dela T i m o t e i fârâ apărare a

o face aceasta c e îi poruncea, adecă a se rugă pentru toţi. I a r
unii ) au luat aminte că au o s e b i r e între . dânsele numirile a -
1

c e s t e a , şi c e r e r e zic că este rugăciunea c e a c ă t r e Dumnezeu

pentru izbăvire d e oare-care lucruri întristătoare, iar rugăciune
c e r e r e a bunătăţilor şi rugă, jeluirea c e a asupra păgânilor, sau
asupra nedreptăţilor sau asupra celor neîndreptaţi. Vezi însă*
iubitule, că nouă hristianilor ni se p o r u n c e ş t e de Apostolul, să
mulţămim' lui Dumnezeu şi pentru bele bune, ce dărueşte el
celorlalţi, adecă pentrucă răsare soarele său şi celor răi şi c e ­
lor buni, şi pentrucă satură pre toţi de bunătăţile pământului
şi p r e însuşi cei necredincioşi şi pre însuşi cei ce hulesc a s u ­
pra lui, şi din a c e a s t ă mulţămire ne îndemnăm spre d r a g o s t e
şi s p r e iubire de fraţi, şi ne lipim şi ne unim împreună cu toţi
o a m e n i i ; căci cel ce mulţămeşte pentru bunătăţile fratelui s ă u ,
acela se sileşte şi să i u b i a s c ă ; iar dacă sântem datori să mui|"
ţ ă m i m lui Dumnezeu pentru bunătăţile ce a dat fraţilor noştri?
cu c â t mai mult sântem datori sâ mulţămim lui pentru b u n ă ­
tăţile ce a dăruit nouă înşine.
2) Ca sâ petrecem viaţă lină şi liniştită.
D e v r e m e ce putea urma a se turbura sufletul hristianuluî,
de s e pOrunciâ de către Pavel a se rugă în vremea sfintelor
taine pentru împăraţi, pentru a c e a s t a aicea arată Apostolul c â ş ­
tigul ce se n a ş t e din a c e a s t a , ca m ă c a r pentru câştigul a c e s t a
sâ priimim sfâtuirea lui, trupeasca .mântuire, zice,, a a c e l o r a ş i •
liniştea şi siguranţia, este mântuire t r u p e a s c ă , - j a r siguranţia
n o a s t r ă , pentrucă împăraţii se o ş t e s c şi au războâe, ca' noi su­
puşii lor să avem neîngrijire şi linişte şi slobozenie. Deci cum
nu e s t e lucru nedrept, a c e e a să-şi primejduiască viaţă pentru si-

*) Acesta este Teodorit, carele aşa hotărăşte cererea şi rugăciunea şi

•rugă, iar Fotie zice: „Că a cetit dela dumnezeescul Hrisostom- (în cuv.
' cel l a înnomenirea Domnului) cum că cerere se zice când cineva roagă
pe D u m n e z e u pentru vre un lucru; iar rugăciune, cârid~1audă pre D u m - "
n e z e u ; iar mulţămire' când cineva pentru cele ce a dobândit, mărturi­
s e ş t e harul lui Dumnezeu, iar jăluire, când cineva se_jelueşte lui Dum­
n e z e u asupra celor ce l'au nedreptăţit, chemându-1 spre isbândire; iar
c u m că a se jelui, zice, nu este rugă, ci ă" întrebă şi a priimi răspuns,
zice Dumnezeu către Ilie: Ce zici tu aicea ilie? Răspunde prorocul î n -
'. trebat fiind, râvnind am râvnit Domnului a tot ţiitorului şi celelalte, şi
nu este rugă aicea, ci întrebare ş i ' răspundere şi s'a făcut dintru a m â n ­
d o u ă j e l u i r e ; şi de unde este arătat _aceasta? Ascultă pre Pavel zicând:"
Au nu aţi cetit la Ilie, ce zice Scriptura?. Cum se jălueşte lui Dumne­
zeu asupra lui Israil? (Rom. X I , 3 ) , Drept aceea jeluire nu este cerere,
nici rugă. I
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 2 . " 149

uranţia şi liniştea noastră, iar noi supuşii lor nici buzele a

leşchide, ca sâ ne rugam pentru dânşii?
Intru toată buna cinstire de Dumnezeu şi curăţie.
Cuvântul acesta l'a adaus Apostolul pentru c a să arate cum
:â slobozenia şi liniştirea c e a din război, la mulţi hristiani se
ace pricină de desfătare şi de păcat trupesc, iar din a c e s t e a
araşi' s e n a s c d o g m e rele. S ă ne rugăm dar, zice, noi hristi-
mii, ca sâ aibă împăraţii pace pentru ca să petrecem şi noi
riaţa; noastră sub oblăduirea lor, nu cu desfătări şi cu p ă c a t e
rupeşti, ci cu toată b u n a cinstire de Dumnezeu, adecă nu nu-
nai cu b u n a cinstire a dogmelor ci şi cu buna cinstire a vi­
l i l o r şi a faptelor ^că este bună cinstirea de Dumnezeu şi prin
riaţâ şi prin fapte), despre care zice Pavel că «Pre Dumnezeu
nărturisesc că îl ştiu (Iudeii a d e c ă ) , iar cu faptele îl tăgădUesc»
T i t . I, 1 6 ) . Şi iarăşi: « D e credinţă s'a lepădat şi e s t e mai rău
decât un necredincios» (I T i m o t . V , 8 ) . S a u z i c e r e a : «Intru
toată buna cinstire», se înţelege în loc d e : «Cu toată prea c u ­
rata şi drept şlăvitoarea credinţă, care este departe de toate
erezurile şi de toată reaua slăvire», şi nu numai cu bună cins­
tirea a c e a s t a să petrecem viaţa noastră ci şi cu t o a t ă cucer­
nicia, a d e c ă nu numai cu depărtarea de trupeasca necurăţie,
ci şi cu t o a t ă virtutea şi fapta b u n ă ) . D e c i se cuvine noi hris-
1

l
j Şi Teodorit încă zice, că pentru aceia (adecă pentru împăraţi) cari
se îngrijesc pentru pace, de care şi noi ne împărtăşim de liniştire, şi
în odihnă plinim legea bunei cinstirei de Dumnezeu; iar cu buna cins­
tire de Dumnezeu a însoţit şl pre cucernicie, învăţându-ne cum că cre­
dinţa are trebuinţă de fapte; aşa şi-cei ce dintre Iudei erau în Vavilona
robiţi, au scris celor ce rămăseseră în Iudeea, să proaducă rugăciuni pen­
tru Navohodonosor şi Valtasar. Şi unde e scrisă aceasta? L a Varuh'
1

unde cetim acestea: „Şi plângeau şi-posteau şi se_rugau înaintea Dom­

nului (Iudeii cei ce se aflau în Vavilona) şi au adunat argint, dupre cât
putea mâna fieşte-căru'ia, şi au trimis la Ierusalim către Ioachim, fiul
lui Helichiu, al fiului lui Salmon preotului şi către preoţi şi către toi
norodul, care se afla cu dânsul în Ierusalim.... şi au zis.... iată am tri­
mis către voi argint, •sa cumpăraţi cu argintul arderi de tot, şi cele pen­
tru păcat, şi tămâe şiifaceji mantia, şi duceţi la jertfelnicul Domnului
Dumnezeului nostru şi rugaţi-vă pentru viaţa lui Navohodonosor îm­
păratul Vavilonului, şi pentru Valtazar a fiului lui, ca s ă fie zilele lor c«
zilele ceriului pre pământ; şi să deâ Domnul tărie nouă şi să lumineze
ochii voştri, şi să vieţuim sub acoperemântul lui Navohodonosor împă­
ratul Vavilonului şi sub umbra lui Valtazar a fiului lui şi să slujim zile
multe lor şi să aflăm har înaintea lor" (Varuh I, 5 ) .
Însemnaţii însă şi aceasta aicea, cum că atât Mar. Vasilie cât şi dum-
'nezeescul Hrisostom, în sfinţitele liturghiile lor, în vremea pomenirifoi
;j-(după cântarea Axionului), scriu, cum că se roagă pentru iubitorii d<
150. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. P , VERS. 2 ,

danii, când avem p a c e de războaele c e l e '.lin afârâ c e s e ţ e -

orisesc asupra trupului, s â avem p a c e şi djapă războaele c e l e
dinlăuntru, c e l e asupra sufletului, vieţuind cu toatâ~buna c i n s ­
tire d e Dumnezeu şi c u c e r n i c i a ; c ă a t u n c e a vom a v e a linişte
şi o d i h n ă . Căci trei r ă z b o a e s â n t : cel al varvarilor şi al p ă g â ­
n i l o r , , cel al osebiţilor vrăşmaşi -cari ne vrăşmaşuese pre noi,
şi c e l al patimilor c e l o r sufleteşti. Şi pre-jrâşboiul .varvarilor îl
b i r u e ş t e şi ti. p o t o a l e puterea irnpârâţilor,. c ă r o r a s e cuvine a
le ajută şi poi cu rugăciunile n o a s t r e ; iar pre celelalte două
r ă z b o a e , pre ăl vrăşmaşilor noştri şi al patimilor n o a s t r e , noi
s â n t e m datori a le birui şi a le potoli; şi pre războiul vrăş­
maşilor noştri, se cuvine să'l potolim cu b l â n d e ţ ă şi cu înde­
lunga r ă b d a r e a n o a s t r ă şi cu a n e rugă pentru cei c e ne n e ­
c ă j e s c pre noi, c ă scris e s t e : «în loc d e a m ă iubi, mai c l e ­
vetit pre mine, iar eu m ă rugam» (Psalm. C X L , 2 ) . Ş i : «Cu

Christos şi bine cinstitorii de Dumnezeu şi prea credincioşii împăraţi,

hotărâtor adecă pentru împăraţii hristiani şi drept slăvitori şi nu pentru
necinstitorii de Dumnezeu şi necredincioşi, sau pentru eretici, precum
mai s u s a tâlcuit sfinţitul Teofilact împreună cu dumnezeescul Hrisos­
t o m ; căci în vremea tainelor zice Pavel ajcea să ne rugăm pentru cei
necredincioşi împăraţi. D a r fiindcă şi dumnezeescul Hrisostom zice că
în vremea mai s u s arătată, unde zice: „încă proaducem ţie cuvântătoa-
rea această slujbă, pentru toată lumea; şi iarăşi acestaşi în Ecteniuzice,
împreună încă şi Mar. Vasilie, de obşte se roagă zicând: „Pentru p a ­
c e a . a . t o a t ă lumea"; fiind, zic, că le roagă acestea, pentru aceasta s o ­
c o t e s c cum că nu este greşeală de va zice preotul şi în vremea dum-
. nezeeştei liturghii, nenumind anume această rugăciune, pentru necredin­
cioşii împăraţi sau. şi eretici, a d e c ă : „Pentru pacea şi buna aşezare a
împăraţilor noştri, ca şi noi întru pacea lor să petrecem viaţă paşnică
şi liniştită întru toată b u n a cinstire de Dumnezeu şi cucernicie". Iar
-dumnezeescul Hrisostom urmând înainte dovedeşte cum că şi totdeuna
c â n d zicem rugăciunea: „Tatăl nostru", ne rugăm şi pentru ceţ necre­
dincioşi, zicând a ş a sfântul: „Căci când rygându-mă. vă zic, facă-se voia
ta, precum în cer şi pre pământ, nimic alt se înţelege decât aceasta (că
a d e c ă pentru necredincioşi ne rugăm). Cum? în cer nici unul nu este
. necredincios;, nici unul greşind. Deci de ar fi numai pentru cei credin­
cioşi, nu ar fi avut.cuvânt ceea ce se zice: că de urmau credincioşii a
face voia lui, iar necredincioşii n u ; . n u ar n:ai t c a în cer voia lui, dar
5

ce? Precum în cer nimenea este rău, aşa nici pre pământ s ă n u fie,.ci
pre toţi zice, trage-ri către frica t a ; pre toţi oamenii fă-i angheli, măcar
vrăşmaşi ai noştri de sânt, măcar luptâtc-ri" (Vor. VI ia această întâia
către Timotei). E u însă socotesc că şi Mar. Vasilie în Ierurghia sa zi­
c â n d , la vremea de mai s u s arătată (adecă când se > i c e „de tine se
b u c u r ă ceea ce eşti plină de daruri, pomeneşte Doamne pre-toată în-
cepăto.ria şi stăpânirea)", c ă în zicerea toată, se cu.prîn<le şi începătoris
'.şi stăpânirea necredincioşilor sau a ereticilor. ' '
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 3 4. 151

i c e urau pacea, eram paşnic» (Psalm. C X I X , 6 ) . Iar pre

zboiul patimilor c e l c e e s t e în inima n o a s t r ă , se cuvine s ă ' l
ruim şi să'l potolim cu armele dreptjăţei, a d e c ă cu b u n ă t ă -
e cele! protivnice patimilor n o a s t r e şi mai ales cu a r m a sfîn-
ei rugăciuni.
3. Că acest lucru este buh şi •priimit înaintea Mâ'ntu-
orului nostru Dumnezeu, .
"Urmarea aceasta zice, e s t e b u n ă şi bine priimîta înaintea lui
umnezeu; a c e a s t a , care? A ne rugă pentru toţi adecă, şi-pen-
u elini şi pentru e r e t i c i ; a c e a s t a e s t e , zice, bună şi în fire;
indcă toţi oamenii aceastaşi fire o a v e m ; a c e a s t a şi lui D u m -
ezeu este priimită.
4. Carele toii oamenii voeşte a se mântui şi la cunoş-
nţa adevărului a veni.
D a c ă Dumnezeu v o e ş t e a se mântui toţi oamenii, zice, şi
j , T i m o t e e , s ă o voeşti a c e a s t a şi fieşte-carele hristian, şi ur-
îeâză lui JDumnezeu cu a c e a s t a ; iar d e voeşti â s e mântui
aţi, apoi "şi roagă-te pentru toţi. D a r c e zici tu hristiane? A -

>oi de voeşte Dumnezeu a s e mântui toţi şi a veni la cunoş-

inţa') adevărului, c e trebuinţă, e s t e de rugăciunile m e l e ? D a r
:u îţi răspund c ă rugăciunile tale mult ajută la oamenii "cei
îecredincfoşi; pentrucă rugăciunile tale îi trag pre ei c a s ă t e
ubiască, pentrucă rugăciunile tale nici pre t i n e t e l a s ă s ă - i ur­
ăşti, şi pentrucă din rugăciunile tale urmează, a veni şi a c e e a
a credinţa lui Christos şi a s e mântui, c ă mântuirea aicea s e

. ) însemnează c ă Meletie Pigas în tom. III despre hrisiiahism zice,

x

:um Că cunoştinţa va să zică particularnică cunoştinţă, c ă .aşa zice a -

;ela:i „ C u m . c ă este Dumnezeu, însuşi întru toţi a semănat lucrarea de a
înţelege şi a şti; pentru aceasta şi cei ce au a j u n s la cunoştinţa adevăr
râtului Dumnezeu, se zic c ă au venit întru cunoştinţă; c ă oare-care c u ­
noştinţă de .Dumnezeu a se află în firea tuturor celor cuvântători, arată
cuvântul prin acel glas: „ P e n t r u . a c e a s t a şi în lăuntrul fieşte-caruia n e ­
am învăţat a şti că este D u m n e z e u " Aceastaşi î n s ă în tom. I sau Car­
tea. I despre hristianism zice: „Pre aceia dar îi mânuieşte Dumnezeu,
pre cari însuşi "voeşte, iar pre aceia nu-i mânuieşte, pre cari cu a d e v ă - ,
fat ei- nu v o e s c ; nu voesc însă cei tari în cerbicie, cei netăiaţi împrejur
cu. inima, ceiîmpetriţi la inimă;, pentru aceasta şi Domnul zicea: ,-,Ieru-
salihşe, Ierusalime, carele omori pre proroci, şi ucizi cu petrii pre cei
trimişi ia tine, d e ' c â t e ori am voit a aduna pre fiii tăi, în ce chip a-
duna găina pe puii săi s u b aripele sale şi nu aţi voit" (Mat. XXIII, 3 7 ) .
Aşa cu adevărat zice Pigas despre cunoştinţă. Iar sf. Teofilact tâlcuind.
zicerea: „Şi rugându-ne ca s a v ă depliniţi întru cunoştinţa adevărului
lui" (Col. I, 9 ) . Cunoştinţă a înţeles pre adăugire şi pre ştiinţa cea mai.
desăvârşit.
1 52. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II. VERS. 4—5.

cuvine sâ înţelegi iubitule pre c e a prin credinţă, a d e c ă pre c e a

sufletească şi nu pre c e a t r u p e a s c ă ; câ această sufletească este
mântuire adevărată. Zice însă Apostolul, câ Dumnezeu voeşte
a veni toţi la cunoştinţa adevărului, adecă să vie la cunoştinţa
credinţei cea dupre Dumnezeu, pentrucă singură a c e a s t a e s t e
a d e v ă r a t ă , iar mai ales însuşi a c e s t a este adevărul.
5 . Câ unul este Dumnezeu, unu] şi mijlocitorul între
Dumnezeu şi între oameni, omul Iisus Christos.
D u p ă ce a zis Apostolul c ă Dumnezeu voeşte a se mântui
toţi, formâlueşte ş i . d o v e d e ş t e a c e a s t a aicea, zicând: că pentru
a c e a s t a a trimis Dumnezeu pre Fiiul său în lume mijlocitor,
pentru ca să împrieteniască pre Dumnezeu şi T a t ă l cu o a m e ­
nii. D a r ar întreba cineva şi pentrupe nu se mântuesc?- R ă s ­
p u n d e m , pentrucă nu v o e s c , zicând însâ Pavel un Dumnezeu,
nu a zis'o aceasta spre despărţirea şi osebirea Fiiului, sâ nu
fie! ci spre deosebirea idolilor şi a minciuno-zeilor elineşti; căci,
cum că Dumnezeu este Fiiul, arătat este din aceasta, pentrucă
însuşi este şi mijlocitorul; c â mijlocitorul e s t e între doi ş i e
d a t o r a se împreună împărtăşi cu amândoi dupre fire. D e c i ,
fiindcă Fiiul este mijlocitor între Dumnezeu şi între oameni,
dupre urmare se împărtăşeşte de amândoi, şi este şi D u m n e ­
zeu şi e s t e şi om, două firi având acesta întru un ipostas şi
nici gol Dumnezeu este fiindcă nu l'ar fi priimit p r e - e l o a ­
menii aşa gol, viind la dânşii mijlocitor, cari nici faţa lui Moise
au putut s â o vadă aşa goală şi fârâ învelitoare, nici iarăşi
e s t e om gol;- fiindcă însuşi u r m a a vorovi împreună şi™a m i j ­
loci către Dumnezeu. Nu a zis însă Pavel arătat despre dum­
nezeirea lui Christos, de v r e m e c e atuncea stăpâniâ politeia
( a d e c ă mulţimea zeilor), ca sâ nu se socotiască de elini, că
el c u g e t e a z â şi dogmatiseşte mulţi dumnezei. P e n t r u , a c e a s t a
nici zicerea unul şi unul, când se zice la Dumnezeu nu se cu­
v i n e a se unî şi a se zice doi, ci unul, şi unul, osebit, osebit,
însemnează, precum şi aiurea aceastaşi Pavel z i c e a : «Un D u m ­
n e z e u şi Părintele... şi un D o m n Iisus Christos» (I C o r . VIII,
2 ) . Şi aicea a s e m e n e a un D u m n e z e u zice, şi un mijlocitor în­
t r e Dumnezeu şi între o a m e n i ; a t â t de mare evlavie şi sfială
î n t r e b u i n ţ e a z ă A p o s t o l u l pentru Dumnezeu, pentru c a s ă nu
-

d e â prepus de p o l i t e i e ) . P e n t r u a c e a s t a nu a pomenit nici de

1

dumnezeirea Sf. Duh, pentru c a să nu s o c o t i a s c ă c ă este cins­

t i t o r de mulţi dumnezei.

x
) Pentru aceasta zicea şi Mar. V a s i l i e : „Sau cu tăcerea cinstiască-se
 EPIST. ÎNTÂfA CÂTRE TIMOTEt CAP. • VEES. 6. 153

î '
6 . C e l cei s ' a d a t p r e s i n e ş i p r e ţ d e i z b ă v i r e p e n t r u t o ţ i .
Iisus Christos, zice, s'a dat pre sineşi plată de izbăvire şi
:ele negrăite, şau cu b u n ă cinstire.de Dumnezeu numerese cele s f i n t e :
in Dumnezeu şi. Tatăl, ş i . u n Fiiu unul născut, şi un Duh Sfânt, pre
ieşte-carele din ipostasuri unatîc îl vestim; iar, când trebue a se c o n u -
xierâ, nu cu neînvăţătorească numerare, ne abatem către înţelegere de
Doliteie; că nu dupre alcătuire numărăm, dela un făcând creştere către
milţime, una, două, trei, zicând,.nici' întâi, şi al doilea, şi ai treilea; că
su, zice, sânt Dumnezeu întâiu, eu şi d u p ă acestea; iar al doilea Dum­
:

nezeu, nici odinioară nici astăzi am auzit. Că Dumnezeului din Dum­

nezeu închihându-ne -şi pre osebirea Ipostasurilor o mărturisim şi la m o ­
narhie rămânem netăspândindu-ne în mulţime desbinată. Teologhia,
pentrucă oarecum un chip se teoriseşte întru Dumnezeu Tatăl şi întru'
Dumnezeu unul născut, întru neschimbarea dumnezeirei unindu-se. Dar
cum dacă unul şi unul este, nu sânt doi dumnezei? Că împărat se zice,
şi chipul împăratului şi nu doi împăraţi" (Cap. XVIII dupre Sf. Duh).
Şi dumnezeescul Hrisostom zice: „Că unul şi unul, sânt doi; dar nu
0 zicem aceasta, deşi cugetul o s o c o t e ş t e ; aicea nu zici: unu! şi unul
sânt doi; ceea ce nici cugetul o prepune, aceea o zici, de a născut, a
pătimit?" (Vor. 7 la aceasta I către Timotei). iar Coresie tâtcuind zice­
rea aceasta^zice: că Pavel pentru aceasta a zis unul mijlocitorul Chri­
stos, spre surparea şi a lui. Simon vrăjitorului şi &• ucenicilor lui Platon,
care întrebuinţau pre angheli încă şi pre însuşi demonii în loc de mij­
locitori. Pentru aceasta arată Pavel că unul este mijlocitorul, acela ce
a deslegat strămoşescul păcat. Insă nu ne îndoim că sânt mijlocitori
dupre oare-care cuvânt şi anghelii şi prorocii şi sfinţii, dar începător
mijlocitor este singur Christos, iar anghelii se fac mijlocitori pentru noi
cu al doilea chip prin mijlocitorul Christos. Şi acestea adecă le zice C o ­
resie. Iar cum c â ' t o t d e u n a Christos mijloceşte pentru noi, şi pururea
este mijlocitor foarte frumos zice înţeleptul Nicolae Cavasila, însuşi a ş a
anume zicând: „Că mijlocitor este, prin carele toate bunătăţile cele date-
nouă dela Dumnezeu s'au făcut; iar mai ales de-apururea se dau, că
nu o dată a mijlocit şi a dat toate nouă, pentru care a mijlocit şi ne-a
-izbăvit, ci de-apururea jriijloceşte, nu cu oare-care cuvinte şi rugi, pre­
cum fac solitorii, ci cu lucrul; şi ce este lucrul? A se uni cu sineşi, şi
prin sineşi, a împărţi darurile sale, dupre vrednicia fieşte-căruia, şi d u ­
pre măsura curăţiei, şi precum lumina prin sineşi dă celor ce văd a
vedea, şi dela care ar lipsi lipseşte şi vederea; aşa şi cu Christos îm­
preună a fi, de nevoe este sufletelor de-apururea să fie, dacă voim cu
totul a vieţui şi. a ne odihni; că nici fără de lumină, omul poate să vadă
nici fără de Christos este cu putinţă a fi în suflete viaţa cea adevărată
şi pace (Cap. X L I V ă tâlcuirei sfinţitei liturghii). însemnează însă că
dupre teologhi, Christos poartă haractîr mai pre sus de deplinit de m i j ­
locitor, fiindcă are firile cele osebite între dânsele, ale lui Dumnezeu a-
decă şi ale oamenilor. Iar mijlocitor este, nici ca un om gol, nici ca Dum­
nezeu gol de omenire, ci ca Dumnezeu om; şi de a plini canonul a a -

;vut din omeneasca fire, iar a'l plini cu nemărginită cinstire, a.avut din
1 prea dumnezeescul ipostas şi Ipostasul Iui Christos adecă, începutul cel
i-ce, dupre scholastici, s'a făcut al mijlocirei, adecă început carele a m i j -
 .54 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TMOTEf CAP, II, VERS. £•

l e slobozire pentru toţi oamenii şi pentru E v r e i şi pentru t o a t e

î e a m u r i l e . Şi de a murit Ghristos penfiru toţi, cum tu hristi-
mul u r m ă t o r lui Christos să nu te rogi pentru toţi?~V"ezî însă
fi z i c e r e a : «dându-se pre sineşi» şi însemnează-o a c e a s t a , îm-
protiva aşirienjlor, cari zic, cum c ă Domnul ş'a dat la moarte
silniceşte şi nu de v o e . Şi c e e s t e preţui de izbăvire?! T o a t ă
firea . oamenilor era.. vinovata ".-şi "sub osândă, s p t e a s e m u n e j
pentru strămoşescul, păcat, ci Christos-.răsţigftindu-se, în Id.cui'a.
t o a t ă firea s'a dat pre sineşi lui Dumnezeu plată de izbăvire, a d e c ă
dar prin care s'a deslegat firea a c e e a de m o a r t e şi de m u n c ă ' ) .
locit; iar firea cea omenească s'a făcut început care, adecă dupre care
s'a plinit mijlocirea. Vezi şi tâlcuirea şi suptînsemnarea zicerei: „Iar mij­
locitorul nu este o m " (Gal. III, 2.0).
\) Iar cum că Christos s'a dat pe sineşi preţ de izbăvire şi de răs­
cumpărare pentru toţi oamenii cei luaţi robL.de., diavolul,. însuşi o a -
deverează zicând: „Precum T'iiul omului nu a venit ca să se slujiască
ci să slujiască şi să-şi dea sufletul său preţ de izbăyire în l o c u i a m u l ­
t o r a " (Mat. X X , 2 8 ) . Zice însă. şi Mar. Vasilie în "tâlc. Psalm, XLVIII,
la această zicere: „Fratele nu se izbăveşte; izbăvi-se-va omul" tot su­
fletul o m e n e s c erâ supus jugului- celui rău al vicleniei, al obştescului .
v r ă ş m a ş al tuturor şi slobozenia ceea ce o avea dela cel ce o a zidit,
luându-i-se, robit s'a dus prin păcat. Pentru tot robitul erâ însă trebu­
inţă de preţ de izbăvire către slobozenie; deci nici fratele pre frate p u ­
tea a'l izbăvi,' nici însuşi fieşte-carele pre sineşi; pentrucă trebue a fi
mult mai bun cel ce se izbăviâ, decât cel ce se stăpâniâ şi robia acum.
- Ci nici ca cum un om avea stăpânirea dela Dumaezeii, în cât şi a se
curaţi dupre păcate; fiindcă şi acela erâ vinovat păcatului, că toţi, zice,
au păcătuit şi se lipsesc de slava lui Dumnezeu, ipdreptându-se în dar
c u Darul lui Christos, prin izbăvirea cea întru Christos Iisus Domriul
nostru... Ca ce poate omul a "află atât de r/iare lucru, c a să'l dea p e n ­
tru izbăvirea sufletului său? Ci s'a aflat însă unul vrednic pentru toţi
-împreună^fiarele s'a dat spre plată de izbăvire sufletului nostru, sfânt
şi prea scumpul Sângele Domnului nostru iisus Christos cel c e s'a văr­
sat pentru noi toţi; pentru care- preţ ne-am cumpărat. Iar cum că S â n ­
gele lui 'Christos cel ce s'a dat preţ de izbăvire pentru păcatele noastre
nu diavolul l'a luat ci Dumnezeu T a t ă l ; vgzi şi" suptînsemnarea zicerei:
„Intru care avem-izbăvirea prin Sângele lui" (Efes. I, 7). Vezi însă, că
ceea ce a zis Domnul, că şi'a dat sufletul ş ă u izbăvire în locul multora
Pavel o zice: „Cel ce s'a dat pe sineşi preţ de izbăvire pentru toţi, fi­
indcă zicerea: mulţi, se iâ de dumnezeiasca Scriptură în loc de toţi; şi
vezi suptînsemnarea zicerei: „Cei mulţi au*' murk" ("Rom. V, 15). "\
Zice însă înţeleptul Fotie c ă plata izbăvirei şi răscumpărarea ce o da,
cineva, trebueşte la două lucruri, u n a adecă,, de a slobozi p r e cei ce ;

sânt robiţi; şi alta încă, spre a .se face .dar .şi hărăzire acelora, cari stă­
p â n e s c pre cei robiţi. Deci Sângele Domnului numai izbăvire şi slobo­
zire s'a făcut oamenilor celor robiţi de diavolul, iar un' 'dar diavolului
1

nici de c u m ; că zice a ş a F o t i e : Fiindcă izb^ăvifeT'are a t â r n a t către două

oare-care, ca sprftj tot, este şi slăvitoare a ce.or pe sânt ţinuţi, şi dar a
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. H, VERS. 6 — 7 . 155'

Mărturisire.
A d e c ă a făcut dar de izbăvire pentru toţi oamenii prin măr­
turisire; sau dupre alt chip aicea tâlcueşte Pavel carele e s t e
preţul izbăvirei şi zice câ preţul este mărturisirea, a d e c ă , p a ­
tima şi moartea , c e a prin c r u c e ; fiindcă ChristOs a venit să
mârturisiâseâ adevărul până la m o a r t e ; căci Christos a a r ă t a t
şi pre T a t ă l în lume, precum' însuşi o a zis: «Aon arătat nur-
meie tău oamenilor» (Ibâh X V I I , 6 ) . Şi adevăratele dogme ale
bunei cinstiri de Dumnezeu şi ale credinţei, şi adevărata şi'
angheliceasca viaţă însuşi o a legiuit în l u m e ' ) .
In vremile s a l e .
A d e c ă în cuviincioasele şi potrivitele vremi, şi când a venit
plinirea vremei ceii mai-înainte de veacuri procunoscutâ şi p r o -
hotărîtă.
7 . L a ceea ce eu m'am pus propoveduitor şi Apostol..
L a aceasta, zice, mărturie a lui Christos eu m'am rânduit de
Dumnezeu, propoveduitor şi mărturisitor^ ca să propoveduesc
aceasta, a d e c ă ca şârpropoveduesc în l u m e crucea şi m o a r t e a lui-
Christos, şi nu numai m ' a m rânduit prost pentru a c e a s t a un p r o ­
poveduitor, ca să propoveduesc numai într'un loc, ci m'am rân­
duit şi A p o s t o l pentru ca să umblu In toată lumea. Şi dupre-
alt chip încă., mare este dregâtoria Apostolului şi pentru -aceasta.
Pavel ţine şi o~ îmbrăţişează a c e a s t a . • "
(Adevărul zic, nu minţesc) îpvăţător al neamurilor.
Pavel pentru c a să- facă cuvântul vrednic de crezare, c u m
că este î n v ă ţ ă t o r - a l neamurilor, apucă înainte şi zice, cum că
grăeşte adevărul şF nu minţeşte,'• că ~de v r e m e c e c e i l a l ţ i A p o ­
J

stoli se îngreuiau la a c e a s t a , de a se face învăţători şt p r o p o -

se privi celui ce ţine. ca o izbăvitoare adecă a celor ce s e ţin, m â n t u ­

i t o r u l - S â n g e ' a r fi dar de izbăvire; i a r . c a dar al celui ce ţinea nici de
cum, fiindcă şi multe altele din cele cuvenite celuia ce chiar se zice
.izbăvitor, la negrăita aceasta şi mai pre s u s de cuvânt iconomie, nu se
potrivesc (Din Amfiloh, întreb. X X I I I ) . Aceste două. însemnări ale izbă­
virei le pomeneşte şi Nichita Scholiarind .cuvântul T e o l o g . Grigorie cel
la Paşti, care socotesc c ă de acolo s'a luat aceasta de Fotie, şi adauge
Fotie cum că numele izbăvirei, nu se zice chiar la Sângele Domnului,
ci metoforiceşte. Vezi şi suptînsemnarea zicerei: „Ca s ă ne izbăviască
pre noi" ( T i t II, 1 4 ) . ' -
!
- ) Teodorit î n s ă zice că mărturie pre patimă o~a n u m i t ; mai întâiu,
1

pentru nedreptatea junghierei, iar ap^i şi pentrucă are martori pre toţi
prorocii; încă ş i mărturia Iudeilor, celor ce ziceau: „ T u mărturiseşti pen­
tru tine; mărturia ta nu este adevărată" (loan VIII, 13), a răspuns c ă
singur nu sânt, ci eu şi T a t ă l cela ce m'a trimis pre mine ( T i j . 12)-
156. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 7 — 8 .

veduitori ai neamurilor, una a d e c ă pentrucă se îngreţâluiau de

n e a m u r i şi aita încă, pentrucă dela neamuri nu priimiau, pen­
tru a c e a s t a zice Pavel, c â m'am rânduit eu de Dumnezeu, ca
să fiu învăţător al neamurilor. D r e p t a c e e a d a c ă Fiiul lui D u m ­
nezeu a murit pentru neamuri, şi eu sânt învăţător al lor, a-
poi şi t u , o . T i m o t e e , s ă n u t e leneveşti a te ruga pentru dânsele.
Intru credinţă şi în adevăr. \ j
V e z i iarăşi, o cetitorule,. şi aicea zicerea a c e a s t a : «Intru ere*--
-dinţa», adecă nu cu siloghismuri omeneşti, şi cu dovezi l o g h i - '
ceşti, sânt eu învăţător al neamurilor, ci cu credinţă simplă şi
j i e i ş c o d i t ă ; apoi, pentru c a să nu socoteşti c ă lucrul este a-
m ă g i r e şi minciună, pentru a c e a s t a clupre urmare a zis şi a-
•ceasta: «întru adevăr» nu este, zice, amăgire şi minciună cele
ce s e învaţă întru credinţă şi se predanisesc de mine zi întru
a d e v ă r se învăţă a c e s t e a şi se predanisesc de mine.
8 . Deci vreau sâ se roage bărbaţii întru tot locul.
P e n t r u c e D o m n u l o p r e ş t e a nu se rugă cineva în fieşte-care
l o c , iar Apostolul aicea dinprotivă zice? Că Domnul opreşte
a d e c ă de a se ruga oamenii prin uliţele cetăţilor şi porunceşte
să intre. în cămară, a d e c ă în p a r t e a c e a ascunsă a caselor şi
a c o l o să se r o a g e ? S p r e desîegârea dar a nedumerirei |tcesteea~
răspundein că nici Domnul a oprit prost de a se rugă hristi­
anii în fieştece loc, ci o a. zis aceasta, pentru ca să îhveţe cu
deadinsul a nu se rugă cineva pentru arătarea oamenilor şi
p e n t r u deşartă slavă; pentru a c e a s t a şi a zis, ca să intre în
c ă m a r a sa şi acolo să se r o a g e ; şi ascultă însăşi cuvintele a-
c e s t e a ale D o m n u l u i : «Şi când t e rogi sâ nu fii ca făţarnicii,
că iubesc prin adunări, şi prin unghiurile uliţilor s t â n d ~ s ă se
r o a g e ca să se arate oamenilor... iar tu când te rogi, intră în­
carnară ta» (Mat. V I , 5 ) . P r e c u m şi când- zice Dompul: « S ă
nu cunoască stânga ta c e face dreapta ta» (Mat. VI, 3 ) , nu
o z i c e a c e a s t a pentru manile cele simţitoare, ci arat^ cu nu­
m i r e a manilor, pre covârşirea milosteniei Ceii fără slavaj deşartă.
P e n t r u a c e a s t a şi P a v e l zice aicea, câ bărbaţii să se | roage în
f i e ş t e - c a r e loc, fiindcă aceasta Christos nu o a oprit;; şi o a
zis a c e a s t a Apostolul spre osebirea rugăciunei Evreilor; -căci
r u g ă c i u n e a Evreilor e r ă îngrădită întru un l o c , adecăj în bise­
r i c a c e a din Ierusalim, iar la noi hristianii nu urmpază aşa,
p e n t r u c ă darul cel dat nouă, e s t e n e h o t ă r â t de locuri; şi p r e ­
c u m hristianul se roagă pentru toţi oamenii, aşa a s e m e n e a se
r o a g ă şi «în t o a t e l o c u r i l e ) , pentru a c e a s t a şi Domnu a zis că-
1 1

- ) Deci dupre cuvintele Domnului şi ale Apostolului

1
şi dupre tâlcu-

•
 EPIST. ÎNTÂIA CUTUE T1M0TRI CAP. 11, VERS. 8 . 157"

tre S a m a r i t e a a c a : « F e m e e , crede-mi mie c ă vine ciasul, c â n d

nici în muntele a c e s t a , nici în Ierusalim vă veţi închină T a t ă ­
lui»-(Ioan ~IV, 2 1 ) .
Ridicând mâni cuvioase ). 1

In cuvântul acesta învaţă Pavel, cum că se cuvine a se c e r ­

c e t ă nu locul-, intru carele se face rugăciunea, ci chipul cu c a ­
rele se f a c e ; pentrucă rugăciunea cu îndatorire c e r e dela hris­
tian sâ-şi aibă el manile sale cuvioase, adecă curate de lăcomia
de averi, de răpire, de nedreptate, de ucideri, de bătăi şi sâ
fie pline de m i l o s t e n i e ) . .
2

-ii-ea acestora ce o face.sfinţitul„.Teofilact, ertat este fieşte-caruia a se

ruga în tot locul, intrând în cămara sa, adecă strângându-şi mintea s a .
în inima sa, şi de acolo. înnălţând rugăciunile sale la Dumnezeu. Zice
însuşi Teodorit că încă legea stăpânind, prorocii provedeâu cele ale da­
rului, şi. se poate-auzi pre •durnnezeescul David z i c â n d : „Binecuvântaţi
p r e - D o m n u l toate lucrurile Iui în tot locul stăpânire! lui" (Psalm. Cil,
22), Şi prin prorocul Maiahie î n c ă zice Dumnezeul a toate: „In tot l o ­
cul proaduceţi tămâe numelui meu şi jertfă curată". (Mal. I, 31). Iar a
ridica'Treaw curate şi a se ruga, erâ însuşire a preoţilor Testamentului
V e c h i u ; dar Apostolul tuturor oamenilor porunceşte a o face aceasta,
pentrucă- f x f ţ r ^ a t r fărutTroTod ales, preoţie împărătească, neam sfânt (I -
Petru II, 9 ) . Şi unde este scris că a" fost însuşirea preoţilor a ridică mâ- •
nile întru rugăciune, nu o a arătat înţelept. Teodorit. E u însă cerce­
tând aceasta nu am a o afla descoperit în Testamentul cel Vechiu şi
curat mărturisită, aceasta numai am aflat, cum c ă : „Şi ridicând Aaron
manile asupra norodului, i-a blagoslovit pre ei" (Levit. IX, 2 2 ) . Şi c ă .
Moise a z i s : „După ce voiu eşi din cetate, voiu întinde m a n i l e mele către
•Domnul" ( E ş . IX.. 2 9 ) . Iar mai ales aflu că şi cei ce nu aveau preoţie,
când se rugau ridicau manile lor, pentru aceasta zicea David: „ S a s e în­
drepteze rugăciunea mea c a tămâea înaintea ta, râdicarea manilor mele
jertfă de s e a r ă " (Psalm. C X L , 2 ) . Şi despre Solomon aşa cetim: „Şi s'a
-sculat Solomon înaintea feţei jertfelnicului şi şi-a întins manile sale către
ceriu" (III Impar. VIII, . 2 2 ) .
) Hrisostom şi. 'teodorit şi Tepfilact, aşa au zicerea aceasta şi multe
l

preascrieri obşteşte, l u a n d u - s e numsle zicerei „mâni c u v i o a s e " .

-) Însemnează că „două sânt chipurile cele preste tot cuprinzătoare,
cu care se cuvine a se rugă fieşte-carele hristian, chip dinlăuntru şi
chip din a f a r ă ; şi chip dinlăuntru' este, când se sileşte cineva aşi adună
mintea în lăuntru în inima sa, şi a o face să iâ aminte la cuvintele r u -
gâciunei şi nici un alt lucru a nu o lăsă să g â n d e a s c ă ; iar chipul cel
din afara al rugâciunei se face cu osebite forme ale trupului; că cel ce
se roagă sau îşi pleacă în j o s capul său şi îşi bate peptul, ca vameşul
_
" s a u s t ă drept, precum a zis D o m n u l : „Când staţi rugâridu-vă" (Marcu
-

..XXI, 2 5 ) . S a u pleacă genunchele j o s , precum zic Faptele Apostoleşti:

- • „pleeându-şi genunchele s a l e " (Pavel adecă) împreună cu toţi aceştia
s'a rugat ( F a p t e . X X , 3 6 ) . Precum şi Domnul a făcut în vremea pati-
mei* sau ridirn manile sale. nreciim rir.p. David • Ridicarea mânilnr mple
 158. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VEBS. 8 .

.'Fără de mânie şi fără de îndoita socotkdă.

A d e c ă hristianii sânt datori a se r y g â f ă r ă mânie şi fără
îndoită socotialâ, adecă fără pomenire de râu şi fără" patimă
a s u p r a fraţilor, precum şi Domnul a z i s : «Când staţi rugându*-
vă, lăsaţi ori c e aveţi asupra cuiva» (Marcu X I , 2 5 ) . S o c o t i a l ă
îndoită însă pre îndoială o zice, a d e c ă a nu se rugă hristianul
cu îndoială şi cu ^stânjenite, ci a C r e d e Cu adeverire; c ă a r e
s ă i â ' d e l a Dumnezeu cererile s*jile'c6Îe"*foî6skoare' c a r e l e c e r e
şi a nu se îndoi nici a s e stânjeni; o a r e luâ-le-va, sau nu, p r e ­
cum şi fratele lui Dumnezeu lacov mai curat o zice a c e a s t a :
« S â c e a r ă însă întru credinţă, nimica încjbindu-se... c ă sâ nu
s o c o t i a s c ă omul acela că va luâ c e v a dela Domnul» (îndoin-
du-se adecă) (lacov I, 3 ) . Şi Domnul z i c e : «Pentru aceasta zic
vouă, toate câte rugându-vâ cereţi, c r e d e ţ i c ă le veţi luâ şi
v o r fi V o u ă » (Marcu X I , 2 4 ) . Şi cum v ă c r e d e hristianul c â
a r e să iâ cererile sale dela Dumnezeu? D a c ă nu..ceri vre o
c e r e r e lumească, nici protivnicâ voei lui Dumnezeu, n i c i - p e -
•vrednică de c e r e a s c a împărăţie, ci ceri t o a t e cele duhovniceşti,
şi. mântuitoare şi de se roagă cu mâni curate de t o a t ă fapta
păcatului şi fără mânie şi fără pomenire de rău şi fără îndo­
ire perăspândindu-se î n c o a c e şi î n c o l o ) .
1

J e r t f a de seara", şi precum zice aicea: că forma aceasta a rugăciunei,

adecă a ridică .cineva manile sale în sjus când se roagă, se vede că este
atât de nevoe, unde sfinţii Părinţi şi dascălii bisericei, pentru însuşi a-
•ceasta numai au socotit şi au alcătuit. în biserică strane; fiindcă hristi­
anii se ostenesc avânduşi manile înnălţate îa toată "vremea rugăciunei
--•ceii ce se face în biserică, precum şi Moise se osteniâ a-şi ţinea manile
•«întinse, asupra, lui Amalic; pentru aceasta s'au alcătuit stranele, ca să-şi
.ţie hristianii manile înnălţate întru rugăciune, precum'şi manile lui Moise
le ţineau Or şi Aaron ( E ş . XVII). .Şi aşa cu.'ichipul acesta fac pre hris-
'ţiani a se rugă formălu'indu-se în chipul crUcei, şi prin .cruce să biru­
iască'patimile şi pre diavolul, precum şi Movse în chipul crucei m g â n -
"•du-se a biruit pre Amalic. Şi aceasta încă o însemnăm ateea, că nu n u ­
m a i preoţii cei vechi îşi spălau manile când vreau s ă intre în biserica lui
Dumnezeu şi să se r o a g e : „Că îşi vor spălă, zice, manile şi picioarele
- cu apă, când vor intra în cortul mărturiei, se vor spăla cu apă ca să
T I U moară" (Eş. X X X , 2 1 ) , ci şî preoţii, darului acestuia nou obişnuesc
• a se, şpălâ când vor să ierurghisiască, zicând: „Spălâ-voiu întru cei'ne-
'vinovaţi manile mele şi voiu încungiurâ, jertfeljiicul tău .Doamne", a d ă -
. ugând cu David, carele şi el se spălă, când întră în biserică, qi nu numai
'. preoţii ci şi toţi norodnicii şi din. vechi adecă se spălau când aveau s ă
se roage în biserică, precum mărturiseşte dumnezeescul Hrisostom (Vor.
7 3 la loan). Şi acum încă se păzeşte uit obiceiu ca acesta la mulţi.hris-
•tiaglfiar obiceiul acest cinstit, arată c u p c ă se cuvine c a şi manile s u ­
fletului cele gândite să fie curate de toate păcatele".
Pentru aceasta .ş.i Mar. Vasilie întrebat fiind cum poate cineva a
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 9 . 159

9. Aşijderea şi femeile.
V o e s c , zice, câ şi femeile să ridice cuvioase mâni când se
roagă, t â r ă de mânie şi de îndoită cugetare şi fără a răpi şi a
se lacomi în averi. D a r cum, şi femeea r ă p e ş t e şi se l â c o m e ş t e
la avuţii? Negreşit, când ea sileşte pe bărbatul ei sâ-i cum­
pere petrii scumpe şi p o d o a b e aurite, şi alte zadarnice, scufe;
căci deşi nu răpeşte e a însăşi, dar prin bărbatul e i le r ă p e ş t e ;

acestea... A s e m e n e a încă şi. ,s.ej lăcomeşte la -avuţii,.-eă.ci ..haina

"ceea ce o are femeea, mai pre sus decât îi t r e b n e ş t e , o ră­
p e ş t e dela alte sărace femei, c a r e au t r e b u i n ţ ă de dânsa- şi e a
are mai mult.
In podoabă cinstită,; cu sfială şi cu întreagă înţelep­
ciune a se împodobi pre sineşi.
Cu aceste cuvinte cere Apostolul cu îndatorire dela femei
mai mult decât dela bărbaţi, a d e c ă qere a fi femeile î m p o d o ­
bite cu îmbrăcăminte cinstită şi cuviincioasă şi nu cu iscodită
(adecă de modă) şi împestriţa, fiindcă hainele cele împodobite
cu multe feluri nu sânt cuviincioase şi cinstite, ci necuviincioase
şi necinstit^; P o d o a b ă însă numeşte Pavel, a fi femeea cucer­
nică şi o;'/ sfială din toate părţile acoperită, şi pre c a p , şi o-
brazul, şi peptul, şr-mânile, şi picioarele, şi a nu a v e a vre un
mădular gol. şi descoperit, c ă a c e a s t ă " s e înţelege cuvântul ce
zjce ajcea Apostolul, a d e c ă a fi femeile acoperite cu sfială şi
cu întreagă î n ţ e l e p c i u n e ) .
1

Nu întru împletituri, sau cu aur, sau, cu mărgăritare,

sau cu îmbrăcăminte ,de mult preţ. ~"
O hristianâ, zice, tu vii în biserica i u i Dumnezeu, c a să t e
înfăţişezi înaintea Făcătorului a toate, şi ca să te rogi şi apoi
cupa întrebuinţezi feluri d e împletituri de păr pe cap? Şi cum
isprăvi să se roage fără răspândire? Răspunde, că aceasta o va isprăvi
de se va încredinţa cineva desăvârşit cum că stă înaintea lui D u m n e ­
zeu, că de vede cineva vre un stăpânitor şi înainte stătător, şi vorovind
cu acela îşî are vederea s a răspândită cu c â t mai vârtos lui Dumnezeu
rugându-se şi-ar avea înaintea, sa nerăspândită, dela cela ce cearcă ini­
mile şi rărunchii, plinind ceea ce, este s c r i s : A ridică mâni cuvioase şi
fără mânie şi fără îndoială (Hotar, pre scurt JJO-l).
x
)' Şi Mai-. Vasilie întrebat fiind care este" cinstita podoabă ^cea preda-
nîsită de Apostolul, răspunde că este: întrebuinţarea cea cinstit cuviin­
cioasă către. însuşi pravăţul socotită dupre vreme, dupre chip, dupre
faţă, dupre trebuinţă, că nu j u d e c ă c u v â n t u l ' a c e l e a ş i ale urmă cineva,
. şi în vreme de iarnă şi în vreme de vară, nici acelaş chip a fi al ar­
gatului şi al celui ce se odihneşte, al ostaşului şi al ţăranului sau al băr­
batului şi al femeei (Hotar. în scurt 2 0 1 ) .
160. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 9 .

faci feluri de plexude şi altele, înşirând mărgăritare pe capul

şi p e pieptul tău, alţii însă ai pre î m b r ă c ă m i n t e l e tale şi alţii
pre papuceii tăi? C a r e a c e a s t a , a d e c ă a-ţi avea picioarele îm­
p o d o b i t e cu mărgăritare, e s t e cu adevărat o desăvârşită o c a r ă
şi n e d r e p t a t e , şi a c e s t e a de unde le câştigi ? Dela b ă r b a t şi
din suspinurile săracilor şi ale orfanilor şi ale v ă d u v e l o r ; sâ
d e s b r a c i pe văduvă de c ă m a ş a ei cea cârpită numai c a sâ calci
tu . c u picioarele m ă r g ă r i t a r e ) . Şi o a r e nu e s t e o mare î n d e ­
1

l u n g a , r ă b d a r e , c e ' a r a t ă Dumnezeu c ă t r e . t i n e , f e m e e a c e a îm­

p o d o b i t ă ? Nu e s t e o m a r e suferire â lui Dumnezeu căci nu t e
p e d e p s e ş t e precum ţi se c a d e ? Cu adevărat mare r ă b d a r e a
lui Dumnezeu c ă t r e tine. T u , o hristiano, mergi la biserică pen­
tru ca să ceri dela Dumnezeu e r t a r e a p ă c a t e l o r tale, şi apoi
să t e împodobeşti ca şi cum ai m e r g e la j o c u r i şi la nunţi? Ş i
c u m poţi o n e s o c o t i t ă f e m e e , să suspini şi să te umileşti, cu
i n ' m a t a , purtând acest-fel de p o d o a b e ? B r a v o umilinţei tale
ceii de a c e s t - f e l ! S a u mai b i n e a zice vai de a c e a s t a ! Şi cum.

^ Cu împodobirile cele de mai s u s împreună se numeră şi podoa­

b e l e ce le întrebuinţează oare-cari femei înnălt cugetătoare şi nebune şi
mândre, şi eşite din minte ale vremei acesteea; care îndată ce câştigă
cinci parale le cheltuesc în zădărnicii şi nebunii mincinoase, adecă, le
cheltuesc să-şi împodobiască capul Cu multe tulpane, cu împletituri de
p ă r strein şi mincinos, cu osebite petrii scumpe şi mărgăritare, spre a
spânzura canaturi de. aur, ca nişte coade de- «ai, spre a avea multe îm­
pletituri şi blonde cusuturi la hainele lor, a purtă cercei la urechi, bră­
ţara la mâni, zgărzi la grumazi, inele în degete, colane aurite şi de ar­
g i n t şi Cu petrii şi mărgăritare împodobite, cu care acestea se arată ti­
căloasele femei, c â singUre îşi leagă mădulările cu lanţuri şi se însăr­
cinează cu' o* mulţime de petrii şi madenuri şi cu aceasta nimica şe osebese
de idolii neamurilor, care erau împodobiţi cu argint şi cu aur, precum-
z i c e prorocul Dâvid; sau mai bine a zice, nimica se osebese d e ' mo'r-
mânturile cele împodobite şi văruite, care pe din afară se par frumoase
i a r înlâuntru sânt pline de oase moarte şi împuţite şi de-toată necură-
ţia, precum a zis Domnul: pentru aceasta pe aceste nebuneşti împodobiri­
le îngrozeşte Dumnezeu prin Isaia, cum că are f ă desbrace de toată
împodobirea pe femeile cele fără de minte şi mândre, care poartă unele
c a acestea şi că are să le smeriască pentru mândria lor c e a de acest
fel, 'zicând- a ş a : „Pentrucă s'au înnălţat fiicele Sionului; şi au mers cu
grumaz. înnalt şi întru facere cu ochii... Şi va smeri D u m n e z e u p r e stă-
pânitoarele fiicele Sionului ?i Domnul va descoperi chipul lor şi va luâ
D o m n u l slava îmbrăcămintei lor şi. împletiturile şi ţintele şi lunile cele
'^SB aur... şî în locul podoabei' capului tău ce e de aur, vei avea p b ş u -
vire pentru faptele tale, şi în locul hainei ceii cu porfire prin mijloc, te
vei împrejură cu s a c şi fiul tău cel prea bun, pre carele îl iubeşti, va
c ă d e a în sabie, şi cei tari ai voştri în sabie vor cădea şi se vor smer
şi vor plânge cutiile podoabelor voastre" (Îs. 111, ; 1 6 ) .
 EPIST. ÎNTÂIA GÂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 9 — 1 0 . 161

t e va asculta D u m n e z e u ticăloase-, cum t e va auzi pre t i n e îm­

b r ă c a t ă fiind cu lucrările săracilor? D e c i nu t e amăgi, s o r o , nu
t e a m ă g i ; c ă de porţi haine î m p o d o b i t e , nici umilinţă nu p o ţ i
să aibi întru rugăciunea t a , nici D u m n e z e u t e va asculta -jca
să erte p ă c a t e l e tale şi mai mult t e va osândi şi rugăciunea
t a s e va f a c e întru p ă c a t dupre David» ( P s a l m . CVIII, 6 ) . Ş i
vezi c ă d a c a P a v e l o p r e ş t e dela femei p o d o a b e l e a c e l e a , c e
sânt s e m n e numai de b o g ă ţ i a lor, cu c â t ^ h a i vârtos o p r e ş t e
dela dânsele împodobirile, c a r e sânt sermfe de iscodire, a d e c ă
p r e c u m s â n t dresurile obrazului • şi frecările fălcilor şi rurnine-
l i l e . ş i sulimanurile, şi zugrăvirea..,.ochilor şi a s p r â n c e n i l o r şi
gingăşăturile glasului, şi mişcările ochilor c e l o r eroticeşti şi c e l e ­
lalte chipuri d e s n o d a t e , c a r e s â n t însuşite nu femeilor hristiane,
ci ale păgânilor, şi nu ale fecioarelor ş i - a l e c e l o r întreg î n ţ e ­
lepte, ci ale curvelor şi ale c e l o r s t r i c a t e ) .
1

i o . Ci (nu ceea ce se cuvine femeilor celor ce făgă-

duesc cinstire de Dumnezeu) prin fapte bune.
F e m e i l e hristiane, zice, s e cuvine a se î m p o d o b i pre sineşi
cu fapte b u n e ; apoi c e t e ş t e c a în mijloc, a d e c ă a c e a s t a , c ă

) Şi Hrisostom îricâ zice despre femeile cele ce s e împodobesc a c e s ­

;l

tea: „Ce zici? Vii ca să te rogi lui Dumnezeu, şi împrejurată cu a -

urits-hain'e şi cu împ'îef.tuti? C ă au doar c a să j o c i ai venit? Ai venit
sa te -rogi şi să ceri urcarea păcatelor şi rugându-te Stăpânului să'l faci
pre el milostiv; c e te împodobeşti? Acestea nu sânt forme de u n a ce
1

se r o a g ă ; cuiii vei ••'putea să suspini? Cum poţi a lăcrăma? Cum a te

ruga întins^împrejurată cu un chip ca acesta, acestea sânt ale actriţe­
lor şi ale jucătoarelor, iar femeei ceii cinstite nici u n a din acestea i se
cuvine... Deci nti urma curvelor" (Vor. 8 la aceasta către Timotei). Vezi
şi stih. T e o l o g . Grigorie despre femeile cele ce se împodobesc; vezi şi
cuvântul al cincilea âl Hristoidiei, suprascris fiind aşa, cum că hristianii
nu "se cuvin a se împodobi. însemnează însă şi aceasta c ă dacă durn­
nezeescul Apostol opreşte aicea a nu se împodobi femeile cu podoabe
şi cu juvaeruri, neam slab fiind ele şi iubitoare de podoabă; cu cât
mai vârtos opreşte pre bărbaţi a nu purta podoabe, care sânt neam
bărbătesc şi defăimători muereştilor podoabe, celor de acest-fel fireşte?
Pentru aceasta întru adevăr de muerească cuviinţă şi desnodat se c u ­
vine a se numi oare cari bărbaţi.îngâmfaţi şi voinici actori şi pehlivani
cari s e împodobesc cu femeeştile podoabe cele mai sus zise şi se c o -
coşesc Umblând şi se gingăşesc, mândrindu-se cu acestea, c a nişte p ă ­
uni cu. penele cele împestrite ale lor sau mai bine a zice precum se
făliâ c i o a r a . c e a mai grozavă dupre basme, cu penele cele streine ce le
purta. Iar de sânt feţe bisericeşti sau monahiceşti, cei ce s e împodobesc
cu haine strălucite, şi de mult preţ, eu nu mai pot se asemănez nici cu
o asemănare necuviinţa aceasta, c ă necuviinţa aceasta se află mai pre
sus de orice chip şi asemănare necuvenită.

Tom. III.
11.
aşa se cuvine femeilor, celor ce cinstesc şi cred pre adevăra­
tul Dumnezeu; sau se înţelege şi dupre alt chip zicerea a c e a s t a ;
fiindcă este cu putinţă a se făgădui cineva că e s t e c i n s t i t o r .
de Dumnezeu nu numai prin cui/inte, pentru a c e a s t a a adaus
P a v e l , că s e cuvine cineva a fi cinstitor de Dumnezeu şi cu
faptele cele b u n e . '
i; i i . Femeea întru linişte înveţe-se, intru toată supu-
.tişreji.. ...,;
F e m e e a riristiană, zice, n u se cuvine nu'rtiai a fi cinstită şi
regulată până şi la -formele cele din- afară şi la- î m b r ă c ă m i n t e
ci şi până la glas; pentru aceasta femeea să nu g r ă i a s c ă în bi­
serică, nici să înveţe, nu numai '-pentru celelalte, ci nici pen­
tru lucrurile cele duhovniceşti, ci numai să se înveţe a c e s t e a ;
iar învăţătura a c e a s t a i se va f a c e e i d,e va remâneâ cu linişte
precum şi aiurea acestaşi Apostol, a arătat aqeasta zicând: « F e ­
meile voastre în biserici să tacă, că nu se dâ voe lor a grăi
£1 să se supue, precum şi legea p o r u n c e ş t e ; iar de voesc a
.se învăţă ceva în casă pe bărbaţii lor întrebe» (I C o r . X I V , 3 4 ) .
12. Iar femeei a învăţă nu dau voe, nici a stăpâni
bărbat, ci a fi întru linişte.
Cu a c e s t e - c u v i n t e t a e Apostolul dela femei tot prilejul de
v o r o a v ă ; fiindcă mai sus a poruncit să t a c ă femeea, pentru ca
s ă nu se întâmple a grăi pentru o pricină hineeuvâtitatăv şi sâ
fie oprită, pentru, a c e a s t a zice aicea că feriieea sâ nu înveţe,
nici să stăpâniascâ pre bărbatul său. Drept a c e e a , fiindcă fe­
m e e i i s'a poruncit de Dumnezeu sâ se supue bărbatului său
zicând;: «Către bărbatul tău întoarcerea, ţ a (va. fi) şi el te va
stăpâni pre tine» ( F a c . III, 1 6 ) , deci se cuvine femeea a se li­
nişti şi atuncea căci prin liniştirea şi t ă c e r e a a c e a s t a mai ales
va arătă supunerea sa, ce are către bărbatul său. S â ştii însă,
o cetitorule, că dumnezeescul Pavel nu opreşte pre femee de
o b ş t e a nu învăţă în fieşte-ce loc, ci în biserică, căci în d e ­
osebi a învăţă femeea nu s'a oprit; pentrucă şi Priscila a c e e a
a caterisit pre Apolo ( F a p t . X V I I I ) a s e m e n e a şi cedincioasa şi
.hristiana femee catehiseşte pre bărbatul său cel necredincios,
precum zice P a v e l : «Că ce ştii femee de îţi vei mântui b ă r ­
batul?» (I C o r . VII, 17),: prin învăţătură a d e c ă şi prin catehi-
sirea c e a prin cuvânt.
13. Câ Adam mai întâiu s'a zidit, apoi Eva.
Fiind, zice, că cinstea c e a întâia neamul bărbaţilor o a l u a t
dela Dumnezeu când i-a făcut pre ei, iar E v a al doilea s'a
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE T I M 0 T E CAP. II, VERS. 1 3 — 1 4 . 163

zi4it) deci datoare s â n t şi celelalte femei a a v e a a d o u a stare

după b ă r b a ţ i şi a se supune l o r ; căci c e e a c e s ' a făcut, a-
t u n c e a la A d a m şi la E v a , s ' a făcut lege firească şi s t ă p â n e ş t e
întru t o t neamul u r m ă t o r al bărbaţilor şi al femeilor,»,
14, Şi Adam nu s'a amăgit, ci femeea ampgindu-se
a câizutvîn călcarea porancei..
«' •.••p^iţa^^jft'U;;s'ft;^ăgit:. A d a m ?s. P#ntţ^oă. n u , o zjce S c r i p -
••Jfiîlâr^C^lis^l.-Că. 'femeea,- j j d e c ă ' - E v a , a zis c ă t r e D u m n e z e u :
« Ş e a r p e l e m'a amăgit şi a m m â n c a t » ( F a c e r e III, 1 3 ) . Iar A -
H a m nu a zis c ă f e m e e a m ' a amăgit, ci c ă : « F e m e e a p r e care
o ai dat miej a c e a s t a a dat mie din pom şi am m â n c a t » ( F a ­
c e r e III, 1 2 ) . Şi nu e s t e a s e m e n e a şi întocmai a s e îndupleca
cineva (de a crede) pre unul din acelaşi n e a m şi din aceeaşi fire
cu dânsul şi pre un ajutător al său., precum s'a înduplecat A -
dam de a crezut pre E v a , c e a d e o fiinţă şi ajutătoare a sa,
nu şi a se îndupleca xinei hiare pre care o avea r o a b ă şi su­
pusă, precum E v a s'a înduplecat şearpelui, celui supus ei şi
rob. D r e p t a c e e a fapta E v e i e s t e a m ă g i r e ) , şi nu a c e e a a lui
1

A d a m . D e c i dupre a s e m ă n a r e a amâgirei femeei nu a zis A -

postolul c ă A d a m nu s'a amăgit. Şi alta încă, pentrucă A d a m
nu a văzut pomul cunoştinţei binelui şi a răului, cum c ă erâ
bun la m â n c a r e şi frumos ochilor d e a'l v e d e a şi frumos de
a'l cunoaşte ( F a c . III, 6 ) . Iar femeea E v a văzându-1, s'a a m ă ­
git şi s'a -înşelat de privirea lui şi dupre urmare întinzănd m a ­
nile sale, a luat rodul şi a mâncat, şi aşa a dat şi bărbatului
său. D r e p t a c e e a f e m e e a a rătăcit pentru pofta pomului, iar
1

A d a m nu a rătăcit de pofta pomului, ci s'a înduplecat numai

femeei sale. P e n t r u a c e a s t a aşa zice Apostolul, cum că d e vre­
m e ce o dată numai a învăţat f e m e e a pre b ă r b a t şi a perdut
pre toţi oamenii, pentru a c e a s t a nu mai înveţe mai mult, nu
numai a c e e a , ci şi t o t neamul e i ; fiindcă şi tot neamul f e m e ­
ilor este uşor la minte şi lesne amăgit şi cu uşor priimeşte
rătăcirea. Vezi însă, o cetitorule, amărunţimea vorbavei A p o -

x
), Pentru aceasta şi durnnezeescul Grigorie al Ntsiei a zis: De vreme
. ce, precum zice Apostolul, femeea amăgindu-se, a căzut în călcarea p o -
nincei, şi în a depărtare! ceii dela Dumnezeu, prin "neascultare a povă­
ţuit înainte; pentru aceasta femeea s'a făcut întâia martoră a învierei,
e a resturnarea cea din călcarea poruncei să o îndrepteze prin. credinţa
învierei, şi p r e c u m . s ' a făcut slujitoare a cuvintelor şearpelui la început şi
sfătuitoare, către bărbat, a introdus vieţei început şi urmare a răului, aşa
şi cuvintele celui ce a o m o r â t pre Apostatul balaur aducându-le ucenici­
l o r , ' s ' a făcut începătoare de.credinţă oamenilor; prin care credinţă potrivit
Se stinse întâia hotărâre a mortei (Cuv. 12 îmbrotiva lui Evnomie').
164. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TiMOTEI C A P . II, VERS. 15.

stolului; căci nu a zis cum c ă E v a amăgindu-se, ci f e m e e a

p e n t r u ca să arate c â a i c e a v o r o v e ş t e pentru toată o b ş t e a s c a
fire şi neamul f e m e i l o r ; căci precum în faţa lui A d a m t o a t ă
firea oamenilor s'a o m o r â t şi acela murind, m o r şi toţi oamenii
ce s e n a s c dintr'însul, ăşijderea şi E v a amăgindu-se, a m ă g i r e a
şi uşurătatea cugetărei a trecut la t o a t ă firea femeilor, a d e c ă
întru t o a t e femeile împreună şi prin uşurătatea cugetărei a luat
î n c e p e r e şi călcarea dumnezeeştei porunci, mas întâiu «întru în­
săşi E v a . . • .
1 5 . S e va m â n t u i î n s ă p r i n f a c e r e d e c o p i i .
C a r e a se va mântui, E v a ? B a , ci femeea, a d e c ă firea f e m e ­
i l o r . Nu vă întristaţi, zice, o f e m e i l o r ; Dumnezeu a dat şi vouă
prilej şi pricină pentru c a să vă mântuiţi. Şi. care este pricina
a c e a s t a ? E s t e facerea de copii, a d e c ă a hrăni şi a c r e ş t e cu
b u n ă şi hristianeascâ c r e ş t e r e p r e COpiii c e îi veţi n a ş t e ; fiindcă
nu este trebuinţă numai a-i naşte, ci şi a-i pedepsi bine, cu
p e d e p s i r e (adecă învăţătură) şi cu sfătuirea D o m n u l u i ) ; că a-
1

c e a s t a e s t e şi se zice cu adevărat facere de copii. Iar dacă

f e m e e a şi maica nu va creşte hrănind copiii săi b i n e , nici îi
v a pedepsi cu sfătuirea Domnului, atunci aceea nu este facere
de copii, ci mai ales e s t e stricare d e c o p i i ; pentrucă c u c r e ş ­
t e r e a ei c e a r e a , strică pre ticăloşii copiii săi şi sufleteşte şi
t r u p e ş t e . D a r ce au a fi femeile c e l e nemăritate şi fecioarele,
nu pot a se mântui şi a c e s t e a , ci sânt perdute, p e n t r u c ă nu
au copii? Cum? F e m e i l e cele c e nu au copii, cu poftele l o r
c e l e bune nu se p o t a se mântui ci numai prin facere de c o ­
p i i ? . B a ; ci zic, că pre lângă celelalte bunătăţi şi b u n a f a c e r e
d e copii v a fi pricină femeilor a se mântui; că arătat este cum
c ă buna şi îmbunătăţită c r e ş t e r e de copii, se pricinueşte din
b u n ă t a t e a şi virtutea maicei şi maica care are virtute, a c e e a
p e d e p s e ş t e şi pre copiii săi c a să aibă aceeaşi virtute a d e c ă
f a p t a b u n ă . D r e p t a c e e a virtutea afiându-se la maică, a c e e a s e
î m p ă r t ă ş e ş t e şi la copiii cei ce se c r e s c de dânsa. D e c i din

*) Şi Fotie încă. această zicere tâlcuindu-o zice, .cum că s e v a mântui

f e m e e a prin facere de copii; căci buna creştere şi pedagoghia ce o face
f e m e e a fiilor săi' şi purtarea de grijă cea iubitoare de Dumnezeu, ce are
m a i c a pentru fiii săi, acestea zice este o mare dreptate femeei, de a
î n t o a r c e şi a şterge învăţătura s a acea veche şi greşită ce o a dat E v a
lui Adam şi i-a pricinuit amăgire, fiindcă poate zice şi e a : cu adevărat
din vechi am învăţat greşit, şi am amăgit pre bărbat, ci iarăşi acum,
c r e s c fără greş şi povăţuesc pre copiii mei, şi de m'a osândit greşita
a c e a amăgire şi învăţătură, dar pedagoghia şi b u n a creştere aceasta a
fiilor mei, mă slobozeşte din osândire (întreb. 71 Amfiloh.).
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 5 . """ 165*

a c e s t e zise arătat s e face, cum c ă şi fieşte-care fecioară n e ­

măritată, şi fieşte-care femee stearpă c e are virtute şi fapte
b u n e , se va mântui, m ă c a r deşi nu au născut copii şi nu au
crescut. Mi "se pare însă, c ă de v r e m e c e Apostolul a oprit p e
femei de a învăţa, pentru a c e a s t a o m â n g â e acum pentru o -
prire şi dă ei pre ucenicii aceia, pre c a r e a r e voe a-i învăţă,
şi ca cum i-ar z i c e ; de pofteşti, o f e m e e , c a să înveţi, învaţă
pre copiii pântecelui tău şi pedepseşte-i pre ei cu pedepsirea ş i
sfătuirea Domnului. O a r e - c a r i însă, nu ştiu n u m facerea de copii
â înţeles pre naşterea Născătoarei de D u m n e z e u ; căci N ă s c ă ­
t o a r e a d e . Dumnezeu zic ei, fiindcă a născut pre Mântuitorul
Christos.;a-mântuit pre f e m e i ) , a c e a s t ă înţelegere însă este. c u
1

totul nepotrivită la următoarele cuvinte ale Apostolului şi. a s -

cultă-le:
D e vor r ă m â n e a în c r e d i n ţ ă .
A d e c ă atunci se ya mântui femeea,"dacă fiii ei vor păzi buna
cinstire şi adevăratele d o g m e ale credinţei, prin b u n a c r e ş t e r e
şi pedepsirea cu care i-ar fi pedepsit.
Şi în d r a g o s t e .
A d e c ă , atuncea se va mântui f e m e e a , dacă prin buna c r e ş ­
t e r e ei vor rămânea fiii ei în dreapta şi înbunătâţita v i a ţ ă ;
căci nu e destul credinţa la fiii ei a se mântui, ci trebue a
a v e a şi buna şi hristianeasca viaţă; izvor însă, şi pricină şi c a ­
pul hristianiceştei vieţi este îndoita d r a g o s t e , c e a c ă t r e D u m ­
nezeu adecă şi c e a c ă t r e aproapele.
Şi î n t r u s f i n ţ e n i e c u î n t r e a g a î n ţ e l e p c i u n e .
Sfinţenie aicea numeşte Apostolul, pre curăţia şi fecioria tru­
pului; însă fiindcă toţi nu sânt feciorelnici, pentru a c e a s t a a
adaus şi z i c e r e a : «Cu întreaga înţelepciune» c ă întreaga înţelep­
c i u n e - s e numeşte p r e ferirea c e a dupre vremi şi legiuita împre­
u n a r e a bărbaţilor cu f e m e i l e ; sau întreagă înţelepciune zice
aicea P a v e l , curat pre cuviinţa îndulcirilor, şi pre buna regulă a
moravurilor. D e c i se va mântui femeea, dacă prin buna ei creş­
t e r e , fiii ei vor" rămânea întru feciorie şi întru nestricarea trupu­
lui," adecă d e vor alege fiii ei viaţă de feciorelnici şi de se vor
face m o n a h i ; ' s a u de vor r ă m â n e a în întreaga înţelepciune c e a
prin nuntă şi nu se vor face curvari şi-prea curvari. D a r ar zice
; cineva, şi ce. dacă maica este rea şi îşi va c r e ş t e copiii săi bine?
O a r e are plată pentru b u n a c r e ş t e r e a aceasta? R ă s p u n d e m : a-

*) De acestea pomeneşte şi Fotie~ întru aceeaşi întreb. 71 din cele

Amfilohiceşti. " ,
166. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 5 .

c e a s t a mai nu p o a t e u r m a ; pentrucă de e s t e maica rea, negreşit

rău are să-şi c r e a s c ă şi copiii; căci pomul putred, face roduri
p u t r e d e şi nu bune, precum a zis D o m n u l : «Pomul putred roduri
rele face!., nu poate pomul putred a face roduri bune (Mat. VII,
1 7 ) . Insă dacă, rea fiind maica, ar creşte p e copiii săi b i n e ,
cu •adevărat v a . luâ plată dela Domnul pentru -buna, c r e ş t e r e
a copiilor e i ; iar dacă maica bună .fiind şi cu fapte bune, dar.
ş|-.8.r creşte copiii rău, oare... aceasta arte să..iă pedeapsă, d e l a .
Dumnezeu pentru creşterea această r e a ? R ă s p u n d e m , că d e s e
l e n e ş t e maica, sau p ă z e ş t e har copiilor săi, ş i f l u îi p e d e p s e ş t e
b i n e , negreşit are sâ se pedepsiască, p r e c u m s ' a ' p e d e p s i t p r e ­
otul Iii, căci păziâ har fiilor săi, şi nu-i c e r t a cu asprime, pre­
cum e s t e s c r i s : «Şi a zis l o r : «pentruce faceţi dupre graiul
a c e s t a , c e eu îl aud din gura a tot norodului Domnului ? Nu
fiii mei, că nu e bună auzirea, care o âjud' eu» (i Impar. II, 2 3 ) ) . 1

I a r de va urma dinprotivă şi maica ar face ţ o t chipul şi s'ar

sili să-şi crească bine copiii, însă nu ar p u t e a şă-i îndrepteze
pentru proalegerea şi socotinţa lor c e ş r e a (care rare'* ori poate,
a se întâmpla), de va urma aceasta, să ştie maica a c e e a că nu
s e va osândi, ci va luâ plată dela Domnul pentru ostenelile
c r e ş t e r e i c e a d a t ; că zice Dumnezeu prin Iezechiil: «Sunetul
c e l c e a păcătuit, va muri, iar fiul nu va luâ nedreptatea t a -
l
) Auză-ie acestea părinţii cei fără cunoştinţă, cari în loe de a-şi creşte
copiii lor cu învăţătura şi sfătuirea Domnului şi în ioc de a-i p u n e s â
înveţe învăţătura cea hristianească şi drept slăyitoar.ele dogmele credin­
ţei şi hristianeştele moraluri ale îmbunătăţitei vieţi, ca să poată rămânea
până la sfârşitul vieţei în drept sîăvitoare credinţă şi întru îmbunătăţită
• viaţă, "şi întru sfinţenie, şi întru întreagaJnţelepciune, precum porunceşte
aicea durnnezeescul Pavel; ei nebunii pun pre fiii lor sa înveţe turceşte
şi franţuzeşte, şi alte limbi, nu pentru alt scopos ci pentru mândrie şi.,
iubire de slavă; adecă pentru ca să facă pre fiii lor bogaţi şi slăviţi şi
...de .bun neam cu lîmbileTcele ca acestea; dar-ce urmează din; aceasta?--
Fiii lor -petrecând împreună cu dascălii lor cei stricaţi şi cu rele năra­
vuri ai limbilor celor de acest-fel şi adâpându-se în toată vremea cu a-
pele lor cele turburi şi otrăvitoare, îşi strică moralurile lor, ajung în ne­
băgare de seamă, sărăcesc din evlavia cea către Dumnezeu şi către cele
dumnezeeşti şi în sfârşit se leapădă, vai! şi de credinţa cea în Christos,
şi căutând să înveţe felurime de limbi, să învaţă atei. Vai de primejdia,
fiilor celor ca aceştia! şi de trei ori vai şi amar.de născătorii unora ca
aceştia, care în loc de a se mântui prin facerea de copii, precum scrie .
aicea Pavel, au să se munciască pentru aceasta dupre toată dreptatea;
că mai bine ar fi fost lor de ar fi fiii tor păstori de vite şi porcari, şi
să-şi aibă credinţa drept sîăvitoare şi liristianeasca. viaţă, decât a se face
nobil, şi boer, şi domn, şi a-şi strică firea şî viaţa cea cuvenită hristi­
anilor; căci păstor de porci nu s'ar osândi în munci, iar de-şj. vor strica
credinţa şi moralurile lor, negreşit se vor munci. .
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP, III, VERS. 1 . 167

tălui său, nici tatăl va luâ n e d r e p t a t e a fiului s ă u ; dreptatea

dela sineşi va fi dreptului şi nelegiuirea asupra însăşi nelegiu­
itului va fi (Iez. X V I I I , 20). P e n t r u c ă şi Fiiul lui Dumnezeu cu
t o a t e că a făcut t o a t e chipurile şi zicea Iudeilor t o a t e cuvintele
şi învăţăturile, însă p r e puţini i-a avut cari s'au înduplecat lui.

C A P . III,

/• i.^Credin^ios. este cuvântul.

Fiiiîdcă e r ă - l u c r u de îndoială, d e va* dobândi maica c e e a
c e şi-â c r e s c u t copiii săi bine, folos din fapta bună a fiilor săi
şi. de s'ar mântui prin facerea de copii a c e a s t a ; pentru a c e a s t a
zice aicea Pavel, cum că cuvântul acesta, e s t e adevărat şi c r e ­
dincios, şi nu are nici o minciună; pentru a c e a s t a nimenea s ă
nu se îndoiască la a c e a s t a ) .
1
— ~ -
De pofteşte cineva Episcopie, bun lucru pofteşte.
î n s e m n ă m , cum că t o a t e c â t e rândueşte aicea fericitul P a ­
vel lui T i m o t e i despre E p i s c o p , nu sânt particularnice Şi ose­
bite,, ci generalnîce şi obşteşti şi le rândueşte a c e s t e a ia tpţi
Oamenii lumei de a c e a s t a şi z i c e : ori-carele pofteşte apărare de
n o r o d , şi iubeşte a se face arhiereu, eu, zice, nu'l opresc de
pofta şi dorinţa a c e a s t a , p e n t r u c ă pofteşte lucru bun, c a . să
osteniască a d e c ă şi să p a s c ă pre norodul lui Dumnezeu. Insă
nu poftiască numai stăpânirea, şi slavă şi domnia, c e le are
dregătoria arhieriei. P e n t r u c ă şi Moise numai lucrul şi osteniala:
o poftiâ, pentru a purtă şi a apăra pre Evreii Cei de un neam
e u dânsul,-jşi p de a-i stăpâni şi a dobândi slavă; pentru a-
c e a s t â şi a ucis pre^E.ghipteamjl acela, carele b ă t e a p r e . u n
" E v r e u din -neamul său, pentrucă voia să a p e r e şi să ocrotiască
pre fratele său cel nedreptăţit. D e a c e a s t a şi E p i s c o p i e se zice
E p a n g h e l m a arhiereului şi arhiereul se numeşte E p i s c o p , pen­
trucă c e r c e t e a z ă şi poartă de grijă pentru toăTă" fiinrTa s a ) .
2

') Drept a c e e a dupre sfinţitul Teofilact zicerea: „Credincios este c u ­

vântul" se uneşte cu cuvintele cele de mai sus, şl fiu cu acestea de
mai j o s , adecă cu zicerea: „de pofteşte cineva episcopie".
-) Pentru aceasta şi prea lăudaul loan Zonara tâlcuind canonul 5 8 . a l
sfinţilor Apostoli zice: că de nu ar îndemna pre episcopi alt ce-va a se
•lenevi,' ci a se sirgui de a purtă "grijă de turma lor, şi a priveghiâ pen­
tru aceasta îndemne-i măcar numele c e îl au de episcop, carele însem-
. nează jitar şi pândar, iar episcopii cei ce ş e d . J a jitărie şi la pândă, se
cuvine ş ă privigheze şi s ă vadă, iar nu a se lenevi şi a dormită, că
pentru aceasta şi înlăuntru în sf. Oltar s'a. aşezat sfinţitul Sindron (a-
decă scaunul cel îngreunat), înnalt, ca arhiereul suindu-se şi şezând în­
tr'însul, s ă vadă de sus c a dela jitărie pre norodul cel supus lui, şi mai
cu amănuntul să'l cerceteze pre el, şi preoţii -eei ce împreună şed pre
168. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. H I , VERS. 2.

2. Deci trebue episcopul neprihănit a fi.

acele scaune cu dânsul, din aceasta se îndemnă şi ei a privi şi a în­
tocmi pre norod ca unii ce s'au dat episcopului împreună ostenitori,
însuşi aceastaşi înţelegere o arată şi scaunul arhiereului cel ce stă în
biserică mai înnalt decât celelalte, ca un cerdac de pânză ţnnalt şi pen­
tru a c e a s t a se numeşte sfinţită pândă scaunul lui, dupre Ignatie diaco­
nul (la viaţa patriarh. Nichifor). Vezi şi tâlcuirile can. 1 şi 5 8 aposto-
leşti, în canonicul ce! tipărit pfe prost. Însemnează insă că Teodorit
zice c u m că Pavel aicea episcop înţelege pre presviter, că episcop se
n u m e ş t e şi presVi.ţerul, precum am zis la' cap. 1 al ceii către Fiîipiseni
stih f , căci după acestea Pavel nu' învaţă despre presviteri, ci despre
d i a c o n i ; dar însă zice iarăşi c ă acestea c e le legiueşte Pavel aicea, d e s ­
pre presviteri, a s e m e n e a Ie legiuieşte şi despre episcopi a se urmă, căci
episcopii mai întâi se cuvine s ă păziască legile acestea.
Nu pot aicea să tac talcuirea, ce o scrie la zicerea aceasta, minunea
muntelui Piluseu, marele zic şi dumnezeescul părinte Isidor ca pre o
foarte frumoasă şi mult folositoare „de o pofteşte cineva episcopie bun
lucru pofteşte, nu a zis: tot fieşte-carele poftiască că bine face (că de
o ar fi zis aceasta, deşi nu lucrul, dar ar fi voit a lăudă pre cel ce
pofteşte), ci bun lucru, căci ca s ă las celelalte, numai aceasta zic: c ă
greutatea şi lucrul cel cu anevoe isprăvit îl n u m e s c lucru; lucru, zice,
o iubiţilor, este treaba, nu odihnă; grijă nu desfătare; slujire învinovă­
ţită, n u tiraniceascâ legiuire de sine (autonomie); iconomicească apărare
nu stăpânire fără dare de seamă. E u lucrul episcopiei mai pre sus de
fire îl laud; că dumnezeesc este, iar pre cela ce'l iubeşte nu'l laud; c ă
greşit este, că nu zic că face bine; trebue iubirea aceasta nici cei foarte
bine aleşi o aveau în suflet, ci cu toată puterea a o defăima, c ă vezi
pe Apostolul iscusit fiind la această nevoinţă şi nenumărate sudori v ă r ­
sând şi rane şi bătăi şi vrăşmaşii şi morţi suferind, ca nimic din cele
încredinţate lui din parteăi aceasta, să piară, cum înfricoşează pre cei
ce poftesc stăpâniri, neiscusiţi fiind întru nevoinţele cele de acest-fel, şi
cari privesc la singură cinstea, că numai când clătindu-şi capul strigă: „De
pofteşte cineva episcopie, vadă ostenelile, iâ aminte de va putea a fi î n ­
destul către acestea; vadă primejdiile, că de dânsul se rânduesc n e v ă ­
zutele războae asupra vrăşmaşului şi nu gândiască numai la cinste, pri-
v i a s c ă morţile şi nu desfătarea, socotiască vrăşmăşiile, "şi nu vadă o -
d i h n a . De voeşte cineva a se ridică în s c a u n u l acela, să ştie că se hi­
rotoniseşte ca s ă se nevoiască legiuit, nu a se desfăta cu neprimejduire
că c e l a ce a ajuns a câştigă singură cinstea şi celelalte toate alâ epi­
scopiei cuvenite dreptăţi le trece cu vederea de aicea adecă va cădea în
n e n u m ă r a t e prihăniri; î n c ă . câte o dată şi în caterisire de vrednicia c e a
de a c e s t - f e l ; iar acolo se va a r u n c ă de către nemitarnicul judecător la
înfricoşata j u d e c a t ă ; că el adecă desfătându-se şi adunând bani, i-a c h e l ­
tuit î n filotimiile s a l e ; iar pre cei goli, şi flămânzi, şi bolnavi, i-a trecut
cu vederea. Deci acestea gândindu-le, s ă nu ne j u c ă m cu cele durnne-
z e e ş t i , căci noi cei ce ne vom înfăţişă la osebita judecătorie abia p e n ­
tru s i n e - n e ajungând, când şi pentru alţii vom dâ cuvânt, unde ne v o m
a r ă t ă ? Că cei ce poarta dorul cel de acest-fel în inima lor, s e a m ă n ă c ă
nu ştiu că acesta nu e precum erâ din vechi, c ă acum dregătoria b l â n -
deţei a încăput în tiranie, iar atuncea nu eră a ş a ; că atuncea a d e c ă
 EPrST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 2 . 169

păstorii muriau pentru oi, iar acum mai ales ei omoară oile, nu tru­
purile j u n g h i i n d ; că mai puţin rău ar fi fost aceasta, ci sufletele smin-
tindu-le, şi atuncea adecă cu postul îşi întreg înţelepţia trupurile, iar
acum cu desfătările îl fac pre el să sburde, şi atuncea, pre ale loruşi
le împărţiau celor ce aveau trebuinţă, iar a c u m pre cele ale săracilor le
răzluesc şi atuncea adecă, se iscusiau întru fapta bună, iar acum pre cei
ce se nevoesc întru fapta b u n ă îi izgonesc, şi atuncea adecă, pre c u ­
răţie o lăudau; iar. acum, o c e aşi numi, c u vrednicie, pe aceştia c h e -
rnându-i! Nu m ă lasă a m ă linişti întristarea, credeţi, măcar că voesc.
Ci g â n d i n d vrednicia cea atât de mare trândăvită, m ă î n t ă r â t apte &
z i c e : c ă din. vechi adecă, iubitorii de fapta b u n ă se proalegeau la pre­
oţie, iar acum, iubitorii de argint; atunci cei ce' fugiau de lucrul acesta
pentru mărimea începătoriei, iar acum cei ce aleargă la aceasta cu dul­
c e a ţ ă ; atuncea, cei lăudaţi întru neavuţie de bună voe, iar acum, cei ce
întrebuinţează lăcomia de bună v o e ; atuncea, cei ce aveau înaintea o-
chilor săi dumnezeiasca judecată, iar acum cei ce nici gândesc de aceasta,
atuncea cei gata spre a se bate, iar acum cei ce sânt gata a bate. Şi ce
t r e b u e a zice cele multe? S ' a părut a cădea deaciia vrednicia din pre­
oţie în tiranie, din smerita cugetare în mândrie, din post, în desfătare,
din iconomie în stăpânire, că nu socotesc a stăpâni ca nişte economi
ci ca nişte despoţi a răşluî. Deci cruţaţi-vă pre .sine-vă toţi cei ce.aveţi
o poftă ca a c e a s t a ; că vrednicia preoţiei celor ce aleg a vieţui cu ne-"
vrednicia cinstei, se face adăugire muncei; că a pofti episcopie, nu este
lucru al ori-cărora s'ar fi întâmplat, ci al celora ce viaţa le-ar fi dupre
legile lui Pavel îndreptându se. Deci de priveşte întru sineşi acela cu
amănunţime, meargă cu bucurie" către suirea înnălţimei ceii de acest-fel
iar de nu este la tine-aceasta, nu te atinge de cele neatinse; iâ aminte,
de foc te apropii, de cel ce topeşte pre materie (La cuviosul Nicon. t o m .
1, cuvânt 3 5 ) .

Acum, dacă întru acele vremi, când virtutea, adecă fapta bună în-
floriâ şi întineriâ, iar răutatea se veştejiâ, le scria acestea şi le sfătuia
durnnezeescul Isidor, cu mult mai vârtos acestea se cuvine a. le scrie
cineva şi a le sfătui""către toţi în vremile acestea, când înfloreşte răuta--
tea şi s'a veştejit şi s'a împuţinat virtutea şi fapta buna? Pentru a c e a s t a
şi Mar. Vasilie zice, c a ori ..cine iubeşte a se face cliric, episcop adecă,
^sau preot, acţjla boleşte de boala diavolului; „a pofti însă cliros, sau
apărare de frâţr-Aschitiuf-nici de cum i se cuvine; că diavolească este
boala şi de iubire de începătorie vinovăţia, ca ceea ce este cunoaşte­
r e a răutăţei ceii mai pre sus a diavolului, c ă şi acela din a c e a s t ă pati­
mă a căzut îri patima mândriei. Şi cela ce de" patima a c e e a se s t ă p â ­
neşte asemenea cu acteia boleşte" (In Aschiticesc, aşezământ 9 ) . Cetiască
cine voeşte ş i la teatron politicesc c a p . V, 4 , şi de acolo va înţelege cât
"Cre-grea- şi cât de ostenicioasă este dregătoria arhicriei şi a preoţiei. Pen­
tru această papa U r b a n u s a l ş e a p t e l e a când se îmbrăca cu haina cea de
in, zicea către cei ce erau "de "faţă, vedeţi ce uşoară h a i n ă ? Are însă a-
tât de covârşitoare greutate. Pentru aceasta şi Dialog. Grigorie rug spi-
; n o s numiâ pre arhierescul s c a u n şi durnnezeescul.Ambrosie a prea o b o ­
sit p r e tot siglîtul Mediolanilor cu rugile s a l e pentru a fiu-i dâ lui epis-
tosia bisericei şi cuviosul Amonie ş i - a tăiat urechea pentru & se face
Tveiscusit de vrednicia arhlsriei şi a z i s eă-şi va tăia şi limbă s a de va
fi silit la aceasta.
170. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. IU, VERS. 2 .

A d e c ă cel c e pofteşte a se face episcop, a d e c ă arhiereu ),, 1

se cuvine a avea t o a t ă fapta bună, atâta în c â t nici să a i b ă

alţii o a r e - c a r i vre O apucătură de a'l prihânî, nici însuşi el a
se prihăni de conştiinţa sa pentru vre o greşaiă de a r fi f ă c u t
mare sau mică. D r e p t a c e e a , ori-carele s e . mustră de c o n ş t i ­
inţa s a c â ; â făcut vre un p ă c a t , acela s ă nu d o r i a s c ă dregă-'
toria episcopiei, de c a r e el însuşi prin faptele sale c e l e rele
;s'a: izgonjt. pre âiţieşi şr s ' a făcut n e v r e d n i c -de a se face -epi^
s c o p , d e vreme ce cel c e va să se f a c ă îri-cepăţor şi stăpâni­
t e r d e norod, s e cuvine â străluci cu fapta bună şi cu înţe-t
lepciunea c a un luminător şi s o a r e , c a tp.fi acei' ee vor privi
la d â n s u l s â s e lumineze şi să se povăţuiâscă la însuşi calea
f a p t e i b u n e şi a c u n o ş t i n ţ e i ) .
2

Bărbat al unei femei. i :

D e vreme c e cela c e s e însoară ş e grijeşte'v'de ale lumei,
i a r episcopul n u . s e cuvine a se îngriji d e ale lumei, pentru
a c e a s t a aicea Apostolul va pre episcopul a fi însurat, şi zice-
c â episcopul să fie b ă r b a t numai al uneî femei? D e c i unii la
a c e a s t a zic, c â Apostolul a i c e a înţelege pre bărbatul c e i fe­
ciorelnic, carele nu a avut f e m e i ) . Iar d e nu este feciorelnic
3

1
) însemnează că dupre canoanele, ~ atât ale sfinţilor Apostoli cât şi
•ale icumenicilor şi localnicilor sinoade şi în scurt dupre vechiul obiceiu.
numele de episcop este obştesc şi se zice la fieşte-carele arhiereu, ori
•patriarh, ori mitropolit, ori arhiepiscop şi nu numai la episcopii cei s u ­
puşi mitropoliţilor, precum acum urmează obiceiul.
2
) Ce. zic? încă şi decât soarele se cuvine a fi r^iai curat acela ce vreâ.
s ă iâ starea înainte a norodului şi s ă aibă anghelicească virtute şi faptă
b u n ă ; şi adeverează pre cuvântul meu Hrisostom zicând: „ C ă nu ne
este cuvântul despre voevozie de oşti sau despre împărăţie, ci despre
lucru, ce are trebuinţă de anghelicească virtute, că şi decât însăşi r a ­
zele soarelui sufletul preotului se cuvine a fi mai curat c a nu când-va.
să lase Duhul cel Sfânt pre el pustiu, c a s ă poată a zice viez, î n s ă nu
eu, ci viază întru mine Christos (Cuv. al' 7-lea despre preoţie). Pentru
a c e a s t a şi Teodorit tâlcuind zicerea aceasla a Apostolului, zice: cum' că.
neprihănit a fi, este, c a cel ce are să se facă episcop a nu dâ nici u n
drept prilej şi pricină de prihană cui-va, şi Hrisostom încă aiurea a ş a
tâlcueşte pre numirea neprihănit: j,Adecă neprihănit este a avea cineva
,. t o a t ă • fapta bună, c ă începătorul trebue a fi mai strălucit decât tot stră­
lucitorul şi viaţa a o avea neîntinată, în cât toţi. a privi la dânsul şi
către viaţa lui a'şi închipui ei pre a lor.
8
) Poate încă se înţelege zicerea aceasta: bărbat al unei femei, şi pen­
tru c e l însurat, adecă ce şi-a fost luat femee, însă s'a despărţit de ea
prin moarte şi a rămas văduv, c ă şi acesta se face episcop fără împe-
dicare de are faptele bune carele arată aicea Apostolul; zice însă şi Mar.
Vasilie tâlcuind zicerea aceea a lui Isaia: „ V a luâ Domnul dela Iudei şi
 EPIST. ÎNTÂIA GÂTRE TIMOTEI GAP. UI, VERS. 2 . 171

( a d e c ă î n s u r a t ) , a i b ă , z i c e , el m ă c a r o s i n g u r ă f e m e e ; î n s ă s ă
o aibă cu a t â t a neîmpătimire, c a c u m nu o a r avea, a d e c ă s ă
nu s e r o b i a s c ă . î n t r u pOfta e i - p l i n i n d c u v â n t u l al a c e s t u i a ş i A -
p o s t o l , c e z i c e : c a şi c e i c e a u f e m e i , s ă fie c a c u m n u a r
a v e a (I C o r . X I I I ) . Nu z i c e î n s ă A p o s t o l u l a c e a s t a c a l e g i u i n -
dU'O, a c e a s t a c e î n t r ' a l t l o c -zice c ă v o e ş t e ş i i u b e ş t e , a fi t o ţ i
o a m e r î i i c a dlîjsţrî, a d e c ă a fi t o ţ i o a m e n i i feciorelnici şi n e -
t n s u r a ţ i : «Vdâesc :ca t o ţ i - o a m e n i i .să.;'-;^e c a . m i n e » (I C o r . VI,.
7 ) , c i o z i c e a c e a s t a P-av'el d u p r e c o m p o g o r â r e şi i c o n o m i e , .
fiindcă y r e m e a d e a t u n c i p e n t r u c ă e r â la î n c e p u t u l . h r i s t i a n i s ­
mului şi al c r e d i n ţ e i , c e r e a a s e f a c e o i c o n o m i e c a a c e a s t a , ,
p e n t r u c ă nu p u t e a î n c ă p e a a m ă r u n ţ i p e a . Deci zice Apostolul
că d e e s t e c i n e - v a î n s u r a t , s ă s e f a c ă e p i s c o p , î n s ă s ă fie b ă r ­
b a t al u n e i s i n g u r e f e m e i şi n u d o u ă , a c e a s t a î n s ă o z i c e p e n ­
t r u /Evrei, la c a r e s e e r t â p o l i g a m i a ( a d e c ă a a v e a m a i m u l t e
f e m e i ) . Iar unii, p r e o f e m e e a i c e a a î n ţ e l e s p r e b i s e r i c ă şi
c u m c ă Apostolul p o r u n c e ş t e a n u s e m u t ă e p i s c o p u l d e l a o
b i s e r i c ă la a l t a , c i a r ă m â n e p â n ă l a m o a r t e la o b i s e r i c ă şi
la e p i s c o p i a c e a s o r t i t ă a lui, c ă c i p r e a c u r v i e e s t e m u t a r e a a-
c e a s t a ; î n s ă f ă r ă s O c o t i a l â o zic a c e a s t a e i _ ş i n u d r e p t . Vezi
şi t â l c u i r e a a p o s t o l e s c u l u i c a n o n 5 în c a n o n i c u l n o s t r u c e l p r o s t
vezi şi s u p t î n s e m n a r e a z i c e r e i : « B ă r b a t al unei f e m e i » ( T i t . I, 2 ) .

Treaz. —
A d e c ă c e l c e u r m e a z ă a s e f a c e e p i s c o p s e ' c u v i n e a fi iute
la m i n t e , s t r ă b ă t ă t o r , a g e r , l u â ţ o r a m i n t e a n u s e a f u n d ă în
grijele l u m e i şi în s c â r b e ; e i t o t d e u n a â fi d e ş t e p t şi j t r e a z , p e n ­
t r u a i e v e d e a t o a t e şi a s t ă a s u p r a t u t u r o r şi'-a s e f a c e p r i v i t o i

dela Ierusalim pre presviter" (Is. III, 2 ) , între îngroziri este şi luarea
presviterului, căci nu mic folos diL presviterul faţă-8+nd, deci cel ce câ­
tuşi cât s'a învrednicit de şederea mai s u s şi s'a numerat în presviterie
acela presviter este, sau cel ce poartă haracterul presviterului neprihă­
nit? Mai ales adecă neispjtit de femee, iar dacă dupre'~dar dupre lege£
Domnului, bărbat al unei femei; fii având credincioşi şi celelalte le nu­
mără câte şi aicea le zice Pavel şi în epistolia c e a către T i t (cap. I, 2)
Apoi zice: „Acesta este presviter, şi care îl v a luă Domnul dela noro­
dul cel ce păcătueşte, ca pre unul ce.~poate şi c a pre ceea" ce poate
ca pre tăria pânei şi tăria apei; ca pre un viteaz ostaş şi judecător, aş<
şi pre presviter. Deci când vei vedea pre unii c ă sânt vrednici a se rân­
dul, între presviteri, dar se uită, s a u se trec cu vederea, şi în locul a
cestora cei nevrednici se propun, s ă cunoşti c ă dela un norod c a acesfe
a luat Domnul pre presviter.; Şi mai j o s z i c e : „Biserica î n s ă roage-si
să nu i s e iâ presviterul - ei cel vrednic de numirea aceasta. Această zi
cere a Ma. Vasilie o am însemnat aici, fiindcă episcopii cari se pome
nesc aicea de fericitul, se înţeleg în l o c de presviteri, precum am zis.
172. ^ ^wisŢ.toTfaA C'\TRE TmoTEij^^ ^

a s u p r a lor. Iar T e o d o r i t pre cel treaz îl tâlcueşte deştept şi

luător aminte c e se p o a t e a f a c e .
î n t r e g înţelept.
A d e c ă cel ce va a se face e p i s c o p , se cuvine a fi întreg în­
ţ e l e p t şi a'şi avea patimile d o m o l i t e ) .1

Cucernic.
Cel ce va să se facă episcop, zice, se cuvine sâ fie c u c e r ­
nic, a d e c ă respectorisit şi cucernic în moraluri şi în forme şi
în mişcările sale, ca şi prin • v e d e r e a trupului să s e a r a t e î n ­
t r e a g a înţelepciune a sunetului ). 2

x
) Pentru aceasta şi dumnezeescul Isidor Pilusiotul, tâlcuind evanghe-
l i c e a s c a zicere: „Nu daţi cele sfinte c â n i l o r " (Mat. 6 ) . Zice: „Unii î n s ă
zic nu afară de socotială cum că şi preoţia poronceşte Domnul a nu
se dâ celor înverşunaţi şi necuraţi, ca nu şi pre aceasta să o o c ă r a s c ă
ş i a s u p r a celor ce i-au hirotonisit să năvăliască rumpând cucernica s o ­
cotială ce o aveau către dânşii" (la şir. tâlcuirei la Matei).
2
) Ş i nu sânt datori a fi numai împodobiţi şi de cinstire cuveniţi cei
c e au să se facă arhierei şi preoţi, ci pre lângă acestea sânt datori a-
ceştia a'şf^aveâ biserica lor împodobită, întru care slujesc în toate zi­
lele, ş i a păzi cu bună cuviinţă toate veşmintele şi vasele cele sfinţite,
cu c a r e ierurghisesc, şi mai curat a zice, preoţii au datoria neapărată
s ă păziască cu multă podoabă şi curăţenie, sf. Oltar, curăţindu-1 adese
ori şi împodobind-1, sânt datori s ă acopere sf. masă, scaun al lui D u m ­
nezeu fiind, cu curate pânzuri şi cerşafuri şi c ă m a ş a (care închipuesc
p r e tainele cele cu anevoe văzute şi nepricepute, care se săvârşesc preste
ele). S â n t datori asupra sf. mese nimic altă a pune, fără numai vasul
ce ţ i n e dumnezeeştile taine cele de preste ah, carele închipueşte pre în­
s u ş i Christos şezând pre scaunul său, şi dumnezeescul Antiminsiu, c a ­
rele î n s e m n e a z ă pre giulgiu cu carele a înfăşurat Iosif şi Nicodim tru­
pul D o m n u l u i cel dumnezeesc, şi cartea liturghiei şi sfinţita Evanghelie,
şfeşnicile cele cu lumini, care închipuesc pre luminarea cea de totdeuna
a Sf. Duh, singure acestea se cuvine a fi de-asupra sf. mese. Iar sfin­
ţitele veşminte cele preoţeşti nu se cuvine a se pune pre sf. mese, nici
cutie cu tămâe nici alt ce-va. Preoţii sânt datori încă a nu lăsă pre mi­
reni a intră în sf. Oltar, fără numai de sânt blagosloviţi eeteţi, şi atunci
pentru trebuinţă sf. slujbe, nici s ă lase să bage în sf. Oltar cărnuri
fripte la paşti; că afuriseşte pre preoţi cei ca aceştia canonul 9 9 al st.
icumenicului al 7-lea s o b o r ; ci nici s ă lase s ă bage în sf. Oltar hristi­
anii colacii ce aduc la sfinţitele sărbători, ci afară la loc osebit să stea
(fără numai prescurile cele ce trebue pentru dumnezeiasca slujbă), căci
cele c e s e bagă în sf. Oltar, nu mai sânt ertate a se m â n c a cu ferturi
sau c u alte "bucate obşteşti pre la case, dupre canonul 5 al patriarhu­
lui Nicolae al Constantinopolei. Cu acest-fel de bună podoabă şi c u r ă ­
ţie s e cuvine a păzi preoţii sf. Oltar, fiindcă.,aceasta însemnează partea
cea mai dinlăuntru a catapitezmei (ce se numeşte dupre Scriptură Sfânta
Sfintelor) şi strălucirea aceea mai pre s u s de ceriuri a împăratului sla­
vei D u m n e z e u . Ăşijderea însă sânt datori preoţii a păzi împodobită şi
 EPIST. ÎNTÂIA CÂ.TRE TIMOTEI CAP. lJI, VERS. 2. 173-

Iubitori de streini.
Unul ca acesta, zice, se cuvine a iubi pre streini şi prin c u ­
v i n t e şi prin f a p t e ; c ă c i de-şi arată b u n ă t a t e a sa c ă t r e singuri
o a m e n i i eparhiei sale, şi nu i u b e ş t e fără patimă, ci e s t e p ă t i ­
m a ş , ş i i u b e ş t e dupre. h a t â r şi p a t i m ă ; pentru a c e a s t a el s e
cuvine a % c ă t r e cei streini mult mai împărtăşitor, d e c â t c ă t r e
eparhioţii săi, fiindcă a c e a s t a i i a r a t ă p r e el a fi iubitor de f r a ţ L
Invătătoresc,'
S e C u v i n e , zicfe,; c e l c e i u b e ş t e a s e f a c e e p i s c o p , mai mult.
a fi şi mai ales î n v ă ţ â t o r e s c , , a d e c â a şti şi a a v e a p u t e r e , din.
Scripturi â' î n v ă ţ ă a d e s e a ori pre norodul s ă u ) p e n t r u c ă t o a t e
1

curată toata, biserica, grijindu-o adese-ori şi măturând'o atât pre j o s c â t

şi cartdelile şi făcliile şi sfeşnicile şi analoghiile şi proschinitoriile şi s t r a ­
nele, de vreme ce este biserică a Dumnezeului celui viu, precum zice
Ma. Pavel şi cort ceresc, întru carele locueşte şi umblă Dumnezeu p r e ­
cum z i c e . st'. Ghermano. S â n t datori.încă preoţii a nu ierurghişl d u m -
nezeeştile' taine cu Antiminsuri sparte şi cârpite, s a u cu potire cârpite,
cu ce;ară, sau cu îhvelituri rupte şi prea învechite şi terfelite, sau cu
bureţi cu totul stricaţi, sau cu veşminte necurate, sau cu discuri foarte-
vechi .şi stricate: Deci de vor împodobi preoţii cu un chip ca acesta b i ­
serica lui Dumnezeu se vor face vrednici de blagoslovenia aceea ce zice:
„Sfinţeşte D o a m n e pre cei ce iubesc podoaba casei tale" şi cu toată
dreptatea'vor putea zice şi ei ceea ce a zis David: „Râvna casei tale
m'a mâncat pre m i n e " (Psalm. LXVIII, 12). Iar dacă dinprotivă (caret
s ă nu fie!) se vor lenevi şi nu vor curaţi adesea ori toată biserica lui
Christos. şi nu se vor îngriji a împodobi toate sf. vase şi veşminte şi
înveliturile s f potir şi ale sfinţitului disc, vor luâ blestemul acela, c a ­
rele îl zice prorocul lefemia asupra celor ce fac sfinţitele slujbele D o m ­
nului cu lenevire, adecă aceasta: „Blestămat este cel ce face sfinţitele s l u j ­
bele Domnului cu lenevire" (Ier. XLVIII, 10). Pentru aceasta este bine s f i n ­
ţiţii arhierei âde'seorLa cercetă bisericile preoţilor lor şi pre câţfpreoţi îi vor
află silitori şi. păzindu-şi împodobirile cele de acest-fel ale sl. bisericilor lui
"TJumnezeu. şi ale sfinţitelor veşminte, să-i laude, iar pre câţi îi vor află.
lenevindu-se şi nepăzind cuvenita împodobire şi "bunăvoinţă, să-i mustre
şi să-i canonisiascâ cu potrivite certări c a să se îndrepteze. ,
l
) Pentru aceasta şi canon 19 ăl sf. icumenicului al 7-lea sobor 6 -
rândueşte, că episcopii şf~întâii stătorii norodului, se cuvine în fleşte-
care zi s ă înveţe pre norodul _lor, iar mai ales Duminicile, alegând din.
durnneze"eştile Scripturi noimile adevărului, precum acestea le rânduesc-
purtătorii de Dumnezeu dascălii bisericei; iar de nu au putere episcopii
şi arhiereii a" învăţă (care nu se cuvine a se zice de fel pentru n e c u ­
viinţă) se cuvine a pofti şi a chema de pre la alte locuri dascăli şi sfin­
ţiţi propoveduitori şi dând lor cele îndestule spre viaţă să aşeze şcoli,
prin eparhiile lor şi prin acelea să'şi împliniască datoria învăţăturei, cu
care ei sânt datori norodului; iar de se leneveşte întru aceasta, nici î n ­
suşi învaţă pre norodul lor, nici pe alţii se îngrijesc a-i aduce, pre a -
ceasta, cu adevărat vinovaţi sânt de caterisire, precum porunceşte c a ­
non 5 8 al ..si Apostoli şi vezi tâlcuirea Apost. canon de mai s u s . Pentru.
 174. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP, III, VERS. 2 — 3 .

c e l e l a l t e a d e c ă c e le-a zis mai sus fericitul Pavel sânt datori

a le face şi norodnicii hristiani, cei supuşi episcopului, iar a
a v e a putere să î n v e ţ e , a c e a s t ă însuşire mai ales decât altora
•este nedespărţită de episcopul şi arhiereul.
3. N u b e u t o r d e v i n .
B e u t o r 'de- vin aicea r a r zice P a v e l p r e cel beţiv (fiindcă ă -
-ceâsţă. a r f i - f o s t f o a r t e groasă)^ ci zise pre cel obraznic şi o-
cărjStţpr. D e c î pentru a c e a s t a se cuvine cel c e vâ să s e facă.
e p i s c o p , a nu fi b e u t o r de vin acest-fel, a d e c ă obraznic şi o-
c â r â t o r ; sau dupre T e o d o r i t a nu b e â vin mult, precum mai
încolo zice fericitul Pavel pentru d i a c o n : «Neluând amjnte de
mult vin».
Ne bătăuş.
B ă t ă u ş aicea nu n u m e ş t e Apostolul pre acela, c e loveşte cu
m a n i l e pre alţii, că acest lucru desăvârşit e s t e strein de epi­
s c o p ş i caterisitor de arhieria l u i ) ci zice pre acela, carele fără
]

v r e m e loveşte pre conştiinţa fraţilor săi, sau cu cuvintele sale,

sau cu faptele s a l e ) . 2

Ci blând, neluptâtor, neiubitor de argint.

C u a c e s t e cuvinte învaţă Apostolul; cum c â poate" a "nu fi
o c ă r â t o r şi bătăuş a c e l a c e are să__se facă episcop, a d e c ă de

a c e a s t a şi canon al 2-lea al sf. icumenicuiui al 7-lea sobor zice, că cel

•ce nu ştie, nu prost, ci cu cercetare Psaltirea, Evanghelia, Apostolul şi
toatăr dumnezeiasca Scriptură, asemenea şi sfinţitele canoane şi a vieţui
' .şi a petrece dupre dumnezeeştile porunci, unul c a acesta că nu se hi-
rotonisiască. Cu aceste cuvinte zicând:..,,Hotărîm ca tot cel' ce are a se
.^aiege la treapta episcopiei, negreşit a şti Psaltirea, c a di a aceasta pre
1

tot clirosul său a ş a să poată a'l învăţă, -şi a. se cercetă negreşit de c ă - '
tră' mitropolitul, de este osârdnic a ceti şi cercetător, nu în treacăt, sfin­
ţitele canoane şi sfânta Evanghelie şi cartea dvimnezeeştilor Apostoli şi
toată dumnezeiasca Scriptură şi a petrece duranezeeştiliV porunci şi de'
a învăţă pre .norodul său... Iar de., s'ar îndoi şi. s'ar îngreuiâ a o face
a c e a s t a şi a învăţa, nu să hirotoniască.
1
) Căci se cateriseşte episcopul sau preotul s a u diaconul acela, ce va
.. ridica mâna şi va bate pre vre un credincios sau necredincios, dupre
• c a n o n 27 al sf, Apost. .ci şi de nu va bate episcopul sau presviterul,
sau diaconul, cu însuşi mâna lor, ci vor p u n e pre alţii s ă bată, şi aşa
s e caterisesc, dupre canon 9 al soborului întâi- şi al doilea. Vezi şi tal­
c u i r e a apostolescului canon de mai sus în- csnonicul nostru,
2
) Iar Teodorit a ş a tâlcueşte zicerea bătăuş, zicând: „Nu opreşte de
a c e r t ă în vreme, ci de a o face aceasta fără trebuinţă, căci aceasta p o ­
r u n c e ş t e , cât vom auzi pre el după puţine z i c â n d : . „Pre cei ce greşesc
înaintea, tuturor m u s t r ă - i " (I Timoţ. V. 2 0 ) . Şi iarăşi: „Mustră, ceartă,
m â n g â e " (11 Ti mo t. IV, 2 ) . A ş a şi Galatenilor însuşi-scriindujle-zicea:
„ O fără de minte Galateni" (Gal. III, 10).
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 3 — 5 . 175

va fi el blând şi blajin, fâră a s e gâlcevi cu c i n e - v a ; fiind însă

c ă a zis mai sus, c ă cel c e vrea să se facă episcop, se cuvine
_a fi i u b i t o r de streini, pentru a c e a s t a acum adauge a i c e a , că
acesta se cuvine a nu fi iubitor de argint, una a d e c ă p e n t r u c ă
cel ice este iubitor de strein, acela se cuvine a fi şi neiubitor
^ e argint, ^şi alta î n c ă , - p e n t r u ca să -tiu se" întâmple să învis-
tierească-.şi -sâ iubiască argint pentru -prilejul şi pricina s t r e ­
inilor' ).
1 y
[ • : . / ' . . . . . • •
4. Casa ta bine chivernisindu-o.
Cel ce "va să se facă episcop, zice, se cuvine a-şi chivernisi
şi a'şi iconomisi c a s a b i n e , a d e c ă pre f e m e e a sa, copiii, slu­
gile şi robii şi pre celelalte rudenii ale s a l e ) . P e n t r u a c e a s t a
2

şi legile cele d i n afară zice cum că c e l a ce este iconomisitor,

acela poate a se face în g r a b ă şi politic, a d e c ă c e l ce ştie a
iconomisi casa^cum s e cuvine, acela lesne poate a chivernisi
şi o c e t a t e întreagă.
Fii avându-şi întru supunere cu toată cinstirea.
Cel ce iubeşte a se face episcop, t r e b u e să aibă şi pre fiii
săi, supuindu-se lui cu t o a t ă cinstirea; căci el t r e b u e să p o a t ă
a dâ pildele faptei b u n e din c a s a s a ; căci cum va crede că
are să supue pre alţii şi el nu şi-a supus pre fiii săi! S a u cum
p o a t e a face pre alţii cinstiţi şi bine regulaţi, el carele a lăsat
pre însuşi fiii săi sâ vieţuiască fâră cinstire şi neregulaţi ? Iar
«cu toată cuceria» a zis, a d e c ă cu cuceria cuvintelor, şi a for­
melor şi a faptelor şi cu cuceria c e a c ă t r e toţi oamenii şi cu
c e a în t o a t ă vremea şi cu c e e a c e e datoare a se face în t o t
locui.
5 . Iar de nu ştie cine-va a fl cucernic în casa sa, cum
de biserica lui Dumnezeu va purtă grijă.
Cela ce iubeşte, zice, a se face episcop, se c u v i n e - a şti a

*) Acestaşi Teodorit tâlcueşte c ă blând este acela, c e sufere greşalele

cele ce i se fac lui, însă nu trece cu vederea, când alţii se nedreptă­
ţ e s c ; fiindcă acest lucru nu" este. E u sânt al blândeţei. Pentru, aceasta
în alt FQC Pavel a zis cum c ă - „ c e l a ce apără cu osârdie (apere)" (Rom.
X{I, 8 ) . Iar neluptător (adecă -negâlcevitor) | este acela, ce nu sufere a
se gâlcevi pentru bani şi neiubitor de argint zice că este, nu neagoni-
sitorul, ci acela ce nu iubeşte banii, fiindcă este cu putinţă a avea ci­
ne-va bani, a iconomisi însă precum se cuvine şi a nu se robi lor, ci
a-i stăpâni.
2
) Pentru aceasta şi c a n o n 4 3 al localnicului sobor din Cartaghen
rândueşte, ca s ă nu se hirotoniască episcop sau presbiter, sau diacon,
dacă aceştia nu vor face mai înainte pre toţi casnicii lor, rudele şi pre
robi şi pre roabele lor hristiani drept slăvitori.
176. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. 111, VERS. 5 .

p u r t a grijă şi a j c o n o r n i s i casa s a ; căci: casa lui nu e alta, d e

c â t o biserică şi o eparhie mică, deci de nu va putea a , i c o -
n o m i s i o casă" mică şi lesne încunjurată, şi lesne cunoscută
c u m va ocârmui o b i s e r i c ă şi o eparhie mare şi cu anevoe d e
i c o n o m i s i t ? ) . Insă lucru de a se îndoi cine-va este aicea, pen­
1

t r u c e pricină P a v e l , c a r e l e c e r e c a o datorie dela c e i n o r o d -

nici a'şi omorî mădularele cele d e pre pământ, zicând: « O m o ­
râţi mădulârile v o a s t r e cele de p r e p ă m â n t » (Colos. III, 5 ) . Şi
(

i a r ă ş i : «Iar c e i c e sânt ai lui C h r i s t o s , trupul şi-au răstignit î m ­

p r e u n ă cu patimile şi cu poftele» ( G a l . V , 2 4 ) . P e n t r u c e pri­
c i n ă , zic, dela norodnici cu îndatorire c e r e Pavel mari lucruri,
desăvârşită o m o r â r e a patimilor şi a trupului, iar dela e p i s c o ­
pul c e r e două mici şi nevrednice de înălţimea c e a atât de m a r e
a arhieriei? A nu fi a d e c ă episcopul ocarnic, nici a certă fără
vreme^ şi altele ca a c e s t e a . Ş i cu t o a t e c ă Christos porunceşte
c a toţi să-şi poarte c r u c e a , episcopii împreună şi norodnicii,
şi să urmeze lui, şi c ă păstorul cel bun, îşi pune sufletul său
p e n t r u dragostea oilor sale? (loan X , 1 1 ) . T r e b u e dar A p o ­
stolul c a o datorie să c e a r ă dela episcopul s ă aibă viaţa sa ne­
p ă t i m a ş ă şi desăvârşită şi anghelicească, în c â t dupre cumpă­
nirea înnălţimei dregătoriei sale. S p r e deslegarea nedumerirei
a c e s t e e a r ă s p u n d e m : c u m c ă puţini oameni pre vremea a c e e a
p e n t r u începutul credinţei, s'ar fi jaflat a avea amărunţimea vi­
e ţ e i care o c e r e dregătoria c e a m a r e a arhieriei. Şi atuncea
t r e b u i a a se face episcopi mulţi, pentru a păstori pre fieşte­
c a r e c e t a t e . Pentru a c e a s t a cu c o n i p o g o r â r e dumnezeescul A -
p o s t o l c e r e a dela episcopi sâ aibă o virtute sau faptă bună nu
desăvârşită, ci măsuratică, c a la mulţi hristiani. D a r acum în
vremile a c e s t e a ; vai! unde am căzut noi episcopii! pentrucă
x
) Potrivită este aicea istoria ce o scrie Plutarh în cele moraliceşti ale
lui Gorghie ritorul, după c e a propus multe chipuri pentru ca s ă sfă­
t u i a s c ă şi s ă 4mpace pre Elini, c a r i d i n t r u o întâmplare a urmat să s e
. t u r b u r e şi după ce a întrebuinţat toată ritoriceasca buna limbuţie a s a
la prăznuirea olimbilor pentru obşteasca pace şi învoire, a rămas r â s
d e norodul acel iscoditor; socotiţi, o bărbaţi Atineni, a strigat unul din-
~tre dânşii, socotiţi de este vrednic a î m p ă c a . u n om pre un norod de
zeciuri de mii numărat, u n u l ce are numai două femei în casa sa, o
s o ţ i e şi o slujnică, şi nu ştie ale împăca, care totdeuna se sfădesc şi
se bat, se lovesc cu piciorul şi se rănesc între dânsele? Cu un chip ca
a c e s t a putem a zice şi n o i pentru cei c e cu nevrednicie caută a s e sui
l a treapta c e a mare a episcopiei şi a preoţiei, şi a păstori o biserică şi
u n norod de zeciuri de mii numărat; aceştia nu ştiu a dâ lege şi b u n ă
rânduială întru o c a s ă mică şi apoi caută să deâ legi şi s ă pue o b u n ă
r e g u l ă întru o întreagă eparhie.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 6 . 177

nici u m b r a de o mâsuratică faptă b u n ă c a a c e a s t a , ce o c e r e

a i c e a Apostolul nu se află la n o i ; milostiv fii, D o a m n e !
6 . Nu de curând sădit.
D e curând sădit nu zice a i c e a Apostolul pre cel mai tânăr,
de v r e m e c e T i m o t e i unul c a a c e s t a e r â , c ă aşa z i c e : «Nimenea
să defaime t i n e r e ţ e a ta» (I T i m o t . I V , 1 2 ) . Ci zice pre c e l de
curând catihisit şi din nou apropiat la credinţa lui Christos şi
botezat, şi sădit în credinţa şi biserica lui: « c ă eu zice v'am
sădit» (I Corint III, 6 ) , fiindcă mulţi din E l i n i şi din Iudei v e -
nîau la credinţă şi se b o t e z a u , deci zice Apostolul, c ă a c e l a
c e are să s e facă e p i s c o p , s e cuvine a nu fi de curând b o t e ­
zat,, ci a avea vreme îndestulă în credinţa lui Christos şi a nu
se sui îndată la vrednicia c e a m a r e c a a c e a s t a ) . 1

*) însuşi aceasta rândueşte şi, sf. Icumenicul întâiul sobor în canonul

al doilea al său, adecă a nu se înnălţâ cineva la treapta episcopească
îndată ce se botează, "d după vreme şi cercare mai multă: „şi a duce
spre mărturie 'ăpostoleasca zicerea aceasta, nu de curând sădit", şi
celelalte şi unde nurriai. trebue a avea multă vreme petrecută în credinţa
lui Christos c e f ice are a se "face episcop, precum zice aicea Pavel, ci
se cuvine încă a avea-multă vreme şi întru cetirea şi îndeletnicirea şi
cercetarea durr.nezeeştei Scripturi şi mai întâi de aceasta s e . cuvine a
avea şi ani mulţi întru, o viaţă îmbunătăţită şi întru o curată şi cinstită
şi neprihănită petrecere ~ăe către toţi mărturisită. Pentru aceasta din ve­
chime- stăpâni?: un obicei prea sfânt în sfr biserica lui Christos a nu se
face vre unul arhiereu, de n u s'ar fi făcut mai întâi monah, precum o -
biceiul cel de acest-fel îl pomenesc practicalele soborului ce s'au făcut în
sf. Sofia unde mitropolitul Chesariei şi cel al Halchedoniei a zis către
• locoţiitorul lui Papa Ioan<-acestea: „La răsărit de. nu se va face cine­
va monah, nu se face episcop sau patriarh". Zice însă şi sfinţitul S i -
mion al Tesalonichiei:'"^Biserica"~p"fe cei mai mulţi din cei ce au să se
facă episcopi, mar întâi facârîdu-i monahi, aşa îi aşează episcopi (cap.
CCLXV1). Şi prea sfânt erâ obiceiul acesta, pentrucă cel ce vrea a se face
episcop mai înainte se învăţa în monahiceasca viaţă faptele cele bune
cele dumnezeeşti, şi după ce s e curăţia el de patimi mai înainte, apoi
curăţia de acestea şi pre norodul cel încredinţat Iui; şi după ce se l u -
mină mintea lui şi inima, în cunoştinţa dumnezeeştilor Scripturi şi prin
câştigarea luminatelor fapte bune, atuncea lumină şi pre turma lui Chri­
stos cea dată în mâna lui şi după. ce "Se" făcea el desăvârşit întru c u ­
noştinţa lui Dumnezeu cât şi în viaţa cea-"îmbunătăţită, atuncea depli-
neâ şi pre hristianii cei supuşi iui.
Şi fiindcă cu adevărat cel ce are a se face preot, trebue s ă aibă fapta
bună şi isprăvile şi-puterea nevoitorilor şi acelora ce locuesc în pusti­
etăţi şi aşa cu covârşirea îmbunătaţirei sale, să poată a păstori bine şi
cu plăcerea lui Dumnezeu turma sa şi a o mântui pre ea în staulul
raiului; şi ce zic eu? Cel ce are a se face arhiereu se cuvine a avea
mai multă faptă bună şi decât aschiţii şi pustnicii; pentrucă are a se
află în mijlocul pricinilor patimilor şi în turburările lumeţ şi în grijile
178. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TlMOTElCAP. III, VERS. 6 .

Ca nu umflându-se sâ cada în cursa diavolului.

D a c a cine-va, zice, mai înainte de a se face ucenic, s-ar face
învăţător, s'ar umflă, adecă s'ar mândri; şi ar c ă d e a în cursă}

atâtea şi atâtea mii de suflete pentru aceasta d e mai multă luare aminte
şi putere duhovnicească are trebuinţă unul c a acesta, pentru a se păzi
pr<e, şineşi curat, de toată spurcăciunea păcatului, .decât Aschitiul carele
totdeuna se află în linişte. Aşa adeverează aceasta Hrisostom, zicând:
Dacă-cei ,efe l o c u e ş c I n pustie sânt "scăpaţi de ' turburările şi cele ale
Cetăţer'şi de ale-târgului şi din, cete de acolo,-şi totdeuna şe îndulcesc,
de liman şi de linişte, nu vor a se nădăjdui în siguranţa petrecerei a-
celeea ci şi alte nenumărate străji îşi adaug... oare de câtă putere şi silă
ar avea trebuinţă cel preoţit, în cât a putea totdeuna a'şi răpi sufletul
din spurcăciune şi a'şi păzi frumuseţa cea duhovnicească neatinsă? Că
şi de mai multă curăţie are trebuinţă acesta, decât acela" (Vor. VI des­
pre preoţie). însuşi aceasta o zice şi cuviosul Isidor Pelusiotul: „Cei
sfinţiţi cu preoţia trebue a fi mai sfinţi, şi mai curaţi decât cei ce au
apucat munţii şi pustietăţile; t;ăci aceştia adecă şi de sineşi poartă grijă
şi de noroade, iar .aceia numai, de sineşi" (Epist. 4 8 4 către episcopul
Palade).
"Iar câţi mai înainte de a se iscusi întn> dumnezeeştile Scripturi şi a
se curaţi de patimi, şi de a se lumină din fapte bune şi de a se în­
deplini întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a dogme'.or a credinţei, se fac
arhierei şi preoţi şi se apucă să curăţiâscă pre alţii şi a-i- lumina şi a-i
deplini; vai! ce urmează? Aceştia se fac neadevăraţi şi din afară scrişi
arhierei şi preoţi, şi de Epanghelma lor nevrednici. Unii ca aceştia tot
o dată se fac şi ucenici şi dascăli şi soldaţi şi marşali şi vâslaşi şi "câr-
muitori de corabie. "Şi pentru a nu'fi socotit c ă eu de zic acestea, vie
în. mijloc Teolog. Grigorie să le zică, cu ritorieeasca'şîînnaîta sa limbă:
„Acestea sânt ale neadevăraţilor şi greşit' scrişi preoţi şi nevrednici de
Epanghelma lor, cari - nimic întroducâncf preoţiei, nî'Ci de bine mai îna-.
inte ticăloşindu-se, o dată s'a arătat şi ucenici şi dăscăli ai bunei 'Cins^'
tiri de Dumnezeii; şi mai înainte de a se", curaţi ei, curăţesc; eri furi
de cele sfinte, şi azi sfinţiţi; eri afară din cele sfinte şi azi povăţuitori
de taine ;'îsvoade vechi de răutate şi shedii de buna cinstire de Dum­
nezeu; care lucru este de har omenesc, nu cîe Darul Duhului..... al că­
rora chipul este treapta, iar treapta adeverează piv, chip, foarte mult
schimbându-se rânduială" (Cuv. la Mar. Atanasie). Şi iarăşi aceasta zice:
„Drept aceea cei mai mulţi dintre rioi, ca să nu zic toţi, mai înainte de
a lepădă părul cel dintâi, cari copii îl tund cu foarfecele; mai înainte
de a trece prin dumnezeeştile curţi, mai înainte de "a. c u n o a ş t e - m ă c a r
numirile sfinţitelor cărţi, mai înainte d e - â şti măcar haractirul T e s t a ­
mentului Nou şi al celui Vechiu şi pre -apărători ; - c ă încă nu zic, mai
înainte de a se spălă de noroi şi de sluţple sufletului, câte răutatea le-âu
plămădit n o u ă ; de ne-am iscusi în două, sau în trei graiuri din cele
bine cinstitoare de Dumnezeu şi acestea din auz, nu din cetire, sau de
arh vorovi în scurt cu David, sau rasa de o a m strânge împrejurul n o s ­
t r u bine sau până la brâu, de vom filozofi... vai de întâia şedere şi de
cugetare! Sfinţit şi din scutece Samuil, îndată sântem înţelepţi şi d a s ­
căli şi înnalţi întru cele dumnezeeşti, şi cele mai întâiu ale cărturarilor
 EPiST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. UI, VERS. 6 ^ - 7 . 179

adecă. în o s â n d a şi munca diavolului, c a r e a c e l a o a pătimit

pentru mândria sa. Zice însă T e o d o r i t , c u m că cu cuvântul
acesta -ce î l - p o m e n e ş t e aicea Apostolul-, -arată umbros cum că
diavolul din mândrie a c ă z u t ) . 1

7. Trebue însă acesta şi mărturie bună a avea dela

cei din afară.
• ' ; ; S e cuvlrie^, zic e^/cel--ce ajf-e ^ă-.jsf faeă, episcop, .a fi m ă r t u ­
;

risit de bun..şl îmbunătăţit cU japte b u n e şi de însuşi E l i n i i , pen­

tru a nu avea nici ei a'l prihăni pentru vre o greşialâ, ci mai
ales şi a se ruşina de e l ; dar ce p o a t e a se face, dacă unul
c a acesta s'ar părea Elinilor a fi îmbunătăţit, şt nu ar fi cu
adevărat? R ă s p u n d e m c ă a c e a s t a este cu anevoe a se afiâ;
pentrupâ vrăşmaşii credinţei şi necredincioşii Elini şi pre însuşi
c e i c e sânt prea amărunţiţi întru fapta b u n ă , îi pândesc c u
prihănire şi le află m e t e h n e j însă Pavel nici mărturia a c e a s t a
dela Elini nu voeşte a fi singură, fâră de ceealaltă faptă, b u n ă
a celui c e are a s e face E p i s c o p ; ci v o e ş t e s ă aibă el fapte
bune şi pre lângă a c e s t e a , s ă aibă ş i dela vrăşmaşii credinţei
mărturie b u n ă ; - p e n t r u a c e a s t a nu a zis: «Şi trebue el a avea
«ci şi mărturie», pentru ca" s ă arate a c e a s t ă î n ţ e l e g e r e - c u adă­
ugirea lui «şi» conlegâturei; dar c e are a se face, dacă Elinii
cei din afară ar grăi de rău pre cel c e ar trebui a se face
E p i s c o p , din zavistia lor? Răspundem, c ă a c e a s t a nu este cu
„ putinţă a se f a c e ; căci, de' c e l ce a r e viaţă neprihănită şi în­
suşi Elinii se ruşinează. D e a c e a s t a pre d o g m a lui o prihănesc
cu adevărat; însă nu şi viaţa lui, precum şi pre Apostoli Eli­
nii nu-i ziceau că sânt curvari şi înverşunaţi, ci amăgitori; care
a c e a s t a erâ prihană numai a propoveduirei credinţei, nu a vi­
eţei lor. Iar şi de am socoti că cel ce a r e a se face Episcop
se cleveteşte şi se prihăneşte cu minciună ş i nu cu adevăr, se
cuvine unul ca a c e s t a a nu se face E p i s c o p ; căci nu se cu­
vine a se turbură şi a se sminti sufletele oare-cârora, din pri­
cina Episcopului, carele urmează a fi luminător al celorlalţi:
« C ă a ş a , zice, s ă străluciaseă lumina voastră înaintea oameni-

. ş i - a l e legiuitorilor şi ne hirotonisim pre înşine noi cereşti şi a ne num:

de. către oameni ravi, ravi c ă u t ă m " (în cuvântul cel desvinovăţitor). ,.
l
) Şi Sf. Scriptură încă aceasta o mărturiseşte zicând către diavolu
sub faţa împăratului Tirului: „Pentrucă s'a înnălţat inima ta, şi ai zis
Dumnezeu sânt eu..', s'a înnălţat inima ta pentru frumuseţea t a " (Iez
X X V I I I , 2 ) . Zice însă şi durnnezeescul Augustin: „Diavolul nu este cur-
var, nici beţiv, nici --alt-(fe-fra de acest-fel; este î n s ă trufaş şi zavisnic'
(Cart. III despre cetatea lui Dumnezeu): . . , . , ...
180. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 7 .

l o r , ca să vadă faptele voastre c e l e b u n e » (Mat. V , 1 2 ) . Iar

de se cuvine a avea episcopul mărturia c e a dela vrăşmaşii c r e ­
dinţei, cu c â t mai mult se cuvine a a v e a pre a c e i a dela iubi­
torii credinţei, a d e c ă dela hristiani? ). P e n t r u a c e a s t a zice şi
1

H r i s o s t o m : « C ă pre cel c e are viaţă neprihănită şi jaceia ( E l i ­

nii adecă) îl c i n s t e s c şi îl r ă s p l ă t e s c ; iar d a c ă dela v i ă ş m a ş i
t r e b u e a avea, cu mult mai vârtos t r e b u e a a v e a pre c e a dela
prieteni» (Cuv. I V , d e s p r e p r e o ţ i e ) . !
Ca să nu cadă. în ocară. !
C e l a ce are să se facă episcop, zice, să aibă b u n ă mărturie
dela Elinii şi necredincioşii c e i din a f a r ă ; p e n t r u c ă rieavându-o
a c e a s t a urmează a se oeărî şi a s e prihăni de dânşii şi o c a r a
şi prihana a c e a s t a să dă asupra a t o a t ă b i s e r i c a şi pre lângă
celelalte rele c e pricinueşte, s e face încă oprire şi propovedu­
irei Evangheliei. i
Şi în cursa diavolului.
A d e c ă ori carele ipopsifii şi c a n d i d a t de episcop nu a r e m ă r ­
turie bună d e l a cei n e c r e d i n c i o ş i ; negreşit p o a t e să c a d ă în
cursa diavolului, a d e c ă degrab au să'l o m o a r e p r e el n e c r e
dincioşii şi ori episcopul acela are să c a d ă întru însuşi ,păca
t e l e acelea, în c a r e c a d a c e i a ) ci şi singură a c e a s t a , a s e afla
2

x
) Pentru aceasta rău şi fărădelege fac arhiereii şi duhovnicii aceia,
cari când vor să deâ mărturie, vre unuia, ce v a s ă se facă diacon, se
îndestulează întru singură mărturisirea candidatului şi nu îhtâjrziază pri-
cina, pentru ca să întrebe pre hristianii aceia, şi pre alţi fra> cari ştiu
viaţa şi petrecerea aceluia şi dupre urmare să iâ mărturie dela dânşii;
ci îndată îi dau duhovnicii mărturia, dar ce ..urmează? V a i ! i ctk ffesfinţe-
nie se lucrează cele dumnezeeşti, şi de multe ori necuraţi şi nevrednici
fiind ia înfricoşata vrednicie, şi la treapta prea dumnezeeşţei preoţii se
s u e ; căci candidaţii aceia tineri fiind, şi de slava oamenilor nebunindu-
c ige slava
se, ascund păcatele lor şi nu le arată, numai pentru ca s ă băştij
care o doresc; iar duhovnicii c a nişte orbi şi fără de mintd cr ed cuvin- •
tele lor, şi dau, vai! pre Fiiul lui Dumnezeu în manile celorr spurcaţi
şi nevrednici. Oare câtă m u n c ă au s ă dobândiasCă unii ca. aceştia eu
nu pot a o zice; milostiv, milostiv fie Dumnezeu!
)_Iar Teodorit zice că candidatul c e nu are bună mărturie va cădea
2

iarăşi întru aceleaşi păcate, pentru care se prihăneşte, fiindcă d/iavolul va

face tot meşteşugul pentru a'l aruncă întru acelea. Adaug "insă ..aicea şi
cele vrednice de pomenire ce le zice dumnezeescul părintele hostr stru Isidor
Petusiotul: că acesta mai înainte puind împreună toate faptele bune a-
cestea, câte le înşiră aicea Pavel, cum c ă se cuvine a le avea cel ce
va să se hirotonisîască episcop, dupre urmare adauge zicând: Care din
acestea isprăvind, cei mulţi doresc de u n l u c r u neatins al episcopiei?
A u viaţă neprihănită? (nu adecă) atâta de multă deşteptare! li se cuvine
lor în cât a avea ochiul sufletului neadormit? (ba), dar strălucit:-a cu
 KPisrAmhk^^^^TD^n^cAv.m,vmă. S. 181

adecă episcopul acela înaintea a multora pricină şi pildă d e

smintială şi s i n g u r ă aceasta, zic, este cursă a diavolului.
8. Diaconii asemenea.
P e n t r u c e a l ă s a t P a v e l p r e p r e o ţ i şi p r e s v i t e r i , şi nu a z i s
şi d e s p r e a c e ş t i a , n i m i c a p r e c u m c e r e r â n d u i a l â ? R ă s p u n d e m ,
c ă a c e l e a , c e a zis m a i sus d e s p r e e p i s c o p i şi a r h i e r e i , a c e l e a
s â n t p o t r i v i t e şi l a p r e s v i t e r i şi la p r e o ţ i ; p e n t r u c ă şi p r e o ţ i ­
l o r , îi s ' a î n c r e d i n ţ a t î n v ă ţ ă t u r a şi a p ă r a r e a b i s e r i c e i p r e c u m şi
a r h i e r e i l o r ; o i cu s i n g u r ă h i r o t o n i a , şi cu t r e a p t a , s â n t m a i j o -
siţi d e c â t a r h i e r e i i ; d r e p t a c e e a , ca să nu z i c ă t o t a c e l e a ş i A -
p o s t o l u l , a l ă s a t d e a z i c e o s e b i t şi p e n t r u p r e o ţ i ) ci z i c e n u ­
1

m a i d e s p r e d i a c o n i , c u m c ă şi d i a c o n i i s â n t d a t o r i a s e m e n e a
a a v e a a c e l e a ş i f a p t e b u n e a l e e p i s c o p u l u i , a d e c ă a fi şi e i
neprihăniţi şi fără p a t ă , treji,_ întregi înţelepţi, î m p o d o b i ţ i c u
m o r a l u l , i u b i t o r i d e s t r e i n i , î n v ă ţ ă t o r e ş t i , nu b ă u t o r i d e v i n ,
nu b ă t ă u ş i , c i b l â n z i , n e g â l c e v i t o r i , n e i u b i t o r i d e a r g i n t , nu d e
c u r â n d s ă d i ţ i şi a a v e a m ă r t u r i e b u n ă 'şi d e l a c e i d i n a f a r ă .
Cucernici: ' • - •
D i a c o n i i , - i c e , p r e l â n g ă a c e s t e a s e c u v i n e a fi şi c u c e r n i c i
în m o r a l u d şi v r e d n i c i de r e s p e c t la c h i p ) , 2

o întreagă. înţelepciune ca aceasta, în cât numai minţile a-şi avea î n ­

tregi, ci şi pre cei lipsiţi şi nebuniţi întru amestecările necurăţiei şi t ă ­
când ei a-i înţelepţi? (nici cum) împodobire de moraluri ca aceasta este
Ia dânşii, îh cât ;de pe umblet şi de pe căutarea ochiului şi de pe glas
să poată a înspăimântă pre cei ce vor fi faţă? (nici de cum), căci c a o
statue u e toată filozofia trebueşte a se v e d e a - d e pretutindenea cel ce
se înnoroceşte de episcopie. Dar sânt ei atât de iubitori de streini, îri
cât şi pre toţi cei necunoscuţi a-i.chemă în casă să-i ospăteze? (ba) dar
şi cuvântul cel" "învăţătoresc din îndeletnicirea cetirei isprăvitul'a, ca şi
pogorârea Darului c e a de s u s s ă vie preste ei, şi izvoare de cuvinte
duhovniceşti să. loeuiască în inima lor? (nici de c u m ) dar strălucesc cu
atâta blândeţă, ca asupra nimăhuia tiici o dată să nu se fi întărâtat?
(ba) dar neiubitori de argint sânt atâta în cât şi cele ce cu dreptate au,
a le împărţi celor nevoiaşi? (nici d e . cum). Ş i atâta de nepomenitorî de
rău sânt, c a şi pre cei ce în zadar îi ocărăsc, şi le_ dau pricină şi s u ­
făr? (ba) (la acestaş Nicon tom. I, cuv. 5 5 ) .
*) Şi las a zice, cum că de vreme" ce "în apostoleştile vremi, episcopii se
numiau presviteri şi dea'ndărâtele presviterii episcopi (despre care vezi
la cap. I al ceii către-Filipiseni şi stih 10), pentru aceasta..cele ce a zis
Pavel pentru episcop, întocmai se înţeleg şi pentru presviter.. Vezi însă şi
suptînsemnarea-zicerei: „De pofteşte cine-va episcopie" (I T i m . III, 1 0 ) , .
*) Pentru aceasta c a s ă se păziască cuvântul acesta al Apostolului şi
a fi diaconii cucernici la forma purtărei^pentru aceasta atât soborul cel
din Neoehesaria, cât şi cel icumenic al şaselea, rânduesc a se hirotoni
diaconi nu mai tineri decât de douăzeci şi cinci de ani, adecă în vârstă
tinerească şi cucernică.,
182. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP: III, VERS. 8 .

N u î n d o i ţ i în cuvinte.
A d e c ă diaconii nu se cuvine a fi vicleni şi a m ă g i t o r i ; altele
a d e c ă a zice şi altele în inima lor a c u g e t ă şi altele a zice c u
b u z e l e l o r ; şi alte cuvinte a zice unuia şi altele altuia; p i . a
a v e a limba lor î m p o d o b i t ă cu adevărul, precum zice T e o d o r i t .
N e l u â n d a m i n t e la vin mult, nu m â r ş a v i a g o n i s î t o r i .
' "Nu a '.zis Apostolii c ă ' diaconii nu s e cuvine" a f i b e ţ i v i ; c ă
:
:

- a c e s t ' 4 u c r u e s t e - c u totul necuvincioş şi nevrednic de epanghel­

m a l o r ; ci a nu b e â vin mult şi p r e s t e c e e a ce t r e b u e , c ă c i
deşi nu s'ar î m b ă t a cu multul vin, î n s ă multa băutură t â m p e ş t e
pe d e ş t e p t a r e a şi puterea sunetului, întunecă pre minte, slă-"
b ă n o g e ş t e trupul; de a c e a s t a zice S i r a h : « A m ă r ă c i u n e a s u f l e ­
tului e s t e vinul mult» ( X X X I , 3 4 ) . Ş r iarăşi: «In vin n u t e îm-
b â r b â ţ l , c ă pre mulţi i-a perdut vinul» (Sirah X X X I 2 9 ) . P e n ­
tru aceasta şi preoţiţii ai L e g e i V e c h i , c â n d intrau în biserică
nici cum beau v i n ) . Iar m â r ş a v agonisitor este acela, carele
1

nu lasă nici un câştig, m ă c a r de Tar p u t e a d o b â n d i din orice

fel de pricină, m ă c a r de s'ar întâmpla neguţitoria a c e a s t a a fi

x
) Că a ş a , p o r u n c e ş t e D u m n e z e u : „Şi a grăit- Domnul lui Aaron zi­
c â n d ; „Vin şi băutură beţivă nu veţi beâ tu şi fiii tăi după tine, când
veţi intra în cortul mărturiei, sau când veţi "rnerge voi către jertfelnic,
şi nu veţi muri, legiuire veşnică. întru neamurile .voastre; c a s ă osebiţi
între cele sfinte şi între cele spurcate şi Intre cele necurate şi între cele
curate". (Levit. X , 9 ) . Zice însă şi Iezechiil: „Şi vin nu vor beâ toţi pre­
oţii" (Ie'z.'XLVI, 2 1 ) . încă şi Solomon porunceşte acşştea zicând: „,Cei
^puternici (silnicii adecă)- sânt mânioşi,' însă să nu beâ yiq, ca nu, bând
• să-şi uite înţelepciunea şi s ă nu poată j u d e c ă pre ceTâ^ufTncioşi drept"
(Pild. X X X I , 4 ) . Şi mai ales preoţii şi arhiereii nu s e / ^ v i r r e a beâ vin
mult, sau rachiu, sau alte băuturi beţive; pentru ca să nu se turbure
puterea cea stăpânitoare şi desluşitoare a .aninţei lor-şi ..din aceasta să
c a d ă în vre o greşeală şi fărădelege. D e aceasta şi Ma. Vasilie tâlcuind
a c e e a a lui Isaia zicere: „Vai celor ce beau vin şi silnicilor celor ce dreg
băuturi beţive" (Isaia V, 2 2 ) , zice: „ C ă ' s e cuvine slujitorilor dumneze-
escului cuvânt şi celor ce li s'au încredinţat purtarea de grijă a oame­
nilor, cu totul a se depărta de cele ce fac turburare minţei ceii stăpâ­
nitoare: căci când intră mult vin nestricat,,ca, u n . oare-care tiran aler­
g â n d asupra cetăţei ceii din margine, din vârful cel mai de" sus negră­
ite turburâri, face în suflet, nici o poruijcă cruţând şi'fărădelege; ci mai
întâi lovind pre cuget, pre toată buna cuviinţă ce se află într'însul din
învăţătură o turbură şi o mestecă, râsuri pornind necuvenite, glas tul­
burător, mânii obraznice, pofte neînfrânate, streche şi nebunie către toată
îndulcirea. cea fărădelege; pentru aceasta să nu beâ cei puternici vin...
D e c i de ţi s'a încredinţat iconomia tainelor, cuvântul înţelepciunei, p u ­
terea cunoştinţei, iar tu îţi porţi sufletul afundat în vin, cum nu terar
plânge prorocul ctPţfreptate, că având tărie duhovnicească, cu nemăs'u-
. rărea vinului o faci pre ea neputincioasă.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 9 — 1 1 . 183

şi precupie, măcar dobândă şi c a m ă t ă , m ă c a r alt m e ş t e ş u g pri-

h ă n i t ) , însă tu, cetitoriile, să înţelegi c ă mârşav câştigător e s t e
1

iubitorul de argint.
9. Având taina credinţei întru curată conştiinţă.
A d e c ă diaconii, pre lângă a avea d o g m e drepte ale credin­
ţei, se cuvine a-şi avea şi viaţa neprihănită r căci conştiinţa c e a
curată se n a ş t e <lin viaţa şi petrefeeriea^ea-neprihănită precum
am zi,s la, zicerea: « A v â n d erişdinţă, şi bună conştiinţă» (I T i -
m o t . I, 1 9 ) .
1 0 . Ş r aceştia încă cerceteze-se mâi înainte, apoi di-
aconiasc^ă-se, neînvinovăţiţi fiind.
P r e c u m mai sus, zice, cu îndatorire am cerut dela cela c e
urmează a se face episcop, a nu fi de curând sădit, a d e c ă
nOu b o t e z a t ; aşa cu îndatorire c e r şi dela diaconi a nu s e hi­
rotonisi ne cercetaţi, ci după c e se vor c e r c e t a îndestulă vre­
me şi se vor arăta neprihăniţi; căci p r e c u m un domn şi s t ă -
pâqitor de c a s ă nu încredinţează purtarea de grijă a casei sale
unui r o b de curând cumpărat, mai înainte d e a s e arăta el
ales şi credincios cu t r e c e r e a de v r e m e ; a ş a şi arhiereul nu
se, cuvine a încredinţa treapta diaconiei la cei de curând b o ­
tezaţi mai înainte de a se arăta ei cu v r e m e a credincioşi şi
bine a l e ş i ) .
2

1 1 . Femeile aşijderea să fie cucernice.

A i c e a nu zice Pavel despre femeile c e l e - d e rând, ci despre
diaconiţe; fiindcă în vremea a c e e a erâ lucru prea de nevoe şi
trebuincios în biserică, a se face diaconiţe dintre f e m e i ) , căci3

^ P e n t r u aceasta şi canon 9 al icumenicului al şeaselea sobor opreşte

pre tot. cliricul şi cel preoţit, a nu avea crâşmă şi a nu vinde într'însa.
iar de nu va încetă de aceasta s ă se caterisiască; şi patriarh. L u c a încă
opreşte a nu sluji cliricii la dughene vânzătoare de miruri, sau la băi
(adecă la feredee), fiindcă acestea sânt pricinuitoare de minciuni şi de
câştiguri mârşave; opreşte încă şi pre diaconi a nu întrebuinţa meşte­
şugul doftoresc. Iar cum c ă cei preoţiţi nu s e cuvine a luâ dobânzi şi
camătă, multe dumnezeeşti canoane o mărturisesc şi vezi tâlcuirea a-
postolescului canon 4 4 în canonicul nostru şi în cartea c e a de mărtu­
risire a - n o a s t r ă . ' -
2
) Iar Teodorit zicerea: „cerceteză-se" nu o înţelege pentru cei de
curând botezaţi, ci de obşte pentru toţi aceia ce vor să se facă diaconi:
„Mai întâi, zice, se cuvine a se cercetă viaţa acestora şi apoi s ă d o ­
bândească duhovnicescul D a r " . .
3
) Despre, diaconiţe şi despre slujbele lor, vezi la suptînsemnarea stih
6 al cap. I X a ceii întâi către Corinteni şi tâlcuirea canonului nouăspre­
zece al icumenicului întâi sobor, şi al canonului 14 al celui al şeaselea şi
suptînsemnarea canonului 4,0 tij. al acelui al şeaselea în canonicul nostru.
184. ' EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 1 1 — 1 2 .

de nu ar fi zis pentru diaconiţe aicea, ci de o b ş t e pentru f e - .

m e i , ce trebuinţă erâ a le mesteca p r e ele înlăuntru în [cuvân­
tul cel despre diaconii b ă r b a ţ i ? C ă a c e a s t a erâ nepotrivită.
Neclevetitoare. •; •
C â t e femei urmează a s e face diaconiţe, s e cuvine a nu fi
g r ă i t o a r e de rău, precum o b i ş n u e s c femeile a grăi de rău şi a
prihâni, care umblă din c a s ă în c a s ă şi p r e ascuns votovind,
spun metehnile vre unei femei, c ă t r e altă f e m e e .
Treşve. ' ••
'
D i a c o n i ţ e l e , zice, se cuvine a fi treze, a d e c ă d e ş t e p t e şi lu-
ă t o a r e aminte,' pentrucă neamul f e m e e s c e s t e uşor la minte ş i
l e s n e se a m ă g e s c ; pentru a c e a s t a s e cuvine a fi cu luare a-
m i n t e şi deştepte şi agere pentru a n u s e amăgi de n i m e n e a ) . 1

Credincioase întru toate.

D i a c o n i ţ e l e , zice, se cuvine a avea statornicie şi încredin­
ţ a r e , atât în cuvintele lor, c â t şi întru faptele lor.
1 2 . Diaconii fie b ă r b a ţ i a i unei femei.
V e z i iubitule, că fapta bună, c a r e o c e r e cu îndatorire A -
postoîul dela episcopi, aceastaşi o c e r e şi dela diaconi, căci şi
diaconii sânt datori, a s e m e n e a cu episcopii, a fi curaţi şi ne­
prihăniţi întru t o a t e .
Pre fii bine chivernisindu-i.
P r e t u t i n d e n e a durnnezeescul Apostol c e r e dela n ă s c ă t o r o-
cârmuirea şi purtarea de grijă a fiilor şi dela episcopi şi dela
diaconii c e au femei, ca nu din pricina fiilor să se smîntiască
hristianii şi neamurile ,cele credincioase, şi să prihăniască pre
născătorii lor cei sfinţiţi şi dupre urmare să grăiască de rău
vrednicia cea m a r e şi dumnezeiască a p r e o ţ i e i ) . 2

*) C ă precum pentru diaconii bărbaţi, zice Teodorit, a zis Apostolul

a n u fi îndoiţi în cuvinte, ci cucernici şi treji; aşa porunceşte să fie şi
diaconiţele, cucernice, treze şi n u clevetitoare.
2
) Pentru aceasta" şi localnicul sobor cel în Cartaghen, prin canonul
său şeaptesprezece porunceşte, ca copiii preoţilor s ă nu facă teatre, sau
să l e priviască, zicând: „In cât copiii preoţilor privelişti lumeşti s ă nu
f a c a , nici să le priviască"- Pentru aceasta şi Dumnezeu porunceşte" ca
fiica preutului de va curvi s ă se ardă, z i c â n d : „Fiica de preot de se va
s p u r c a a curvi, pre numele tatălui său ea îl spurcă, în foc se va a r d e "
(Levit. X X I , 9 ) . Aceasta tâlcuindu-o durnnezeescul Hrisostom z i c e : „Că
mai multă pedeapsă iâ de v a păcătui fiica preutului, decât celelalte fe­
mei şi fiice ale norodnicilor: „ C ă fiicele preoţilor, cărora nici un cuvânt
erâ pentru preoţie, î n s ă pentru părinteasca preoţie, decât celelalte f e m e l
sânt mult mai supuse a m ă r J î e i p e d e p s e " (Cuvântul al V l - l e a pentru
preoţie). Pentru celelalte femei adecă de a r ' f i curvit, porunciâ D u m n e -
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 1 3 — 1 5 . ; 185

1 3 . Că cei ce au slujit bine, treaptă bună loruşi îşi

agonisesc şi cu multă îndrăsnială în credinţa cea întru
Christos Iisus.
Diaconii, zice, câţi vor păzi bine ş i vor lucra vrednicia di-
aconiei, aceştia îşi agonisesc loruşi treaptă bună, adecă spo­
rire şi înaintire mai mare în vrednicie-; căci cei c e în r l r e g ă -
toriile şi treptele cele mai j o s i t e , precum este a diaconiei, d e
s e vor arăta bine aleşi şi deştepţi, aceştia curând „se vor sui
şî la mai înnalte vrednicii şi t r e p t e , a d e c ă s e vor face şi pres­
viteri şi episcopi, în c â t a dobândi multă îndrăznială î n c r e ­
dinţă, a d e c ă s e vpr f a c e mai slăviţi, nu în dregătorii lumeşti,
nici î n bogăţie şi în alte zadarnice, ci întru credinţă, adecă în
toate lucrările şi cuvintele cele dupre credinţă, a d e c ă în d r e -
gătoriile cele dinlăuntru; unii ca aceştia au stătut sfinţii cei c e
au strălucit în biserică, cari din diaconi s ' a u făcut presviteri
şi episcopi ).1
-
1 4 . Acestea le scriu ţie, nădăjduind a veni către tine
curând.
1 5 . Iar de voiu întârzia, ca să ştii cum trebue a pe­
trece în casa lui Dumnezeu.
Fericitul Pavel pentru a n u mâhni pre ucenicul său T i m o ­
tei, d e ar s o c o t i c ă pentru aceasta îi scrie lui t o a t e c u a m ă ­
runtul, pentrucă nu v a mai merge s ă ' l v a d ă ; pentru aceasta
aicea ridică prepusul şl întristarea a c e a s t a din inima lui şi îi
zice c ă n u l e scriu ţie acestea, o T i m o t e e , pentru a c e a s t a , a -
decâ c ă n u a m s ă mai viu s ă t e văd, c i Căci voesc s ă viu;
insă d e s e v a întâmplă s ă întârziez-, pentru aceasta scriu ţ i e
acestea, pentru c a s ă ai învăţătură şi povăţuire cum s e cuvine
a p e t r e c e şi a obişnui biserica lui Dumnezeu. Şi bine a zis c ă
«nădăjduind»; fiindcă mişcându-se de c ă t r e Sf. Duh, n u ştia
unde îl va porni s â meargă Duhul; pentru a c e a s t a şi cu dreptate
s e îndoeşte, de are a se întârzia sau şi a n u merge la T i m o t e i .
Carea este biserica Dumnezeului celui viu.
S â nu zici o T i m o t e e , zice, că biserică o alcătuesc şi o fac
v

oamenii, n u ; căci aceasta este biserică şi adunare a însuşi Dum-

zeu să se ucidă cu petrii" (Levitic X X I I , 2 1 ) . Iar fiica preotului de cur­

via, cu foc s e ardea; pentrucă mai mare pedeapsă este—arderea, decât
uciderea cu petrii.
l
) Iar Teodorit zice că, de~şi va ocârmuî bine diaconii Epanghelma
lor, măcar deşt este cea mai de j o s , însă vor dobândi în viaţa cea vi-,
itoare dreapta cea mai de sus şi îndrăznială cea către Christos,
186. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TMOTEl CAP. III, YERS. 15-—16.
^xme^wxttxMMxnwMrsMitXf&tw:-. •x"x,>x^-x. x-x:r.:x:xix.x*-X: s«s..s.y*-XTx^xtxiJv^xc'X^.x.rx-x'.x'/xix •iKx x-x//*^'X^sxyx<x'/Jy'X^.^J?.KXi
1 Kziwsyx&wz*,
nezeului celui viu, a d e c ă a celui înfricoşat şi izbânditdr, şi nu
a vre unui mort şi neputincios, precum sărit dumnezeii Elinilor.
Stâlp şi întărire a adevărului.
C u aceste cuvinte Apostolul cumpăneşte biserica hristianilor,
cu biserica Iudeilor şi zice că biserica Iudeilor cuprindea. în-
cliipuiri şi u m b r e ; precum erau clopoţeii şi florile cele mici
oare'.«ra.u ţesute. în veşmintele ..arhiereului şi însuşi arhiereul
•încă/eră, închipuire; a s e m e n e a şi j e r t f e l e . c e l e c e se jertfeau.la
biserică, iar biserica hristianilor este întărire a adevărului, pen­
trucă toate cele c e se săvârşesc într'însa, sânt încredinţate şi
adevăr şi nimica e s t e într'însa umbros şi închipuitor, precum
erau acelea ale legei şi ale bisericei ceii vechi; căci, în locul c l o ­
poţeilor, la a c e a s t a este propoveduirea strălucită a Evangheliei
tn locul trandafirilor celor ţesuţi la aceasta se află viaţă, aspră
a d e c ă pentru înffânare şi pentru aspra dietă c e are, iar în lă-
untru cuprinde pre rodul faptei bune şi în locul vechiului şi
muritorului arhiereu, ane arhiereu pre Fiiul lui D u m n e z e u ; iar în
locul jertfelor celor de necuvântătoare are pre cuvântătoarea şi
m a r e a jertfa, pre Trupul lui cel de viaţă făcător şi dumnezeesc.
1 6 . Şi cu adevărat mare este taina bunei cirisţirei de
Dumnezeu.
Cu adevărat taină şi taină a bunei cinstire! de Dumnezeu,
şi taină mare şi mărturisit taină, e s t e î a trupeasca iconomie
â lui Dumnezeu Cuvântului c e e a c e s ' a făcut pentru noi, fiind
c ă n i m e n e a se îndoeşte despre a c e a s t a ; dar cum este "taină
a c e a s t a , că. toţi oamenii o ştiţi? Răspundem, că nu o ştiu t o ţ i ;
câ "mulţi sânt cari n u o cred, iar deşi am zice că o ştiu...toţi,
dar acum o ştiu, după ce s'a propoveduit Evanghelia mai în
t o a t ă lumea, iar mai înainte n u erâ la toţi arătată. încă şi du­
pre alt chip taina dumnezeeştei înomeniri încă taină e s t e ) , 1

l
) Iar cum c ă taina dumnezeeştei înomeniri totdeuna este taină neîn­
ţeleasă adecă, nu numai de Teologhii cei deplifiiţi, ci încă şi de însuşi
rânduelile cele mai întâi ale fericiţilor angheli, mărturisesc gurile cele
•de -Sf. Duh mişcate ale sfinţiţilor T e o l o g h i ; ca dumnezeescul Dionisie
zice a ş a : „Şi c e a mai arătată decât toate teolaghia,- dumnezeiasca naŞ|-
terea lui Iisus c e a ca noi, negrăită este de nici un' cuvânt, şi n e c u n o s ­
cută de nici o minte şi nici de însăşi cea mai întâia dintre fericiţii a n ­
g h e l i " (cap. II despre dumnezeeştile numiri). Şi în epist. cea către Gaie
zice' „Ascuns este Christos însă M după'arătare; sau ea să zic lucrul
-

cel mal^dumnezeesc .şi întru arătare; că şi.aceasta întru I'.şus s'a a s c u n s

şi nici e s t e " . Iar Teolog-. Grigorie zice a ş a : şi ce (se .înţelege) legătura
încălţămintei, pe care nu o desleagă cel ce botează pelisUt-? Poate cu-^
vântul venirei şi al trupului, a căruia nici cea mai din margine este lesne
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IÎI, VERS. 1 6 . 187

pefuxucă toţi ştiu a d e c ă c ă Dumnezeu s'a întrupat, iar cum s'a

întrupat nu o ştiu; c ă a c e a s t a d e 'toţi oamenii şi d e angheli
este a s c u n s ă - ş i necunoscută şi pentru a c e a s t a e s t e taină. Vezi
însă hristianule covârşitoarea dragoste ce a; arătat Dumnezeu
c ă t r e n o i ; fiindcă taina c e a ascunsă a dumnezeeştei sale c u ­
noştinţă şi a sfatului, cu totuit o a arătat nouă celor de pă­
1

mânt şi smeriţi. ••';. , .

D u m n e z e u . ' s ' a a r ă t a t in trup/
F i i n d c ă mai sus Pavel legiuind despre preoţi, nu a zis ni­
mic din cele c e scrie c a r t e a L e v i t i c e a s c ă pentru preoţii L e g e i
V e c h i , d e a c e a s t a zice aicea, s ă nu s e mire cine-va de nu zic
cele de mică cuviinţă Carele le g r ă e ş t e L e g e a c e a V e c h e , de
vreme c e taina şi darul nostru al hristianilor, sânt mari şi în-
nalte şi nu sânt aşa smerite şi pământeşti, precum au fost a-
celea ale E v r e i l o r ; căci aicea întru Darul Evangheliei Dumnezeu
s'a arătat oamenilor. C u m - s ' a arătat însă ? C u trup o m e n e s c ,
căci dupre dumnezeire e r â n e v ă z u t ş î rieârătât; de aceasta'zice.
T e o d o r i t : « C ă Dumnezeu fiind şi FiiU al lui Dumnezeu şi v ă ­
zută avându-şi firea, înomenindu-se s'a făcut arătat tuturor şi
arătat n e - a învăţat p r e . n o i . s ă cunoaştem amândouă firile; c ă
în trup a zis c ă s e va arătă* dumnezeiasca f i r e ) . 1

S ' a îndreptat întru D u h u l .

. A c e a s t ă zicere dupre două chipuri se î n ţ e l e g e : sau c ă Fiiul
lui Dumnezeu, fiindcă toate faptele sale le-a făcut pentru mân­
tuirea oamenilor, iar pre oare-cari împetriţi şi nesupuşi nu i-a
înduplecat, el însă s'a îndreptat, fiindcă, toată lucrarea a c e e a

de deslegat, necum celor trupeşti î n c ă . ş i prunceştrîntru Christos ci nici

celor cu Duhul c a Ioan (Cuv. la botez). Zice însă şi Mar. M a x i m : „ T a i n a
cea mare a înomenirei pururea rămâne taină;' numai c ă măsuratec se
zice cu puterea celor ce. se mântuesc de el, are mai mare decât ceea
ce s'a zis ceea ce încă nu s e vede, ci c ă şi însuşi ceea ce s'a arătat,
î n c ă rămâne cu totul ascunsă, de nici un cuvânt precum este c u n o s -
c â n d u - s e : c ă Dumnezeu mai pre sus de fiinţă fiind, şi mai pre sus de
om ca iubitor de oameni, din fiinţa oamenilor cu adevărat om făcân-
dU-se, chipul cum s'a făcut om rămâne d e - a p u r u r e a ' n e g r ă i t ; că mai pre
r

sus de om s ' a făcut o m " (cap. X I I din suta a 3 - a teologhiceşti).

x
) însemnează că dupre sfântul Grigore al Nişei (cuvânt, 10 asupra
.lui Evnomie) în trei locuri Pavel numeşte pre Christos Dumnezeu c u ­
rat şi descoperit; în c e a către Romani, unde zice: „Ai cărora sânt pă-r
rîrîţii şi din cari este Christos dupre trup, cel ce este preste toate Dum­
nezeu binecuvântat în veacuri.. A m i n " (cap. I X , stih 6 ) . Intru aceasta
aicea la această zicere, şi în c e a către Tit, unde zice, aşteptând fericita
nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului-rrostru
Iisus Christos (Tit II, 13).
188. E P I S T . ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI C A P . III, VERS. 16.

c e a fost a sa o a făcut şi nimic nu a lăsat din a c e e a c e pri-

viâ s p r e mântuirea o a m e n i l o r ; sau c â Fiiul lui Dumnezeu « p ă ­
cat n u a făcut, nici vicleşug s'a aflat în gura lui» (Isaia III, 9 ) ,
P e n t r u a c e a s t a singur s ' a arătat drept şi sfânt, şi fără de p ă ­
cat dintre toţi o a m e n i i ; a adaus î n s ă ş i că «întru Duhul» c ă c i
drepţii cei dupre lege, erau supuşi în duh de r o b i e ; pentrucă
legea a v e a temeri şi certări, p e n t r u c ă n u aveau pe duhul pu-
nerei de fii şi al s l o b o z e n i e i ; iar D o m n u l şi pre t o a t ă d r e p ­
tatea legei o - a îndeplinit (că a ş a zicea c ă t r e b o t e z ă t o r u l : « L a s ă
a c u m , câ a ş a e s t e de cuviinţă nouă, a plini t o a t ă d r e p t a t e a » )
(Mat. III, 1 5 ) . Ş i t o a t ă d r e p t a t e a zic o a plinit întru Duhul
S f â n t , fiindcă e r â de o fiinţă cu Duhul şi îl a v e a pe el n e d e s ­
părţit, fireşte aflându-se întru el şi prin sineşi împărţiâ şi la
noi, d e sine îndreptă întru acestaşi D u h ; căci drepţii e v a n g h e ­
lici, sânt cu adevărat duhovniceşti, şi î n t r e c cu multă c o v â r ­
şire p r e drepţii L e g e i ceii V e c h i ) .1

x
) I a r Climent în a şeaptea carte din suptînsemnări Ipotipose tâlcu­
eşte a ş a : S ' a îndreptat intru Duhul, c ă deşi celor trupeşti şi grei la ini­
mă n u s'a părut c ă Christos se îndreptează, c ă ziceau e i : iată om m â n ­
cător şi .băutor de v i n ; ci întru cei întăriţi cu Duhul lui Dumnezeu s'a
îndreptat, c ă am văzut, zice, slava lui, slavă c a - a unuia n ă s c u t " (los.n
I). I a r Chirii al Alexandriei a ş a tâlcueşte această zicere, precum o tâl­
cueşte şi sfinţitul Teofilact, dela dumnezeescul Chirii acesta luând: „Deci
s'a îndreptat întru D u h u l " , în loc de „duhovrticeşte s'a îndreptat, ci r u
dupre lege, c ă şi poruncile cele ale legei plinindu-le, nu dupre lege le
pliniâ, ci duhovniceşte l e - a . deplinii". Iar Teodorit tâlcueşte a ş a : „ S ' a
îndreptat întru Duhul, c ă prin dumnezeescul D u h lucrează minunile, c ă
dacă eu, zice, cu Duhul scot pre draci" (Mat. XII, 2 8 ) . Deci s'a dovs-
dit prin facerile de minuni şi s'a arătat, că este Dumnezeu adevărat şi
Fiiu a l lui D u m n e z e u ; a ş a -şi sutaşul la cruce, văzând pământul cuti'3-
murându-se şi întunerecul lacoperind lumea, a strigat: „cu adevărat F i u
al lui Dumnezeu este a c e s t a " (Marc. X V , 3 9 ) . Iar pre lângă socotinţele
acestea ale sfinţilor Teologhi, adaug şi eu, lepădătura, pre a mea s o ­
cotinţă, că Iisus Christos s'a î n d r e p t ^ întru Duhul, adecă s'a dovec.it
întru toată lumea că a fost drept şi Sfânt şi fără de păcat întru D u h al
şi prin Duhul, adecă prin pogorâre şi venire preste Apostoli şi preste
credincioşi a Sf. Duh, căci dacă după înnălţarea lui Iisus, nu ar fi VÎ-
nit S f . Duh preste Apostoli, nu numai Iisus s'ar fi arătat mfncîhos, <:a
unul ce făgăduise a trimite pre Sf. Duh şi nu l'ar fi trimis, ci s'ar f i .
arătat că şi a fost păcătos şi pentru aceasta a rugat adecă pre T a t ă l
ca s ă trimită pre Sf. D u h (că a ş a a zis însuşi „eu vpiu rugă pre T i -
tăl şi el mângâetor va dâ v o u ă ) " şi nu. s'ar fi ascultat dercătre Tatăl,
pentrucă n u ar fi fost drept, că Dumnezeu "pre cei păcătoşi nu-i ascultă,
iar fiindcă a venit S f . D u h pre Apostoli, prin venirea acestuia a d o v î -
dit în toată lumea, c ă Iisus, nu numai a fost adevărat întru făgăduin­
ţele sale, ci şi drept şi fără de păcat şi pentru aceasta s'a fost priimit
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 1 6 . 189

• S ' a văzut de angheli.

O ! t a i n ă ! împreună cu noi oamenii cei pământeşti, zice, au
văzut şi anghelii cei cereşti pre Fiiul lui Dumnezeu întrupat,
pre carele p p înainte nu le vedea dupre firea dumnezeirei;
că zice Evanghelistul Matei c ă : «Iată anghelii au venit şi slu­
jiau lui» (cap. IV, stih 1 1 ) . Şi c a să zic preste tot cuprinzător,
după. c e s'a născut D o m n u l , ; până ce s'a înnălţat, anghelii îi
slujiau, pentrucă şi la naşterea sa anghelii 51 lăudau, strigând:
«Slavă întru cei de s u s lui Dumnezeu şi pre pământ-pace, î n ­
tru oameni bună voire» ( L u c a II, 1 4 ) . Ş i la înnâlţarea sa an­
ghelii slujiau: «Şi iată, zice, doi bărbaţi au stătut înaintea lor
(a Apostolilor adecă), în îmbrăcăminte albă, cari şi au zis: băr­
baţi Galileeni, ce staţi căutând la c e r ? A c e s t Iisus carele s'a
înnălţat dela voi la cer, aşa va veni în ce chip liaţi văzut pre
el ducându-se la cer» ( F a p t e I, 1 1 ) .
S ' a propdveduit la neamuri; s'a crezut în lume.
T a i n a iconomiei, zice, a întrupărei lui Dumnezeu Cuvântului,
s'a propoveduit la neamurile cele desnădăjduite şi prihănite şi
nu s'a propoveduit numai, ci şi s'a crezut de toată lumea, care
a c e s t lucru este mare semn al puterei şi adevărului propove-
duireî şi a Fiiului lui Dumnezeu celui c e se c r e d e .
S ' a înnălţat întru slavă:.
Domnul, zice, s a înnălţat cu slavă, întâi a d e c ă , pentrucă s'a
r

înnălţat şezând pe nouri şi anghelii îi slujiau Iui; şi alta î n c ă ,

căci s'a înnălţat, nu ca Ilie ca spre cer, ci întru însuşi ceriul,
şi s'a suit şi a şezut mai pre sus de toată începătoria şi stă-
p â n i a şi puterea anghelilor celor f ă r ă . d e trup. Şi las a z i c e ,
c ă şi însuşi a se înnâlţâ Domnul cu trup, şi a c e a s t a zic, s i n ­
gură e s t e mare s l a v ă ) .
1
. __. ••

de T a t ă l şi ascultat de el; şi că, Iisus la T a t ă l s'a dus şi mai mult nu

se vede, ci în locul lui s'a coborât la oameni Duhul cel de o fiinţă cu
el. Această înţelegere a mea se întăreşte pre însăşi cuvintele acelea, ce
le-a zis D o m n u l : „De folos este vouă ca s â mă duc e u ; că de nu mă
voiu duce, mângâitorul nu va veni la voi, iar de mă voiu duce, îl voiu
trimite pre el la voi. Şi viind acela, va vădi lumea pentru păcat şi pen­
tru dreptate şi pentru j u d e c a t ă ; pentru păcat adecă, căci nu cred întru
mine, iar pentru dreptate căci eu merg la T a t ă l meu şi nu mă veţi mai
v e d e a " (Ioan. X V I , 7 ) . V e d e t e a însă care o a făcut Mântuitorul lumei
pentru dreptate lui Iisus, u n a şi aceastaşi este Cu aceasta ce zice P a ­
vel aicea, adecă, că Iisus s'a îndrept, întru Duh.
x
) Teodorit a ş a tâlcueşte zicerea a c e a s t a : s'a înnălţat întru slavă.; a-~
' ceasta s'a făcut cu adevărat mai înainte de propoveduîre şi în sfârşit
aceasta o. a pus, învăţând că dupre cuviinţă s'a crezut propoveduirea;
190. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP, IV, VERS. T .

CAP. IV.

i . Iară Duh anume zice.

Duhul cel Sfânt, zice, anume, adecă luminat arătat mai îna­
inte spune, şi nu întunecaţi şi umbrit, precum legea şi pro­
rocii ).
1

C â . î n vremile ceje mai de pre urmă se vor depărta

uftiirdeia; credinţă'.^ •-' '
F i i n d c ă mai sus a zis Apostolul că unii s'au primejduit su­
fleteşte intru cele ale credinţei şi au perit, pentru aceasta a-
icea zice, să nu t e miri de aceasta o T i m o t e e , câ şi acum s e .
află oare-cari hristiani, cari păzesc obiceiurile iudaiceşti şi vor
să ţie cele ale L e g e i V e c h i ; pentrucă va veni vremea, când cei -
ce s e par că sânt hristiani, vor face mai rele decât acestea..
Insă a c e s t e a le zice Pavel, nu pentru Iudei, pentrucă aceştia
şi -în vremile vechi erau şi atuncea î n c ă ; ci le zice pentru-ere­
ticii cei c e s'au făcut în urmă, precum Marchioniştii şi E n g r a -
tiştii şi pentru toţi ceialaţi, pogorâteri din moştenirea c e a rea.
a ereticilor a c e s t o r a . Vezi însă, iubitule, Că Pavel a zis, că e - . .
reticii mai. înainte se vor depărta c e l a credinţă şi atuncea vor
borî socotelile lor cele rele, pentru ca să arate, cum că cre-~
dinţa este ca o anghiră şi când va cădea cine-va dela anghiră
se răstoarnă cu corabia şi s e afutjdâ în peire, după dumneze­
escul Hrisostom. . ^
Luând aminte la duhurile rătăcirei şi la învăţăturile de­
monilor.
Ereticii, aceştia, zice, lucrându-se de demoni, au s ă prihâ-
niască şi mâncările şi nunta, zicându-le a c e s t e a c ă ""Sânt rele;__
însă cu aceste cuvinte umbrit arată Apostolul şi pre toate cele=—
lalte erezuri, fiindcă toate s'au făcut din rătăcirea şi din inyă-
că î n ceriuri este cel ce a poruncit să şe facă aceasta şi şederea cea
de-adreapta • o are a ş a pomenind iconomia şi prin duhovnicescul dar
mai înainte secerând ereticeştii spini, pre cari Valentie şi Vasilid şi M a r -
chion şi Manis, pre ascuns au fost semănat; că toţi aceştia de o p o -
trivă făgăduind pre înnălţarea trupului şi cu Vechiul T e s t a m e n t iuptân-
du-se, iar întru .celelalte de multe feluri de rătăciri rămâind ei şi cele
despre, acestea, de nevoe mai înainte le spune. •
l
) Iar Teodorit .aşa tâlcueşte: „Că acestea zice Domnul şi acestea zice
Dumnezeul puterilor, aşa şi Duhul zice cu dumnezeiască cuviinţă, deci
Dumnezeu este şi Duhul cel S f â n t " . Dar ar întrebă cine-va: prin cine
mai înainte spune, arătat Dumnezeul cel Sfânt? Răspundem, c ă poate
prin însuşi Pavel acesta, că locuind în inima lui, dinlăuntru proro'cia
ceea ce vrea să fie. . ; , V•
 EpisT. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAF. rv* VERS. 2 . 191

ţătura demonilor. Şi nu arată descoperit şi anume erezurile a-

c e s ţ e a , pentru c a să nu le s a m e n e în sufletul celor c e le vor
.'ceti, sau vor auzi Epistolia a c e a s t a . Iar erezul Marchioniştilor
şi al Engratiştilor (adecă al înfrânaţilor precum ei se numiau)
şi al Maniheilor, cel c e - p r i h â n i â mâncările şi nunta, numai pre
acela l'a arătat din p a r t e , carele curând atuncea sau se înce­
puse, sau erâ să se înceapă. - "•
~ 2 l Intru fâţărie.'.âe--..m|fi<;inoasş cuvinte. .._ j * ••'..;.•,
l

A d e c ă , cele c e ereticii aceştia, zice,' le minţese, nu le fnih-

ţ e s c dupre neştiinţă., ci c u n o s c â n d că sânt minciuni, se făţâr-
nicesc că le învaţă a c e l e a (ca adevărate) şi credincioase.
Arşi fiind ia conştiinţa loruşi, „oprind de a se căsători.
Ereticii aceştia, zice, sânt oameni de rea viaţa şi stricată şi
fiindcă c u n o s c întru sineşi c ă au multe necuraţii, pentru a c e a s t a
şi conştiinţa lor are n e ş t e r s e înferătile, a d e c ă chipurile şi p e -
ceţile vieţei lor ceii necurate, (că înferare este când cine-va cu
un fer înfocat pecetlueşte şi însemnează vre-un d o b i t o c , sau
vre-un mădular al omului) ). P e n t r u a c e a s t a dupre urmare pri-
1

h ă n e s c nunta că este r e a ; căci, de ar fi fost viaţa lor curată,

negreşit şi conştiinţa lor urma să fie curată şi nu ar fi prihă-
nit nunta c a pe o rea, pre c a r e o a blagoslovit Dumnezeu, căci
şi cel c e are stomahul său sănătos şi bun, acela laudă m â n c ă ­
rile c ă sânt bune şi n e v â t ă m ă t o a r e ; iar acela căruia stomahul
e s t e v ă t ă m a t . ş i stricat, prihăneşte mâncările c ă sânt v ă t ă m ă ­
t o a r e şi nu-şi prihăneşte stomahul său cel c e are grămădite
limfile cele stricate şi v ă t ă m ă t o a r e . D a r ce? Ş i "noi nu oprim
pre unii să nu se c ă s ă t o r i a s c ă ? S â nu fie a-i opri! Ci pre a-
ceia cari nu vor a se căsători, îi sfătuim a p e t r e c e întru fe­
ciorie şi în chipul m o n a h i c e s c ; căci deşi fecioria e s t e mai cins­
tită şi mai bună, dar însă şi nunta nu este necinstită şi rea,
ci e s t e cinstită şi bună, precum şi argintul nu este necinstit
şi rău, pentrucă aurul e s t e mai bun şi mai cinstit d e c â t ar­
gintul; fiindcă cel mai cinstit, decât cel cinstit este mai cins--
tit şi nu decât cel necinstit şi cel mai bun, decât cel bun este

*) Fiindcă arsură se zice dupre doftori şi ceea ce obşteşte se zice fonta-

nela, fiindcă cu foc se arde şi se deschide; pentru aceasta putem a în­
ţelege,, că şi ereticii aceştia se zic că' sânt arşi întru conştiinţă, adecă
că sânt necuraţi şi spurcaţi şi pentru aceasta scot necuraţii, precum
1

şi foniahela este necurată şi scoate necurăţiile trupului. Iar Teodorit zice

cum căi: arşi la conştiinţa lor s'a zis, arătând pre necurăţia lor cea mai
dupre urmă; că locul arsurei omorându-se, perde pre simţirea cea de
mai înainte. —
192. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 3.

m a i bun şi nu d e c â t c e l rău. D e c i c e l a c e p o a t e , a d e c ă v o ­
e ş t e , aibă aurul c e l mai cinstit şi mai bun, fecioria, a d e c ă fa-
c ă - s e m o n a h : « C ă c e l a c e p o a t e , zice Domnul ( a d e c ă c e l a c e '
v o e ş t e l u c r ă t o r e ş t e ) a î n c ă p e a , î n c a p ă » (Mat. X I X , 12). Iar de
nu p o a t e cine-va, a d e c ă nu v o e ş t e , aibă argintul cel cinstit şi
b u n , nunta, a d e c ă î n s o a r e - s e (sau m ă r i t ă - s e ) : « C ă cinstită e s t e
n u n t a , zice întru t o a t e şi patul, n e s p u r c a t » ( E v r . X I I I , 4 ) ) ,
1

•3. A se depărta de mâncările, carele Dumnezeu le-a

zidit spre împărtăşirea celor credincioşi.
î n s e m n e a z ă c ă graiul a c e s t a «a se d e p ă r t a » , nu a t â r n ă de zi­
c e r e a « o p r i n d » , p e n t r u c ă e s e î n ţ e l e g e r e protivnică; ci t r e b u e
a s e adauge din afară zicerea, sfătuind a se d e p ă r t a de m â n ­
c ă r i , c ă mai sus numiţii eretici sfătuiau a se d e p ă r t a de m â n ­
c ă r i hristianii şi a nu le m â n c a , p e n t r u c ă s â i t r e l e ) c a r e zice.
2

A p o s t o l u l , c ă le-a zidit D u m n e z e u s ă le m ă n â n c e credincioşii

D a r s'ar nedumeri cine-va zicând, şi c u m ? Nu le-a zidit D u m ­
n e z e u c a să le m ă n â n c e şi c e i n e c r e d i n c i o ş i ? R ă s p u n d e m , c ă
a ş a şi pentru cei n e c r e d i n c i o ş i le-a zidit Dumnezeu, ci însuşi
necredincioşii singuri s e o p r e s c pre sineşi d e a c e s t e a , şi nu

x
) Ori şi a ş a r ă s p u n z ă - s e : c ă noi nu oprim pre cine-va. de a se î n ­
s u r a (sau a se mărită), c ă doar nunta ar fi rea şi necinstită, nici de
c u m ! Ci pentrucă nunta pricinueşţe necazuri celor ce se împleticesc cu
-

legăturile ei, pentru neapăratele, griji şi trebuinţe ale vieţei, precum şi

Pavel a z i s : „Că unii c a aceştia v o r avea necaz trupului; ~eu î n s ă . pre
voi vă cruţ" (I Cor. VII, 2 8 ) . Şi îndemnăm spre feciorie, pentrucă ea
e s t e mai înnaltă decât nunta şi poate mai cu lesnire a arătă bine plă­
cuţi lui Dumnezeu pre cei ce'vieţ'uesc cu dânsa, şi vezi suptînsemna­
r e a zicerei de mai sus ceii apostoleşti," pentru c a s ă cunoşti câte gre­
utăţi au cei căsătoriţi întru a se m â n t u i .
a
) Iar Icumenie zice, c ă şi a ş a precum s e . află zicerea, ese noima
dreaptă şi nici este greşeală a prescriitorului, precum a zis oare^cari, .
n i c i scăpare din vedere a lui Pavel, Ci drept o zice aeeasta dupre o b i ­
ceiul Atineilor; c ă precum când zicem, te opresc pre tine a n u face
c e l e necuviincioase, nu zicem că, te îndemn pre tine a le face, ci din
protivă spre a n u le face, şi precum când ar zice cine-va, eu te opresc
a n u fura, nu'l î n d e a m n ă cu cuvântul acesta să fure; a ş a când zice
P a v e l c ă ereticii opresc, adecă împedică a se depărta oamenii de m â n ­
cări, adecă a n u m â n c a mâncările, n u arată c ă îi îndemna s ă m ă n â n c e
mâncările, ci dinprdtivă s ă nu m ă n â n c e . însemnează însă c ă dupre T e ­
odorit ereticii aceştia nunta o numesc, spurcată şi pre cele mai multe
din mâncări, c a s â o c ă r a s c ă pre făcătorul a c e s t o r a ; unii c a aceştia erau-
Maniheii mai întâi şi în u r m ă Efstatianii. şi vezi canon I al soborului
d i n Gangra. Zice î n s ă şi dumnezeescul Epifanie, la E r e s . 2 3 , cum c ă
S a t o r n i l a prihănit nunta, zicând c ă este dela s a t a n a ; însuşi aceasta o
z i c e şi Irineu cart. I c a p . 2 3 la E r e s . împrotiva lui Satornil.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂfRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 3 . 193

vor s ă le m ă n â n c e . D a r ee? Ş i nu este oprită desfătarea mân­

cărilor? R ă s p u n d e m c ă a ş a şi mult este oprită desfătarea, nu
însă şi împărtăşirea mâncărilor, adecă hrana mâncărilor; c ă alta
este desfătarea şi alta hrana, că desfătarea e s t e nemăsurată şi
rea întrebuinţare a mâncărilor, făcându-se spre îndulcire şi spre
îmbuibare, iar hrana şi împărtăşirea e s t e şi o măsuraticâ şi
dreaptă întrebuinţare a mâncărilor, luându-se spre trebuinţa şi
ţinerea trupului. Insă şi desfătarea mâncărilor nu s e opreşte
căci ar fi necurată, ci căci ar d e s n q d & p r e suflet şi ar slăbănogi
trupul, şi îl face p r e el sâ sbu'rde ş i să s e îndulciască în p ă t i m i
pentru nemâsurare.
. Ş i celor cc cunosc adevărul.
Dumnezeu, zice, a zidit bucatele pentru c a să le m ă n â n c e
credincioşii hristiani şi cei c e au cunoscut adevărul; cu cuvân­
tul acesta însă arată Apostolul, cum c â obişnuirile Iudeilor au
fost numai un chip şi u m b r a ; iar ale hristianilor sânt adevă­
ruri şi lucruri. C ă se opriau Iudeii de a m â n c a multe feluri de
t

vietăţi şi de m â n c ă r i ) ; nu pentrucă acelea sânt n e c u r a t e , ci

1

pentru a'şi opri d e desfătare, iar al doilea, c a nu junghiind,

nici mâncând felurile vietăţilor celor oprite, ci n u m a i oile, şi
boii şi vacile, să cunoască c e fel de Dumnezei au fost câşti­
gat E g h i p t e n i i ) . Şi dupre urmare să se încredinţeze a nu se
2

închina aceloraşi ei, căci nu este cineva atât de nebun, în c â t

a s e închină c â unor dumnezei dobitoacelor p r e care l e j u n g h i e
şi le mănâncă. D e c i adevărul vei înţelege aicea, ori pre c r e -

*) Pentru care dobitoace a poruncit Dumnezeu Evreilor să-, n u m ă ­

nânce şi pentru care să mănânce, vezi la cap. X I al cărţei leviticeşti şi
la X I V capitol al Legei a doua: Şi pentruce dobitoacele cele. ce n u se
m ă n â n c ă se numesc necurate, vezi l a suptînsemnarea stihului 14 al ca­
pului X I V al ceii către Romani.
2
) Că Eghiptenii să închinau c a lui/Dumnezeu unui b o u bălţat, pre
care îl numiau A p i ; de aceasta şi idolul ce l'a vărsat Ăaron în pustie
din cerceii cei de aur ai Evreilor, în chip de viţel şi de bou s'a închi­
puit; căci precum zice -ava Macarie, inima şi pofta Evreilor se plecă
spre slujirea şi închinarea • boului căruia se închinau Eghiptenii şi pen­
tru aceasta dupre pofta lor s'a închipuit şi acel vărsat. S e închinau înce
Eghiptenii şi oilor şi pentru aceasta se îngreţăluiau de păstori, precum
este scris că uriciune erâ înaintea Eghiptenilor tot păstorul de oi (Fa­
cere XLIII, 3 2 ) , căci păstorii pasc oile (zic ei), pentru ca să le. tae şi sl
le mănânce. De aceasta şi Teodorit zice: „ C ă a se jertfi lui a porunci
(Dumnezeu lui Moise) cele c e de către Eghipteni se făceau Dumnezei,.dir
cele câte cu patru, adecă viţel, şi ţap şi oaie, iar -din cele sburătoare
turturea şi pui de p o r u m b " (La î n c e p u t ceii Leviticeşti, la tâlcuire).

Tom. m. 13.
194. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 4—5.

dinţa c e a în Christos, ori pre adevărul cel d e Pavel arătat cu .-

următoarele cuvinte: ^
1
4 . C ă t o a t ă f ă p t u r ă lui D u m n e z e u b u t i â e s t e .
A c e s t a este adevărul ce l'a zis mai sus Pavel c ă l'a cunos­
cut cei credincioşi, adecă, cum că, t o a t e c â t e a făcut D u m n e ­
zeu sântt bune,, precum -mărturiseşte Moise zicând: «Şi a văzut
:

D.umpezeu toate c â t e a făcut, şi iată /'bune erau foarte» : ( F a c .

I, ;Zieâhd. însă- toâtâo făptura, â i c s a Apostolul a înţ^les'o-
a c e a s t a pentru b u c a t e l e c e l e ' c e se mănâncă de oameni şi cu
a c e a s t a proapucă şi desrădăcinează e r e s u l Maniheilor şi al c e ­
lorlalţi eretici, cari ziceau, cum c ă materia a lumei toate este
nefăcută şi fâră de început şi rea'' şi început al tuturor relelor
şi cum că t o a t e mâncările dintru a c e e a sânt şi pentru a c e a s t a
şi ele sânt r e l e ; dar dinprotivă că şi toată materia este făp­
tură a lui Dumnezeu, care s'a făcut în vreme şi bună, fiindcă
e s t e făptură a lui D u m n e z e u ) . 1

Ş i nimic e de lepădat, cu mulţămire luându-se.

5. Că s e s f i n ţ e ş t e prin c u v â n t u l lui D u m n e z e u şi prin
rugăciune. ——
A i c e a ar zice cineva, că dacă se sfinţeşte mâncarea, prin
cuvântul lui Dumnezeu "şi prin -mulţămire, apa a fost necurată
şi spurcată şi pentru aceasta se^sfinţeşte. L a a c e a s t a răspun­
d e m , c ă nici o mâncare e s t e de sineşi necurată, ci dupre con-
p o g o r â r e şi ertare o a zis aceasta! P a v e l . Că mâi întâi z i c e :
«dupre împrotivire», că .nici o mâncare şi făptură a lui Dum­
nezeu de sineşi e s t e spurcată şi necurată. Iar al doilea z i c e :
«dupre starea împrotivă», adecă dupre ertare, c ă deşi ăm zice
şi am socoti c ă m â n c a r e a este necurată, însă tu T i m o t e e ai
vindecarea necurăţiei mâncărei aproape, şi care este aceasta?
A pecetlui mâncarea cii semnul crucei şi a mulţămi lui Dum­
n e z e u şi a'l slăvi, chemând numele lui şi aşa se leapădă n e -
c u r â ţ i a . Căci mulţămirea c e a către Dumnezeu, pre toate mân­
c ă r i l e le c u r ă ţ e ş t e ; iar cel ce este nemulţămitor către D u m ­
1

nezeu şi nu mulţămeşte pentru mâncările c e mănâncă şi însuşi

a.cela este necurat şi spurcat şi mâncările lui ). Ar putea în- 2

•
' *) VeZi la cap. IV despre dumnezeeştile numiri, unde durnnezeescul
fc)ionisie dovedeşte, cum că şi materia este bună, dupre ceea ce este,
bum fiind şi de cel bun făcută şi ca de nevoe spre îndeplinirea a lu--
•mei toate şi fiindcă hrăneşte pre fire şi fiindcă are. împărtăşire de fel
şi de frumuseţe şi pentru celelalte. 1
: ) Pentru aceasta hristianul şi mai înainte de a mancă şi dupăjce
2

mănâncă, se cuvine a mulţămi lui Dumnezeu, se cuvine a'şj face crucea

 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 5 . 195

t r e b â cineva î n s ă , o a r e p o a t e c i n e v a să sfinţiaseă şi s ă f a c ă
curată o m â n c a r e j e r t f i t ă la idoli, a d e c ă , din j e r t f ă idoleaseă,,
cu c h e m a r e a lui D u m n e z e u şi mulţămirea? R ă s p u n d e m , c ă p o a t e
însă d e nu ştie c â e s t e jertfită idolilor, căci d e o ş t i e a c e a s t a
c ă e s t e j e r t f i t ă idolilor, şi v a m â n c a dintr'însă e s t e n e c u r a t , nu
căci a c e a jertfită idolilor de ş i n e ş i ^ s t e f n e c u r a t ă , ci c ă c i c e l a
c e o a m â n c a t , a c ă l c a t legea ( c e a a p o s t o l e a s c ă a d e c ă } , ; - C a r e
p o r u n c e ş t e să nu m ă n â n c e hristianii din masa-xiemonllpr?). D r e p t
a c e e a proalegerea t a sau v o e a c e a de sineşi, hristiane, s ' a spur­
c a t ; p e n t r u c ă nu ai vrut s ă asculţi l e g e a A p o s t o l i l o r şi nu c â
doar c e a jertfită idolilor e r â fireşte n e c u r a t ă . « C â ştiu, z i c e a-
cestaşi A p o s t o l şi î n c r e d i n ţ a t s â n t întru D o m n u l Iisus, c ă ni­
mica e s t e spurcat de sineşi, fără numai celui c e s o c o t e ş t e a
fi spurcat, aceluia e s t e spurcat» ( R o m . X I V , 1 4 ) . Ş i iarăşi d e s ­
pre cele jertfite idolilor z i c e : « Ş t i m c â idolul e nimic» (I C o r .
VIII, 4 ) . «Unii însâ cu conştiinţa idolului p â n ă acum, c a j e r t f ă
idoleaseă m ă n â n c ă şi conştiinţa lor, n e p u t i n c i o a s ă fiind, se s p u r c ă
(Tij- '

s a şi a se ruga lui Dumnezeu celui ce este pricinuitorul a toată- hrana

şi trupească şi sufletească. Pentru a c e a s t ă ş i Domnul şi mai înainte -de
cină a mulţămit şi după cină, precum spun dumnezeeştile Evanghelii.:
„Că.lăudând, zice, a eşit in Muntele Măslinilor" (Mat. X X V I , 3 0 ) . iri-.
semnează însă c ă dupre sfinţii Evanghelist! şi dupre sf. Chirii al A l e x a n ­
driei, mulţămirea şi binecuvântarea, din alăturare luându-se şi că- tot
de un nume, u n a şi aceeaşi însemnează, adecă,. rugă adecă şi c h e m a ­
rea dumnezeesculuLnume, căci ceea ce zic la c a p . XIV. Matei şi la cap.
I X "Luca, c ă Christos luând cele cinci pani l e - a blagoslovit, a c e a s t a . l o a n
o a zis la cap. VII, c ă luând pâinile a mulţămit. Z i c e , d a r şi sf. Chirii:
„Se cuvine a însemnă, c ă î n loc de mulţărnind, Matei a zis b l a g o s l o ­
vind; nici c a cum dar se osebese scrierile sfinţilor, că întru o arătare
Pavel pre amândouă zicându-le, cum c ă toată mâncarea b u n ă este, şi
nici u n a de lepădat, cu mulţămire~luându-se, c ă s e sfinţeşte prin c u ­
vântul, lui Dumnezeu şi prin mulţămire; că cu adevărat se blagosloveşte
ceea c e se sfinţeşte prin mulţămire şi prin rugăciune, care obişnuim p u ­
rurea a o face la m e s e " (Cart. III tom. 4 la loan). Vezi şi Efstratie A r -
ghent, în cuv. cel despre taina Evharistiei foaea 1 2 2 . Şi aceasta însă î n -
sfemnează-o, cetitotule, c ă în l o c de „toată făptura lui Dumnezeu este
b u n ă " , sf. Chirii a cetit: „toată m â n c a r e a " .
x
) C ă arătat porunceşte şi legiueşte sfc Apostol hristianilor acestea.:
„Dar c e zic? Că idolul ce este? S a u jertfa idoleaseă ce este? In l o c de
nimic este? Ci c ă cele ce jertfesc neamurile, demonilor jertfesc şi nu lui
Dumnezeu, şi nu v o e s c s ă fiţi şi voi părtaşi demonilor, că nu puteţi a
bea paharul Domnului şi paharul demonilor, n u puteţi a vă împărtăşi
din masa Domnului şi din m a s a demonilor" (I Cor. X , 19). Vezi şi tâl-
'' cuirea stih 14, al cap. X I V al ceii către R o m a n i şi talcuirea zicerilor a-
cestora la c e a I-a către Corinteni
196. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TiMOÎEÎ CAP. IV, VERsi 6—7.

6 . Acestea arătându-le fraţilor; Vei fi buh slujitor a

lui Iisus Christos.
D e vei sfătui şi vei învăţă, zice, a c e s t e a pre fraţii hristiani,
o T i m o t e e , te vei face bun slujitor şi lăudat şi ales al iui Iisus
C h r i s t o s . A c e s t e a , care? A d e c ă cum c â taina dumnezeeştei î n o ­
meniri este m a r e şi înnaltă; c u m câ c e l c e şe depărtează de
mâncări şi de muntă, socotindu-le a c e s t e a necurate, e s t e amă­
git d e demoni şi toate celelalte, ce le-a zis mai sus. D a r ce va
sâ zieă aceasta: «arătând»? a d e c ă sfătuind pre fraţi, nu a zis
poruncind sau rânduind, fiindcă p o n j n c a şi stăpânirea nu se
cuvine a se află la episcopi şi la arhierei, ci numai învăţătura
şi s f ă t u i r e a ) .
1
—
Hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învă­
ţături, căreea ai urmat. .
D u p ă ce dumnezeescul A p o s t o l a zis mai sus lui T i m o t e i
Sjl sfătuiască, adecă să hrâniascâ pre ceialâlţi cu dumnezeeş­
tile cuvinte, acum zice şi lui: şi tu însuşi, o T i m o t e e , h r ă n e ş t e -
t e c u cuvintele c r e d i n ţ e i ) , a d e c ă adese-ori ceteşte-le şi c u g e -
2

t e a z â - l e şi rumegă-le, precum şi vietăţile cele ce se numesc,

c u r a t e , rumegă şi a doua oară m e s t e c ă hrana ce o mănâncă
m a i înainte, amărunţindu-o mai mult pentru a fi mai hrăni­
t o a r e , c â pentru a c e a s t a zice lui T i m o t e i să se hrăniască cu
cuvintele credinţei, pentru ca să arate cu zicerea aceasta, pre
n e c o n t e n i t a cetire şi luare a m i n t e , c e se cuvine a o avea în­
tru a c e s t e a ; căci precum m â n c ă m în t o a t e zilele hrana c e a sim­
ţ i t ă , pentru a ne hrăni trupeşte, aşa se cuvine în t o a t e zilele
să mâncăm şi gânditoreşte, dumnezeeştile cuvinte, pentru c a
cu a c e s t e a să ne h r ă n i m - s u f l e t e ş t e . _
7. Iar de basnele cele spurcate şi băbeşti f e r e ş t e ~ t e .
A d e c ă pre credincioşii hristianii tăi sfâtueşte-i şi învaţă-i c e l e
l
y De aceasta a zis M. Vasilie: „Fiindcă nu e destul fieşte-carele din
noi a află ce se cuvine, pentru aceasta bine făcând h o a u â Dumnezeu,
he sfătueşte (pre arhierei adecă), dar nu stăpânifdri d â n d u - n e r c ă împă­
raţilor este însuşit a p o r u n c r s u p u ş i l o r , j a f sfetnicului a îndupleca pre
cei ce voesc pentru cele folositoare, drept aCeea şi fieşte-carele din noi
nu s ă socotiască pre sineşi ca stăpânitor, ci ca sfetnic dat de D u m n e ­
z e u norodului.
2
) De aceasta T e o l o g . Grigorie tâlcuind zicerea: „De acum nu voiu
m a i beâ din paharul rodului viei p â n ă când îl voiu beâ nou împreună
CU voi întru împărăţia Tatălui m e u " , zice a ş a : şi care—este băutura şi
îndulcirea? Lucrul nostru este, a ne învăţă, iar al a c e l u i a " s ă tte~înveţe
şi a spune ucenicilor săi cuvântul; că h r a n ă este învăţătura "şi aceluia
ce hrăneşte" (cuv. la Paşti).
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP- IV, VERS. 7 — 8 . 197

mai sus zise, iar cu Evreii şi Elinii, nici c a c u m să ai voroavă

fiindcă nu este cu putinţă a-i folosi; fără numai atuncea se
cuvine să voroveşti cu dânşii, când se întâmplă a se sminti oare
cari hristiani întru credinţă, socotind cum că pentrucă nu poţi
a le răspunde, cu a c e e a t e fereşti a vorovi cu dânşii. Iar b a s n e
numeşte Pavel pre evreeştile luări a m i n t e ) , său pentrucă a-
1

c e s t e a l e - a u schimonosit îudeei şi nu le păziau, precum le scrie

l e g e a ; s a u le zice a ş a pentrucă ie trecuse vremea, că după c e
a venit Christos, a c e s t e a erau de. prisos şi fără vreme, precum
de pildă, de prisos este şi unui b ă r b a t desăvârşit şi fâră vre­
me la vârsta de treizeci de ani, să v o i â s c ă â suge lapte, din
ţâţă, căci cum nu ar fi vrednic de râs unul ca a c e s t a de c ă ­
tre toţi? D e c i băbeşti a numit pre luările aminte ale E v r e i l o r c a
pre unele c e îmbătrâniseră şi se învechiseră, ca nişte b a b e sbâr-
cite de b ă t r â n e ţ e ; iar spurcate, pentrucă sânt necurate, c a u-
nele c e opresc pre oameni dela curata credinţă c e a întru Chri­
stos, de vreme c e luările aminte a c e s t e a evreeşti, supuneau pre
sufletul hristianilor la patimi de frică şi de r o b i e , pre c e l e c e
s'au făcut mai pre sus de frică şi de r o b i e , a c e s t lucru e s t e
cu adevărat o îndemnare necurată.
Şi iscuseşte pre sineşi întru buna cinstire de Dumnezeu.
Buna cinstire de Dumnezeu e s t e credinţa c e a Curată şi viaţa
cea d r e a p t ă ) ; deci zice dumnezeescul Pavel c ă t r e T i m o t e i , să
2

se iscusiască p r e sineşi întru curata credinţă şi în dreapta vi­

a ţ ă ; drept a c e e a , trebuinţă este de iscusire şi de osteneli n e ­
încetate, căci cel c e se iscuseşte, acela şi fără a fi nevoinţe,
adecă lupte, se nevoeşte pentru a vărsa sudori.
8. Că trupeasca iscusinţă spre puţin este folositoare^
Unii zic, cum că trupeasca iscusinţă e s t e postirea^ci nu este

) Iar Teodorit evreeştile învăţături, le-a tâlcuit zicându-le basne, şi_a

1

doua întoarcere (Misha) la Scriptură.

) Dumnezeescul Maxim hotărăşte pre buna cinstire de Dumnezeu c ă
2

este: „ştiinţa şi cunoştinţa cea nemincinoşită a cuviinţelor" (cap. X X X V I I I

din suta a 5 - a a teologhieeştilor). Iar Petru cel din D a m a s c zice: „ B u ­
na cinstire de Dumnezeu nu e numire a unei fapte bune, ci a tuturor
poruncilor numire, dintru a bine cinsti, adecă bine a sluji, în cât din
credinţă frica şi din aceasta buna cinstire, dupre prorocul I s a i a " (la
foaea 6 0 5 din Filocalia), că unul din cele şeapte Daruri ale Sf. Duh,
zice, este Duhul bunei cinstiri de Dumnezeu (Cap. X I , 2 ) şi curat b u n a
cinstire de Dumnezeu~mai cu deosebire privindu-se însemnează pre toată
duhovniceasca lucrare, dupre acestaşi Petru (tij.). Iar Teodorit zice cum
că iscusire de b u n ă cinstire de Dumnezeu a num t Pavel pre lăudata
viată: că oetrecerea se ootriveste la nevointa;
198. EPIST ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI C A P . IV, V E R S . 8.

a ş a , c ă c i postirea e s t e iscusinţă d u h o v n i c e a s c ă ; deci t r u p e a s c a

«iscusinţă aicea înţelege P a v e l pre nevoinţa trupului c e e a c e
lp;ricinueşte • trupului s ă n ă t a t e , care are rnulte^osteneli, însă pu-
;|m foloseşte, a d e c ă numai până la trup întinde folosul ei; şi ..
; p 4 n â la o. vreme, a d e c ă , iar nu 'totdeuna1).
Iar buna cinstire de Dumnezeu către toate este folo­
sitoare, făgăduinţă având 'di'. .v|MţA ^î'.cea/de. acum şi de
cea viitoare:' • - • • ; . — • • ._
B u n a cinstire de D u m n e z e u , zice, întru t o a t e e s t e folositoare
şi trupului şi sufletului şi aicea în viaţa aceasta însănătoşează
şi b u c u r ă pre o m ; p e n t r u c ă cel c e n a ştie întru conştiinţa sa
' nici o greşală, acela şi aicea se b u c u r ă şi se veseleşte, n ă d ă j ­
duind cu încredinţare să iâ făgăduinţele viitoarelor bunătăţi. Şi
acblp. îrt celălalt v e a c d o b â n d e ş t e adev^tă viaţă şi fericire; iar din
'cumpănirea trupeştei nevoinţe, arată Apostolul,, c â buna cinstire
d e Dumnezeu o covârşeşte pre a c e a s t ^ ) . - 2

• > * ) I a r nevoinţa aceasta a trupului, mie mi se pare. a fi, plecările ge-z

nunchilor, închinăciunile, culcarea pre fa-ţa pământului,, culcarea pre u s ­
cat, lucrarea manilor, ostenelile şi sudorile, cele ce se fac pentru s l u j ­
bele cele trebuincioase şi., de nevoe trupului, şi în scurt toată nevoinţa
c e a practicească a trupului, prin care se zolşşte şi se domoleşte cuge­
tarea trupului cea sălbatică şi neregulată şi se supune dreptului c u v â n t . .
I h s ă această nevoinţa a trupului Apostolul voeşte a fi măsurată, pre­
cum zice Coresie; fiindcă nevoinţa .aceasta-este pricină de sănătate, du­
p r e Aristotel. Şi Ipocrat încă zicea cum c ă două sânt care împreună ţin
pre sănătate, neşăturarea mânearei şi rţelenevirea ostenelilor. Şi Platon.
zicea, c ă nici trupul poate a s e nevoi,şi a se iscusi fără de suflet, nici...
•.sufletul fără de' trup. Zicea însă. şi'dumnezeescul Nil şi Maxim, că. p u ­
ţina purtare de grijă pentru trup, mult foloseşte purtărei de grijă cei
.multe pentru suflet, şi Maxim încă în deosebi zice în cuvântul cel pen­
tru monahiceasca vieţuire, că mica nevoinţa a trupului, şi mica purtare
de grijă pentru el, fac pre trup organ îndemânatec al sufletului şi les­
nicios spre duhovniceştile plecările şi voile sufletului," fiindcă nu se luptă
trupul împrotiva sufletului, ci îi ajută lui: ci atunci să luptă. împrotiva,
c â n d nu se iscuseşte ci se desfătează şt să răsfătează şi se face ca un
c a l nedomolit, ce nu se supune zăbalei şi frâului (La Coresie).
2
) Dumnezeescul Maxim însă zice a ş a : S ă nu aibi toată zăbava ta
pentru trup, ci hotărăşte-i lui nevoinţa cea dupre putere şi toată min­
t e a ta întoarce-o pentru cele dinlăuntru, că nevoinţa cea trupească pen­
tru puţin este folositoare, iar buna cinstire de Dumnezeu către toate
e s t e de folos şi celelalte (cap. L X X I t t ' a l sutei, a patra din cele despre
dragoste). Iar sf. Chirii al Alexandriei zice, cum c ă buna cinstire'de
r D u m n e z e u este o nimincinoasă cunoştinţă despre Christos. Iar cum că
este- nemincinoasa cunoştinţă despre Christos mai buriă decât străluci-
. r e a cea întru fapte, descopere iarăşi l u i Timotei scriind fericitul Pavel,
S ă s e nevoiască el către huna cinstire de Dumnezeu... precum însuşi
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 9 - — 1 0 . 199

9. Credincios este cuvântul şi de toată priimirea vrednic

. A d e c ă adevărat şi fâră îndoială şi vrednic de a se cred®
toţi, este cuvântul, fiind fără de îndoială a c e s t a . CăTe? A d e r a
cum că buna cinstire de Dumnezeu şi a i c e a foloseşte şi a c o i o j
L a multe jpărţi însă ale Epistoliei a c e s t e e a , zice cuvântul â
1

c e s t a fericitul Pavel şi nu a r e trebuinţă a'l arăta, p e n t r u care

pricină este c r e d i n c i o s ; ci numai d o g m a t i c e ş t e h o t ă r â t o r îl;zice,
fiindcă scrie către T i m o t e i , c a r e l e "nu â v e â trebuinţă, de dbyezi
pentru a se î n c r e d i n ţ a ) .
1

1 0 . Că spre aceasta şi ostenim şi ne ocăram, căci am

nădăjduit în Dumnezeul cel viu.
Cu aceste cuvinte arată Pavel care e s t e buna cinstire de
Dumnezeu şi c u m că este a c e a s t a , c a r e o întrebuinţează a d e T

văraţii Apostolii Domnului, şi prin a c e a s t a formălueşte, cum,

şi cu c e chip buna cinstire de Dumnezeu are nădejdile vieţei
ceii v i t o a r e ; că zice cum c ă noi Apostolii Domnului pre a-
ceasta,, adecă pentru a c e a s t a ostenim şi ne ocăram de c ă t r e
- o a m e n i , pentrucă nădăjduim în Dumnezeul cel viu sâ ne deâ
răsplătirile, căci pentruce altă ne rupem şi pătimim rău, fără
pumai pentrucă aşteptăm să luăm bunătăţile cele c e au să fie
carele va dâ nouă Dumnezeul cel viu după m o a r t e a noastră?
C ă ostaşii împăratului celui p ă m â n t e s c de multe ori cu ade­
vărat îşi primejduesc viaţa lor la m o a r t e pentru împăratul lor,
perd însă plata lor, întâmplându-se a muri î n t r ' a c e a vreme îm­
păratul, l o r ; iar împăratul nostru Dumnezeu pururea fiind viu,
- d u p r e urmare şi dâ totdeuna nouă, răsplătirile şi plăţile ostehelei
noastre , ş r n u este chip cândva a nu le dobândi noi a c e s t e a .
Carele este Mântuitor al tuturor oamenilor măi ales
al celor credincioşi.
Dumnezeu, zice, v o e ş t e a se mântui toţi oamenii aicea în
^viaţa a c e a s t a prin credinţa şi Darul său şi acolo în ceealaltă
prin "dobândirea slavei şi a fericirei sale, insă mai multă pro-
vedinţă şi sirguinţă are pentru credincioşii şi drept slâvitorii

Mântuitorul a zis către Părintele său cel din ceriuri: aceasta este v e ş r

nica viaţă, ca s ă te c u n o a s c ă pre tine singurul adevăratul Dumnezeu

şi pre cela ce ai trimis pre Iisus Christos (Cartea I-a din tâlcuirile cele
frumoase). . ' ' "'
*) Iar Teodorit tâlcueşte a ş a : „Fiindcă a pomenit de viaţa ceea ce va
s ă fie, iar aceasta erâ un lucru ce nu se vede, de nevoe credincios a
numit cuvântul; că vrednic.de crezare este, c a unul ce e împodobit cu
adevărul, ci şi lăudat; că trebue puitorul de nevoinţâ a dâ darurile cele
de nevoinţă biruitorilor.
200. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 0 — - 1 2 .

hristiani pentrucă de nu ar voi Dumnezeu a mântui pre 'hristiani,

în y i a ţ a a c e a s t a , prin d e o s e b i t a provedenţia şi Darul său, cum
ar fi putut ei suferi şi a ţinea cja să nu m o a r ă , de vreme c e
s e b â n t u e s c de către toţi necredincioşii şi păgânii ? Cu a c e s t e a
însa î n d e a m n ă fericitul P a v e l şi învitează şi pre Timotei a suferi
primejdiile şi ispitele. Nu t e slăbănogi, zice, o fiul meu T i m o t e e ,
nici s ă te întristezi de ispite, de v r e m e c e ai acest-fel de Dum­
nezeu Mântuitor al tuturor oamenilor, nici să chemi ajutorul
oamenilor, ci nădăjdueşte întru Dumnezeu, carele şi viu e s t e
de-apururea şi Mântuitor al oamenilor şi pentru aceasta t e va
m â n t u i şi pre tine şi val păzi viaţa t a .
1 1 . Porunceşte-le acestea şi învaţă-le.
U n e l e a d e c ă au trebuinţă de singură învăţătură şi de sfâ-
tuirc, pentru a s e isprăvi, iar altele au trebuinţă de poruncă
a s p r ă : de pildă, a nu răpi cineva, nu t r e b u e ş t e învăţătură şi
sfătuire, ci poruncă, a d e c ă t r e b u e a opri cineva răpirea cu mai
multă, stăpânire şi a s p r i m e ; iar a dâ cineva t o a t e averile sale
la s ă r a c i , sau a păzi fecioria, sau cum se cuvine a crede, a-
c e s t e a au trebuinţă de învăţătură blândă şi "de sfătuire )< P e n ­ 1

tru aceasta_şLAppstolul aicea amândouă a c e s t e a le scrie lui T i ­

m o t e i zicând: «porunceşte şi î n v a ţ ă » . Ş i dupre alt chip încă, când
ştiu oamenii c ă un lucru e s t e rău şi îl fac, a t u n c e a este trebuinţă
de p o r u n c ă aspră şi de îndatorire, iar când încă nu ştiu vre un
lucru a fi rău şi 1 fac a t u n c e a au trebuinţă de învăţătură blândă
şi d e sfătuire. D e c i p o r u n c e ş t e , zice, o T i m o t e e şi învaţă c e l e
mai sus zise pre turma ta, a d e c ă a se iscusi spre b u n a cinstire
d e D u m n e z e u . . . şi cu b u n a cinstire aceasta, dupre T e o d o r i t , să
a ş t e p t e şi răsplătirile nevoinţelor lor, şi să priviască la puitorul
de n e v o i n ţ ă ş f dătătorul de cununi C h r i s t o s . . —
12. Nimenea tinereţa ta să o defaime.
D e v r e m e c e o b ş t e a s c a socotială a m u l t o r oameni, pre ti­
n e r e ţ e "6" s o c o t e s c lucru vrednic d e defăimare, pentru a c e a s t a
durnnezeescul P a v e l zice c ă t r e T i m o t e i , porunceşte cu stăpâ­
nire şi nimenea sâ nu t e defaime pentrucă eştirtânăr cu v â r s t a ) 2

*) Vezi despre aceasta la stihul 2 al Cap. IV al ceii întâi către T e s a ­

lonicheni şi la suptînsemnarea de acolo. ... I_
• *) Căci de multe ori urmează, că cei mai tineri se fac mai jnţelepţi
d e c â t cei mai bătrâni şi dupre urmare cei mai tineri j u d e c ă , învaţă şi
o c â r m u e s c pre cei mai bătrâni; a ş a Elius acel mai tânăr, s'a arătat mai
înţelept dintre Cei trei prieteni ai lui Iov, cari erau mai bătrâni d e c â f
a c e s t a , pentru aceasta şi z i c e : Mai tânăr cu adevărat sânt cu vremea
iar v o i mai bătrâni; pentru aceasta am tăcut a vă spune vouă a m e a .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 2 . 201

căci învăţătorul şi păstorul se cuvine a fi nedefâimat de către

ucenici şi de turma sa. D a r ar zice c i n e v a : şi dacă T i m o t e i
p o r u n c e ş t e cu stăpânire, unde e s t e moralul cel blând, c e se
c e r e dela un învăţător şi păstor? R ă s p u n d e m , că învăţătorul,
la ocările ce ar face cineva asupra lui, nu se cuvine a isbândi,
ci a fi b l â n d ; iar pentru mântuirea altora, se cuvine a fi aspru
şi a porunci cu îndrâsniafâ; sau zice lui T i m o t e i P a v e l , cum că
de vei arăta tu viaţa cinstită şi îmbunătăţită, , nici unul nu va
defăima tinereţa ta, d e ş i ' fireşte finereţele tale se defăima de
mulţi, ci mai ales o vor lăuda, de vreme c e , dupre S o l o m o n ,
înţelepciunea se s o c o t e ş t e de oameni b ă t r â n e ţ e şi viaţa c e a
curată se s o c o t e ş t e vârstă b ă t r â n e a s c ă : « B ă t r â n e ţ e e s t e înţe­
lepciunea la oameni şi vârsta b ă t r â n e a s c ă viaţa c e a neîntinată»
(înţelepciune I V , 9 ) . ' . .
F ă - t e chip credincioşilor.
A d e c ă , o Timotei, însuţi fă-te model şi pildă de viaţă bună
hristianilor şi canon ( a d e c ă dreptar) a vieţuirei ceii b u n e .
In cuvânt.
A d e c ă fă-te c h i p hristianilor cu cuvântul, în c â t a le vorovi
cu lesnire celor ce te" vor întrebă, şi a a v e a cuvântul gata,
precum şi vârfelnicul P e t r u p o r u n c e ş t e : « G a t a a fi pururea spre
dare de răspuns tot celuia c e va cere dela voi cuvânt, des­
pre n ă d e j d e a c e e a c e este întru voi» (I Petru III, 1 5 ) ) . 1

Intru petrecere.
A d e c ă chip fă-te cu p e t r e c e r e a , sau şi cu rânduială biseri­
cească.

ştiinţă; am zis i n s ă . cum că, nu vremea este care grăeşte, că în mulţi

ani ştiu înţelepciunea, dar duh este întru oameni şi suflare atotţiitoru-
lui este care înyaţă, nu sânt cei de mulţi ani înţelepţi, nici bătrânii
ştiu judecata (Iov X X X I I , 2). Aşa şi împăratul S o l o m o n "de 12 ani fiind
s'a facut împărat şi ocânrnuiâ pre tot norodul lui Israil şi judecata cea
;

CLL anevoe de, deslegat (precum aşa o numeşte purtătorul de Dumnezeu

Ignatie), a celor, ;două mueri curve, minunat o a judecat, că a aflat al
căreea eră pruncul cel viu. A ş a Iosie de 8 ani fiind s'a făcut împărr.t
al Ierusalimului. Aşa prorocul Daniil copil tinerel fiind, a judecat şi a
osândit în Vavilon pre acei doi bătrâni înverşunaţi. A zis însă şi Dum­
nezeu către Ieremia: „Nu zice că eu sânt mai tânăr, căci către toţi c ă ­
tre cari te voiu trimite, vei merge şi dupre toate câte voiu porunci ţie,
vei g r ă i " (Ierem. I, 7). Ci şl Ioas de şeapte ani erâ când a împărăţit
(IV Impar. X I V , 2 1 ) .
x
) S a u zice că să fie chip în cuvânt fiindcă totdeuna cuvântul lui ei â
împodobit cu dar, şi dres cu sare, precum acestaşi Pavel aiurea poruii-
ciâ, ca s ă deâ har celor c e l ascultă, şi fiindcă eră depărtat de tot cu­
vântul deşert şi de glumă.
202. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP» IV, VERS. 12 — 1 3 . ,

Intru dragoste.
A d e c ă pildă fii cu dragostea c e a către toţi.
Intru Duhul.
A d e c ă pildă a hristianilor fii întru d u h o v n i c e a s c a aşezare, în .
c â t a nu t e mândri întru acestea
Intru credinţă.
Pildă.>fii hristianilor a d e c ă în dreapta şi iii n e l n d c i t a eredinţâr,
care s e arată cariei 'ciheva^re3e-;luv0urnrie^eu şi pentru 'lucru­
rile c e l e cu neputinţă. , . •-'•...' s

Intru curăţenie. ' " ~ " '

A d e c ă pildă fii credincioşilor cu curăţia şi fecioria trupului :
şi cu întreaga înţelepciune. ' '
13. Până ce voiu v e n i iâ aminte d e cetire:.
D a c ă Apostolului T i m o t e i îi porunceşte durnnezeescul Pavel
sâ i â aminte întru cetirea dumnezeeştei Scripturi, deci c e t r e ­
bue să facem noi, c e i c e sârttem d e p a r t e d e deplinătatea lui
T i m o t e i ? Ci şi însuşi Pavel s e înţelege c ă u r m a a luâ aminte
şi a s e îndeletnici cu adevărat întru cetirea dumnezeeştilor
S c r i p t u r i , fiindcă a c e a s t a o porunciâ şi a l t o r a ) , S f ă t u e ş t e însă
1

l
) P r e a de nevoe este spre mântuire^ şi prea folositoare cetirea Scrip­
turilor ş i la toţi hristianii, iar mai ales la arhierei, şi preoţilor. L a .hris­
tiani, adecă:.-pentrucă durnnezeescul Hrisostom prihăneşte pre hristianii
norodnici, pentrucă s e lenevesc întru cetirea Scripturilor, surpă—şi pri-
;

cinuirea ce o propun ei despre aceasta, zicând: „Nu sânt între monahi

eu, ci a m femee şi copii, şi port de grijă de c a s ă ; această pricinuire
:

surpându-o,. zice: că aceasta, este care "le-a stricat toate, căci socotiţi c ă
singur monahilor li se cuvine cetirea dumnezeeştilor Scripturi, mult mai
.mult decât acela voi având trebuinţă de a c e a s t a ; - c ă celor ce se învâr­
tesc prin • mijlocul războaelor şi cari priimesc rane în toate, zilele, aces­
tora mai aleş le trebuesc doftorii, drept aceea a nu ceti mult mai rău
este ş i lucrul a'l s o c o t i . d e prisos, că aceste graiuri s â n t de satanicească
c u g e t a r e " (Vor. II la Mat.). Acestaşi părinte însă are: şi un cuvânt î n ­
treg suprascris: „Cum că trebuincioasă este cetirea Scripturilor". Este
prea d e nevoe cetirea, mai ales şi arhiereilor, şi preoţilor; pentru aceasta
Pavel arhiereului Timotei scrie zicerea cea de maţi s u s . Şi purtătorul de
. Dumnezeu • Ignatie încă aceastaşi porunceşte către Irodiaconul Ahtiohiei
z i c â n d : „Iâ aminte de cetire, ca nu numai tu s ă cunoşti legile ci şi c e -
loralalţi s ă le tălmăceşti" (Epist. către Antiohieni). Pentru aceasta şi
durnnezeescul Ambrosie portofel ierâticesc numeşte pre Scriptură şi în­
d e a m n ă pre preoţii "lui Dumnezeu pururea aceasta a o avea în mâni.
Şi istornicul Vufii încă povesteşte, cum că Marele Vasilie. şi Teologul
Grigorie treisprezece ani au şezut în pustie cetind Scripturile.-Pentru a-
ceasta şi aşăzătorul de cele ascunse Dionisis, acest orismos dă arhiere-
-uhri;. că precum cel .ce a zis ierarhie, toate împreună cuprinzându-le a
zis p r e împodobirea iereilor, aşa cel ce zice ierarh însemnează pre b ă r -
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 3 . 203

pre T i m o t e i cu cuvântul c e zice, c â p â n â c e voiu veni, c ă cu

cuvântul a c e s t a dă b u n e nădejdi lui T i m o t e i , c ă vă v e d e a pe
învăţătorul şi duhovnicescul său p ă r i n t e ; c ă c i d e u r m a r e e r â
să fi cerut T i m o t e i pre P a v e l , fiindcă s'a fost orfanisit d e el.
D a r p e n t r u c e pricină a zis p â n ă ce voiu veni? P e n t r u c ă T i ­
m o t e i tânăr fiind, p u t e a urmă multe din c e l e dc n e v o e a nu
le şti şi pentru a c e a s t a a v e a t r e b u i n ţ ă -de v e n i r e a lui^Pavel,
pentru ca fără mijlocire a'l învăţa prin viul g l a s . Pentru: aceasta,
zice până c e voiu veni, c e t e ş t e Scripturile şi din ele t e vei
învăţă, c â t ş e p o a t e , legile şi c a n o a n e l e , c a r e se cuvine a le
1

păsa; iar c â n d voiu veni, a t u n c e a voiu î n v ă ţ ă şi c e l e l a l t e .

JŞi mângâere.
Iâ a m i n t e , zice, o T i m o t e i şi î n d e l e t n i c e ş t e - t e Intru m â n g â -
e r e a celor întristaţi, sau şi a celoralalţi, c e s e a f l ă . î n t r u n e ­
putinţă, a d e c ă m â n g â e pre cei întristaţi şi p r e cei c e se află
în primejdii şi în i s p i t e .
Intru învăţătură.

batul cel dumnezeesc şi întru Dumnezeu, pre cel ştiutor de toată sfin­
ţita cunoştinţă (In bisericeasca ierarhie cap. I).
Iar dumnezeescul Hrisostom zice: „Apoi Pavel cu adevărat iâ aminte
de cşetire (că nu mic folos se adună din Scripturi), iar noi ne lenevim;
~-îa treacăt o auzim; şi oare de câtă muncă sântem vrednici?" (Voroava
~î3,ia—aceasta). Şi Dumnezeu porunceşte c a tot începătorul şi stăpâni-
tortil de norod, singur să scrie pre a doua lege şi s ă o cetiască tot­
deuna;'. „şi când va şedea la începătqria sa, şi va scrie luişi pre ă doua
Lege*=aeeasta în carte dela preoţi şi levity şi v a fi cu dânsul şi o va
" c e t i în toate zilele vieţei sale, c a să se înveţe a - s e teme de D o m n u l "
(a (loţxai L e g e XVII, 18). S e cuvine însă a nu ceti cineva fără. luare a -
T

minte şi fără chibzuire, ci cu luare aminte şi cu chibzuire, c a nu numai

s ă cetiască ci şi să c u n o a s c ă ce- ceteşte precum a zis Filip către F a m e -
nul: Oare cunoşti cele ce ceteşti?.(Fapte VIII, 30). Pentru aceasta vred­
(

nic de laudă este ceea ce a z i s ' T e o f i l episcopul Alexandriei: „Al foarte

puţini lucru este dintre cei ce s'au afierosit a fi toată viaţa lor întru cer­
cetarea dumnezeeştilor Scripturi, a putea mai cuvântătoreşte să urmeze
dogmele cele ce se cuprind şi a înţelege gândul cel mai adânc al,Scrip­
turilor ". Pentru aceasta şi Domnul a z i s : „Cercetaţi Scripturile"", şi nu
-

• le cetiţi în treacăt, c ă cetirea Scripturilor cea întreacăt nu hrăneşte nici

învioşază pre suflet,, nepricinuindu-i pricepere. C a s ă nu se întâmple a
pătimi dar şi noi ceea ce a zis Domnul: „Că dela tot cel ce aude c u r
vântul împărăţiei şi nu'l înţelege, vine vicleanul şi răpeşte ceea ce s'a
semănat în inima lui" (Mat. XIII, 1 9 ) : pentru aceasta este trebuinţă s ă
. cetim Scripturile" cu talcuirea l o r ; fiindcă dumnezeeştii părinţi şi mai ales
Hrisostomul loan, nu în zadar cu dragoste a ostenit întru tâlcuirile cele
strălucite şi aurite ale sfintei Scripturi. Vezi despre cetirea Scripturilor
la locul al treilea al duhovniceştilor îndulciri întru sfătuirea noastră cea
către sfântul episcop al Ioaninelor.
204. EPIST. ÎNTÂIA CXTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 3 — 1 6 .

A d e c ă iâ aminte, şi îndeletniceşte-te întru învăţătura c e a c ă ­

tre t o ţ i hristianii şi pentru fieşte-care pricină şi lucru de faptă
bună sau de răutate. Vezi şi la zicerea «învăţăturesc». L a c a p .
III al acesteeaşî stih 2 ) .1

• 1 4 . Nu te lenevi de darul cel ce este întru tine, care

s'a dat ţie prin prorocie.
D a r aicea numeşte Pavel pre cel al învăţătoriei (sau şi pre
al aVhi«riei), pre care l'a prijmit. Timotei, când s'a făcut epi­
s c o p , prin prorocie însă, căci prin poruncă şi prin mai dum­
nezeiasca învăţătură a S f . Duh a priimit darul acesta, precum
mai sus am zis, şi vezi tâlcuirea zicerei: «Dupre prozisele pen­
tru t i n e prorocii» (cap. I stih 1 8 ale a c e s t e e a ş i ) . -- r

C u punerile manilor presviteriei.

Presviterion aicea numeşte Pavel pre e p i s c o p i ; fiindcă epi­
scopii hirotonesc pre episcop dupre întâiul canon al sfinţilor
A p o s t o l i şi nu presviterii, a d e c ă preoţii, c ă în vremea a c e e a
fără o s e b i r e se numiau şi episcopi presviteri, cum şi presvi­
teri, e p i s c o p i ) . Vezi însă o cetitorule c e lucru mare şi înfri­
2

coşat poate a lucra punerea asupra a manilor arhiereilor; p e n ­

trucă dă celui ce se hirotoniseşte, pre darul cel atotputernic
al p r e a Sfântului şi a t o a t e săvârşitorului D u h . 7
1 5 . Acestea cugeteazâ-le, întru acestea deprinde-te.
D e multe ori porunceşte Pavel lui T i m o t e i pentru acesteaşi,
ca sâ arate, că mai mult decât toţi ceilalţi hristiani, episco­
pul e s t e dator a se sârgui, şi a se îndeletnici totdeuna intru
acestea.
Ca procopsiala ta arătată sâ fie întru toate.
Intru acestea, zice, ce îţi poruncesc, cugeteazâ şi află-te tot­
d e u n a , o fiul meu T i m o t e e ; pentruce ? Pentru c a procopsiala t a
c e a d u p r e Christos să fie arătată întru t o a t e lucrurile, a d e c ă
nu n u m a i în viaţa c e a îmbunătăţită, ci şi în cuvântul învăţă-
turei. Vezi însă, o cetitorule, c ă Pavel vojâ să procopsiască
fiul s ă u cel duhovnicesc T i m o t e i şi sâ se facă şi întru o c â r -
muirea episcopiei mare şi minunat. - - —
1 6 . Ţine-te pre sineţi, şi învăţătura; rămâi întru a-
cestea. •-
x
) I a r Teodorit zice: „Mângâerea însă se osebeşte de învăţătură, pen­
trucă învăţătura fără împedicare multe osebite învăţături proaduce, iar
m â n g â e r e a sau este a mângâia pre cei. întristaţi, s a u pre cei mânioşi
cu sfătuirile a-i schimba.
2
) D e s p r e aceasta vezi la cap. I al ceii către Filipiseni stih 1 la zi­
cerea „împreună cu episcopii".
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 1 — 2 . 205

A d e c ă iâ aminte şi tu de sineţi însuţi şi t o t o dată învaţă

şi p e alţii.
Că aceasta făcând şi pre sineţi vei mântui şi pre cei
ce ascultă de tine.
O fiule, zice, T i m o t e e , de vei face a c e s t e a ce poruncesc ţie
şi pre sineţi te vei mântui şi pre cei ce t e ascultă; căci cel
ce se hrăneşte cu cuvintele învăţâturei ale dumnezeeştilor S c r i p ­
turi, el mai Întâia şe foloseşte; fiindcă întru însuşi a c e a vreme,
când învaţă pre alţii, el se umileşte însuşi, precum zice Icu­
m e n i e : întru â sfătui pre alţii şi cel c e sfătueşte se umileşte
şi se foloseşte, ruşinându-se a s e face vinovat, de c e l e ce p r e
alţii îi fereşte' ).
1
. . .

. CAP. V.

1. Presviter sâ nu înfruntezi, ci roagâ'î ca pre un pă­

rinte.
Presviter aicea nu înţelege Pavel pre preot, ci pre fieşte-
carele om b â t r â n ; deci zice, că tu, T i m o t e i sâ nu înfruntezi
pre oamenii cei b ă t r â n i ; ci de au trebuinţă bătrânii cei d e a-
cest-fel de îndreptare, c e se cuvine să faci? S e cuvine, zice,
să-i îndemni spre a se îndreptă cu b l â n d e ţ e şi cu rugă, c a
pre nişte părinţi ai t ă i ; pentrucă şi Dumnezeu porunceşte pre
bătrâni sâ-i cinstim şi să ne sculăm înaintea lor: « D e faţa b ă ­
trânului t e vei scula si vei cinsti faţa celui mai b ă t r â n » ( L e -
viţi X I X , 3,2).
2. Pre cele bătrâne ca pre nişte maice.
A d e c ă pre femeile cele bătrâne, 0 T i m o t e i , îndeamnă-le spre
fapta bună, cu dulceaţă, ca pre nişte maice ale t a l e ; căci fi­
indcă a înfrunta cineva şi a certa, este lucru greu, şi mai a-
les când aflându-se cineva tânăr înfruntează pe bătrân (că a-
t u n c e a este întreită sumeţie şi obrăznicie; mai întâiu pentru
însuşi înfruntarea chiar, şi al doilea pentrucă tânăr fiind în­
fruntează, şi al treilea pentrucă înfruntează pre un om bâtrân),
fiind, zic, că e s t e lucru îngreuitor a înfruntă cineva cu acest
chip pre bătrâni şi pre bătrâne, pentru a c e a s t a zice Pavel lui
T i m o t e i c a să vindece lucrul acesta şi - să'l întrebuinţeze cu

' *) Pentru aceasta a zis dumnezeescul Nil: „ S e cuvine a zice aicea

bine şi celui ce nu face bine, c a s ă înceapă lucrurile cele bune, ruşi­
nându-se de cuvinte".
206. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 2 .

d u l c e a ţ ă şi cu b l â n d e ţ e , c â n d î n v a ţ ă pre nişte b ă t r â n i şi b ă ­
trâne c a acestea ). 1

Pre cele mai tinere ca pre nişte surori.

De v r e m e ce v â r s t a t i n e r i l o r e s t e m a i s u m e a ţ ă f i r e ş t e şi l e s ­
ne nu priimeşte mustrările, pentru aceasta zice aicea A p o s t o ­
lul lui T i m o t e i , cum că t u c â n d î n v e ţ i p e femeile c e l e m a i - t i -
n e r e , s ă d r e g i î n v ă ţ ă t u r a -cu l i n i ş t i r e . c u "blândeţe: ş i a ş a , ş ăr

le, î n d e m n i pe - a c e s t e a - c ă t r e ' fapta'"feunâ, c a l o t e ' " n i ş t , sUroft

6

ale t a l e ) .
2
•

') Despre aceşti bătrâni şi bătrânele femei, pomeneşte şi c a n o n u l 1 1 -

al Soborului din Laodichia, pre care le numeşte'mai întâi. şăzătoare, zi­
când cum că acestea s ă hu se pue în biserică, a căruia canon vezi-i
suptînsemnarea în canonicul nostru. Acestejfemei însă puneau pre cele­
lalte în rânduială în biserică, cum să stea şi cum să,„şeadă; fiind î n s ă
că cele mai bătrâne întrebuinţau lucrul acesta şpre mârşav câştig şi mân­
drie l'a oprit canonul acesta. Ş i vezi talcuirea şi suptînsemnarea cano­
nului acestuia, în canonicul .nostru cel grecesc. Despre bătrânele acss.r
tea scrie şi Apostoleştile Aşăzământuri, zicând a c e s t e a : „Fecioarele şi
văduvele şi bătrânele mai întâi decât toate să s.teâ, sau s ă şeadă" (Cart.
Il-a, cap. 17). Şi însuşi Pavel aceasta scrie în-cea către Tit, zicând: „Bătrâ-
nile aşişderea să fie în aşezarea de sfinţita cuviinţă, nu clevetitoare, nu
robite la mult vin, învăţătoare, ca s ă înţelepţiască pre cele tinere" (Tit
II, 3 ) . Nu bine însă a zis unii, cum că bătrâne' aicea Pavel înţelege pre
.femeile presviterilor, adecă ale preuţilor, că precum mai s u s numeşte pres­
viteri Pavel nu pre preuţi, ci pre bătrâni, a ş a şi aicea presvitere zice pre
bătrâne.
2
) Zice însă Marele V a s i l i e că Aposţ. aicea î n v a ţ â - s ă nu., certăm pre
r

bărbaţii cei bătrâni şi pre femeile cele bătrâne, căci feţele acestea pen­
tru vârsta cea bătrânească nu fac fapte rele şi vrednice de certare. De
va greşi însă cândva bătrânul, zice, sau bătrâna şi vor face tot aceeaşi
greşeală, ca şi un bărbat tânăr şi femee tânără, atunci se cuvine să
cercetăm greşeala aceea şi de va fi meteahnă firească vârstei bătrânilor
sau a tinerilor; de pildă lenevirea. şi trândăvia- sânt metehne fireşti a
răcelei bătrâneşti, iar turburarea şi sumeţia şi nestatornicia minţei, sânt
metehne mai fireşti ale tinereţei ceii ferbinte. Deci când bărbatul cel tâ­
năr s a u femeea cea tânără va cădea în greşeala lenevirei şi a trândă­
viei, s e cuvine a se certă mai aspru decât bătrânii şi bătrânele, pentru
că greşeala aceasta nu este însuşită vârstei lor; iar când bătrânul sau
bătrâna vor cădea în greşeala turburărei şi a sumeţiei şi a nestatornic
ciei minţei, se cuvine a se certă (adecă a Se canonişi) mai greu decât
cei tineri şi decât cele tinere, pentrucă greşeala aceasta nu este a vârstei
lor. S e cuvine însă pe lângă aceasta a se cercetă ş t aşa a se. face potri­
vită-vindecarea, cu cuvenita canonisire fieşte-căruia (Hotar. 8 2 pre scurt).
Drept aceea dupre urmare şi dacă un bătrân.este curvar şi prea curvar •
şi neînţelegător se cuvine a se canonişi mai mult şi a se pedepsi decât un
t â n ă r curvar sau curvar şi neînţelegător; ăşijderea şi bătrâna de va fi acest
fel, m a i mult se canoniseşte decât o tânără ce ar cădea întru acesteaşi
p ă c a t e ; pentrucă la vârsta bătrânilor sânt nepotrivite metehnele acestea
 EPÎST. ÎNTATA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 2 — 3 . 207

Intru toată curăţia.

F i i n d c ă vorovirile c e l e c ă t r e femeile cele tinere nasc pre­
pusuri la alţii, se cuvine însă Episcopul a vorovi şi cu a c e s t e a
când va c e r e t r e b u i n ţ a ; pentru a c e a s t a zice aicea Pavel c ă t r e
T i m o t e i , c ă se voroviască cu ele cu t o a t ă curăţenia şi a sim­
ţirilor şi a cuvintelor, a d e c ă nu -numai d e a s e propăzi de p ă ­
catul căderei cu dânsele, ci a s e păzi încă şi de a nu ' dâ£pre~'
pUS nici c u m celor c e ' l văd, sau I) aud, nici prilej jn'â.căţ- »$&•
r â u prepus-'-şi d e smintială. A c e s t e a îtVsâ le scrie iui TimOtei
durnnezeescul A p o s t o l , nu pentru trebuinţa aceluia, căci T i m o ­
tei e r â nepătimaş şi mai pre sus de pofta trupească, ci le scrie
pentru noi cei mai din urmă, pentru c a s ă luăm aminte de
sine-ne, şi să n e păzim de a nu d â p r e p u s . *
-

3. Pre văduve cinsteşte-le, pre cele cu adevărat vă­

duve.
Pentjruce aicea nu voroveşte Apostolul p e n t r u . feciori şi f e - ;
cioare?' P o a t e pentrucă acolo în E f e s încă nu erâ t a g m a c e a
de acest-fel a fecioarelor. P o r u n c e ş t e însă sâ cinstiască şi sâ
poarte de grijă T i m o t e i văduvelor; întâi, p e n t r u c ă a c e s t e a nu
au bărbaţi, c a să le p o a r t e de grijă, şi al doilea încă, pentru
că văduvia este lucru de ocară şi urât oamenilor, pentru a-
c e a s t a văduvele au trebuinţă să dobândiască dela episcopul
multă cinste şi purtare d e grijă şi c e e mai mare, pentrucă
a c e s t e a cu adevărat fiind văduve, sânt vrednice d e a dobândi
dela episcopul cinstea c e a de acest-fel şi purtarea de grijă. Iar
care sânt văduvele cele cu adevărat şi vrednice de purtarea
de grijă? Mai j o s vei înţelege din cuvintele lui P a v e l ; aşa este
cu putinţă văduvei ceii cu adevărat şi vrednică şi neavând b ă r ­
b a t şi iarăşi a nu fi văduvă, fiindcă d o b â n d e ş t e dela episco­
pul purtare de grijă, c ă z i c e r e a : « c i n s t e ş t e » , c e o zice aicea,
se înţelege milueşte-le, poartâ-le d e grijă, şi dă-le c e l e d e n e ­
voe văduvelor celor adevărate, şi care sânt vrednice de pur­
tare d e g r i j ă ) . '
1

iar la vârsta celor tineri sânt_ următoare. Pentru aceasta a zis şi Sirah:.
Trei feluri le-a urât foarte sufletul meu şi foarte am urât viaţa lor, pre
săracul mândru, pre bogatul nemilostiv şi pre bătrânul preacurvar, gre­
şind întru neştiinţă (Sir. cap. X X V , 2 ) . Pentru aceasta şi bărbaţii cei
şease cari ţineau în manile lor topoară, când vreau să .omoare pre n o ­
rodul cel din Ierusalim a zis către dânşii cel îmbrăcat cu podire (cu
haină până la picioare), să î n c e a p ă a tăia dela cei bătrâni: „Dela sfinţii
1

mei începeţi şi a început dela bărbaţii cei mai bătrâni, cari erau în lă-
' untru în c a s ă " (Iezech. I X , 6 ) .
l
) î n s e m n ă m aicea spre mai multă înţelegere a Apostoleştei zicerei
208. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 4.

4 . Iar de are vre o văduvă fii sau nepoţi, înveţe-se mai

întâi casa sa a o învăţa buna cinstire de Dumnezeu.
A d e c ă pre a c e i a a-i învăţă să c i n s t i a s c ă pre m a i c e , sau m o a ş a
lor şi să o h r ă n i a s c ă şi bine să-i f a c ă ; c â a c e a s t a î n s e m n e a z ă
a i c e a zicerea «a face să bine c i n s t i a s c ă pre D u m n e z e u » , a d e c ă
a odihni fiu\bătrâneţele maicei l o r ceii văduve şi nepoţii d e
fii s a u de fiice, p r e văduva m o a ş a lor, fiindcă vrednicia n ă s ­
c ă t o r i l o r e s t e dumnezeiască şi pentru a c e a s t a se numeşte b u n a
c i n s t i r e de D u m n e z e u ) ; în c â t dinprotivâ a nu hrăni fiii p r e
1

m a i c a lor, sau nepoţii, e s t e necinstire d e D u m n e z e u » ) . 2

Ş i răsplătiri a dâ pronăscătorilor, că aceasta este pri r

imitor înaintea lui Dumnezeu.

S e cuvine, zice, a răsplăti maicei lor fiii şi nepoţii moaşei
lor, (că pre a c e s t e a le n u m e ş t e p r o n ă s c ă t o r i ) cu răsplătirile şi
mulţămirile prin cuvinte şi prin f a p t e . Vezi î n s ă , iubitule, î n ţ e ­
l e p c i u n e a lui P a v e l , c u m a d u c e în mijloc pre b u n a c o n ş t i i n ţ ă ;
c ă din a c e a s t a s e î n d e a m n ă fieşte-carele fiu şi n e p o t , a r ă s ­
plăti născătorilor şi pronăscătorilor săi, pentru n a ş t e r e a , p e n ­
tru h r a n a şi pentru c r e ş t e r e a c e au d a t l o r ; pre lângă a c e s t e a
î n s ă adauge şi—sUoghisme şi m ă r e ş t e lucrul zicând, c â a c e a s t a
e s t e priimitâ înaintea lui D u m n e z e u , zicând şi b i n e p l ă c u t ă ) . 3

a c e s t e e a : că în vremea acea veche văduvele erau cu adevărat v ă d u v e ,

a d e c ă rămase şi pustiite de fii şi de nepoţi; acestea se numărau în
c e a t a văduvelor în biserică şi, se făgăduiau a nu se mărita a doua .oară
şi s e hrăniau din-veniturile şi tainaturile bisericei. S e luâ aminte însă
şi vremea, întru care se rânduiau în ceata văduvelor, c a s ă fie cu vârsta
de şeasezeci de ani, şi câte .ca acestea, după ce împreună se n u m ă r a u
în ceata văduvească, de se măritau a doua oară, s e aforisiau a nu se
împărtăşi cu dumnezeeştile taine de n u se vor despărţi de nelegiuita
n u n t ă ; iar dacă se împreună numărau mai înainte de vârsta a şeasezeci
de ani şi se măritau a doua oară, se ertau aşi avea bărbatul, însă de
la biserică nu se hrăniau, precum toate acestea le zicea Mar. Vasilie
în al s ă u canon 2 4 , al căruia tâlcuire ceteşte-o . îri canonicul nostru.
Dintru aceste văduve î n s ă se hirotonisiau şi diaconiţele, şi vezi şi supt
î n s e m n a r e a canonului 4 0 al icumenicului sobor şease în acelaşi canonic.
*) Pentru aceasta şi Elinii cei vechi dumnezei casnici numiau pre n ă s ­
cători, precum zice Filon Iudeul şi dela aceştia dupre tragere pre fraţii
născătorilor, adecă pre unchi îi numiau dumnezeeşti.
2
) Pentru aceasta şi Sirah a z i s : „Cât de hulit este cel ee părăseşte pre
tatăl său şi blestemat de Domnul cel ce mânie pre maica s a " (Cap. III, 1 6 ) .
s
) Teodorit î n s ă zice c ă văduvele cele ce au copii şi nepoţi de fii s a u
de fiice, aciea se cuvine a le purtă de grijă şi purtarea de grijă c e o au
. d e l a născătorii lor, • s ă o deâ şi ei la fiii lor, c a cu chipul acesta, ce
văduvele sânt datoare născătorilor loruşi, s ă o plătiască la fiţi lor şi să
iâ iarăşi dela dânşii cuviincioasa purtare de grijă
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 5 — 7 . 209

5 . Iar cea c u a d e v ă r a t văduvă şi s i n g u r a t e c ă , n ă d ă j -

dueşte întru: D u m n e z e u .
Mai sus a zis Apostolul să cinstiascâ T i m o t e i pre c e l e chiar
văduve; iar după ce a pus în rânduială pre cele nu chiar vă­
duve, a d e c ă pre acele c e au copii, cari sânt datori a hrăni pre
maicele l o r * ş l a le odihni la b ă t r â n e ţ e , acum zice, şi care este
chiar văduvă şi cu adevărat văduvă; a d e c ă cum că e s t e c e e a
ce nu are pre nici un apărător şi purtător de grijă, nici fii a-
vând, nici nepoţi, ci nădăjdueşte întru singur Dumnezeu. D e c i
a c e a s t a se cuvine a cinsti şi a se milui cu darea tuturor celor
de nevoe dela e p i s c o p u l . ş i lucrurile bisericei şi ale episcopiei.
Ş i s e z ă b o v e ş t e î n t r u c e r e r i şi î n t r u r u g ă c i u n i n o a p t e a
şi ziua.
Văduvă cu adevărat, zice, este care stărueşte noaptea şi ziua
întru cereri şi întru rugăciuni, şi cu drept chip, pentrucă n e -
având pre alt cineva ajutător şi purtător de grijă al său, pen­
tru aceasta la singur Dumnezeu năzueşte ca să o a j u t e ; iar
fiindcă se putea urma a se întrista văduvele a c e s t e a ca unele
c e sânt cu totul fâră de purtare de grijă, pentru a c e a s t a le
mângâe pre ele Pavel, zicând, că au pre Dumnezeu în loc de
orice ajutător şi purtător de grijă p ă m â n t e s c ; căci deşi văduva
a c e e a ce are copii şi c r e ş t e , are plată dela Dumnezeu, însă şi
al tău lucru fâ'l, zice, o văduvă fără d e fii, c ă nu este mai
m i c ; pentrucă în locul tuturor ai apărător şi purtător de grijă
al tău pre Dumnezeu.
6. I a r c e e a c e s e d e s f ă t e a z ă , v i e fiind a m u r i t .
D e vreme ce multe femei văduve aleg şi iubesc văduvia şi
nu vor a luâ al doilea b ă r b a t , pentru c a sâ aibă mai multă
slobozenie şâ-şi_facâ voile şi poftele l o r ; pentru aceasta zice
Pavel aicea, că văduva c e e a ce se desfătează, adecă se răsfâ-
ţeazâ şi benchetueşte, a c e e a şi de se arată c ă viază cu viaţa
aceasta simţită, însă a murit cu sufletul. Vezi însă o cetitorule
că dacă pre femei Apostolul nu le iartă, să se desfâteze şi să
se resfâţeze, a cărora şi fire şi vârsta, e s t e slabă şi neputin­
cioasă, cu cât maî" vârtos nu iartă a se desfăta bărbaţii, cari
după numele lor, sânt fire b ă r b a t â şi puternică?
7. Ş i a c e s t e a p o r u n c e ş t e - l e , ca s â fie n e p r i h ă n i t e .
Vezi o cetitorule, că fericitul Pavel v o e ş t e a fi a c e a s t a ca
o lege, adecă a nu se desfăta şi a se răsfăţa femeile văduve,
"atât'.cele ce se numără în. c e a t a bisericeştei văduvii, c â t şi
celelalte dupre T e o d o r i t ? D e vreme c e nu le lasă în proale-

Tom. HI. 14.

210. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 7 — 8 .
Wf#s/?S//jr,:xM*r.:r^..*.rs.-r

g e r e a lor a nu se desfăta, c a într'un lucru neutralnic, ci îl o -

p r e ş t e a c e s t a c a pre un p ă c a t ; căci zicerea « p o r u n c e ş t e » , a-
c e a s t a însemnează, a d e c ă cu asprime să opreşti, o T i m o t e i ) , 1

a nu cuteză văduvele a se desfăta şi a se răsfaţă, pentru c a

să fie / din t o a t e părţile neprihănite.
.. . . 8 : - I a r d a c ă . c i n e v a n u poartă, g r i j ă d e - a i Săi şi mai a-
les de casnicii săi. ''.'••., . • - •
, V ă d u v a , zice, c a r e s e .desfâtează,, d u p r e j suflet a murit, şi &
perit pentru a c e a s t a , căci t o a t ă purtarea sa de grijă o c h e l -
t u e ş t e numai pentru s i n e ; căci ea se cuvine a purtă grijă pen­
t r u ai săi, a d e c ă pentru fraţii săi cei dupre duhul, credincioşii
hristiani şi mai ales pentru casnicii săi a d e c ă pentru rudele
s a l e cele dupre trup şi să arate t o a t ă îngrijirea- şi pentru su­
fletul lor şi pentru trupul l o r ) . 2

D e credinţă s'a lepădat.

Cum? şi pentruce o fericite P a vie, văduva ceea c e nu p o a r t ă
"grijă, de hristianii cei d e o credinţă cu dânsa, şi de rudele sale

) . V e z i despre prorocire la stih 2 al cap. I V al ceii întâia către T e ­

l

salonicheni. Şi la stih 11 al cap. IV al acesteea I-a către Timotei, ce

•deosebire are de învăţătură şi de sfătuire.
-) Climent însă în a şeaptea din tâlcuiri .zice: „De ai săi şi de c a s ­
nici pronoiseşte, cela ce nu numai de cei cuviincioşi lui (adecă de rude)
poartă grijă eişi însuşi de sineşi pentru'a-şr tăeâ patimile", tropologhi-
c e ş t e adecă înţelegând zicerea lui Pavel, Iar Teodiont zice: „Aceastaşi
despre maice şi despre fii o a zis (Pavel); c ă şi maicele. se cuvine a
purtă de grijă pentru fii, ş f a-i învăţă buna cinstire de Dumnezeu şi
a c e e a . ă ş i j d e r e a trebue a proaduce născătorilor cuviincioasa odihnă". F i ­
ind însă că oare-cari monahi cari s'au lepădat de. lume, propus zice­
r e a aceasta a Apostolului şi vrând a purta grijă pe.rit.ru părinţii lor cei
trupeşti, pricinueşte c ă şi Apostolul aicea porunceşte să purtăm grijă
p e n t r u rudele noastre; fiind dar c ă unii, aceasta o ' p r o p u n ' iubitori de
trup monahi fiind, răspunde către ei Mar." Vasilie zlcârid; „Că dumne-r
zeescul Apostol celor lumeşti şi către cei oe au bogăţia cea materialmcă
şi c i r i pot a mângâia sărăcia rudeniilor,, 0 a. ziş aceasta"... Şs ca mai în
;

s c u r t să zic, către cei vii, nu către cei ce au murit o zic aceasta; că aceştia,
1

nevinovaţi sânt toţi de îndatorirea aceasta; tu. dar ăt'murit cu adevărat

şi te-ai răstignit lumei toate, că lepădându-te de bogăţia c e a , material-
n i c ă , ai iubit pre necăştigarea, si pre sineşi te-ai afierosit lui Dumnezeu
şi a lui' avuţie te-ai făcut. Deci ca un mort, slobod, eşti, de. toată tra­
1

d u c e r e a c e a către rudenii, câ unul ce e ş t i f ă f ă avuţii,"nimica a i j c a r e s ă

d a i " (Aschiţicesc aşăzământ 2 9 ) . însemnează c ă zicerea aceasta a A p o ­
stolului mai. a n u m e tălmăcind'o teolog. Grigorie în. tetrasfihuriie cele iăni-
• bîceşti zice a ş a : „Tuturor adecă fii bun de e ţ t e j c u putinţă aceasta,, iar
m a i mult celor de aproape, pentru aceasta zic, c ă cine te-ar crede celor
.streini a fi bun, tu, carele nu eşti drept celor ce eşti dator?
 EPiST. ÎNTÂIA C VTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 8 — 9 . 2 11

cele dupre trup, s'a lepădat de credinţa lui Christos? F i i n d ,

zice, c ă faptele ei nu sânt însuşite unei hristiane c a r e c r e d e
în D u m n e z e u ; căci de ar c r e d e e a întru Dumnezeu, ar asculta
pre Dumnezeu c e z i c e : Nu t e lenevi pentru cei ai credinţei
şi despre neamul t ă u : « D e l a cei ai seminţiei tale nu t r e c e cu
'vederea» (Isâia LVIII, 7 ) . . Şi însuşi Pavel zice aiurea: «Pre
Dumnezeu mărturisesc c ă - î l ştiu, iar cu faptele îl tăgăduesc»
•(Tit'.l,, 16). • ;, ' ... ' .]' . . ' '• "•'
Ş i este mai rea decât cel necredincios.
Cum este mai rea decât cel necredincios văduva a c e e a c e
nu p o a r t ă grijă pentru fraţii săi cei de o credinţă şi pentru
rudele sale cele trupeşti? F i i n d c ă cel necredincios, m ă c a r deşi
nu poartă de grijă pentru cei streini însă poartă grijă m ă c a r
de rudele sale urmând legea c e a firească; iară văduva a c e a s t a
(şi t o t alt hristian a s e m e n e a aceştia) nici pentru rudele sale
nu pOartă g r i j ă ; de a c e a s t a şi legea lui Dumnezeu o strică şi
pre legea firei-o n e d r e p t ă ţ e ş t e . Cine dar va nădăjdui că o hris-
tianâ c a aceasta, sau un hristian c a a c e s t a , sânt cu adevărat
iubitori de oameni şi de streini, de v r e m e ce se arată cu ne
o m e n i e către ai loruşi? Negreşit nici unul, iar de se întâmplă
a milui aceştia pre vre un strein, cum nu se vor socoti că de
singură slava deşartă o fac aceasta? S o c o t e ş t e , o cetitorule, că
de e s t e mai rău d e c â t cel necredincios, cel c e nu poartă de
grijă pentru cei de o credinţă cu dânsul şi pentru rudele sale
o a r e acela c e îi. şi n e d r e p t ă ţ e ş t e , cu care împreună se va a-
semănâ? Şi a c e a s t a încă mai s o c o t e ş t e - o , că nu este îndestul
hristianului a se mântui însuşi, dacă înbunătăţit fiind, nu în­
vaţă şi nu sfâtueşte şi pre rudele şale, pentru ca şi ei să se
mântuiască.
9. Văduva aleagă-se, nu mai mică de şeasezeci de
ani,! a unui bărbat femee -fiind.
F i i n d c ă mai sus a zis durnnezeescul "Apostol, cum c ă văduva
Ceea c e se desfătează şi- nu p o a r t ă de grijă pentru casnicii şi
rudele sale, e s t e nevrednică de a se connumerâ în catalogul
văduvelor şi a s e hrăni ..din biserică (despre care vezi suptîn­
s e m n a r e a stihului 3 al acestui c a p ) ; acum învaţă aicea şi c a r e
fapte b u n e se cuvine a avea a c e e a , c e are a se connumerâ în
c e a t a văduvelor şi mai întâi zice, «cum c ă a c e e a t r e b u e "a fi
!
c u vârsta nu mai puţin de. şeasezeci de a n i ; iar mai înainte
zice şi „pricina^-pentru c a r e se cuvine a _fi de atâţia ani şi nu
mai puţin; însă nu sânt îndestui cei singuri şeasezeci ani pen-
 212. EPIST. ÎNTÂIA GÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 9 — 1 0 .

tru a face pre văduvă vrednică de a se connumerâ în catalo­

gul văduvelor ce se h r ă n e s c de b i s e r i c ă ; căci este cu putinţă
a fi văduvă de şeasezeci ani şi iarăşi a fi nevrednică de a s e
c o n n u m e r â în văduviasca c e a t ă ) ; al doilea de datorie cere P a ­
1

vel a fi văduva de acest-fel d e o singură nuntă şi nu de d o u ă ;

fiindcă o însoţire dupre lege este semn de întreaga înţelepciune
a. e i şi de c i n s t i r e ; că arătat e s t e cum că aceasta iubind în­
t r e a g a înţelepciune şi curăţie, pentru a c e a s t a nu s'a măritat a
d o u a oară; Ascultă însă şi celelalte fapte bune, ce le c e r e P a r
vel dela o văduvă ca a c e a s t a ) . 2

i o , - I n t r u fapte bune mărturisită.

A c e a s t ă proterima (însuşire aleasă) e s t e chiar, care face p r e
v ă d u v ă vrednică, a se c o n n u m e r â în catalogul văduvelor şi a
se hrăni din biserică, a d e c ă a fi mărturisită de către toţi c ă
\ a r e fapte bune şi viaţă î n b u n ă t ă ţ i t â ; ascultă şi cum numără
A p o s t o l u l mai j o s şi faptele ei cele bune osebite şi dupre fel.
D e a hrănit copii.
A hrăni copii nu e s t e numai de a c r e ş t e maica pre copii
p r o s t , ci de a'i creşte bine şi precum se cuvine, precum mai
s u s a zis P a v e l , că f e m e e a se va mântui prin facere de eopii>—
d a c ă copiii ei bine crescuţi, vor r ă m â n e a în credinţă şi întru
d r a g o s t e şi întru sfinţenie cu întreagă înţelepciune (cap. II, 1 5 ) ) . 3

De a găzduit streini.
Vezi, o cetitorule, c ă Apostolul mai întâi a zis de a hrănit
v ă d u v a copii şi al doilea de a găzduit streini? Pentruce? P e n ­
t r u c a s ă arate că mai întâi se cuvine a face bine cineva c a s -
^ De aceasta şi Teodorit tâlcueşte z i c â n d : „Nu a zis şa nu fie, ci
• s ă nu se numere, ca Una din cele tinere şi care pot a lucră şi a s e
h r ă n i ; care trebue mai întâi cu ostenelile a'şi domoli sburdâciunile t r u ­
pului. r

-) Zice însă Icumenie, că de va avea văduva faptele bune cele de mai

j o s , s ă nu se pue în catalogul văduveştei cete, măcar de a r fi şi d e
ş e a s e z e c i de ani.
â
) Că mai însăşi aceasta o face Pavel cu văduva, care o a tăcut şi
D u m n e z e u cu Abraam, că precum Pavel aicea priimeşte pre văduvă în
t a g m a văduvelor, dacă şi-a crescut bine pre copiii s ă i ; a ş a şi D u m n e ­
z e u făgâdueşte lui A b r a a m ' să-1 facă mare şi să blagosloviască pre n e a ­
m u r i întru dânsul, fiindcă av'eâ s ă crească bine pre fiii săi şi s ă le p o -
m n c i a s c ă să păziască poruncile lut D u m n e z e u : „Abraam însă făcându-se
v a fi în neam mare şi mult, şi se vor blagoslovi întru dânsul t o a t e
n e a m u r i l e pământului, că am văzut c ă va rândui fiilor săi şi casei s a l e
d u p ă dânsul. Şi vor păzi căile Domnului făcând dreptate ş i judecată,
c a s ă aducă Dumnezeu preste Abraam toate câte a grăit către dânsul"-
( F a c e r e a X V I I I , . 18),
 EPiST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 1 0 . 213

nicilor şi rudelor sale şi apoi a face bine streinilor şi arătat

•este, câ văduva, ori cât de săracă şi fără avere a fi, ar avea
casă cu adevărat, pentru a priimi şi a găzdui pre streini; fi­
indcă nu e s t e cu putinţă e a a locui afară în văzduh şi fără
acoperemânt.
De a spălat picioarele sfinţilor. >.
A c e s t cuvânt îl zice Pavel, fiindcă multe văduve, sau alte
f e m e i , găzduesc pre săracii fraţi, însă nu-i slujesc ele însăşi,
ci prin s l u j n i c i t e l o r . Deci vrând Apostolul c a văduva c e a cu
-

adevărat să fie lucrătoare şi slujitoare şi nu leneşă şi trândavă

ii p o r u n c e ş t e aicea singură să slujiască şi să spele picioarele
fraţilor celor .streini, nu cu manile slujnicilor sale, ci cu însuşi
ale e i ; fiindcâ nelucrarea şi trândăvia trupului este însuşită mai
;

vârtos văduvei c e se desfâtează şi răsfâţează şi nu ceii cu a-

devârat văduva şi singuratică. Şi dupre alt chip încă o zice
a c e a s t a P â v e l , că pentru a nu se întâmplă a pune de pricină
vre o v ă d u v ă ; c u m că este atât de lipsită, în cât nici casă are
pentru a priimi pre cei streini şi a-i odihni, pentru aceasta îi
zice, c ă dacă tu văduva nici casă a-i avea pentru a priimi pre cei
streini, spală însă picioarele streinilor fraţi; pentrucă aceasta nu
are trebuinţă de cheltuială a se f a c e ' ) . A i c e a însă sfinţi numeşte
A p o s t o l u l pre toţi hristianii aceia, c e au credinţă dreaptă îm­
preună şi viaţă îmbunătăţită, măcar deşi nu fac minuni şi s e m n e .
De a ajutat celor necăjiţi.
Văduva vrednică, zice, pentru a se hrăni dela biserică, este
a c e e a , c a r e a ajutat celor necăjiţi, cu bani şi cu apărare şi cu
mijlocire. Iar dumnezeescul Hrisostom zice c ă de vreme c e mai
' s u s a^zis_Apostolul văduva c e a adevărată să spele picioarele
r'sfinţilor, aicea arată şi ale căror sfinţi, adecă ale celor necăjiţi
ale celor nu de mult cunoscuţi şi nu prost ale sfinţilor; pentrucă
se poate a fi şi oare-cari hristiani, sfinţi şi îmbunătăţiţi, a vi­
eţui însă cu îmbelşugare şi a se sluji de toţi. Iar T e o d o r i t zice:
«Nu pre c â t i m e a dărei, ci p r e ceimea voinţei o caută Pavel,
;acest-fel a fost cei doi bani ai văduvei în sfinţitele Evanghelii»,
De a urmat întru tot lucrul bun.
" Ă ş i j d e r e a , zice,- vrednică este a se hrăni dela biserică şi vă-
-duva a c e e a , care măcar deşi însăşi nu a putut a face bine
'insă s'a împărtăşit şi împreună a ajutat pre altă femee car<

x
) lat* Climent -în partea â şeaptea a. tâleuirilor a ş a tâlcueşte zicerea
„De a spălat-picioarele sfinţilor" adecă „de a săvârşit-fără de ruşinai"
slujbele sfinţilor cele mai proaste şi cele mai de pre urmă".
214. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 1 1 .

lucra binele, căci îndeamnă Apostolul pre fieşte-care văduvă

să facă slujbă trupească, a c e e a c e p o a t e , a d e c ă a aşterne p a t ,
a face bucate, a odihni pre fraţi şi alte slujbe a face, la c a r e ;
sânt mai îndemânatice femeile.
i i . Iar de văduvele cele mai tinere fereşte-te.
P e n t r u c e durnnezeescul A p o s t o l despre v r e m e a fecioarelor,
a d e c ă dela câţi ani ai vârstei lor se cuvine fecioarele a făgă­
dui v i a ţ ă .întru feciorie, nu rândueşte nimica, cu toate c â s i e
au m a i , m a r e nevoinţă şi război al trupului, iar d e s p r e singură -
v r e m e a văduvelor rândueşte? R ă s p u n d e m c ă dupre cuviinţă o
a făcut aceasta Apostolul; c ă acolo la f e c i o a r e - f i i n d c ă n e v o ­
inţă şi războiul se face dela mai mare Osârdie a sufletului şi ;
d e l a mai multă ferbinţealâ a inimei, pentru a c e a s t a nu a fost
trebuinţă s ă rânduiască Pavel despre vremea lor. Şi dupre alt
chip î n c ă ; de vreme c e Pavel cere dela fecioare să aibă b u n a
apropiere către Domnul cu nerăspâpdire şi s â p o a r t e grijă de
c e l e ale Domnului (I Cor. V I I ) ; prin a c e s t e a , zic, şi multă
, scumpătate c e r e ; iar din scumpâtatea a c e a s t a şi v r e m e a vârstei
lor se face a r ă t a t ă ) . S ' a îndemnat însă P a v e l s â rânduiască ca.
1

v r e m e a vârstei văduvelor celor ce se hrănesc dela biserică sâ

fie anul al ş e a s e z e c e l e a ; pentrucă multe -jăduve mai t i n e r e ,
connumerându-se în ceata văduvelor şi făgâduindu-se a nu se
mărita a d o u a oră, a u călcat făgăduinţa Io." şi a u c ă z u t ; d e a - '
c e a s t a a dat pricină Apostolului s ă legiuîaşcă despre vârsta l o r ) ,2

iar acolo la fecioare nici una de acest-fel a urmat, pentru a c e a s t a

nici a a v u t trebuinţă Pavel a rândul d e s o r e vârsta lor. •
C ă c i când sburdă împrotiva lui Christos vor a se mărită.
A d e c ă văduvele câte se vor connumerâ în c e a t a văduvelor,
îh biserică mai înainte de 6 0 ani ai vârstei lor, a c e s t e a -când
:

s b u r d ă , a d e c ă când se gingăşesc muereşte, sau când n e b u n e s c

şi c â n d se trândăvesc şi se mândresc îfr,proţiva lui Christos,
nepriimind a'l avea pre el mire, attincea vor să se mărite, fi-

*) Deşi durnnezeescul Apostol nu rândueşte despre-vârsta fecioarelor,

Mâr. Vasilie rândueşte ca acestea s ă se împreună nuraerâ în ceata f e ­
cioarelor, după şeasesprezece sau şeaptesprezece, ani ai'sârstei IOT (Canon..
1 8 ) . Iar Icumenicul sobor al şeaselea, auzind că a spcrit biserica şi pre-
hristiani că au sporit întru paza poruncilor lui Christos rândueşte s ă s e
c o n n u m e r e acestea în catalogul fecioarelor după zece ani ai vârstei.lor
(vezi şi suptînsemnarea stih 3 6 capului şeapte şl ceii întâi către Corinteni)..
â
) Pentru aceasta şi Marele Vasilie zice: - „Dacă mai înainte de 6 0 anii
se v a connumerâ văduve în ceata văduviască în biserică şi apoi se v o r
măritâ, greşiala este a noastră, căci o am connumerat pre ea mai tânără
şi nu a e i " (Canon 2 4 ) .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 11 — 1 4 . 215

indcâ nu au ales mai bine pre întreaga înţelepciune c e a întru

feciorie, cu statornică judecată- a cugetului lor. Vezi iubitule,
c â şi văduva are mire pre Christos, şi cu dânsul se logodeşte
ca şi fecioara c e a n e m ă r i t a t ă : « C ă v'am logodit, zice, pre voi
unui b ă r b a t , fecioară curată se vă înfăţoşez lui Christos» (II C o r .
XI, 2)').
1 2 . Avârid judecată ele, căci credinţa cea întâia o au '
călcat, ; -' • •
' • -
Ţpcmiala ş î î p v o i a l a Apostolul aicea o numeşte credinţă, c ă
zice, văduvele acestea învoiala şi făgăduinţa ce O au dat lui C h r i ­
stos a nu se mărită a doua oară, o au arătat mincinoasă şi pen­
tru aceasta au osândă. _«
1 3 . împreună încă şi fără de lucru a fi se învaţă um­
blând din casă în casă.
Pre lângă aceasta, zice, că au j u d e c a t ă şi osândă văduvele
acestea, pentrucă s'au măritat a doua oară, mai fac încă şi alt
păcat, pentrucă se învaţă a fi. nelucrătoare, umblând dintru o
casă intr'alta; c â nelucrare a arătat pre fieşte-care răutate, p r e ­
cum zice S i r a h : «Multă răutate a arătat nelucrarea» ( c a p . X X X I I I ,
3 2 ) . Drept a c e e a nu numai la bărbaţi e s t e necuviincioasă n e ­
lucrarea ci şi la femei. ~ '
Şi nu numai nelucrătoare, ci şi bârfitoare şi iscoditoare
grăind cele necuviincioase,
Dupre cuviinţă urmează răutăţile a c e s t e a la muerile cele n e -
lucrâtoare; căci ele încurrgiurând din casă în casă, nu fac altă,
fără numai a fura cuvinte dela o femee şi a le duce la alta,
şi cele ale "aceea iarăşi ale duce la c e e a l a l t ă ; iar din a c e a s t a
negreşit urmează a c ă d e a ele în iscodire şi a le c e r c e t a t o a t e
şi din iscodire iarăşi a c ă d e a în. bârfiri, pentrucă vor să spue
tOate cuvintele şi toate pricinile oamenilor l â ' a l ţ i i .
Î 4 . Deci voesc cele mai tinere a se mărită, a face
copii şi a stăpâni casă.
Dupre mai întâiul s c o p o s , zice, eu nu v o e s c a-şi călca fă­
găduinţele văduvele cele mai tinere, care le-a făgăduit a nu se
mărita a doua o a r ă ; însă fiindcă ele vor a se m ă r i t ă - a doua
oară voesc şi eu a c e a s t a , c o m p o g o r â r e făcând către neputinţa

.*) Şi Teodorit aşa tâlcueşte zicerea v o r i s b u r d â , în loc de, c ă dobân-

' dind ele bisericeasca purtare de grijă şi fără îngrijire luându-şi cele de
trebuinţa trupqlui, cu nelucrare împreună se hrănesc, iar nelucrare in­
trodu ce_p re răutate.
216. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 1 4 — 1 5 .

l o r ) fiindcă mai b i n e e s t e lor a face copii şi a stăpâni c a s ă ,

1

a d e c ă a hrăni şi a c r e ş t e copii şi a lucra şi a-şi schevernisi

c a s a ş i familia lor, d e c â t a u m b l a incungiurând prin c a s e l e c e ­
lorlalţi şi a b â r f i şi a fi n e l u c r â t o a r e . Zicând insă Pavel c a s ă
facă c o p i i văduvele, arată î n t r ' a c e s t cuvânt, c ă şi t o a t e c e l e ­
lalte f e m e i pentru însuşi scc^posul a c e s t a s e cuvine a se m ă ­
rită, a d e c ă pentru a p r o a d u c e lui D u m n e z e u mai multe suflete
m â n t u i t e prin măritare şi prin b u n a hrănire şi c r e ş t e r e a a-
cestora.
N i c i un prilej dând protivnieului pentru ocară.
1 5 , Că acum oare-cari s'au abătut în urma lui satana.
F i i n d c ă mai sus a zis cum c ă v o e ş t e a se mărită a d o u a
oară văduvele c e l e mai t i n e r e , şt a-şi ocârmui c a s a , pentru a
nu d â lor voe şi s l o b o z e n i e s p r e a s e desfată şi a se răsfaţă,
pentru a c e a s t a dupre urmare z i c e : c ă văduvele a c e s t e a mai ti­
n e r e măritându-se, să nu d e â prilej protivnicului diavol, sau şi
v r ă ş m a ş i l o r credinţei, să le p r i h ă n i a s c ă ; a t â t a tu văduvo, zice,
c e a a doua o a r ă măritată, p o a r t ă grijă de c a s a t a , în cât nici

J
) M i e mi se pare c ă Pavel aicea nu voroveşte despre văduvele cele
mai tinere connumerate ale bisericei şi care au dat făgăduinţă a nu se
mărită a doua oară, că mai sus a zis lui Timotei, c ă de unele ca a c e s ­
tea, m a i înainte de 6 0 de ani văduve, să se feriască şi pentru aceasta
iartă s ă se mărite ele a doua oră, ca cum ar zice: voesc ca văduvele
cele m a i tinere de 6 0 de ani a nu se scrie în catalogul văduvesc şi a nu
se h r ă n i din biserică şi a nu dâ făgăduinţă că nu se vor mărită a doua
oară, ci voesc să se mărite şi ele, şi s ă facă copii şi să stăpâniascâ casă
şi celelalte. S e uneşte î n s ă cu socotinţa aceasta şi Icumenie, z i c â n d :
„Bine e r â adecă o dată alegându-se văduvele a nu se mândri împro­
tiva lui Christos nici a călca credinţa cea dintâi; î n s ă fiindcă o fac a-
ceasta, mărite-se şi nu se chizăşluiască pre sineşi lui Christos şi a ş a
m ă r i t e - s e ; căci, aceea este negreşială (adecă de au a p u c a t . a făgădui, s ă
p ă z i a s c ă făgăduinţa); iar ceealaltă (a făgădui şi a se lepădă de făgădu­
inţă), este necuvioşie... căci de se vor mărita de-adreptul, nechizăşluin-
du-se m a i întâiu pre sineşi lui Christos, nu vor veni în prilej de ocară.
Iar T e o d o r i t zice a ş a : „Dumnezeescul Pavel zicând, voesc, Novat zice,
nu v o e s c " (că acesta pe a doua nuntă nu o priimiâ), Pavel însă zice şi
p e n t r u c e voeşti, c a ele şi bărbaţilor supuse fiind şi pentru_purtare de
grijă a casei zăbovindu-se, sjă scape de vătămare (adecă de păcat) pre
care îl naşte nelucrarea; tara numai de ar voi cineva a zice, cum c ă
Pavel zice pentru văduvele acelea, ce au apucat a dâ făgăduinţă, şi s'au
c o n n u m e r a t în văduvescul catalog al bisericei, în vârsta tinerească- m a i
înainte de 6 0 de ani, care nesuferind răsboiul trupesc, caută a se m ă ­
rită a d o u a oară, fiindcă greşiala aceasta nu este a văduvelor, ci a c e ­
lor ce l e - a u connumerat mai înainte de 6 0 de ani în ceata văduvelor,
precum puţin mai înainte a zis-o Marele Vasilie.
 EPIST. ÎNTÂIA. CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 1 5 — 1 6 . 217

tu a-ţi vătăma sufletul dm purtarea de grijă a c e a s t a , nici al­

tora a te face pricină de vătămare. Şi dupre alt chip încă, a-
icea curat arată Apostolul scoposul pentru carele face c o m p o -
gorâre a se mărită a doua oară văduvele cele mai tinere, a d e c ă
pentru a nu dâ prilej diavolului a-şi b a t e j o c de ele, fiindcă
mirese ale lui Christos fiind, s'ar face prea curve (căzând în •
păcatul curviei), pentru nestatornicia tinereţeii l o r ; pentru a c e a s t a .
zice, eu le pun pre dânsele sub jugul nunţei, pentru a nu a-
veâ v o e şi, slobozenie sâ fie neiucrătoare şi iscoditoare şi b â r ­
fite are şi a nu umbla din casă în casă, şi nu pentrucă nu vo­
esc eu să fie văduve mai tinere şi a păzi întreagă înţelepciu­
nea nemăritârtdu-se a doua o a r ă ; că de nu ar urma lor relele
acestea, nici eu nu le-aşi opri de a r ă m â n e a văduve in t o a t ă
viaţa lor; pţecum şi aiurea acestaşi Pavel a zis: «Zic însă celor
necăsătoriţi şi văduvelor, bine este lor a fi, de vor r ă m â n e a
ea şi eu» (I C o r . VI. 8 ) .
16. Iar daca vre un credincios sau credincioasă are
văduve, îndestulezi-ie pre ele.
De are însă, zice, vre un credincios hristian văduvă maică
poate sau moaşă (bună adecă) sau m ă c a r vre o rudă a lor, ei
hrăniască-le şi le miluiască şi nu biserica. Deci zicând A p o s t o ­
lul «credincios sau credincioasă», arată că văduvele de au rudă
credincioasă, se cuvine să se hrăniască de acelea, iar de au
rude necredincioase, nu se cuvine a se hrăni de dânseie, ca
nu din aceasta să se arate că cei credincioşi au trebuinţă de
cei n e c r e d ' n c i o ş i ) ; iar zicând, şi a c e a s t a «îndestulează-le», a-
1

rată că se c u v i n e . a le dâ văduvelor acestora numai spre în­

d e s t u l a r e a , nu şi spre desfătarea şi îmbogăţirea.
-Şi să nu se îngreueză biserica, ca pre cele cu adevă­
r a t văduve să le îndestuleze.
Drept—aceea credincioşii hristiani cei c e hrănesc pre v ă d u - "
vele rudenia lor, pricinuesc două bunătăţi cu a c e a s t a ; una a-
decă, pentrucă mult ajută pre biserică, fiindcă o uşurează pre
ea de greutatea hrănirei şi a văduvelor lor şi alta iarăşi, p e n ­
trucă biserica de greutatea acestora uşurându-se, p o a t e a hrăni
mai e u îndestulare pre văduvele a c e l e a c e se hrănesc de bi-

. - ) De -unde-însă au a se hrăni văduvele acestea ce au rude n e c r e ­

1

dincioşi? Arătat-cum că dela biserică, de care zice Teodorit: „Că pre

cele ce ş e oşebesc de cei necredincioşi, adecă văduvele .cele ce au rudenii-
trupeşti şi sânt împodobite cu credinţă, voeşte Pavel să se împărtă-
şiască de purtarea, de grijă a bisericei".
 218. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V. VER<?. 1 7 .

serică, a d e c ă pre adevăratele şi singuraticele văduve, şi c a r e

nu au nici un apărător şi rudenie.
1 7 . Presviterii cei ce îşi ţin bine dregătoria de îndoită
cinste învrednicească-se, mai ales cei ce se ostenesc în
cuvânt, şi întru învăţături.
Cari sânt cei c e îşi. ţin bine dregătoria, D o m n u l . a spus z i ­
c â n d : «Păstorul cel bun, sufletul său îşi pune pentru oi» (loara.
•• X,~T1)'J adecă, acela este , păstor bun, carele pentru purtarea.,
:

de g r i j ă ' ş i mântuirea oilor sale, nu-şi. cruţă nici viaţa s a . D e c i

unii c a "aceştia mai bătrâni fiind şi preoţiţi, s e cuvjne, zice, a.
luă dela hristiani îndoită c i n s t e ; cinste însă numeşte aicea p r e
odihna şi darea celor de nevoe către viaţă, precum din cuvin­
tele cele următoare se arată a c e a s t a ; fiindcă învăţătorii s e c u ­
vine s ă aibă toată îndestularea celor de n e v o e , c a n u zăbovin-
du-se ei spre adunarea acestora, s â zăticniascâ cuvântul lui
Dumnezeu şi învăţătura; aşa şi leviţii şi preoţii L e g e i ceii Vechi,,
se hrăniau de norod şi se îndeletniciau numai în sfinţitele l u ­
crări ale bisericei şi întru cetirea şi învăţătura dumnezeeştei
legi ). îndoită c i n s t e . î n s ă zice, şi darea c e l o r . d e nevoe sâ do-
1

bândiască învăţătorii preoţi, a t â t către asemănarea dărei c a r e

se face văduvelor, sau şi c ă t r e a s e m ă n a r e a diaconilor; sau în­
doire este aicea în loc d e mulţimea sau în l o c de mai mult,
precum zice T e o d o r i t : Unde sânt acum cei c e zic, cum c ă p r o -
estosul bisericei nu' a r e trebuinţă d e . cuvânt şi de învăţătură
ci de lucru şi de faptă? Auzi aicea pre Apostolul Pavel, cum
cinsteşte cuvântul şi învăţătura mai cu deosebire şi mai a l e s ;
fiindcă hrlstTarTIPâirirebuinţă, nu numai ,<cte lucru şi de fapta
proestosului,-Ci şi de învăţătura şi de cuvântul lui, mai mult
decât ori de ce altă; căci când este cuvântul despre dogme,
atunci care lucru are a t â t a putere c â t ă are însuşi cuvântul?
Negreşit nici un lucru, ci cu îndatorire cuvânt cere să aibă în­
văţătorii şi sfinţiţii propoveduitori, însă nu cuvântul cel falnic

i) Că aşa zice Dumnezeu despre Leviţi: „ C ă nu va f. preoţilor L e -

viţiior cu toată seminţia partea lui Levi, nici soarta cu Israil, rodurile
Domnului soarta lor, le va m â n c a pre ele şi nu va fi lor soartă între
fraţii lor, Domnul însuşi" este soarta lui fiindcă o a ziş l u i Levi. Şi a-
:

ceasta este judecata preoţilor, jertfele cele c e ' se-jertfec.c de norod; ori
viţel''-de ce va jertfi, ori oae, şi vei dâ braţul preotului şi,fălcile şi b u m ­
bacul (adecă maţul) şi părţile grâului tău şi ale v'tuilui tău, şi ale untului
'de lemn al tău şi pârga tunderei oilor tale; o vei dâ |ui; c ă pre acesta
.l'a ales Domnul dintre toate seminţiile, ca să, stea înaintea Domnului
Dumnezeu, să liturghisiască şi sâ binecuvinteze îi;.tiu numele lui, acesta
.şi fiii lui întru fiii lui Israil" (II Lege XVIII, 1). ' .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 17 19. ,, 219"

şi c a r e se face spre arătare, având numai p o d o a b a c e a din afară,

ci a c e l a c e e s t e plin de puterea dumnezeeştilor Scripturi, şi d e
duhovniceştile noime, m ă c a r deşi se zice cu grăire proastă, şi.
neritoricească.
18. Că zice Scriptura: nu vei legă gura boului'ce tre-
eră,(II Lege X X V , 4), şi vrednic este lucrătorul -de plata,
sa. (Luca X , 7).
-. -Ţ%ntru -3. adeye'rl cele, c e a zis' m a i sus dumnezeescul" A p o -
"stbiul aduce aicea două mărturii, una din Scriptura c e a v e c h e
a d e c ă că nu vei legă gura boului c e treeră snopii tăi şi alta
din E v a n g h e l i e , a d e c ă cum că cel c e lucrează, este v r e d n i c a-şi.
luâ plata sa. Vezi însă o 'cetitorule, câ de a m â n d o u ă a c e s t e
mărturii cu îndatorire se c e r e ca învăţătorul sâ o s t e n i a s c ă ş i
sâ o b o s i a s c ă întru î n v ă ţ ă t u r ă ; pentrucă a t r e e r â cineva, e s t e
lucru mai ostenicios d e c â t celelalte lucrări de mâni şi mai a—
Ies pentru arsura soarelui. D r e p t a c e e a şi învăţătorul se cuvine
a fi g a t a şi spre arderea soarelui şi spre a l t e . nevoi şi o s t e ­
nele ); şi a fi cineva argat, şi a c e a s t a este ostenială mare, drept
1

a c e e a şi invăţătorul se cuvine a osteni şi nu se c a d e a căută

odihne şi desfătări; pentrucă şi argatul e s t e vrednic de sim­
bria sa şi de merticul său, că a c e a s t a ce zice L u c a : «Că v r e d ­
nic e s t e lucrătorul de plata s a » , Matei o~ zice « V r e d n i c , e s t e
lucrătorul de hrana sa» (Mat. X , 1 0 ) , că îndestul se arată a-
c e a s t a : c ă de e s t e argatul vrednic de simbrie, cu mult mai
vârtos e s t e vrednic de hrană ?~fnsă cel c e nu e s t e argat ( a d e c ă
lucrător), acesta nu e s t e vrednic de anjândouă.
19. Pâră asupra presviterului nu priimi.
A i c e a poate a zice cineva, că de nu s e " cuvine a priimi c i ­
neva pâră asupra presviterului, a d e c ă a bătrânului, însă asupra
tânărului, sau asupra altuia cuiva, se cuvine a priimi; ci să nu
fie a a v e a a c e s t fel de înţelegere cuvântul a c e s t a ! Ci ca,.cum
ar z i c e . Pavel, nici asupra altuia cuiva să priimeşti pâră, o T i ­
m o t e e , iar mai ales asupra presviterului şi nu a zis, să nu'l
osândeşti, ci nici pâră m ă c a r sâ priimeşti; fiindcă oamenii cei
bătrâni pentru vârsta lor c e a b ă t r â n e a s c ă , mai puţin decât cei
tineri g r e ş e s c ) . V e z i şi suptînsemnarea zicerei «pre cele mai
2

t i n e r e ca pre nişte surori», pentru c a să înţelegi la care g r e -

şiale s e cuvine bătrânii a se c e r t ă (I T i m o t . V , 7 ) .
*) Vezi şi pre cea către Corinteni I Cap. J.X, stih 9.
2) Şi care îmi sânt martorii cei priimiţi şi cari nepriimiţi, vezi la tal­
cuirea canon 7 5 apostolesc şi la suptînsemnarea aceluia în canonicul
nostru.
"220. EPIST. ÎNTÂrA^CÂTREJIMOTEI CAP. V, VERS. 1 9 — 2 0 .

Fără numai asupra a doi sau a trei martori.

F i i n d c ă mulţi numai din prepus, cu n e d r e p t a t e se osândesc,
p e n t r u a c e a s t a zice aicea Pavel, c ă se cuvine a fi doi sau trei
martori, cari să mărturisiascâ greşiala omului bătrân şi atuncea
să se priimiascâ pâra c e a asupra lui şi să se lucreze osândi­
r e a lui; că şi L e g e a c e a V e c h e aşa p o r u n c e ş t e : «Pre gura a
doi martori şi pre gura a trei martori, va stâ t o t graiul» (a II
L e g e X I X , 1 5 ) ) . Iar de vor minţi-o şi căte trei martori, c s e
1

cuvine a face? R ă s p u n d e m : că rare ori, se întâmplă aceasta, a.

minţi c â t r e trei; însă este cu putinţă a se arăta a c e a s t a şi din
j u d e c a t a şi c e r c e t a r e a pricinei, pentru c a r e mărturisesc; însă
când s â n t greşale ascunse, pentru care se face prihană sau pâră,
destui s â n t şi doi numai sâ mărturisiascâ. D a r ce se cuvine a
s e face, de s'a vădit greşalele, iar marturi nu sânt ca să măr­
turisiascâ, ci este un rău prepus asupra bătrânului ce se pri­
h ă n e ş t e ? Şi la a c e a s t a răspundem, că despre a c e a s t a a zis mai
sus, că se cuvine el a a v e a şi mărturie bună dela cei din a-
fară» (I T i m o t . III, 7 ) , a d e c ă cum c ă nu se cuvine a se o -
sândi presviterul de un singur rău prepus..
20. Pre cei ce greşesc înaintea tuturor înfrunteazâ-i,
ca şi ceilalţi să aibă frică.
G r e ş i ţ i aicea înţelege fericitul Pavel pre cei c e stâruesc în­
tru p ă c a t şi nu se p o c ă e s c ; deci pre aceia, zice, o T i m o t e e ,
cari c e r c e t â n d vei afla că păcătuesc şi nu se pocăesc, înfrun-
tează-i aspru şi t a r e , nu pentru ca să odihneşti mânia ta, ci
c a ceilalţi auzind, de frică s a s e înţelepţi.ascâ; că se cuvine e~
piscopul a fi înfricoşat; căci precum e s t e lucru obraznic şi su-
m e ţ , a prihăni pre alţii prost şi cum se întâmplă; aşa şi îm-
protivă este lucru vătămător de suflet şi c a o ciumă, a nu în­
frunta cineva pre vinovaţii cei c e p ă c ă t u e s c , pentrucă se lă­
ţ e ş t e b o a l a păcatului lor asupra a multor oameni şi îi o m o a r ă .
:Şi c u m a zis Domnul în Evanghelii? « D e va greşi ţie fratele

*) iar din cuvântul cel de mâi înainte, ce zice Teofilact şi dumneze-

•escui Hrisostom, adecă din acesta „trebue încă a avea el şi mărturie
b u n ă dela cei din afară", se vede că presviterul aicea se poate înţelege
•a fi şi preotul; ci şi Teodorit arătat zice: că presviterul aicea este pre­
otul. D e s p r e toate legea porunceşte, că pre doi sau trei martori să stea
tot graiul şi nu mai puţin zice s e cuvine a..: o face aceasta la preoţi c ă
s e întâmplă având el încredinţată purtarea de grijă a bisericei şi să fi
mâhnit pre unii din cei ce păcătuesc, apoi aceia mâhnindu-se, să-i m e ş -
t e ş u g i a s c â clevetirea. Deci trebue a o întimpinâ aceasta numărul m a r ­
curilor;
 EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 20—21. '221

tău, mergi şi mustră'l pre el între sineşi şi între el singur»

(Mat. XVIII, 15). R ă s p u n d e m că şi Domnul iartă a se mustră
de obşte şi acela," de va r ă m â n e a în greşială şi nu se va c ă i ;
c ă de nu vâ asculta de dânşii zice ( a d e c ă de doi sau de trei),,
spune-i bisericei, a d e c ă obştiei celor mulţi, ca aceia toţi să'l în-
frunteze. Ci ar zice c i n e v a : dar c e ? Nu pricinueşte smintiaiâ
celor mulţi, a mustră episcopul pre cel c e p ă c ă t u e ş t e , înaintea
multora? R ă s p u n d e m câ dinprotivâ mai ales urmează, adecă,..
mai mult sminteşte pre oameni a fi văzut că" p ă c ă t u e ş t e şi a.
nu se mustra arătat, d e c â t a se m u s t r a ; pentru a c e a s t a şi D u m ­
nezeu atât pre F a r a o n cât şi pre N a b u h o d o n o s o r şi pre alţii-
mulţi i-a adus în mijloc şi vederat i-a pedepsit pentru ca să
se înţelepţiascâ viaţa celorlalţi: «Câ stricătorul, zice, b ă t â n d u -
se, cel nebun mai înţelept va fi» (Pild. X I X , 25).
2 1 . Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului.
Iisus Christos şi a aleşilor angheli.
După c e Pavel mai sus a scris lui T i m o t e i pentru multe pri­
cini, şi după c e a zis lui cum sâ j u d e c e pre presviteri şi pre
cei c e păcătuesc, îl chizâşlueşte pre el f o a r t e mult, a d e c ă chiâ-
mă martori înfricoşaţi la cuvântul s ă u ; pentrucă nu se ruşina,
de el, m ă c a r deşi T i m o t e i erâ A p o s t o l şi împreună părtaşi al
propoveduirei şi fiu iubit al său, ci îl prosiguripsiâ pre e l ; căci.
dacă Pavel—a—zis cuvântul acest înfricoşat pentru sineşi: «Nu,
.cumva altora propoveduind, însuşi să m ă fac netrebnic» (1 C o r . .
I X , 2 7 ) ; cu mult mai vârtos nu se ruşina d e T i m o t e i ; chiamă.
însă martori şi pre T a t ă l şi pre Fiiul, c a sâ r ă m â e T i m o t e i
fără-răspundere la j u d e c a t a c e va să fie, d a c ă s'ar fi făcut de
Timotei-^VTe u n . l u c r u afară de cuviinţă, că Pavel adecă şi-a..
f ă c u t "datoria sa şi a poruncit lui (cele de cuviinţă). D a r p e n ­
t r u c e pricină, _împreunâ cu T a t ă l şi cu Fiiul, împreună iâ m a r ­
tori şi pre angheli; adecă, aduce martori împreună cu Zidito-
rub şi pre_zldiri? P e n t r u c ă la j u d e c a t a c e e a c e vrea sâ fie vor
să steâ^faţâ şi-anghelii,, sburând împrejurul stăpânului lor Chri­
s t o s : «căci când va veni zice Fiiul omului întru slava sa, şi.
toţi sfinţii angheli c u - d â n s u l » (Mat. X X V , 3 1 ) . O b i ş n u e s c însă
oamenii a adUce întru mărturie atât pre feţele cele mari şi c o ­
v â r ş i t o a r e , - c â t şi pre cele mici şi mai j o s i t e ; pentru a c e a s t a şi,
l a c o v şi L a v a n î-au martori şi pre Dumnezeu şi împreună şi.
movila, c a r e o a-Hfâcut de petrii; că a zis Lavan către l a c o v . .
«Iacă Dumnezeu martor între mine şi între t i n e » , şi iarăşi: « M o ­
vila a c e a s t a martor fie intre mine şi între tine astăzi» ( F a c .
X X X I , 34).. Şi Moisi încă a zis: «Martor pun ceriul şi p ă m â n -
 '222. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTE' CAP. \\ VERS. 21—22.

- t u l » (a \bz Lege VIII, 1 9 ) ) . Că D u m n e z e u atât e s t e de blând

1

-şi milostiv, in cât priimeşte a se împreună luâ eu sirteşi spre

-mărturie şi robii şi zidurile s a l e : «iar aleşi angheli» a zis, pentru
•ca să a r a t e , c â şi demonii sânt angheli, însă nu aleşi.ci lepădaţi.
Că acestea să le păzeşti fără de smintială, nimica fă-
:
'eâhd dupre rugăminte.
PcnţrU, a c e a s t a , 'zijbe^ chem martor pre T a t ă l şi pre Fiiul ş i " '
pre sfinţii t,u 6 T i m o t e e să le .păzeşti a c e s t e a , Ce
•am spus ţie fără de smintială, a d e c ă ca sâ fii drept întru cei
-supuşi ţie pentru a nu se face vre o smintială, adecă c a s â
nu p r o a p u c e cineva din cei ce.se j u d e c ă , c a să t e câştige pre
'tine cu vre un chip şi din a c e a s t a să t e ' f a c ă să judeci cu g r e -
şială şi să prohotărăşti judecata spre apărarea .aceluia mai îna­
inte de cuviincioasa c e r t a r e ; aşijderea a c h e m a t martori şi p e n ­
t r u c a să nu faci vre un lucru dupre rugăminte, a d e c ă dupre
î m p a t i m i r e , mat înainte plăcându-te spre o p a r t e ) , sau de t e - a r
2

"pofti c i n e v a , o T i m o t e e , dintru o parte din cei c e s e . j u d e c ă

•să'l ajuţi, ţie să nu faci dupre pofta aceluia şi s ă n e d r e p t ă ţ e ş t i
pre c e e a l a l t â parte, ci păzeşte d r e p t a t e a .
2 2 . Manile sâ nu îţi pui pre nimine în grabă.
x
) A ş a întru un glas tâlcueşte zicerea aceasta a Apostolului şi Mar.
..Vasilie în euv. 13 despre Sf. Duh, unde şi zice: „Şi martor adecă şi
' î m p r e u n ă rob de. s'ar întâmplă cineva a înfăţişa judecătorului celui burţ
;şi blând, mai ales încă întru blândeţa către cei ce se j u d e c ă la cel ce
1

carată neîmprotivă zicere a dreptăţei judecăţilor.

*) Aşa şi Mar. Vasilie tâlcueşte zicerea: „Dupre rugăminte" aceasta 1

da începutul voroavei: „Deci cel ce ştie adevărata dreptate şi prin aceea

s'a învăţat dintr'al său a împărţi fieşte-căruia, acest.i poate a'.îndreptă
j u d e c a t a , nici în faţă c ă u t â n d ; că a cunoaşte faţă întru judecată nu e
.lucru b u n , nici făcând dupre rugăminte, ci de-adreptul şi nestrâmbate
dând hotărârile"; iar pre zicerea: „fără dâ smintială",. a ş a o tâlcueşte
-Climent Stromateul în a şeaptea tâlcuire: „Adecă fără a cădea în vre 0
.greşială cu judecată şi în osânda neascultărei". Iar lcumenie zice: „ F ă r ă
de smintială adecă făcând ceva întru cele zise cu suineţie şi prost şi
fără de ascunsul sfat". Iar Teodorit zicerea aceasta o tâlcueşte aşa!: „ D o u a
.porunceşte Apostolul, nici pentru vrednicie de crezare p. pârâşilor să o-
•sândiască crezând, sau fiind iubitori de urâciune, a o face aceasta mai
înainte d e amărunta cercetare, nici mustrările vederat fâcându-se să în-
.ft&teifi&e hotărârea har făcând celui ce ,se judecă şi stricând dreptatea;
;pre angheli însă împreună i-a rânduit cu Dumnezeu şi cu Christos, nu
ca pre oare-cari de o cinste, ci ca pre nişte robi, că şi noi de multe
-ori cu cei mai mari împreună punem pre cei mai rnfci şi robi împreună
şi stăpâni şi preoţi şi norodnici faţă fiind zicem, înf.i.itea tuturor aces­
t o r a te chizăşluesc; aşa şj_fericitul Pavel te încredinţez, zice, înaintea lui
..Dumnezeu şi al Cfaristosului lui şi al slugilor .sale". '!
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 2 2 . 223

A i c e a c u a c e s t e cuvinte a venit A p o s t o l u l la partea c e a m a i

d e f r u n t e , c a r e ţ i n e şi s p r i j i n e ş t e b i s e r i c a m a i m u l t d e c â t t o a t e ,
a d e c ă l a p r i c i n a c e a d e s p r e h i r o t o n i i şi z i c e : o T i m o t e e p r e
n i m i n e a s ă n u h i r o t o n e ş t i în g r a b ă , a d e c ă d u p ă î n t â i a c e r c e ­
t a r e , s a u a d o u a , , s a u a t r e i a , ci s ă h i r o t o n i s e ş t i d u p ă c e d e
m u l t e o r i v e i c e r c e t a c u a m ă r u n t u l v i a ţ a şi p e t r e c e r e a a c e l u i a
c e . v a s ă r s e J i i r o t o n i ş l â s e â , , , fiindcă n u e l u c r u f ă r ă p r i m e j d i e ,
ş i Curn c ă n u e f ă r ă . p r i m e j d i e , a s c u l t ă c e z i c e m a i j o s . -
Nici să te împărtăşeşti de păcate streine.
S ă nu hirotoniseşti, zice, o T i m o t e e , pre cineva c u r â n d ; p e n ­
t r u c ă n u n u m a i t e f a c i p r i c i n u i t o r 3,1 p ă c a t u l u i a c e l o r a , c e a r e
a le face acel d e tine a ş a hirotonisit (că p r e c u m te î m p ă r t ă ­
şeşti d e b u n e l e isprăvi, c e a r e a le f a c e c e l d e tine legiuit h i ­
r o t o n i s i t , a ş a d i n p r o t i v ă î m p r e u n ă t e î m p ă r t ă ş e ş t i şi d e p ă c a ­
t e l e a c e l u i a c e l e v a f a c e ) . C i î n c ă t e î n v i n o v ă ţ e ş t i şi d e p ă ­
c a t e l e c e l e t r e c u t e , c e l e - a făcut a c e l a , p e n t r u c ă le-ai t r e c u t c u
v e d e r e a şi s i f ă c u t î n t u n e r i c u l l u m i n ă şi n u ai l ă s a t , p r e e l s ă
ş e t â n g u i a s c ă şi s â p l . n g â p e n t r u p ă c a t e l e c e l e a l e s a l e ) .
A 1

*) Ci ar zice vre un arhiereu şi pentruce de va greşi cel hirotonisit,

eu cel ce l'am hirotonit să m ă împărtăşesc de greşala aceluia şi de c e r -
J a r e a lui? Răspunzând l a aceasta dumnezeescul Hrisostom zice: „Aşa
te împărtăşeşti de greşiala aceluia, pentrucă tu ai dat stăpânire şi pre­
oţie lui, rău şi făcător de rău fiind; că precum c e t c e d ă sabie în mâna
unui nebun şi eşit din minte, se împărtăşeşte de uciderile ce ar face
nebunul acela, a ş a şi acela ce va dâ stăpânirea preoţiei unui om rău
•şi nevrednic, S e împărtăşeşte de toate relele be ar face acela: „Că r ă -
utăţei.at dat stăpânirea, şi precum unul ce ar _dâ.îndrăcitului şi n e b u ­
nului sabie ascuţită în mână, ori-ce ucidere ar face îndrăc-itul acela, cel
ce o a dat este pricina, a ş a şi cel ce ar învrednici dând stăpânirea în-
cepătoriei acesteea unui om ce viază cu răutate, focul tuturor păcatelor
acelui^ şi al cutezărilor. asupra capului său îl trage;_ c ă . c e l a ce dă ră­
dăcina .pretutindenea, acela este pricina celor ce răsar dintr'însa" (In
cuv. despre preoţie).
Acestaşi Hrisostom şi aiurea zice arătat, c ă pentru câte păcate fad,"
sau au făcut, cei ce cu nevrednicie s'au hirotonit, pentru toate acelea au
s ă deâ s e a m ă şi a se pedepsi arhiereii cei ce i-au hirotonit: „că să nu'mi
zici, că presviterul a greşit, nici c ă diaconul; că a tuturor acestora pri­
cinile asupra capului c e l u î . c e i-a hirotonit v i u " (Vor. 3 - a la Fapt. A-
post.). Pentru aceasta avea dreptate acestaşi Hrisostom a zice înfricoşa­
tul cuvântul acesta, că mulţi din arhierei şi din preoţi, nu se vor m â n ­
tui, ci se vor munci cei mai mulţi; pentrucă vrednicia preoţiei are tre-
.buinţă de mare suflet şt de nenumăraţi ochi, căci arhiereul şi preotul
s e împărtăşesc de păcatele ce fac alţii, şi numai un singur hristian de
. va rămânea neînvăţat şi n e catehisit de aceştia şi va peri, acela perde
mântuirea arhiereului şi a preotului: „Nu zic altmintrelea, ci precum
s â n t şi m ă aflu, n u socotesc a fi mulţi între preoţi cari se .mântu-
224. ' EPIST. ÎNTÂIA. CÂTRE TIMOTEI CAP. V, \ERS. 2 2 — 2 3 .

Pre sineti tine-te curat.

A i c e a despre întreaga înţelepciune sfătueşte Apostolul pre
T i m o t e i şi zice lui să se păziască pre sineşi curat şi neîntinat
de nici un păcat t r u p e s c ; iar T e o d o r i t tâlcueşte a ş a : «Nu t e
face pre sineţi vinovat d e prihănire».
2 3 . De acum nu mai beâ apă, ci puţin vin întrebuin­
ţează pentru stomacul tău şi pentru desele tale bolnâviri.
V e z i , iubitule, câte ostenele ispitiâ Apostolul T i m o t e i , având
p u r t a r e de grijă şi ©cârmuirea Mitropoliei Efesului ? Ş i iarăşi,
câtă rea pătimire suferiâ pururea pomenitul şi s e sfărâma pre
sineşi bând sadea apă? Deci învaţă-te şi tu, frate, şi să nu t e
întristezi nici să t e scârbeşti, când te sfâtuesc oare-cari pen­
tru întreaga înţelepciune şi curăţenia trupului t ă u ; căci iată şi
A p o s t o l u l Pavel cum porunceşte despre curăţenie şi întreaga
înţelepciune a lui Timotei, carele atâta multă vreme b e â nu­
mai apâ, în c â t din această pricină d e multe ori se bolnăvea
de trei ori fericitul. Si nu a zis Pavel lui întrebuinţează vin,
ci a măsurat cuvântul şi a zis, întrebuinţează puţin vin şi ia­
răşi nu s'a mulţămit, ci a adaus şi pricina, pentru care îi iartă,
a c e a s t ă puţină băutură de vin, pentru desele boalele tale o e r t
ţie a c e a s t a , c â nu prost b o a l e , ci dese, una peste alta şi p e n ­
tru cahexia (aflarea cea- r e a a sănătăţei) şi pentru neputinţa
stomacului tău şi pentru singură sănătatea t a , iar nu pentru
d e s f ă t a r e a şi îndulcirea t a ; fiindcă şi tinereţea are înfocare şi
c u r â n d se porneşte şi se aprinde de vin; de a c e a s t a s e cuvine
a fi departe de dânsa multa băutură a vinului. P e n t r u c e însă
P a v e l cel ce învia pre morţi cu singure şerviţelile cele c e îşi
ş t e r g e a sudorile trupului s ă u ) , nu a vindecat p r e T i m o t e i , ci
1

l'a l ă s a t pre el sâ pătimiască de b o a l e ? R ă s p u n d e m că a c e a s t a

s'a iconomisit, mai întâi, pentru a nu ne sminti noi, când v e ­
d e m pre sfinţi că p ă t i m e s c ; iar al doilea, pentru a nu s o c o t i
esc, ci cu mult mai mulţi sânt cei ce pier, iar pricina este, căci lucrul
are trebuinţă de mare suflet şi multe nevoi are care îl scot din mora­
lul s ă u şi trebue lui a avea ochi nenumăraţi din toate părţile şi ai p ă ­
c a t e l o r celor ce se fac de alţii, el este pricinuitorul; nu zic din celelalte-
n i m i c a , unul numai de s'a dus din viaţă neînvăţat credinţa, au nu p r e
t o a t ă mântuirea acestuia o a răsturnat? Că peirea unui suflet are atât.
de m a r e pagubă, în cât nici un cuvânt poate a o arătă" (Vor. 3 - a la.
F a p t . Apost.).
*) L a Apostoleştile fapte z i c : „Şi n u puteri, care cumva, făcea D u m ­
n e z e u prin manile lui Pavel, în cât şi pre bolnavi; a se pune şerveţelile,
s u d o r e i sale, sau ştergătoare ş i - a se depărta dela dânşii boalele" (Fapt.
X I I , 11).
 EPÎST. ÎNTÂIA CĂTRE TIM0T3I CAP. V, VERS. 2 3 225

c â A p o s t o l i i c e i v e c h i şi s f i n ţ i i , a u f o s t m a i p r e s u s d e f i r e a
n o a s t r ă , c i ' s â c r e d e m c ă ei e r a u o a m e n i a s e m e n e a c a n o i şi
al t r e i l e a c ă n i c i î n s u ş i T i m o t e i s ă s e m â n d r i a s c ă p e n t r u f a p ­
t e l e s a l e c e l e b u n e ; ci şi p e n t r u c a r e a l t e p r i c i n i s e i a r t ă a
p ă t i m i sfinţii, p r e larg a r a t ă fericitul Ioan H r i s o s t o m la î n c e ­
putul cuvintelor numite A n d r i a n t e ) . S e vede însă că durnne­
1

z e e s c u l T i m o t e i e r â şi f i r e ş t e b o l n ă v i c i o s , n u n u m a i p ă t i m i n d d e
s t o m a c c i şi d e a l t e p ă r ţ i a l e t r u p u l u i , p e n t r u a c e a s t a şi P a v e l a

l
) In cuvântul cel.întâi al Andriantelor (Andriantele, ^decă chipurile
împăraţilor necinstindu-le Antiohenii, ca asupra unor apostaţi, purnin-
du-se împărăteştile oşti, dupre împărăteasca poruncă, durnnezeescul Hri­
sostom cu aceste Andriante numite cuvinte, mai" înainte de-patriarhia sa
catihisitor fiind'în Antiohia, mângâia pre norod, d e - u n d e s'a şi numit a ş a
cuvintele), în cel întâi dar, adăogând-se Apostoliceasca această zicere,
„şi puţin vin întrebuinţează pentru stomahul tău, sf. Ioan unsprezece
pricini numără, pentru care drepţii pătimesc, din care aibi o prea iubi­
tule cetitor într'această suptîhsemnare: 1) Cu adevărat pricină este, pen­
tru a nu s e " mândri sfinţii de mărimea faptelor bune şi a minunilor,-
sloboade Dumnezeu să pătimiască. 2) Pentru a nu socoti ceilalţi pre
sfinţi că sânt dumnezei şi nu oameni şi mai pre sus de omeneasca fire
3) Pentru a se arătă puterea lui Dumnezeu, că birueşte prin sfinţii cei
ce se bolnăvesc şi se leagă şi se creşte prin aceştia propoveduirea E -
vangheliei. 4) Pentru a se face mai arătată răbdarea sfinţilor şi că nu
s l u j e s c lui Dumnezeu pentru piaţă. 5) Pentru a ne înţelepţi noi şi a în­
ţelege despre înviere, socotind că dacă oamenii nu lasă fără plată pe
aceia ce ostenesc pentru dânşii, cu mult mai vârtos Dumnezeu nu va
lăsă neîncunuriaţi, pre cei ce pătimesc şi se nevoesc pentru el, cari sânt
drepţii şi sfinţii. Şi dacă aceasta este adevărată, precum şi este negre­
şit numai decât, va fi altă vreme după moarte, întru care vor dobândi
răsplătirile ostenelelor lor. 6) Pentru a avea îndestulă mângâere toţi aceia,
ce cad în ispite privind la ispitele sfinţilor. 7) Ca, când ne îndeamnă pre
noi învăţători, să urmăm fapta bună a sfinţilor şi nevoinţele, lor, zicân-
d u - n e : urmează fratelui Pavel, sau urmează lui Petru, s ă nu ne lenevim
a le urma, socotind pentru covârşirea faptelor bune a lor, că ei aveau
altă fire -osebită de a noastră. 8)_C_a, când trebue a ferici învăţătorii,
sau a jeli, să ne învăţăm a socoti că se cuvine a ferici pre sfinţii cei
c e s e pedepsesc; iar când jelesc ei pre ticăloşii păcătoşii cari se bine
vOrovesc îi jelesc. 9) Cum că necazul face mai aleşi şi mai străluciţi pre
cei ce se necăjesc, căci dupre Apostolul: „Necazul lucrează răbdarea,
iar răbdarea cercare, îar cercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează
( R o m . V, 7 ) . Şi fiindcă dupre Sirah: „Ca în topitoare se cerci aurul, aşa
omul priimit este în topitoarea smereniei" (cap. II, 5 ) . 10) Ca de cumva
avem oare-care pete de păcate, să ne spălăm de acestea prin ispite şi
prin necazuri, precum aceasta o zicea patriarhul Avraam către bogatul
acela, că Lazar şi-a luat cele "rele ale s a l e " (Luca X V I , 2 5 ) . Iar a 11-a
şi cea mai de pe urmă pricină este, ca s ă prisosiască nouă cununile şi
.darurile prin /necazuri; căci cu cât mai multe vor fi necazurile, cu atâta
mai multe vor fi şi darurile şi răsplătirile.

TOM. III. 1R.

226. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 2 4 .

adaus zicând: «Pentru stomacul tău şi pentru desele tale b o a l e » .

24. Ale unora oameni păcatele proarătaţe sânt, mai
înainte mergând la judecată; iar ale unora şi urmează.
Fiindcă mai sus rânduind dumnezeescul A p o s t o l despre hi­
rotonii, a z i s : «Nu t e împărtăşi cu p ă c a t e streine», e r â de ur­
m a r e a răspunde Timotei şi a zice: «Apoi ce, să fac, dacă nu
ştii păcatele celor c e se hirotonesc?» A c e a s t a ' îndreptându-o
Pavel zice: câ unii oameni p ă c ă t u e s c , a r ă t a t vedeFate şi obşteşti
^ â e â t e , - care-'îr. t r a g pre dânşii l a . j u d e c a t a lui Dumnezeu, a- -
d e c ă care încă de aicea îi osândesc pre dânşii mai înainte de
a muri, căci acestea merg înaintea lor şi îi c h e a m ă la judecata
lui Dumnezeu. A c e s t e păcate dar şi tu o T i m o t e e le vei c u ­
n o a ş t e ca pre unele ce sânt a r ă t a t e ; iar alţi oameni păcă­
t u e s c . păcate nearătate şi ascunse, pre care tu cercetându-le,
p o a t e le vei afla şi le vei cunoaşte, că; zicerea «urmează»
o înţelegere c a aceasta arată. D e c i se poate şi de aceste as­
cunse păcate să te păzeşti, şi să nu-i hirotoneşti; sau şi alt­
mintrelea sâ înţelegi aceasta, c ă a c e s t e a p<re ascuns păcătuirtd
deşi aicea nu le vei află, şi'l vei hirotoni, tu adecă eşti nevi­
novat cu adevărat, iară ei nu se vor ascunde acolo în ziua j u ­
d e c a t e i , fiindcă păcatele lor cele ascunse nu s e topesc împre­
ună cu viaţa aceasta, ci râmâind, urmează lor şi după m o a r t e ) , 1

Iar Mar, Vasilie zicerea a c e a s t a aşa o a înţeles, în cât aceasta

în deosebit cap şi ca u n a - c e nu se uneşte cu cuvântul hiro­
toniilor de mai s u s ; adecă, c ă curveşte poate unul sau fură,
deci pre acesta păcatul curviei sale sau al furtişagului său, îl
t r a g e şi îl chiamâ l a j u d e c a t a lui Dumnezeu, trăgându-1 numai
pre dânsul, iar altul unul învaţă încă şi pre alţi oameni s ă cur-
v i â s c â . ş i să fure şi alte răutăţi sâ facă, şi alcătueşte ticălosul
şcoală de răutăţi, pentru sufleteasca vătămare a celor c e se

x
) Iar Icumenie zice, cum că pentru păcatele cele arătat făcute de către
cei, ce au păcătuit mai înainte de hirotonie, te vei împărtăşi, d Timotee,
pentrucă te-ai lenevit şi nu le-ai cercetat ca să le afli, iar întru păca­
tele ce le-a făcut dupre hirotonie, nu eşti părtaş, căci nu poţi a, le şti.
Şi acestaşi Icumenie zice, că a cetit întru.un cuvânt al unui sfânt şi o
tâlcuire ca. aceasta la această zicere: oamenii, ,zice, ale cărora păcatele
mai înainte îi trag la judecată, aceştia sânt arătaţi tuturor apoi fie şi
ţie ^arătaţi ţar pre aceia cărora le urmează păcatele, de aceştia te vei păzi
pro.văzândutri pre; ei cu. ochiul,tău'cel străvăzăter, şi ca de vei face a-
fară de aceasta ţe vei împărtăşi de păcatele lor. Iar Teodoilt tâlcueşte
aşa;..,,Nu'..toţi, păcătuesc arătat, că sânt.,cari şi pre ascuns păcătuesc,
însă. ceea cu astăzi şe ascunde cu vremea, se vădeşte. Deci îngădue aş­
teptând învăţătura cea din ispită.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEt CAP. V, 2 5 . CAP. VI, 1 . 227

învaţă, deci păcatul acestuia urmează lui, căci a c e a s t a nu se

t o p e ş t e împreună cu dânsul, pentrucă rămân în urma lui. aceia
cari au priimit învăţătura lui c e a stricătoare d e suflet; precum
au fost unii ca aceştia filozofii Elinilor şi precum unii c a a-
ceştia au trebnicit toţi începătorii aceia ai eresurilor, cari au
s c r i s afară de d o g m e l e cele drepte ale bisericei, S a v e l i e a d e c ă ,
Arie, Machedonîe, Neâ tbrie,, şi ceilalţi, căci aceştia se vor o-
y

sşpdi, n u 'nunlai p e n t r U e â Singuri s'au rătăcit şi c â au d o b â n ­

dit cugetări ereticeşti, ci şi pentrucă s'au făcut pricinuitori de
rătăcire, şi d e eres următorilor lor.
25. Ăşijderea şi faptele cele bune proarătate sânt şi
cele ce se află altmintrelea nu se pot ascunder
P r e a mare mângâere pricinueşte cuvântul a c e s t a a c e l o r a , câri
lucrează fapta bună, adecă cum c â sau aicea sânt arătate fap­
t e l e , cele b u n e şi cele rele, sau acolo la j u d e c a t a c e a viitoare
unde toate sânt goale şi d e s c o p e r i t e ; c ă se m â n g â e aceştia, c â
faptele cele bune ale lor, nu, vor r ă m â n e a ascunse, ci se vor
arătă şi dupre Urmare ei se vor î n c u n u n a ) . 1

CAP. VI.

I Câţi sânt sub jug robi, pre stăpânii lor socotiască-i

vrednici de toată cinstirea; ca sâ nu se huliască "Humele
lui Dumnezeu şi învăţătura.
Sfătueşte, zice, şi învaţă pre robii hristianilor, o T i m o t e i , să
se supue stăpânilor lor, m ă c a r şi necredincioşi de vor fi-ei'şi'
să-i cinstiască pre ei cu t o a t ă cinstirea, atât prin cuvânt cât
şi prin fapte. S ă nu socoteşti, zice, tu hristiane, .carele eşti r o b
unui domn necredincios, sâ nu s o c o t e ş t i , zic, c ă eşti slobod,
pentrucă eşti hristian; fiindcă s l o b o d eşti cu adevărat "dupre
fire şi dupre dar, iar rob eşti numai dupre stare împrejur şi
dupre trup. Iar robia a c e a s t a e s t e slobozenie, a robi a d e c ă
pentru nurfiele lui Christos, pentrucă necredinciosul domnul
tău, de t e | va vedea câ nu t e supui şi nu t e pleci lui, va huli
d o g m a hristianiceştei credinţei tale, c â a c e a s t a a d e c ă face pre
oameni a se ridica şi a nu se supune domnilor l o r ; iar dacă
dinprotivâ t e va vedea c ă t e supui lui de b u n ă v o e , negreşit

) D e m â n g â e însă cuvântul, acesta pre

l
păcătoşi îi întristează, pentrucă şi răutăţile
cunse, ci au s ă se arate şi dupre urmare
iar mai. ales cei ce le-au făcut acestea au
cei îmbunătăţiţi, dar pre cei
acestora nu vor r ă m â n e a a s ­
au s ă iâ cuviincioasa osândă,
s ă se osândiască.
228. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1.—2.

se va mira şi mai mult v a lăuda d o g m a credinţei t a l e , căci

a c e a s t a supune şi face bune şi pre moralurile cele mai rele,,
şi nesupuse ale robilor.
2 . Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i defaime,
că fraţi sânt, ci mai mult robiascâ-le, că credincioşi sânt
şi iubiţi cei ce priimesc facere de bine.
S ă n u defaimi, zice, tu robul cel credincios, pre c r e d i n c i o ­
sul Domnul tău, pentrucă îl ai frate prin s f . botez, ci m a i mult,,
p e n t r u aceasta s ă ' l slujeşti, pentrucă e s t e hristian a s e m e n e a c u
t i n e şi iubit, a d e c ă p e n t r u c ă în loc de stăpân dupre duh e s t e
f r a t e al tău. Şi pre lângă a c e s t e a s o c o t e ş t e c ă Domnul tău e s t e
f ă c ă t o r de bine al t ă u ; pentrucă el poartă grijă pentru tine,
c u m s ă te hrăniască, cum s â t e î m b r a c e şi cum să t e învred-
n i c i a s c ă de ceealaltă purtare de grijă, în c â t e l , afară d e banii
c e a dat c a s â t e r ă s c u m p e r e ) are pre lângă a c e a s t a şi alte
1

m u l t e dreptăţi asupra t a ca s ă ' l slujeşti. Zicând însă P a v e l pre

s t ă p â n i iubiţi, s c o a t e frica din inimile robilor, care avându-o.
r o b i i de multe ori se p o r n e s c spre ură asupra domnilor lor şi.
în locul temerei b a g ă în inimile robilor pre dragostea c e a c ă ­
t r e d o m n i i lor. Mai ales, zice, să slujiască robii domnilor lor,,
p e n t r u c ă aceştia sânt cari iau facerea de bine a domnilor lor,
purtându-li-se grijă de ei întru t o a t e c e l e trebuincioase şi de-
n e v o e ; că forma cuvântului aicea e s t e săritoare, a d e c ă ci m a i
a l e s slujiască robii cei c e priimesc facere de bine, c ă c r e d i n ­
cioşi sânt şi iubiţi stăpânii lor sau şi aşa precum s e află scris-
s e înţelege, cum c ă stăpânii sânt credincioşi şi iubiţi cei ce se-
ţ i n d e facere de bine, a d e c ă cei c e poartă grijă a face bine-
r o b i l o r lor.
Acestea învaţă-le şi mângâe.
Mai sus a zis Apostolul lui T i m o t e i , a c e s t e a porunceşte-le;.
i a r a i c e a zice şi să m â n g â e , fiindcă învăţătorul, nu se c u v i n e '
m i m a i a grăi cu stăpânire şi c u asprime, precum e s t e zicerea
p o r u n c e ş t e , despre care de multe ori am s p u s ) , ci se c u v i n e
2

l
) Din cuvântul acesta al sfinţitului Teofilact s e arată, că Apost. unde-
p o m e n e ş t e despre robi în Epistoliile sale, înţelege pre cei răscumpăraţi
de domnii lor şi nu pre cei ce se n u m e s c slugi, cari slujesc adecă cu h a c ,
(leafă), că aceştia nu s e n u m e s c chiar slugi, adecă robi, ci năimiţi. D e s ­
p r e robi însă şi despre domni mai pre larg vorbim, la cap. II al ceii c ă ­
t r e Efeseni şi vezi acolo dupre câte chipuri se face cineva rob. Vezi la
suptînsemnarea zicerei. „Rob te-a chemat? S ă nu-ţi p a s e " (I Cor. VII, 2 1 ) .
*) Iar ce osebire are poruncire de învăţătură _şi de sfătuire, vezi l a
stih 2, la cap. IV al ceii u n a către T e s a l o n i c h e n i , şi la stih 11 al c a p .
I V al cestei I către Timotei.
 EPlăT- ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. VIjJŢERS. 2—.4. 229

încă a vorovi şi cu blândeţă şi cu dulceaţă mângâind; pentru

c ă învăţătorul se aseamănă cu doctorul, carele une ori m o a e
rana cu blasturi muetoare, iar une ori şi o strânge cu b l a s -
t u r e iuţi.
3. Dacă cineva învaţă întru alt chip şi nu se apropie
de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus
Christos şi de învăţătura, cea despre buna cinstire de Dum­
nezeu, acesta s'a mândrit, nimica ştiind.
Vezi, o cetitorule, c ă a nu şti cineva, a c e a s t a îl aduce p r e
•el la mândrie? Ş i c ă cela ce nu priimeşte dreptele şi s ă n ă t o a ­
sele cuvinte ale Evangheliei Domnului, a c e s t a se umflă şi se
mândreşte? P e n t r u c ă umflarea e s t e o firească îngâmfare în su­
fletul cel neputincios şi mândru, precum e s t e aprinderea şi m â -
nierea la rana c e a trupească. D e c i d a c ă omul acela ar fi pri­
imit cuvintele Domnului, nu s'ar fi mândrit, pentrucă stăpânul
nostru Christos atâta s'a smerit pre sineşi în cât a spălat pi­
cioarele ucenicilor şi ale vânzătorului său şi el a zis: «Invăţa-
ţi-vă dela mine că blând sânt şi smerit cu inima» (Mat. X I , 1 9 ) .
E l a fericit pre cei smeriţi cu Duhul, z i c â n d : «Fericiţi cei s m e ­
riţi (săraci) cu duhul, că acelora este împărăţia ceriurilor» (Mat.
V , 7 ) . E l a învăţat c â vameşul din smerenia sa s'a î n d r e p t a t :
«Zic vouă, acesta s'a pogorât mai îndreptat în casa sa, d e c â t
acela» ( L u c a X V I I I , 1 4 ) . D e c i aceste învăţături ale smeritei
cugetări (carele nu le ş t i e , nici le priimeşte, acesta negreşit
se umflă şi se m â n d r e ş t e ) .
1

4. Inbolnăvindu-se întru întrebări şi întru cuvinte de

gâlceviri.
D e c i a căuta cineva o a r e - c a r e întrebări prigonitoare, a c e a s t a
este boală sufletească; căci unde nu este credinţă statornică,
acolo t o a t e sânt neputincioase şi nu se n a ş t e alt ceva, fără
decât lupte de cuvinte prigonitoare şi biruitoare pentrucă surpă
cuvântul acela pe celălalt, carele se arată mai înduplecător.
C r e d i n ţ a este ochiul sufletului şi cela c e nu are ochiul a c e s t a

l
) însemnează că dupre purtătorul de Dumnezeu M a x i m : „Este bles­
temată patima aceasta, a uniflărei şi că este alcătuită dupre unirea a
-două rele, adecă din mândrie şi din deşartă slavă, din care mândria,
tăgădueşte pre pricina faptei bune şt a fricei (adecă pre Dumnezeu), iar
s l a v a deşartă şi, pre fire şi pre însăşi fapta bună o face mincinoasă, c ă
nimic se lucrează de c e l mândru dupre Dumnezeu şi dela iubitorul de
slava deşartă, nimic se naşte dupre fire (ci afara de fire adecă) Cap. V
din suta a 7-a ,(din cele tecloghiceşti).
230. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. -VI, VERS. 4 — 6 .

şi credinţa, acela nu vede adevărul, nici îl află, ci numai caută

şi p i p â e ca un o r b .
Din care se naşte . zavistia, gâlceava, hulile şi prepu­
suri rele.
Din întrebările a c e s t e a , zice, şi din gâîcevile cele în cuvinte,
s e - n a s c dogme. r e l e . şi s t r i c a t e , pentrucă atuncea. ne prigonirn.
~ln cuvinte, când hulim şi atuncea prepunem despre Dumnezeu
-.înţelegerile acelea; o e nu se cuvin, c â n d . eăders, în întrebări jşi
în cuvinte gâlcevitoare.
5 . -Frecăturile.
Din întrebările a c e s t e a , zice, şi din cuvintele cele gâlcevitoare,
se nasc frecăturile, a d e c ă îndeletniciri zadarnice şi cheltueli de
v r e m e în d e ş e r t ; că frecături obişnuim â numi la oile cele r â -
i o a s e frecându-se printre cele sănătoase, le umplu pre a c e s t e a
d e râe şi de boala l o r ; asemenea şi cei ce se prigonesc în c u ­
v i n t e , frecându-se cu cei ce-şi au minţile sănătoase, ii s t r i c ă ) . 1

Ale oamenilor celor stricaţi cu mintea şi lipsiţi de adevăr,

cari socotesc a fi câştig buna cinstire de Dumnezeu.
Vezi o cetitorule, că prigonirile în cuvinte, n a s c şi mârşav
-câştig? Şi dupre cuviinţă, căci cei c e se prigonesc în cuvinte,
a v â n d mai mulţi ucenici decât ceilalţi, pentru a c e a s t a adună
dela dânşii argint şi pentru—aceasta maT~muît ~se iscusesc în
prigoniri de Guvinte, pentru ca sâ dobândiască mai mulţi u c e ­
nici şi dupre urmare ca să adune bani mai mulţi.
Depărtează-te de unii ca aceştia.
Nu a zis împleticeşţe-te cu unii ca aceştia şi luptă-te î m p r o -
tiva lor, ci depărtează-te" de dânşii, o Timotei,~după c e a d e c ă
l i vei sfătui o dată şi de două ori, căci când şi cum ai îndu­
p l e c a pre nişte oameni, cari se luptă pentru bani? Cu adevă­
r a t nici o dată îi vei înduplecă, fără numai de-i vei sătura d e
arginţi. Pentru a c e a s t a ca de nişte neîndreptaţi fugi de dânşii,
p r e c u m acesta-şi A p o s t o l scria şi lui T i t zicând: « D e omul e r e ­
t i c , după întâia şi a doua sfătuire, leapădă-te» (cap. III, 1 0 ) .
6. Este însă căştig mare buna cinstire de DumrTezeu
cu îndestulare.
l
) A c e s t e a înţeleptul Teodorit a ş a le tâlcueşte: „Că cei ce se depăr­
t e a z ă dela adevăr şi urmează cugetărilor lor, s e ispitesc adecă a învăţa
cele necuvenite, iar de aicea urmează gâlceava şi zavistie sau pizmă;
iar din gâlceava se cutează hula cea asupra lui Dumnezeu, că izgonin-
. d u - ş e credinţa,, isbucnesc prepusuri viclene, iar de aicea se naşte oare­
c a r e c i u m ă , - c a r e strică pre cei de aproape, c ă . aceasta însemnează fre­
c a r e a celor stricaţi la minte".
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 6 8. 231

Cei ce se prigonesc în cuvinte, zice râu s o c o t e s c cum câ buna

cinstii e de Dumnezeu şi credinţa e s t e câştig şi agonisire de
argint da, e s t e buha cinstire de Dumnezeu, câştig cu adevă-^
rat, da r nu precum acei îl s o c o t e s c , a d e c ă câştigul a c e s t a al
bunei cinstirei de Dumnezeu este, nu c â n d are cineva bani,
ci cân d nu a r e ; fiindeă îndestularea' şi singure cele de nevoe
!;
a]e"*ţr Lipului, esţe^'o bogăţie; mâre-jşi statornică la hristiani; în
cât; "ti istianii cei bine-cinstitori; d e . D u m n e z e u şi credincioşi, să
nu s e întristeze căci nu au avuţii şi arginţi ) ci să se îndestu-
1

leze < u singure c e l e trebuincioase şl de n e v o e .

7- Că nimic am tradus în lume şi arătat e câ nici a-
ceva vom putea,
duce
atâ a i c e a Marele Apostol şi adeverează cuvântul său dela
Ar
însuşi fire, cum că câştigul şi dobândirea, c e e a ce o caută pri­
gonitorii în cuvinte, e s t e o n i m i c a ; pentrucă ori câţi bani vor
câştiga, aicea vor r ă m â n e a , şi n'u-i vor luâ cu dânşii. C i . t r e ­
buinţă avem dar noi hristianii, zice, de cele de prisos şi mai
mult d e c â t t r e b u e , de vreme c e nimic din a c e s t e a putem a
luâ acolo? Pentru a c e a s t a şi Iov zicea: « G o l am eşit din pân­
tecele: maicei mele, gol şi mă voiu duce» (Cap. I ) ) . 2

8. Iar având hrane şi învelitori, cu acestea ne vom

îndestulă.
A i c e a hotărăşte Pavel ce este îndestulare şi zice, că "este a

x
) î. m â n g â e pre ei însă S o l o m o n zicând: „A credinciosului, este toată
lumea avuţiilor, iară celui necredincios nici un b ă n u ţ " (Pild. XVII, 6-).
Şi cu adevărat mare bogăţie .eşte hristianilor a se numi robi ai lui Chri­
stos, şi hristiani, şi acest minunat nume ajunge lor în loc de multe vis­
tierii ale lumei şi în locul tuturor împărăţiilor. Pentru aceasta zice Dum-
nezeu către Isaia: „Şi a c u m ' a ş a zice Domnul cela. ce m'a zidit din pân-
tecele maicei mele rob luişi... şi a zis mie: „Mare lucru este, zic, a te
numi sluga m e a " (Isaia X L I X , 6 ) . Pentru aceasta zice şi cuviosul Petru
D a m a s c : Doamne ajută necredinţei mele, cela ce ai dăruit mie cu a fi
şi hristian a fi e u ; mare lucru este mie cu a fi şi hristian a fi e u ; mare
este mie, zice Carpatiul a mă numi monah—şi hristian; precum
7

ai zisl Doamne, către oare-carele din robii tăi; c ă mare lucru este ţie
că s'a chemat asupra ta numele meu, mai b u n ă este mie aceasta, decâi
.toate împărăţiile pămânţylui" (La filocalie 6 1 5 ) .
2
) Pentru aceasta dumnezeescul Anastasie Sinaitul a zis: „Zice Dom­
n u l ' d a c ă întru Cel strein nu v'aţi făcut credincioşi, pre al meu cine î
va dâ v o u ă ? " (Luca X V I , 12). Iar strein zice pre avuţia banilor, că n i
ne-am născut cu bogăţie, ci goli dupre ceea ce scrie; n i m i c a introdu'
în lume omul, nici a duce ceva dintr'însa poate. • Deci strein este tot o-
mul fireşte a se îmbogăţi, că de afară se adauge şi se întâmplă oare-
cărora (In întrebările şi răspunsul 12).
232. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 8 — 9 .

a v e a cineva a t â t e a h r a n e , c â t e sânt îndestule să-i h r ă n i a s c ă

t r u p u l lui şi a nu se djesfâtâ şi a b e n c h e t u i , şi a t â t e a î n b r ă -
c ă m i n t e numai, c â t e s â n t îndestule să a c o p e r e trupul şi să nu'l
î m p o d o b i a s c ă a d e c ă , iar a c e s t a c o p e r e m â n t , îi poate Face şi o
haină proastă ) 1

9. Cei ce voesc a se îmbogăţi, cad în ispite şi în cursă.

P e n t r u ispitele c a r e urmează c e l o r c e vor să s e î m b o g ă ţ i a s c â
în v i a ţ a a c e a s t a , î n d e a m n ă A p o s t o l u l a nu se îmbogăţi hristi­
anii; las, zice, r e l e l e c e âu să urmeze c e l o r c e vor sâ' s e î m - .
b o g â ţ i a s c ă , în viaţa c e e a c e v a să fie, şi zic numai relele c e
u r m e a z ă lor întru a c e a s t ă viaţă. Şi nu a z i s c ă cei c e s e îm­
r

b o g ă ţ e s c prost cad în ispite şi în c u r s ă , ci cei c e v o r şi d o ­

r e s c s â se î m b o g ă ţ i a s c â , p e n t r u c ă e s t e cu putinţă a a v e a c i ­
n e v a b o g ă ţ i e dela strămoşi, şi a o iconomisi b i n e ; a d e c ă d e -
f â i m â n d u - o şi d e ş e r t â n d u - o în milostenii şi întru alte faceri d e

l
) D e aceasta a zis Marele Vasilie c ă trebuinţa hainelor este, pentru
a păzi trupul, iarna adecă de ger, iar vara de arşiţă, c ă ce deosebire
este, z i c e , cu adevărat a se îmbrăcă cu ursenic sau haine proaste a
purtă în eât—a^rni-i lipsi nimica şi de trebuinţa cea de iarnă şi de c e a
de v a r ă ? (Cuvânt către tineri). Pentru aceasta şi despre lacob zice S c r i p - .
tura şi s'a rugat lacob cu rugăciune zicând: „De va fi Domnul D u m ­
nezeu cu mine, şi mă. va păzi în calea aceasta. în care merg, şi-mi va
dâ m i e pâne să m â n â n c şi haină să. m ă î m b r a c " . (Facere X X V I I I , 2 0 ) .
Vezi hristianule, că şi acesta singur, cele de nevoe le-a cerut, hrane şi
acoperemânturi şi nu ceva de prisos? Şi Solomon a zis către D u m n e ­
z e u : „ B o g ă ţ i e şi sărăcie s ă nu dai mie, alcătueşte însă mie cele trebu­
i n c i o a s e şi î n d e a j u n s " (Pilde X X X , 8 ) . Iar Sirah zice că acestea sânt
cele d e nevoe şi întăritoare ale vieţei. apa, pânea, îmbrăcămintea şi c a s a :
„ î n c e p u t al vieţei, este apă şi pânea şi haina şi casa acoperind r u ş i n e a "
(Cap. X X I X , 2 1 ) . Iar Climent Stromateul zice: Câştigurile celor de n e ­
voe n u au ceime.vătămătoare, ci vătămare este câtimea cea preste m ă ­
sură. Ş i . Chirii al Alexandriei zice: „Bine a se îmbrăca este lucru n u ­
mai a l tinerilor şi dulceaţa este întru singură • părerea, şi amăgeşte pre
ochi. Ş i Marele Vasilie z i c e : M ă s u r a întrebuinţărei, este neapărata n e ­
voe a trebuinţei,- iar dacă preste trebuinţă, este ca de lăcomie, sau de,
iubire de îndulcire, sau de slava deşartă boleşte. Şi iarăşi zice: „Pra-
văţ smintit, unul este, a fi învălire trupului îndestulă către iarnă şi către,
v a r ă " . Şi iarăşi sfinţitul Chirii al Alexandriei zice: „Ucenicul Mântuito­
rului s ă se "arate îndestulându-se foarte cu puţin, ca să fie cu adevărat
u c e n i c . Prea înţeleptul Pavel a poruncit zicând: Având hrană şi înveli-
tori, î n t r u acestea ne vom îndestulă, drept aceea îndepărtează-se c ă u t a ­
rea c e l o r de prisos,, şi a r u n c e - s ă c a un munte sau c a un val asupra
cuiva şi mai întâi rânduiască-se trebuinţa celor de nevoe decât mulţi­
mea, h r a n a zic şi îmbrăcămintele proaste, cum aceasta cele mai lesne
le dobândiţi şi cele ce sânt fără ticăloşie cu lesnire sânt aflate (Vor. 11
,1a P a ş t i ) .
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 9 10. 233

bine, care aceasta nu este că voeşte a se îmbogăţi cineva, ci

v o e ş t e a nu se îmbogăţi, iar că aceia cad în ispite şi în cursă,
săraci fiind şi din născători săraci fii, voesc să se î m b o g ă ţ i a s c ă ,
pentrucă aceştia se depărtează dela credinţa în Dumnezeu şi
intră în primejdii sufleteşti şi trupeşti pentru dorul bogăţiei şi
pentrucă aceştia se tem de toţi oamenii, prepuind, nu cumva
să-i ture cineva bogăţia lor.
Ş i în m u l t e p o f t e n e b u n e ş t i şi. v ă t ă m ă t o a r e .
Cei ce vor a se îmbogăţi, zice, cad în multe pofte n e b u ­
neşti şi v ă t ă m ă t o a r e , căci cum nu sânt nebuneşti pofte acelea,
"ce le au bogaţii, cum nu e poftă? Cum nu sânt nebuneşti pofte
de a hrăni bogaţii momîţeŢ m â ţ e sălbatice, urşi şi a închide
înlăuntru în ograda lor alte hiare sălbatice? Cum nu este poftă
nebuniască, » hrăni în havuzuri peşti şi a împodobi caii lor cu
rahturi de aur şi a avea aşternuturi de mult preţ şi a sui apa
pe casele lor? Cum nu este poftă nebuniască a aşterne duşu­
meaua casei lor cu marmuri, în chipul porfirei şi cu lespezi
strălucite şi • străvâzătoare, în cât într'insele a-şî vedea faţa lor
ca în oglindă? T o a t e a c e s t e a cu adevărat nebuneşti sânt şi vă­
t ă m ă t o a r e ; pentrucă şi pre bogăţia c e a gândită a sufletului o
strică şi pre c e a simţitoare 0 cheltuesc în d e ş e r t şi mulţi din
cei c e voesc a se îmbogăţi, -de multe ori au poftit a se face
şi tirani şi stăpânitori, pentru aceasta asupra împăratului ridi-
cându-se, s'a vătămat şi s'a primejduit de viaţă.
C a r e a f u n d ă p e o a m e n i în p e i r e şi în p e r z a r e .
Poftele a c e s t e a nebuneşti, zice, toate ale acelora ce vor să
se înbogăţiască, • atâta afundă pre ticăloşii aceştia, în cât nici
capul a-şi ridica p o t şi a socoti câ au suflet, sau că e s t e vi­
aţă viitoare şi răsplătire. Şi îi afundă pre dânşii în peire şi în
perzare, atât trupeasca, în viaţa aceasta, c â t şi sufletească, în
c e a viitoare ).
1

i o . C â r ă d ă c i n a tuturor răutăţilor este iubirea de argint.

*) Pentru aceasta şi înţeleptul Sirah vrând s ă arate multele răutăţi

care le pricinueşte pofta bogăţiei, fericeşte pre bogatul acela ce este cu­
rat de păcatele cele ce urmează din bogăţie, zicând: „ F e r i c i t e bogatul,
cel ce s'a aflat fără prihană şi care nu a umblat în urma aurului" (Cap-.
IV, 8 ) . Nu se dumereşte însă acestaşi înţelept dupre urmare de se află
în lume un bogat ca acesta, de aceasta şi zice: •-^GâTeTe" este' că îl fe­
ricim pre el? Câ a făcut lucruri minunate întru norodul său (tij.). F i ­
indcă după Isocrat, bogăţia este mai mult slujitoare răutăţei, decât fa-
cerei de bine. Vezi şi suptînsemnarea zicerei: „Ştiu şi a mă smeri, ştiu
şi a mă prisosi ' (Filip. IV, 12).
:
234. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. V), VERS. 1 0 .

R ă d ă c i n a tuturor răutăţilor, zice, este iubirea d e argint; pen­

t r u c ă a c e a s t a n i c i p r e o a m e n i i c e i vii îi l a s ă n e v ă t ă m a ţ i şi n e ­
s u p ă r a ţ i , nici p r e c e i m o r ţ i ; c ă c i t u r b a r e a i u b i r e i d e a r g i n t f a c e
p r e unii p â n ă şi m o r m â n t u r i l e a le d e ş h i d e şi d e s b r ă c â t r u p u ­
rile m o r ţ i l o r . I u b i r e a d e - a r g i n t r i d i c ă p r e fii î m p r o t i v a n ă s c ă -
l o r i l o r şi ;<pre, f r a ţ i î m p r o t i v a f r a ţ i l o r lor.. I u b i r e a d e a r g i n t f a c e
. p r e - o a m e n i £ ă " - f u r e ..şi l u c r u r i l e lui D u m n e z e u , a e c ă c e l e a f i -
^erosjte, şi f a c e - furi-- d e ; c e l e s f i n t e ; s c o a t e i u b i r e a d e a r g i n t
-

d i n l u m e şi n e g r e ş i t n u v a m a i r ă m â n e a î n t r e o a m e n i n i c i r ă ş -
b o i , n i c i v r a j b ă , c i nici c u r v i e , fiindcă p e n t r u arginţi se f a c
r â s b o a e l e între împăraţi, pentru arginţi urmează vrăjbile c e l e .
m a i m u l t e î n t r e o a m e n i şi p e n t r u a r g i n ţ i s e p r i c i n u e s c c u r v i i l e
c ă c i şi c u r v a p e n t r u a l u â a r g i n ţ i s e v i n d e p r e s i n e ş i ) . 1

— - — - — — — - I
x
) Zicerea aceasta aşa o tâlcueşte Teodprit: „Că ş f vărsări de sânge
şi vrăjitorii, şi răpiri şi lăcomii şi minciuni şi călcări de jurământuri şi
celelalte, feluri ale fără-de-legei din această rădăcină odrăslesc: pentru
a c e a s t a a zis şi dumnezeescul Hrisostom: Că ce, râu nu se faqe pentru
bani? Şi mai ales nu pentru bani, ci pentru proalegerea c s a rea a c e ­
lor c e nu ştiu a'i întrebuinţa... deci ce rău rai s e face pentru' aceştia?
Au nu lăcomiele de averi? Au răpirile? Au rm suspinurile? Au nu vrăj­
bile? Au nu gâlcevirile? Au nu prigonirile în cuvinte? .Au nu şi pan la
morţi şi-a întins manile? Au nu şi asupra părinţilor ş j a fraţilor le-au
ridicat? Au nu legile firet şi poruncile lui Dumnezeu* şi pre toate de
o b ş t e ie-aU răsturnat, cei ce se stăpânesc de pofta aceasta? Judecătoriile
au nu sânt pentru acestea? Deci ridică din mijloc pre iubirea de bani,
şi â u contenit răsboaele, a încetat, gâlceava,, a încetat vrajba,, a încetat
sfada şi filontchia; ar trebui a se goni una ca aceştia din lume ca nişte
stricători (sau ciumaşi), şi lupi; căci ca oare-care furtuni protivnice şi
straşnice în noian lin. căzând, din fund pre .acela îl răscolesc, în cât şi
nisipul cel dirr fund a se mesteca :cu valurile cele-de sus,- aşa iubitorii
~de bani pre toate le m e s t e c ă ; nici un prieten ştie iubitorul de bani şi
ce zic prietenii? Nici pre însuşi Dumnezeu îl c u n o a s c că de pofta a-
ceea stăpânindu-se, au nebunit; au nu vedeţi pre Titani, cu robii mer­
gând înnainte (Titanii dupre lexiconul lui Gazi s e zice că sânt fiii ceriului
şi ai pământului, cari locuesc în tartar, dupre Mitolbghie) şi aceia sânt
făfărie a turbărei, aceştia însă (adecă iubitorii de argint) nu sânt ca a-
ceia, ci cu adevărat sânt îndrăciţi şi eşiţi din minte (Vor. 17 la aceasta
către Timotei), iar sf. Maxim Aschitianul zice: „Pricina a toată răutatea
este slava deşartă, îndulcirea; iar cela ce nu le urăşte acestea, pu c u ­
răţă patima (Cap. X C I X despre legea duhovnicească) şi iarăşi: „Rădă­
cina tuturor răutăţilor s'a zis a fi iubirea de argint.. Ci acestea arătat
că prin acelea se înfiinţează" (cap C tij), adecă prin slava deşartă şi
prin iubirea de îndulciri. însemnează însă -că măcar deşi iubirea de a r ­
gint ş e alcătueşte prin slava deşartă şi prin îndulcite, precum zice Marcu
a d e c ă măcar deşi iubirea de argint se naşte din acestea şi este fiică a.
lor (fiindcă adunând arginţi pentru ca s ă câştige slavă, sau îndulciri
a d u n ă ) , iar după ce se câştigă argintii, iubirea de arginţi naşte iarăşi.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRK. TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 0 — 1 1 . 235

Carea unii poftindu-o s'au rătăcit dela credinţă.

Iubirea de argint, zice, o r b e ş t e pre mintea oamenilor, şi nu
lasă sâ vadă calea adevărului, întorcând ochii cei gânditori c ă ­
tre dânsa; căci iubitorul de argint cum va crede în E v a n g h e l i e
care l e g i u e ş t e ' s ă r ă c i e ? Negreşit nu va c r e d e . S e î n c h e e însă
din zicerea axeasta^ cum că. viaţa c e a rea şi pângărită, n a ş t e
-

şi d o g m e .rele şi face p r e - o a m e n i necredincioşi şi vezi la zi-

c e r e a ; aŞt'pre.cu^i. nU-a, c e r c a t , a "a.veâ p r e Dumnezeu iritru
cunoştinţă» ( R o m . I, 2 8 ) . Şi suptînsemnarea zicerei: «Având
c r e d i n ţ ă , ş i b u n ă conştiinţă» (I T i m o t . I, 9 ) .
Şi pre sineşi s'a pătruns cu dureri multe.
Iubitorii de argint, zice, s'au pironit pre sineşi întru dureri
şi s c â r b e multe, pentrucă şi în viaţa aceasta, o cât se tângu-
e s c ! o cât se chinuesc şi plâng, numai ca să strângă a r g i n ţ i !
B i n e a zis însă Apostolul că s'au pătruns; pentrucă grijile b o ­
găţiei, sânt ca nişte spini şi ori din care parte ar a p u c ă ci­
neva, spinii aceştia, îşi înghimpâ manile sale, şi le s â n g e r e a z ă
şi multe dureri pricinueşte inimei lui. Pentru a c e a s t a şi D o m ­
nul a. a s e m ă n a t grijile vieţei cu spinii, în pilda c e a despre să­
m â n ţ ă , zicând: «Iar c e e a ce a căzut în spini, aceştia sânt cari
aud şi de grijile şi ale bogăţiei, şi ale îndulcirilor vieţei du-
cându-se, se înneacă şi nu isprăvesc» ( L u c a VIII, 1 4 ) .
i i . T u însă, o omule al lui Dumnezeu.
Mare dregătorie este, c u adevărat, a se numi cineva om al
lui Dumnezeu; căci toţi oamenii cu adevărat, fii lui Dumnezeu
sânt, ca făpturi şi ca z i d i r i " â 1 e iui Dumnezeu, iar chiar şi maii
cu deosebire oameni ai lui Dumnezeu sânt şi se numesc d r e p ­
ţii şi sfinţii "nu. numai dupre cuvântul zidîrei, ci şi dupre c u ­
vântul apropierei'). D e c i , o T i m o t e e , zice, de eşti tu om al lui

şi ea pre slava deşartă şi pre îndulcire şi aşa fiica acestora, aceastaşi

se face şi maică lor, şi rădăcină, precum zice aicea durnnezeescul A -
postol. Pentru aceasta şi durnnezeescul Hrisostom în tâlcuirea E v a n g h e ­
liei lui Matei zice: „Cum că diavolul pentru aceasta şi în taina iubirei.
de îndulciri şi după iubirea de slavă, a căzut pre iubirea de argint şi
cu aceasta a dat răsboi Domnului în munte pentrucă iubirea de arginţr.
este mai puternică decât celelalte patimi: „ D e c i ' c e e a ce şi vicleanul şti­
ind adecă, răul cel mai puternic decât toate mai în urmă l'a pus, adecă,
pre pofta mai multului". Şi tâlcuitorul cel nescris la Evanghelia lui M a ­
tei zice: „Din aceste câte trele ispite însă, decât c e a a lăcomiei de p â n ­
tece, zic şi a slavei deşarte mai tare este cea a iubirei de bani (La ş i ­
rul tâlcuirei lui Mat. cap. IV).
l
) De aicea a luat prilej teolog. Grigorie a zice către M. Vasilie în,
cuvântul cel asupra îngropărei părintelui s ă u : „Omule al lui Dumnezeu.
236. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 1 .

D u m n e z e u , nu căuta nici un lucru din cele ce depărtează dela

D u m n e z e u , ci caută c e l e u r m ă t o a r e .
De acestea fugi şi vânează dreptatea.
Pre amândouă a c e s t e a le-a pus Apostolul cu întindere şi cu
c o v â r ş i r e ; că nu a zis lui, desparte-te de patimile cele de mai
sus zise şi de iubire de argint şi apropie-te de d r e p t a t e , ci
fugi de acelea, cii t o a t e puterile tale, şi vânează d r e p t a t e a , cu
t o a t ă p u t e r e a ta. Iar d r e p t a t e numeşte pre fapta bună c e a preste
t o t cuprinzătoare şi dreptatea c e a de o potrivă, pentru ca să
î n v e ţ e pre Timotei cu zicerea a c e a s t a , să nu se lăcqmiască ia
averi, precum se lâcomesc aceia cari vor să se î m b o g ă ţ i a s c â ,
•despre cari a zis mai sus. ~*'•
Buna cinstire de Dumnezeu.
V â n e a z ă , zice, o T i m o t e e , buna cinstire de Dumnezeu cu
t o a t e puterile tale, a d e c ă pre adevărul dogmelor c r e d i n ţ e i ' ) .
Credinţa.
»

V â n e a z ă , zice, credinţa, care este protivnică întrebărilor ş i ;

prigonirilor în cuvinte. -
Dragostea.
V â n e a z ă , zice, dragostea, a d e c ă p e t r e c e r e a c e a dreaptă şi
î m b u n ă t ă ţ i t ă , fiindcă capul îmbunătăţitei petreceri şi deplinăta­
t e a , e s t e dragostea.
Răbdarea,- blândeţa. . ..
V â n e a z ă , zice, o T i m o t e e , r ă b d a r e a şi b l â n d e ţ a ; a pus însă
•şi credincioasă slugă şi iconomule al tainelor lui Dumnezeu. Şi sf. A n ­
drei al. Ierusalimuluij-a zice M. Nicolae: „Omule al lui Dumnezeu şi
credincioasă slugă.... că multe numiri fapta bună a făcut ţie", pentru,
•aceasta şi ..Teodorit aşa tâlcueşte zicerea: „Omule al lui D u m n e z e u " ,
.'zicând: „Mare e lauda, a ş a se numiâ şi M. llie, aşa şi mulţi din pro­
rocii c e i vechi s'au numit; nu doar c ă ceilalţi oameni nu sânt ai lui
D u m n e z e u ; că toţi făpturi ale lui Dumnezeu sânt, ci cei ce au păzit
haractirurile cele din început ale zidirei, aceia se n u m e s c cu adevărat
o a m e n i ai lui Dumnezeu. Iar cum că a ş a îi numeşte pre aceştia d u m ­
n e z e i a s c a Scriptură, arătat este celor ce o cetesc pre e a ; că pre llie a ş a
îl n u m e ş t e : „Ce este mie şi ţie omule al Iui D u m n e z e u " (III Impar.
X V I I , 1 8 ) . Zicea văduva către llie: „Trimete-mi dar mie pre unul din
slugi şi pre unul din măgari şi voiu alergă către omul lui D u m n e z e u "
(IV Impar. IV, 2 2 ) . Zicea S o p a n i t e a n c a pentru Eliseu:' „ S ' a făcut cuvân­
tul Domnului către. S a m c a , omul lui D u m n e z e u " (III Impar. XII, 2 2 ) .
„Şi a ridicat prorocul trupul omului lui D u m n e z e u " (îl! Impar. XIII, 2 9 ) .
Zicea amăgitorul acela p r o r o c pentru prorocul pe c a r e ' l'a m â n c a M e u !
în c a l e . •
) D e s p r e b u n a cinstire de Dumnezeu vezi la tâlcuirea stih 7 a c a p
l

I V al acestei către Timotei.

 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. ]2~]^;- "
237

Pavel pre aceste fapte bune dupre dragoste, căci din a c e a s t a

se nasc, că din dragoste se naşte răbdarea, fiindcă dragostea
t o a t e le sufere, t o a t e le rabdă, dupre acestaşi Apostol (I Cor...
XIII, 7 ) ; a s e m e n e a şi blândeţea din dragoste se naşte, c ă c i , ,
dragostea rabdă îndelung» (I C o r . XIII, 4 ) . Şi iarăşi « d r a g o s ­
t e a , nu se întărâtă» (tij), dupre acestaşi P a v e l ; iar îndelunga;,
răbdare şi blândeţa mai tot una sânt.
12. L u p t â - t e cu lupta c e a b u n ă a credinţei.
A d e c ă stă neclătit şi nemişcat, luptându-te pentru credinţa...
lui Christos, atât cu puterea cuvintelor, c â t şi cu curăţia vi­
eţei, ş i mai sus îneâ a zis lui T i m o t e i să se iscusiască: «Iscu-
seşte-te pre sineti, zice, întru buna cinstire de Dumnezeu» (I
T i m o t . IV, 7 ) .
A p u c â - t e de v i a ţ a v e ş n i c ă .
Iată plata şi cununa, zice, care ai să o ei, o T i m o t e e , p e n ­
tru lupta credinţei; care este aceasta? V i a ţ a veşnică.
L a c a r e şi t e - a i c h e m a t .
F i i n d , zice, că şi pentru a c e a s t a te-ai chemat, a d e c ă pentru.,
dobândirea vieţei veşnice.
Ş i ai m ă r t u r i s i t b u n a m ă r t u r i s i r e î n a i n t e a a m u l t o r m a r - -
tori.
Aicea laudă Pavel îndrăsnîaia şi bărbăţia lui T i m o t e i , fiindcă
în vremea primejdiilor a mărturisit pre Christos. S a u marturi—
sire înţelege aicea, pre c e e a ce s'a făcut întru catehisirea îna­
intea botezului, cu care mărturisesc toţi hristianii câ se leapădă
de satana şi se împreunează cu Christos, această mărturisire
şi Timotei 0 a dat când s'a b o t e z a t . - V e z i însă, o cetitorule,,
c ă nu e s t e trebuinţă hristianului numaila avea mărturisirea e r e - -
dinţei, ci e s t e trebuinţă a a v e a - e l şi răbdare, pentru a rămâ­
nea totdeuna întru mărturisirea aceasta, şi pre lângă a c e s t e a ,
îi . trebue a avea şi nevoinţa multă, p e n t r u c ă să nu.se întâm—_
ple a se clăti din mărturisire şi din credinţă. .
1 3 . P o r u n c e s c ţ i e î n a i n t e a lui D u m n e z e u .
Cu a c e s t e cuvinte chiamă pre TJumnezeu martor Mar. P a ­
vel, pentru trei pricini: întâi, pentru a creşte frica în sufletul
lui Timotei ucenicul său şi din a c e a s t a să'l facă mai sigur; al . :

doilea pentru c a să arate câ poruneile nu sânt omeneşti, ci

dumnezeeşti, şi al treilea, ca" Timotei, având totdeuna în min­
t e a sa pre martorul, c e învăţătorul său Pavel l ' a - c h e m a ţ , a—
decă pre Dumnezeu, cu această aducere aminte sâ î n s p ă i m â n -
teze şi se deştepte inima sa.
'238. EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 3 .
î. ^^.««««^««««IWSIŢS^^ x/MW.:*.:*- ?A-s±y>>VK&r*>*ii*^s/4K's/&xsjsw^^

Celui ce învioşiază pre toate.

Cu acest cuvânt m â n g â e Pavel pre T i m o t e i pentru p r i m e j -
i diile, ce le sufere, şi îi aduce aminte de învierea c e va să f i e ;
< c a cum i-ar zice: s ă nu te temi de moarte, o T i m o t e e , fiindcă
• eşti r o b al lui Dumnezeu, c a r e l e poate a învioşâ pre t o a t e , şi
; pte m o r ţ i a-i învia'}.
r
" V . "...
; Şi âl lui Iisus Christoâ carele a mărturisit. înaintea Poti-
iţitiiui^ilst burta mărtu,r%îre.'
Iarăşi şi aicea Pavel aduce pre Christos în mijloc, pre învă­
ţ ă t o r u l cel chiar şi mai ales al tuturor şi deia pilda lui C h r i 1

s t o s î n d e a m n ă spre nevoinţa pre ucenicul său T i m o t e i ; că a

•mărturisit, zice, Christos şi întâi mărturisitor s ' a făcut. Datori
•dar sântem şi noi ucenicii lui Christos ş i ' A p o s t o l i i a u r m a lui
şi a mărturisi dumnezeirea lui; c ă c i când a zis Pilat c ă t r e Chri-
•stos: « D a r î m p ă r ă t e ş t i tu?» A răspuns I i s u s : « T u zici că îm­
părat s â n t e u ; eu spre a c e a s t a m'am născut, şi spre a c e a s t a
. a m venit în lume, c a sâ mărturisesc pentru a d e v ă r ; t o t c e l a
c e e s t e din adevăr, ascultă glasul» (loan X V I I I , 3 7 ) . Ş i altele
, ' î n c â m u l t e a zis şi a mărturisit, învătâşitoare d e ' dteunezeirea
s a , a d e c ă cum câ e s t e Fiiu al lui D u m n e z e u ) . 2

*) Sfinţitul Teodorit face o iscoditoare- tâlcuire CA aceasta la zicerea

aceasta zicând „toate", fiindcă cei ce cugetează cele. ale lui Arie, adecă
aceasta „toate printr'însul s'au făcut" (loan f, 2 ) , ram înţeiegându-le, s ă
nlochinisesc împreună luând cu toate şi pre Duhul, ascultând pre A-
postolul c ă zice a c u m : „Aceluia ce învioşiază pre toate şi spune-ne nouă
cum înţeleg aicea pre toate? Oare şi neamurile cele necuvântătoare vor
dobând.i înviere şi pre lângă cele necuvântătoare şi--cele neînsufleţite?
• Sadurile, adecă, semănăturile, petrile, lemnele şi cele asemenea acestora?
Ci vederat este că nu vor zice a ş a : Drept aceea dumnezeescul Apostol
a lăsat nouă să înţelegem dupre buna cinstire de- Dumnezeu pre toate.
Deci a ş a se cuvine a înţelege şi evangheliceasca zicere; adecă aceasta
. „ t o a t e printr'însul s'au făcut, că se înţelege pentru toate zicerile cele sim­
ţite şi gândite şi nu pentru Duhul cel Sfânt, c ă acesta nu este zidire
sau făptură, ca prin Fiiul să se zidiască s a u s ă se facă; că este nezi­
dit şi de o Fiinţă c a şi Fiiul.
*) Drept aceea pre însăşi mărturisirea aceea, ce o a mărturisit" Chri­
stos, o mărturisesc şi toţi sfinţii, Apostolii lui Christos şi mucenicii, căci
-precum Christos s'a schingiuit şi s'a osândit la moarte de cruce, pen-
"trucâ- a mărturisit că este Fiiu al lui Dumnezeu, căci Caiafa zicând c ă ­
tre. .li,şus:. „Jură-te. pre .tine asupra Dumnezeului celuj vju, c a să spui
j i q u ă de eşti tu Christos Fiiul lui Dumnezeu; şi Iisus zicând tu ai zis,
"îndată pentru mărturisisea aceasta, Caiafa ş'a rumpt haina sa, zicând c ă
a hulit; iar bătrânii şi adunarea au z i s : „Vinovat este morţei" (Mat.
X X V I , 6 3 ) . Precum dar'Christos pentru mărturisirea aceasta c e a zis c â
•este Fiiul lui Dumnezeu s'a osândit la moarte, într'acest chip şi toţi m u -
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. Vf, VERS. 1 4 15. 239

14. A ţinea tu porunca neîntinată şi n e p r i h ă n i t ă .

A d e c ă îţi p o r u n c e s c , o T i m o t e e , s â păzeşti porunca curată
şi neprihănită, adecă a c e s t e a c e scriu ţ i e , dupre T e o d o r i t , f ă r ă
a pricinui ţ i e însuţi v r e o spurcăciune, nici pentru d o g m e rele
de credinţă, nici pentru v i a ţ a prihănită şi fapte necuvenite şi
fără a m e s t e c a v r e o socotială .streină ş i - e r e t i c e a s c â c u e v a n -
gheliceasca învăţătură, precum tâlcueşte T e o d o r i t .
Până -Jţt. -^făjatfea. ^o'r4ft«iui'?po.stEu ~Iisus~ Christos, •
:

A d e c ă poroncescu-ţi) o T i m o t e e , sâ păzeşti porunca curată

nu până la .sfârşitul vieţei tale şi până la m o a r t e a ta, ci sâ o
păzeşti până îa arătarea şi-venirea Domnului nostru Iisus Chri­
s t o s , h u căci T i m o t e i avea sâ vieze până a t u n c e a , ci întru a'l
deşteptă pre el mai mult, aducându-i aminte de s l a v a a c e e a
înfricoşata, cu care are să vie D o m n u l .
1 5 . Pre care în osebite vremi o va arâtâ.
Vremi o s e b i t e numeşte Pavel pre c e l e cuvenite şi rânduite
d e Dumnezeu, întru care va sâ vie D o m n u l ; Deci n u te mâhni
o T i m o t e e , pentrucă deşi a doua şi slăvită venire a lui Chri­
stos încă nu s'a făcut, dar însă are s â s e facâ negreşit şi a -
tuncea vei luâ plăţile sudorilor tale. .
Fericitul şi singurul puternic.
Ş i a c e s t e cuvinte spre mângâerea lui T i m o t e i le zice d u r n ­
nezeescul A p o s t o l , a d e c ă pentru ca să'l facă pre e l a nu privi
la bunătăţile şi la deşertăciunile vieţei a c e s t e e a , ci a privi c u
totului tot la Dumnezeu, carele este însăşi fericirea şi izvorul
a ţoaţă bunătatea,-întru—Care nici un lucru mâhnicios şi nepri-
incios s e a f l ă , ci toate sânt pricinuitoare ,de bucurie ş i ' c u t o ­
tul veselitoare şi pe lângă a c e s t e a -pentru a'l face p r e e l a nu
se terne de împăraţi şi de puternicii lumei a c e s t e e a , ci de sin­
gur împăratul împăraţilor şi de puternicul tuturor puternicilor.

cenicii s'au schingiuit şi la moarte s'au osândit, pentrucă au mărturisit

că Ghristos este Fiiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi Părintele cel fără
de început se milostiveşte şi opreşte mânia s a cea asupra lumei, când
se v a r s ă sânge m u c e n i c e s c ; pentrucă îndată ce vede sângele acesta şi'şi
aduce aminte, tot o dată îşi aduce aminte şi de sângele KiiUlui său cel
umil n ă s c u t ; fiindcă sângele Fiiului său. şi sângele mărturisitorilor săi,
adecă al mucenicilor, are o mărginită împărtăşire şi apropiere, de vre­
m e ce pentru aceastaşi pricină pentru care s a vărsat sângele Fiiului său
A

s'a vărsat şi s e - v a r s ă şi sângele, atât' celor vechi cât* şi a celor noui

mucenici şi mărturisitori ai săi, adecă pentru aceeaşi şi singură m ă r t u ­
risire, cum cil Christos este Fiiul lui Dumnezeu. Iar Climent S t r o m a t e u l .
în a 7-a ^din tâlc. • sale zice, cum că Ghristos ş i ' prin cele ce făcea, a
mărturisit că este Fiiul i u i Dumnezeu.
240. , EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 5 — 1 6 . - •' -

N u m e ş t e însă pre Christos puternic, pentru c a sâ formăluiascâ

c u a c e a s t a , cum c ă C h r i s t o s va a r ă t ă negreşit venirea sa c e a
a d o u a cu slavă, fiindcă singur e s t e p u t e r n i c ) . T o a t e însă a-
1

c e s t e a le zice Pavel pentru F i i u l ; iar pre z i c e r e a : « S i n g u r » , o

a a d a u s , nu spre d e o s e b i r e a şi d e s p ă r ţ i r e a de P ă r i n t e l e şi d e
D u h u l ' c e l S f â n t ; s ă nu fie! c ă fericit şi puternic întocmai şf
fără s c h i m b a r e e s t e şi P ă r i n t e l e şi Duhul c e l Sfânt, ci a zis
a c e a s t a s p r e d e o s e b i r e a de o a m e n i sau şi d e m i n c i n o s numiţii
d u m n e z e i , cari nu s â n t cu a d e v ă r a t nici puternici nici fericiţi.
1 6 . împăratul celor ce împărătesc şi Domnul celor ce (

domnesc ) cel ce singur are nemurire.

2

*) I a r Teodorit a ş a tâlcueşte zicerea a c e a s t a : „Din cele cuvenite lui

D u m n e z e u , pre cuvântul cel despre înviere şi despre judecată şi răsplă­
tiri l ' a adeverit; c ă mai întâi a arătat pre neschimbarea lui „fericit" n u -
mindu'l c ă cel fireşte fericit, nici o schimbare priimeşte; apoi „puterea"
că s i n g u r puternic zice şi împărat al celor ce împărătesc şi Domn al
celor ce dobândesc este; apoi „nepeirea" singur ştie cel ce are nemu­
rire; p r e lângă acestea pre însăşi firea neputând a o tâlcul, a arătat pre
l u m i n a c e a împrejurul ei, că. zicând „locuind în lumina c e a neapropiată",
dar nici aceasta este potrivită lui Dumnezeu, c ă a r e fire nescrisă îm­
p r e j u r ; Iar de locueşte- în lumină, vă să zică c ă se cuprinde de e a ; ci
pre c â t poate laudă şi cât ajunge vede; iar dacă lumina c e a despre e!
este neapropiată, cum s'ar putea a'l vedea? Pentru aceasta a adaus zi­
c â n d : „Pre carele nimenea din oameni le-au văzut". Iar dumnezeescul
Grigorie al Nisiei, numărând înnaltele numiri care le scrie aicea Pavel,
a d e c ă pre. „singur puternicul, pre împăratul, celor ce împărătesc şi Dom­
nul celor ce domnesc şi cel ce singur are nemurirea", dupre urmare zice
c â : „ T o a t e acestea înnalte înţelegeri despre dumnezeire dupre al meu
c u v â n t hotărârea ar fi a fericirei, că de ar întrebă cineva c e este feri­
cirea, n u ar greşi de răspunderea c e a bine cinstitoare de Dumnezeu, u r ­
m â n d glasului lui Pavel ş i z i c â n d , c ă fericit este, cel ce Chiar se zice,
şi m a i întâi firea cea mai pre s u s de toate; iar fericirea- cea întru oameni
împărtăşire fiind din ceea ce este, aceea cât va se face şi se numeşte,
care este firea aceluia din care se împărtăşeşte" (Cart. I-a la suprascri­
erea Psalmilor Cap. I). -•
') Pentruce .Dumnezeu se. ..zice cu poftorire împărat al împăraţilor şi
D o m n al domnilor? Marele acela teolog. Dionisie Areopag. în cap. XII,
despre dumnezeeştile numiri zicând: „Fiindcă mai prea desăvârşit decât
toate este pricinuitorul tuturor, dupre o covârşire care covârşaşte pre
t o a t e ; sfânt al sfinţilor se l a u d ă şi celelalte (adecă şi împărat al împă­
raţilor şi Domn al domnilor şi Dumnezeu al dumnezeilor) dupre pricina
c e a m a i pre sus isvorâtoare şi covârşirea- cea osebită, precum ar zice
cineva, dupre cât covârşesc cele c e sânt sfinte sau dumnezeeşti sau dom­
nitoare, sau împărăteşti, preste cele c e n u sânt şi împărtăşirile decât în­
săşi cele ce se împărtăşesc; cu atâta covârşiâ şl- preste toate cele ce
s â n t , cela c e este preste toate şi decât toate^celea ce se împărtăşesc,
şi d e c â t împărtăşirile, pricinuitorul cel neîmpărtăşit".
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 6 . 241

Singur, zice, Christos ca Dumnezeu are fiinţească şi firească

n e m u r i r e ; dar anghelii şi sufletele şi demonii deşi se numesc
nemuritori, însă nu au nemurire fireşte, ci dupre d a r ) , nici chiar 1

l
) Însemnează că şi Sofronie al Ierusalimului în teologhicescul livelul
său, cel trimis la Icumenicul sobor al şaselea, adecă în Anaforaua şi măr­
turisirea credinţei sale cea în scris, însuşi zicerea aceasta a Apostolului
aducându-o zice, cum c ă anghelii: sânt nemuritori dupre dar. T r e b u e
însă s ă ştim cum că deşi anghelii şi sufletele cele cuvântătoare nu mor
nici" s e topesc, precum mor" şi se topesc trupurile; mor însă şi moarte
se fac dupre alt chip; căci precum urmează moartea trupului, când se
desparte sufletul de trup, aşa urmează şi moartea sufletelor şi a angh'e-
lilor, când acestea se despart prin păcat de dafuî lui Dumnezeu care
acesta este viaţa cea chiar şi cu adevărat. Pentru aceasta atât anghelii,
adecă demonii cât şi sufletele cele. cuvântătoare ale oamenilor păcătoşi,
fiindcă s'au despărţit şi se despart de Darul lui Dumnezeu prin păcat,
pentru aceasta s'a făcut moarte, precum zice dumnezeescul Grigorie al
Tesalonicului despre cuvântătorul suflet a c e s t e a : „Iar. cum că sufletul
cel cuvântător este ca cum se omoară, deşi viaţa este avându-o, Mar..
Pavel pre noi ne-a învăţat scriind: „Că văduva ceea ce se răsfăţează,
de vie a murit...." (I Timot. V, 6 ) , câ este priimitoare de moartea cea
mai rea, precum şi c e viaţa cea mai bună, Ci şi Domnul, a lăsa o a r e - '
căruia poruncindu-i pre morţi să-şi îngroape pre morţii lor, pre îngro­
pătorii aceia ce viază dupre trup, hotărâtor i-a numit cu adevărat morţi
dupre suflet" (cap. X L V din teologh. cele_ fireşti): Iar „despre demoni a-
cestea le zice: „Fiindcă satana nu e numai duh mort, ci şi omorând"
pre. cei ce se' apropie, că celor ce se împărtăşesc {de strămoşi adecă)
de. murirea aceluia şi c u trupul faţă fiind, prin care şi s'a împlinit lu­
crul viind sfatul cel făcător de omorîre şi o împărtăşesc ei vai! (stră­
moşii a d e c ă ) ' ş i trupurilor lor din omorîre duhurile acelea moarte şi. de
moarte făcătoare, deşi s'ar. deslegat îndată în pământ a se întoarce, de
unde s'a l u a t trupul omenesc, de nu cu purtarea de grijă şi cu puterea
cea mai ba'uă s'ar fi ţinut, şi a aşteptat hotărârea-aceluia ce pre toate le
poartă cu singur graiul fără de care putere, nimic se săvârşeşte din cele
ce se s ă v â r ş e s c " (cap. X L V I din fireştile şi teolog.)- Dar s'ar nedumeri
cineva că, dacă anghelii şi sufletele cele cuvântătoare se fac moarte, apoi
nici o făptură este nemuritoare ci singur Dumnezeu. Răspundem xăTaşa
cu adevărat este; că singur Dumnezeu este dupre fire şi dupre fiinţă
cu totul nemuritor, pentrucă are viaţa cu totul neprefăeută -şi-neschim-
b a t ă ; iar anghelii şi sufletele cele cuvântătoare neavându-şi viaţa nepre­
făcută şi neschimbată cu totul pentru aceasta nici pre nemurire o au
dupre fire ci dupre har şi împărtăşire, pentru aceasta şi se lipsesc de
dânsa, dupre chipul arătat mai sus. Pentru aceasta şi Orighen tâlcuind
z i c e r e a : „Viu sânt eu, zice D o m n u l " (Numer X I V , 3 ) ; zice a ş a : „Poate
chiar a vieţui mai ales din cele ce s'a zis despre viaţă, la singur Dum­
nezeu se află". Şi vezi de poate pentru aceasta Apostolul a înţelege de_s-
pre viaţa lui Dumnezeu, covârşirea cea întru covârşire şi potrivit vei în­
ţelege pre zicerea aceasta: „Viu sânt eu zice Domnul^că^ s'a zis despre
Dumnezeu;- carele singur are nemurire având viaţa cea cu totul nepre-
 242. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 6 .

şi izvorîtoare o au pre nemurire, ci numai s e împărtăşesc de

d â n s a , dupre puţina împărţire a începătoreştei şi izvorîtoarei
nemurirei lui D u m n e z e u .
Intru lumina c e a n e a p r o p i a t â l o c u i n d .
. D a r oare lumina a c e a s t a , întru c a r e zice Apostolul că l o c u ­
e ş t e Fiiul, -se cuprinde o a r e de vre un l o c ? Ş i o a r e alta e s t e
lumina: ţi a l t a e s t e - D u m n e z e u carele locueşte:, întru lumină? Ş i
:Oum? ilnde- î ? iiul e s t e - ' f c ş u ş i - lumină? V e z i o cetitorule, cum
că, când voim să spunem vre o noimă m a r e despre D u m n e ­
zeu, s l ă b e ş t e mititea noastră spire a o înţelege şi limba n o a s ­
t r ă a grăi? N e a p r o p i a t însă se numeşte lumina lui Dumnezeu
p e n t r u c ă nici o minte credincioasă şi mărginită ori a angheli-
lor, ori a oamenilor, nu p o a t e a se apropia de ea pentru c o ­
vârşitoarea şi nemărginita strălucire c e a r e ' ) .

făcută şi neschimbată şi să ne îndoim despre celelalte? Când nici însuşi

Christos a. avut pre nemurirea Tatălui? (despre omenire adecă) că a
gustat pentru toţi moarte". \
x
) Iar Mar. Vasilie glasul bisericei a ş a tâlcueşte zicerea aceasta: C ă
_ Dumnezeu locueşte în lumina cea neapropiată, zice: oă/'eea neapropiată,
cu totul este adevărată (care adecă) o zice kjan „Erâ lumina cea neapro­
p i a t ă " (Ioan I, 9 ) . Şi cea adevărată neaţsropia.tă, când şi la. slava lumi-
n e i Fiiului neputând a se uita, au căzut eu, feţele la pământ Apostolii
pentrucă erâ el lumină neapropiată. Mal acestea şi le z i c e . ş j fratele său
durnnezeescul Grigorie al Nisiei; că întiozândli-se către Evnomie cel ce
z i c e a că alta este cea adevărată şi alta c e a neapropiatâ, zice a ş a : „A-
p o i . c i n e este a ş a de nătărău, în cât a nu înţelege pre âceişimea celor
" c e se însemnează? Că şi cea adevărată şi c e a neapropiată asemenea este
neapropiatâ celor ce înţeleg dinprotivă, ci/precum adevărul nu priimeşte
pre mestecarea minciunei, a ş a şi neapropierea pre apropierea celui din­
protivă nu o priimeşte" (Cuv. 12 împrotiv% lui Evnomie). Şi iarăşi zice
c ă : „Pavel zice că locueşte în lumina, cea neapropiatâ. S ă osebeşte
î n s ă mult zicerea el de a fi, şi întru oare ce a zice "că este; că cel ce a
zis c ă locueşte în lumină neapropiată, cu glasul Iocuirei, nu pre însuşi
l'a arătat; ci pre cea dinprejurul lui, care întocmai, este dupre cuvântul
nostru cu evangheliceasca zicere ce zice, c ă Tatăl este întru Fiiul; c ă
lumina adevărată Fiiul este, iar neapropiat de • : minciună este adevărul;
lumină neapropiată dar Fiiul este, întru carele locueşte Tatăl, adecă
întru carele este Tatăl (că pre Tatăl îl zice, c ă înţelege aicea Pavel c ă
locueşte în lumina cea neapropiatâ, precum şi Hrisost. zice) (Tij.).
Iar Ariopag. Dionisie pre lumina aceasta c e a neapropiatâ o numeşte
dumnezeeşc întunerec, fiindcă lumina cea neşpropiată pentru covârşi­
t o a r e a luminare şi întunerecul pentru covârşitoarea întunecare, a s e m e ­
n e a amândouă, sânt nevăzute de ochi: „Unde zice cele scumpele şi slo­
bode şi neprefăcute taine ale teiologhiei, dupre-întunecarea cea mai pre
s u s de lumină, s'a lăsat tăcerei ceii învăţătoare de taine, care prea stră­
luceşte în prea întunecarea cea foarte strălucitoare, şi întru cea cu t o -
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VT> VERS. 1 6 . 243

< Pre carele nimenea din oameni l'a văzut nici poate
a'l vedea.
Dupre firea dumnezeirei, zice, nimenea a văzut nici p o a t e
a'l vedea p r e F i i u l ) iar dupre omenire s'a făcut văzut de o a -
1

tul nepipăită şi nevăzută, foarte* umplând pre minţile-- cele fără de ochi
,4e' strălucirile cele mai presus. ?de"frumuseţe (despre .-tainica,, tpologhie
<Jap,'I). Şi iarăşi; „Dupr.e Chipul acesta''ifjy noi n e ..rugăm a ajunge, la
întunecarea cea mai presus dsi lumină Şi'pfiti rrevedere şi necunoştinţă
să vedem şi s ă cunoaştem pre cunoştinţa cea mai presus de vedere, c ă
însăşi aceasta ă . n u v e d e a nici a c u n o a ş t e ; că aceasta este chiar a v e ­
d e a şi a c u n o a ş t e " ( T i j . cap, II). A s e m e n e a însă este aceasta ce o zice
Pavel aicea, cu ceea ce zice David: „Gel ce te îmbraci cu lumina ca cu
o h a i n ă " (Psalm CUI stih 2 ) . Deci lumina aceasta neapropiată a dum­
nezeirei oarecum dregându-se prin mijlocirea trupului Domnului celui
dumnezeeşte Ipostatisit a ş a prin aceasta se împarte împreună dres la
toţi anghelii şi la toţi cei fericiţi. Pentru aceasta Teodorit a zis cum c ă :
„ C ă după înnomenire s'a arătat (Dumnezeu) şi anghelilor, nu întru a-
s e m ă n a r e a slavei, ci ca .pre o îmbrăcăminte adevărată şi vie întrebuin­
ţând p r e învelifea trupului" (Dialog I împrotiva lui Eftihie). Şi dumne­
zeescul Chirii Alexandreanul zice: „Glasul lui Dumnezeu Părintele şi bun
este. şi vrednic de laudă; iar de nesuferită temere stăpânindu-se (uce­
nicii) au căzut la pământ; dar c a şi pentru aceasta iarăşi să ne- învă­
ţăm că 'prea de nevoe s'a arătat celor de pre pământ mijlocirea Mântu­
itorului nostru înţelegându-se adecă dupre chipul înnomenirei; că de
nu s'ar fi făcut ca noi cine din. noi ar fi putut vedea s u s pre Dumne­
z e u şi slava' lui cea negrăită, ntmăruia cu adevărat din cei născuţi fi­
ind cu putinţă,, a se arăta? Că lumină a locui el neapropiată, şi ferici­
tul Pavel a zis" (la tâlc. E v . lui Mat. cap. X V I I ) .
v
) Iar cum că nimenea a văzut pre Dumnezeu dupre fiinţă şi dupre
fire, mărturiseşte arătat şi întâiul teologhilor loan zicând-r „Pre Dumne­
z e u nimenea din oameni l'a , văzut: Fiiul cel unul născut cel ce este îr.
sânul Tatălui, acela a s p u s " (loan I, 18). Zice însă şi teolog, al II-lee
•Grigorie după ce mai întâi a pomenit pre Ilie şi pre Manoe şi pre Isaia
.şi pre lezechiil, şi pre cei mărturisiţi în Scriptura Veche, că au văzut pre
Dumnezeu, zice a c e s t e a : „Insă nici aceştia, despre cari este cuvântul
nici alt cineva din cei asemenea lor a stătut în starea şi fiinţa Dom­
nului, dupre cea scrisă (la Ieremia unde zice cine a stătut în starea
Domnului? cap. X X I I L 18). Nici firea lui Dumnezeu, sau o ştie-cineva
s a u o a tălmăcit" (despre teolog, cuv. II). Şi Mar. Dionisie zice: „De
a văzut cineva pre Dumnezeu, înţeles'a ce a văzut, nu pre el l'a văzu
ci ceva din ale lui, din cele ce sânt şi s e c u n o s c , iar însuşi este ma
p r e sus de minte şi mai prea înnait preste fiinţă, însuşi ce este tot i
nu se cunoaşte, nici a fi, este mai pre s u s de fire, şi mai pre sus de
minte se c u n o a ş t e " (Epist. către Gaie). Şi iarăşi teolog. Grigorie zice
„Nici aerul tot cineva l'a suflat cândva, nici fiinţa lui Dumnezeu desă­
vârşit sau minte p. a încăput, sau glas -o a cuprins, ci din cele ale lu
umbros scriind pre cele ale lui, adunăm oare-care fantasie mică şi ne­
putincioasă, ş i . alta din alta. Şi acesta este n o u ă bunul teolog, nu carek
244. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 6 .

m e n i ; iar Mar. loan H r i s o s t o m , mai sus a zis cum c ă zicerea

«cel fericit şi singur p u t e r n i c » , şi zicerea «împăratul c e l o r c e
d o m n e s c » , şi zicerea « c e l a c e singur are nemurirea, carele l o -
c u e ş t e în lumina c e a n e a p r o p i a t ă » , s e zic pentru Fiiul, a p o i
mai jos zice, cum că mai cu diadinsul a c e s t e a t o a t e s e zic d e s ­
pre T a t ă l , m ă c a r c ă sânt o b ş t e ş t i şi ale Fiiului şi ale Duhului
S f â n t ; zicând cu a c e s t e cuvinte dumnezeescul H r i s o s t o m , fiindcă
m a i sus Pavel nu a p o m e n i t d e singur Fiiul, ci şi de T a t ă l :
«Că p o f u h c e s c ţie zice înaintea lui D u m n e z e u şi a lui Iisus.
Christos». '
Căruia cinste şi stăpânire veşnică. Amin.
D e c i d a c ă t o t d e u n a e s t e , stăpânire şi putere firească şi în­
fiinţată la Dumnezeu, să nu t e temi d e primejdii tu, o T i m o t e e ;
deşi stăpânirea lui D u m n e z e u a c e a s t a şi puterea nu se a r a t ă
î n t r ' a c e a s t ă v r e m e . Şi d a c ă t o t d e u n a e s t e cinstea şi slava lui
D u m n e z e u firească şi înfiinţată, tu s ă nu t e întristezi şi s ă o--
b o s e ş t i , d e se n e c i n s t e ş t e D u m n e z e u d e cei necredincioşi. B i n e

a aflat pre totul, c a nici priimeşte legătura pre totul, ci acela ce decât
altul socoteşte mai mult şi mat mult adună întru sine închipuirea a d e ­
vărului, sau umbrirea sau şi ce n u m i m " (Cuv. al II-lea despre Fiiul).
S e nedumereşte însă dumnezeescul GrigOrie al Nisiei şi zice, pentruce
zice oare Pavel aicea „pre care nici unul din oameni l'a văzut, nici poate
a'l v e d e a " , iar Domnul a z i s : „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia v o r
v e d e a pre Dumnezeu" (Mat. V, 8 ) . Deci deslegând nedumerirea z i c e :
„Dumnezeiasca fire însăşi de sine, ceea 'ce. dupre fiinţă.ar f i ş i este,
este mai pre s u s de toată aflarea de minte c e a pricepătoare, dupre a l t
c u v â n t însă se vede şi se pricepe; că cel dupre fire nevăzut, văzut s e
face dupre lucrări; ci nu vede numai către aceasta mintea fericirei, ci
din oare-care lucrare socoteşte pe cel ce a lucrat, facă-se poate î n ţ e ­
lepţilor veacului acestuia, c a prin buna potrivire a lumei acesteea se î n ­
ţeleagă pre înţelepciunea şi puterea c e a mai pre s u s de toate" (la tâlc.
lui Mat.).
Ăşijderea acestaşi Grigorie al Nisiei întru oraţia ce o a grăit la î n t â ­
iul m u c e n i c Ştefan nedomerindu-se, cum aicea Pavel adecă zice c ă n i ­
m e n e a a văzut pre Dumnezeu, nici poate a'l vedea, iar Ştefan a văzut
slava lui Dumnezeu. Şi desleagă nedumerirea că, dacă şi cu putere o -
m e n e a s c ă , ar fi văzut Ştefan slava lui Dumnezeu ar fi minţit Apostolul
zicând, cum că este neîncăpută vederea lui Dumnezeu de către oameni
iar fiindcă Ştefan întru puterea Duhului Sfânt a văzut slava lui D u m ­
nezeu, pentru aceasta amândoi adeverează şi Apostolul aicea şi Ştefan
a c o l o : „Că Ştefan nu întru o m e n e a s c ă fire şi putere a văzut dumneze­
irea, ci cu Darul Sf. Duh ajutându-se, prin a c e l a ; s ' a înnălţat către î n ­
ţelegerea lui Dumnezeu. Şi altmintrelea Ştefan adecă a văzut pre sin­
g u r ă slava lui Dumnezeu, nu pre firea şi fiinţa lui, iar Pavel voroveşte
a i c e a , că pre firea şi fiinţa lui Dumnezeu nimenea o a văzut, nici poate;
a 0 vedea şi pentru aceasta nu se împrotivesc unul altuia.
 . EPIST. ÎNTÂIA CÂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 6 — 1 7 . 245

însă şi îiipoţrivită Vreme teologhiceşte aicea durnnezeescul A -

p o s t o l ; căci de vreme c e mai sus a c h e m a t m a r t o r pre D u m ­
nezeu, pentru a c e a s t a dupre urmare erâ sâ zică şi despre slava
şi puterea lui Dumnezeu şi auzindu-le a c e s t e a T i m o t e i , mai
mult sâ se ruşineze, şi întru ispite să se întăriască. î n c ă şi noi
toţi hristianii, zice, fără osândire putem a proaduce lui D u m ­
nezeu slavo-cuvântarea c e a de acest-fel, de nu vom iscodi fi­
rea şi fiinţa lui Dumnezeu cea nepricepută; ci numai de o v o m
slăvi şi o vom cinsti ), precum cinsteşte şi o slăveşte pro a-
1

ceasta aicea'Apostolul.
1 7 . Bogaţilor celor în veacul d e acum ). 2

F i i n d c ă sânt alţi bogaţi, nu în veacul a c e s t trecător, ci în

cel viitor şi veşnic, drepţii adecă şi sfinţii t o ţ i ; pentru a c e a s t a
spre osebire de a c e e a zice, pre bogaţii aceştia din veacul a c e s t a .
Porunceşte-le a nu cugetă înnalt.
Bogaţilor, zice, ai veacului acestuia, porunceşte-le, o T i m o t e e ,
să nu se mândriască, căci bogăţia pricinueşte a naşte trufie şi
mândrie ).3

Nici a nădăjdui întru neştiinţa bogăţiei.

Cu aceste cuvinte o b o a r â Pavel pre mândria bogaţilor. C e
t e făleşti, zice, o bogatule, întru bogăţia ta? S a u ce t e m â n ­
dreşti în lucru neştiut, şi în lucru nestatornic, şi care cu l e s -
nire c a d e dela unul la altul? ). Nu auzi ce zice S c r i p t u r a : S ă
4

*) Pentruce Apostolul când pomeneşte numele Tatălui, îndată adauge

slavo-cuvântare? Vezi la stih 20 al capului VI ai ceii către Filipiseni.
2
) însemnează că aicea întrebuinţează Pavel chip săritor; iar forma
cea netedă este a ş a ; celor ce sânt bogaţi în veacul acesta.
•' ) De aceasta şi Hrisostom a zis: „Nimica naşte pre umflarea a ş a şi
a

pre nebunie, şi pre trufie ca_bartii" (Vor. 1 la aceasta), Şi Ieumenie z i c e :

„Nimica a ş a umflă şi înnâlţă pre om ca bogăţia".
*) Pentru aceasta şi Teodorit zice: „Că neştiinţă este câştigarea b o ­
găţiei, că acum, adecă vine la acesta, iar mai preste un ceas se mută
1

la celălalt; şi pre mulţi domni avându-i,- nici a unuia este avuţia. P e n ­

tru aceasta şi Dumnezeu prin dumnezeeştii prorocii săi înfricoşează că
va sufla şi va risipi din manile bogaţilor bunătăţile acelea, întru care
ei "nădăjduesc şi se fălesc. Că prin prorocul Aghei zice a ş a : „Aţi privit
la multe şi s'au făcut puţine; şi am intrat în c a s a ş i am suflat pre e l e "
(cap. I, stih 9 ) . Iar prin Malachia prorocul zice a ş a : „Masa Domnului
este înfruptată şi bucatele cele puse asupra ei le-aţi defăimat. Şi aţi zis
Acestea din r e a u a , pătimire sânt şi le-am suflat pre ele, zice Domnul
Atotţiitorul" (I, 13). Pentru neştiinţa bogăţiei şi nestatornicia ei până şi
înţeleptul cel din afară Solon, unul din cei şeapte înţelepţi o a arătat, cu
aceste cuvinte „De bogăţie însă nici o mărginire hotărîtâ se află o a m e n i ­
l o r " . Şi iarăşi acestaşi (Teodorit) zice către cei bogaţi dupre Mar. Vasilie:
246. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. Vi, VERS. 1 7 .

nu se laude bogatul întru bogăţia s a ? (I Impar. I, 1 0 ) . Nu a-

uzi c ă Iov cel atâta de b o g a t nu se mândria, ci nici se b u ­
cură inima lui pentru bogăţia; ce avea, precum singur mărtu­
riseşte şi se blestemă pre sine de a făcut a c e a s t a ? «Iar de
c u m v a m'am veselit, pentrucă mi s'a făcut multă b o g ă ţ i a ; şi
că am pus manile mele p e nenumărate» (Iov X X X I , 2 5 ) . D e c i
iâ aminte şâ'nu. curtiya s ă ' te amăgeşti şi tu, şi să auzi zicerea
c e a davidicească: «iată omul''câţele- tiu a p u s p r c Dumnezeu
ajutorul său, ci a nădăjduit pre mulţimea bogăţiei sale şi s ' a
împuternicit pre deşertăciunea sa» (Psalm L î , 7 ) .
Ci asupra Dumnezeului celui viu, carele dă nouă cu.
îmbelşugare toate spre câştigare.
Porunceşte, zice, bogaţilor, o T i m o t e e , să nădăjduiască, nu
întru bogăţia c e a de nimic, ci întru Dumnezeul cel viu şi c a ­
rele pururea rămâne şi carele dârueşte nouă şi aerul, şi apa,
• şi lumina, şi rodurile pământului, ş i vremile, şi schimbările c e l e
4 ale vrernilor: ale primâverei, ale verei, ale toamnei şi ale ernei
şi t o a t e bunătăţile celelalte, cu multă îndestulare şi î m b e l ş u g a r e ;
deşi oamenii cei lacomi de avuţii îşi însuşesc loruşi, şi bunătăţile
a c e s t e a obşteşti, le fac ale loruşi, care Dumnezeu le dă de o
potrivă tuturor oamenilor şi săracilor şi bogaţilor, fără vre o
osebire şi alegere. Singură aceasta este bogăţia, a c e a s t a este c o ­
m o a r a cea nemuritoare şi nestricăcioasă, adecă adevărata n ă d e j d e
c e a întru Dumnezeul cel viu; iar mai ales Dumnezeu e s t e , carele
dă şi bogăţia oamenilor celor îmbunătăţiţi, cari cu totului t o t
nădâjduesc întru dânsul, precum zice E e c l e s i a s t u l : «Că şi t o t
ornul căruja i-a dat Dumnezeu b ° g ă ţ i e şi avuţii» (cap, V, 1 8 ) .
Invaţă-te tu, o cetitorule, din cuvintele a c e s t e a ale Apostolului^
că Dumnezeu a făcut b o g a t pre tot omul, fiindcă a dăruit fieşte
căruia om toate bunătăţile pământului o b ş t e ş t i ; c ă «deschizi,
zice, mâna ta şi saturi pre toată vietatea de bună voinţa» (Psalm
C X L I V 1 7 ) . Şi iarăşi: «Bun este Domnul tuturor» (Psalm C X L I V ,
2 9 ) . Ş i : «Deschizând tu mâna ta t o a t e se vor umplea de b u n ă -

„Ci noi nu ne împărtăşim de bunătatea bogăţiei pre înşine, de amăgi­

rea ei pururea; banii însă altul din oameni altă dată-'4 va avea". Şi
Theognie însă poeticul zicea că Dumnezeu revarsă preste oameni talan­
tul, une ori altfel: „Une ori adecă îmbogăţind .iar alte ori făcând nimica
a avea". A zis însă şi Mar. Vasilie: „Celelalte din aviiţii adecă nu sânt
mai mult ale celor ce le au, decât ori şi ale cărora s'ar întâmplă sânt,,
precum sânt chivii (zarurile) la joc încoace şi înjcolo jaruheându-se; singură
însă din avuţii nerăzluită este virtutea, şi viu fijnd bel ce o are şi sfârşin-
du-se rămâne la dânsul" (Cuv. către tineri). |
 • EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 7 — - 1 9 . 247

t a t e » (Ps. CUI, 2 9 ) . Şi dar deşert şi fără de minte este hristiannl

acela, carele se întristează căci este sărac, de vreme c e are
b o g ă ţ i e nedeşertată pre Dumnezeu -şi pre n ă d e j d e a c e a întru
Dumnezeu, dela carele nu se va lipsi de nici o b u n ă t a t e : « c ă
bogaţii, zice, au sărăcit şi au flămânzit, iar cei c e nădăjduesc
-spre Domnul, nu se "vor lipsi de t o t biflele» ~fPsalm. X X X I I I ,
1 0 ) . Si aruncă n ă d e j d e a t a spre . D o m n u l şi e l t e va hrării»
(Psalm L I V , 2 5 ) , ' - " .
v
'''
T8. Intru a face bine, a se îmbogăţi întru lucruri bune.
P o r u n c e ş t e , zice, o T i m o t e e , bogaţilor, sâ facă faceri de bine
şi de v o e s c şi iubesc a fi bogaţi, îmbogăţiascâ-se î n t r u - f a p t e
bune.
Lesne dătători a fj.
A d e c ă porunceşte bogaţilor, cu lesnire să împartă b o g ă ţ i a
lor la săraci şi la cei c e au trebuinţă.
S ă fie împărtăşitori.
P o r u n c e ş t e bogaţilor să fie împărtăşîtdri, a d e c ă să arate dra­
g o s t e , smerenie, c o m p o g o r â r e către săracii fraţii lor, s ă v o r o -
viască cu ei cu blândeţa, să-i primiască cu faţă lină; fiindcă
«pre dătătorul cel lin îl iubeşte Dumnezeu precum a zis în­
suşi acestaşi Apostol» (II C o r . I X , 7 ) . Şi Sirah zice: «Intru
t o a t ă darea alinează-ţi faţa ta» (Sir. X X X V , 8 ) ) . 1

1 9 . Invistierindu-şi loruşi temelie bună în viitorime.

P o r u n c e ş t e bogaţilor, o T i m o t e e , să-şi mvistieriască loruşi
temelie bună şi „statornică a vieţei. lor în viaţa c e e a c e va să
fie; căci la ori care casă se va pune temelie statornică, acolo
sânt şi toate cele ce se zidesc de-asupra statornice şi n e c l ă ­
t i t e . Deci de vreme ce virtutea şi veacul cel viitor, sânt lu­
cruri statornice şi adevărate, pentru a c e a s t a şi Apostolul a zis
a i c e a « t e m e l i e » ; dar cum îşi vor învistieri bogaţi şi îşi vor pune
temelie statornică, în viitorime? D e nu îşi vor învistieri b o g ă ţ i a
lor, făcându-o c o m o a r ă în pământ, unde e s t e siguranţie şi a d e ­
verire, ci de ar înviestieri în ceriuri prin milostenie către săraci,
u n d e rămâne b o g ă ţ i a lor sigură şi nevrăşmăşuită, precum a zis
D o m n u l : «Nu învistieriţi vouă înşivă vistierii pre pământ, unde
moliile şi rugina le strică şi unde furii o sapă şi o fură; ci învisti-
. eriţi vouă-vă vistierii în c e r , unde nici molia nici rugina o strică
ş f u n d e furii nu o sapă, nici o fură» (Mat. VI, 1 9 ) . Cu acest chip
pun temelie bună bogaţii a mântuirei lor în viitorime; pentrucă

) .ŞL Teodorit împărtăşitor obişnuia a numi pre cei ce au moral n e -

x

trufas.
248. EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 1 9 — 2 0 .

b o g ă ţ i a lor se va face răscumpărare sufletelor-lor „precum zice

S o l o m o n : «Isbâvirea sunetului omului e s t e b o g ă ţ i a sa» (Pild. X I I I ,
8 ) . Ş i când vor muri îi vor priimi săracii pre cari i-a miluit,
în veşnicile sălaşurile lor, precum zice D o m n u l : « F a c e ţ i înşi-vâ
v o u ă prieteni din mamonaua nedreptăţei, c a , când veţi lipsi,
să v ă priimiască pre voi în veşnice locaşurile lor» ( L u c a X V I , 9 ) ) . 1

C a să-se apuce de veşnică viaţă.

D e vor tace bogaţii a c e s t e a , zice, vor moşteni veşnica viaţă;
fiindcă lucrarea faptelor bune şi mai ales a milosteniei; pre
c a r e mai sus o a numit temelie bună, a c e a s t a poate sâ prici­
nuiască lor pre câştigarea împărăţiei ce va să f i e : « c ă veniţi,-
zice, blagosloviţii Părintelui meu, de moşteniţi împărăţia c e a
g ă t i t ă vouă dela întemeerea lumei, c ă am flămânzit şi aţi dat
mie de am m â n c a t si am însetat si m'aţi a d ă p a t si celelalte»
(Mat. X X V , 3 4 ) . ' . ' :

20. O Timotee, amanetul pâzeşte'l.

T o a t e a c e s t e a , zice, c â t e ţi s'a poruncit d e către mine, pă-
zeşte-îe bine, o fiul meu T i m o t e e , pentrucă sânt porunci dum-
nezeeşti şi stăpâneşti şi iâ aminte a nu face vre o scădere, c ă
d e s p r e a c e s t e a a zis la începutul epistoliei: « A c e a s t ă poruncă
o încredinţez ţie, T i m o t e e » (I T j m o t . I, 1 8 ) ) . 2

Depărtându-te de spurcatele deşarte glasuri.

F e r e ş t e - t e , zice, şi fugi de glasurile deşarte, adecă d e cuvintele
c e l e zadarnice, cele necurate şi s p u r c a t e ; cu a c e a s t a însă ce zice
P a v e l , arată că sânt şi zadarnice v o r b e , c a r e nu sânt n e c u r a t e . Iar
fericitul loan H r i s o s t o m a cetit nouă glasuri, adecă fereşte-te de
sfaturile cele mai nouă ale minciuno-învâţâtorilor.
Ş i de împotrivă punerile ale minciuno^-numitei cunoştinţei.
Minciuno-numită cunoştinţă aicea Pavel numeşte pre cunoş­
t i n ţ a ereticilor şi a necredincioşilor; căci când nu povăţueşte
înaintea credinţă, ci t o a t e înţelegerile omului se n a s c din" si-
loghismuri omeneşti, acolo nu e s t e adevărată cunoştinţă, ci
minciunoasâ şi rătăcită şi însuşi humele ei m i n ţ e ş t e ; pentru a-
c e a s t a a zis I s a i a : «Câ de nu veţi c r e d e , nici veţi înţelege»
( c a p . VII, 9 ) . însemnează însă din zicerea a c e a s t a , că sânt şi
împrotiva ziceri, de care se cuvine cineva .dela început a se
feri de ele şi nici ca cum a se împletici cu dânsele.
*) Teodorit î n s ă aşa tâlcueşte z i c â n d : „Pre c â ş t i g a r e a b o g ă ţ i e i o a
-

n u m i t neştiinţă, iar pre câştigarea bunătăţilor ce vor s â fie, 0 a numit

temelie b u n ă ; că nemişcate şi neschimbate sânt şi acelea.
2
) Teodorit î n s ă zălog înţelege pre Darul Sf. D u h ; carele i a priimit
T i m o t e i prin hirotonie.
 EPIST. ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI CAP. VI, VERS. 2 1 . 249

2 1 . C u c a r e a unii l ă u d â n d u - s e î n t r u c r e d i n ţ ă a u r ă t ă c i t .
Pentruce a căzut din dreapta credinţă aceia, cari se laudă şi
:se fălesc în minciuno.-numita cunoştinţă? P e n t r u c ă cela c e urmea­
ză siloghismurilor sale celor omeneşti, de nevoe este a se rătăci şi
a cădea din -credinţă, căci credinţa învoire fiind fără învoială, nu
priimeşte siloghismuri. Insă s o c o t e s c că acestea le-a zis Apostolul,
ptentru ereticii, cei ce se zic cunoscători (gnostici), cari erau plini
•de toată necnrăţia" şi fapta de ruşine, precum zice despre dânşii
atât Apostolul luda in s o b o r n i c e a s c a sa epistolie, cât şi sf. E p i f a -
n i e ; că pentru a c e a s t a şi Pavel spurcate şi necurate a numit glă­
suirile lor c e l e deşarte, şi cunoştinţa lor o a numit minciuno-nu-
m i t â ; iar al .eresului cunoscătorilor acestora şi începătorul şi apă­
rătorul a stătut Nicolae unul din cei şeapte d i a c o n i ) . 1

Darul c u tine. A m i n . • .
Dupre obicei fericitul Pavel pune şi la epistolia a c e a s t a c a
•o p e c e t e asupra tuturor cuvintelor ce a zis, pre Darul lui D u m ­
nezeu, de carele, nu numai se dă, ci şi se păzeşte toată b u n ă t a ­
t e a ; iar acest dumnezeesc Dar o de l'am dobândi şi noi cu îmbel­
şugare, ca să păzim printr'însul bunătăţile, ce le-am dobândit i a ­
răşi dela acesta, şi să nu le perdem, slăvind pre Christos pre D ă ­
tătorul şi hărăzitoruî tuturor Darurilor, împreună cu Părintele şi
•cu Sf. Duh, căruia slava în veacurile veacurilor. A m i n ) . 2

Trimiterea a c e a s t a I-a către T i m o t e i s'a scris din L a o d i c h i a

•care este Mitropolie a Frighiei Pacatianeşti, precum scrie d e s ­
pre aceasta Apostolul în epistolia c e a către Colaseni, şi vezi
la c a p . I V al aceiia stih 1 6 . -
. —>-->a*-ş——-••
1
- ) Pentru aceasta şi. T e e d o r i t zice la această zicere: „Cei dela Simon,
cunoscători (gnostici) pre sineşi s'au numit, că cele ce le-a făcut, dum-
-.nezeiasca Scriptură, ei zic că Dumnezeu le-a descoperit lor, şi sânt pline
-•de toată păgânăţia şi înverşunarea; pre aceasta potrivit o a numit dum­
nezeescul Pavel minciuno-numită cunoştinţă, având ea întunecarea n e c u -
nbştinţei, iar nu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
) însemnează că .zicerea
2
„Darul cu tine, A m i n " este îmbrăţişarea
-dumnezeescului Pavel, care obişnueşte a o scrie de trei ori fericitul A-
postolul Domnului cu însuşi sfântă mâna sa, "şi în loc de fii sănătos,
ce obişnuim noi a scrie la sfârşitul scrisorilor noastre, precum zice fe-
.ricitul Teodorit. Vrednice de laudă însă sânt şi cele ce a adaus la sfâr-
.şirul acestei epistolii acestaşi Teodorit zicând: „Această învăţătură se
•cuvine (adecă a toatei epistoliei acesteea) ca toţi cei învredniciţi de Iero-
sine (preoţie) cu scumpătate a o păzi şi ca pre un oare care canon loruşi
pururea a o pomeni şi dupre aceasta a'şi îndreptă atât celea ce le zic, atât
ş i celea ce se fac de ei, că aşa este cu putinţă a se face părtaşi şi ai mărtu-
-.risirei lui Timotei, încă şi a-i însuşi prea dumnezeescului Pavel".
Trimiterea a doua către Timotei a slăvitului şi fetru tot lăudatului Apostol'
Pavel. Tâlcuită de Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei în iimba elină, apoi tăl­
măcită în cea proastă ) de fericitul intru pomenire dascălul Nicodim Atonitul*
1

şi apoi în limba română de smeritul V. P. M.

Pricina acestei trimiteri' ) 1

dupre Hrisostom, Teodorit,,
Teofilact si Icumenie..

Pentruce pi icină trimite fericitttl Pavel şi. a doua epistolie către

Timotei? Singur o zice întru cea dintâi; că scria într aceea aşa.-
«Acestea le scriu ţie, nădăjduind curând a veni la, tine» (cap.
III, 14). Deci fiindcă Pavel nu a putut să meargă la Timotei,
precum scria, fiindcă se află în temniţă legat de împăraţid Ne~
ron, pentru aceasta a trebuit a scrie şi a. doua epistolie căire-
dânsul: întâi adecă, că în locul înfăţişerei sale să mângâe pre
Timotei prin scrisori,- carele poate se necăfiă pentru lipsa învă­
ţătorului său şi j>entru greutatea ce purtă a ocârmuirei biseri­
cei din Efes şi alta încă pentru ca sâ-l îutăriascâ pre el întru:
îngrijirea turmei sale ostenind, fiindcă bărbaţii cei ?nari şi pu­
ternici obosesc şi ostenesc de purtarea de grijă a tzirmei şi a
bisericilor, bătându-se din toate părţile de valurile ispitelor, mai'
ales întru acele vremi, când pretutindenca* erau goane şi râs-
boae asupra hristianilor. jţcestea adecă sânt adevăratele pricini,.

x
) însemnează că dupre Teodorit, aceasta epistolie este cea mai de pe-
u r m ă , adecă a patrusprezecea dupre rânduialâ şi dupre vremile în care
a scris fericitul Pavel trimiterile sale. însemnează încă ;şi acşasta, dupre-
acestaşi Teodorit, că Timotei nu se află îp Efes, când a trimis Pavel
epistolia aceasta, ci întru alte părţi. Iar a c e a s j a o socoteşte din c u v â n ­
tul ce-1 zice la sfârşitul epistoliei; că pre Tih-ic l'a trimis în Efes ( L a :
cap. IV stih 2 al acesteea). Fiindcă trebuia s $ .Sică: „fire T i h i c l'am tri­
mis aci".
-) Această epistolie s'a scris dupre Meletie m anul XXXVII după-
înnălţarea Dommdui. în tomul I al bisericeştei istorii.
 • PRICINA TRIMITEREI A DOUA CĂTRE TIMOTEI 251

pentru care a scris fericitul Pavel şi pre aceasta a Il-a epis­

tolie către Timotei.
A stătut însă şi a treia pricină, dupre Hrisostom, aceasta
adecă, eresurile ce s'au fost început de către învăţătorii Iudeilor,
despre care a arătat Pavel şi în cea dintâi. Deci ?nai întâi întru
aceasta aduce aminte lui Timotei, de biina cinstire de Dumnezeu
şi de credinţa strămoşilor lui; al'doilea ium...câ Erigei.^i' Ermo-
gken din Asia şi-au întors feţele de către lanfurîîe sa-te şi nu­
mai singur lui Onişim blagoslovitului îi mărturiseşte har, pen­
trucă a arătat multă sirguinţă de a mers la Roma şi a rămas
lângă (dânsul), al treilea porunceşte lui Timotei, sâ se feriascâ
de nebuneştile întrebări, pentrucă din acestea se nasc gâlcevile şi
pentrucă din acestea Imeneu şi Filit au căzut din credinţa lui
Christos şi zicea că învierea s'a făcut acinn; al patrulea. îl sfă­
tueşte pre el, sâ iâ aminte de învăţătură, pentrucă în vreme le cele
mai de pre urmă vor fi oameni iubitori de sineşi şi. iubitori de în­
dulcire mai mult, decât iubitori de Dumnezeu; de aceasta şi trebue
să provadă, pentru ca sâ siguripsiască\pre hristiani, a mi se a-
mâgi cineva .de unii ca aceia, atât la moraluri, cât şi la a?nă-
runţiţa. învăţătura credinţei; al cincelea îi arată lui, câ a venit
-vremea dezlegărei şi a morţei sale şi are a se face jertfă pentru
Christos; al şeaselea ţncâ şi cea mai de pre urmă, îi porunceşte,
-ca să vie el mai curând la Roma, aducându-i cărţile şi felonul
şi sfâţuindu-l să se păziască de arâmarul Alexandru, pentrucă
a arătat multe rele. asupra lui Pavel şi sfârşeşte epistolia.
..—Se vede însă câ această epistolie precum zice Hrisost. s'a fă-
_j:ut aproape de moartea fericitidui Pavel; precum şi însuşi o
arătă întrţi aceasta zicând, «Iată eu mă jertfesc şi vremea to~
pir ei mele a sosit» (II Timotei IV, 6).
 CAP. 1.

1 . Pavel Apostolul lui Iisus Christos, prin voea lui Dum­

nezeu, dupre făgăduinţa vieţei ceii în Christos Iisus.
î n d a t ă din precuvântare şi din începutul epistoliei, a d e ş ­
t e p t a t Pavel şi a mângâiat sufletul lui T i m o t e i . Nu căuta, zice,
o T i m o t e e , la primejdiile vieţei a c e s t e e a , pentrucă a c e s t e a pri-
c i n u e s c nouă viaţa veşnică. Noi ne-am făcut Apostoli ai lui
C h r i s t o s , pentru ca să murim a i c e a pentru Christos şi să vi­
e ţ u i m acolo veşniceşte împreună cu dânsul. Pentru a c e a s t a însă
m â n g â e îndată din început pre T i m o t e i , a nu auzi el că învă­
ţ ă t o r u l său P a v e l s e află în primejdii şi închisori, mai mult să
se întristeze. Vezi însă, c ă dupre făgăduinţă, numeşte pre viaţa
c e a întru Christos şi ca cum i-ar zice a ş a : dacă viaţa c e a în­
tru Christos este dupre făgăduinţa, a d e c ă dacă a făgăduit nouă
D o m n u l , s ă n e - o deâ a c e a s t a în veacul viitor, apoi nu o căută
a c e a s t a în veacul a c e s t a ; în Christos însă este viaţă, a d e c ă
î m p r e u n ă cu Christos, sau întru Christos, pentrucă Christos este
c a r e l e are să deâ nouă a c e a s t ă viaţă şi sâ o păziască; fiindcă
v i a ţ a a c e a s t a simţită se păzeşte cu h r a n e şi cu băuturi; iar
c e a gândită şi duhovnicească întru Christos se păzeşte şi de
el s e ţ i n e ; căci Christos este şi va fi nouă t o a t e în t o t veacul
acela ). 1

2. Lui Timotei, iubitului fiu. •- —

E s t e cu putinţă a fi cineva fiu şi a nu fi iubit pentru ră- ~
u t a t e a s a ; pentru a c e a s t a Pavel n u m e ş t e pre Galateni fii şi îl
d o a r e pentru dânşii, z i c â n d : «Copiii mei, p r e cari iarăşi chi-
n u e s c a vâ n a ş t e » (Galat. I V , 1 6 ) ; iar T i m o t e i nu erâ numai
iubit fiu dupre duh al fericitului P a v e l ; ci iubit şi pentru fap­
t e l e b u n e , c e avea. A r a t ă însă cu a c e s t cuvânt P a v e l , cum c ă

*) Teodorit însă aşa tâlcueşte zicerea a c e a s t a : Apostol, zice, m'a pro­

pus stăpânul Dumnezeu, împreună a l e g â n d u - m ă şi Christos, ca cu f ă ­
g ă d u i t a veşnică viaţă s ă propoveduesc oamenilor.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI GAP. I, VKR?. 2 — 3 . 253

nu a mers la Timotei, nu că doar s'a mâniat asupra lui, sau

pentrucă l'a prihănit in lucrările acelea, căci erâ iubit T i m o t e i
lui, ci pentrucă s'a oprit de sila şi din nevoia c e a din afară..
Har, milă, pace deîa Dumnezeu Părintele şi dela Chri­
stos Iisus, Domnul nostru.
Oraţia aceea şi rugăciunea c e a scris Pavel lui T i m o t e i şii
epistolia c e a dintâi, însăşi a c e e a o scrie şi întru a c e a s t a a doua;,
pentru aceasta talcuirea a c e s t e e a c e t e ş t e - o acolo.
3. Muliărhesc lui. Dumnezeu.
Vezi, o cetitorule, c â t ă covârşitoare dragoste are fericitul P a ­
vel c ă t r e Timotei? Mulţâmesc, zice, lui Dumnezeu, pentrucă.
iubindu-te pre tine, îmi aduc aminte de t i n e ; a c e a s t a este dra­
g o s t e a şi prietenia adevărată, când cineva se împodobeşte şi,
se cinsteşte întru prieteşugul celui i u b i t ) . 1

Căruia slujesc din strămoşi întru curată conştiinţă.

Şi cum zice aicea Pavel, că slujiâ lui Dumnezeu cu curată
c o n ş t i i n ţ ă ) , de vreme c e el nu c r e d e a pre Fiiul lui, pre Iisus
2

Christos? R ă s p u n d e m câ conştiinţă înţelege aicea Pavel pre

viaţa c e a îmbunătăţită, c e a v e a ; căci deşi erâ evreu şi n e c r e ­
dincios întru Christos, dar însă dupre viaţă erâ cinstit. S a u o
zice aceasta, căci şi când goniâ pre Christos şi pre hristiani,
pentru râvna lui Dumnezeu îi goniâ şi nu cu patimă şi cu s o -
cotială o m e n e a s c ă ; de aceasta şi scria către Filipiseni zicând:.
«Dupre râvnă goniam biserica, dupre dreptatea c e a întru lege,,
făcându-mă neprihănit» (Filip. III, 6 ) . Şi nu precum mulţi e r e ­
tici fac, cari ştiind, că eresurile lor sânt putrede şi mincinoase,
însă pentru slava o m e n e a s c ă le întăresc (adecă le i e c o m e n d u -
esc) şi le apără. Iar înţelegerea acestei ce zice este a c e s t - f e l :
să nu mă socoteşti, o T i m o t e e , cum c ă altele cugetez cu ini­
ma şi altele zic cu gura, b a ; curată e s t e conştiinţa mea de
toată făţărnicia; ş; cela ce am fost t o t d e u n a sânt şi acum. D e c i .
nu minţesc deşi zic, că t e iubesc şi c ă totdeuna îmi aduc a-
minte de tine.
Că necurmată pomenire am despre tine, întru rugăciu­
nile mele, noaptea şi ziua, dorindu-te a te vedea.
Mulţămesc, zice, lui Dumnezeu, pentru că-mi aduc. aminte
de ţine şi căci nu prost îmi aduc aminte, ci întru rugăciunile

*) Cine este adevăratul şi curatul prieten şi adevărata dragoste ş i p r i ­

etenie, vezi la suptînsemnarea zicerei: „Iubindu-vă pre voi" (I T e s . II, 8);
2
) Ce este slujirea, vezi la suptînsemnarea zicerei: „Că martor î m i
este Dumnezeu, căruia îi slujesc întru duhul m e u " (Romani I, 9).
254. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. : t, VERS. 3 - r - 5 .

m e l e ; nu o dată sau de două ori pomenindu-te, ci noaptea sau

ziua, rugând pre Dumnezeu pentru tine, c a să pliniască dorul
ce-1 am, ca s â te văd. Deci fiindcă eu atâta doresc a te vedea,
c u m ar fi chip a mă lipsi pre sine-mi, vrând, de atâta îndulcire,
de ar fi cu putinţă sâ vin? A c e a s t a arătat este cum c ă nu p o t ;
şi pentru aceasta nu vin. P e n t r u c e " î n s â Pavel nu .zice d e s c o p e r i t
pricipa, că este -oprit şi îrrchiş de Ne^o'nt .^enţr^-pa, sâ nu ..înttis ':. 5

tezer-pre T i m o t e i i h d a t â •dela" începutul epistoliei, înjsâ la sfârşitul"

a c e s t e e a o arată.
4 . Aducându-mi "aminte de lacrimile tale, c a s a mă um­
plu de bucurie.
Zicerea aceasta aşa uneşte-o cu cea de mai sus, că este să­
r i t o a r e : «Doresc sâ te văd, ca sâ mă umplu de b u c u r i e » ; apoi
ca în parinteji: «Aducându-mi aminte de lacrămile t a l e » . D e aşi
fi, zice, neprieten şi nu aşi voi sâ Viu sâ t e văd, iarăşi lacri­
m i l e tale, viindu-mi întru'- pomenire, ar fi fost îndestule a în­
dupleca pre inima niea, ca^sâ vin—şi sâ mă îndulcesc de. tine,
c ă urma. sâ fi plâns şi să fi tânguît Timotei, când se despărţiâ
de Pavel, mai mult decât un prunc, ce suge, când se despăr-
ţ e ş t e de ţ â ţ a mamei sale.
5 . Pomenire luând de credinţa cea nefăţarnicâ, c e este
întru tine.
Nu doresc numai, zice, c a i s ă te văd, pentrucă îmi aduc a-
minte de lacrimile tale, ci şi pentrucă Jrni aduc --aminte de cu­
r a t ă şi neamăgitoarea credinţă a tâ, care ai către mine; fiindcă
m a r e erâ şi a c e a s t ă dreptate ţie, pentru ca sâ te iubeşti d e
c ă t r e mine şi pentru a mă trage, ca sâ vin, să te văd.
Care a locuit mai întâi în moaşa ta Loida şi în maica
ta Evnichi. , 1

Iată .şi alta oraţie a lui T i m o t e i şi altă dreptate a lui spre

a s e iubi de Pavel. Dar care este oraţia aceasta şi dreptatea ?••
A c e a s t a adecă, câci Timotei nu s'a născut din născători şi
strămoşi necredincioşi; ci din credincioşi hristiani, măcar deşi
din Iudei pogorâtori. Tatăl său însă se ppgorâ, cUn E l i n i ) . Vezi 1

î n s ă , o cetitorule, câ L e g e a c e a V e c h e începuse a se, dezlegă,

"fiindcă se făcea amestecături de s â n g e prin; napţi.şi Elini b ă r -

l
) Căci zice la fapte s f i n ţ i t u l ' L u c a : „Şi a. ajuns P a v e l î a Dervîşi-.Liş-
tra şi iată că un ucenic acolo anume Tirrpl;'ei. ; fiu, şare-căreea femei
x

i u d e e credincioasă, iar de tată elin-'* (Fapte- X V I , -1 )> Care tâlcuindu-o

T e o d o r i t zice: Că ludeică fiind, a crezut în Mântuitorul tuturor.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 5 — 7 . 255

baţi d e neam luau femei iudeice şi altmintrelea femei din Elini

l u a u b ă r b a ţ i iudei, care a c e a s t a foarte o optiâ legea.
Ş i î n c r e d i n ţ a t sânt, c â şi întru tine.
F i i n d c ă c e l e bune şi virtuţile născătorilor şi a p r o n ă s c ă t o ­
rilor, le slăvesc şi le cinstesc fiii şi nepoţii, însă dacă aceştia
urmeâză^ virtuţilor . a c e l o r a , d e s ; ei nu .urmează pronăscătorilor
lor, virtuţile acelora sânt spre ruşinarea şi necinstea a c e l o r a .
"Tuind, zic, c ă urmează a ş a , pentru a c e a s t a şi Pavel zice iui-
T i m o t e i , c â credinţa pronăscătorilor tăi se află şi întru tine,
precum eu sânt încredinţat desăvârşit. Dupre cuviinţă dar ai
credinţă nefâţârnică şi curată, pentrucă d e mai înainte, dela
născătorii tăi o ai întemeiată în inima t a şi a se clăti e a e s t e
•cu neputinţă.
6 . Pentru care pricina aduc aminte ţie, ca să aprinzi
pe Darul lui Dumnezeu.
P e n t r u c ă t e ştiu, zice, c ă ai credinţă nefăţarnică, pentru a-
ceaşta te îndemn, c a pre darul cel c e Tai luat al Sfântui Duh,
pentru apărarea şi o c â r m u i f e a bisericei şi pentru c a sâ lucrezi
:sernne şi minuni şi în scurt pentru c a să faci t o a t ă virtutea,
care s e potriveşte episcopului; pentru aceasta, te îndemn, c a
sâ mai aprinzi Darul a c e s t a , a d e c ă c a sâ faci Darul acesta t o t ­
deuna viu ~şi puternic şi să nuri laşi s â s e stingă; căci precum
focul âre trebuinţă de lemne, c a să ardă, a ş a şi Darul Duhu­
lui a r e trebuinţă de osârdie şi de luare aminte şi de inimă
d e ş t e a p t ă , c a totdeuna să clocotiască; căci de ar lipsi a c e s t e a
•se stinge D a r u l ; precum şi aiurea a c e s t a ş z i c e : «Dubiul să nu-1
stingeţi» (I T e s a l . V , 2 0 ) ; a căreia ziceri talcuirea c e t e ş t e - o ) .
1

Carele este întru tine prin punerea manilor mele.

Darul acesta al Sf. Duh, zice, se află întru tine, p r e carele
Tai luat, puind eu manile pre capul tău, când t e hirotonisiam
•episcop; tu însă, mai puternic fă pre focul Darului acestuia şi
.Darul cuvântului şi al învăţâturei, c e ai luat, umple-1 de în­
drăznială şi de bărbăţie şi d e cutezare şi stă cu vitejie, p r o -
poveduind cu mărime de suflet.
7 . Că nu a dat nouă Dumnezeu Duh de temere, ci
•de putere.
Noi Apostolii a d e c ă şi hristianii nu am luat pre Duhul S f â n t

*) „ C ă . precum untul do lemn, zice Teodorit, pre flacăra candelei o

face mal puternică, a ş a buna osârdie a sufletului, trage la sine pre D a ­
r u l prea Sfântului D u h " . . Vezi şi supţînsemnarea_zicerei: „Cu duhul î n -
ferbântându-vă" (Rom. XII, 11).
256. EPIST, A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 7 .

p e n t r u aceasta, c a sâ n e temem şi să ne sfiim, ci pentru c a

sâ fim puternici întru ispite şi pentru c a sâ înfăţişăm pre a -
devărul Evangheliei cu b ă r b ă ţ i e şi cu putere, pentrucă D u m n e ­
z e u multora dă Duh de t e m e r e m a r e precum este scris la i s t o ­
riile împăraţilor: «Şi a căzut preste dânşii D u h de t e m e r e » ) ; , 1

a d e c ă a pus întru dânşii frică.

Şi d e d r a g o s t e .
A dat Dumnezeu nouă, zice, "Duh de dragoste, atât d e cea.
c ă t r e Dumnezeuj c â t şi de cea, c ă t r e a p r o a p e l e ; căci şi a iubi
n o i pre Dumnezeu c a pre un T a t ă al nostru, dela Sfântul D u h
o avem aceasta, c a r e n e facem»să strigăm: « A v ă , Părinte» ( R o m .
V I I I , 1 5 ) ; şi a nu n e clăti din d r a g o s t e a aproapelui nostru şi
a c e a s t a D a r este, c a r e se pricinueşte din puterea~lui D u m n e ­
z e u ; precum şi a ne sminti se pricinueşte din t e m e r e şi din
mieşurare de suflet. Insă deşi darurile cele mai d e sus ale p u ­
t e r e i şi ale dragostei s e pricinuesc dela Duhul Sfânt, şi noi i n s ă
s e cuvine să arătăm proalegerea noastră şi s ă facem lucrurile
a c e l e a , c e putem spre câştigarea darurilor celor de acest-fel.
Şi d e î n t r e a g a înţelepciune.
Dumnezeu, zice a dat nouă duh de întreaga înţelepciune,,
a d e c ă c a să avem minte sănătoasă şi sâ fim întregi înţelepţi
ş i duprft aşezarea sufletului înţelepţind nerânduială patimilor c e ­
l o r c e sânt întru noi dupre T e o d o r i t , sau p e n t r u ~ c a - s â avem
î n t r e a g a înţelepciune a noastră pre Duhul Sfânt, şi când s e
întâmplă a n e veni vre o ispită, să o priimim p r e î n ţ e l e p ţ i r e a
ş i îndreptarea noastră, sau şi ca sâ ne facem altora. întălepţă-
t o r i şi îndreptători. . -- •

*) Zicerea aceasta în Scriptură nu am putut a o află chiar aşa scrisă;

s e află însă altele, conglăsuite cu aceasta şi de asemenea pirteTe: „Şi
celor rămaşi dintre voi, le voiu da frică în inima lor în pământul v r ă ş ­
maşilor l o r " (Levit. X X V I , 3 6 ) . „Şi nu eră cel ce vede şi nu erâ cei
c e cunoaşte şi nu eră cel ce izbăveşte tot dormind c ă înspăimântafea
Domnului a căzut preste e l " (I Imp. X X V I I I , 12). „ T e m e r e şi robie, va™
a d u c e preste el (înţelepciunea a d e c ă ) ; şi-1 v a pedepsi pre el.întru p e d e p ­
sirea ei" (Sirah IV, 17). S e vede însă că zicerea aceasta, este ceea ce o .
a zis Dumnezeu prin Isaia despre R a b s a n e către oamenii împăratului
E z e c h i e a , cei trimişi către dânsul zicând: „Acestea zice Domnul s ă n u
t e temi de cuvintele care le-ai auzit, c ă au hulit, băeţii împăratului Asiri-
enilor; iată e u - v o i u dâ întru el Duh (de temere adecă) ^şi v a auzi veste
ş i se va întoarce în pământul s ă u şi voiu oborî pre el cu sabie în p ă ­
mântul lui" (IV Impar. X I X , 6 ) . Şi de Isaia a ş a se s c r i e : „Iată eu voiu
p u n e întru el Duh (de temere adecă) şi auzind veste s e v a întoarce Ia
ţara s a " (cap. X X X V I I , 7 ) .
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 8 . 257

8. Deci să nu te ruşinezi de mărturisirea Domnului

nostru.
Mulţi oameni fâră de minte şi ticăloşi, cercetând cu c u g e ­
tări omeneşti şi smerite dumnezeeştile taine, cele mai pre sus
de înţelegere, s o c o t e s c ruşine a lor a zice, că s'a răstignit
Fiiul lui Dumnezeu, neştiind nebunii că prin cruce, omul cel
osândit s'a făcut Fiiu al lui Dumnezeu, ci tu, o T i m o t e e , să
nu t e ruşine?,!, ci mai ales cutează şi propovedueşte pre el.
•Nu -..••zis' însă,.-şâ ••ţi», t e ;t&mu ci nici să te ruşinezi, pentru c a
să arate cu a c e a s t ă zicere, c â lucrul nu are primejdie, ci nu­
mai ruşine; Şi d a t ă această ruşine, tu o vei defăima, t o a t e c e l e ­
lalte sânt fârjă. primejdie. Pentru aceasta şi Domnul defăimând
ruşinea a suferit crucea, precum zice acestaş P a v e l : « C ă nu
m ă ruşinez de E v a n g h e l i a lui C h r i s t o s ; că putere a lui D u m ­
nezeu este, spre mântuirea a tot celuia ce crede» (Rom. I, 1 6 ) .
Nici de m i n e legatul.
S ă nu t e iuşinezi, zice, o T i m o t e e , căci sânt l e g a t cu lan­
ţuri, pentrucă .înviez morţii şi eu învăţătorul dumei; fiindcă nu
sânt legat, câ un făcător de rele, pentru fapte necuviincioase,
ci sânt legatj al lui Christos; căci daca Christos nu s'a ruşinat
a suferi osârida şi ocara morţei ceii de cruce pentru mine, cum
mă voiu r u ş i n a eu a suferi legături şi lanţuri pentru dânsul._
Ci râu pătimeşte împreună cu E v a n g h e l i a .
A d e c â nu jsâ arăţi numai prost o T i m o t e e şi prin cuvinte
goale, că nu! te ruşinezi de crucea lui Christos şi d e legăturile
m e l e ; ci prej lângă acestea fă-te şi cu cercarea şi cu faptele
împreună p ă r i a ş al patimelor lui Christos şi al meu şi să mi­
te îndoeşti. A c e a s t ă , îndrăznială însă şi putere, ce o pune P a ­
vel în sufletul lui T i m o t e i cu aceste cuvinte, umbros s'a ară­
tat şi m a i sus, cu cuvântul ce l'a zis, că nouă a dat D u m n e ­
:

zeu duh de putere. Dar ce vrea să zică a c e a s t a : «Rău păti­

m e ş t e împreună cu E v a n g h e l i a » . O a r e pentrucă Evanghelia
- p ă t i m e ş t e ? Bay "ci o zice a c e a s t a «pătimeşte râu împreună cu
mine pentru; Evanghelia lui Christos şi „pentru propovăduirea
Evangehelîeb}. S a u Evanghelie numeşte pre toţi propoveduitorii
şi ucenicii Evangheliei, precum şi intru c e a întâia către Corin­
teni, Evanghelia a numit pre hristiani cei ce vestiau E v a n g h e l i a :
«aşa şi Domnul a rânduit celor ce v e s t e s c Evanghelia, din E -
vânghelie ( a c e c ă dela hristianii, cei c e priirnesc Evanghelia) a
vieţui» (I Cor. I X , 1 4 ) . D e c i rău pătimeşte şi tu, o T i m o t e e ,
împreună cu cei ce propoveduesc Evanghelia şi cu ucenicii,
i
Tom. 111. ! 17.
258. EPJST. A DOUA C Ă T R E TIMOTEI CAP. I, V E R S . 8—9,

P o a t e însă cineva ar înţelege, mai cu iscodire că rea pătimire,

a Evangheliei este oprirea Evangheliei şi necredinţa muitpra
c ă t r e Evanghelie. D e c i şi tu, o T i m o t e e , primejdueşte-te îm­
preună cu Evanghelia, care aşa pătimeşte şi se opreşte de vrăş­
maşi şi nu se c r e d e de către Elini şi de .către. E v r e i ) . 1

JDupre puterea lui Dumnezeu. . '-w

" Fiindcă, zicerea «râu .pătimeşte»,,..ce o a ziS',-.niaî sus lui T i ­
motei erâ cuvânt îngreuiţor,; şi-s^eină._j>en.iru a c e a s t a aa.un
aicea îi mângâe şi. uşurează pre el, zicând-."«Sâ, rio Socoteşti,'
o T i m o t e e , c ă cu puterea ta ai ~să, • pătimeşti r ă u ; nu, ci c u pu­
t e r e a lui Christos, lucru al tău este (numai a voi să pătimeşti
şi sâ te sârgueşti spre a c e a s t a ; iar puterea tiv c a s ă suferi pa­
timile este a lui Christos. >
9. Celui ce ne-a mântuit pre noi şi ne-a chemat cu
chemare sfântă.
Cu a c e s t e cuvinte arată Apostolul semnele puterei lui D u m ­
n e z e u ; Dumnezeu, zice, ne-a mântuit : şi depărtaţi fiind, noi,
ne-a c h e m a t la sineşi, ca sâ ne facă,sfinţi. Deci acela carele
şi nevrând noi ne-a mântuit, cu mult. mai vârtos acum, când
voim a ne mântui, are să ajute mântuirei n o a s t r e ) . 2

Nu dupre faptele noastre, ci dupre a sa propunere şi dar.

Dumnezeu, zice, ne-a mântuit şi ne-a chemat, ca sâ ne facă
sfinţi, fără â a v e a pre cineva ca să siliască sau să-i sfătuiască
:1a a c e a s t a , ci de a sa proaşezare, a d e c ă dupre ideia cea pro-
închipuită întru stăpânitOarea dumnezeire, fără de început şi
mai înainte de veacuri, pentru a' să dâ vouă prin Domnul n o s -
"tru. Iisus C h r i s t o s ; nu este însă Darul acesta puţin şi slava la
noi, a voi Dumnezeu să deâ Darul său a c e s t a nouă, nu din

*) Teodorit î n s ă aşa tâlcueşte „patima propoveduitorilor", o a numit

patimă a 'Evangheliei, pentrucă pentru Evanghelie suferiau ei muncile
cele de tot felul. Deci porunceşte lui a le suferi acestea vitejeşte şi îl
m â n g â e pre el pomenirea dumnezeeştei puteri, că cel ce ne-a chemat
spre mântuire, dâ şi putere, măsurând darul cu credinţa celor ce îl
, priimesc. .
2
) Iar care este chemarea cea sfânta, vezi o la zicerea: „Nu cumva
r

î n z;adar aţi priimit Darul lui Dumnezeu?" (II Cor. VI, 1). Zice însă şi
Meletie Pigas, carele şi acolo vorbind despre chemarea cea sfântă, a-
cestea: „Celui ce ne-a chemat pre noi cu chemare; care chemare-? S f â n t ă ;
c ă este şi chemare proastă, nu sfânta chemare, cu care mulţi se cheamă,
precum zice: „Că mulţi sânt chemaţi", cari şi nesiipuindu-se se izgo­
n e s c ; iar cei aleşi deşi sânt puţini, chemare sfântă se numesc. Pentruce?
N u dupre faptele noastre, ci dupre a sa propunere dată nouă întru Chri­
stos şi celelalte" (Cartea I despre hristiariism).
 E P I S T . A DOUA CĂTRE TIMOTEI C A P . I , V E R S . 9 — 1 1 . 259

c ă i n ţ ă , a d e c ă nu a'şi s c h i m b ă s o c o t i n ţ a şi a se căi şi cu a d o u a
voire şi s c o p o s , ci mai înainte d e veacuri a d e c ă cu întâiul sfat
şi voe a s a ) . 1

1 0 . Iar acum arătat prin arătarea Mântuitorului nos­

tru Iisus Christos.
M ă c a r deşi Darul, zice, cel c e erâ s ă s e d e â nouă o a m e n i ­
lor, erâ procunoseut mai înainte d e . veacuri, d a r j n s ă ăcum~s'â
a r ă t a t , când s'a arătat Mântuitorul nostru Iisus C h r i s t o s .
Carele a stricat moartea şi a adus la lumină viaţa şi
ţiestricăciunea prin Evanghelie.
Christos, zice, stricând m o a r t e a a e v e a , cu trupul său, fiindcă
l'a făcut nestricăcios şi nemuritor prin î n v i e r e ; şi n e - a luminat
p r e noi hristianii prin E v a n g h e l i e , a d e c ă a provestit nouă d u ­
p r e T e o d o r i t , ca s ă nădăjduim şi noi viaţă şi nemurire a tru­
purilor n o a s t r e ; fiindcă noi hristianii, acum cu fapta nu n e - a m
făcut nestricăcioşi, ci cu p u t e r e a ; avem însă a ne face n e s t r i -
•căcioşi şi cu fapta prin îqvierea c e e a c e o nădăjduim, iar n ă ­
d e j d e a a c e a s t a a nestricâciunei, o a a r ă t a t nouă E v a n g h e l i a
lui Christos şi o a adeverit pre ea n o u ă .
1 1 . L a care.eu m'am pus propoveduitor şi Apostol şi
învăţător al neamurilor.
Pentru c a r e pricină se numeşte Pavel a i c e a propoveduitor
,al neamurilor? P e n t r u c a .s'arate lui T i m o t e i , cum c ă şi el s e
1
- ) Ş i Hrisostom încă aşa tâlcueşte aceasta: „Darul eel dat nouă de
-Christos Iisus, m a i j n a i n t e de vremi veşnice, adecă fără de început, în-,,
suşi acestea -le-a proînchipuit în Christos Iisus a se face. Nu mic lucru
•este şi acesta din început a v o i ; nu din căinţă d a r " (Vor. a Il-a la a-
ceasta). Şi ce încheem însă din cuvintele acestea ale Apostolului şi ale
. tâlcuitorilor; aceasta, c ă taina întrupeştei iconomii a fost din început mai
înainte de veacuri procunoscută şi prohotărâtă a se face, mai înainte
de a procunoaşte şi a prohotărî Dumnezeu, nici o făptură alta simţită
s a u gândită n'a cunoscut-o. Şi cum că pentru aceasta s'a procunoseut
.şi s'a prohotărît toate celelalte. Iar cum că taina întrupărei mai înainte
de procunoştinţa şi prohotărîrea tuturor făpturilor s'a procunoseut şi s'a
prohotărît, vezi la sfârşitul sfătuitoarei cărţei ceii către preaosfinţ. Mitro­
politul Ioaninilor uncie mai pre larg se arată aceasta cu mărturiile sfin­
ţiţilor teologhi. Zicerea aceasta a Apostolului a ş a o tâlcueşte şi Mar. A -
tânasie, zicând: „Şi cum o am fi luat mai înainte de vremi veşnice, încă
riefiind noi, ci în vreme făcându-ne, de nu ar fi fost învisterit Darul cel
ce a ajuns la noi? C ă nici trebuia viaţa noastră a s e întemeia întru ni­
mica alta decât întru Domnul numai, cel ce erâ mai înainte de veacuri
şi prin cafele şi veacurile s'au făcut, ca într'însul fiind Darul să putem
şi noi a_moşteni viaţa veşnică. Vezi despre aceasta şi suptînsemnarea
zicerei: „Mai întâi născut decât toată făptura" (Colas. I, 1 5 ) .
260. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI (SAP. I, VERS. 11 12.

cuvine să vorbiascâ împreună şi înveţe pre neamuri şi să n u

se sfiiască, urmând învăţătorului sâu, carele pentrucă învăţă pre-
neamuri erâ legat în temniţă.
1 2 . P e n t r u c a r e p r i c i n ă şi p ă t i m e s c a c e s t e a . '- *
A c e s t e legături şi închisorile şi muncile le' p ă t i m e s c nu că.
doar este vre un pârîş, ci pentrucă sânt propoveduitor şi în­
văţător al neamurilor. Gu cuvântul acesta însă se a r a t ă Paveli
pre sineşi vrednic de . c r e z a r e pre sine, că zice de nu aşi c r e d e
eu cu adeverire,' că are a/se Strica m o a r t e a şi câ am să viez;
împreună cu Christos, (n'aşi voi sâ aleg a pătimi a c e s t e a ) ) . 1

C i nu m ă ruşinez.
Vezi, o cetitorule, că Pavel prin cuvinte arată aicea, c e e a
ce mai sus a învăţat pre T i m o t e i ? A d e c ă a nu se ruşina pen­
tru patimile lui Christos şi pentru legăturile s a l e ; c ă este l a ­
udă m a r e şi nu ruşine a pătimi cineva pentru Christos.
C ă ş t i u a c e e a d e c a r e m ' a m î n c r e d i n ţ a t şi n ă d ă j d u e s c
c ă p u t e r n i c e s t e , z ă l o g u l m e u a-1 p ă z i în z i u a a c e e a .
B r a v o ! pentru îndrăznială şi neîndoita credinţa fericitului P a ­
v e l ! E u , zice, ştiu şi sânt încredinţat cu siguranţie c ă Christos-
este puternic a păzi în ziua a c e e a .zălogul, ce mi l'a încredin­
ţ a t ; zălog însă zice sau credinţa, sau propoveduirea E v a n g h e ­
liei; că Christos, carele a încredinţat a c e s t e a mie, însu-şi şi le­
va păzi. P e n t r u a c e a s t a şi eu p ă t i m e s c şi sufăr t o a t e muncile
numai pentru a nu-mi f u r a cineva vistieria a c e a s t a ; sau zălog
numeşte pre credincioşii hristiani, pre cari Christos i-a î n c r e ­
dinţat lui. S a u şi dinprotivă, zălog n u m e ş t e pre aceia, p r e cari
Pavel i-a adus lui Cnristos. Şi a c e a s t a arătându-o zicea c ă t r e
prezviterii E r e s u l u i : «Şi acum vă încredinţez pre voi lui D u m ­
nezeu şi cuvântului Darului lui» ( F a p t . X X , 3 2 ) . Şi ca cum ar
zice lui T i m o t e i , că nu mă ruşinez, o T i m o t e e , nădăjduind c ă
pre mulţi Credincioşi şi mântuiţi am să prPaduc lui D u m n e ­
zeu, pre cari Dumnezeu îi va păzi ca pre un zălog al m e i i ; ca.
pentru aceştia sâ mă slăviască pre mine, • care am ostenit la
dânşii, în ziua j u d e c a t e i ; sau zălog numeşte curat pre_răsplă-
tire, căci cel c e face "vre un bine lui Dumnezeu îl încredin­
ţ e a z ă lui, c a în ziua j u d e c a t e i , să se încununeze de Dumnezeu
şi iâ răsplătire pentru a c e l e a ) . 2

) Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicând: „Vederat.a arătat şi nemulţămirea

J

acelora şi bărbăţia sâ; că bunele vestiri priimindu-le aicea, unde se cade

a odihni, ei îl munciâu; el însă cu îndulcire priimiâ muncile.
• ) Teodorit însă zăloe a înţeles pre Darul Sfântului Duh.
2l
 EPIST. A DOTA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 1 3 — 1 4 . 261

13. închipuire aibi a cuvintelor celor s ă n ă t o a s e .

E u , Pavel, zice, învăţătorul tău, ca un. zugrav am scris şi
am închipuit ţie, T i m o t e e , icoană şi întâi chip şi model de f a p t a
"bună şi dje dreapta învăţătura, c a uitându-te la întâiul chipul
.acesta al meu, sâ zugrăveşti şi tu a c e s t a ş chip al meu d e vir­
tute şi de învăţătură, adecă modelul acela ial cuvintelor m e l e
aibi-1 totdeuna, o T i m o t e e , şi păzeşte-1 întru sine-ţi, şi c â n d .
vei avea .trebuinţă -a «ugrâvl ceva şi tu; lâ acela priveşte- şi •
dela acela iâ idei şi zugrăveşte, fiindcă acolo se află toată d r e a p t a -
învăţătură a credinţei şi a virtuţei.
A l e celor ce ar auzit dela mine. -
Nu numai prin scrisorile mele ci şi g u r ă c â t r e gură şi prin
viul glasul meu ai auzit şi ţi s'a predanisit închipuirea a c e a s t a
a sănătoaselor cuvinte şi a dreptei învăţături. însemnează însă
câ din cuvintele acestea, aceasta ne învăţăm cum c ă şi n e s c r i s ,
multe durnnezeescul Apostol a predanisit. Ij)eci să nu s o c o t i m ,
c ă epistoliile sale sânt -de lipsă, fiindcă nu pomenesc pentru
t o a t e , fiindcă multe şi fără scris le-a predanisit, şi cele de lipsă
din epistolii le-a deplinit prin viul g l a s ; de a c e a s t a şi aiurea
scria: «Ţineţi predanisirile, care v'aţi învăţat, ori prin cuvânt
ori prin epistolia noastră» (II Tesal. II, 1 5 ) .
;
I n t r u c r e d i n ţ a şi în d r a g o s t e a c e a în C h r i s t o s I i s u s .
A d e c ă cuvintele mele acelea, care tu le-ai auzit o - T i m o t e e ,
acelea cuprind şi pentru credinţă şi pentru dragoste, a d e c ă şi
pentru dreptele dogme şi pentru viaţa c e a îmbunătăţită; şi dar
de vei avea trebuinţă a dogmatisi şi a spune vre o dogmă de
•credinţă, sau a face vre o virtute, de acolo vei luâ prilejurile.
14. B u n z ă l o g păzeşte-1, prin D u h u l S f â n t , cel c e l o -
" cueşte întru noi.
Zălog numeşte aicea pre poruncile şi învăţăturile cele d e s ­
pre credinţă şi despre îmbunătăţită viaţă, pre care Pavel l e - a
predanisit iară înscris lui Timotei, precum mai sus a zis. S a u
zălog a zis pre Darul Sf. Duh, c e l'a luat,' precum şi despre
—aceasta-a—zis mai sus. Cum" Insă vei păzi zălogul acesta, z i c e ? -
Nu cu putere omenească, ci prin Duhul Sfânt, care locueşte
întru noi, cei c e credem, prin sfântul b o t e z ; de vom păzi însă
noi pre Sfântul Duh prin faptele cele b u n e ale noastre şi nu-1
vom izgoni cu faptele cele rele ale noastre şi Duhul a c e s t a v a
păzi întru noi toate bunătăţile, care le-am luat dela D u m n e z e u .
Deci sileşte-te şi tu, o T i m o t e e , să păzeşti; pre Sf. Duh în ini-"
ma ta, ca şi Sf. Duh acesta sâ păziască întru tine, pre zălogul
 262. N EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. 1, VERS,..15—16.

cel c e ţi s'a î n c r e d i n ţ a t ; căci dupre D a v i d : , O e nu va păzi

Domnul cetatea, în zădar a privegheat cel ce o -păzeşte» (Ps..
C X X I I , stih 1).
15. Ştii această, că s'a întors toţi de către mine cei
din Asia, între caVe este Figel şi Ermogben.
Gu aceste .cuvinte a r ş t ă ApqstOtul.-ispitele, care . l e - â - c e t c a t
în, A s i a , nu .pentru c a şă ,m.âhnia§că..pVe ticpojcul să,|î Timoţeiy
,,ci mai .ales. pentru c a . s ă - 1 •-încr.ediţlţeze.t cft; d e - â r Cădea' şi în­
suşi în aceleaşi ispite, să nu i se pară deşănţat şi să se t e a m ă ;
ci să sufere cu vitejie; c â -de v r e m e ce Păye.1 s'a prins şi s'a
1

închis de către Neron, a c e a s t a văzându-£> toţi hristianii, cei c e

s â n t în Asia, a d e c ă cari se trag din Asia şi se află în R o m a ,
au lăsat pre Pavel şi s'au întors de c ă t r e dânsul, p o a t e t e -
mându-se e i ' ) .
16. Deâ milă Domnul casei lui Onisifor,
Vezi, o cetitorule, filozofia prea fericitului Pavel şi suferirea
de r e l e ; pre cei din Asia, a d e c ă cari s'au întors de c ă t r e e l ,
nu i-a b l e s t e m a t ; iar pre Onisifor, Carele a purtat grijă şi l ' a
odihnit îl blagosloveşte şi se r o a g ă pentru e l ) . Şi nu numai
2

pre el blagosloveşte, ci şi p r e t o a t ă c a s a şi familia lui; că a -

t â t a erâ îmbunătăţiţi t o ţ i o a m e n i i casei lui şi atât cu sirguinţa
i-a învăţat blagoslovitul Onisifor, m cât toţi urmam lui şi vir-
tuţei lui.
Că de multe o r i m'a odihnit. . . . • '•>..
P r e c u m r ă c o r e ş t e şi răsuflă cineva pre nevoitorul şi luptă­
t o r u l acela, c a r e l e e s t e cuprins ne înfcrbântarca şi năduşala n e -

• *) De aceasta zice Teodorit: „In R o m a din vechi erâ împărăţia, d e c i -

mulţi nemerniciau acolo, unii adecă pentru neguţitorie, iar alţii pentru
alte trebuinţe. Deci potrivit e, că întru a c e a vreme şi oare-eari din c r e ­
dincioşii cei din Asia s ă fi mers acolo şi să fi fugit de întâlnirea Âpo-
~ stolului, pentru frica lui Neron. Insă şi numele acestora dar T a pus, ca
a unora ce au arătat mai lucrătoare ură şi aceasta încă. o a făcut, nu •
pre aceştia prihănindu-i, ci făcându-i arătaţi pre protivnicii credinţei c e ­
lui ce îi erâ încredinţată propoveduirea,în Asia (adecă lui Timof.^
) De aceasta a zis Icumenie aceste oraţii despre Onisifor: „O fericite
2

Onişifore, care te-ai învrednicit a răcori pre Pavel; o de ar fi nouă. parte

cu tine" Iar Teodorit a zis acestea: „Vrednic de laudă şi râvnit este şi
de trei ori fericit, cela ce a adus Apostolului atâta slujbă, a c e a s t ă i ş l a ^
goslovenie secerându-o dela limba aceea, că aceia, adecă de care a p o ­
menit mai înainte şi faţă fiind, s'au întors de, către Apostolul; iar acesta
din Asia a alergat la Roma, nici de lungimea căei îngreuindu-se, nici
de prea crudul împărat teniându-se şi l'a învrednicit, pre el de atâta"
slujbă, pentru care n u . n u m a i lui, ci şi toatei casei lui i-a răsplătit cu
dumnezeiasca milă.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. I, VERS. 16 263

voinţei şi a luptei, aşa zice, şi Onisifor prin cuvinte şi prin

fapte m'a răcorit şi m ' a răsuflat pre c e l c e mă aflu întru n e -
voinţa mucenici şi înăduşiala necazurilor. Ş i nu o d a t ă m ' a
răcorit sau de două, ori de trei ori, ci d e multe ori. C u a s e ­
menea chip se cuvine şi noi, fraţii mei hristiani, să f a c e m , ur-
„mând blagoslovitului acestuia Onisifor şi totdeunâ să ajutăm şi
s ă ; invităm, pre c e i c e pătimesc pentru credinţa c e a in,,"Chri--
stos şi pentru predatrişirile-părinţilor -şi- porunca lui D u m n e z e u ; /
căci de vom mângâia pre ei cu cuvântul şi cu lucrul, ne v o m
face părtaş al plăţilor l o r , cari Cei c e p ă t i m e s c au s ă "-le i â dela
Dumnezeu "pentru a c e s t e a . Şi să nu zici d e P a v e l ; p e n t r u c ă P a ­
vel de nu ar fi şi avut pre cineva să-1 ajute şi să-1 î m b ă r b ă ­
teze întru nevoinţa muceniei, totuşi el de sineşi ar fi r ă m a s
viteaz şi întărit (şi cu t o a t e a c e s t e a şi el numeşte răsuflare şi
răcorire pre mângâerea c e o p r o a d u c e a Onisifor), ci p o a t e alt
frate al'nostru,- carele pătimeşte pentru credinţă şi pentru p o ­
runca lui Dumnezeu, s â nu sufere cu vitejie muncile, de nu ar
avea pre vre un alt frate, c a să-1 întăriască şi să-1 m â n g â e .
Deci de s e vă află cineva, .care să ajute şi să. întărească pre
fratele, cel c e pătimeşte acest-fel, acela negreşit c ă se v_a face
tovarăş şi împreună părtaş al biruinţei fratelui aceluia; şi d e
se Va face împreună părtaş al biruinţei lui, cu adevărat se v a
face părtaş şi al cununilor lui. Ş i a c e a s t a arătându-o P a v e l , zi­
c e a aiurea: «Insă bine aţi făcut î m p r e u n ă împârtăşindu-vă cu
mine î n t r a - n e c a z » (Filip. IV, 1 4 ) ; p e n t r u a c e a s t a şi în luptele
ce făceau în v r e m e a v e c h e , a c e i a c e stau şi păziau-rvasele şi
lucrurile ostaşilor celor c e se-luptau, împărţlau jafurile v r ă ş m a ­
şilor celor biruiţi întocmai cu ostaşii c e i c e s'au luptat şi au
biruit ).
1
' ' " \|

*) De aceasta şi Dumnezeu după ce cele douăsprezece mii de Evrei

s'au bătut cu Madiatrţitenii şi i-au omorît pre ei; împreună şi pre V a -
laam, fiul lui Lear (pentrucă cu sfatul a c e s t u i . blestemat au pus • Madi-
amitenii mai întâi pre femeile lor înaintea mulţimei şi au curvit cu ele
Israiltemi şi s'au închinat lui Beelfegor), după ce au biruit aceştia, zic,
Dumnezeu a poruncit lui Moise s ă împartă toate jafurile şi j u m ă t a t e s ă
le iâ ostaşii cei ce au bătut, iar j u m ă t a t e s ă o iâ toată adunarea E v r e ­
ilor, cari nu se bătuse. „Şi a împărţit jafurile între ostaşii lor, celor ce
au fost preăcurvit, în tabără şi între toata a d u n a r e a " (Nurher. X X X I , 2 7 ) .
Şi a u împărţit jafurile şi l a i c e i c e s'au războit cu vrăşmaşii dupre trup
căci şi aceştia s'au oştit cu aceia dupre suflet, dupre Filon Iudeul, cel
ce zice: „Câştigul a împărţit celor c e s'au oştit (că puţin număr a fost
afară ide cei ce. erau în linişte) dând. câte jumătate.„u£__parte şi u n o r a şi
altora", adecă celor ce au rămas în lagăr. C ă cu dreptul a socotit a
fi a se împărtăşi din folos şi aceştia deşi n u cu trupurile s'au nevoit,
264. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI! CAP. I, VERS. 1 6 — 1 8 .

Ş i de lanţul meu nu s'a ruşinat.

I n toată partea epistoliei a c e s t e e a p o m e n e ş t e fericitul A p o ­
stol numai de ruşinea Domnului, nu şi de primejdia pătimiri­
lor celor pentru Christos. P e n t r u c e ? Pentru ca să îmbărbăteze
pre Timotei şi pentru c a sâ arate lui, cum că singură ruşine
e s t e în pătimirile cele pentru Christos, nu şi primejdie, măcar
că e r â şi primejdie; pentrucă Neron erâ îndrăcit asupra lui
P a v e i , pentrucă a întors la credinţă pre unii din casnicii şi
iubiţii săi, a d e c ă pre -turnătorul - de vin şi paharnicul său. Ş i
vezi despre a c e a s t a la z i c e r e a : «Intru întâia răspundere a mea
nici unul a f o s t împreună cu mine» (II T i m o t . IV, 1 6 ) .
17. Ci ajungând în Roma, mai cu silinţă m'a căutat
şi m'a aflat.
, Onisifor, zice, nu s'a ruşinat de lanţurile ce le port pentru
Christos, nici m'a defăimat ca pre un închis şi legat, nici s'a
t e m u t s ă fugă de împreună vorovirea cu mine. Câ mare pri­
m e j d i e erâ a se întâlni cineva şi a vorovi împreună cu Pavel,
după ce- s'a închis în t e m n i ţ ă de Neron, ci cu silinţă, şi.sirgu-
inţâ m'a căutat şi m'a aflat; c a r e e s t e semn de mare bărbăţie
şi credinţă şi dragoste.
18. Deâ lui Domnul sâ afle milă dela Domnul în ziua
aceea.
Blagoslovitul Onisifor, zice, a făcut milă cu m i n e ; deci deâ
D o m n u l , să iâ răsplătire şi plată de mila sa în ziua aceea în­
fricoşată a j u d e c a t e i ; p e n t r u c e ? P e n t r u c ă atuncea toţi- au t r e ­
b u i n ţ ă de multă milă şi însuşi sfinţii, pentru înfricoşata j u d e ­
c a t ă a Domnului, pentru înfricoşata hotărîre şi pentru înfrico­
ş a t e l e munci. D a r dacă Onisifor, carele s'a pus pre sineşi în
primejdie de m o a r t e pentru Christos, se mântueşte de mila lui
D u m n e z e u , cu mult mai vârtos noi smeriţii şi cei ce de sin­
g u r ă milă sântem vrednici? A i c e a însă sar Marchioniştii, cei c e
au eresul şi z i c : Iată c ă Pavel doi domni n u m e ş t e ; răspun­
d e m noi lor, c ă nu este aşa cu adevărat, precum însuşi Pavel
a c e a s t a aiurea mărturiseşte zicând un domn ( E f e s . IV, 5 ) . Ş i
i a r ă ş i : «Ci nouă un Domn Iisus Christos e s t e , prin carele toate»
(I C o r . VIII, 6 ) . Insă obiceiu este la Scriptură a întrebuinţa
acest-fel de voroavă, precum e s t e c e e a c e se scrie la F a c e r e :
« A plouat D o m n u l dela Domnul» ( F a c . X I X , 2 4 ) ; adecă D o m ­
nul a plouat dela sineşi, de a c e a s t a dupre obiceiul Scripturei

ci c u sufletele. Vezi şi suptînsemnaretr zicerei: „Pentru împărtăşirea v o a s ­

tră î n E v a n g h e l i e " (Filip. I, 5 ) .
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 . 265

a c e s t e e a , scrie şi Pavel aceasta a i c e a . Iar d e vei înţelege pen­

tru poftqrirea Domnului pre T a t ă l şi pre Fiiul şi a c e a s t a nu
este necuvenitâ; căci şi T a t ă l este D o m n şi Fiiul Domn şi D u ­
hul S f â n t D o m n ; insă nu sânt trei D o m n i , ci un Domn în trei
ipostasuri, cunoscându-se şi închinându-se. Ş i vezi, o cetitorule,
•că nu a zis Pavel să d e â Domnul altă ceva lui Onisifor. fâră
numai m i l ă ' ) . * • ."
Şi câte în Efes au slujit mie, mat bine ie ştii, tu.
Blagoslovitul Onisifor, zice, este obişnuit a face bunătăţi şi
faceri de bine mie t o t d e u n a ; căci nu numai în R o m a aicea a
•slujit m i e , " ci şi în Efes- acolo, precum tu mai bine ş t i i . - D e c i
unul ca Onisifor s e cuvine a fi şi fieşte-carele hristian, ce iu­
b e ş t e a se mântui; totdeuna a face b i n e şi întru toată viaţa s a .

:
c a p . ii. : ;• .'

i . T u d a r , fiul meu întăreşte-te.

C e spui, o fericite Pavie, tu ai zis mai sus că eşti legat în
lanţuri ş f cum că toţi s'au întors de către t i n e ; şi cum acum,
ca cum nu ai fi spus nimica înfricoşat şi groaznic, zici c ă t r e
TimOtei: « T u dar, fiul meu, întăreşte-te?» A ş a , zice, pentru
însăşi a c e a s t a mai mult zic, sâ te întăreşti tu duhovnicescul
meu fiu, pentrucă eu m ă aflu în legături; "căci de nu aşi pă­
t i m i eu învăţătorul tău relele cele de acest-fel, poate ar trebui
tu, ucenicul meu a t e întrista şi a t e t e m e - c ă c i tânăr fiind şi
n e c e r c a t ai intrat în primejdie. D a r acum nu este puţină m â n -
g â e r e ţie spre a_ suferi ispitele, c e îţi urmează, văzând că p ă ­
t i m e s c şi eu însu-mi şi sufăr acest-fel de ispite. Deci întăreş-
-te-te şi mângâe-te, întâi pentrucă""însăşi firea lucrului, a d e c ă
a apostoleştei propoveduiri şi a hristianismului are primejdie

x
) „Pentruce?" Pentrucă dupre Hrisostom, precum Pavel a luat milă
dela Onisifor, roagă pre Dumnezeu, aceasta a o dobândi şi Onisifor dela
D o m n u l " (Vor. III la aceasta către Timotei). Poate însă şi' fiindcă milă
este nume obştesc şi cuprinde p r e j o a t e darurile, ce le d ă Dumnezeu
nouă în viaţa aceasta şi slava şi fericirea ce are a le d â în cea viitoare.
Pentru aceasta şi acei cărora li s'a dăruit aceea se n u m e s c de-Petru
miluiţi, zicând: „Cei ce oare când nu erau norod,- acum î n s ă sânt n o -
Tod al lui Dumnezeu, cei 'nu miluiţi, acum sânt miluiţi" .(IJPetru II, 1 0 ) .
Şi Pavel numeşte pre sineşi miluit zicând: „Socotiala î n s ă . d a u ca u n
miluit". (I Corint VII, 2 5 ) . Ci şi slava, ceea ce este în ceriuri şi î n c u ­
nunare celor fericiţi milă este şi de milă se dă dupre cântătorul de psalmi:
„Cel ce te î n c u n u n e a s ă cu milă şi cu îndurări". Vezi şi la suptînsem­
n a r e a capitolului IV stihul 8 al acesteea").
. 266. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEÎ CAP. II, VEB.C3. 1

şi ispite, şi nu tinereţa ta şi n e c e r c a r e a ; şi ai dciîea încă, p e n ­

t r u c ă , obşteşte a zice,, tot omul, cel mai mic şi mai josit, când.
c a d e în primejdii, ori la ce pricini şi lucruri, el fireşte se -mân­
gâe foarte, când vede că pătimeşte aceleaşi primejdii şi cel
mai mare şi mai de sus decât dânsul. Vezi însă, o cetitorule,.
cu c â t ă . părintească dragoste , şi cu c â t a iubire' mângâe Pavel
p r e Timotei, numinda-l fiu al său; penţpicâ cu/rnirnele; acesta,;
c a .cum'.ar fi. revărsat Pavel sufletul sStr.fe Tiirtoter'şi" ca-cvîriî^
ar zice lui, "de eşti tu fiul meu, .urmează'mie, tatălui tău.
I n t r u Darul cel în C h r i s t o s I i s u s . . . .
Nu te întări, zice, o fiul meu Tirtiotei, din singură pildă'mea.
şi din singure primejdiile mele, ci mai ales întâreşte-te cu d e ­
osebire prin Darul lui Christos şi Darul acesta al lui Christos
aibi-1 ajutător şi împreună nevoitor întru toate primejdiile şi
ispitele t a l e ; prin care noi Apostolii şi toţi hristianii, am luat
stăpânire să călcăm preste. şerpi şi preste s c o r p i i ) şi preste l

t o a t ă puterea vrăşmaşului şi de nici una să ne v ă t ă m ă m : . «Iată

zice dau vouă putere a călca ptfeste şerpi şi preste scorpii şi
p r e s t e toată puterea vrăşmaşului» (Luca X , 1 9 ) .
2 . Şi c a r e le-ai a u z i t d e l a m i n e prin m u l ţ i m a r t u r i .
A c e l e a , zice, ce le-ai auzit şi nu acelea, care cu întrebări prego-
n i t o a r e şi eu cuvinte gâlcevitoare le-ai învăţat; pentrucă c r e ­
dinţa este din auz; şi le-ai auzit nu pre ascuns, ci -de faţă î n a ­
intea multor marturi, c e erau faţă., Oare-cari însă precum şi
C l i m e n t în talcuirea a şeaptea «mulţi rnarturi» a înţeles p r e
L e g e a - V - e c h e - ş i pre proroci, ca curii, ar zice lui T i m o t e i , P a ­
v e l ; «Ştii, fiul meu, câ cuvintele ce ai auzit dela mine, au fost
adeverite cu nişte mărturisiri ale legei şi ale prorocilor»,
. A c e s t e a î n c r e d i n ţ e a z ă - l e unor o a m e n i c r e d i n c i o ş i .
Nu a zis lui Timotei Pavel, câ cele ce le-ai auzit dela mine
spune-le oamenilor celor credincioşi; ci a zis, -încredinţează-le
a c e s t e a lor cu siguranţie, ca o vistierie de mult preţ şi ca un
z ă l o g ; - p e n t r u c ă acele lucruri, ce le încredinţează cineva altuia^

1
- ) însemnează că Sholasticul Nichita al teologului Grigorie, tropologhi-
ceşte aligoriseşte pre şerpi şi pre scorpie şi sîice, că şerpii sânt pă­
catele cele mari şi de moarte; iar scorpii sânt cele de etfare şi nu de
moarte, care se par adecă mici; muşcă î n s ă şi vatămă pre om de moarte,
c ă c i . păcatele cele mici nebăgâh.du-se în seamă şi trecându-se cu lene­
vire se fac mari şi aducătoare de moarte (|n sboliile cuvântului cele la
Paşti). Vezi însă şi la cugetarea X I V a duhovniceştilor iscusinţe câtă
este greutatea păcatelor celor de ertare; vezi ş f i-a talcuirea şi ia supt­
însemnarea zicerei: „Intru altă Evanghelie, Care nu este alta" (Gal. I, 7 ) .
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 2 — 3 . 267

ca şă le pâziascâ, le aşează cu siguranţă şi cu încredinţare.

Vezi însă, o cetitorule, că zice Pavel lui Timotei, să încredin­
ţeze cuvintele lui, nu unor oameni prigoniţi şi cari se îndelet­
nicesc în întrebări şi în siloghismuri, ci unor oameni credincioşi
adecă încredinţaţi, având credinţa cu prostime, nu dau zălogul
cuvintelor, ce ie-ar încredinţa Cineva lor.
Cari vor fi îndestui şi pre .alţii a învăţă.
•• -Tncredifi-ţează, Zice,' cr Timotei, .-'cuvintele mele oamenilor a -
celor credincioşi, cari sânt îndestui a l e predanisi şi altora; căci
ce folos este când" cineva este el credincios şi- încredinţat -şi.
toate cuvintele le priimeşte cu prostimea şi fâră de întrebări
şi prigoniri, însă nu poate să predanisiască şi altora cuvintele
acelea, ce le-a priimit şl s'a învăţat? Sau ce folos este dacă.
însuşi nu vinde cuvintele credinţei, cari s'a învăţat, dar nici
poate a face pre alţii asemenea ca dânsul. Deci două lucruri,
se cuvine â avea învăţătorul, unul adecă a fi credincios, • adecă
încredinţat, că va păzi cele ce a auzit şi nu le-a vinde şi a l ­
tul adecă, a fi învăţătoresc; adecă a avea putere sâ înveţe şi.
pre alţii. Iar aceste cuvinte arătat es';e că Pavel porunceşte l u i .
Timotei, nu pentru noroduri, ci pentru arhierei şi preoţi; căci
nepotrivit este să socotim, că acestea le scrie pentru norod-
nici,.căci când trimite PaveTscrisorile sale la norodnici, scria,
într'îrjsele fără luare aminte, atât despre Elini cât şi despre
Evrei şi nu scrie unele ca acestea, adecă nu cere a fi cei ce
le aud şi îndestui de a învăţa şi pre alţii. Iar eu socotesc că
-

acestea le zice Pavel şi pentru oare-care tăinuite şi ascunse pri­

cini, care trebuia să le zălogiascâ Timotei, ca pre o vistierie
la oameni încredinţaţi şi puternici de a învăţa pre alţii ). 1

, 3. T u dar rătv pătimeşte, ca un bun ostaş a iui Iisus-

Christos.

}) Pentru aceasta şi învăţătorul de cele ascunse, Dionişie Areopag.,,

păzind porunca aceasta a lui Pavel, învăţătorului său, scria şi însuşi
, către acestaşi sfinţit Timotei, împreună Ucenicul c u ' e l acestea: „Ci vezi,,
ca să nu te joci cu sfintele sfintelor, ci să le evlaviseşti şi cele ale as-
' cunsului Dumnezeu cu gânditele şi nevăzutele cunoştinţe, să le cinsteşti,
neîmpărtăşite adecă şi nespurcate, acestea păzindu-le despre cei nede-
pliniţi, ci cu singurii preoţii, cei sfinţiţi de cele sfinţite, cu sfinţită stră­
lucire ierarhiceşte împărtăşindu-te". (cap. 1 despre biser. ierarhie); care
aceasta tâlcuindu-o purtătorul de D u m n e z e u - M a x i m , zice: să nu te joci
, adecă nu ca o jucărie şi fără evlavie să faci arătate, tuturor celor n e -
:
sfinţiţi, prilej de râs făcând cele dumnezeeşti şi tainice; ci singuri pre­
oţilor celor sfinţiţi (a le arătă) că nu s s cuvine cele sfinte a se arătă,
celor spurcaţi, nici mărgăritarii a s e arunca porcilor.
268. EPIST.. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 3—5.

V e z i , o cetitorule, că a pătimi rău cineva, este însuşire d e

un ostaş a lui Christos; iar a nu patimi rău, nu este însuşire
de o s t a ş a lui Christos? D e c i nu se cuvine tu, hristianule, a
te întrista dacă pătimeşti râu, pentrucă te-ai rânduit sâ fii o s ­
taş a lui Chi;istos. Şi cu adevărat m a r e şi minunată vrednicie
e s t e a fi cineva ostaş ai lui Christos, a cerescului şi a nestri-
catuîui împărat; de o a r e - c e unii s o c o t e s c a fi mare vrednicie
de a fi ostaş a! pământescului şi stricăciosului împărat.
4 . Ninienea ostaş fiind, se împleticeşte ou lucruri lu­
meşti, ca voevodului sâ placă. I
A c e s t e a cuvinte nu s'a zis de Apostol, pentru singur^ e p i s - '
copii şi învăţătorii, ci de obşte pentru toţi hristianii, ostaşii
lui C h r i s t o s ; doritoare însă şi vie zicere e s t e împleticirea, c e
o a întrebuinţat aicea A p o s t o l u l ; căci cu adevărat grijile şi în­
grijirile lumeşti sânt ţa nişte legături şi şerpi, cari leagă şi
î m p l e t i c e s c pre ostaşii lui Christos şi nu îl lasâ s l o b o d . Zicând
î n s ă Pavel şi lucruri, umbros a arătat pre turburările şi gre-.
utâţile şi .supărările, lumei, fiindcă lucruri vrea să zică greutăţi
şi tulburări, ca şi dela singur numele, ce au grijile lumeşti, să
o p r i a s c ă pre hristiani dela dânsele. P e n t r u c e tu, o cetitorule,
te legi pre sineţi de multele îngrijiri ale lumei? P e n t r u c e te
împleticeşti în grijile şi supărările lumei? D e singură ostaşia_ta
p o a r t ă grijă, şi oşteniasca ta rânduială, păzeşte-o şi aşa vei
p l ă c e a lui Christos, c a r e l e te-a ales pentru a fi ostaş ai s ă u ) . 1

5 . Iar deşi. se nevoeşte cineva, nu se încununează, de

nu se va nevoi legiuit. _ ,
Nu este zice, îndestul ţie, hrisriane numai aceasta, a intra
întru nevoinţa şi în locul cel de luptă pentru Christos şi pen­
tru porunca lui; nici e s t e destul ţie numai a t e unge cu unt
d e l e m n precum fac luptaşii şi a te prinde cu protivnicul. lup-
taşul tău diavolul; nu, ci îţi t r e b u e să păzeşti încă şi legile
l u p t ă t o r i l o r , care rânduesc, ca să fii întreg înţelept şi păzit de
patimile trupului, ca sâ mănânci şi sâ bei puţin şi cu înfrânare
şi c e chipuri se cuvine să întrebuinţezi când t e lupţi, c a s ă

*) Iar Teodorit a ş a tâlcueşte zicerea aceasta: „Cei ce au îmbrăţişat

v i a ţ a cea oşteniasca sânt despărţiţi de meşteşugurile cele neguţitoreşti,
•ci d e singura iscusirea armelor fac purtare de grijă, ca pre domnii cei
ce a u aceastaşi fire să-i s l u j i a s c ă " . Zice î n s ă cuvios. M a r c u : „Nici un
•ostaş se împleticeşte în lucrurile lumei; că cela ce voeşte a birui pati­
m i l e împreună cu împleticirea, este asemenea cu cela ce stinge focul c u
p a e " (Cap. CLIV despre duhovniceasca lege).
 EPIST. A I10UA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 5—-6. 269'

obori jos şi să birueşti pre vrăşmaşul tău ); fiindcă nu fieşte-

1

carele se luptă prost şi cum s'ar întâmplă, nici precum ar voi;,

ci sânt legi de"nevoinţa, care rânduesc cum şi cu ce chip sâ.
se lupte luptaşul şi să biruiască şi aşa biruinţa lui să fie vred­
nică de cununi ). Vezi însă, o cetitorule, înţelepciunea mai sus;
2

a zis, că hristianul este ostaş, ca să arate cu numele acesta,;

cum că hristianul totdeuna se cuvine a fi gata spre a priimi
Hingheri şi morţi pentru cerescul împăratul său Christos;. iar
aicea zice, că hristianul este nevoitor şi luptător;.pentru ca.
s'arate cu pilda aceasta, câ hristianul se cuvine toate a le su­
feri şi de toate a se înfrâna:' «Că cela ce... se nevoeşte, zice,,
totdeuna se înfrânează» (1 Cor. I X , 25). Şi cum că totdeuna
se cuvine a se iscusi şi nici o dată a se lenevi ). 3

6. Plugarul cel ce osteneşte trebue mai întâi a se îm­

părtăşi din roduri.
După ce mai sus a adus pilda ostaşului şi luptătorului, A -
postoluh acuma aduce şi a treia pildă, pre a plugarului. Ci pilda.
ostaşului şi a luptătorului se. potriveşte Ia fieşte-carele hristian
precum a zis mai sus; iar pilda plugarului mai mult se potri­
veşte păstorului şi învăţătorului hristianilor; căci precum plu-
x
) De aceasta şi Chirii al Alexandriei aşa tâlcueşte zicerea aceasta: „Că.
bărbatul cel nu foarte iscusit în meşteşugurile luptelor., măcar de s'ar crede-
că are putere mai multă decât ceilalţi, ci de nicăirea va află"'a dobândi.,
şi fiiotimiile cununilor, neintrând mai înainte în nevoinţele cele pentru.
laudă şi nenorocindu-se de privitorul proestos al locului Celui de n e v o ­
inţa ca întru vederea lui Dumnezeu dumnezeiasca sa lege cinstindu-o,..
şi întru cele plăcute lui îndreptând viaţa noastră, prin supunerea cea
"întru toate, şi-să arătăm dorul nostru întru toate cele mai bune" ferbinte-j
şi nebiruit" (Vor; IX la Paşti).'
' )-Iar Mar. Vasilie aşa tâlcueşte zicând: „De -nu se va nevoi cineva'
2

legiuit în vremea sămănăturei, şezând ÎEL casă sau dormind, sosind se­
cerişul, umple-şi sânul său de rhăniinche? Cine au cules via, cea ne—
-sădită de el? Ai acelora sânt rodurile, ai cărora sânt şi ostenelile; cins-
tile şi cununiile ale celor, ce au biruit sânt. Cine încununează pre cel
ce nici s'a desbrăcat împrotiva luptătorului său, când nuirebue numai
a birui, ci şi legiuit a se nevoi dupre Apostolul? Şi aceasta este ca nici
Cea mai mică din ~i;le~Tânduîte a te "trece cu vederea, şi aşa fieşte-ca­
rele a le face, precum ni s'a poruncit. Că fericit este, zice, acela,pre ca­
rele viind Domnul îl va află făcând, nu precum s'ar întâmplă ci făcând
aşa, .adecă dupre p o r u n c ă " (La Procuvânt. Hotar, celor pe larg).
) Pentru aceasta şi Iov zice, că viaţa omului nu-i decât un răsboiu
a

necurmat şi ispită şi iscusire: „Au nu viaţa omului este o ispitire pre

pământ?" (Iov' VII," 1"). Şi Pavel aiurea zice: „Nu este noua lupta către-
sânge şi carne, ci către începătoriile şi stăpâniile şi stăpânitorii de lum&
aî veacului acestuia" (Efes. VI, 6).
270. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS, 6 7.

garul nu poartă grijă de sineşi, ci de pământ şi nu puţină plată

d o b â n d e ş t e din rodirea pământului; aşa şi învăţătorul şi arhi­
1

ereul şi p r e o t u l n u poartă grijă de sinsşi,, ci de hristianii, cei

•ce se învaţă d e dânsul; însă nu fără folos o s t e n e ş t e , ci pre-r
•cum plugarul mai întâi se împărtăşeşte d e roduri, el mănâncă
din rodul -ţarinei şi a viei ce o lucrează 5 aşa ,şi învăţătorul .mai
:

î n t â i d e c â t ceilalţi, el dobândeştfr-osteaejele s a l e ; fiindcă .£HJ«V ;

•nezeii--i'âspiăteşte î u î cu îm.belşugare, aducere de roduri şi iapta

b u n ă a celor ce se învaţă de e l ) . D e c i pentru a nu se întrista
1

T i m o t e i şi ori .carele alt învăţător, c u m că în viitorime are să

dObândiască plata ostenelilor sale ş i ' n u aicea, pentru a c e a s t a -

îl m â n g â e Pavel şi îi zice, că încă de aicea vei luâ plata os-

tenelei tale, o T i m o t e i , şi întru însuşi osteniala ta se află răs­
plătirea t a ; căci de nu vei dobândi altă, dar folosul ce-1 pri-
cinueşti la atâtea-suflete cu învăţătura ta, însuşi acela este mare
câştig, ce ţi se d â încă în v i a ţ a ' a c e a s t a ; şi las a zice duhov­
n i c e a s c a bucurie, ce o iâ conştiinţa ta, pentru îndreptarea, care
vezi, că se face prin învăţătura ta fraţilor tăi, care bucurie este
0 m a r e bunătate. O a r e - c a r e însă dupre T e o d o r i t , zic, că rod
a i c e a înţelege p r e cinstea şi ocrotirea, c e o d o b â n d e s c învă­
ţătorii dela ucenicii lor, şi hrana cea de nevoe, ce nu e s t e aşa
•adevărul. Vezi însă, o cetitorule, că. Pavel nu a zis că prpst,
plugarul mai. întâi se îndulceşte din roduri, ci.plugarul cel c e
o s t e n e ş t e , adecă în t o a t e zilele s e rumpe de ostenele şi n u
acelâj ce prost lucrează. P e n t r u aceasta a zis şi S o l o m o n : « C ă
lăudat este rodiii bunelor ostenele» (înţelepciune III, 1 3 ) . Şi
t a t ă l lui Solomon, dumnezeiescul D a v i d : «Din rodurile o s t e n e -
lelor tale vei mânca» (Psalm. C X X V I I , 2). Care de-a îndără­
tul scrie durnnezeescul Chirii al A l e x a n d r i e i : rodurile o s t e n e -
lelor tale le vei mânca (în p^ndatef. foaia 1 5 1 8 ) .
7 . înţelege cele ce. zic. •
F i i n d c ă pildele ce le-a adus mai sus durnnezeescul A p o s t o l ,
al ostaşului şi a nevoitorului şi a plugarului, le-a zis ghicito-
r e ş t e , pentru aceasta zice a i c e a : Inţelegi-îe a c e s t e a ce zic ţie,
o T i m o t e e , precum a zis şi D o m n u l : «Cela ce c e t e ş t e , înţe­
l e a g ă » (Mat. X X I V , 1 5 ) . F i i n d c ă eu pentru aceasta zic a c e s t e a
î n t u n e c a t şi ghicitoreşte, pentru ca să ascuţi mintea ta mai
J
) Iar sf. Grigorie al Nisiei, aceasta aşa o tâlcueşte: T r e b u e mai întâi
din roduri a se împărtăşi ca nu mai întâi din învăţători, întru aceştia
isprăvind, carele învaţă., ca aceasta a se cuveni mai întâi să se i m p ă r -
t ă ş i a s c ă din roduri, pre cari roduri mai întâi, decât, alţii, prin faptele bune
le lucrează.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 7 — 8 . 271

mult spre a înţelege; de a c e a s t a chezeşlueşte şi S o l o m o n : «Cu

înţelegere să înţelegi cele c e s e pun înaintea ta» (Pild. X ^ U J ^ l ) .
A p o i roagă pentru dânsul, c a pentru un adevărat fiu al său
şi zice dupre urmare.
C ă deâ-ţi ţie D o m n u l înţelegere întru t o a t e .
-Mă rog Domnului,, zice, o T i m o t e e ; pentru a . dâ ţie înţele­
g e r e ; ca sâr.-pricepi, rin numai a c e s t e a . c e a m zis ţ i e , ci ş l ' i l e ş t e -
£âte..alt. iţj^llji^gliicitorjesg )»• -şi ascuns şi î n t u n e c a t şi să d e s ­
1

luşeşti cu înlesnire fie-care lucru şi pricină cu anevoe desluşită

p r e c u m zice DaniilV « Ş i c e i înţelepţi vor înţelege» (Dan. X I I ,
1 0 ) . Unul însă din c e l e ş e a p t e daruri ale Sf. Duh, scrie Isaia,
c â e s t e înţelegerea ( C a p . X I , 2 ) ) ; iar c e este însuşirea î n ţ e -
2

legerei, vezi-o Ta talcuirea zicerei: «Intru t o a t ă înţelegerea şi

î n ţ e l e p c i u n e a duhovnicească» ( C o l . - I , 9 ) .
8. Adu~ţi- a m i n t e d e Iisus C h r i s t o s , c e l c e s ' a s c u l a t
din morţi, din s ă m â n ţ a lui David. ". ; •-
. A c e s t , cuvânt îl zice Marele Pavel pentru eretici, pentrucă
în a c e a vreme erau oare-cari, cari socotiau lucru de ruşine d e
a pătimi şi a muri Fiiul lui Dumnezeu, şi din a c e a s t a învăţau
p o a t e ei, că dupre nălucire s'a arătat şi nu cu adevărat o m ) ; 3

d e vreme c e Fiiul lui Dumnezeu atâta s'a smerit pentru oameni

în c â t însuşi oamenii s e ruşinează a | lipi la Dumnezeu atâta
;

m a r e s m e r e n i e . Şi a c e a s t a porunceşte lui T i m o t e i PaVel şi pen­

tru c a , s ă - l mângâe, c a cum i-ar z i c e : S ă ştii, o T i m o t e e , c ă
şi însuşi învăţătorul nostru ChrfetOs, cu patimile a biruit pre
1
) Unul ca acesta a fost" pror. Daniil, care "pentru duhovniceasca î n ­
ţelegere ce avea, tâlmacii toate visurile şi cimiliturile; d e . a c e a s t a zicea
despre aceasta către împăratul Valtasar, când a văzut m â n a scriind pre
pefete împărăteasca maica lui: „Este un bărbat în împărăţia ta, întru
carele este Duhul lui Dumnezeu,., şi înţelepciune şi pricepere întru d â n ­
sul şi tălmăcind visuri şi vestind cele a s c u n s e ş i ' d e z l e g â n d conlegătu-
rile, Daniil" (Dan. V, 11). .
2
) înţelegere este însă dupre Mar. V a s i l i e : agerimea minţei, dupre buna
u r m a r e aflând potrivire şi cuviinţa fieşte-căruia lucru (la tâlc. zicerei:
„ V a i celor înţelegători întru sineşi" (Îs. V, 2 ) .
3
) De aceasta şi Teodorit zice a ş a : „Intru a c e a vreme începuse şi S i ­
m o n a s ă m ă n â ereticeştii spini; iar acesta şi cei dintr'însul toţi, au_ t ă ­
găduit -înălţarea trupului Domnului şi. a zis c ă înnomenirea lui s'a făcut
dupre nălucire; pentru aceasta dar dumnezeescul A p o s t o l _ c e l e despre
•dumnezeiasca fire de o camdată tăcându-le, despre singura iconomia c e â
•de el făcută a' scris pururea îşi aduce aminte (Timotei), de naşterea cea
' din s ă m â n ţ a lui David a învăţă şi din învierea din morţi şi a m â n d o u ă
l e - a u pus naşterea şi patima, încă şi neamul a adaus pentrucă acestea
l o a t e vederat le-aU tăgăduit vrăşmaşii adevărului.
272. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEf CAP. II, VERS. 8 — 9 ,

m o a r t e a şi prin m o a r t e a d o b â n d i t viaţa. D e c i de a c e s t e a adu ţ i

a m i n t e t o t d e u n a şi nu t e vei împuţina cu sufletul, nici te vei î n -
greuiâ de patimi şi de ispite, ci foarte t e vei m â n g â i a ) . 1

Dupre Evanghelia mea.

F i i n d c ă întru a c e a v r e m e erau mulţi eretici, p r e c u m am zis
şi bine vestiau alte o a r e - c a r e streine şi nepotrivite ale c r e d i n ­
ţ e i , pentru a c e a s t a p o r u n c e ş t e P a v e l lui T i m o t e i , sâ nu iâ a-
m i n t e la a c e l e a , ci la E v a n g h e l i a sa, a d e c ă la a c e l e c e însuşi:
b i n e v e s t e ş t e şi p r o p o v e d u e ş t e ) .
2

9. Intrii care şi râU .pâtimesc pâhâ'la legături, ca urt

făcător de rele.. . ,
Mai sus a d e c ă a mângâiat P a v e l p r e T i m o t e i , dela p o m e n i ­
r e a lui Iisus Christos şi dela pilda a c e l u i a ; iar a c u m îl m â n ­
g â e pre el şi dela a sa p i l d ă ; m â n g â e - t e , zice, o T i m o t e e , u-
c e n i c e al meu, dela patimile şi ispitele m e l e , ale învăţătorului,
tău, p e n t r u c ă şi eu p ă t i m e s c rău şi sânt legat în lanţuri c a un
tâlhar şi f ă c ă t o r de rele, numai şi numai pentru E v a n g h e l i a

*) Că şi singură însuşi pomenirea lui Iisus Christos, veseleşte pre-

suflet şi îl mângâe. Pentru aceasta a zis durnnezeescul David: „Mi-am
adus aminte de Dumnezeu şi m'am înveselit" (Psalm. L X X V I , 3 ) ; care-
tâlcuind teolog. Grigorie zice: „Ce este mai gata decât aducerea a m i n t e !
Aduţi aminte şi tu şi veseleşte-te." O lesnire de vindecare! o grabă de îri-
sănătoşare! o mărime de dar! Nu adoarme numai pre împuţinarea de suflet,
şi pre întristare pomenindu-se Dumnezeu, ci lucrează şi veselie" (Cuv. către
cetăţenii Nasianzului). Pentru aceasta şi dumnezeeştii părinţi, cei c e - s e
numesc deştepţi sfătuesc pre toţi hristianii să aibă necontenită pomenire
şi cugetare a numelui lui Iisus Christos, neîncetat zicând în inimile lor:.
„Doamne lisuse Christoase, Fiiu al lui Dumnezeu, milueşte-mă". Ş i vezi.
despre aceasta la cap. X a cărţei ceii sfătuitoare, către Mitropolitul Iani-
non. A zis î n s ă şi Teotinv. „A avea-cineva pomenirea lui Dumnezeu c u
adevărat, este a avea pomenire de viaţă, iar a-1 uită se face moartea".
Drept aceea dupre înţeleptul acesta, cel ce pomeneşte pre Dumnezeu şi
pre Iisus Christos, acela pomeneşte viaţa şi se face in viaţă; iar acela,
ce uită pre Dumnezeu şi pre Iisus Christos, "se face în moarte. Pentru
aceasta scrie şi Evsevie, că Apostolul Petru văzând pre femeea sa, că.
o duceau necredincioşii să o omoare, a strigat către dânsa, să-şi aducă
aminte de D o m n u l ; (cu aceste cuvinte scriind E v s e v i e ) : „Zic însă ca f e ­
ricitul Petru, văzându-şi femeea ducându-se, c a s ă o o m o a r e , . T a durut,
adecă pentru chemare...., a strigat î n s ă foarte tare sfâtuindu-o. şi m â n -
gâindu-o, anume zicându-i: adu-ţi aminte, o soro, de D o m n u l " (în b i -
ser. istorie cartea III c a p : Iii). Această istorie o pomeneşte şi Climent.
;
:

Stromateul în cartea VII, dela carele o a l u a t aceasta şi Evsevie.

2
) Vezi la suptînsemnarea cap. X I V al ceii .către Romani stih 2 4 , c â t e
evanghelii mincinoase au scris ereticii şi le-au numit pre nUmele lui
Pavel şi a altor Apostoli.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 9—10. 273

lui Christos;! şi am dobândit dela oameni socotială şi prepus

râu, pentru propoveduirea Evangheliei.
Ci cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.
P e n t r u ca să nu zică cineva şi ce folos e s t e de pătimeşti
rău, o fericite Pavle şi ce luCru de mirare este a t e afla legat
în lanţuri? A r a t ă mie, c e "folos ai câştigat din pătimirea a c e a s t a
r e a ? Sau ce-lucruri de mirare s'au făcut din legăturile tale?
Pentru aceasta, zic, răspunde aicea Pavel şi z i c e : c â acesta este
câştigul relei păţimirei mele şi a c e s t a este lucrul,cel d e . m i r a r e
c ă legăturile mele au născut pre urmarea a nu se iegâ cuvântul
şi învăţătura m e a ci prin legături a se dezlegă mai mult şi a se.
lăţi şi a s e prop'oyedui acum la toţi mai muit d e c â t întâi; căci
cuvântul lui Dumnezeu au doar e s t e vre un lucru simţitor, zice,
ca, când s e opreşte trupul, împreună să se opriască ş i el? Nu,
:

cuvântul lui Dumnezeu este un lucru slobod şi neţinut şi a-

t u n c e a când noi cei ce-1 propbveduim sântem legaţi, el este
dezlegat şi aleargă slobod fără a se opri de c i n e v a ; şi iată d o ­
vada este aproape, zice, că cu t o a t e că eu sânt legat cu lan­
ţuri; limba însă este dezlegată şi pentru a c e a s t a propoveduesc
şi dictăluesc apostoleşte către tine şi către ceilalţi. Vezi minune?.
Vezi câştigul c e l'au născut legăturile m e l e ?
IJO. Pentru aceasta toate le sufăr pentru cei aleşi.
Şi acest cuvânt î n îndemnare este c ă t r e T i m o t e i , pentru c a
s ă ' s e mângâe şi să sufere ispitele, căci şi eu nu pătimesc pen­
tru "mântuirea mea, ci pentru mântuirea celorlalţi hristiani; şi
nu ca să mă slăvesc eu, ci pentru ca să se slăviască ceilalţi.
Cari sânt aceştia f Cei aleşi ai lui D u m n e z e u a d e c ă acei c e
r

s'au ales de Dumnezeu, pentru ca sâ moşteniască viaţa v e ş ­

nică. Ş i dar dacă Dumnezeir i-a ales pre ei, cum nu se cuvine
şi noi Apostolii şi propoveduitorii Evangheliei sâ pâtimim ori
ce pentru .mântuirea lor? -
Ca şi aceia să dobândiască mântuirea cea întru Chri°-
stos iisus. • " '
Pentru aceasta, zice, se cuvine să răbdâm şi noi ori ce ispită
pentru ca s ă dobândiască şi cei aleşi precum şi n o i mântuirea
cea dorita lor. Şi precum Dumnezeu a pătimit a t â t e a patimi,
pentnC_ca sâ ne mântuim n o i ; aşa dinpotrivă se cuvine să pă­
timim şi noi Apostolii lui, pentru ca sâ se mântuiască cei aleşi
ai lui DumnezeuT D r e p t a c e e a a c e a s t a c e facem, a d e c ă de su­
ferim pătimirile pentru cei aleşi ai lui Dumnezeu, nu este har
şi facere de bine a" noastră, ci e s t e o răsplătire, c e o facem

Tom. III. 18.

274. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS- 1 0 — 1 1 .

lui Christos, celui ce a pătimit pentru noi. Apoi pentru a nu

zice cineva, ce spui, o fericite Pavle? T u te afli în legături şi
ai să te omori, şi cum mândrindu-te, zici, că te faci pricinu­
itor altora de mântuire? Către cari răspunde a ş a : Că eu nu
zic pentru mântuirea trupului, _ci pentru mântuirea c e a intru
Iisus Christos, adecă pentru cea sufletească, pentru c e a a d e ­
v ă r a t ă şi pentru c e a slăvită; căci t r u p e a s c a mântuire este min­
cinoasă şi neşlăvitâ, pentrucă trupul ori mai înainte ori m ă l i n
urjnâ, -negreşit'' are a se ţbpi şi a, se .perde, Ascultă însă şi c e
•zice mai j o s . . . . .
. Cu slava veşnică. ''' ".
Nu rabd eu, zice, fieşte ce ispită, c a cei aleşi numai să se
mântuiască, • ci pentru ca sâ se şlăvişscă împreună cu noi A -
postolii, care lucru este mult mai mare ca. mântuirea cea sim­
plă şi aceasta o a arătat Domnul cu cuvântul ce a zis: E u am
venit ca viaţă să aibă şi m a i mult s ă aibă (Ioan X , 1 0 ) , că
.mai multul este, a nu avea prost numai viaţă cei aleşi, e i . v i ­
a ţ ă slăvită şi v e ş n i c ă ) . Drept a c e e a deşi legăturile -şi ispitele
1

-mele - se par a - f i .de-ruşine şi de durere, îţisă-pricinuesc slavă

celor aleşi şi. slavă v e ş n i c ă ; iar dacă.eeloralâlţf legăturile mele
pricinuesc slavă veşnică, cu mult mai vârtos pricinuesc a c e a s t a
însuşi mie, celui c e port legăturile? Pentru a c e a s t a dar, o T i ­
m o t e e , . să nu t e întristezi nici să te mâhneşti pentru mine.
i r . Credincios este cuvântul.
F i i n d c ă mulţi se îndoesc pentru viaţa şi slava ce vor să fie,
zicând şi cum va fi aceasta? Căci când eu viez, atuncea sâ
mă_,.desbrac spre moarte, şi când mor, atuncea am să viez ? Că
ghicitură este a c e a s t a . - D e vreme c e a c e a s t a şi--altele a s e m e ­
n e a zic oare-cari, pentru aceasta P a v e l adeverează cuvântul a-
c e s t a şi z i c e : credincios-.şi adevărat este cuvântul a c e s t a ; care
cuvânt? A c e s t a adecă, cum că cei aleşi vor dobândi mântuire
slăvită şi veşnică. " - . -
C ă d e a m m u r i t î m p r e u n ă şi v o m v i a î m p r e u n ă .
Cuvântul cel de mai sus formălueşte şi dovedeşte aicea P a ­
vel cu siloghismuri o m e n e ş t i şi fireşti şi cu toate că mai sus
a dat dovadă cuvântului acestuia şi l'a adeverit cu c e e a c e a
zis: «Aduţi aminte de Iisus Christos, că s'a sculat din m o r ţ i » ;
*) De aceasta zice durnnezeescul Grigorie al- T e s a l . tâlcuind e v a n g h .
zicerea aceasta: ,„Ce este mai multul? A d e c ă - n u - n u m a i a fi împreună
.şi împreună a vieţui, ci şi a ITC află ca fraţi ai săi şi împreună moşte­
nitori; aceasta dar e mai multul, precum se cuvine cel ce dă încă plată"
(Cuv. către X e n i ) /
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 11 — 1 3 . 275

pentrucă cu a c e a s t a a dovedit, c ă precum Christos s'a sculat.,

şi s ' a slăvit după m o a r t e , a ş a şi noi împreună avem s ă n e s c u ­
lăm cu dânsul şi împreună să n e slăvim. D e c i cum acum d o ­
vedeşte aicea p r e cuvântul c e l de mai sus cu a c e s t siloghism,
cum c â d e ne-am împărtăşit noi împreună cu Christos în p a ­
timi şi în întristări, negreşit ne vom împărtăşi cu el şi întru
t $ e l e b u h e şi întru c e l e . d e b u c u r i e ; şi de v o m muri împreună
"c^:Shffeti>j5,': negr^şjt- âyejrn s ă , vieţuim.xu. el împreunai .-Căci nV
eşte-eaieîe. Orrî-va j u d e c ă a c e a s t a cu dreptul, cu c â t mai vâr­
tos Dumnezeu, carele este.^ izvorul - d r e p t ă ţ e i şi a l b u n ă t ă ţ e i ?
M o a r t e însă numeşte Apostolul atât pre c e a prin sf. botez în­
tru sf. colimvitră, ce s'a făcut cu t a i n ă ) c â t şi c e a pricinuită
1

prin pătimiri şi prin ispite. _

1 2 . De am răbdat vom şi împăraţi împreună.
Nu este destul numai a s e dâ cineva o dată pre sineşi la
m o a r t e , pentru Christos şi pentru credinţa şi porunca lui Chri­
stos, ci totdeuna a se d â pre sineşi la moarte pentru el, care
şi aiurea o zicea a c e a s t a P a v e l : «In toate zilele mor» (I C o r .
X V , 3 1 ) . P e n t r u a c e a s t a multă r ă b d a r e trebue să avem toţi
hristianii, întru toate ispitele, c e ne urmează, ca prin r ă b d a r e
s â ne învrednicim a împăraţi împreună cu Christos.
Iar de ne vom lepădă de el şi acela se va lepadâ-de noi.
C u âeeste. cuvinte formălueşte Apostolul prin cele d i n p r o t i v ă r

pre cuvântul cel de mai sus şi zice, c â nu numai vom îuâ răsplătiri
pentru r ă b d a r e , c e o a m arăta în ispitele cele pentru Christos
ci şi dinprotivâ n e vom osândi, d a c ă nesuferind ispitele ne vom
l e p ă d ă de C h r i s t o s ; fiindcă d e ne vom lepăda noţ de Christos
şi Christos s e va l e p ă d ă d e noi în ziua judecatei;; precum în­
suşi o a arătat, z i c â n d : «Iar carele se va lepădă d e - m i n e înain­
t e a ' o a m e n i l o r şi eu m ă voiu lepăda de el înaintea Tatălui meu,
;

celui c e e s t e în ceriuri» (Matei X , 3.3). Iar d a c ă Christos s e va :

lepăda de noi, s o c o t e ş t e deaciia, tu iubitule, c e osândă avem s â

luăm noi, cari ne vom lepădă de Christos.
1 3 . De n u credem, el credincios rămâne. . 7

D a c ă noi hristianii, zice, nu credem c ă Christos s'a sculat

din morţi, el d e n e c r e d i n ţ ă a c e a s t a a n o a s t r ă nu s e păgubeşte
n i m i c a ; fiindcă el totdeuna e s t e adevărat şi c r e d i n c i o s ; ori de

) D e aceasta şi Teodorit a z i s : A muri noi împreună n u - a " z i s n u ­

l

mai pentru cei c e se omoară, ci şi pentru cei c e se botează; c ă şi a -

ceştia cu curăţenie crezând şi viaţă potrivită cu credinţă arătând, s e
împărtăşesc cu stăpânul de viaţă. . . —
276. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. i d — - 1 4 .

c r e d e m n o i , ori de nu c r e d e m ; c ă D o m n u l zice, D u m n e z e u l
t ă u , a c e s t a e s t e D u m n e z e u , Dumnezeu credincios (H L e g e V I I ,
9 ) . Şi D a v i d z i c e : « C r e d i n c i o s e s t e D o m n u l » ( P s a l m . C X L I V ,
1 8 ) . Şi A p o s t o l u l aiurea z i c e : « C ă c e , de nu au c r e z u t . o a r e -
c a r i ? A u d o a r necredinţa a c e l o r a p r e credinţa lui D u m n e z e u
s t r i c a - o - v a r » ( R o m . III, 3 ) . B a ; nu o va s t r i c ă .
A se lepăda, de sineşi nu. p o a t e . ,, \:
A d e c ă precum D u m n e z e u , nu p o a t e a nu fi, nici a r e f i r e a
m e r g e -întru nefiinţa, a c e s t a c e . singur e s t e -şi mai întâi e s t e
ş i de n e v o e . dupre e s t i m e fiind, aşa nici nu e s t e cu putinţa a
s e tăgădui pre s i n e ş i ; p ă c i - u n a şi a c e e a ş i e s t e a se d u c e î n ­
t r u a nu fi şi a se tăgădui pre s i n e ş i ) . D r e p t a c e e a D u m n e ­
1

z e u t o t d e u n a r ă m â n e ; c ă de mărturisim noi şi d e credem ş i

d e nu c r e d e m şi ne l e p ă d ă m , Dumnezeu hici se foloseşte s a u
c â ş t i g ă c e v a din mărturisirea şi credinţa n o a s t r ă ; nici dinpo-
t r i v ă se v a t ă m ă sau s e p ă g u b e ş t e din n e c r e d i n ţ a şi l e p ă d a r e a
n o a s t r ă , ci la noi r ă m â n e şi folosul şi v ă t ă m a r e a n o a s t r ă ) . 2

14. A c e s t e a a d â - l e a m i n t e .
P e n t r u a nu s o c o t i cineva, c ă T i m o t e i avea t r e b u i n ţ ă a se

) Pentru aceasta Mar. Dionisie Areopag. în, cap. VIII despre d u m n e -

1

zeeştile numiri arată, că vrăjitorul Elima, prihăneşte zicerea aceasta a

Apostolului şi dintru aceasta se filonichiseşte ca să dovediască cum c ă
Dumnezeu nu este Atotputernic, pentrucă nu poate a se lepădă sau a
s e tăgădui pre sineşi, precum zice aicea Pavel, zicând sf. Dionisie: „ D e
şi zice Elima vrăjitorul, c ă de este Atotputernic Dumnezeu, c u m . s e zice
c ă nu poate ceva de către teologhi voştri? Şi ocăreşte pre durnneze­
escul Pavel c ă a zis că nu poate Dumnezeu a se tăgădui pre s i n e ş i " .
Prihănirea aceasta însă. şi nebuniasca nedumerire a vrăjitorului dezle»
gându-o durnnezeescul acela părinte, cel eu minte îngerească, zice a ş a :
„Că tăgăduirea sau lepădarea de sineşi este căderea din adevăr; iar a d e ­
vărul estime este şi căderea din adevăr este cădere din estime. Deci a -
devărul este estime, iar lepădarea de adevăr sau tăgăduirea este c ă d e r e a
din estime şi Dumnezeu a cădea din estime nu poate şi a ' n u fi, nu este
cu putinţă; precum ar zice cineva, a nu putea, jnu poate şi a n u . şti
dupre lipsire nu ştie.J Ceea ce înţeleptul (Elima adecă), preste picior a ş a
luându-l îl numeşte, nu a înţeles, urmează celor neiscusiţi a birui din­
tre nevoitori, cari de multe .ori neputincioşi prepuind pre luptătorii lor
cei împrotivă c ă sânt dupre părerea lor, şi ca către unii ce nu sânt de
faţă, vitejeşte umbros luptându-se cu dânsul şi în zădar bat aerul c u
lovituri îndrăzneţe ş t s o c o t e s c c ă a biruit pre împrotivă luptătorii lor şi
să propoveduesc pre sineşi de biruitori, nici ştiind puterea acelora.
) De aceasta şi Teodorit a zis, c ă nici crezând noi, dovedim c ă este
â

Dumnezeu el, nici necrezând noi îl scoatem din dumnezeiasca fire; ci

şi crezând noi şi necrezând, el Dumnezeu e s t e ; noi dar crezând dobân­
dim .folosul.
 EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 4 — 1 5 . 277

învăţă cele de mai s u s ; pentru a c e a s t a zice Pavel aicea, că a-

c e s t e a le scriu ţie, ca să le aduci aminte celorlalţi hristiani.
Mărturisind înaintea Domnului, a nu se lupta în cu­
vinte spre nici- un lucru trebnic, spre oborârea celor ce
îi aud.
F i i n d c ă e s t e lucru poftitor filonichia (adecă învingerea în
v o r b e ) şi sufletul omului t o t d e u n a v o e ş t e a face întrebări şi a
se luptă în c u v i n t e ; pentru aceasta Pavel zice aicea către T i ­
motei, c ă - t u mărturiseşte, adecă adă martor pre Dumnezeu pri­
gonitorilor şi porunceşte-le cu asprime sâ nu se lupte în. c u ­
vinte, ca sâ c u n o a s c ă , câ şi de nu te vor asculta pre tine,
Dumnezeu însă îî va osândi, cel ce se iâ de tine spre mărtu­
r i e ; căci prigonirea în cuvinte nu numai nici un lucru trebnic
n a ş t e , sau folositor, ci mai ales pricinueşte multă v ă t ă m a r e ;
fiindcă credinţa c e a proastă şi nedesluşitoare a acelora, c e au
luptârile a c e s t e a în cuvinte, se o b o a r ă şi se perde de î n t r e b ă ­
rile cele prigonitoare, precum şi un turn statornic se o b o a r ă
şi se răstoarnă" de b o m b e l e şi ghiulele tunurilor.
1 5 . Sârgueşte-te a te arătă pre sineţi lămurit înaintea
lui Dumnezeu, lucrător neruşinat.
Cu aceste cuvinte tălmăceşte Pavel, chipul cu c a r e se va a-
râtâ Timotei lămurit. Şi carele este chipul a c e s t a ? A d e c ă de
t e vei a r ă t ă tu, o T i m o t e e , zice, câ eşti lucrător neruşinat, a-
d e c ă de nu t e vei ruşina a face nici un lucru din acelea c e
ajută şi zidesc buna cinstire de Dumnezeu şi dreapta c r e d i n ţ ă ;
căci cu ur chip c a a c e s t a vei fi ales la Dumnezeu, suferind
t o a t e greutăţile pentru el şi lucrând t o a t e -voile lui. In t o a t e
părţile trimiterei a c e s t e e a , multă sirguinţă pune Pavel, pentru
a ridica dui mijloc7'ruşinea r:ea pentru patimile lui C h r i s t o s ;
fiindcă multora se socotiâ ruşine crucea lui Christos şi lauda
crucei ca un lucru p r o s t e s c . Ş i însuşi Apostolii încă, cei c e
o propoveduiau, ca nişte proşti şi_ oameni de rând şi necărtu-
rari se socotiau, şi c a - a n i i c e pătimiau patimi necinstite; tu
însă, fiul m e u T i m o t e e , nu te ruşina pentru t o a t e a c e s t e a .
Drept îndreptând cuvântul adevărului.
F i i n d c ă mulţi, zice, sânt aceia cari strâmbează cuvântul lui
Dumnezeu şi râu îl tâlcuesc, pentru-aceasta,, tu o T i m o t e e , în-
nalţâ cuvântul lui Dumnezeu şi drept t ă l m ă c e ş t e . Sau şi alt­
r

m i n t r e l e a : fiindcă nu a zis P a v e l lui T i m o t e i , îndreptând (sadea),

c i drept croind cuvântul adevărului, cu a c e a s t ă zicere ne dă
să înţelegem, c ă precum t a e c i n e v a cu cuţitul bucăţile cele d e
278. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 5 17.^ ,

prisos şi adause, c e sânt la un pom frumos, sau la o curea

bună şi le leapădă p r e e l e ; aşa şi tu t a e cu sabia duhului dela
cuvântul adevărului şi dela propovediiirea Evangheliei toată în­
ţelegerea neadevărată şi străină şi leapădă-o ). 1

, 1 6 . I a r , d e spurcatele deşartele glăsuiri, fereşte-te.

Iar de necuratele zice,... .şi zadarnicile voroâve, fereşte-te, â-
j d e c â l e a p â d â - t e , o T i m o t e e ; iar .fericitul Ioan.Hrisdsţ'Om ţjjjtoaţe
părţile epistoliilor iui Pavel, unde se afla zicerea :-zadarnică ^ l ă - ' "
suire, ceteşte nouă glăsuire; şi cu a c e a s t a ne dă să înţelegem
c u m c ă Apostolul a i c e a zice, să se lepede T i m o t e i de n e c u ­
ratele scornituri şi din nou izvodiri ale ereticilor, precum a m
zis în epistolia c e a întâia către Timotei, c a p . V I , stih 2 0 : O a r e -
cari însă pre zicerea « F e r e ş t e - t e » o tâlcuesc în loc d e : «cu pri­
sosinţă să stai», adecă de prisos nevoeşte-te spre a le curma
şi a opri deşartele glăsuiri cele de acest-fel; însă înţelegerea,
a c e a s t a nu este adevărată.
Că spre mai mult v o r spori la p ă g â n â t a t e .
1 7 . Ş i c u v â n t u l lor, c a o c a n g r e n ă va a v e a păşune..
. Nestâmpărată, zice, este răutatea şi mai mult.doftorie nu pri­
meşte, fiindcă cuvintele ereticilor vatâxnâ şi strică pre partea
c e a mai multă a bunei cinstiri de Dumnezeu, precum cangrena
şi sînt neîndreptaţi; cangrena însă este» o patimă şi o rană, c a r e
pricinueşte putrejune l a trup şi mănâncă pre* părţile trupului
cele sănătoase, c e sânt împrejurul e i ) . 2

*) Înseninează .că Marele Vasilie şi durnnezeescul Hrisostom la sfitiţ..

lor liturghii, împrumutându-se"cu ziceres aceasta a Apostolului, se roagă.
c u aceasta către Dumnezeu pentru arhiereul jlocului, zicând a ş a : „întâi
pomeneşte Doamne pre arhiepiscopul nostru (Cut.) pre carele dărueşte-L
sf. tale biserici în pace, întreg, cinstii sănătos, întru zile îndelungate şi-
drept îndreptând Cuvântul adevărului" t ă u " . Iar Teodorit a ş a tâlcueşte
apostoliceasca" zicere: „Lăudăm dintre plugari, pre cei c e drepte tae b r a z - .
dele, aşa ş i învăţătorul vrednic de laudă este, carele urmează dreptaru­
lui dumnezeeştilor cuvinte".
- "•*) De aceasta sfinţit. Avgustin a adeverit cu pilda aceasta a c a n g r e ­
nei, ce o aduce Apostolul aicea, cum că socotiala cea rea a ereticilor,,
totdeuna sporeşte spre mai râu şi se face mai mare rana ca şi cangrena;:
.căci M a n i h e i i , începând dela muscă, au făcut pre Dumnezeu început a l
răului, că întreba cândva un maniheu: cine a făcut pre muscă? Şi r ă s ­
pundea altul de o socotială cu dânsul, cum c ă nu o a zidit Dumnezeu,
-căci musca e un animal rău, care supără şi; necăjeşte pre oamenii a -
ceia—asupra cărora se pune şi acest-fel de supărătoare şi vătămătoare--
animale sau insecte este şi albina, apoi şi pre aceasta diavolul o a.fă-..
cut; şi lăcusta este de acest-fel, negreşit şi pre aceasta diavolul o a f ă ­
cut. Dar puii cine i-a zidit? Cine oile? Cine pre elefant? Cine pre om?'-
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 7 — 1 8 . 279

Dintre care este Imeneu şi Filit.

1 8 . Cari dela adevăr au rătăcit, zicând că învierea a-
cum s'a făcut şi răstoarnă credinţa oare-cărora.
Bine a zis mai sus dumnezeescul A p o s t o l , c ă cuvintele e r e ­
ticilor s p o r e s c spre m a i multă păgânâtate, p e n t r u c ă s e vede c<ţ
eresul lui Imeneu şi a lui Filit nu surpă numai p r e învierea
^ki,%bxţ;»v4ns|L .-«îţaitti. •-.şf.$ţe,;j eie. d o g m e s e năşteau din e r e ­
!

sul a c e l a ; c ă c i d a c ă î n v i e r e a morţilor s'a făcut acum, apoi j u ­

d e c a t a şi venirea Mântuitorului s'a surpat şi r ă s p l ă t i r e a drep­
ţ i l o r şi a p ă c ă t o ş i l o r şi oamenii cei buni şi drepţi au suferit
necazurile şi, ostenelile; care în viaţa a c e a s t a le sufăr; iar o a ­
menii cei răi şi p ă c ă t o ş i nu s'au osândit p e n t r u răsfâţerile şi
slavele şi îndulcirile, cu care se îndulcesc a i c e a , p r e c u m li se
cuveniâ, ci mai v â r t o s şi s'au slăvit şi au d o b â n d i t fericire prin
bunătăţile c e l e de a i c i ; şi dar c e mai t r e b u e fapta bună, de
o a r e - c e acest-fel de răsplătire se face? In c â t mai b i n e e s t e ,
sau întocmai a zice cineva, c ă nici de c u m e s t e înviere, d e c â t
a zice, c ă acum s'a făcut î n v i e r e a ) . I n s ă nu a zis, că aceştia
1

Pre toate acestea diavoluL le-a zidit. Acest-fel a fost mult încâlcitul şir al
ereticeştilor cugetări ale Maniheilor; pentru aceasta s e cuvine.a fugi hris­
tianii de aceştia şi de toţi ereticii, ca de nişte perzători. şi' ci^mă,- c a - s ă
nu se srnreduiască ş i . ei dela dânşii şi s ă se peardă. De aceasta p o -
runceştş S o l o m o n : „ S c o a t e afară din adunare pre cel perzător" (Pild.
X X I I , 10).. Şi prorocul David, părintele lui, fericeşte, pre omul cel ce nu
a şezut cu perzâtorii: „Fericit bărbatul,-zice, carele nu a şezut pre s c a ­
unul perzătorilor" (Psalm 1, stih ,1). Pentru aceasta.şi dumnezeescul Po-
licarp. întrebându-1 ereticul Marchion, de ştie, cine este el, a răspuns
lui sfântul: „Te.ştiu", zice c ă eşti fiul cel întâi născut al diavolului". Şi
Mar. Atanasie scrie în viaţa Mar. Antonie, că acel cuvios părinte fugiâ
de arieni şi de eretici, c a de ciumă; pentru aceasta şi icumenicul sobor
al şeaselea porunceşte s ă s e ardă plăzmuitele minciuno-mărturisirile m u ­
cenicilor cele de eretici scrise, în canonul LXIII al s ă u . Şi Apostolii porun­
cesc s ă nu se publicarisiască mincinos supra suprascrisele cărţile celor
necredincioşi, c a nişte sfinte, în canon. VII al lor. Iai^Mar. împărat S o ­
lomon porunceşte împăraţilor asemenea lui, s ă goniască dela sine pre
cei necredincioşi şi s ă n u - i lase să samene neghinele păgânătăţei lor
printre cei credincioşi zicând: „împăratul înţelept este vânturator al n e ­
credincioşilor" (Pild. X X , 2 6 ) . Vezi şi la zicerea: „ D e omul..eretic după I
şi a doua sfătuire leapădă-te" (Tit. III, 10).
*) Iar Teodorit zice c ă ereticii aceştia de rea cugetare, pentru aceasta
ziceau că învierea s'a făcut acum, fiindcă socotiau înviere pre moştenirea
fiilor, cari s e nasc din n u n t ă ; cari s e ridică, adecă s e n a s c şi rămân
în lume în locul născătorilor celor ce mor. Şi a ş a c u această nebuniască
socotială, amăgiau pre oameni şi-i depărtau dela învăţătura Apostolilor.
280. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 8 — 1 9 .

s u r p ă credinţa tuturor hristianilor, ci numai a o a r e - c ă r o r a , a-

d e c ă a celor mai slabi în credinţă şi dupre urmare z i c e :
1 9 . Dar însă temelia cea statornică a lui Dumnezeu s t ă .
A c e a s t a ce o zice - aicea Pavel are acest-fel de î n ţ e l e g e r e :
nu s'a surpat, zice, toţi hristianii, dupre cugetările ereticilor,
c e l e de mai sus, ci cei neadeveriţi şi neîntâriţi în credinţă şi
în cugetare, despre cari a zis î e r e m i a : « A u iubit a-şi mişcă pi­
cioarele lor» (cap.j X I V , 1 0 ) ; căci de nu ar fi fost ei neîntâ­
riţi acest-fei, nu s ' a r fi stricat d e : cuvintele ereticilor, ca sa­
c a d ă din credinţă, ci căci erau neadeveriţi mai întâi, pentru a-
c e a s t a au căzut; c ă şi strămoşul A d a m , de ar fi fost adeverit
şi întărit în socotiala sa ş i în credinţa cea c ă t r e Dumnezeu, nu
s ' a r fi amăgit de cuvintele femeei s a l e ; c i fiindcă erâ n e a d e ­
verit de prolovirea diavolului, pentru a c e a s t a şi când i s'a fă­
c u t prolovirea a căzut şi a călcat p o r u n c a ; iar câţi au cugeta­
r e a lor şi credinţa statornică, aceia stau întăriţi şi neclătiţi şi
n u numai nu se vatâmâ de amăgitorii eretici, ci şi se laudă
d e dânşii pentrucă socotind putredele cugetările ereticilor mai
mult se întăresc. Ş i vezi iubitule, că temelia iui Dumnezeu e s t e
statornică şi nemişcată, în cât cu un chip ca a c e s t a se cuvine
a se ţinea cineva, de credinţă, c a de o temelie statornică şi
nici decât a se. c l ă t i ) .
1

Având pecetea aceasta: «Cunoscut-a Domnul pre cei

ce sânt ai săi» (Numere X V I , 5 ) , şi: «Depărtează-se de
nedreptăţi tot cela ce numeşte numele Domnului». . . _ .
Când C o r e şi Datan şi Aviron şi Avnu şi cei două sute ş e a p -
t e z e c i de b ă r b a ţ i numiţi ai adunărei fiilor lui Israil, s'au scu­
l a t împrotiva lui Moisi şi a lui Aaron, atuncea "Moisi, căzând cu
f a ţ a la p ă m â n t cu m a r e smerenie, a zis către C o r e şi către
t o ţ i conapostaţii lui cuvintele a c e s t e a : « A cercetat şi a cunos­
c u t Dumnezeu pre cei c e sânt ai lui şi pre sfinţi şi i-a apro­
p i a t către sineşi» (Numer. X V I , 5 ) . C a cum ar fi zis c ă t r e dân­
ş i i : «Ce v'aţi' sculat asupra noastră? Noi nu ne-am făcut înce­
p ă t o r i şi povăţuitori de norod şi preoţi al israiiitescului norod

'*) De aceasta zice şi Coresie, că temelie înţelege aicea Pavel pre ne-
. strămutată hotărîrea lui Dumnezeu, iar Teodorit; aşa tâlcueşte zicerea:
„Nu poate a se clăti, zice, temelia adevărului, că Dumnezeu a pus te­
melia aceasta, iar pecetea temeliei este nădejdea învierei; că.cela_ce scoate
pre învierea cea de obşte, acela tăgădueşte învierea lui Christos; iar a-
cela ce o tăgădueşte pre aceasta şi patima lui: o leapădă şi cela ce o
leapădă pre aceasta, tăgădueşte şi naşterea cea din fecioară; deci potri­
vit a numit pecete a temeliei, pre credinţa învierei.
 EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 1 8 — 1 9 . 281

•de s i n e - n e ; Dumnezeu ne-a ales pre noi la această d r e g â t o r i e ;

şi acesta ce cunoaşte, cari oameni şi sfinţi sânt ai lui, a c e s t a
n e - a apropiat pre noi şi n e - a . t r a s la sineşi pentru c a sâ fim
^slujitori cinstirei lui şi liturghisitori ai cortului lui; iar z i c e r e a :
«Depârtează-se de nedreptăţi t o t cela ce numeşte numele D o m ­
nului», a c e a s t a nu o ara putut-o află în Scriptură cu a c e a s t ă
zicere scrisă, cu toate că am cercetat foarte. P o a t e însă să fi
tălmăcit Apostolul aceasta, din zicerea a c e e a a levi'tîcescului
cuvânt: «Şi nu vă veţi j u r a cu numele meu pentru n e d r e p t a t e
şi nu veţi spurca numele cel sfânt al Dumnezeului Vostru; eu
sânt Domnul Dumnezeul vostru» (Levit. X I X , 1 2 ) . D e c i a c e s t e
.ziceri ale dumnezeeştei Scripturi, le aduce aicea Apostolul şi
z i c e : că întărită temelie a lui Dumnezeu stă neclâtită şi are
a c e a s t ă p e c e t e , adecă zicerile de mai sus ale Scripturei; a d e c ă
precum o piatră .are săpate într'însa şi însemnate asupra ei
oare-care slove şi. semne, cu asemenea chip şi temelia lui D u m ­
nezeu are scris asupra ei prin însăşi lucrările, ca o p e c e t e n e -
ştearsă, a d e c ă a c e a s t a : «Cunoscut-a Domnul pre cei c e sânt
ai lui», ş i - a c e a s t a : «Depărteze-se de nedreptăţi, t o t c e l a - c e -
numeşte numele D o m n u l u i » ; care va să zică c ă cei c e sânt
credincioşi şi cu totului t o t apropiaţi ai lui Dumnezeu, aceştia
•s'au procunoseut" sf. s'au ales de Dumnezeu^ pentrucă să nu s e
strice şi aceştia cu necinstitori de Dumnezeu şi cu cei neîn-
târiţi în credinţă şi p e n t r u aceasta stau ca nişte stâlpi însufle­
ţiţi şi ca.-nişte temelii neclătite, nemişcându-se de cugetările
ereticilor şi curtând întru sineşi prin fapte supra scrierile şi
cuvintele. ^Scripturei celei de mai sus. Nedreptate însă numeşte
Pavel pre r ă t ă c i r e a . întru dogmele credinţei sau şi curat p r e
toată nedreptatea."" D r e p t aceea cel- c e nedreptăţeşte, acela nu
•se potriveşte, nici s e zideşte asupra temeliei lui Dumnezeu şi
:

acesta nu este credincios şi apropiat, al lui Dumnezeu nici are

asupra sa p e c e t e a cunoştinţei şi a apropierei de Dumnezeu,
căci nedreptul cum v a avea asupra jşa pre p e c e t e a dreptului
Dumnezeu? Câ aceasta este cu totul nepotrivită. Vezi însă, o
cetitorule, că dacă acela,, ce numeşte numele Domnului este
dator a fi departe de t o a t ă ne dreptatea"^ apoi şi dinpotrivă, cel
ce nu se depărtează de toată nedreptatea, acela nu este vred­
nic nici a numi cu gura "sa numele Domnului, căci dupre S i ­
r a h : «Nu e frumoasă lauda î n d u r a - păcătosului» (Sir. X V , 9 ) .
20. Şi în casa cea mare" nu sânt numai vase de aur
•şi de argint, ci şi de lemn ş f de lut.--
D e vreme ce mulţi se smintesc pentruce în lume se află o a -
282. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. ZU. '

meni răi şi vicleni; pentru aceasta Apostolul luând t o a t e cele­

lalte, pricini şi socotele, pentru care Dumnezeu iartâ a s e afla.
aceştia, aduce acum aicea pre singură pricina şi socotiala â-
c e a s t a şi zice, că precum într'o casa mare se află vase o s e ­
b i t e şi de aur şi de argint şi de lemn şi de lut, aşa şi în lu-
f h e a asta m a r e se află buni şi îmbunătăţiţi şi parneoi j ă j . şi
răş-Vrâtiţi;, căci casă mare Pavel înţelege lumea şi nu pre b i s e ­
rica Iui. Cnristos '; fntidcâ îh biserica iui Christos nu Voeşte P a ­
1

vel a fi nici un vas de lemn,' ci t o a t e vasele adecă toţi hris­

tianii voeşte să fie de aur şi de argint, a d e c ă toţi să fie buni.
şi îmbunătăţiţi; pentrucă biserica hristianilor e s t e trup al lui
Christos şi pentrucă biserica este fecioară, este frumoasă şi
foarte împodobita, fâră să aibă vre 6 Intiriăciune sau sbârci-
t u r â de r ă u t a t e ; « c ă Christos, zice, a iubit biserica şi s'a dat
pre. sineşi pentru dânsa,.,-., ca să o înfâţişezâ pre ea luişi s l ă ­
vită biserică neavând întinâciune s a u ' sbârcitură sau ceva din
-cele ca a c e s t e a , ci c a să fie sfântă şi neprihănită» ( E f e s . V , 2.7)..
Ş i iarăşi: « V ' a m logodit pre voi cu un b ă r b a t , ea să vă înfâţoşiţi
lui Christos fecioară curată» (II C o r . X I , 2 ) ) . 1

Ş i u n e l e s â n t s p r e c i n s t e , i a r a l t e l e spre. n e c i n s t e .
V a s e l e c e l e de aur, zice, adecă cei îmbunătăţiţi şi buni, sânt
spre cinste, a d e c ă cinstite şi spre. slujbe de cinste întrebuin-
- ţ a t e ; iar vasele cele de., lemn şi de- lut,- a d e c ă oamenii cei răi
şi pângăriţi sânt spre necinste, adecă necinstite şi în slujbe
necinstite întrebuinţate. Nu a zis însă, că vasele acestea s â n t
s p r e întrebuinţare şi neîntrebuinţare, căci oamenii cei răi, mă- v

1
c a r deşi nu sânt trebnici spre fapta bttnă, dar însă şi aceştia
trebnicesc prost întru alcătuirea lumei, şi în alte oare-cari i e p - 7

nomii, precum şi F a r a o n cu ostaşii lui au trebnicit spre a se slăvi.

Dumnezeu, c a un drept ce este, prin împetrirea inimei lor şi
prin p e d e a p s a lor, c e a pentru împetrirea inimei: «Şi mă voiu
.slăvi, zice, întru F a r a o n şi întru toată oastea lui şi vor cunoaşte
toţi Eghiptenii, că eu sânt Domnul» ( E ş . X I V , 4 ) ) . 2

- ) Alţii însă zic, cum că şi casă, biseriea se înţelege, căci în biserică

1

se cuprind şi cei buni şi cei răi, măcar deşi cei răi sânt părţi ale ,ei
neputincioase şi rănite şi fiindcă biserica se-asemănează cu corabia lui
.Noe, care cuprindea pre vietăţile şi pre cele curate şi pre cele necurate;
se cuprind însă în biserică cu nădejde că şi mădulările -cele neputin­
cioase ale ei adecă cei răi se, vor face sănătoşi, prin pocăinţă. Şi cei ne­
curaţi cu viaţa se vor face curaţi prin pocăinţă şi prin îndreptare; care
se face cu viaţa cea curată.
2
) Trebnicesc încă şi cei răi în lume, pentrucă aceştia pedepsind pre:
cei buni şi drepţi, le pricinuesc mai multe cununi şi pedepsindu-se delas
 EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 2 1 . 283

2 1 . Deci de se va curaţi cineva pre sineşi de aceştia,

va fi vas spre cinste sfinţit.
Vezi, o cetitorule, c â a fi cineva vas de aur sau de lut, a-
d e c ă bun sau rău, nu urmează din firea omului, nici din sila
ce urmează din materie precum huleau maniheii ci urmează din
proalegerea cea burtă sau din c e a rea? C â ascultă, c e zice aicea
^&§ţ61,ij] .câ - -pcţaţe;/ :to|-.otiiul, "fttţiţMU de a r voi) a s e curaţi,
:

••ftd'eci''."k-^i --curaţi .^rjds'ăvâţrşit •' sufletul său d e proalegerea cea.

:

d e " l e m h sau'. de~ lut şi r e a ; şi în locul a c e e a sâ'.şi facă proale­

g e r e a şa de aur şi de argint, a d e c ă bună şi îmbunătăţită. Ş i
s o c o t e ş t e - o a c e a s t a din pilde, că Pavel mai întâi erâ de lut,
a d e c ă rău pentrucă nu c r e d e a în C h r i s t o s ; dar s'a făcut în
urmă de aur, că a crezut. Şi dinprotivă Iuda erâ mai întâi de
aur, fiindcă se învrednici-se a fi ucenic al lui Christos; dar
în urmă s'a făcut de lut pentrucă vânduse pre Christos. D a r
s'ar nedumeri cineva, că dacă Pavel aicea prihăneşte vasele
c e l e de lut, cum într'o alta le laudă, zicând: «Având -dar
vistieria a c e a s t a în v a s e de lut» (II C o r . I V , 7 ) . S p r e desle-
garea nedumerirei a c e s t e e a , răspundem că acolo vorovgşTe P a ­
vel chiar pentru firea trupului omului d e o s e b i t ; căci precum
vasul cel de lut nu e nimic alta, fără numai lut-ars cu f o c ; a ş a
şi trupul omului, nu e nimic alta fără numai lut, care se" în­
t ă r e ş t e cu ferbinţeala sufletului ); iar a i c e a voroveşte Apostolul
1

j3ent.ru proalegerea sufletului, iar nu pentru, firea trupului.

Ş i bine trebnic stăpânului.
Din cuvintele a c e s t e a dar ale Apostolului se închee, că va­
sele c e l e - d e lemn şi lut, a d e c ă oamenii cei răi sânt netrebnici,
c â dupre scoposul lui Dumnezeu cel mai—întâi, carele v o e ş t e
toţi oamenii a se mântui şi a se arăta, că t r e b n i c e s c dupre alt
chip, adecă dupre următorul scoposul lui Dumnezeu, p r e c u m
am zis mai sus.
; . '
Spre tot lucrul bun gătit.
Cela c e voeşte, zice, şi iubeşte, p o a t e a s e curaţi pre sineşi
de reaua proalegere şi a s e face vas t r e b n i c lui Dumnezeu şi
Domnul, înţelepţesc pre ceilalţi să nu facă aceleaşi rale; „că îşi va spălă,
(dreptul) manile sale, zice, în sângele păcătosului" (Psalm. XVf, 10);
adecă drepţii se vor propăzi curaţi de răutate, văzând câ se pedepsesc
şi se omoară păcătoşii. Zice.însă şi Solomon: „Cel stricător bătându-se,
"nebunul mai înţelept va fi" (Pilde XIX, 25).
.'• i ) Iar Icumenie zice, cum că de hârb şi de pământ se numeşte încă
1

trupul, comăsurându-se cu vistieria cea c|erească şi dumnezeiască a Da­

rului Sfântului Duh, pre care o cuprinde în sine.
284. . EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. II, VERS. 2 2 .

g ă t i t spre a face t o t lucrul b u n ; a d e c ă deşi nu află vreme în­

d e m â n a t i c ă , c a sâ facă binele, însâ e s t e gătit şi formâluit spre
a-1 face, sau feciorie şi nevoinţa de a fi, sau mucenicie şi lipsă
pentru Christos, sau o a r e - c a r e altă facere de bine.
22. -Iar de poftele cele tinereşti fugi.
T i n e r e ş t i pofte sânt nu numai c e l e ale curviei şi ale t r u p e s -
-cului păcat, ci şi ori c a r e altă nevenitâ poftă, a d e c ă ori s t ă ­
p â n i r e de pofteşte sa d o b â n d i a s c ă cineva, ori. bani oii moşie ori
a l t ă c e v a ; fiindcă poftele a c e s t e a şi fantaziele' sânt nebuneşti şi
însuşite minţilor celor tinereşti şi neîntărite; findcă, mai d e multe
•ori tinerii sânt fără de minte, iubesc deşertăciunile şi sânt nesta­
tornici c u m i n ţ e a . Pentru a c e a s t a şi S o l o m o n ticăloşeşte pre c e ­
t a t e a a c e e a , c e a r e împărat t â n ă r : «Vai ţie, cetâţei, al cărui împă­
r a t u l tău este mai tânăr» ( E c c l i s . X , 1 6 ) . Şi tinereţa o n u m e ş t e
n e m i n t e şi deşertăciune acelaşi S o l o m o n ) «tinereţa şi nemintea
1

e s t e deşertăciune» ( E c c l i s i a s t . X I , 1 0 ) . Ş i iarăşi: «Nemintea a ţ â ţ ă

p r e inima tânărului» (Pild. X X I I , 1 5 ) . D r e p t a c e e a şi ori carile b ă ­
t r â n pofteşte poftele c e l o r tineri şi acela e s t e a s e m e n e a cu tinerii;
.şi e s t e tânăr cu mintea, m ă c a r deşi cu anii este b ă t r â n .
U r m e a z ă însă dreptate.
V â n e a z ă , zice, o T i m o t e e , d r e p t a t e a , a d e c ă virtutea c e a p r e s t e
t o t cuprinzătoare.
Credinţa.
V â n e a z ă , zice, o T i m o t e e , pre a d e v ă r a t a credinţă c e a c ă t r e
D u m n e z e u şi pre c e a c ă t r e prieteni şi fii iubit cu încredinţare
şi cu c o n a ş e z a r e ; şi c a cum a r fi zis: nu fii necredincios pri­
e t e n i l o r şi neadevârat, ci păzeşte încredinţare l o r ) ; pentru a- 2

c e a s t a şi dupre urmare z i c e :
x
) Pofte tinereşti sânt însă şi obiceiurile cele nouă: şi rele care le află
•oare cari hristiani, spre a zidi case înnalte şi strălucite, zugrăvite şi de
m u l t ă cheltuială, întru cari fac oamenii feluri de scumpe îmbrăcăminte
.şi mobile "şi de multe feluri de coloruri şi femeile îmbrăcăminte şi p o -
d o a h e deşănţate şi de mult preţ, atât spre împodobirea capului lor, c â t
• şi spre împodobirea brâului şi a picioarelor lor şi adese ori a se schimba
cu haine noui. Vezi î n s ă şi pildele lor în Scriptură: Rovoam pentrucă
a defăimat sfatul bătrânilor şi a urmat sfatului tinerilor a perdut împă­
r ă ţ i a celor zece seminţii, a lui Israil, c ă a împărăţit preste ele robul lui
: S o l o m o n al tatălui s ă u , Ierovoam; „ C ă a lăsat, zice, împăratul Rovoam
s f a t u l celor bătrâni şi a grăit către dânşii dupre sfatul celor mai tineri"
•{II rmpăr. X , 13). Şi la Evanghelie este scris, c ă fiul cel mai tânăr, c a
un mai neînţelept a cerut parte din avuţie dela tatăl său şi s'a desfrâ­
nat, iar nu cel mai mare: „Că a zis cel mai .tânăr dintre ei t a t ă l u i j o r :
•dă-mi mie partea, ce mi se cuvine din avuţie" (Luca XV,. 1 2 ) .
2
) Căci cel c e voeşte a fi prietin cu toţi, mai întâi decât toate se c u -
 ETOT. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. I , VERS. 2 2 — 2 3 . 285

Dragoste, pace, cu cei ce cheamă pre Domnul din ini­

mă curată.
A d e c ă numai c i a c e e a să cutezi a t e încredinţa, cu c a r i .
c h e a m ă pre D o m n u l cu inimă nevicleanâ şi cu cei paşnici şi;
negâlcevitori sâ petreci î m p r e u n ă ) . 1

2 3 . Iar de întrebările nebuneşti şi neînţelepte fereşte-te,.

ştiind că nasc gâlcevi.
Vezi, o cetitoru(e că Pavel la multe părţi ale epistoliei a c e s ­
s

t e e a o p r e ş t e pre T i m o t e i de prigonitoarele întrebări? P e n t r u c e ?

P e n t r u c ă T i m o t e i nu doar câ nu erâ îndestul a le oborî a c e l e a ,
cu cuvântul său ci pentrucă desăvârşit e s t e n e t r e b n i c lucru şi.
a c e a s t a a se b ă g a cineva pre sineşi în nevoinţe- zadarnice c a
a c e s t e a ; fiindcă nici un rod bun se n a ş t e din a c e s t e a , fără nu­
mai gâlcevi şi v r â j b i ; pentru a c e a s t a zice, f e r e ş t e - t e , o T i m o t e e , .
de n e b u n e ş t e l e şi neînţeleptele întrebările c e l e c a a c e s t e a . Zi­
când însâ nebuneşti şi neînţelepte întrebări, face o s e b i r e între
întrebările c e l e înţelepţcşti şi c u n o s c ă t o a r e , c a r e se fac d e s p r e
dumnezeeştele Scripturi, de c a r e întrebări nu se cuvine a se
feri cineva, fiindcă a c e s t e a nu-i pricinuesc gâlcevi şi v r â j b i . I n s ă .
şi de a c e s t e întrebări din. Scripturi, nu se cuvine a s e face cu

vine a fi credincios. Pentru aceasta a zis S i r a h : „Prietenul credincios,

este acoperemânt tare: iar cela ce îl află pre acesta, a aflat vistierie"
(Sir. V i , 15). Şi iarăşi: „Pentru un prieten credincios nu este lucru de^
schimb şi nu este cumpănă a bunătăţei lui" (Tij). Şi iarăşi: „Priatenuf
credincios este doftorie a vieţei şi cei ce se tem de Domnul îl află pre
a c e s t a " (tij. V,, 16). Şi cei ce voeşte a fi prieten cu adevărat se cuvine
a păzi încredinţare întru tainele prietenului s ă u . şi a nu arătă nici una..
din acelea". De aceasta a zis S o l o m o n : „Omul îndoit cu limba desco­
pere sfaturi în adunare; iar cel credincios, c i r suflarea ascunde lucruri"
(Pild. X I , .12) Căci de v a d e s c o p e r i cineva taina prietenului, acela perde^
încredinţarea şi nu Va mai află pre prietenul său c a să-1 iubiască c a
mai înainte, precum a zis S i r a h : „Cela ce descopere taine a perdut cre­
zarea şt nu va află prieten către sufletul s ă u " (Sir. X X V I I , 16). Şi ia­
r ă ş i : „Rumperea se poate astupă şi de o c a r ă este împăcare; iar cel ce-
a descoperit taine a des.nădâjduit" (Sir. X X V I I , 2 1 ) . Dar însă un prieten,
ca acesta a se află este lucru cu anevoe, precum.a spus S o l o m o n : „ B ă r ­
bat însă credincios, cu greu este a s e află" (pild. X X , 6 ) . Iar carele este
;

adevăratul prieten, vezi ia suptînsemnarea zicerei: „Aşa iubindu-vă pre

v o i " (I T e s a l . II, 2 ) .
x
) Iar Teodorit a ş a tâlcueşte zicerea: „A iubi pre toţi se poate, fiindcă,
aceasta şi evangheliceasca. lege o porunceşte: „Iubiţi pre vrăşmaşii voştri'"
(Mat. V ) . Iar a tâlcul nu este cu putinţă către toţi, c ă . a c e a s t a are tre­
buinţa de obşteasca pjroalegere, şi unii ca aceştia sânt toţi cei ce c h e a m ă .
pre stăpânul din curată inimă. _ -•• -
286. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. II. VERS. 2 4 — 2 5 .

împâtimire şi cu filonichie, când întreabă oare-cari, despre oare

c a r e înţelegeri nedumerite ale Sfintei Scripturi. D e a c e a s t a şi
a i u r e a a zis Apostolul: «Iar de se pare cineva a fi filon ic (a-
d e c ă iubitor de a birui) şi prigonitor, noi acest-fel de o b i c e i ,
nu avem, nici bisericile lui Dumnezeu» (J Cor. X I V , 1 6 ) .
2 4 . lat slugei -Domnului nu i, se cuvine a se gâlcevi,,
";C'i fâârid ;ă fi către toţi." •'
. Sluga.^lui Christos,. zice, nu se cuvirife a se gâlcevi, ci a fi-,
"blând cu, toţii.. P e n t r u c e . însă porunceşte Pavel lui T i t să în-
frunteze cu asprime? Infrunteazâ pre ei cu--asprime, zice» ( T i t .
I I , 1 5 ) . Răspundem că înfruntarea c e a tare atunci mai ales muşcă
şi răneşte pre cel ce se înfrunteazâ, când se face cu blândeţa
şi cu inimă neturburatâ. Că este cu putinţă a înfruntă şi a pri-
hăni cineva cu blândeţa şi a mustra mai cu atingere şl mai cu
amărăciune decât cu sumeţie şi cu turburare. ~
" Invăţătoresc.
' Siugâ 4ui Dumnezeu, zice, se cuvine a fLlnvăţătoresc. acelora •
cari voesc şi iubesc sâ înveţe, căci pre eretici nu se cuvine a-i
învăţă cineva, ci după ce îi va încercă pre ei o dată şi de două
ori, se cuvine a se feri de dânşii, precum scrie-acestaşi Pavel
>către T i t : «De omul eretic, zice, după întâia şi a doua sfătuire
•fereşte-te». ' ' „ . " "
Suferitori de rău.
S e cuvine, zice, sâ fii suferitor de rele, adecă sâ suferi re­
lele celorlalţi, o T i m o t e e , pentrucă a c e a s t a mai ales se potri­
v e ş t e tu să aibi, învăţătorul celorlalţi, adecă -să aştepţi întoar­
c e r e a . ş i pocăinţa oamenilor şi totdeuna să le grăeşti şi să-i
Î n v e ţ i , măcar deşi nu te ascultă şi să nu-i depărtezi îndată nici
să-i lepezi, şi ascultă, ce zice mai j o s .
25. Intru blândeţa î n v ă ţ â n d p r e cei, c e se" pun împrotivă.
Se cuvine, zice, o T i m o t e e , cu blândeţe sâ înveţi pre cei
c e grâesc şi stau împrotivă; întâi adecă, căci când vei învăţa
tu_ cu semeţie şi cu mânie şi cu turburată inimâ^suftetul tău
-se turbură şi nu p o a t e socoti vre o noimă trebnică spre a trage
p r e ascultători şi a-i folosi; şi al doilea încă,' pentrucă cel c e
v o e ş t e să asculte dela tine vre un cuvânt trebuincios şi să se
folosiască, mai întâi de t o a t e se cuvine să aiby bună voinţă şi
dragoste către tine, învăţătorule; dar cum va avea buna voinţă
c ă t r e tine, când tu t e vei sumeţi şi li vei ocări? Negreşit a-
ceasta este' cu anevoe a urmâ. Dai pentruce pricină lui T i t a-
•sdecă îi scrie P a v e l : «Că d e - o m u l eretic după întâia şi a doua
 EP.'ST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI GAP. II, VERS. 2 5 — 2 6 . 287

sfătuire să se ferească?» (Tit. III, 1 0 ) ; iar aicea lui Timotei îi

zice, să înveţe cu b l â n d e ţ e ? P e n t r u c ă lui T i t îi scrie să s e ferească
•de ereticul acela, ce este neîndreptat şi pre carele îl ştie câ
•este nevindecat, iar aicea lui T i m o t e i îi zice pentru cei potriv­
nici, cari nu sânt nevindecaţi, ci este nădejde a se vindeca şi
a se îndrepta, p r e c u m şi din cuvintele c e l e rnai de j o s a r a t ă .
C ă d o a r va, d â lor . D u m n e z e u , p o c ă i n ţ ă s p r e c u n o ş t i n ţ a
âtdevăţului^/'f-. . . . - ' v - " . ; ' - " - - ' ' •" • • •
" P o a t e , zice, că se va face. vre o îndreptare îînprotivitorilor
•şi vindecare şi vor veni la pocăinţa şi la cunoştinţa adevăru­
lui; iar poate se zice la'lucruri neştiute şi cu îndoială, în " c â t
încheem din cuvintele a c e s t e a , c a de cei c e sânt arătaţi nevin­
decaţi şi neindreptaţi şi nepocăiţi t r e b u e să fugim şi sâ ne l e ­
pădăm, iar pre cei c e sânt cu îndoială, se cuvine să-i c e r c ă m
şi sâ-i îndreptam. Vezi, .o cetitorule, cum învaţă Apostolul pre
T i m o t e i , să fie smerit c u g e t ă t o r ; căci nu a zis, poate cândva
tu vei. putea a-i întoarce, ci d o a r când va Dumnezeu- va dâ
lor î n t o a r c e r e ; ca cum i-ar z i c e : ori ce îndreptare şi folos se
va face lor, dela Domnul se va face şi nu din cuvântul şi în­
văţătura t a . In cât şi voi învăţătorii şi sfinţiţii propoveduitori,
învăţaţi-vă din cuvântul a c e s t a al Apostolului a fi smeriţi c u ­
g e t ă t o r i şi d e s'ar întâmplă a înduplecă pre vre un hristian spre
a se pocăi, să riu socotiţi, c ă voi l'aţi înduplecat cu cuvântul
vostru, ei câ Dumnezeu pre el cu darul său l'a înduplecat, a-
mefînţând -în inima lui.
2 6 . Ş i s e v o r d e ş t e p t ă din c u r s a d i a v o l u l u i .
A c e s t e cuvinte ale Apostolului nu se înţeleg numai pentru
relele dogme, ci şi pentru viaţa c e a p ă c ă t o a s ă , fiindcă oamenii
precum erau şi cei c e se împotriviau lui T i m o t e i , nu se prind
de cursa diavolului numai pentru relele şi ereticeştile dogme,
ci şi pentru faptele cele rele şi viaţa c e a r e a ; pentru aceasta
s e cuvine a se îndreptă cu b l â n d e ţ ă de învăţători, ,nu numai
a c e i , ce au e r e t i c e ş t e dogme, ci şi cei c e au patimi şi viaţă
s t r i c a t ă ; căci precum paserea c e e a c e se prinde în prinzătoare
şi în laţ, măcar de un picior de va fi prinsă, toată însă se
f a c e supusă omului, celui c e i-a întins cursa şi laţul: cu chi­
pul a c e s t a şi oamenii, deşi nu sânt prinşi de amândouă păr­
ţile, adecă şi cu relele dogme şi cu viaţa cea spurcată, ci nu­
mai despre o parte, adecă cu viaţa c e a spurcată; însă ori aşa
ori almintrelea sub stăpânirea diavolului se afla, care întinde
c u r s e l e şi laţurile şi ale ereticilor d o g m e şi a vieţei ceii spur­
c a t e . D r e p t a c e e a dascălii cursele a c e s t e a ale diavolului se cu-
288. . EPjST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS.

vine a le sfărâmă c u învăţătura lor, ca să sloboziască dintr'in-

sele pre ticăloasele sufletele oamenilor, precum este scris «cursa
s'a sfărâmat şi noi neram izbăvit» (Psalm. C X X 1 I I , 7 ) .
Vânaţi fiind ei de dânsul, spre a lyi voe. .
Oamenii cei stricaţi zice, de ereticeştile dogme şi de viaţa
spurcată, sânt c a cum ar înnotâ în lăuntru întru r ă t ă c i r e ; dar
când se vor prinde de Dumnezeu spre a sa voe, poate că se vor
deşteptă din adânca rătăcire şi vor veni întru simţire şi întru
r ă b d a r e ; yoiâ lui Dumnezeu însă este nu numai a crede cineva
drept, ci şi a vieţui " b i n e . D r e p t a c e e a cuvintele a c e s t e a ale
Apostolului se cuvine sâ le înţelegi, o cetitorule,-nu numai p e n ­
tru dogmele credinţei, ci şi pentru fapte şi viaţa. Oare-cari însă
precum este şi T e o d o r i t zicerea «vânaţi de dânsul» o înţeleg
c ă unii ca aceştia sânt prinşi de diavolul şi se află în voea lui
c e a r e a ; ci şi a c e a s t ă înţelegere este potrivită la pricină.

C A P . III.

i. Şi aceasta să ştii câ în zilele cele mai de pre urmă

vor veni vremi cumplite.
F i i n d c ă atuncea în vremile c e l e apoştoleşti erau mulţi oameni
răi, pentru aceasta, ca sâ nu se turbure T i m o t e i de a c e a s t a ;
mai înainte Pavel a spus lui, c ă în casa m a r e se află vase şi
de aur şi de lut, precum a m ' s p u s mai sus, adecă în lumea a -
c e a s t a se află oameni şi buni şi răi. Iar acum aicea mai îna­
inte spune lui T i m o t e i , cum câ şi în vremile c e l e viitoare vor
fi mulţi răi; însă a c e a s t a nu e lucru nou, pentrucă şi în vremea
luiTVLoisi a fost spurcaţii vrăjitori lani şi Iamvri. D e c i nu'ţi pară
lucru deşănţat, zice, şi ţie, T i m o t e e , nici te scârbi pentru a-
c e a s t a ; iar vremi cumplite vor urma, a d e c ă foarte rele. Şi nu
se cuvine a c e a s t a a se înţelege pentru vremi, şi pentru luni
şi pentru zilele acelea anume, fiindcă vremile şi lunile şi zi­
lele din firea lor nu sânt rele, ci se înţelege pentru oamenii
cei răi, cari vor fi în zilele cele mai de pre urmă şi pentru
împrejurările cele protivnice, c e vor urma întru acele vremi.
Căci şi noi obişnuim a zice, când vorovim, cum că această vre­
m e este rea," 'Sau v r e m e a aceasta este; b u n ă ; aşa numindu-o
dela bunătăţile ori răutăţile ce se întâmplă întru a c e a v r e m e ;
sau dela oamenii cei buni sau dela cei răi ai vremei a c e e a (vezi
şi la t â l c . c e a către Efeseni la c a p . V ; 1 6 , zicerea: «ivâscum-
părând v r e m e a » ) .
 EPISf. A DOUA OÂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 2. 289

2 . C â vor fi o a m e n i i u b i t o r i d e s i n e .
Apostolul îndată pune patima c e a mai întâi d e c â t t o a t e p a ­
timile şi p r e ' î n t â i a r ă d ă c i n ă , - c a r e naşte pre t o a t e răutăţile, a-
decă pre iubirea de s i n e ; căci dupre firescul chip mai întâi
cineva s e iubeşte pre smeşi, apoi pentru sineşi iubeşte şi pre
ceilalţi oameni şi pre celelalte lucruri ale lumei. D e c i i u b i r e a
de sine e s t e u n prieteşug neregulat al omului, de care biru-
indu-ne faicfem t o a t e relele şi patimile, pentru ca s â n e nful-
:

ţâmim pre sirie-ne, care prieteşug ne face a nu socoti şi a nu

voi binele aproapelui nostru, ci numai pre al n o s t r u ; căci iubi­
tori de sineşi se zice omul acela, carele se iubeşte numai pre
sineşi; din care urmează a nu se iubi nici pre sineşi, câci pre­
cum urmează la mădulările trupului, vătămarea unui mădular, a -
ochiului să zicem, sau a manei s a u a piciorului, t r e c e şi la celelalte
mădulări. Sau precum urmează la zidirea unei case, c â n d s c o a t e
cineva o piatră dih p e r e t e se clătesc şi se turbură şi celelalte
pietre; aşa urmează şi la biserica hristianilor; şi cel ce poartă
grijă numai de sineşi. i a r de fratele său nu bagă seamă, acela
pre sineşi se vatămă.
Iubitori de argint.
După c e a spus rădăcina, a d e c ă pre iubirea de sine, A p o ­
stolul aicea dupre urmare spune şi celelalte ramuri ale e i ; şi
întâia ramură a iubirei de sineşi e._iubirea de argint; pentrucă
banii pentru aceasta îi iubeşte omul, pentru ca să se odihnească
pre sineşi, adecă pentru iubirea de sine. Deci precum din dra­
goste se naşte t o t binele, aşa dinprotivă din iubirea de sine
potrivnică dragostei, se naşte toată r ă u t a t e a ; căci; dragostea
a d e c ă este lată ş i ' î n c ă p ă t o a r e şi la toţi revarsă facerile de bine
ale sale, iar iubirea de sine s f f â m t o f e ş t e p t e d ă ţ i m e a dragostei
şi numai într'un singur om g r ă m ă d e ş t e facerile de bine ale sale.
Trufaşi.
In vremile cele de apoi, zice, vor fi " o a m e n i trufaşi a d e c ă
Cei c e se fălesc că sânt mai pre sus de ceilalţi o a m e n i ; Din
iubirea de sine însă se naşte şi ramura a c e a s t a otrăvitoare a
trufiei; că se trufeşte cineva, câci se i u b e ş t e - p r e sineşi şi vo­
e ş t e a se slăvi mai mult decât ceilalţi.
Mândrii, hulitori. ~
Trufia când sporeşte şi c r e ş t e se face m â n d r i e ; iar mândria
iarăşi se face ocară şi hulă lui Dumnezeu, căci când se tru­
feşte cineva, şi _şe. are pre sineşi mai pre sus de ceiîlîţi oameni,
:

atuncea şi s e mândreşte, a d e c ă supra scrie asupra sa^- t o a t e

Tom. III.
19.
290. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IU, VERS. 3.

isprăvile şi virtuţile adecă socoteşte, că el cu puterea sa, ce

are, le-a isprăvit şi nu cu darul şţ cu puterea lui Dumnezeu.
Si aceasta socotindu-o huleşte ticălosul pre Dumnezeu, dela
carele se pricinueşte t o a t ă virtutea şi tot binele. Ş i arătat e
c ă mândria şi hula, c e a către Dumnezeu se nasc din iubirea
de sine.
3.'Mascaturilor rtesupuşi, nemulţămitori, necuyioşi, ne*
tiuMteri,' neîmpăciiţi, . -•
Şi potrivit se fac unii c a aceştia, cei mai sus arătaţi, pen­
truca dacă hulesc ei p r e însuşi făcătoiul lor Dumnezeu, cum
vor mai cinsti pre născătorii lor? Şi iarăşi, nu cinstesc pre n ă s ­
cătorii lor, aceia, câţi către făcătorii lor d e bine ceilalţi sânt
nemulţămitori; şi câţi sânt nemulţămitori către făcătorul lor de
bine, aceia sânt necuvioşi, pentrucă strică cuvioşia şi se lea­
pădă de datoria lor, cu cari sânt datori, iar câţi sânt şi ne­
cuvioşi, aceia sânt şi neîmprieteniţi, c ă c i pre c a r e altul are a-1
iubi "şi. a-1 primi acela, care nu iubeşte pre făcătorul său de
bine şi îşi întoarce: faţa despre el? Ş i iarăşi, câţi sânt neîmpri­
eteniţi aceştia sânt şi neîmpăcaţi, a d e c ă neprieteni oamenilor;
căci cela c e nu se împacă cu făcătorul său de b i n e , cum se
va împăca cu ceilalţi? Vezi frate, c â patimile şi relele sânt le­
gate unele de altele, c a un lanţ ş t una din alta"se naşte? P r e
cum dinprotivă şi bunătăţile sânt legate una de alta ş i s e nasc
una din a l t a ' ) .
Clevetitori.
Oamenii, zice, au să se facă în vremile de apoi clevetitori,
adecă grăind" de iau pre toţi o a m e n i i şi clevetindu-i; căci cela
ce nu cunoaşte c â a ţ e în sineşi vre un lucru bun şi virtute,
pre ceilalţi, că sânt a s e m e n e a lui. P e n t r u c e ?
Pentrucă socoteşte, că cu aceasta pricinueşte lui oare-care mân­
gâere, pentru a nu se arata că singur el este rău, ci că şi cei­
lalţi sânt răi. V e z , iubitule, c ă iubirea d e sine e s t e rădăcină,
care naşte şi pre clevetiri în lume?
N e .stâmpăraţ
V o r îi, zice, în viitorime oameni nestâmpăraţi şi cu l i m b ă
şi cu pântecele şi întru t o a t e ceie'îalte, pătimi.

) A ş a a zis şi A w a Macarie,' cum c ă sânt legate u n a de alta faptele,

x

cele bune şi răutăţils întru a patruzecea a s a voroavă cap. I. Şi vezi la

suptînsemnarea zicerei: „Aflători de r e l e " (Rom,., I, 3 0 J cuvintele s f â n - ;
tului, şi la suptînsemnarea zicerei: „Bunătatea ft\cerea d e ' b j n e c r e d i n ţ ă " :
(Gal. V, 2 2 ) . . <; •|
 j EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI .CAP. UI, VERS. 3 5. 291

Ne iîmblânziţi.
Vezi, o "cetitorule, c e face pre oameni iubirea de sine, r ă ­
dăcina Ituturor răutăţilor? Şi ramura c e a întâia a iubirei de sine
iubirea de argint? C ă îi face hiare neîmblânzite şi patimile a-
c e s t e a fac pre oameni d o b i t o a c e n e c u v â n t ă t o a r e , pre oamenii
cei fireşte blânzi şi cuvântăreţi. •
•. •
;• Ne.(i^bţtOxi!"d-e---'feinîeV: ". • ' '
Ad;pcă jbarnehlr în vjrjE*rt»île"jpeto de apoi vor fi' vrăşmaşi ai
t o a t e i yirtuţei şi ai s u f l e t e ş t e i bunătăţi.
4'. Vânzători. ........
Oamenii în viitorime, zice, se vor face vânzători de priete­
nie, a d e c ă vor vinde prieteşugul celor iubiţi ai lor şi nu vor
păzi c r e z ă m â n t ) .
1

Surrieţi.
Adeqă în. vremea de apoi, oamenii vor fi obraznici şi n e a -
devâraţi, fără de a avea statornicie în vre un lucru.
Umt)aţi sau î n g â m f a ţ i .
A d e c ă vor fi umflaţi şi plini de mândrie şi de obrăznicie şi
de o c a r ă .
Iubitori de îndulcire mai mult decât iubitori de Dum­
nezeu. S
Oamenii, zice, întru acele vremi vor fi iubitori de îndulcire
mai mult d e c â t iubitori de Dumnezeul; şi d e nevoe aceasta~âşa
urmează, căci unde este iubire de îndulcirile lumei, acolo pri­
e t e n i e Şi dragoste cu Dumnezeu nu s e află, c ă protivnice sânt
a c e s t e a luna alteea. D e a c e a s t a a z\f> l a c o v , fratele Domnului:
« P r e a curvarilor şi p r e a c u r v e l o r , - n u ştiţi c ă prietenia lumei
e s t e vrajbă a lui Dumnezeu? C â cel c e ar voi a fi prieten lu­
mei vrăşmaş se face al lui Dumnezeu» (Iac. I V , 4 ) .
5 . închipuire având de buna cinstire de Dumnezeu;
iar de jputerea acesteea s'a lepădat.
A d e c ă oamenii în vremile cele de apoi, numai închipuire şi
fâţărie vor avea de b u n ă cinstire de Dumnezeu şi de c r e d i n ţ ă ;
iar d e puterea bunei cinstiri de Dumnezeu se vor lepădă, a-
d e c ă s e vor araţâ bine cinstitori de D u m n e z e u numai dupre
chipul cel din afară; iar dupre fapte şi viaţă vor fi cu a d e v ă ­
rat necinstitori de D u m n e z e u ; fiindcă puterea bunei cinstiri de
D u m n e z e u şi binele credinţei cu faptele se arată. Pentru a -

'.' ) Cât de mari greutăţi pricinuesc clevetirile şi vânzările, vezi la Cu­

l

vântul IV al Hristoitiei noastre cea pentru hristiani.

292. EPIST. A DOUA CĂTRE TiMOTEt CAP. III, VERS. 5 .

c e a s t a dar dupre cuviinţa a zis fratele lui D u m n e z e u I a c o v :

« C â credinţa fâră de fapte e m o a r t ă » ( C a p . II, 2 0 ) . Iar la altă
p a r t e Apostolul pre închipuire o a luat spre b i n e , zicând c ă ­
t r e Iudeul î n v ă ţ ă t o r : « C e are pre închipuirea c u n o ş t i n ţ e i şi a
adevărului în lege» ( R o m . II, 2 0 ) ; fiindcă învăţătorul acela p r e
închipuirea cunoştinţei o a r e , a d e c ă p l ă s m u e ş t e pre c u n o ş t i n ţ a
şi pre adevărul în sufletele ucenicilor săi. Vezi însă şi t â l c .
c a p . II de mai sus al ceii c ă t r e R o m a n i stih 2 Q ) . 1

Şi de aceştia abatâ-te.
A i c e a dupre d r e p t a t e t r e b u e a se n e d u m e r i cineva, c â d a c ă
răii cei de mai sus au să fie în vremiîe c e l e mai -de pre u r m ă ,
c u m zice Apostolul aicea lui T i m o t e i , s ă se abată d e s p r e dânşii?
S p r e dezlegarea nedumerirei, răspundem, c ă urma să fi fost şi
a t u n c e a în v r e m e a Apostolului Pavel oamenii răi ca a c e ş t i a ,
m ă c a r deşi. nu cu a t â t a covârşire de r ă u t a t e . E e c i p o r u n c e ş t e

J
) Pentru aceasta şi Hrisosţ. zice: Că precum Scriptu ra chipul îl iâ u-
n e ori adecă spre bine, iar alte ori spre r ă u ; spre bine adecă" când zice:
„Bărbatul nu e dator a se acoperi, chipul şi slava lui Dumnezeu fiind"
(1 Cor. X I , 7 ) , iar spre r ă u : „Insă în chip trece o m u l " (Psalm. X X X V I I I ,
9 ) . Asemenea şi pre leu une ori îl iâ spre bine Seriir. tu ra, pentru chi­
pul cel împărătesc şi ighemonicesc: „A adormit zice ca un leu şi c a
un pui de l e u ; cine îl va deştepta pre e l ? " ( F a c . XLIK. 9), iar une ori
spre rău, pentru, chipul cel răpitor şi m â n i o s : „Ca un leu răpind şi r ă c -
n i n d " (Psalm. X X I , 4 3 ) : cu un chip c a acesta şi Appstolul pre închi-
puire, une ori o iâ spre bine, zicând: „Având închip uirea cunoştinţei
şi a adevărului".; iar alte ori spre rău, precum aicea, Iar Teodorit tâl-
cuind zicerea cea de mai sus a lui Pavel, dela „vor -oameni iubitori
de sineşi", până la aceasta, zice, cum că Apostolul
mai î n a i n t e ' a spus
vremea, care erâ în zilele lui Teodorit; căci în vremea lui c e a . d e atunci
erâ, zice, viaţa oamenilor plină de nişte răi ca aceşti ; „Că de răii a-
ceştia, zice, plină este viaţa noastră şi numai cu obr B zari rul b u n e i - c i n s -
tiri do Dumnezeu sântem îmbrăcaţi prin faptele răută ei, î n s ă formălu-
im pre idolul; c ă iubitori de bani făcându-ne în loc de iubitori de Dum-
nezeu şi patimile îmbrăţişăm şi robia şi celelalte de )bşte se pot afle
întru noi, care durnnezeescul Apostol Le-a povestit", \ceasta o am în-
semnat aicea fraţii mei, nu fâră de întristare şi fără c e suspinuri; c ă c
dacă Teodorit scria, că relele, ce le prorociâ aicea apostolul, erau a-
tuncea în lume în vremea s a ; atuncea când erâ dricul şi floarea virtuţei
sau a faptei bune. Ce vom zice noi acuma, ticăloşii? Car vedem în vremils
noastre şi auzim toate relele acestea, ce le prozice Ps.vel. câ au puhăi
. şi s'au revărsat preste măsură şi a se mai întinde n j este cu putinţă
Căci ce alt rău pqaţe fi mai de margine sau măi vâr 'elnic decât ateis
mul? S a u cari pot fi mai răi decât ateii, de cari e Pl ină lumea şi ne
încetat se umple? Deci nu încheem alta decât că apr oape este sfârşitu
căci precum a zis Domnul: „Pentrucă se va înmulţi nelegiuirea, se v
răci dragostea a multora şi atuncea vâ veni sfârşitul' (Mat. X X I V , 12;
 EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 5 — 6 . 293

Pavel şi ca cum ar zice lui T i m o t e i , că fereşte-te de către nişte

oameni ca aceştia, cari şi acum se află. D e a c e a s t a şi dupre
urmare zice: Dintru aceştia sânt cei ce se bagă prin c a s e . S a u
şi altfel răspundem, câ zile de mai pre urmă nu zice Pavel,
pre cele c e dupre multe veacuri au să fie, ci pre cele c e după
adormirea sa îndată vor fi, în care Timotei încă urma a fi viu;
sau precum j u d e c ă Mar. loan Hrisoşt. că dumnezeescul Pavel
prin Tirnotfei sfătueşte pre toţi hristianii cei mai din urmă, a
se feri de oamenii c e i - d e acest-fel cu pângărită viaţă, care so­
cotinţa aceasta este mai adevărată decât t o a t e .
6 . C ă d i n t r u a c e ş t i a s â n t c e i c e s e b a g ă prin c a s e .
Cu această zicere «ca să bagă» arată Apostolul pre n e o m e -
ni'rea oamenilor acestora şi pre robirea lor şi moralul cel lin­
guşitor, cel plin de t o a t ă amăgirea; căci unii ca aceştia pen­
tru ca se amăgiască ieu linguşirile pre oameni, pentru aceasta
încap şi află îndrăznială prin casele oamenilor.
. Ş i r o b e s c pre mueruştele.
Nu a zis Pavel, c ă amăgesc, ci că robesc- pre mueruşte, u-
nii ca aceştia pângăriţi Ia viaţă; adecă că-le întrebuinţează pre
ele c a pre nişte r o a b e ; căci unul ca acesta -se face, cel ce se
a m ă g e ş t e de altul, adecă rob şi supus a c e l u i a ) . Vezi însă. o
1

cetitorilor, că numai muerilor este însuşit a se amăgi şi nu băr­

baţilor, sau mai bine a zice, nici femeilor celor cu minte b ă r ­
b ă t e a s c ă le e s t e însuşit aceasta, ci mueruştelor celor mai n e ­
putincioase şi mici de suflet. Drept a c e e a ori carele b ă r b a t se
a m ă g e ş t e , acela nu este bărbat, ci m u e r e ; - ş i nu muere prost
ci mueruşcă.
C e l e î n c ă r c a t e de p ă c a t e . " -
Cu a c e s t e - c u v i n t e arată Apostolul că-^mueruştele cele ce se
a m ă g e s c de oamenii cei cu rea -cugetare, -^sânt pline de gră­
madă şi de mulţime de păcate, şi p e lângă a c e s t e a , că sânt
neregulate în moraluri şi turburate cu m i n t e a ; pentru a c e a s t a
şi câţi le a m ă g e s c pre ele nu a m ă g e s c pre femei de n b ş t e
dupre fire (căci firea femeilor nu e prihănită de sine), ci pre
muerile cele ce au în sufletul lor, d u p r e -proalegere, grămezi
şi mulţime de p ă c a t e . Căci cela ce nu are întru sineşi nici un
bine şi virtute, acela în grabă se înduplecă învăţătorilor celor

) Unii zic, ca minciuno-învăţătorii aceştia "vicleni şi amăgitori, cari

l

arnăgiau pre mueruşte erau ereticii şi necuraţii Nicolaiteni'cari pentru a-

ceasta supuneau pre. mueruşte .cu amăgitoarele lor cuvinte, pentru a-şi
face cu dânsele lucrările lor cele de ruşine. Iar întru altele se scrie: „Şi
robind, mueruşte", adecă fără de articol. - " . •
294. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEij^AP.JH, VB3S. 6 — 8.

răi, pentrucă cu lesnia lor înduplecare, ce o arată către dânşii,

se mângâe pre sineşi câ nu se va osândi de Dumnezeu, pen­
tru faptele sale cele rele.
Care se poartă de felurimi de pofte. "...
Cu multe adăugite numiri lăţeşte Apostolul răutăţile mueruş-
telor celor ce se a m ă g e s c şi zice, Că ele se poartă de feluri
de, porte, „adecă., ele ^pofţa7.1>atiilor, de pofta-slavei, de pofta d e s -
;

%ti.ţey,~4ş p o f t a ttTnpodoMritpr' şi' a hainelor şi arată c ă ' s e poartă

de poftele cele de ruşine ale trupului. Vezi însă, o cetitorule,
c ă Apostolul a zis, că mueruştele a c e s t e a se poartă, adecă se
s t ă p â n e s c de poftă, c a nişte vite necuvântătoare, c a r e se poartă
şi se stăpânesc de poftele lor, ca de nişte vietăţi c u v â n t ă t o a r e ) . 1

7 . Totdeuna învăţându-se şi nici o dată putând a veni

la cunoştinţa adevărului.
Mueruştele acestea, zice, care se amăgesc de m i n c i u n O ş i i
dascăli, totdeuna se învaţă şi nici odinioară nu pot veni la c u ­
noştinţa adevărului. D a r o a r e f i i n d c ă mueruştele acestea nu pot
să vie la cunoştinţa adevărului, nu sânt vrednice d e . e r t a r e ?
N u s â n t vrednice, ci mai a l e s s â n t n e e r t a t e ; de vreme c e e l e
singure de sineşi şi-au îngropat sufletele în p ă c a t e şi în pofte.
P e n t r u aceasta au orbit minţea lor şi gândul, adecă s'au împe-
• trjt şi s'au făcut nesimţitoare, ca o piatră şi nu pot a î n ţ e l e g e ;
'câ să (nu) p o a t ă ele să se înveţe, nu e firesc lucru la dânsele, ci
de proalegere (adecă de voe de sineşi); pentru aceasta şi sânt
neertate ).
2

8. Tn ce chip şi Ianis şi Iambris.au stătut împotriva lui

Molsl, aşa şi-aceştia stau împrotivă adevărului.
*) Pentru aceasta a zis durnnezeescul. Ioan Damaschin: „De aeeasta
şi cele necuvântătoare nu sânt însuşi ştăpânitoare, că se poartă mai
mult de fire, decât o poartă e l e ; - c ă c i nici-se împrotivesc poftei ceii fi­
reşti ci îndată ce poftesc ceva, se pornesc către faptă; iar omul cuvân-
tăresc fiind, poartă mai vârtos pre fţre, decât firea a-1 purta pre-el.-Pen­
tru aceasta şi poftind dacă voeşte, are stăpânire s ă astâmpere pofta, de
cât a-i urma e i " (Cart. II, cap. X X I V despre credinţă).
) Şi acest rău zice înţeleptul. Teodorit, că urma în vremile sale şi
2 1

s'a împlinit atuncea prbrocia Apostolului; căci mulţi băgându-se prin ca­
sele oamenilor, amăgiau şi robiau socotinţei ;lor, pre păcătoasele mue-
ruşte, fără a prepune prorocia Apostolului. Văi, dacă atuncea se plinii:
prprocia aceasta; cu mult mai vârtţrs şi fără; asemănare acum în vre-
. mile noastre se plineşte; când cei mai mulţi,, cari ia înaintează,în dre-
gătoriile cele dinlăuntru şi în cele dir>. afară, băgându-se prin caself
Domnilor, amăgesc pre mueruştele lor şi! prin acelea dobândesc vredni­
cia aceea ce doresc? Milostiv fii,, Dumnezeule, fii milostiv!
 • EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 8 . 295

Când s'a trimis Moisi de Dumnezeu în Eghipet, c a să zică

împăratului F a r a o n să sloboadă pre israilitenescul norod, atun­
c e a a cerut F a r a o n s ă facă semne şi minuni Moisi, pentru ca
sâ vadă şi să creadă d e l'a trimis D u m n e z e u ; d e aceasta Moisi
a zis fratelui său lui A a r o n şi a a aruncat toeagul său pre pă­
mânt, «i .s'a făcut balaur. A l doilea eu acestaşi toeag al lui A -
aron s'a făcut apa râului Nil. s â n g e ; şi a\ -.treilea.'pu. acestaşi
tp'eag s'a umplut tot: ^Eghip^al .•'dţ^bcnâ-şţe. A c e s t e trei -seoone
dăr le-au făcut şi vrăjitorii şi descântătorii Eghiptenilor, dupre
nălucire însă şi nu dupre adevăr, precum d e s p r e - a c e a s t a scrie
c a p . VII al Eşirei. Din vrăjitorii aceia cei mai numiţi erau şi
Ianis şi Iambris, de cari pomeneşte aicea Apostolul. Deci pre-
cUm aceia au stătut împrotiva lui Moisi aşa, zice, şi ereticii a-
ceştia stau împrotiva adevărului. D e unde însă Pavel ştia nu­
mele vrăjitorilor acelora, de vreme ce dumnezeiasca Scriptură
nu le pomeneşte, nenumit (anonim) zicând c ă descântătorii şi
fermecătorii au făcut semnele acestea? Zicem la a c e a s t a sau din
predanisire nescrisă le-a ştiut ApOstoluî, sau că urmează sâ li
se fi aflat din descoperire Sfântul D u h ) . 1

Oameni stricaţi cu mintea, nelămuriţi în credinţă.

Când cineva s e strică de patimi, atunci se face şi neales
sau nelămurit în credinţă; pentru a c e a s t a zice şi David c ă :
«Zis-a nebunul în inima s â , .câ hu. . e s t e Dumnezeu» (Psalm.
X J I I , 1). D a r pentruce şi d e unde Ie-a zis a c e s t e a , o p r o r o -
cule, nebunul? Pentru aceasta, zice, c â «s'au strieat şi s'au fă­
cut urâţi întru nelegiuiri» (tij). Deci ori c a r e minte nu e s t e stri­
cată de patimi, a c e e a priimeşte şi c r e d i n ţ a ; de aceasta să lu­
ăm aminte fraţilor, să nu ne stricăm şi noi d e patimi şi pen­
tru stricăciunea aceasta să afle încăpere întru noi nelămurita
credinţă ).2

*) însuşi aceasta o zice şi Teodorit.- însemnează însă, că în viaţa lui

Macarie Alexand. în Lafsaicon se scrie că acest dumnezeesc Macarie um­
blând prin pustie, a mers la ţintirimul de îngropare ăl vrăjitorilor a c e s ­
tora al lui Ianis şi lamvris, unde locuiau mulţi demoni, şi intrând în l ă -
untru a aflat mult. aur în visterie, copaci mulţi sădiţi şi puţ cu cadă,
care le-âu fost făcut rătăciţii vrăjitorii aceştia pentru .ca s e le dobân­
diască dupre moarte în locul acela.
ă
) Aceasta şi în vremile. acestea cu lucrurile s'a plinit, pentrucă cei ce
se zic atei, pentrucă s'au stricat de patimi şi de păcate, pentru aceasta
s'au lepădat de credinţă şi au priimit ateismul, nu întru singură inima
lor zicând, câ nu este Dumnezeu, dupre nebunul cel de mai sus numit
de David, ci fără de ruşinare şi în limbă şi în cărţi (înfricoşează-te s o a r e ! )
p.ropoveduind ateismul.
 296. EPIST. A DOUA CĂTRE TfMOTEI CAP. III, VERS. 9—10.

9 . Ci hu vor spori mai mult.

Pentruce mai sus- a zis P a v e l , că spurcatele zadarnice glasuri,
v o r spori spre mai multă p â g â n ă t a t e (Cap-; II, 16), iar aicea
zice dinprotivâ? R ă s p u n d e m c ă c e e s t e a zis, pentrucă ereticii
şi minciuno-învăţătorii după ce au început o dată a'şi borî r e ­
lele şi rătăcitele lor d o g m e , nu vor mai stă până în sfârşit, ci
t o t d e u n a vor izvodi d o g m e m a i - n o u ă şi mai r e l e : iar aicea .0
. zice aceasta pentrucă ereticii aceştia hu vor amăgi]nici vor răpi
rire mulţi; j r i m ă c a r deşi la început se arată câ a m ă g e s c , însă
p â n ă în sfârşit se vor r â d e c a nişte amăgitori şi înşălători şi din
a c e a s t a se vor urî; de unde şi dupre urmare z i c e : - -- •
:

Câ n e b u n i a lor a r ă t a t ă va fi t u t u r o r , p r e c u m s ' a f ă c u t
şi a a c e l o r a .
D e nu crezi, o T i m o t e e , c ă ereticii şi minciuno-învăţătorii
nu v o r - s p o r i mai "mult, învaţă dela a c e l e a ce s'au întâmplat
vrăjitorilor celor de mai sus, căci şi aceia în sfârşit s'au vădit
şi s'au arătat că cu nălucire făceau minunile şi amăgiau pre
oamenii, cei ce v e d e a u ; căci când au venit la semnul a f pa­
trulea al muşâţelor, nu au putut sâ lucreze nălucirile lor. Şi au
mărturisit singuri c ă s'au biruit z i c â n d : «Degetul lui D u m n e ­
zeu este» ( E ş . V I I ) . Iar Moisi s'a arătat câ face minuni dupre
a d e v ă r , şi pentru a c e a s t a în urmă a făcut alte atâtea semne,
î n cât t o a t e acelea amăgitoare ş i minciunoase şi care se fac
dupre nălucire, numai la o v r e m e se arată şi se par şi apoi
s e sting. ' ' .
1 0 . Iar tu ai urmat învăţâturei mele.
A c e i a , zice, amăgitorii eretici sânt unii ca aceştia, iar tu, o
T i m o t e e , cu amăruntul ştii cele ale învăţâturei şi ale credin­
ţ e i mele, că nu sânt acest-fel amăgitoare şi minciunoase, pre­
c u m ale ereticilor, fiindcă tu, nu numai prost ai vorovit îm­
p r e u n ă cu mine, ci şi ai urmat, a d e c ă multă vreme ai p e t r e ­
c u t împreună cu m i n e - ş i luai aminte la toate cuvintele mele,
în cât din a c e a s t a te-ai făcut puternic şi viteaz în cuvânt şi
p e n t r u a c e a s t a dă răsboi celor dinprotivâ.
Petrecerei.
T u însă, zice, ai urmat petrecerei mele, adecă în viaţă şi în
politefsirea m e a . - [ :
Propunerei.
T u , zice, ai urm|at proaşezârei mele,, adecă osârdiei mele_şi
b ă r b ă t e ş t e i înfâţişărei sufletului meu, pentrucă nu ziceam numai,
ci şi făceau cele c e ziceam.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. HI, VERS. 1 0 — 1 1 . 297

Credinţei.
T u , o T i m o t e e , ai urmat credinţei mele a d e c ă statorniciei c e
o arătam întru d o g m e l e credinţei şi ale adevărului, care a-
c e a s t ă statornicie m'a f ă c u t a nu mă deznădăjduî în primejdii,
ci a crede în Dumnezeu, c ă mă v a izbăvi,
îndelung T ă b d ă r e i .
T u , o T i m o t e e , ai urmat îndelunga r ă b d a r e , c e aveam e u
către eretici, pentrucă n u m ă t u r b u r a m d e cuvintele şi mişcă­
r i l e lor, ci le pritnjaiu .toate, cu b l â n d e ţ a ) . 1
-
Dragostei.
A d e c ă , o T i m o t e e , tu ai urmat dragostea, c e o aveam c ă ­
tre toţi de o b ş t e o a m e n i ) .2

Răbdârei.
O T i m o t e e , tu ai urmat răbdărei c e o a v e a m - e u în goane
şi întru toate ispitile, c e mi s e întâmplau dela protivnicii c r e ­
dinţei.
i i . Goanilor, patimilor.
• T u , zice, ai urmat goanelor şi patimilor mele, pentrucă e u nu
numai eram izgonit, ci şi pătimiarn; fiindcă amândouă a c e s t e a
turbură pre f i e ş t e c a r e învăţător şi p ă s t o r , a fi- a d e c ă eretici şi
al d o i l e a a pătimi e i dela eretici. Pentru a e e a s t a . ş i Pavel despre
eretici a d e c ă m u k e a spus mai s u s şi c u a c e s t e a a înduplecat
pre Timotei s ă n u se. turbure p e n t r u dânşii: i a r j ă G u m v o r o v e ş t e
şi despre p ă t i m i r i şi necazuri; iar v o r o v i n d despre acestea î n ş i r ă
necazurile ş'v pătimirile, carele î n s u ş i l e - a s u f e r i t , p e n t r u - c a s ă
î m b ă r b â f e i e c u aceasta pre T i m o t e i , u c e n i c u l său.
C a r e m i s ' a f ă c u t în A n t i o h i a , în I c o n i e ş i în L i s t r a .
• Antiohia numeşte aicea Pavel pre c e a a Pissidiei, i a r - L i s t r a '
pre patria lui Timotei» ( F a p t . X I I I , 1 4 ) ) 7 D a r pentruce pre sin-*
?

gure pătimirile a c e s t e a l e - a pomenit, c a r e l e - a pomenit în n u ­

mitele cetăţi şi pre t o a t e celelalte l e - a tăcut? F i i n d c ă a c e s t e a
erau mai cunoscute lui T i m o t e i , sau şi mai n o u ă ' d e c â t - cele-- 1

lalte. Vezi însă, o cetitorule, c ă n u înşiră pătimirile a c e s t e a P a -

*) S a u precum Teodorit tâlcueşte zicând: „Ca să sufăr greşaiele fra­

ţilor".
. ) însemnează că ia Teofilact nu se află stihul acesta „Dragostei".
2

) Icumenie însă zice cum că Apostolul aicea a pomenit de Listra

3

cea proastă spre micşorare şi ea cum ar fi z i s : fie. în Antiohia: şi în I-

conia am pătimit, pentrucă erau atât mult norodite; iar în Listra, unde'-
s'au aflat atâţia oameni, ca să-mi facă rău? Că în Listre a împroşcat cu-
petri pre Pavel şi l'au târît afară din cetate, socotindu-1 pre el a fi mort,
după cum istorisesc Faptele apostoliceşti" (cap. XIV, 19).
298. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 11 — 1 2 .

vel dupre fel, ce şi c e a fost, : ci nehotărîtor numai le-â p o -

. m e n i t ; fiindcă nu le spune acestea pentru ca să se făliască, ci
'numai pentru ca sâ mângâe pre T i m o t e i , ucenicul său. Pentru
aceasta şi aceste puţine şi nehotărîte c e le scrie, de nevoe fe
scrie.
, .,Ce. f e l - d e g o a n e , a m suferit, .şi dintru t o a t e m ' a izbă­
vit . D o m n u l e ., • •. ". ' • • • ' . • .••
- ..-Cu •' aceste .cuvinte d o M 4 u c f u r i - - a f a t ă lui Timotei dumneze­
escul Pavel, întâi cum că eu, zice,, arătam osârdie spre a su­
feri goanele şi al doilea că Dumnezeu \ hu m'a.'Tpârăsît, c a s â
1

mă biruesc de e l e . Pentru aceasta şi tu arată osârdie şi n e ­

greşit nu vei fi părăsit de Dumnezeu, ca sâ te birueşti de g o a n e .
1

1 2 . Ş i toţi cei ce v o e s c a vieţui c u btina cinstire î n ­

t r u Christos Iisus, vor fi goniţi.
Şi acest cuvânt al lui Pavel, prea mare mângâere este lui
T i m o t e i ; c e să zic pentru mine,, zice, numai? C â toţi hristianii
cei c e voesc a vieţui dupre, b u n a cinstire de Dumnezeu şi du­
pre Evanghelia lui Christos, aceia au să fie goniţi. G o a n e însă
1

a i c e a numeşte Apostolul nu pre singure goanele, c e le-ar face

necredincioşii asupra celor credincioşi ci şi de obşte şi pre t o a t e
necazurile şi ispitele, cari le suferă oamenii: cei îmbunătăţiţi pen­
tru dogmele credinţei şi pentru porunca lui Christos şi p e n ­
tru predanisirile b i s e r i c e i ; - d e vreme e 6 dupre I o v : «Viaţa o -
mului pre pământ -este o ispitire» (cap. VII, stih l ) ) , Şi cela 1

c e umblă pre calea c e a strâmtă şi necăjicioasâ a mântuirei, a-

c e l a negreşit trebue s ă - s e n e c ă j i a s c ă ) .
2
•1

1
) Pentru aceasta şi însuşi Iov zicea lui Dumnezeu pentru ispitele, ce
.slobozi-se asupră-i: „Cu mare urgie mi-ai întrebuinţat şi ai adaus asupra
•mea ispitiri" (cap. I, stih 17). Şi iarăşi: „Au venit asupra mea ispitirile
lui" (cap. X , 12).
2
) Pentru aceasta ziCe şi Mar. Macarie aceste vrednice de pomenit:
„Calea hristianităţei aceasta este: c ă unde este Duhul Sfânt acolo u r ­
mează ca o umbră, g o a n a şi lupta. Vezi'prorocii cum se goniau de cei
de o seminţie cu dânşii, la cari însă lucra Duhul Sfânt. Vezi că Dom­
nul, carele este calea şi adevărul nu de alt neam a fost gonit, ci de
Iudei, de însuşi seminţia lui Israil a fost gonit şi răstignit. Asemenea şi
Apostolii; c ă dela acela, a căruia a fost crucea, şi-a dat Duhul cel M â n -
gâitor şi a încăput întru hrisjtiani. Deci nici unul din Iudei s'a gonit, ci
numai hristianii au mărturisit. Pentru aceasta nu sânt datori a se miră
ci de nevoe este a se goni adevărul" (Vor. X V la, întreb. 16). Zice încă
şi Chirii al Alexandriei: „Cu adevărat, câ'toţţ cei ce voesc a vieţui cu
b u n ă cinstire în Iisus Christos vor fi goniţi; căci fiii nelegiuirei, ca nişte
hiare selbatice sar asupra lor, pre arătarea răzvrătirei lor, ca un cata-
ract, defăimând strălucirea celor ce s'au .obişnuit a fi aleşi, că s e vă-
 EPIST. Â DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 1 3 — 1 4 . 299

.1.3.. I a r o a m e n i i c e i vicleni şi fermecătorii vor snru»

spre m a i r ă u , - a m ă g i n d şi a m ă g i n d u - s e .
Nici c a cum, zice, o T i m o t e e , să te turbure a c e a s t a , CEfei
cei vicleni se află în odihnă şi în bucurie, iar cei îmbunătawtf
în -necazuri şi în i s p k e ; pentrucă fii-Ca lucrurilor aşa o c e r e a-
p e a ş t a . _Că desbrăcatu-te-ai -zice, -şi intrăt-ai în lupta c e a p e n ­
t r u Ghristos-- şi. pentru virtute ca. - s â t e . ' lupţii ..Nevoe' este c a
. sâ fii plin de sudori, în c â t n e b u n e s c lucru este a se afla ci­
n e v a întru nevoihţă. şi luptă şi apoi a câutâ odihnă. Deci n u
t e turbura, o T i m o t e e , dacă oamenii cei vicleni au o d i h n ă ; fi­
indcă ei, deşi se pare că sporesc şi merg înainte, aceasta n u
este procopsiala şi adăugire d e a se îndrepta ei în calea ră-
tăcirei, ci e s t e mai rău. Şi tălmăcind c e va s â zică mai răul,
zice c ă este a amăgi şi a se amăgi, a rătăci pre alţii şi a s e
rătăci şi ei de diavolul; c ă dupre T e o d o r i t , împreună lucrează
şi, diavolul şi ajută oamenilor lui şi c a un dasca] îi îndeamnă
pre ei la răutate.
14. Tu însă r ă m â i întru cele ce t e - a i î n v ă ţ a t şi te-ai
încredinţat.
Tuţ, o T i m o t e e , stă întărit şi neclintit şi nu râvni celor c e
fac răutate, deşi sporesc în calea rătăcirei « c ă nu. râvni zice
întru cei c e fac vicleşug şi celui ce sporeşte în calea sa» (Ps.
X X X V I , stih . 1 ) . F i i n d c ă nu te-ai învăţat prost, ci şi te-ai în­
credinţat, adecă c u cercare şi cu deplină încredinţare te-ai î n ­
văţat,, pentrucă şi minuni ai văzut c e am făcut eu şi însuţi ai
. f ă c u t minuni. D r e p t a c e e a , deşi vezi cele dinprotiva acelora ce
te-ai încredinţat, nu te turbura; pentrucă şi Avraam deşi a fost
_auzit - dela Dumnezeu câ «întru Isaac se va numi ţie seminţie»
( F a c . X X I , 1 7 ) : apoi poruncindu-i-se de acelaş Dumnezeu, ca
să înjunghie pre acelaş fiu, carele erâ să se numiascâ seminţie

dese de-apururea cele mai rele, cu alăturarea celor mai bune şi a celor
ce au hotărârea cea mai strălucită, numai cât nu se arată urâciunea
celor biruiţi" (Cartea I din cele alese). Pentru aceasta zice şi teolog. Gri­
gorie: că de multe ori se dau şi drepţii în manile necinstitorilor de Dum--
nezeu, nu ca aceia s ă se munciască, ci c a aceştia să se ispitiască. Şi
cei răi de multe ori dupre cea scrisă se sfârşesc cu moartea aleasă (la
Iov cap! IX, stih 2 3 ) . S e batjocuresc însă de o cam dată cei bine cins­
titori de Dumnezeu, până când bunătatea lui Dumnezeu şe ascunde şi
vistieriile cele mari din care se păstrează în sfârşit şi.pentru unii şi pen­
tru alţii. (Cuv. la Mar. Atanasie). Şi durnnezeescul Hrisostom zice: Nu
este cu putinţă cei ce viază întru fapta b u n ă a auzi bune dela toţi; şi
iarăşi n u s e poate cel -ce poartă grijă de fapta bună a nu avea mulţi
vrăşmaşi.
300. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. III, VERS. 1 4 — 1 5 .

a lui Avraam, aşa auzind nu s'a turburat, nici s'a îndoit, ci

fără stânjenire, s'a pornit să facă porunca lui Dumnezeu şi să
junghie pre fiul său.
Ştiind dela cine te-ai învăţat, şi că de prunc sfinţitele
cărţi !e ştii. •
D o u ă pricini aicea zice Apostolul pentru care învaţă pre T i ­
m o t e i sâ stea întărit şi neclâtit; întâi, pentrucă tu, zice, nu te-ai
învăţat cele ale credinţei dela un om din întâmplare, ci dela
mine, dela P a v e l ; a d e c ă ' t e - a i învăţat dela însuşi Christos, cela
ce grăeşte întru m i n e ; si al doilea, că nu eri te-ai învăţat cele
ale credinţei sau alaltăeri, Ci din vârsta c e a prunciască şi fra­
g e d ă a t a ; de aceasta urmează a fi înrădăcinată întru tine dum­
n e z e i a s c a cunoştinţă, care nu te va lăsa să pătimeşti vre o pa­
t i m ă nebuniască, precum mulţi p ă t i m e s c ; căci cel ce ştie pre­
c u m se cuvine dumnezeeştile Scripturi nici o dată se va amăgi,
s a u va greşi. Sfinţite cărţi însă numeşte Pavel pre dumneze­
iască Scriptură şi însemnează a c e a s t ă laudă a dumnezeeştei
Scripturi, împrotiva lui S i m o n şi a lui Manent şi a tuturor c e ­
lorlalţi eretici, cari numesc pre Sf. Scriptură c e a veche, rea şi
vicleană.•• ,
1 5 . Cari pot a te înţelepţi spre mântuire prin credinţa
cea în Christos Iisus.
P r e c u m învăţătura c e a din afară şi cunoştinţa înţelepţeşte
p r e om spre amăgire şi spre meşteşugiri şi luptări de cuvinte,
d e l a care urmează perderea sufletească, nu înţelepţeşte aşa şi
filozofia c e a dinlăuntru şi dumnezeiasca cunoştinţă; ci a c e a s t a
î n ţ e l e p ţ e ş t e pre om, spre a afla adevărul şi mântuirea; care
mântuire? Nu c e e a c e s'ar isprăvi prin faptele L e g e i V e c h i ,
nici prin cuvinte meşteşugite, ci prin credinţa lui Iisus Chri­
s t o s pricinuită. Câci dumnezeeştile Scripturi, legea adecă şi pro­
rocii povăţuesc pre om spre a crede... în Christos,_iar Christos.
iarăşi pricinueşte veşnică m â n t u i r e ) .
1

) însemnează zicerea aceasta a Apo t,"pentru hristianii cei ce se în­

x

vaţă sfinţitele Scripturi; căci precum tot ceea ce se mişcă, pentru oare
ce se mişcă, dupre filozoficeasca socotială; aşa şi învăţătura cărţilor se
face pentru un sfârşit şi pravaţ, adecă pentru a înţelepţi pre hristianul
cel ce se învaţă spre a dobândi mântuire; de aceasta câţi hristiani, pen­
tru acest sfârşit al mântuirei sufletului lor, învaţă Scripturile, sânt lău­
daţi şi înţelepţi, iar câţi le învaţă nu pentru mântuirea sufletului, ci pen­
tru ca să dobândiască slavă şi bogăţie şi îndulciri şi 4n sfârşit pentru
sfârşituri lumeşti, aceştia nu nimeresc ţinta şi sfârşitul Scripturilor şi du­
pre urmare zadarnică este şi osteniala şi învăţătura unora ca acestora.
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. Ut, VERS. 1 6 . 301

1 6 . Toată Scriptura de Dumnezeu insuflată este şi fo­

lositoare.
După ce a spus Pavel lui Timotei multe chipuri de mângâr
ere, acum îi spune lui şi mângâerea c e a mai mare decât t o a t e
adecă a c e e a c e se pricinueşte din cetirea dumnezeeştilor S c r i p ­
turi. Câ de vreme ce Pavel avea să spue lui T i m o t e i vestirea
a c e a s t a întristătoare, cum că are. să-şi săvârşiascâ viaţa şi să
se d u c ă către 'Domnul: pentru a c e a s t a , pentru a nu se întrista
T i m o t e i , căci are a se lipsi de Pavel, învăţătorul şi duhovni­
cescul său părinte, zice lui a c u m : «Nu t e întrista, fiul meu T i ­
motei, pentru lipsirea m e a , căci ai în locul meu mângâere pre
insuflatele de Dumnezeu Scripturi ), cari pot a t e folosi ca şi
1

eu' ). Insă se nedumeresc unii pentruce a zis Pavel, c ă t o a t ă

2
%

Scriptura este insuflată de Dumnezeu ? Că au doar şi S c r i p ­

turile Elinilor sânt insuflate de D u m n e z e u ; pentru a c e a s t a şi
siliţi fiind fac curmare la zicerea «de Dumnezeu insuflată» şi
zic a ş a : «Că toată Scriptura, care e de Dumnezeu insuflată,
aceasta este şi folositoare». Trebuiau însă a s o c o t i ei,., că mai
sus a zis Pavel lui T i m o t e i : «Sfinţitele Scripturi le ştii», pen­
tru aceasta dupre urmare, acum zice aicea că toată Scriptura.
Care toată? A c e e a despre care adecă am zis mai sus, că este
sfinţită. Deci toată sfinţita Scriptura aceasta e - ş i d e D u m n e ­-

zeu insuflată ), aceasta este şi folositoare, la toate acelea ce

s

ie arată mai j o s .
Căci „că t o f cee a c e s'a făcut de (dânşii) se zădărniceşte de sfârşitul
t

s ă u ; dupre cealaltă filozofiască socotiala. Ce zic? învăţătura Şi bsteniala

unora ca acestora nu e numai zadarnică, ci şi osândă mai -multă are
să le pricinuiască ..de vreme ce cel ce cunoaşte voea Domnului său şi
T

negăfindu-se, nici făcând dupre voea lui, mult se va bate"" (Luca X1I,_.
47). Şi „cei puternici tare se vor certa" (Inţelep.-VI, 6). ......
l
) Că altă mângâere a sufletului, la toate necazurile ce ispiteşte, mai
b u n ă nu este decât cetirea sfintelor Scripturi. De a c e a s t a ş i Macavei scria
zicând: „Şi noi dar nelipsiţi de acestea fiind, mângâere având cărţile
cele sfinte, ce sânt în manile noastre" (I Macavei XII, 9 ) .
-) De aceasta şi Mar. Vasilie această zicere adăugându-o zice: „ T o a t ă
Scriptura de Dumnezeu insuflată este şi folositoare; pentru "aceasta con-
scriindu-se de Sf. Duh. Că toţi oamenii, ca într'o obştească lecuire de
suflete, să aiegem leacul fieşte-căreea patimi" (în tâlc. Psalm. 1).
8
) Vezi despre aceasta tâlc. şi suptînsemnarea stih 15 al cap. IV al
ceii I către T e ş a l . şi suptînsemnarea canonului L X X X V I al sfinţilor A -
postoIi.Tar Teodorit zice că Scriptură insuflată d e . D u m n e z e u a numit
pre cea duhovnicească; c ă Darul dumnezeescului Duh a grăit prin pro­
roci şi prin Apbstoli: „Deci. Dumnezeu este Duhul ..cel Sfânt, de vreme
ce cu adevărat, dupre Apostolul, Scriptura Duhului este de Dumnezeu
insuflată; de aceasta a zis şi vârfelnicul Petru; că nu din voea omului
302. EPIST. A DOIÎA CĂTRE TIM0TEÎ CAP. IIIj VERS. 1 6 — l i .

Spre învăţătură.
Sfinţita Scriptură zice foloseşte c ă t r e învăţătură; căci învaţă
nu numai pre toţi hristianii, ci şi pre toţi dascălii aceia, c e se
cuvine să l e înveţe. Căci nici o noimă şi nici o nedumerire
e s t e , care să nu se poată dezlegă prin dumnezeeştile Scripturi.
• C ă t r e mustrare.
. A d e c ă sfinţita -Scriptură Ja-,aceasta 'foloseşte, de e s t e t r e b u ­
inţă cineva a mustră .minciuttb'&sele/- '${,•< p u t f e d d e - -dogmele şi
s o c o t e î e l e ereticilor, din Sf. Scriptură poate ă face mustrarea
aceasta. " '
; Spre îndreptare, s p r e învăţătura c e a î n t r u d r e p t a t e . .
D e are trebuinţă cineva a se îndreptă şi a se pocăi şi de
a r e trebuinţă a se pedepsi a se învăţa, a d e c ă a se înţelepţi
s p r e dreptate şi a face cele drepte şi fapta bună, toate a c e s ­
t e a din sfintele Scripturi le d o b â n d e ş t e .
1 7 . C a d e p l i n i t să fie o m u l lui D u m n e z e u .
' îndreptarea z i c e - ş i întreaga înţelepfrie c e a s p r e dreptate a
hristianilor, din sfintele Scripturi se c â ş t i g ă ; pentruce? Pentrucă,
-nici un bine şi virtute să lipsiascâ dela omul cel dupre Dum­
n e z e u ; de a c e a s t a şi tu, o T i m o t e e , ,de voeşti a fi deplinit a-
d e c ă desăvârşit şi sănătos şi totdeuna a fi drept, adecă nici
între cele întristătoare a t e întrista şi a te sfii, nici întru cele
înveselitoare a t e umfla şi a te înnâlţâ. (Căci cu aceasta eşti
nu d r e p t , a d e c ă nu a s e m e n e a ) . Ş i tu zic, o T i m o t e e , de v o ­
e ş t i întru t o a t e a fi fără lipsă şi desăvârşit în locul meu aibi
. p r e sfintele Scripturi'"" sfătuitoare. D a r d a c ă lui Timotei scria
P a v e l , cel c e erâ plin d e Sf. Duh, sâ c e t i a s c ă Scripturile, cu
c â t mai vârtos a c e a s t a nouă o ' s c r i e celor neinvâţaţi şi n e d e -
pliniţi ). Vezi însă o cetitorule câ fără sfintele Scripturi nu e
1

cu putinţă a se fae. cineva întreg întru t o a t e şi desăvârşit.

Spre tot lucrul bun desăvârşit.

s ' a adus cândva prorocia, ci de Duhul Sfânt aducându-se, au grăit o a ­

menii cei sfinţi ai lui Dumnezeu" (II Petru I, 2 1 ) . Aceastaşi o zice şi
Mar. Vasilie: „Prorocii Testamentului celui V e c h i u , s t r i g a u : „Acestea zice
„Domnul Duninezeu şi asemenea -cu acestea Pavel cele zise de Tatăl,
de Fiiul ş i de Sfântul Duh, pre toate le-a zis Scriptura de Dumnezeu
insuflată; iar de grăeşte întru Apostoli şi întru: proroci Duhul, toată
Scriptura dar este de Dumnezeu insuflată, spuheţi dar celor bine cins­
titori, că Duhul Sfânt este Dumnezeu, Scriptura lui fiind de Dumnezeu
insuflată" (asupra lui Evnomie cuv. V ) .
*) Vezi şi tâlc. şi supînsemnarea capitolului IV al ceii întâia către T i ­
motei; stih 13, adecă a zicerei „până ce vor veni, iâ aminte de cetire".
 EPIST. A tJOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. V, VERS. 1—2. 303

Prin sfintele Scripturi, zice, se face omul, nu prost împăr­

tăşit de fapte bune, ci şi întregit, a d e c ă desăvârşit, nu numai
întru un lucru bun, iar întru-altul nu, ci întru tot lucrul bun.

C A P . IV.

1 . Deci mărturisesc eu înaintea lui Dumnezeu şi'a'Pom*

Olului' iisus Christos, -celui ce are.sâ judece viii şi-mort-n.
Şi în epistolia c e a întâia a înspăimântat pre Timotei Apo­
stolul : «Poruncescu-ţi ţie înaintea lui D u m n e z e u , zicând celuia
c e învioşeazâ pre toate» (I T i m o t e i V I , 1 3 ) . Iar acum întru, a-
c e a s t a mai înfricoşat face cuvântul, aducând aminte lui T i m o t e
d e j u d e c a t a c e a înfricoşată a lui C h r i s t o s ; martur, zice, pur
pre înfricoşatul judecător, carele are să c e a r ă cu îndatorire, d e k
fieşte-carele răspundere de lucrările lui, câ eu nu am ascuns
a c e s t e a de tine, ci le-am arătat ţ i e ) . - Viii î n s ă ' şi morţii sau
1

pre cei drepţi îi zice şi pre păcătoşi, sau pre cei c e atuncee
se vOr află vii c â n d va veni Christos şi pre cei c e ar fi apu-
_c.at să moară. Iar durnnezeescul Metodie în cuvântul cel des­
pre înviere, vii înţelege pre suflete, ca nemuritoare, iar morţ
pre trupuri, ca fireşte muritoare.
Intru arătarea lui şi împărăţia lui.
Când are să j u d e c e , zice, pre cei vii şi pre c e i morţi? In­
tru arătarea sa, c a r e are a se face cu slava şi cu împărăţie
căci nu va veni iarăşi -întru a doua venire prost şi smerit, pre­
cum a venit în c e a dintâi, ci va veni cu putere, şi cu slave
dumnezeiască, Ca împărat; c â zice, când va veni Fiiul omulu
întru slava Părintelui său» (Marc. VIII, 3 8 ) . Şi iarăşi: «Şi voi
vedea pre Fiiul omului viind pre nourii ceriului cu putere ş
cu slavă multă» (Mat. X X I V , 3 0 ) . Ş i iarăşi: « A t u n c e a va zice
împăratul celor din dreapta lui: veniţi blagosloviţii Pârintelu
meu, moşteniţi împărăţia c e a gătită vouă, dela î n t e m e e r e a lu­
mei» (Mat. X X , 3 4 ) .
2 . Propovedueşte cuvântul.
C e este zice, c e e a c e mărturisesc ţie, o T i m o t e e ? C a să pro
povedueşti cuvântul şi să nu ascunzi darul învăţăturei, c e l'a

x
)_Iar Icumenie zice, că din a. sa mărturisire, adecă aspra îndatorire
trei lucruri naşte; I) face pre cuvânt mai înfricoşat şi mai apărat, al Il-lej
:arată pre mântuitoarea lucrarea cuvântului şi al III-lea că cela ce măr­
turiseşte (adecă cheamă marturi), şi îndatoreşte, lucrul său îşi plineşte
şi nu mai rămâne supus la osândirea lenevirei.
304. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 2 .

luat. Din a c e a s t a să ne t e m e m şi sâ ne înfricoşăm şi noi fra­

ţilor, câţi având darul cuvântului, nu-1 propoveduim la fraţii
noştri.
Stai asupra cu vreme şi-fără vreme".
A d e c ă propovedueşte Cuvântul lui Dumnezeu la fraţi cu s t ă -
ruire şi cu stare asupra şi nu ca în t r e a c ă t şi cu lenevire, şi
nu numai o dată, ci t o t d e u n a . Si să nu aibi vreme h o t ă r â t ă
de a. propovedui, ci şi cu vreme p r o p o v e d u e ş t e , a d e c ă şi c â n d
ai vreme îndemânatică şi slobozenie, când t e afli în biserică, ci
şi fără de v r e m e p r o p o v e d u e ş t e , a d e c ă şi când nu ai vreme
îndemânatică ş i - s l o b o z e n i e , ci. te afli în primejdii şi în stări
împrejur strâmtorări şi afara din biserică şi atuncea grăeşte C u ­
vântul lui Dumnezeu şi propovedueşte-1 hristianilor. Cu vreme
însă şi fără de v r e m e dupre socotiala multora o a zis P a v e l ;
pentrucă cei mai mulţi oameni vreme b u n ă s o c o t e s c pre o-
dihna şi slobozenia, iar n e v r e m e pre vremea primejdiilor şi a
ispitildr. Şi iarăşi vremea învăţâturei s o c o t e s c a fi hristianii şi
dascălii adunaţi în b i s e r i c ă ; iar n e v r e m e când sânt afară din
biserică. Sau şi altfel se înţelege a c e a s t a ; să nu aştepţi să c a d ă
păcătosul în p ă c a t şi atunci să-1 înveţi, ci mai înainte de a
c ă d e a , învaţâ-1 pre e l ) . 1

Mustră. ~ " " "' V"*" .

Mustră zice, c â n d vezi c ă e v r e m e de mustrare, a d e c ă c â n d
c e r c e t â n d vei află c â au păcătuit hristianul sau c â are sâ pâ-
c â t u i a s c ă , atuncea nu te sfii, ci mustră-1; iar mai înainte d e a
c e r c e t ă , să nu mustri.
Ceartă. '
D u p ă ce vei mustrâ~zice şi vei dovedi pre hristian, câ a p ă ­
cătuit, atuncea ceartă-1, a d e c ă dă-i lui'" potrivitul canon şi lu­
c r a r e de căinţă pentru păcatul lui. " _
Mângâe. -
C e r t a r e a a d e c ă şi canonisirea c e o va dâ arhiereul şi das­
călul păcătosului se asemănează cu t ă e r e a ranei, c e o între­
buinţează doftorul; iar mângâerea se asemănează cu bleas.tu-
rul cel dulce şi alinat, c a r e se pune de doftorul asupra ranei
x
) Pentru aceasta şi Teodorit zicerea a c e a s t a j t â l c u i n d u - o , z i c e : „Deci
nu prost şi cum s'ar întâmplă porunceşte lui a propovedui, ci toată vre­
m e a a socoti îndemânatică spre aceasta; şi însuşi o făcea şi în temniţă
şi în corabie şi m a s ă fiind p u s ă înainte-i şi mărturiseşte cele -în' Filipi şi-
cele în T r o a d a şt cele pre marea; ci şi Domnul nu numai în" sinagoguri
propoveduiâ, ci şi în locuri de şes şi în munţi şi în corabie şezând,
.învăţă pre cei ce stau la malul noianului".
 EPiST. A DOUA CĂTRE TIMOfET GAP. IV, VERS. 2 - 3 . 305

după tâerea ei. Deci pune şi tu, o T i m o t e e , bleasturul cel moale

şi dulce al mângâ.erei asupra ranei ceii tăiate a păcătosului,
ca nu numai tâerea ranei, adecă singură certarea, să arunce
pre păcătosul cel rănit în desnădăjduire, pricinuindu-i dureri
cumplite ). 1

Intru toata îndelunga răbdare şi învăţătură.

A c e s t Cuvânt, o cetitorule, uneşte-i cu toate cele prozise, a-
d e c ă ca zicerea, mustră şi du ceartă şi cu m â n g â e ; fiindcă în­
văţătorul se cuvine şi a mustra, cu t o a t ă îndelunga răbdare,
în c â t a nu crede prost toate câte aude c ă a greşit fratele
s ă u ; Ci se cuvine a mustră cu toată învăţătura, învăţând pre
păcătoşi, ce fel este păcatul şi dupre c e chip a păcătuit. A -
semenea trebue a certa învăţătorul cu t o a t ă îndelunga răbdare
fără a adauge canOnul păcătosului, ca pre o certare şi izbândă
de vrăşmaşi, ci ca pre o învăţătură şi o înţelepţire de copil
şi de fii. S e cuvine încă şi a certa cu toată învăţătura, învă­
ţând adecă pre păcătoşi ce dobândă' pricinueşte lui certarea şi
canonisirea; iar mângâerea c e a prin cuvântul a c e s t a mai ales
are trebuinţă de toată îndelunga răbdare şi învăţătură. Vezi,
insă, că toate acestea au trebuinţă, zice, a se face, nu cu în­
delungă răbdare cum s'ar întâmpla, ci cu t o a t ă îndelunga r ă b ­
dare, adecă cu ceea ce se arată dupre tot chipul şi prin fapte
şi prin cuvinte şi prin chipuri şi prin mişcări, şi din lâuntru şi
din afară.
3. Că va fi vreme când învăţătura cea sănătoasă nu
o vor suferi,
A d e c ă toate acestea le zic ţie, o T i m o t e e , ca să le lucrezi,
pentrucă va veni o vreme, când oamenii "nu v o r suferi sâ a -
udâ dreapta-şi "sănătoasa învăţătură. Drept a c e e a mai înainte
de a "ajunge în jalnica stare, c e a ca aceasta, tu apucă mai î n a ­
inte şi învaţă-i. Pentru a c e a s t a şi mai sus a zis, învaţă pre hris­
tiani şi când este vreme potrivită şi când nu este, până c â n d
se vor supune ei la cuvântul tău, fă tot chipul şi nu încetă de
a-i învăţa. •• .
Ci dupte poftele loruşi, îşi vor grămădi loruşi învă­
ţători.

) De aceasta şi Teodorit z i c e . „Aceasta o fac şi cei înţelepţi dintre

l

doftori; ca patima cea a s c u n s ă "mai întâi o tae şi buruenile cele mai a s ­

pre şi doftoriile cele iuţi ie întrebuinţează. Apoi aşa pre cele blânde le
pun de-asupra. Deci se potriveşte mustrarea cu tâerea, iar cercetarea
cu doftoriile cele aspre, iar cu cele blânde, mângâerea.

Tom. UL 20.
306. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 3 — 4 .

Cu această zicere, că îşi vor grămădi, arată Apostolul, pre

nealeasa şi turburată mulţimea învăţătorilor; fiindcă ei au a se
hirotonisi şi a a l e g e de turburatele rnulţimele noroadelor, c a r e
nici un lucru îl fac cu cuvânt şt cu desluşire; ci aleg şi hiro­
tonisesc pre învăţătorii aceia, c e urmează poftelor lor şi zic şi
fac câte sânt spre - îndulcirea şi. mu]ţâmireă . lor.
Sgâriindu-şi auzul. . . .
AdesaV^fisenftdu^r^-'gâdib'n^i-ae!-.la urechi; t i n d e a p o f t e s c •
t o t d e u n a - s ă audâ câte cuvinte sânt spre mulţămirea şi îndul­
cirea .lor. . ' . . . . -
4 . Şi dela adevăr adecă întorcându-şi auzul, iar către 1

basme se vor abate.

Vezi, o cetitorule, c ă oamenii aceştia d e voea lor şi cu s o -
cotială greşesc şi nu de silă şi cu neştiinţă; căci ei, zice, s e
vor întoarce .şi-şi vor închide urechile lor despre adevăr, pen­
tru a nu-1 auzi; iar c ă t r e " mitologhii le, vor întoarce şi le vor
deschide, pentru c a să le audă cu.lu,are a m i n t e ) . Drept a c e e a .
1

i ) Din aceste cuvinte ale Apostolului,. îriveţe-se hristianii cât de rău

1

şi perzător lucru este a ceti mitologii arăpeşti din Halima sau ale lui
Telemah, ale lui Beltodor, ale lui E.-otoclid şi ale lui Ovidie, ale fetei
ciobanului, ale Erofilei, ale spânului, romanţele şi altele ca acestea. C ă
hristiani sânt fii şi ucenici a lui lisu-s Christos care este adevărul: „ E u .
sânt-adevărul" zice (loan X I V , " 6 ) . D ? aceasta cărţile adevărului se c u ­
vine a se ,ceti,, adecă sf. Evanghelie,,Trimiterile lui Pavel Şi a, celorlalţi
Apostoli, hristieneasca învăţătură şi celelalte dumnezeeşti cărţi ale sf. Scrip­
turi şi ale sf. părinţilor bisericei noastre; iar cărţile minciunei şi mito-
Ioghiee nici.în. mână se cuvine a le luâ. Căci ce are a face adevărul
cu minciuna, lumina c u întunerecul, hristianismul cu basmele; pentru
aceasta vrednici de lacrimi sânt oare carii hristiani, cari mitologhiile H a ­
limalei şi ale lui Ovidie şi ale celorlalţi le ştiu de rost şi cu gură r o ­
tundă şezând le povestesc prin cârciume şi prin cafenele şi muerile spun
basme în deseară, înaintea multora; iar câte sânt m.eheeturile credinţei,
lor, sau câte sânt Evangheliile sau câte sânt Epistoliile lui Pavel, s a u
care sânt poruncile lui Dumnezeu hu ştiu; milostiv fii Dumnezeule! Vezi
şi la Cuv. VII al hristoitei al hristianilor, cum că nu e ertat a spune
basme. Pentru aceasta şi Mar. Vasilie zice c ă toţi aceia ce iubesc s â
audă cele ce se zic spre mulţămirea lor şi H U ,cele spre îndreptare, ci
cele ce se pleacă spre basme şi nu sufăr mustrările cele adevărate, a-
ceia zic, s e stăpânesc de sirine, care scrie Isaia, în cap. XIII adecă de­
monii cei răi, cari cu glasurile cele îndulcitoare, cheamă pre suflete la
perzare, „de cele protivnice te îndulceşti scărpinându-te la ureche şi de
la adevăr o întorci pre dânsa, iar către basme întorcându-te şi '.cuvân­
tul cel puternic nesuferindu-1, nici mustrare şi certare, care aduce la î n ­
toarcere pre'ascultători, suferind, socoteşte că unul-Ga acesta se stăpâ­
neşte de sirine, amăgindu-se de buna glăsuire şi buna cuvântare: Iar
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 4 — 6 . 307
VF.S*WSS*R.r*&-*R**K&*W W*#*W/>^
L .W*#SM-&;M*,ZMR.S*.. RA-XM, X. XA'X:X;'X4tysz-X>.XIW&. ;X*XMX<X>XW*WS'/X*S/SMS#S*S4WJ.

d e voia. lor este păcatul a c e s t a . A c e s t e a le prozice Pavel lui

T i m o t e i , nu pentru c a să-1 mâhniască ci pentru ca să-1 indu-
- p l e c e să întrebuinţeze întru c e e a c e s e cuvine vremea a c e a s t a
a slobozeniei, c e o a r e de a m â n ă ; c ă de va urmă a se face
oamenii acest-fel, să sufere vitejeşte. P e n t r u aceasta şi D o m ­
nul mai înainte spunea A p o s t o l i l o r : « C â . vă vor d â pre voi
în adunări şi. în sinagogurile lor vă vor b a t e pre voi» (Mat. X,.
,17). Şi, însuşi Pavel a c e s t a .mai înainte spuneă^preşviţerilor;
fesului, z i c â n d : «Ştiu c ă după ducerea m e a vor intra lupi grei
între v,oi, necruţând turma» ( F a p t X X I I I , 2 9 ) .
5 . T u însă t r e a z fii întru toate, r ă u pătimeşte.
A i c e a spune Apostolul pricina pentru c a r e a prozis cele d e
mai înainte, a d e c ă pentru a fi d e ş t e p t T i m o t e i şi a fi luător
"aminte şi t r e a z ; şi ca cum iar zice: «Mai înainte de a veni
vremea a c e e a şi lupii cei stricători de suflet, tu rău pătimeşte,
o fiul meu T i m o t e e , şi d e bună voe şi de silă pentru ca să
păzeşti oile tale în siguranţie.
"Lucrul Evanghelistului fâ-1.
A d e c ă al celuia c e propovedueşte Evanghelia,.lucrul a c e s t a
a d e c ă a pătimi rău, de voia sa pătimind şi ostenind o s t e n e ­
lile d e v o e , iar de necredincioşii cei din afară a se goni, a
se necăji, a s e ispiti, a se b a t e şi a se omorî, de s'ar întâm­
pla a suferi dela dânşii. Iar pentru lucrul evangheliştilor cari îl
au, vezi la z i c e r e a : «iar p r e evanghelişti» ( E f e s . IV, I I ) ) . 1

Slujba ta deplineşte,-o.
A d e c ă arhiereasca t a făgăduinţă, plineşte-o, o T i m o t e e , şi
arată-o pre; e a întru t o a t e deplinită şi a t u n c e a se plineşte şi se
face desăvârşită făgăduinţa arhieriei, când arhiereul pătimeşte
• rău pentru c a s ă mântuiască sufletele turmei sale, ceii cuvân­
tătoare.
6 . Că eu__ iată mă jertfesc, şi vremea topirei mele a
sosit.
Iată, zice Apostolul, m ă j e r t f e s c pentru D u m n e z e u ; iar t o ­
pire numeşte Pavel p r e m o a r t e a sa, dupre Icumenie, sau pen­
trucă t o p e ş t e P trupurile oamenilor cele alcătuite în pămân-
r e

- tul din carele s'a luat şi întru celelalte trei stihii; sau pentru

despre sirine zicem, cum că, acestea sânt oare-care draci vicleni, prin
înduplecarea îndulcîret cei fireşti umplând pre suflete, care cântă spre
a v â n a pre cei c e trec spre perzarea peire't" (tâlc. la Isaia).
*) Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicerea a c e a s t a ; „ S ă sufăr cu dulceaţă
primejdiile cele pentru buna cinstire de D u m n e z e u " .
308. EPIST. .A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 7 .

că t o p e ş t e pre suflet, adecă îl întoarce la Christos, cel ce 1-a

zidit pre cl, adecă pre ale drepţilor suflete şi ale celor î m b u ­
nătăţiţi. De a c e a s t a a zis Eclisiastul: «Şi se va întoarce ţărâna
la pământ şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, carele l'a dat
pre el» (cap. X I I , 7 ) .
7 . L u p t a c e a b u n ă m'am luptat.
P e n t r u care pricină Pavel se vede aicea, cum că se laudă
şi zice aceste mari cuvinte pentru sineşi? Răspundem, câ nu
se laudă, ci m â n g â e cu a c e s t e a pre ucenicul său T i m o t e i , , ca
sâ nu se întristeze, pentru lipsa învăţătorului său, fiindcă ei
priimeşte o fericită m o a r t e şi m e r g e la Dumnezeu pentru c a
să-şi iâ cununile luptei sale, precum d e pildă un părinte c â n d
m o a r e , pentru ca să m â n g â e pre fiul său, ce "stă lângă el şi
plânge şi se tângueşte pentru despărţirea lui îi zice aceste cu­
v i n t e : fiul meu, nu plânge, eu am vieţuit bine, am făcut biru­
inţa ; împăratul multe mulţămiri mărturiseşte pentru mine şi tu
ai s ă fii lăudat pentru vitejiile, c e am făcut eu. A c e s t e cuvinte
zic, arătat e s t e . c ă le zice părintele acela, nu ca să se laude,
ci c a să mângâe pre fiul său cel întristat, pentru ca să poată
suferi cu lesnire despărţirea şi lipsa părintelui său, fiul T i m o ­
tei, lăsându-i lui, ca un t e s t a m e n t cel mai de pre urmă, pre
a c e a s t ă epistolie. L u p t a , zice, c e a b u n ă eu m'am luptat, deci
şi t u o fiul meu T i m o t e e , luptă-te cu o luptă ca a c e a s t a . D a r
ce e s t e a c e a s t a , ce zici, o fericite Pavle? Lanţurile? L e g ă t u ­
rile? Temniţile? Bâtăile? A c e s t e a sânt lupta cea bună şi fru­
m o a s ă a ta? A ş a zice, a c e s t e a sânt. P e n t r u c e ? P e n t r u c ă întâi
a c e s t e a se fac pentru dragostea lui Christos şi al doilea încă,
p e n t r u c ă la luptele cele din afară „şilumeşti, multe -zile se luptă
şi o s t e n e s c oamenii ş L n u m a i întru un cias, iau cununâT Iar în­
tru lupta şi răsboiul cel pentru Christos, dinprotivâ se fac, căci
în puţine zile se luptă şi o s t e n e s c oamenii, iar cununa o iau
şi fericirea fârâ sfârşit şi se bucură în veacul veacului. Pentru
a c e s t e a dar lupta c e a pentru Christos este bună şi frumoasă
şi p r e a bine încuviinţată.
Calea o am săvârşit. -" .-
C a l e a Evangheliei mele, zice, o am săvârşit, căci a început
cu adevărat fericitul Pavel calea Evangheliei dela Ierusalim şi
u m b l â n d în părţile cele dinprejurul Ierusalimului, adecă d e s ­
pre nord şi despre sud şi ajungând până la Iliric, adecă- la
S l a v o n i a , a împlinit calea aicea, tot o dată şi a Evangheliei şi
a vieţei sale în R o m a ; precum şi aiurea o s c r i a acesta zicând:
«In cât dela Ierusalim şi împrejur până la Iliric am deplinit
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMGTEt CAP. IV, VERS. 7 — 8 . 309

Evanghelia, lui Christos» ( R o m . X V , 1 9 ) ) . Şi atâta de îngrabâ

1

alerga în calea a c e a s t a pururea pomenitul Apostolul Domnului,

in cât curmând toate îrhpedecările, ce le întimpinâ pre cale şi
morţile şi viăşmăşuirile şi stările împrejur şi împroşcările cu
petrii se părea că are aripi, nu materialnice şi pământeşti, ci de
foc şi angheliceşti-),. ;

Credinţa o am ţinut.
Credinţa, zice, a iui Iisus Christos o ani păzit cu t o a t e pu-
ce rile ine'k^ şl de vreme ci/multe erau acelea, care se, apucau
să fure credinţa a c e a s t a din inima mea, îngrozirile, bătăile, în­
chisorile; bătăile, legăturile, împroşcările cu petri, morţile şi
făgăduinţele de îndulciri, bogăţia, slava şi toate a c e s t e a cu ini­
ma vitejiască şi totdeuna luând aminte şi deştept fiind şi pre
fu 'ul diavol pândi.ndu-1, am păzit întreagă şi nerăşluită încredin­
ţata mie buna cinstire de Dumnezeu, c e a întru Christos.
8 . D e c i m i s e î n v i s t i e r e ş t e mie cununa d r e p t ă ţ e i .
îndestulă erâ să mângâe pre T i m o t e i şi c â t e altele le-a zis
m i i sus- fericitul P a v e l ; iar cuvintele ce" le zice aicea, a c e s t e a
m i i ales sânt care-1 mângâe cu covârşire, fiindcă scrie daru­
rile cele pentru luptă şi cununile cele neveştejite, ce are a le
priimi în cele cereşti. Nu şe cuvine, zice, o fiul meu T i m o t e e
te întristezi şi să t e mâhneşti pentru despărţirea mea, pen-
sa
i c â eu mă duc la iubitul meu Christos, pentru ca să deâ
tr
mie cununa dreptăţei. D r e p t a t e însă numeşte pre virtutea cea
preste tot cuprinzătoare.
Care o va dâ mie Domnul, în ziua aceea dreptul ju­
decător.
Nu a zis Pavel, că va dâ mie Domnul cununa, ci că va răs­
plăti mie el, cu oare-care chip ca o datorie şi împrumutare:
cî.ci drept fiind negreşit va răsplăti şi_plata potrivit cu oste-
nelele fiecăruia. D r e p t aceea cununa fericirei este ca o dato­
rie, pentru dreptatea judecătorului ). • • -• •
3

x
) Vezi eparhiile cele în parte, întru care a mers Pavel propoveduinc
in tâlc. zicerei acesteea.
*) Vezi şi suptînsemnarea zicerei: „la ţintă vânezi" (Filip. III, 13). Zi
cerea aceasta a Mar. Vasilie ce zice: „Ce feţ erâ Pavel tot o dată zicânt
cu credinţa şi nici într'o vreme a întârziat despre a propovedui, careli
n ci s'a apropiat de trup şî de sânge, ci îndată ca un grabnic călător
împreună a luat învoire călătoriei şi către sfârşit se grâbiâ; la ţintă vâ
nând pentru răsplătirea chemărei ceii de s u s " .
8
) însemnează că aşa c u n u n a fericirei şi împărăţia ceriurilor, ca o da
tojrie se socoteşte la robii cei ce au plinit poruncile, nu prost însă, c
310. EPIST. A'DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 8 .

Insă nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit a-

rătarea lui.
Cu aceste "cuvinte bucură P a v e l atâta pre T i m o t e i , c â t şi
pre toţi hristianii, cei ce pentru credinţă şi pentru poruncile

din partea filotimiei şi a bunătăfei Domnului, c a r e , Compogqrându-se

pentru neputinţa noastră, a robilor săi, plată n u m e ş t e pentru osteneleie
noastre-.pre -împărăţia ' s ă ; - -câ--'ch'e«UTftă5'<-zî<Je-$Ye<luBrătprl^ţr-i*ăs^lăfeşţe
;
B

lor plata" '(Mat. X X , 8 ) . Pentru ca mai mult să ne îndemne să lucrăm

întru poruncile lui şi căştig să socotim al ostenelei noastre pre împă­
răţia lui; însă din partea'noastră a robilor, împărăţia ceriurilor şi c u ­
n u n a fericirei se cuvine s ă o socotim c a un har şi dar şi nu ca plată
şi datorie. Pentru aceasta zice sf. Marcu Aschitiul: „Oare-cari neplinind
poruncile socotesc că cred drept; iar unii făcând poruncile, c a o înda-
torită plată priirnesc împărăţia. Amândoi însă greşesc din adevăr, de
vreme ce dela stăpân plata.nu e datornică rohjlor, nici iarăşi neslujind
drept, dobândesc slobozenie" (cap. X L , 19 despre cei ce socotesc c ă din
fapte se îndreptează). Şi iarăşi: „Nu este plată de lucrări împărăţia c e ­
riurilor, ci dar al stăpânului, gătit robilor celor credincioşi" (tij. cap..11).
Zice însă şi Coresie cum că Dumnezeu este dator nouă cU cununa,
nu .dupre nevoe şi datorie sau câştig,, ci dupre a sa bunătate şi făgă­
duinţă; se zice însă cununa dreptăţei, -fiindcă oare cum prin fapte se
face câştigată. Încă şi Mar. Vasilie tâlcuind dsavjdicpa'sca zicere; „Intoar-
ce-te suflete al meu la odihna tâ, că Domini, a făcut bine ţie" ( C X I V ) .
Zice, lui-şi aduce cuvintele cele mârigâitoare, bunul nevoitor al m â n g â -
erei Pavel zicând: „Luptă cea bună m'am nevoit, calea o am deplinit,
credinţa o am ţinut. Deci se păstrează mie cununa dreptăţei". Acestea
le zice prorocul către sineşi: :nindcă îndestul ăi deplinit, îndelungata vi­
aţa aceasta, întoarce-te ..deci la odihna ta, că Domnul a făcut bine ţie;
că se află oiţihnă veşnică celor ce şi-au nevoit viaţa aicea dupre lege,
nu dupre îndatorirea faptelor, răsplătindu-se odihna, ci dupce marea h ă ­
răzirea lui Dumnezeu, celor ..ce au nădăjduit întru dânsul dându-se". Zi­
cerea aceasta a Mar. Vasilie, Meletie Pigas puindu-o înainte, zice: că
dumnezeescul părinte în locul îndatorirei a pus pre,hărăzirea cea mare
potrivit adauge c ă se va dâ, surpând răsplătirea (adecă), că cu totul s ă
fie dar şi hărăzire" (Cartea I despre hristianisrri). Şi dumnezeescul Av-
gustin zice c ă Dumnezeu când răsplăteşte faptele isprăvilor noastre în
dar răsplăteşte cu darurile sale (la apeeaşi carte a lui. Pigas). Zice însă
şi Mar. Vasilie, cum că David zice că Dumnezeu răsplăteşte: „Ce vom
răsplăti Domnului pentru toate câte a răsplătit nouă?" Deci tâlcueşte a-
. rătătorul de cele cereşti, pentruce.se zice, că Dumnezeu răsplăteşte, fi­
indcă Iarăşi şi-aceasta nu se zice că a dat, cî c ă a răsplătit marele dă-
ruitor, ca cum nu stăpânind darul, ci răsplătind celor supuse. C ă buna
mulţămire a celor, ce i-ău darul s e socoteşte spre facerea de bine" (Cuv.
la muceniţa tulită), Şi pentru ca să zic în scurt, Dumnezeu şi datoreşte
şi nu datoreşte şi răsplăteşte c a o datorie şi iarăşi dar dă, ceea ce, r ă s ­
plăteşte. Pentru aceasta frumos a zis sf. Avgu.stin în cartea 1 a mărtu­
1

risirilor sale,, cap, II a ş a întinzând cuvântul către Dumnezeu: ; , T e căeşti

şi nu te mâhneşti; te mânii şi nu te turburi; schimbi lucrurile tale şi
 EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERsi 8 . 31 1

lui Christos pătimesc rău. Căci de • va dâ, zice, Christos cununa

dreptăţei şi tuturor celorlalţi, cari iubesc arătarea şi venirea lui
cea întru slavă, c u mult mai vârtos, .o ya-ufosţie,- T i m o t e e , c a ­
rele d iubeşti a c e a s t a mai mult decât ceilalţi? Dar carele este
cel ce iubeşte a r ă t a r e a l u i Christos? Hristianul acela este ca­
rele p ă t i m e ş t e • rău pentru credinţă şi poruncile lui C h r i s t o s , a- .
cela c e face faptele cele vrednice de arătarea lui Christos acela
c e • a r e dragoste c # r e aproapele şi face. milostenie, -şi. ''.este în--.
treg înţelept şi. smerit cugetător şi răbdător, şi carele are
toate celelalte fapte b u n e . Iar hristianul cel t e nu face lu­
crările a c e s t e a bune şi v i r t u ţ i l e - a c e l a se arată că nu iubeşte
pre arătarea şi venirea lui C h r i s t o s ; ci că şi roagă a nu se
face venirea lui.. Christos, pentru ca sâ nu dobândiască mun­
cile cele vrednice de faptele iui cele rele. Arătare însă se zice
venirea- c e a a doua a lui Christos, pentrucă se arată de sus
şi are să vie din cer. Două însă sânt arătările Domnului, una
obştească şi simţită, care are a se face la sfârşitul lumei, des­
pre care zice aicea P a v e l ; iar alta este particularnică şi gân­
dită (care este şi se zice chiar arătare, pentrucă se arată în
lâuntru în inimă), dupre carea tainic se arată pre sineşi D o m ­
nul Celor curaţi şi vrednici de înfăţişarea şi sălăşluirea s a ; des­
pre care a zis: «Cela ce mă iubeşte pre mine se va iubi de
, Tatăl meu şi eu îl voiu iubi p r e i e i şi mă voiu arăta pre si-
ne-mi lui» (Ioan X I V , 2 1 ) . Ş i iarăşi:| « D e mă iubeşte cineva
pre mine,-cuvântul meu îl va păzi şi T a t ă l meu îl va iubi pre
ei, şi către dânsul vom veni şi sălaş la dânsul vom face» (tij.
2 3 ) . D e s p r e a c e a s t ă arătare zicea şi Iuda (nu Iscarioteanul) că­
tre Domnul; de iubire de frate mişcându-se: « D o a m n e , ce va
fi', că nouă vrei să te arăţi pre sineţi şi nu lumei?» (Ioan X I V , 2 2 ) .

nu răsplăteştrsfatul, priimeşti qeea ce afli şi nici o dată lepezi; îmbel­

şugat dărueşti, ceea ce eşti dator. Şi cine are ceva, care nu este al tău?
Răsplătind cele îndatoriţe, nimăruia fiind dator. In dar dai datoriile, ce
ai a luâ, nimica lepezi",-Vezi şi la tâlc. cap. I al-acesteea stih 18 şi supt­
însemnarea ce s e potriveşte la aceasta. Asemenea vezi şi stih 2 3 , capul
VI al ceii către Romani. Vezi însă cum a zis aceea va răsplăti Domnul
lui cununa dreptăţei; în cât din aceasta se închee, că sfinţii acum mu­
rind, nu iau deplină fericire, ci împarte numai veselindu-se; iar în ziua
cea mai de pre urmă a judecatei au- să dobândiască-nestricăciune tru­
purilor prin înviere şi împreună c u . d â n s e l e au să iâ şi desăvârşita fe­
ricire. Vezi î n s ă şi zicerea: „Şi .aceştia toţi mărturisindu-se prin credinţă
nu au luat făgăduinţa" (.Vezi ş i ' s u p t î n s e m n a r e a zicerei: „De sântem nu­
mai nădăjduind în viaţa aceasta întru Christos" (1 Cor. X V , 1 9 ) . D e ne­
v o e fiind la aceasta.
312. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 9 — 1 0 .

""" g . Grăbeşte a veni către mine curând.

Pentru care pricină c h e a m ă Pavel pre Timotei, să vină la
dânsul, şi mai ales că T i m o t e i avea asupra sa ocârmuirea şi
purtarea de grijă a bisericei Efesului şi oblăduiâ un neam în­
treg? Pricina e s t e pentrucă Pavel se află în legături şi erâ în­
chis în temniţă de Neron şi dupre urmare el nu putea a mer­
ge la T i m o t e i ; de a c e a s t a îl cheamă la R o m a , dorind ca sâ -l
vadă, mai înainte de m u c e n i c e a s c a sa moarte, poate însă şi
pentru a i predanisi multe d o g m e t a i n i c e ' şi acum.
i o Câ Dimâ m'a lăsat, iubind veacul de acum şi s'a
dus la Tesalonic. ':
Nu a zis Pavel lui T i m o t e i : vino la R o m a pentru ca să te
văd mai înainte de moartea m e a , pentru ca să nu-1 întristeze.
Dar ce îi zice? Fiindcă sânt singur şi nu am pre nimeni-să-mi
ajute la Evanghelie ( a d e c ă întru Buna-Vestire), pentru a c e a s t a
tu sileşte-te a veni la mine. D a r c e va să zică câ D i m a a iu­
bit veacul a c e s t a ? A d e c ă a iubit odihna şi viaţa cea neprimej­
duită şi a ales mai bine a se desfăta şi a-şi odihni trupul, de­
cât a se află lângă mine şi a se ticăloşi. Şi c e l a _ c e mai îna­
inte se s o c o t i â împreună lucrător al lui Pavel, a d e c ă ajutător
precum se scrie în c e a c ă t r e Filimon, zicând, t e îmbrăţişează
pre tine Dima şi L u c a cei împreună lucrători cu mine ( 2 4 ) ,
acela în urmă lenindu-se s'a despărţit, vai! de Pavel, învăţă­
torul s ă u ) . însemnează însă, că pre singur D i m a a c e s t a , A -
1

postolul dintre toţi ucenicii săi îl prihăneşte, nu că doar voia

a-1 prihăni şi pre a c e s t a , ci întâi pentru ca să ne întăriascâ pre
noi, a nu ne împuţina cu sunetul în primejdii, ci a stă viteji
' până în sfârşit, şi alta încă, pentrucă cu a c e a s t a voia mai mult
a trage la sineşi pre T i m o t e i , pentrucă se afla singur.
C r i s c l a G a l a t i a ) , T i t în D a l m a ţ i a .
2

Pre aceştia nu-i prihăneşte Apostolul ca pre Dima, fiindcă

Tit erâ unul din cei mulţi minunaţi ucenici a lui Pavel, în cât
i s'a încredinţat să păstoriască Critul, cel cu o sută, de c e t ă ţ i .
Deci aceşti doi A p o s t o l i , nu s'au osebit de fericitul Pavel, pen­
trucă au iubit odihna veacului acestuia, c e s'au dus pentru pro­
poveduirea poate a Evangheliei, sau pentru altă o a r e - c a r e - t r e = _

x
) Iar Icumenie zice, cum c ă zic oare-cari, că Dima acesta, iarăşi s'a
plecat la Elinism şi s'a făcut popă al idolilor.;
2
) însemnează că Teodorit zice, că Galatie a numit Apostolul pre Galii
fiindcă a ş a se numiau Galiele din v e a c ; î n c ă şi acum aşa le numesc, zice,
cei împărtăşiţi de învăţătura c e a din afară.
 EPIST. A DOUA CĂTRE -TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 1 — 1 2 . 313

buinţă, cu socotinţa şi voia lui Pavel, învăţătorului lor, precum

zice Icumenie.
1 1 . Luca este singur cu mine.
Singur fericitul L u c a acesta, nedespărţit a fost de învăţăto­
rul s ă u Pavel, carele acest dumnezeesc L u c a şi Evanghelia o
a s c r i s ) şi faptele'cele obşteşti ale sf. Apostoli. Despre aceasta
1

şi aiurea scrie Pavel, zicând: « A căruia laudă este î n E v a n ­

ghelie prin toate bisericile» (Ti C o r ; VIII, 1 8 ) ) . 2 :

Pre Marcu luându-1 împreună, adâ-1 cu tine, că-mi este

de bine trebnic spre slujbă.
Marcu, zice, este t r e b n i c şi iscusit, nu spre odihna mea, ci
spre slujba Evangheliei; c ă fericitul Pavel, deşi se afla în l e ­
gături, însă n u înceta a propovedui''), deci şi pre T i m o t e i , nu-î
c h e m a Apostolul să vie la R o m a pentru a sa slujbă, ci pen­
tru Evanghelie şi p r e lângă acestea, pentru a nu se întâmpla
între hristianii cei ce crezusă vre o turburare, când erâ s ă s e
sfârşiascâ dumnezeescul Pavel prin mucenie, fiindcă s e aflau
mulţi ucenici a lui acolo faţă şi ca s ă opriască turburarea şi
plângerea hristianilor şi dupre urmare ca şi să-i mângâe, c ă n u
suferiau despărţirea şi lipsa învăţătorului lor Pavel. Căci de u r ­
mare eră c â hristianii acei c e în R o m a au fost crezuţi, s ă fi
fost oameni nobili şi boeri vrednici de laudă şi dupre urmare
trebuiau s ă aibă mângâitori înţelepţi şi vrednici de cuvânt.
1 2 . Iar pre Tihic l'am trimis în Efes.
D r e p t a c e e a , zice, am rămas singur şi dar este de nevoe
înfăţişarea t a , fiul nteu T i m o t e e ; pre Tihic însă acesta l'a tri-
l
) însemnează că Nicoiai Malaxa istoriseşte,_că dumnezeescul L u c a a
scris Evanghelia s a în monast. peşterei cei mari, precum pomeneşte îm­
părătescul hrisov al acestei monastiri. -
-) iar alţii zic, cum că zicerea aceasta se-potriveşte mai mult la Var -
nava, decât la Luca. Şi vezi la tâlc. zicerei acesteea şi a următorului
stih 19, al-aceluiaşi cap. al cei! al doilea către Corinteni. Zice însă Icu­
menie cum că L u c a fiind iubitor de învăţătură şi sfânt şi răbdător nu
se despărţiâ de_Ravel; însă din amândoi aceştia ne învăţăm încă, adecă
dela Dima şi dela L u c a două lucruri, adecă cât rău este lenevirea şi
iubirea de trup şi dinprotivâ cât bine este silinţa şi defăimarea trupului
câ Dima pentru lenevirea şi iubirea trupului său s'a despărţit de Pavel
iar L u c a pentru silinţa sufletului şi defăimarea trupului a. fost nedes­
părţit de Pavel. Şi c ă Dima mai întâi fiind numărat decât Luca precum
se vede, în zicerea de mai s u s a epistoliei către Filimon, a căzut din
cinste şi a perit; iar Luca c e ! în urma lui Dima numărat s'a făcut mai
întâi decât acela.
) Marcu acesta poate este nepotul lui V a r n a v a ; despre care vezi cap,
8

IV al ceii către Colasoni s. 1 0 şi suptînsemnarea la-acela.

314. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 2 — 1 3 .

mis Apostolul în E f e s , pentru ca să ducă epistolia c e a către

E f e s e n i , şi vezi la zicerea: « T o a t e le va face cunoscute vouă
Tihic» (Efes. VI, 2.1). „Zice însă T e o d o r i t , câ din zicerea a c e a s t a
se închee cum c ă Timotei nu erâ în E f e s , când a scris Pavel
lui epistolia aceasta, ci întru altă o a r e - c a r e parte, căci de s'ar
fi aflat ••Ţimptei in Efes,..ar.,fi zis P a v e l : iar, pre T i b i c l'am tri­
;

mis acolo. • '. ' , .

.::
1.3. E e l o r i u î . c a t e l < ' a m 4 & ^ - « î i r ^ t o a d % J a ' ' Carp,,, y j i n d , .
a d ă - 1 şi c ă r ţ i l e . ' ' .'
;

• -Felonul acesta ce "zice Pavel a i c e a e o îmbrăcăminte şi cere

şă i-o aducă Timotei, care îmbrâcându-o, să nu aibă trebuinţă
a luâ dela altul, fiindcă durnnezeescul Apostolul acesta t o t d e ­
una şi pretutindenea poartă grijă şi se păzeşte a nu avea tre­
buinţă a luâ dela alţii ceva, nici argint, nici pâne, nici haină!
Iar unii zic că felonul acesta erâ o prostire, întru care erau
cărţile învechite; dar ce trebuinţă avea Pavel de cărţi, în vre­
m e ce el urmă să s e ducă către. Dumnezeu prin mucenie? R ă s - '
pundem, că îi trebuia, pentru ca să le ' lase hristianilor celor c e
crezuse în R o m a , ca sâ le aibă mângâere în locul lui P a v e l ) . 1

Mai ales memvranile.

P o a t e că memvranele acestea aveau oare-cari învăţături mai
folositoare scrise decât cele iri cărţi şi pentru aceasta le cerea
A p o s t o l u l mai cu mult d o r ) . 2
;

) Zice însă Teodorit, că unii au zisj cum că felpftul acesta nu a fost

1

îmbrăcăminte, cî un fel de carte; însă sânt vrednici de râs cei ce o zic

aceasta, zice; căci d e . a r fi fost carte, nu trebue a, p nsebi de celelalte
ci zicând de obşte cărţile, împreună' cu acele o cuprinde şi pre aceasta
(la icumenie). însemnează însă că Nicolai Vulgarul îh sfinţitul catihis
zice, că felonul acesta adecă erâ îmbrăcăminte preoţiască a Apostolului
Pavel, precum este şi felonul, care îl poartă preoţii noştri; precum un
felon al Apostolului Petru s'a aflat în Antio-hia, precum zice Surie în
2 4 a lunei lui Aprilie; precum şi Grigorie Dialogul avea împreună cu
sine-şi o haină preoţiască a Evanghelistului Ioan, precum istoriseşte Di­
aconul Ioan, în cartea a 2 3 - a a vieţei lui, cap. L I X ; şi aceasta e prea
de crezare, căci dacă preoţii Legei Vechi ş i ai neamurilor întrebuinţau
;

osebita podoabă vrednică, de respect şi de cinstire, când făceau jertfirile

lor, cu mult mai-vârtos şi dumnezeeştii Apostoli purtau osebită podoabă
eraticească, când săvârşiau taina Trup/jlui şi a Sângelui Domnului.
) Zice însă Teodorit că memvrane numeşte aicea Pavel cărţile cele
2

învălătucite, ce se zic tetrajă, întrebuinţând zicerea dela obiceiul R o m a ­

nilor; căci ei aşa numiau pre cele învălătucite; căci cei vechi în mem­
vrane aveau scrisă dumnezeiasca Scriptură, precum şi Iudeii o au, zice,
p â n ă azi; iar cărţi numeşte pre cele ce deobşte se sic cărţi şi au chi­
pul în patru cornuri. V-
 EPIST. Â DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 4 — 1 5 . 315

14. Alexandru Arâmariul multe rele mi-a făcut.

A i c e a p o m e n e ş t e dumnezeescul Apostol ispitele c e i le-a pri­
cinuit acest A l e x a n d r u , nu pentru c a să-1 prihăniascâ, ci pen­
tru c a să plece pre ucenicul său T i m o t e i , ca să sufere vite­
j e ş t e ispitele acelea, c e i le-ar pricinui oamenii cei proşti şi
necinstiţi, precum e r â şi căldărarul A l e x a n d r u . Căci mulţi o a ­
m e n i e â n d se ispitesc şi pătimesc dela .oare: cari oameni mari
şi vrednici de cinste, mai cu lesnire le sufăr oare cum de mân­
gâere pre covârşirea şi vrednicia oamenilor c e l o r c e îi ,supăr;
iar când pătimesc şi le pricinuesc ispite oare-cari oameni proşti
şi de rând, atuncea foarte pătimesc întristare în inima lor. P e n ­
tru aceasta dar şi Pavel zice lui T i m o t e i , c ă căldărarul A l e x a n ­
dru multe rele mi-a fâcut," a d e c ă cu covârşire m'a n e c ă j i t ; căci
oamenii cei proşti__şi necinstiţi, nepurtând grijă de cinstirea şi
de respectul, cari cei mai mulţi îl arată c ă t r e bărbaţii cei vred­
nici şi sfinţi, când încep a-i supără, întru nimic cei proşti îi
cruţă nici îi jălesC; D e a c e a s t a dupre urmare şi arămarui şi
necinstitul" A l e x a n d r u , o dată începând a face rău marelui A -
postolului Domnului, nici cum i-a mai fost mila varvarului, ci
cu totul l'a necăjit, fără a-i socoti cinstea şi slava, c a r e o pro-
aduceau lui hristianii ). 1

I^ăspătească-i" lui Domnul dupre faptele lui, -

Cutează, zice," o T i m o t e e , că răutăţile a c e s t e a ale lui A l e x a n ­
dru, nu se vor t r e c e n e c e r c e t a t e ; ci Domnul va răsplăti lui
cuvenita pedeapsă, că cuvântul a c e s t a al Apostolului mai mult
e s t e - p r o r d c i e , d e c â t b l e s t e m . Insă a zis a c e s t cuvânt P a v e l , nu
căci sfinţii i u b e s c - ş i v o e s c a se pedepsi oamenii, ci le-a zis,
întâi pentrucă de propoveduirea Evangheliei trebuia a se sfii,
cei c e o opriau prin p e d e a p s ă , dintre c a r e unul e r â şi A l e x a n ­
dru a c e s t a , şi alta încă . p e n t r u c ă hristianii cei mai slabi în c r e ­
dinţă şi în socotialâ se mângâiau când vedeau că cei c e îm-
pedecau evangheliceasca propoveduire s e pedepsiau.
1 5 . De carele şi tu pâzeşte-te. _
, Nu a zis ceartă-1 şi pedepseşte-1 o T i m o t e e (cu t o a t e că erâ
cu putinţă a-1 pedepsi şi Pavel. pre el şi T i m o t e i prin Darul
S f Duh precum a pedepsit pre vrăjitorul E l i m a şi pre cel ce
curvia cu maştiha sa în C o r i n t ) ; ci i-a zis păzeşte-te, adecă

•- ) Zice; însă Teodorit despre aceasta: că nimic e de mirare, că un om

x

căldarar a porni asupra Apostolului turburări şi primejdii; că însuşire a.-

celor ce vieţuesc din lucrarea manilor este a întărâtă pre noroade; aşa
Dimitrie argintarul pre tot Efesul l'a ridicat asupra lui,
316. EPIST. A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 5 — 1 6 .

depărtează-te de el şi lasă-1 la Dumnezeu şi Dumnezeu, de va

voi, certe-1.
C ă foarte a stătut împrotiva cuvintelor mele.
A d e c ă a c e s t a mult răsboi şi împotrivire face cu cuvintele
sale asupra Evangheliei, cei c e se propoveduesc de noi.
16. Intru răspunderea m e a c e a dintâi, niminea a mers
î m p r e u n ă c u mine, ci t o ţ i m ' a p ă r ă s i t .
A i c e a iarăşi povesteşte lui T i m o t e i Apostolul toate ispitele,
pentru ca mai mulţi să-î întăriascâ p r e ' e l ; şi care întâia r ă s ­
pundere, zice? A c e a s t a , c ă Pavel s'a înfăţişat mai întâi înain­
t e a împăratului Neron şi întrebat fiind de el, a dat răspuns
pentru credinţa lui Christos, spre desvinovâţire şi pentru pro­
poveduirea Evangheliei, c e o urmă şi a ş a a scăpat d e moarte
şi apoi de atuncea iarăşi propoveduiâ pentrucă Neron nu avea
a t â t a multă râvnă pentru idoli; fiind însă c ă Pavel a întors la
c r e d i n ţ a lui Christos pre paharnicul împăratului Neron, atunci
clocotind de mânie tiranul, c u sabia a tăiat apostolescul c a p .
al fericitului P a v e l ) . Deci mare mâhniciune şi durere d e i n i ­
1

m ă arată c u v ' n t u l a c e s t a c e zice a i c e a Pavel, c â adecă toţi

ucenicii mei m'au lăsat şi nici unul mi-a a j u t a t ; ca şi cum ar
fi zis aşa, că şi însuşi prietenii şi casnicii mei m'au vândut şi
m ' a m lipsit de toată m â n g â e r e a . D e a c e a s t a şi tu, o T i m o t e e ,
c â n d vei rămânea singur în primejdii şi în ispite, pilda mea
aibi-o de m â n g â e r e .
: N u li s e s o c o t i a s c ă l o r .
Vezi, o cetitorule cum c ă dumnezeescul Apostol are milă ş i
c r u ţ ă pre ucenicii săi, deşi ei au făcut o faptă nemulţămitoare
şi nemilostivnică; căci c a unii c e erau împreună lucrători ai lui
P a v e l şi apropiaţi (unde se cuveniau a-1 mângâia), l'au lăsat
singur, c ă nu e s t e una şi aceeaşi a se defăima cineva de s t r e ­
inii cei din afară şi a se defăima şi de prietenii şi ucenicii săi;
l
) Iar dumnezeescul Hrisostom adauge şi altă pricină, pentru care Ne­
ron a tăiat capul fericitului Pavel; că Neron, zice, avea o posadnică
foarte iubită lui, pre care Pavel învăţându-o creainţa lui Christos, o a
înduplecat, a o priimi, şi tot o dată o a înduplecat a se lăsă şi de spur­
c a t ă împreunarea lui Neron; iar Neron mai întâi l'a legat pre Apostol-,
prihănindu-1 ca pre un amăgitor şi stricăcios de oameni (adecă însuşi
cuvintele acelea, ce le zic şi născătorii a s u p r a acelora, ce îndeamnă pre
fiii lor ca să se călugărească, prihănind pre ei). Şi fiindcă Neron nu a
putut opri pe Pavel dela sfătuirea ce f ă c e a poşadniţei lui şi dela îndem­
n a r e a ce făceau ei spre întreaga înţelepciune,' l'au omorât (Cuv. către
cei ce bântuesc pre cei ce îndeamnă spre a se face monahi fiii lor,
tomul Vl-lea)^
 fiPISf. Â DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, V E R S . 16—17. 317

câ a c e a s t a d e al doilea neasămuit e s t e mai întristătoare decât

cea întâi; cu toate că nepomenitorul de râu A p o s t o l , D o m n u ­
lui se roagă, a nu li se socoti lor a c e a s t a c a păcat înaintea
lui Dumnezeu, măcar câ erâ' cu adevărat mare păcat şi se cu-
veniâ a se s o c o t i ; că a urmat de trei ori fericitul Pavel lui
Iisus, învăţătorului său, carele pre cruce fiind răstignit, ruga
pre Tatăl pentru ră'stignitorii săi, zicând: «Părinte, lasă-le lor»
(Luca X X I I I , 3 4 ) . Şi întâiului mucenic Ştefan z i c â n d : « D o a m n e
nu le pune lor păcatul acesta* ( F a p t . L X , 6 0 ) .
1 7 . C i Domnul's'a arătat mie.
Ş i acest cuvânt ai Apostolului este mângâere lui T i m o t e i ,
fiindcă arată că pre omul cel lăsat de oameni, Dumnezeu nu-1
lasă să pătimiascâ g r e u ; că în vreme c e ucenicii aceia l'au lă­
sat pre Pavel singur, Domnul i s'a arătat »lui.
Şi m'a întărit pre mine.
A d e c ă mi-a dăruit îndrăznială şi nu m'a lăsat a mă birui.
Ca prin mine propoveduirea să se depliniască.
Vezi aicea, o cetitorule, multă smerită cugetare a lui Pavel,
pentrucă z i c e - c ă Domnul nu m'a întărit,"*că doar eram vred­
nic sâ d o b â n d e s c acest dar, adecă al înfâţişărei şi al întărirei
s a l e ; ci m â întărit, c a prin mine să se depliniască propove­
?

duirea Evangheliei, a d e c ă pentru ca să se adevereze, sau ca

să vie la sfârşit şi sâ se săvârşiască, precum de pildă unul ce
ţine o hlamidă sau o coroană împărătească, a r . s c ă p a de moarte
nu pentru vrednicia sa, ci pentru p o d o a b e l e cele împărăteşti
ce le ţ i n e ; aşa şi Pavel a scăpat de m o a r t e pentru împără­
teasca propoveduire a Evangheliei, ce o făcea.
Şi se_audâ toate neamurile.
A d e c ă pentru ca la t o a t e neamurile sâ se facă arătată slava
propoveduirei Evangheliei şi providenţia şi purtarea de grijă,
c e are Dumnezeu, pentru mine, carele propoveduesc E v a n g h e ­
lia l u i ) .
1
, • • u

"Şi m'a izbăvit din gura leului.

Domnul, zice, stând lângă mine, m'a întărit şi m'a izbăvit
din gura leului, adecă a lui N e r o n ; câ leu -pre dânsul îl nu­
m e ş t e Pavel pentru tăria împărăţiei şi netenierea lui şi pentru

)"4âr fTeodorit zice, că Pavel când s'a trimis d e - c ă t r e Fist E g h e m o -

1

nul=4ar' RafiTa şi după_ce s'a desvinovăţit înaintea împăratului Neron, s'a

fOST l ă s a r d e dansul şi a mers îa Spania şi la alte neamuri, proaducând
lor propoveduirea Evangheliei. Deci întâia desvinovăţire numeşte Pavel
pre ceea ce atuncea s'a făcut către Neron.
318. EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 1 7 — 1 9 .

cruzimea socotelei lui dupre T e o d o r i t . Vezi însă, o cetitorule,

c ă Pavel puţin -de n u a fost dat morţei, fiindcă a fost căzut
în gura înfricoşatului leu a lui Neron şi c u prea slăvire d e a -
c o l o , s ' a izbăvit c u puterea dumnezeiască ).
1

18. Şi m ă va i z b ă v i Domnul d e t o t lucrul r ă u .

Atuqcea, zice, m ' a . izbăvit Domnul de. Neron-şi d e trupeasca
moarte, însă fiindcă îndestul a m propoveduit Evanghelia-lui,
nădâjduese c ă şi în viitorime i mă v ă izbĂVi,.. n u i a r ă ş i ' de itru-t
peascâ moarte şi d e Neron (fiindcă acum m ă apropiu s ă fiu'
o m o r â t şi tăiat d e Neron),.. ci m ă v a izbăvi--de t o t păcatul, a -
d e c â nu m ă v a lăsa Dumnezeu sâ m ă împuţinez c u sufletuj
pentru muceniceasca moarte, ci m ă v a împuternici ş ă stau î m ­
protiva păcatului până la sânge, c a r e aceasta este. însuşi, c a
cum' a r izbăvi d e gânditul leu, diavolul; şi mai mare e izbăvi­
r e a aceasta şi mântuirea c e v a face m i e Domnul acum, când
s e vede, c ă iartă a fi dat e u la moarte, decât izbăvirea c e a
dintâi, c e a făcut m i e , când a m scăpat d e moartea trupească
şi d e leul cel simţit d e Neron.
• , Ş i mă va, mântui întru împărăţia sa cea cerească.
Domnul, zice, m ă v a izbăvi d e t o t păcatul şi adolo în c e ­
reasca s a împărăţie m ă v a păzi; c ă a c e a s t a e s t e a s e mântui
cineva şi a s e păzi întru împărăţia ceriurilor, când moare a -
ciia pentru C h r i s t o s ; precum însuşi o a z i s : «Cela ce-şi urăşte
sufletul său în lumea a c e a s t a , în viaţă veşnică îl v a păzi» (loan
X I I , 2 5 ) . Deci aceasta e s t e mântuirea, c e a chiar şi adevărată,
când vom merge întru împărăţia ceriurilor,-şi acolo vom strâ-
- luci întru strălucirile sfinţilor. .','•
- C ă r u i a slava în v e a c u r i l e v e a c u r i l o r , a u r a .
Iată cum slavo-cuvintează aicea Pavel p r e Fiiul, întocmai şi
. fără schimbare a slavo-cuvântat şi p r e T a t ă l , la multe părţi,
căci D o m n Fiiul s e numeşte a i c i ) .
K
2
-
19. U r e a z ă pre P r i s c h i l a ) şi pre A c h i j â .
3

Achila şi Prischila aceştia, sânfe s o ţ i a acea' c u dar dăruită,

cari a u luat p r e Âpolo şi mai cu amăruntul a u descoperit lui
x
) Iar Coresie zice c ă dumnezeescul Amvrosie va, că înţelege Pave
leul pre diavolul, carele prin "Neron lucră certările cele asupra lui Pavel
2
) Iar cum c ă Pavel obişnueşte a slavo-ci;vânţâ pre Dumnezeu adese
ori, şi că şi hristianii sânt datori a slavo-cuvântâ p t e Dumnezeu, vez
la suptînsemnarea zicerei: „Iar lui Dumnezeu şi Părintelui nostru slavă-'
(Filip. IV, 2 0 ) .
) Teodorit însă scrie Prisca, dupre curmarea numelui, ce se face deU
:1

Prischila.
 EPIST. A DOUA CÂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 19—20. 319

calea lui Dumnezeu, precum se scrie [ a J F a p t e l e Sfinţilor A -

postoli (Cap. X V I I I , 2 6 ) . Şi aceştia sânt aceia pre lângă cari
a r ă m a s fericitul Pavel ÎU Corint şi lucra meşteşugul corturilor
şi ei de acelaşi meşteşug fiind (Fapt. X V I I I , 2 ) ; pentru a c e a s t a
adese ori îi p o m e n e ş t e pre- ei Pavel, însă pune întâi pre Pris-
chila, femeea defeât pre bâr-baiul Achila, pentrucă erâ mai cre­
dincioasa î n t r u Domnul şi mai osârdnică; m ă c a r c ă iară QSe.-'
bire, o,fgfee aceasta Pavel şi une ori mai întii scrie pre Achila iar
alte ori pre Prischila. Urează însă şi-i heretiseşte pre ei Pavel,
aflându^se ei atuncea în E f e s , întâi pentru c a să-i mângâe. şi al
doilea, ca sâ arate cu aceasta osebita cinste şi dragoste, ce are că­
tre dânşii şi al treilea şi mai mare, ca cu oraţia să-i împărtăşiască
pre ei d e durnnezeescul d a r , pentrucă şi singură oraţia ferici­
tului şi sfântului Apostolului'aceluia, erâ destulă a umplea de
mult dar pre acela ce-1 urâ.
Ş i c a s a lui O n i s i f o r . |
Urează, o T i m o t e e , zice, nu pre Onisifor, ci pre toată fa­
milia şi casa lui, fiindcă e l - a t u n c e a se afla în R o m a şi purta
de grijă lui Pavel, când s e afla în legături, precum mai înainte
am zis. Cu a c e a s t ă oraţie .însă Pavel face pre casnicii lui Oni­
sifor mai osârdnici, spre a purtă de grijă şi ei pentru oamenii
cei îmbunătăţiţi, când se află în primejdii pentru Christos şi
pentru porunca lui Christos.
2 0 . E r a s t a r ă m a s în C o r i n t ; i a r p r e Ţ r o f i m l ' â m l ă s a t
în M i l e t b o l n a v . ;

F i i n d c ă pre aceşti ucenicTnu i-a pomenit mai sus P a v e l ; pen­

tru a C e a s t a îi pomeneşte aicea acum şi aşa se arată pre sineşi
de toţi singur lăsat şi lipsit,-ea cu aceâsra s'atragă pre Timotei,
c a mai îngrabă să vie la dânsul. D a r pentruce Pavel nu a vin­
decat pre Trofim, bolnav fiind? P e n t r u c ă sfinţii nu pot t o a t e ,
c â t e v o e s c a le lucră. Şi a c e a s t a o a făcut Dumnezeu, pentru­
c ă nu oamenii să-i facă pre ei dumnezei. Pentru a c e a s t a ş i '
Moisi, deşi din tinereţele sale erâ gângav la glas, însă nu s'a
vindecat pre sineşi, nici a intrat în pământul făgăduinţei, pen­
tru ca să nu se socotiască de Evrei Dumnezeu. A ş a şi însuşi
Pavel acesta, îmbolditor avea pre protivnicii—propoveduirei şi
nu a putut a se izbavi_.de, dânşii pentru aceastaşi pricină; iar
Milet este aproape de E f e s . D a r când oare, a lăsat Pavel în
Milet pre Trofim bolnav? Când m e r g e a "la Ierusalim, ori după
ce a mers la R o m a , şi iarăşi sau suit în părţile a c e s t e a ale
Asiei? Nu ştim să o spunem curat.
320. EPIST. A DOUACĂTRE TIMOTEI CAP. IV, VERS. 2 l . -

2 1 . Sileşte mai înainte de iarnă a veni.

O T i m o t e e , fiindcă eu am rămas singur şi sânt lipsit din
t o a t e părţile, precum din c e l e mai înainte izise ai înţeles, pen­
tru aceasta sileşte-tje a veni; şi nu z i c e : sileşte-te să vii, până
a nu muri eu (căci a c e a s t a ar fi fost întristătoare vestire lui
T i m o t e i ) , ci îi zice sâ vie ca sâ nu-1 împedice iarna, şi apoi
nu va putea să vie., m ă c a r c ă a c e a s t a nu a zis, pentru c a să
nu-i scârbiască inima lui T i m o t e i .
.Te. îmbrăţişează pre tine Evul şi Pudi.şi Lin,;
D e acest Lin, istorisesc oare-cari, câ ş'a făcut episcop al
R o m e i în urma Marelui P e t r u ; aceastaşi o zice şi T e o d o r i t ! ) .
Şi Clavdea.
Vezi, hristiane, că şi femeile în v r e m e a a c e e a erau înfocate
şi ferbinţi în credinţă şi câ erau răstignite adecă omorâte lu­
mei şi lucrurilor celor lumeşti? Căci neamul femeilor nimica
e s t e mai j o s ca al bărbaţilor, numai de va voi să arate osâr­
d i e , căci nu numai trebile cele lumeşti mult t r e b n i c e s c femeile
în viaţa a c e a s t a ; pentrucă şi ocârmuirea casei o iconomisesc
şi familia o priirnesc şi pre bărbaţi îi fac fără de griji, ca să-şi
p o a t ă întrebuinţa meşteşugurile loruşi şi politiceştile pricini.
D a r şi întru cele duhovniceşti pot a se iscusi întru întreaga,
înţelepciune şi curăţenie mai mult decât bărbaţii şi să-şi arate
sfinţenia trupului şi p o d o a b a moralurilor şi postul şi celelalte
f a p t e bune şi ca să zic pre scurt, femeile de vor voi şi vor
a v e a bună proalegere şi socotinţă şi osârdie, nici o impedecare
a u dela fire spre a lucră t o a t e faptele bune a s e m e n e a , ca şi
bărbaţii ).2

x
) C ă c i . z i c e Meletie în biser. istorie, tom. I, că după mucenia lui P a - ,
vel şi a lui Petru, întâi s'a sortit Lin pentru biserica Romei, pre carele
î n anul al II-lea al împărăţiei lui Tit, precum zice. Evsevie (în biser. is­
torie, cartea 111, cap. X X I I ) l'a moştenit Anaclit; iar pre Anaclit, Climent;
m ă c a r că alţii vor c ă iritai episcop al Romei să ti fost Climent şi al
doilea Anaclit, lăsând pre Lin şi pre Clit Dupre cei mai "mulţi însă Lin
s e arată întâi şi al doilea Climent, al treilea Clit şi al patrulea Anaclit;
d e aceasta Caragea pricina întâilor episcopi ai Romei o numeşte împle­
ticită şi turburată. .
2
) Pentru aceasta şi Mar. Vasilie pomeneşte jde sf. muceniţă lulita,
c ă a zis către femeile cele ce erau acolo faţă când era să intre în f o c :
din aceleaşi frământături cu bărbaţii sântem, dupre chipul lui D u m n e ­
z e u ne-am făcut ca şi ei; asemenea priimitoare de fapta bună femeea
c a şi bărbatul s'a făcut de către Ziditorul; şi dar ce dacă sântem rude­
nii bărbaţilor dupre t o a t e ; că nu numai carne s'a luat spre formăluirea
femeei, ci şi o s din oasele lui; în cât statornicia şi buna întărire şi răb-
 E P I S T . A DOUA C Â T R E TIMOTEI C A P I V , V E R S . 21—22. 321

Si toti fraţii.
) * j

A i c e a nu zice anume Pavel pre toţi fraţii cei c e urează p r e

T i m o t e i , ci fără n u m e , zice, toţi fraţii t e î m b r ă ţ i ş e a z ă ; căci cu
t o a t e că erau atâţia mulţi credincioşi în lume, însă pre singurii
cei de mai sus îi p o m e n e ş t e Pavel pre n u m e , pentrucă aceia
străluciau întru fapta bună mai mult d e c â t ceilalţi; şi pentrucă
aceia erau afară de lucrurile lumei şi din turburări şi erau mai
ferbinţi în credinţă şi în dragostea Domnului. . . .
2 2 . Domnul Iisus Christos cu duhul tău.. - -
Nu t e întrista, zice, o T i m o t e e fiul m e u , pentrucă eu m ă
despart d e tine, c a sâ ştii c â Domnul e s t e cu t i n e ; nu a zis
însă c â este cu tine, ci cu duhul t ă u ; c a să-i arate c ă are î n ­
doit ajutor şi al Darului Sfântului D u h şi a lui Iisus Christos,
ce-1 ajută, a d e c ă creşte p r e darul acesta. Insă şi alta înţelege
Apostolul cu cuvântul a c e s t a , cum că a t u n c e a este Domnul cu
noi, când şi pre Duhul cel Sfânt îl avem împreună cu noi şi
nu-l izgonim dela noi cu păcatele n o a s t r e ; fiindcă dupre Icu-
meniej când nu avem pre Duhul cel Sfânt, nici pre Christos
îl a v e m ) ; precum şi Apostolul a zis: «Iar d e nu are cineva
1

pre Duhul lui Christos» ( R o m . VIII, 9 ) .

Darul cu voi, amin.
Cu a c e s t cuvânt Pavel se roagă şi întru sineşi, pentru c a
să fie totdeuna bine plăcut lui Dumnezeu şi să afle har înain­
tea lui, căci precum acela, c e se învredniceşte a vedea pre
împăratul şi a avea h a r înaintea lui, nu simte vre o întristare
pentru bucuria c e o d o b â n d e ş t e din privirea şi harul împăra­
tului; într'un a s e m e n e a chip şi cela c e a r e Darul iui D u m n e -
-zeu, locuind întru sineşi, deşi se lipseşte de prietenii săi, deşi
cade în multe rele şi necazuri, nici o^simţire d e unele c a a-
cel'ea "sîmte. Pentru ca darul acela al lui Dumnezeu, c e se află
în lăuntrul lui, păzeşte pre sufletul lui mai pre sus de t o a t e ;
şi iarăşi acestaşi D a r al lui Dumnezeu dupre alt chip nu r ă ­
mâne întru noi fârâ numai d e facem acelea c e plac lui D u m ­
nezeu şi stăpânului n o s t r u ; căci precum urmează şi în casele
domnilor şi stâpânitoriior, d e află har înaintea domnilor lor sin­
guri robii a c e i a , cari fac cele plăcute l o r ; a s e m e n e a şi fieşte

d â r e a ^ s e m e n e a c â dela bărbaţi şi dela noi femeile s â n t datoare stăpânului.

Şi acestea zicând a sărit în văpae (vor. la această muceniţă).
*) Poate însă duhul înţelege Apostolul pre sufletul lui Timotei şi s e
roagă, ca~să~ rămâe Christos în sufletul lui, locuind într'însul şi lumi-
' nându-3 şi învăţându-1 cele cuvenite.
322. E P I S T . A DOUA CĂTRE TIMOTEI CAP. IV, V K R s / 2 2 . •

c a r e hristian va afla har înaintea obştescului stăpânului tuturor

D u m n e z e u , c a r e poartă grijă de c e l e plăcute stăpânului său
Dumnezeu şi face voile lui, care îi sânt; p l ă c u t e ; c ă cu a c e s t
chip totdeuna dobândeşte dela Dumnezeu providenţa şi darul
lui, căruia slava şi stăpânirea în veci, a m i n ) . 1

A c e a s t a a doua către Timotei s'a scris şi s'a trimis din R o m a

c â n d s'a înfăţoşat Pavel a doua oară înaintea lui Neron.

x
) Teodorit însă adauge şi acestea: „împreună s'a rânduit şi pre s i ­
neşi Pavel întru împărtăşirea Darului; cafele a o dobândi r.oi cu soli-
lile celui ce a scris şi a priimit aceste scrise şi şă+i vedem pre ei în
corturiie ior cele veşnice, nu de departe, cs,- bogatul pre Lazăr, ci a-
proape, locuind şi sub ighemonia acelora petrecând",
 A lui Pavel şlăvitului şi întru tot lăudatului Apostol trimitere către Tit.
Tâlduită pre limba elină de Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei; apoi mult în
urmă tălmăcită în cea proastă grecească ) de Nicodim Atonitul, de pe care
1

tradusă în limba românească de smeritul V. P. M. M.

Pricina trimiterei acesteea către Tit este ) dupre Hri­ 1

sostom, Teodorit, Teofilact şi Icumenie.

Dintre ucenicii Apostolului Pavel, Tit eră minunat şi ales,

pentru aceasta şi s'a hirotonisit întâi episcop de către Pavel, al
Critului Ostrovului celui mare şi i s'a încredinţat alegerile şi
hirotoniile a atâtora episcopi, câţi trebuia a avea un ostrov câ
acesta cu o sută de cetăţi şi apărarea a atâtor mii de hristiani
cari se aflau întru acest ostrov şi i s'a poruncit de către Pavel
prin aceasta trimitere^ să deplineăscâ el lipsurile sale J.s
Scrie

x
) însemnează c ă această trimitere este a şeasea dupre rânduialâ şi
4 u p r e anii, întru cari a scris trimiterile sale Pavel; după cele două c ă ­
tre Tesaloniceni şi după cele două către-Corinteni şi dupre c e a întâia
către Timotei, precum zice T e o d o r i t în precuvântarea trimiterilor lui
Pavel. "_
2) Trimiterea aceasta s'a scris dupre Meletie în anul XXVI după
Innalţarea Domnului. Biser. istorie, tom. I.
B
) Din aceasta dar e arătat cum câ plugăria şi sădirea cea duhov­
nicească a învăţăturei lui Pavel este vestitul Crit; pentru aceasta şi
sfinţitul Teodorit scrie aşa: „Nu numai celor de pe uscat, ci ostrovo-
ăeilor (insularilor) durnnezeescul Apostol le-a proadus mântuitoarea
învăţătură şi pre lângă alţii şi Critul (ostrov este acesta foarte mare)
<:u lumina cunoştinţei de Dumnezeu Va strălucit şi temeliile bunei cins­
tiri de Dumnezeu înfigândti-le, de trei ori fericihdui Tit i-a încredin­
ţat cealaltă iconmnie.. I
324. PRrGINĂ TRIMITERE! CĂTRE TIT.

însă această trimitere Pavel, când se află în voe şi -în slobozenie

mai înainte încă de a fi legal şi închis de Neron, fiindcă în
nici într'o parte a acestei trimiteri pomeneşte de ispite sau de-
necazuri şi de legături; de unde mi se pare mie, zice Teofilact
şi Teodorit că aceasta s'a scris mai înainte decât cea către Ti­
motei a doua; pentrucă aceea o a scris Pavel, când eră aproape
de sfârşitul cel prin mucenic, adese ori însă pomeneşte întru
aceasta Darul lui Dumnezeu, prin carele ne-am mântuit, ştiind
că aceasta este destulă mângâere fieşte-căruia hristian, căci hris­
tianul, cel ce-şi va aduce aminte ce fel eră mai înainte şi de
ce dar şi har s'a învrednicit a priimi apoi dela Dumnezeu, a-
cela negreşit se va sârgui sâ nu amărască pre făcătorul său de'
bine Dumnezeu, carele i-a dăruit daruri ca acestea; iar pricina
pentru care s'a scris acesta, este aceasta următoare.
De vreme ce mulţi Iudei erau în Crit, cari pentru prilejul
Legei Vechi se apucau sâ amăgiască pre hristiani; aceasta a-
flându-o Pavel scrie lui Tit şi mai întâi mulţâmeşte lui Dum­
nezeu pentru evlavia lui Tit şi arată că credinţa cea întru Chri-r
stos nu e mai nouă, ci din veci s'a gătit de către Dumnezeu?
al doilea învaţă pre Tit, ca sâ aşeze episcopi în fieşte-care ce­
tate şi ce fel se cuvine a fi episcopii; apoi porunceşte lui Tit să
cerce pre aceia, cari grăesc împrotiva sănătoasei credinţei şi mat­
ale s, pre cei ce au crezut din ludei şi să ştie, că critenii sânt
nelucrători şi mincinoşi. După acestea învaţă cum că toate mân­
cările sânt curate celor curaţi. Şi ce fel se cuvine a fi bătrâ­
nele şi că se cuvine să înţelepţiască pre cele tinere. Ăşijderea
şi robii cum se cuvine a se supune stăpânilor lor. Şi în sfâr­
şit aducând aminte lui Tit, că Darul lui Dumnezeu, nu ne-a
îndreptat din faptele noastre, ci din iubirea de oameni a sa şi-
porunceşte să se feriască de gâlcevele cele despre lege, ca nişte-
fără de ruşine oameni; arată să vie la dânsul Tit şi aşa sfâr-
şaşte trimiterea. Să nu le miri însă, o cetitorule, dacă pre în­
treg neamul Critenilor îl bcărăşte Pavel întrţc aceasta, fiindcă:
nu o face aceasta ca un ocărâtor, ci ca un râvnitor a lui Dum­
nezeu, precum şi Mântuitorul Christos, nenumărate ocări zicea:
cărturarilor, nu pentru sineşi, ci pentru că pricinuia celorlalte
 PRICINA TRIM1TEREI CÂTRE TIT. 325

fleire. Scurtă a scris însă Pavel această trimitere pentru ca să

ne învăţăm] măcar din aceasta a cunoaşte fapta bună şi spori­
rea lui, căci cel îmbunătăţit şi sporit nu are trebuinţă de multe
cuvinte, ci de puţină aducere aminte numai, dupre obşteasca pa-
remie, ce zice: «.'Celor înţelepţi puţine»; şi dupre zicerea lui So-
lomon: «Dă ' pricină înţeleptului şi mai înţelept vă Ji» fPild.
IX, g)f.

) însemnează
l
că Tit Elin fiind s'a botezat de Pavel şi nu l'a tăiat
împrejur, că scrie către Galateni Pavel acestea: „Ci nici Tit împre-
ună cu mine afiându-se, Elin fiind, nu a fost silit a se tăia împrejur"
(Gal. II, 3). Multe laude însă scrie Pavel pentru fericitul acesta Tit;
că frate al său îl numeşte şi mult se mâhneşte, pentrucă nu l'a aflat
zicând: „Şi fiind la Troada spre Evanghelia lui Christos şi uşi deşchi-
zându-mi-se mie întru Domnul, nu am aflat odihnă duhului meu, pen­
trucă nu am aflat pre Tit fratele meu" (a doua către Cor. II, 12). Ci
şi mângâitor îl numeşte pre el Pavel: „Ci Dumnezeu, cela ce mângâe
'pre cei smeriţi, ne-a mângâiat pre noi cu venirea lui Tit" (II Cor,
VII, 6). Şi bucuria lui bucurie a sa o numeşte Pavel: „Şi mai mult
încă ne-am bucurat .de bucuria lui Tit, că s'a odihnit duhul lui de că­
tre toţi voi" (II Cor. VII, 13). Şi pre Tit l'a avut Pavel, împreună, că­
lător cu el la propoveduirea Evangheliei; că m'am suit zice la Ieru­
salim împreună cu. Varnava, împreună luând şi pre Tit" (Gal. II, 1).
Aceasta se vede şi la cap. î al ceii a doiui către Cor. (stih 16,17 şi 18).
 C A P . I.

i . Pavel robul lui Dumnezeu şi Apostolul lui Iisus

Christos. • • • .
TÂLCUIRE
: :
C u n e d e o s e b i r e scrie numirile a c e s t e a P a v e l , pentrucă la alte
părţi rob a l . l u i Christos s e numeşte p r e sineşi (Rom.. I, 1) şi
A p o s t o l al lui D u m n e z e u , iar acum aicea s e numeşte împror
t i v ă ; .fiindcă ştie c ă nici o osebire e s t e între T a t a T şi Fiiul, a-
d e c ă dupre fiinţa şi firea şt dupre însuşirile fiinţei şi a l e firei.
Dupre credinţă- aleşilor lui Dumnezeu şi dupre cunoş­
tinţa adevărului,-celui dupre buna cinstire de Dumnezeu ). 1

D e multe feluri se înţelege zicerea a c e a s t a , sau c ă eu sânt

A p o s t o l spre a c r e d e cei aleşi prin m i n e ; sau c ă eu m'am prost
î n t r e b u i n ţ a t A p o s t o l , nu c ă doar am isprăvit vre o virtute, ci
-pentrucă a binevoit D u m n e z e u ca cei a l e ş i s ă - c r e a d ă cuvintele
Urnele ). D r e p t a c e e a totul e s t e al Darului lui D u m n e z e u , c ă a
2

- . . " ) Câţe patru prieirrele le arată aicea Apostolul dupre-: Coresie^cât-de

l

. m a r e , ce fel e credinţa şi cunoştinţa adevărului, sfârşitul, care" e nădej-

" dea vieţei veşnice (stih II), pricina făcătoare, care este D u m n e z e u : „Care
o- a profăgăduit. neminciunosul Dumnezeu mai înainte de veşnici a n i "
'! şi-pricina cea osebită, care este c e a încredinţată, lui Pavel,.adecă învă-
. ţătura şi Evanghelia; şi a arătat cuvântul acesta întru propoveduire, car«
s'a încredinţat m i e " (stih 3 ) . ~ .
) Iar aleşi, zice. Coresie, s'au- făcut prin credinţă, fiindcă credinţa est<
2

c a o aşezare şi pregătire...prin carea se pricinueşte dreptatea nouă, ş

darul este adecă c a întâia întâlnire, iar credinţa este organ şi aşezan
întâia spre â,-luă cineva darul. Şi a ş a darul se face întâia dreptate, ci
c a r e se face omul drept din păcătoşi; iar dragostea şi nădejdea şi po
. c ă i n ţ a şi,celelalte fapte bune sânt a doua dreptate prin care omul ce
. drept, prin dar şi prin credinţă lucrează faptele dreptăţei cele iubite d
•Dumnezeii. Credinţa î n s ă este aşezarea cea de nevoe, care îndrepteaz
' p r e c e l ' p ă c ă t o s , fiindcă darul acesteea vine l a noi. Şi pentru aceast
Pavel, acesteea îi dă dreptate, ca începutului şi rădăcinei şi temeliei a
şezărilor celorlalte, şi c ă prin Christos şi n u prin fapte ne-am îndrepta
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 1—2. 327

încredinţat mie vrednicia Apostolului şi nu căci eu am fost

vrednic, am luat vrednicia aceasta, ci pentru cei aleşi. A p o i
pentru c ă să arate, că^şTTioi se cuvine" să proaducem o a r e ­
care a noastră virtute la darurile lui Dumnezeu, dupre urmare
zice: şi dupre cunoştinţa adevărului, â d e c â j p e n t r u c ă eu am cu-
npscut adevărul bunei cinstife)";4e„Pumnezeu, pentru aceasta
mi s'a înc^idinţâţ â p o s t o l e a s c a vrednicie ;;;sau mai bine a zice
nici 'cunoştinţa adevărului este ,a mea, ci -şi ăl a c e s t e e a prici­
nuitorul e s t e Dumnezeu, pentrucă noi mai înainte cunoşcându-
ne de Dumnezeu, aşa cunoaştem şi noi pre Dumnezeu, precum
şi- aiurea o zice a c e s t a ş P a v e l : «Iar acum cunoscând pre D u m ­
nezeu, sau m a i bine cunoscându-ne de Dumnezeu» ((3al. IV, 9 ) .
S a u aicea înţelege Pavel dupre credinţa celor aleşi, a d e c ă du­
pre cum au crezut ceilalţi aleşi, -aşa am crezut şi eu şi am
cunoscut, adevărul; spre o s e b i r e însă a L e g e i V e c h i , a zis însă
adevărul; fiindcă legea nu eră adevăr, dar nici minciună, ci
«ră, c h i p - ş i umbră- a adevărului, a d e c ă a Darului Evangheliei.
Zicând însă şi aleşi pre hristiani darului, oboară pre E v r e i , cei
ce erau în lege, căci deşi cei c e păziau legea într'o vreme erau
aleşi, dar acum nu s â n t . " V e z i însă c â mai întâi e credinţa şi
apoi din credinţă se naşte cunoştinţa adevărului şi nu din silo-
ghîsmuri: « C ă de nu veţi c r e d e , zice, nici nu veţi înţelege»
( I s . V L 9)-. Zicând î n s ă al adevărului celui dupre bună cinstire
d e D u m n e z e u ; căci şi întru lucrurile cele lumeşti este cunoş­
tinţa a d e v ă r a t ă ; precum , de pildă unul are cunoştinţă adevă­
rată de meşteşugul lucrărei pământului; iar altul de al teslăriei
altul de al cusutoriei şi altul de alt meşteşug. D a r Apostolul
P a v e l nu voroveşte aicea^ pentru cunoştinţa cea de acest-fel, ci
peptru c e a adevărată a bunei cinstiri de Dumnezeu.
2 . Intru nădejdea vieţei veşnice. '
• * După c e a spus Apostolul c â t e faceri de bine a făcut nouă
Dumnezeu în viaţa aceasta, dăruind credinţa celor aleşi şi cu­
noştinţa adevărului bunei cinstiri de Dumnezeu, acum aicea
spune şi c â t e faceri de bine are sâ ne d e â nouă şi viitoarea
viaţă. P e n t r u c ă cu adevărat şi a c e a s t ă cunoştinţă a adevărului,
câre o a dăruit nouă Dumnezeu, este o prea mare facere de
bine, fiindcă prin a c e a s t a ne-am slobozit de rătăcirea minciu-
nei şi a p ă g â n â t ă ţ e i ; dar însă Dumnezeu, b o g a t fiind, nu s'a
îndestulat n u m a i ' a dâ nouă a c e a s t ă facere de bine ci pentru
plata cunoştinţei ceii de acest-fel, dâ nouă şi viaţa c e a veşnică
în viitorime; căci pentrucă l'am cunoscut pre el, pentru a c e a s t a
zice, şi nădăjduim să dobândim viaţa veşnică. Vezi, o c e t i t o -
328. E P I S T . C Â T R E T I T C A P . I, V E R S . 2—3.

rule, c u m c ă îndată • dela începutul scrisorei, numără A p o s t o J

Iul facerile de bine ale lui. D u m n e z e u ? C a şi pre însuşi epişi,

copul Tit-,- mult mai vârtjos, pre ucenicii şi păstoria lui, îi face_
mai osârdnici, spre a se arăta bine plăcuţi făcătorului lor d e
b i n e ? Zicând însă Pavel a c e a s t a ; «Intru nădejdea vieţei veşv-
nice» cutremură şi oboară pre cele legiuite ale E v r e i l o r ; pen_*>
1

truca e i nădăjduiau de plata pstenelei lor, numai pre viaţa a-

c e a s t a , şi singură viaţa a c e a s t a şi bunătăţile ei c e l e vremelnice,
adecă buna norocire bogăţia, multă naştere d e copii şi c e l e - ,
i a l t e , n u viaţa.Cea veşnică şi bunătăţile cele pururea vecuitoare.;^
Care o a făgăduit neminciunosul Dumnezeu mai î n a - -
inte de ani v e ş n i c i ^ • —.- - - - -• —- ~ ••:-•<''^-
D a c ă Dumnezeu, e neminciunos şi adevărat, negreşit va d â .
după ' rnoarfe şi viaţa a c e e a şi bunătăţile, care le-a fâgăduitr^
Din î n c e p u t însă a prohotărât Dumnezeu, c a să d e â nouă v i r ­
ata a c e a s t a şi bunătăţile; şi nu c ă mai întâi a d e c ă nu voia aT
le dâ, iar în urmă căindu-se şi schimbându-şi socotinţa a voit
a le dj^. c ă departe e s t e dela Dumnezeu schimbarea socotin­
ţei şi • £• c l m ţ e i ; nici Căci Evreii au alergat la credinţă şir nu a
v o i t , b u n ă t ă ţ i l e , acestea^ veşnice, pentru aceasta adecă le-.ar~.fi...
dat D a m u e z e u nouă neamurilor celor*- c e am crezut; şi din în*,
c e p u t şi j r i a i . înainte d e veacuri :.aşa, e r â închipuit în dumnezer.-.
este î n c e p ă t o a r e ideeâ lui D u m n e z e u , c a să se d e â şi aşa B u m - -
nezeu ne-a iubit pf e .hoi. )^. iar dpvada-evgheniei noastre a hrf-
1

stianilbr>fâţe, c ă n e - a m iubit mai înainte d e veacuri şi din în»_.

ceput d e TJumnezeu. , •.,»• '
3.. Ş i a a r ă t a t - în î n s u ş i t e v r e m i c u v â n t u l s ă u î n t r u
propovecluire. ^; , s _ ' , ' - " ^
P e n t r u a: n.u;.zice cirreva şi. pentruce a întârziat vremea D u m ­
nezeu- şi nu a ^ Ă a t ^ d a t ă ^ b u w a t â ţ i l e ' acelea, c e le avea hotârj
râte m a i "înainte de ani v e ş n i c i ? Pentru a c e a s t a Pavel a i c e a ,
zice, c ă nu le-a dat D u m n e z e u pentru iconomie şi pentru c â
să f a c ă darea bunătăţilor c e l o r p r o h o t ă r â t e în vremea cuviin­
c i o a s ă ; fiindcă sf. Scriptură-*vreme obişnueşte a numi pre h u n a
vreme şi pre cea^^"CuVen1tă^şi.-potrivîtă v r e m e , precum z i c e * D f c -.
vid: « V r e m e este ( a d e c ă b u n ă v r e m e şi potrivită vreme este?.-;
a face Domnului» ( P s a l m C X V I I I , 12.5). Ş i S o l o m o n : «Vrerile*
este ."a "tot lucrului» ( E c c l i s i a s t . IIÎ, 1 ) . "Deci a arătat D umn^ş;,.
1

zeu "rviaţa această veşnică şi însăşi bunătăţile ,|ntru însuşi vr§,-jj[

) Vezi. şi tâlc. şi- s a ţ ^ s e r r f f t a r e a ^ S ^ l i ) , • a capului -fc a. ceii a doifâ

x

către Timotei. <' ^- - v

" ",:
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. I,' VERS. 3 . 329

mile lor, adecă întru cele potrivite şi îndatorite. Nu a zis însă

Pavel, că a ,arătat Dumnezeu viaţa, care o a făgăduit mai îna­
inte de veacuri, ci cuvântul său, a d e c ă E v a n g h e l i a ) . Dar cum
1

şi cu c e chip? întru propoveduire, a d e c ă arătat şi cu îndrăz­

nială în auzul tuturor; căci precum cel c e propovedueşte p o ­
runca împăratului, nici adauge, nici scade vre un cuvânt din-
•tr'însa, cu a s e m e n e a chip şi noi Apostolii, cei ce propoyeduim
Evanghelia lui Dumnezeu, n i c i adăugim ceva, nici scădem din-
tr'însa, ,ci cele ce ni ş'a_ poruncit, -singure a c e l e a le p r o p o v e -
_..duim însă a c e s t e a cu îndrăznială, spre auzul tuturor, precum
şi- Christos a poruncit, nouă, zicând: « C e e a ce auziţi la urechi
propoveduiţi pre acoperemântul c a s e l o r * (Mat. X , 2 7 ) ; arătând
cu -zicerea proppveduiţi şi cu locul acoperemântul caselor,- pro­
poveduirea c e a îmbrăţişitoare şi cu îndrăznială a Evangheliei.
Vezi însă, O cetitorule (că precum am zis) urmarea şi şirul cu­
vântului c e r e a să zică Pavel că o a arătat în însuşite vremi,
viaţa a c e a veşnică a d e c ă ; însă nu a zis aşa, ci a zis că a a -
-râtât cuvântul său. Şi dupre cuviinţă pentrucă Evanghelia, care
; e s t e . cuvânt al lui Dumnezeu t o a t e bunătăţile şi dăruirile le c u ­
prinde, atât acelea ce s'a dat nouă dela Dumnezeu în viaţa
aceasta, a d e c ă credinţa, buna cinstire d e Dumnezeu, adevărul
şi celelalte; cât şl acelea c e are să le d e â nouă, în viitorime,
.adecă în viaţa cea veşnică. O a r e - c a r e însă cuvânt a-înţeles pre
Fiiul lui D u m n e z e u ) .
2

Carele mi s'a -încredinţat mie, dupre porunca Mântui­

torului nostru Dumnezeu.
- Propoveduirea aceasta a Evangheliei, zice, mi s'a încredin­
ţat mie. Şi fiindcă mi s'a încredinţat, nu se cuvine a s o c o t i
lucru nevrednic a lui Dumnezeu; "căci o a încredinţat mie, nici
a mă moleşi şi a n i ă lenevi sau .a. mă mâhni, pentru c e e a ce
mi s'a încredinţat. Ş i nu numai prost mi s'a încredinţat, ci şi
dupre poruncă lui Dumnezeu, adecă şi fără-se v o e s c sânt silit
să propoveduesc şi să lucrez lucrul, c i - m i s'a încredinţat. P e n ­
tru a c e a s t a şi aiurea z i c e a : « C ă de bine v e s t e s c , nu este mie
laudă* că silă e pusă asupra mea» (I C o r . I X , 1 7 ) . Căci din

) Icumenie însă cuvânt tâlcueşte pre Christos, zicând aşa: Căci cu­
:

vântul acesta, adecă Christos, este şi viaţă şi-"'dătător- de viaţă; pentru

aceasta zicând că a făgăduit viaţă nu a adaus încă şi o a arătat în
vremi însuşite; viaţa Care o a făgăduit, ci cuvântul său a zis prin pro­
poveduire, ca- prin cuvântul său (adecă prin Christos) a vieţei aceiia pri­
cinuitor fiind Christos şi dătător. . . •
"330: EPIST. CÂTRE TIT CAP. I, VERS. 3 4 . ,- \ *

faptele ce le face hristianul, altele le face din porunca lui D u m ­

nezeu, iar altele numai dupre îndemnare şi sfAtuire; precum
de p i l d ă : - p o r u n c a lui -Dumnezeu este,- a se împăca hristianul
cu fratele s ă u : «Mergi, zice, împacă-te cu fratele tău» (Mat.
V, 2 5 ) ; căci cel ce nu se împacă, se m u n c e ş t e ; iar îndemnare
•numai: şi sfătuire .'este' â vinde-cineva t o a t e -âverjje sale, •pre­
cum. © o r n n u i tânărului aceluia.: «Vindeţi t o a t e , avviţiiie
'•Jâfe şi .le dâ săracilor» (Mat. IXş J2.1); şl a păzi feciorie şi a
nu s e căsători: «Cela ce poate, zice, (adecă cela c e voeşte lucrâ-
t o r e ş t e ) a încăpea,; încapă» (Mat. X I X , 1 2 ) . Pentrucă cel c e nu
le f a c e acestea nu se m u n c e ş t e ' ) . D e c i mie, zice Pavel mi s'a
încredinţat Evanghelia c u porunca lui Dumnezeu, ca de nevoe
sâ o propoveduesc adecă, căci de nu o voiu propovedui, vai
de m i n e : «Câ vai va fi mie, de nu o voiu binevesti» (I C o r . .
I X , 16);/ Sjr acesta, n u - e , lU'cru - a b iubirei mele de slavă, ci de
n e v o e şi" d e . silă; şi a cui e porunca aceasta ee s'a dat mie? 1

E s t e a Mântuitorului Dumnezeu; căci de vreme c e Dumnezeu,

cel c e voeşte a se mântui toţi oamenii, aceasta a poruncit m i e ,
cum se. poate eu a nu sluji la o dumnezeiască poruncă c a
a c e a s t a şi lâ un lucru ca acesta mântuitor?
4 . L u i T i t a d e v ă r a t u l u i fiu.
F i i n d c ă e cu putinţă a fi cineva fiu, a nu fi însă tot o d a t ă
şi adevărat, "precum de pildă e hristianul acela, carele curveşte
sau să l â c o m e ş t i . l a avuţii., sau alte-păcate f a c e , - c a r e l e fiindcă ;

s'a născut a doua oară prin botez, e s t e fiu al lui Dumnezeu,,

iar fiindcă păcătueşte, * nu e . adevărat, nici vrednic de cerescul
P ă r i n t e , pentrucă îşi face alt părinte eu proalegerea sa, pre
diavolul cel dintru adânc şi faptele. Pentru aceasta, zic, P a v e l
n u m e ş t e aicea pre T i t , fiu şi adevărat pentru virtutea şi v r e d ­
nicia sa. Un titlu ca a c e s t a dă Pavel şi lui Timotei, z i c â n d :
. « L u i T i m o t e n adevăratului fiu întru credinţă» (I Timot. I," 2 ) .
D u p r e obşteasca, credinţă.
F i i n d c ă mai sus a numit Apostolul pre T i t fiu al său şi a
luat rânduială de tată către dânsul, pentru a c e a s t a aicea î m ­
puţinează cinstea aceasta şi se pogoară pre sineşi zicând: c ă
eu nu am ceva mai mult decât tine dupre c r e d i n ţ ă ; căci c r e ­
dinţa este o b ş t e a s c ă l a amândoi noi -şi prin această şi ţu a s e ­
m e n e a te-ai născut din sf. Botez şi e u ; iar dacă dupre c r e ­
dinţă Pavel este a s e m e n e a cu Titj pentruce pricină mai sus l'a
*) Iar cum că este porunca, a-şi vinde cineva avuţiile sale,' vezi la
stih II al cap. IV, al ceii I către Tesalonicheni şi suptînsemnarea de-
a c o l o ; vezi încă şi la stih 9 al cap. IV al ceii 1 către Timotei.
 • EPIST. CÂTRE TIT CAP. I, VERS. 4 . 331

numit fiu al său? R ă s p u n d e m că a c e a s t a a zis întâi pentru ca

să arate iubirea şi dragostea, c e avea Pavel către T i t şi alta
pentrucă Pavel a botezat pre " T f t ' f r l Ş i "fiindcă erâ întru amân­
doi aceastaşi credinţă o b ş t e a s c ă , dupre aceasta erau fraţi între-
sineşi Pavel şi T i t , iar fiindcă Pavel a botezat pre Tit, dupre-
a c e a s t a Pavel e r ă - p ă r i n t e duhovnicesc i u i T i t , i â r zicerea dupre
o b ş t e a s c a credinţă -•.îftsei^tieagâ/ .pte;.'£r<Şifnea- • pe se afiăJnţru.-.
toţi" credincioşii hristiani ). ' 2 !
.""
H a r , m i l ă , p a c e d e l a D u m n e z e u P ă r i n t e l e şi d e l â D o m ­
n u l Iisus C h r i s t o s , M â n t u i t o r u l n o s t r u .
Si cu cuvântul acesta, c e zice aicea Pavel dela Dumnezeu.
Părintele, arată aceeaşi frăţime care o a zis şi mai sus; şi cu
a c e a s t a î n d e a m n ă ' p r e T i t să-şi aducă aminte al cui fiu e s t e ,
a d e c ă a lui Dumnezeu. Şi vezi, o cetitorule, că darul şi pacea
lui -Dumnezeu, carele roagă Pavel hristianilor norodnici şi c e ­
lor de rând întru t o a t e trimiterile sale, însuşi a c e s t e a le roagă
şi p e n t r u Tit episcopul şi învăţătorul, de vreme c e şi el a r e
t r e b u i n ţ ă mai multă de darul, şi pacea lui Dumnezeu, d e c â t
norodnicn cei de o b ş t e , de d a r , a d e c ă , pentrucă el poartă g r e ­
utăţile tuturor hristianilor, iar de pace, pentrucă el totdeuna.
se află în nenumărate turburâri şi r â s b o a e . Şi a adaus mai
mult şi mila (care în alte trimiteri, n u - o s e n e la început, fără
numai într'amâhdouă Cele către T i m o t e i şi întru aceasta), pen­
trucă episcopul şi. învăţătorul are trebuinţă de mila lui Dum­
nezeu mai mult decât norodnicii fiindcă se face vinovat de-

' ') A botezat Pavel pre_ Tit, Elin fiind, precum însuşi Pavel zice: „Ci
nici Tit, cel ce erâ împreună cu mine, Elin fiind, a fost silit a se tăia.
împrejur" (Gal. 1.1, 3 ) . Poate însă şi pentrucă Pavel a născut a doua
oară pre Tit, prin Evanghelie şi propbveduire şi învăţătura Credinţei ceii,
întru Christos, pentru aceasta îl numeşte fiu al său, precum şi către
Cor; scria zicând: „Că în Christos Iisus prin Evanghelie eu v'am n ă s ­
cut pre voi" (I Cor.). ;
-) Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicerea aceasta zicând: „Fireasca naştere
nu are trebuinţă de înduplecarea celui ce se n a ş t e ; iar a credinţei n a ş ­
tere are trebuinţă-şi cere învoirea' şi conglăsuirea şi a născătorului şi a
celui ce se. n a ş t e ; că deşi crede curat şi adevărat cel ce propovedueşte
iar cel ce aude nu ar priimî cu credinţă învăţăturile, nu poate fi ade­
vărat fiu al celui ce propovedueşte, că de voe e rudirea cea ca aceasta.
Deci zicerea adevăratului fiu însemnează pre obşteasca credinţă şi fapta
burtă a fericitului T i t ; c ă împărtâşindu-se el de credinţă cu Apostolul,
s'a învrednicit a-1 numi pre el tată şi părinte.
332. EPIST. CĂTRE TFT CAP. I, VERS. 5 .

m u l t e p ă c a t e ) ; căci o faptă b u n ă a d e c ă rădică pe episcop la

1

c e r , şi iarăşi un păcat îl c o b o a r ă la i a d ) . 2

5. Pentru aceasta te-am lăsat în C r i t , c a lipsurile s ă

le îndreptezi.
P r e c u m întru o casă a l t slujitor face o slujbă, iar altul face
pre cealaltă, cu un chip ca a c e s t a şi Apostolii Domnului, a-
fiându-se în toată lumea, altul a luat o parte şi o eparhie din-
t r ' i n s a şi o ocârmuiâ, iar altul alta şi toţi împreună lucrau şi
ocârmuiau purtarea de grijă a lumen D e c i aceasta a r a t ă , şi a-
i c e a Pavel, cu cuvântul c e zice c ă t r e T i t , că te-am lăsat în
C r i t ; fiindcă eu, zice, am mers la altă parte şi eparhie, c a sâ ;
ocârmuesc^şi pre aceia. Vezi î n s ă , iubitule, c ă nu se ruşinează
P a v e l a scrie aşa: ucenicului său, c ă te-am lăsat în Crit, p e n ­
tru c a să îndreptezi cele d e - m i n e l ă s a t e ; fiindcă priviâ la o b ­
ş t e s c u l câştig şi folos al hristianilor şi nu l a - c i n s t e a şi slava
:

s a ; c ă c i cinstea a d e c ă ar fi fost a lui Pavel a nu lâsâ lipsuri

în C r i t ; însă mai mult preţuind o b ş t e s c u l folosul hristianilor a
m e r s şi în alte locuri, c a r e aveau trebuinţă mai multă de în- •
-făţişarea sa: .Vezi însă şi a c e a s t a , c u m - c â lucrările a c e l e a , cari
a v e a u lupte şl ostenele,- precum a fost mai întâi a propovedui '
în Crit, cuvântul Evangheliei ş i ' a f a c e pre-necredincioşii Criteni,.
credincioşi hristiani, a alerga- diri l o c în loc şi din ostrov în
o s t r o v şi a propovedui la neamuri selbătice E v a n g h e l i a lui Chri-.

) ; D a r pentruce-se face vinovat? 0 : ' s c r i e auritul condeiul lui l o a n : ,

l
i:

,. C ă c i - ca să laşi roate celelalte, care s e - î n t â m p l ă în fieşte-care zi, de se

întâmplă cândva: v r e un" episcop, s a u -pentru prietenie s a u pentru altă -
: ;

o a r e - c a r e pricină a se râdicâ nevrednic' la episcopie şi 'a' i s e d a s t ă p â ­

:

nirea unei mari cetăţi; vezi decât foc se face pre sineşi vinovat, că n u :
numai pentru sufletele cele ce pier (că le per,de pre ele, neevlavist), ci
şi pentru toate cele ce se f a c ; de a c e e a însuşi episcopul va dâ seama,'.,,
ca c e l . c e . s e află în rânduială de, prost neeylavisit fiind, se va pedepsi, :
cu m u l t mal vârtos începătorul se va pedepsi pentru foţi acei ce se stă­
p â n e s c de dânsul şi păcătuesc şi pentru un întreg norod va fi vinovat".
. ) Ş i Hrisostom încă o zice a c e a s t a : - „ D e ajuns este şi o ispravă a
2

Episcopiei a sui la cer şi o ' greşială a b ă g ă în Gheena..... Pentru aceasta -

mie î m i " vine "a mă miră de cei -ce "poftesc -o-' greutate ca a c e a s t a ; ţipă- -
loase ş i ticăite omiile, nu vezi ce pofteşti? Despre sineţi.de ai fi şi b u ­
rat şi neînsemnat de ai greşi cât de multe, pentru Un .singur suflet ai
să dai seamă, şi pentru singur acela te vei m u n c i ; iai\.când te vei r â ­
dicâ l a începătoria aceasta, gândeşte-te—de pentru câte capete vei fi vi­
novat de pedeapsă; că ascultă pre Pavel zicând: „.Ascultaţi pre p o v ă -
:uitorii voştri şi supuneţi-vă lor, c ă ei' priveghează pentru sufletele v o a s -
:re, c a unii, ce au să deâ cuvânt pentru voi' ~ (Evrei XIII, 1 7 ; V o r . I
r

a aceasta). . . .
 " EP ST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 5 — 6 . 333.

s t o s ; a c e s t e a lucrări, zic, ostenicioase, le isprăviâ însuşi de trei

ori fericitul P a v e l ; iar cele c e aveau cinste şi slavă şi lesnire
precum erau hirotoniile episcopilor şi a celorlalţi de t a g m a
ieraticească, a c e s t e a le-au lăsat ucenicului său lui T i t să le l u ­
creze.
Ş i să aşezi prin cetăţi prezbiteri, precum eu. am po­
runcit ţie.
Prezbiteri, aicea înţelege pre episcopi, precum a m zis ş i . a -
iurea, "dupre Hrisostom şi T e o f i l a c t - ş i T e o d o r i t , fiindcă mai
•jos zice: .«Trebue. însă episcopul a fi neprihănit» (stih 7 ) ) ; ' iar 1

prin cetăţi zice, sâ hirotoniseşti episcop, dupre hotărârile,-şi.

legile, c e eu am dat ţ i e ; fiindcă nu voia Pavel sâ aibă unul
singur purtarea de grija a tuturor cetăţilor, ci fieşte-care c e ­
t a t e a Critului s ă a i b ă un episcop şi păstor, iar preoţi-mulţi
pentrucă cu acest c h i p şi osteniala episcopului e mai uşoară
şi purtarea a hristianilor celor c e se păstoresc se face mai a—
măruntită si mai folositoare de suflet,
v 6:<De""jîsîe7:cineva .neprihănit.
•"' A d e c ă pre a c e l a , zice, sâ-1 hirotoneşti episcop, o T i t e , T a r e
are viaţă slobodă de~prihană. şi pre c a r e l e nu-1 poate cineva,
a-l învinovăţi despre—vre un lucru, pentru că de va fi lumina.
ifntunerec; :«-Cât. va fi întunerecul? Precum zice Domnul» (Mat. .
JvT, 23).^ A d e c ă .-de va avea episcopul viaţă prihânită, cum poate
a îndreptă pre norodniei ş i . pre cei de rând? Au pus însă mai.
îhtâi nevinovăţia, ca pre un lucru mai preste tot cuprinzător
şi care ţine pre celelalte, cele zise mai j o s , dupre Icumerîîe ).. 2

l
) Vezi-despre aceasta la cap. I stih 1 al ceii către Filipiseni, adecă,
la zicerea :"„ împreună cu episcopii şi cu diaconii".
. ' ^ P e n t r u aceasta şi durnnezeescul Chirii al Alexandriei în cuv.;-cet_
despre Iulian cartea XV.if z i c e - a ş a : T r e b u e stătătorul î n a i n t e a se.'înde*.'
jetnici şi a ş e iscusi întră viaţă neprihănită şi nimica a avea neişcusit
din Cele plăcute lui D u m n e z e u " . Şi iarăşi acestaş zice: „Celor ce se sor-^--
tesc a povăţui şi cari stau ca în mijloc, şi decât ceilalţi mai.arătaţi de
toată nevoea este a fi împodobiţi cu frumuseţa bunei vieţuiri şi a se-
iscusi în viaţa aleasă cu adevărat, în cât a se face ei ş i închipuire, şi
pildă celor de sub mâna lui, văzând adecă vederat că nimic este .întru
dânsul,, sau de iubirea de slavă, ci pentru folosul şi pentru pricina-ce--,
lorlalţi silindu-se a face lucrările lor. Că pururea oare-cum viaţa celor
ce s â n t în mijloc şi însemnaţi de către toţi, se judecă' şi se cercetează,
şi de se află neprihănită riu este nefolositoare întrebuinţarea celor .ce îl
văd pre el; iar de e îndepărtat de cuviinţă şi de cade întru cele n e e r - '
tate, nu va fi spre binele oare-cărora, ci mai mult spre vătămare şi pa­
gubă, căci dacă nu ştie a umblă drept şi a petrece viaţa sa frumos p e ­
dagogul, care folos Va fi dela dânsul celor ce se pedagogisesc de dânsuli?•
334. EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 6 .

Bărbat al unei femei.

P e n t r u două pricini zice Pavel a fi episcopul b ă r b a t al u-
neia singure femei, întâi pentru c a -sâ astupe gurile ereticilor,
cari c l e v e t e s c n u n t a ; de v r e m e ce priimind Apostolul la epi-
ţscopie pre cel de o nuntă, arată că nunta e atâta de cinstită
u v c â t c e l ' c e o• âre, p o a t e a s e rădică la innaltul s c a u n u l - a r ­
h i e r i e i ; iar alta- î n c ă , - p e n t r u ; . c â s ă îrtveţe pre" cei •neastâmpă- •
Taţi şi Înverşunaţi; ; p e ^ să aibă* >
•numai o singură f e m e e , căci cel c e s e află însurat, d e va v ă - ,
•duvî şi nepăzitid d r a g o s t e a şi credinţa f e m e e i - s a l e , celei c e a
murit, d e va luâ o a doua f e m e e , unul ca acela fâcându-se
- e p i s c o p , cum va p u t e a purta de grijă b i n e pentru b i s e r i c a lui
D u m n e z e u ? Că nepotrivit e un lucru ca a c e s t a ; apoi e p i s c o ­
p u l s e cuvine a fi fârâ vinovăţie, precum a zis mai sus P a v e l ,
iar c e i - a doua oară însurat nu e fără v i n o v ă ţ i e ; o ă are v i n o -
"văţie pre .a doua nuntă, m ă c a r deşi legile c e l e din, afară ale.
î m p ă i a ţ i l o r nu o p r e s c a s e c ă s ă t o r i cineva a doua. o a r ă ) . Vezi
1

şi stihul al 2-lea al c a p . III, al ceii întâi c ă t r e T i m o t e i .

Fii având credincioşi, nu în prihană de desfrânate sau
nesupuşi.
C e l c e urmează, zice, a se face e p i s c o p , se cuvine a nu a-

Că zice Hrisostom.: „ C ă ştiţi, toţi ştiţi, c ă deşi nu s'a, oprit de c ă ­

t r e legi nunta a deua, însă multe pricini are- de prihănire" (Vor. Il-a la
-aceasta). însemnează insă cum că' Im se împotriveşte rânduirei acesteea
• a Apostolului, nici canonului al V-lea, al Apostolilor, canon. XII al sfân­
tului icumeniculuî al şeaselea sobor, care rândueşte a nu avea femei
arhiereii,, fiindcă dumnezeeştii Apostoli, ertâ.id a avea femei arhiereii, nu
numai aceasta a făcut, c r şi s'a eompogorât la-neputinţa celor din „vre-
ifnea a c e e a şi la obiceiurile Evreilor şi ale neamurilor, • fiindcă arhiereii
Evreilor şi ai neamurilor aveau femei, de aceea dumnezeescul Hrisost.
-la vor. a doua la Iov, tâlcuind aposţoleasca această zicere a lui Pavel,
-zice: „Aşează episcop, de este. cineva neprihănit bărbat, al unei femei
(adecă nu că doar aceasta o a legiuit, ci căci s'a compogorât pentru a-
măgirea ce u r m ă ) " , tar icumenicul al şeaselea sobor văzând biserica c ă
•sporise şi că înfloriâ petrecerea hristianilor întru fapta bună, au c a n o -
misit să înfloriască şi petrecerea arhiereilor, cu r.eînsurare şi întreagă
•înţelepciune. Căci iarăşi zice dumnezeescul Hrisost. zicerea de mai s u s
a lui Pavel, lâlcuindu-o cum că, numai atunci a ertat Pavel nunta, pen-
Urucă ştia, cum că când va înflori în urmă buna cinstire de Dumnezeu
î n s u ş i firea de sineşi mai bine va alege bunătatea' nenuntirei şi al fe­
cioriei şi alegerea se va face de cei mai buni adecă, de cei neînsuraţi
-şi feciorelnici arhierei. Dar însă şi apostolescul canon, a l . X X V I , iartă să
iâ cliros şi cei neînsuraţi; iar clirici obşteşte se n u m e s c toţi şi arhiereii
şi preoţi şi diaconi. Vezi şi suptînsemnarea' canon XII al"icumeniculuî
-sinod al Vl-lea, pentru care pricină a oprit a nu fv însuraţi arhiereii.
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 6 — 7 . 335

veâ. fii nesupuşi şi n e p e d e p s i ţ i ; căci cel c e nu p e d e p s e ş t e pre

fiii săi, cum va putea p e d e p s i ( a d e c ă a învăţă b u n e l e moraluri)
şi a înţelepţi pre alţii? C â nepotrivit lucru e ^ a c e s t a ; c â arătat
e, c â de ar fi pedepsit a c e s t a bine şi cu purtare de. grijă pre
fiii săi,, negreşit aceia nu s'ar fi făcut nesupuşi, fiindcă r ă u t a ­
t e a şi. nesupunerea jju/Vesţe. fir>şs.(& d a . fjţjj,.-pentru a
birui pre.
învăţătura şi purtarea d e grijă a născătorilor lor, ci se naşte
din nepedepsire.} şi nu a zis. prost a nu ••fineiijfrânaţi fiii celui
c e urmează a s e face e p i s c o p , ci nici a avea cât de puţin vre-o
prihană c ă sânt neinfrânaţi, nici a avea n u m e rău între o a m e n i
vezi şi stihul 4 al c a p . I I I al ceii întâi c ă t r e T i m o t e i .
7 . S e cuvine însă episcopul a fi. neprihănit, c a un ico-
nom al lui Dumnezeu. -• .
Episcopul, zice, se cuvine a fi fără vinovăţie şi neprihănit,
f i i n d c ă e iconom a J u i D u m n e z e u . D a r cum v a . fi fără vinovăţie
d e vreme c e are fiii nepedepsiţi?; C â Dumnezeu a pus pre e-
piscopi asupra stătători ( a d e c ă epistaţi) şi iconomi în c a s a sa
a d e c ă în biserica sa şi cl ţ i n e locul lui Dumnezeu într'însa.
D e c i se cuvine a fi despre t o a t e părţile desăvârşit şi amărun-
ţit. Vezi şi stih 2 al c a p . III al I-a c ă t r e T i m o t e i .
Nu o b r a z n i c .
' Boerii cei din afară şi lumeşti s t ă p â n e s c pre oameni, fără a
voi oamenij, pentru a c e a s t a şi întrebuinţează obrăznicia, a d e c ă
v o e a loruşi; iar episcopul, fiindcă stăpâneşte pre hristiani cu
v o e a lor, pentru a c e a s t a d a t o r e s t e a nu fi obraznic, in c â t
să facă lucrurile sale >cu samavolnicie (adecă de singură v o e a
s a şl sfatul şi s o c o t i n ţ a ) ; fiindcă a c e a s t a e însuşirea tiranilor
şi nu a episcopilor.
N u mânios.
C e l samavolnic acela e şi mânios, căci mânia şi urgia ur-
~ T n e a z ă numai d e c â t samavolniciei; de n e v o e dar numai d e c â t
se cuvine a fi departe de mânie, cel c e are să se facă e p i s c o p
căci cum va învăţa episcopul pre ceilalţi s ă - ş i biruiască patima
mâniei, când însuşi s e birueşte de aceasta? ~Câ, doftore, zice,
vindecă-te pre sineţi» ( L u c a I V , 2 3 ) ) .
1

N e ocârâtori.
A d e c ă cel c e urinează a se face episcop se cuvine, zice, a
nu fi ocarnic (sau şi beţiv dupre T e o d o r i t ) ; pentrucă c e t r e -
bueşte a ocărî episcopul pre c e i nesupuşi ş i cari g r e ş e s c ? E l
l
) De aceasta a zis Mar. Atanasie: .„Se cuvine slujitorul bisericei c ă ­
tre tOţTa fi fără de mânie, şi hu a înfrunta, ci a m â n g â i a " .
336. EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 7

se cuvine a înfricoşa pre aceia cu judecata-.lui Dumnezeu şi

cu înfricoşarea muncei şi nu a-i ocârî. Vezi şi stih al Vll-lea
a! ceii I către Timotei).
Nebătăuş. ~.
Gel ce urmează a se face episcop, nu se cuvine, zice, a bate
pre cineva, nici cu mâna sa, nici cu cuvintele cele aspre şi
amare în zădar şi f ă r ă folos, nici a blestema fără socotialâ şi
dreptate, fiindcă el este doftorul sufletelor; iară doftorul vin­
deca mâdulăriie cele rănite mai ales, iar nu le loveşte, ca s ă
le rări iască'. Vezi şi stih 3 al cap. VIII al ceii I către Tini oteT.
Nu'mârşav câştigător.
Adecă episcopul se cuvine a avea mare de£âimare"~asupra
banilor, căci toi câştigul, ori drept de este, mârşav însă se so--
coteşte la episcop. Vezi iarăşi la Timotei cele de mai sus.
8 . Iubitori de străini. 7- - _ *
Episcopul se cuvine, zice, nu numai a nu căştigâ dela alţii
ci şi ale sale se cuvine a le dâ fraţilor celor streini. Şi vezi
iarăşi la Timotei.
Iubitor de bine. ' ':- •• • • :

Iubitor de bine nunteşte aicea Pavel pre cel blând, pre cel
măsura tic, pre cel ce Inu zavistueşte bunătăţile altora.
• întreg înţelept. / .
' Adecă curat de trupeştile patimi... . •'
. Drept, , •• . Zf ••
Adecă episcopul se cuvine a fi drept.către oameni; adecă
neluători de faţă şi necâutâtor de obraz. Vezi stih 2 1 , al cap.
V ăl ceii întâia către Timotei. " :

Cuvios. ;
••-
Episcopul, zice, se cuvine a fi evlavisit la cele dumnezeeşti
şi a nu lăsă nici una din cele ce sânt datornice lui Dumnezeu,
înfrânat.
Episcopul, zice, se cuvine a fi înfrânat, nu numai întru mân­
cări, d şi la limbă şi cu manile şi a'şi stăpâni ochii săi, cei
nestâmpăraţi şi neînfrânaţi, câ acestea sânt înfrânarea-cea chiar.
9 . Ţiindu-se de cuvântul cel credincios al învâţăturei.
Adecă episcopul se cuvine a purta grijă pentru învăţătura
no'rodului şi aceasta se cuvine a o avea lucru de totdeuna;
iar* cuvânt credincios numeşte Pavel ori pre" cel adevărat, sau
pre cel ce se predaniseşte pentru credinţă şi nu prin siloghis-
muri şi dovezi omeneşti. Pentru aceasta dar a zis, ca sâ se
ţie episcopul de cuvântul cel credincios al învăţâturei, pentru
 EPIST. CÂTRE TIT CAP. I, VERS. 9 — 1 0 . 337

ca sâ arate cu zicerea aceasta, că şi fără înţelepciunea c e a din

afară poate să înveţe, fiindcă el nu are trebuinţă de a a v e a
şir de graiuri şi bună limbuţie riforicească, ci a avea iscusi-
f e a sfintelor Scripturi şi puteri de noime duhovniceşti; c ă din
a c e s t e a se îndreptează în cale şi se alcătueşte şi înduplecă pre
hristiani învăţătura, precum şi învăţătura a însuşi lui Pavel a-
cestuia, din a c e s t e a erâ alcătuită şi pentru a c e a s t a îndupleca
pre ascultători. Vezi şi stih 2 al c a p . III al ceii I către T i m o t e i .
Ca puternic să fii şi a mângâia întru învăţătura cea
sănătoasă şi a înfruntă pre cei ce zic împrotivă,
:

A d e c ă , pentru a fi episcopul puternic, t o t o dată şi a întări

"pre hristianii- credinţei" sale şi a înfrunta şi a astupa gurile -vrăş­
maşilor şi a potrivnicilor credinţei; câci cel c e nu e puternic,
nici a stâ împotriva vrăşmaşilor credinţei şi a'i face p r e . ei să
supue ascultârei lui Christos toată înţelegerea lor, nici a în­
tări şi a învăţa pre hristianii credinţei sale, acela nu e adevă­
rat episcop, ci minciun-episcop. Câci celelalte fapte bune ale
episcopului, pre care le înşiră mai sus Pavel, acelea, zic, poate
a le;-afla cineva şi, la hristianii norodnici, supuşi., episcopului,
a d e c ă iubirea de străini, înfrânarea, întreaga înţelepciune şi
c e l e l a l t e ; iar a învăţa, a c e a s t a e a c e e a ce haracteriseşte din­
tre t o a t e pre episcopul ).1
-
i o . Câ sânt mulţi nesupuşi, grăitori în zădar şl amă­
gitori de minte.
A i c e a spune Pavel mai întâi pre rădăcina tuturor relelor,
pre nesupunere şi apoi celelalte; p e n t r u c ă cel c e e nesupus şi
nu voeşte a se- supune altora, ci sare cu pornire spre a su­
pune pre alţii, acela e potrivit îndeşert cuvântător şi rătăcit
cu mintea, pentrucă nu a suferit a jse supune învăţătorilor, şi
:

a se învăţa dela dânşii vre o dreaptă şi sănătoasă învăţătură.

Pentru a c e a s t a înzadar voroveşte numai şi se a m ă g e ş t e şi pre
sineşi şi pre ceilalţi. • '.
Şi mai ales cei din t ă e r e a î m p r e j u r .
-Unii Ca aceştia, zice, nesupuşi şi îndeşert grăitori sânt mai

'*) De aceasta şi Dionisie al Alexandriei zice: Către cei nesupuşi şi

spurcaţi din cele din afară din obşteştile înţelegeri şi cugetări, vom face
apucăturile cuvintelor, iar către înşine noi şi către cei de o cugetare, ne
r-vom ispiti a-i întări din dumnezeeştile cuvinte. I n s ă , C u m că episcopul
•şi de obşte, fieşte-carele învăţător se cuvine ca şi prin viaţă şi prin fap­
t e l e cele bune ale sale s ă înveţe, vezi suptînsemnarea zicerei: „Cela ce
înveţi pre altul, pre sineţi nu te înveţi?" (Rom. II, 2 1 ) .

Tom. 111- 28.

338. EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 1 0 — 1 3 .

aleşi şi mai cu deosebire hristiani, cei c e din Evrei au crezut;

p e n t r u c ă după c e au crezut în Christos, nu a u lăsat protiile
şi iubirea de începătorie. D e a c e e a şi Domnul ocârându-i pre
ei z i c e a : «Că iubesc şederea mai sus la cine şi întâele şederi
întru adunări şi oraţiile prin târguri» (Mat. X X I I I , 6 ) .
i i . Cărora t r e b u e a le a s t u p ă gura.
Hristianilor, zice, celor din Evrei nesupuşii o l i t e ş e cuvine
r

_să le. astupi guraj adec^.jtţât de.,,.tăre sâ-i înfruntezi, Jrr -.eât;,sâ' .
închizi gurile l o r ; dar. ar zice cineva.' şi c e ^dobândă şi folos are
a se pricinui de îi va învăţa pre ei episcopul ori preoţi]!, iar
ei v o r fi nesupuşi şi nu se vor înduplecă cuvintelor lui? R ă s ­
pundem, c ă lor poate nu li se va pricinui nici un folos; iar '
celorlalţi, cari s'ar putea strica şi a se vătăma de:dânşii, li s e
face folos; iar d e va tăcea episcopul şi nu-i va înfruntă, va
dâ cuvânt înaintea lui Dumnezeu pentru~vătămarea, c e vor luă
alţii dela dânşii. Pentru a c e a s t a se cuvine a astupa gura u-
n o r a c a acestora episcopul; iar d e ' n u poate, nic^ se puvine a
se face episcop. I
Carii toate casele le răstoarnă, învăţând cele ce nu se
cade, pentru mârşavul câştig.
V e z i , iubitule, c ă hristianii aceşti din E v r e i , fiind nesupuşi,
împreună sânt şi iubitori de argint şi mârşavi câştigători, şi
că răsvrătesc-şi strică case-întregi? Pentrucă el s e fac tâlhari
ai diavolului, prin cari tâlhari eî risipeşte casele şi bisericile
lui D u m n e z e u ) ,
1

12. A zis aare-carele dintru dânşii, însuşit proroc a lor:

Critenii pururea sânt mincinoşi, hiare rele, pântece leneşe.
1 3 . Mărturia aceasta este adevărată.
Oare-cari nu se dumeresc pentru c e Apostolul a adus aicea
o mărturie dela E l i n i ? Şi pentru c e laudă mărturia aceasta şi
mai ales, pentrucă nu este dreaptă? A s e m e n e a se nedumeresc
şi carele este acela, c e a zis această mărturisire? Către care
noi răspundem mai întâi, c ă acel c e a zis mărturia aceasta e s t e -
E p i m e n i d Criţian, poetic care se trăgea din Cnosu şi erâ unul
din cei mari şi numiţi înţelepţi ai Elinilor şi se îndeletniciă
Şpi^'a^_e.şpectânşi'Alţi....demftni, iar spre a se întoarce despre
a l ţ i demoni se socotiâ de cei mai mulţi c ă ştie meşteşugul vră­
j i t o r e s c ) . Deci a c e s t a văzând p r e compatrioţii săi Criteni, al-
2

*) Despre acestea dar scria şi purtătorul de Dumnezeu Ignatie zicând;

„Nu vă ameţiţi, fraţii mei, stricătorii de casă, împărăţia lui Dumnezeu nu
vor moşteni" (trimitere către Efeseni). '
2
) însemnează, c ă Teodorit şi înţeleptul Fotie (Amfiloh. înu-eb. 1 7 2 ) . ,
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. I , VERS. 1.3. 339

cătuind mormântul lui D i e Critianului, a ş a . s u p r a scris fiind:

« A i c e a zace Zan, pre carele îl numesc Dta>, şi văzând că-1
cinstesc nu c a pre un zeu, ci ca pre un om,, a râvnit pentru
zeul său şi a făcut poezii lui D i a p r i h ă n i t o a r e Criteriilor, zicând
a c e s t e c u v i n t e : «Câ mincinoşii Criteni, hiarele cele rele şi pân­
t e c e l e cele • n e l u c r ă t o a r e , - a d e p ă l a c o m i - d e .pântece, cari se în­
drăcesc pentru pante ; e şi. sânt dedaţi cu totul-, nelucrarea lu-
.ându.'-se .dera. - ţ a d & ^ M > . -în--- IQC.-'*I© :'..-4'hgra'bă' şi ..îndată j aceştia,
zic, au alcătuit mormântul întru numele tău, o zeus; tu însă
nu ai murit, ci viezi t o t d e u n a » . Stihurile însă' au . . m ă s u r a J r . p - .
iCească a ş a : «Critenii pururea mincinoşi, .rele -hiare, pântece
l e n e ş e . . . fiindcă mormântul, o împărate, -al tău, Critenii l'au
cioplit; iar tu nu ai murit, ci viezi d e - a p u r u r e a » .
D a r pentruce Pavel zice, c ă mărturia a c e a s t a e adevărată,
căci d e e adevărată, apoi atunci "urmează, c ă şi omul Zevs,
Critianul şi mortul s ă fie nemuritori D e c i la a c e a s t a noi a
doua oară răspundem, c u m c ă Pavel nu a spus pentru a c e a s t a
adevărată mărturia, ci p r o s t aşa" a luat mărturia, numai şi n u ­
mai -Ca__3jL_arat.e.,_ cumvcă...Critenii Şi la celelalte ale lor lucrări
şi__cuvinte sânt mincinoşi. Ş i a c e a s t a s e arată pentrucă A p o ­
stolul nu a pomenit nici c u m acelea, c e a zis E p i m e n i d p e n ­
t r u . D i a , ci p e n t r u singure cuvintele c e l e . prihănitoare, c e le-a
zis acela, pentru ...Criterii. Ci p o a t e ar zice cineva, c e t r e b u i n ţ ă
a fost d e . a aduce Pavel la a c e a s t a mărturia Elinului? R ă s p u n ­
dem, câ a c e a s t a o a făcut, c a s ă ruşineze mai mult p r e Cri-,
ţepi, fiindcă ei se prihănesc c a nişte ..mincinoşi şi c a hiare şi
ca lacomi de p â n t e c e şi nu de-"alt cineva, c i de însuşi c o m ­
patriotul său E p i m e n i d . C ă o b i ş n u e ş t e A p o s t o l u l a o face a-
ceasta şi â . a d u c e mărturie dela Elini aşa şi când voroviâ cu
Atinenii, a (adus) mărturie dela poeticul A r a L ş i cele e e a zis
A r a t pentru minciuno-numitul Dumnezeu D i a , a c e l e a Apostolul
Ie zice la Dumnezeul cel adevărat. C â "acela după c e a zis c u
măsură iroicească a c e s t e a «şi plin este pământul, o D i a ,
plină şi m a r e a » , atunci a adaus c ă şi neam al lui s â n t e m ,
arătând cu aceasta şi acela, c ă dela Dumnezeu ne-am făcut.
•Aduce însă a c e s t e mărturii durnnezeescul A p o s t o l , c a mai mult
să astupe gurile"Elinilor, mustrându-se ei de înşişi poeticii lor,
precum ş i 4 a Iudei obişnueşte însuşi Pavel a l e a d u c e mărturii

zic, cum că mărturia aceasta o pomeneşte şi poeticul Calimah, în po­

ezia s a ; Teodorit însă osebit zice, cum c ă aceştia, dintre cari a fost Ca­
limah, cel ce a spus mărturia aceasta, nu au fost Iudei, ci din neamuri
cari s'a amăgit de către cei ce crezuseră din Iudei.
340. EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 13.

nu din Evanghelii, ci dintru ale lor, a d e c ă din lege şi din p r o ­

roci, c a mai mult să-i ruşineze. Ş i c e zic de Pavel? Şi însuşi
D u m n e z e u face o c o m p o g o r â r e c a a c e a s t a oamenilor şi trage
pre fieşte-carele la cunoştinţa sa, din c e l e ce crede şi-i sânt
o b i ş n u i t e omului, astupându-i gura cu înseşi ale lui; aşa a
t r a s p r e vrăjitorii astrologi (grăitorii cu stele) prin stea (Mat.
II, 2). A ş a a tras pre Saul prin muerea c e a vrăjitoare din pân­
t e c e şi i-a astupat g u r a ; pentrucă a crezut Saul, câ ea are
p u t e r e - s ă ridice d i n . i â d sufletul prorocul ui Şatnoil -(I Impar,
X V I I I ) . A ş a a astupat gura vrăjitorilor celor de alt neam din
c a l e a .boilor, cari au tras lada legei, despre care singuri au pro-
z i s ; nu doar că vrăjitorii zic adevărul, ci pentru ca sâ-i înfrun-
t e z e c u înseşi cuvintele lor (I Impar. V I ) . Şi pre vrăjitorul V a -
laarn a ş a a ertat Dumnezeu să binecuvinteze pre Israiliteni şi
să p r o r o c i a s c ă (Numer. X X I I I , 2 4 ) ; pentrucă Dumnezeu ^obiş 1

nueşte totdeuna â face c o m p o g o r â r e pentru folosul nostru. Dar

s'ar n e d u m e r i cineva, că dacă cuvintele şi mărturia atât a E -
ltnilor, c â t şi a vrăjitorilor şi a demonilor, ajută la cunoştinţa
lui Dumnezeu şi a adevărului, pentruce Christos şi însuşi P a ­
vel aiurea opresc pre demoni de a grăi şi a mărturisi adevă-
rul? C ă Christos--ziceâ c ă t r e , duhul cel necurat c e strigă aces­
t e a : « Ş t i u - t e pre tine cine eşti, sfîntul lui Dumnezeu» (Marc.
I, 2 4 ) . Astupă'ţi gura şi eşi dintr'însul» (tij. 2 5 ) . Iar Pavel pre
d e m o n u l cel ce z i c e a : « A c e ş t i oameni sânt slugi ale D u m n e ­
zeului celui prea înnalt» i-a zis: p o r u n c e s c ţie întru numele lui
Iisus C h r i s t o s s ă ' e ş i dintr'însa» ( F a p t . X V I , 1 7 ) . Răspundem
că pentru a c e a s t a Christos şi P a v e l opriâ pre demoni de a
grăi, fiindcă semnele c e le făcea Christos şi P a t e l . e r a u - î n d e s ­
tule d e a trage pre oameni la cunoştinţa lui D u m n e z e u ; iar mai
ales c ă şi Christos se propoveduiâ prin cuvânt pre. sineşi că e
Fiiul lui D u m n e z e u ; pentru a c e s t e a dar de prisos era mărturia
d e m o n i l o r şi pentru a c e a s t a Christos şi Pavel astupa gura l o r ) . 1

Pentru care pricină mustră-i pre ei cu asprime.

F i i n d c ă Critenii, zice, cei c e din Iudei crezuseră, şau~şi hris-

7 Vezi şi zicerea: „Ca unii ca aceştia Domnului nostru Iisus Chri­

stos n u s l u j e s c " (Rom. X V I , 18). Zice însă la zicerea aceasta T e o d o r i t :
ci poeticul pentru mormântul lui Dia a numit pre.Criteni mincinoşi;
iar dumnezeescul Apostol mărturia o zice adevărată, nu adeverind mito­
logia c e a poeticească, ci înfruntând pre neadeverirea socotinţei Criteni-
lor, în loc d e : bine v'a numit pre voi mincinoşi, căci unii ca aceştia
v'aţi făcut. Că se potriveşte şi dintru altă parte cel numit Dia, că a
murit, şi aceştia înzadar zideau mormântul.
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. I , VERS. 1 3 . '341

tianii, cei c e din Elinii c e se amăgiseră de aceştia sânt min­

cinoşi adecă vicleni şi fiindcă sânt c a nişte hiare selbatice şi
fără omenie, ci şi lacomi de pântece, pentru a c e a s t a şi tu
mustră-i pre ei cu cuvinte tari şi înfruntătoare, căci pre aceştia
blânda învăţătură nu-i foloseşte; căci precum ucide şi omoară
cineva pre omul cel bun şi cu bune moraluri de-1 va înfrunta
cu cuvinte grele şt .-înfruntătoare, aşa dinprotivâ cei ce măgu­
leşte pre omul fără omenie şi-i sfătueşte Cu blândeţe îl strică,
- pentrucă cu cuvintele nu-j lasă pre e l sâ-şi cunoască răutatea •
sa şi să s e îndrepteze. Insă aicea porunceşte Pavel lui T i t , cum
că s e cuvine a înfrunta nu pre cei străini de credinţă, ci pre
cei din c r e d i n ţ ă ) .
1
-
Ca să fie sănătoşi în credinţă, neluând aminte la iuda-
iceştile basme.
Din acest cuvânt se închee cum c ă a c e a s t a e sănătatea c r e ­
dinţei: a nu băgă cineva în adevărata credinţă vre o socoteală
străină şi ereticeascâ, iar a s e supune vre un hristian pre sine
sub L e g e a cea V e c h e , cu a c e a s t a arată cum c ă nu nădăjdueşte
în credinţa lui Christos, că e îndestulă pentru a-1 mântui. Şi a-
c e a s t a este neputinţă sau boală a credinţei nu puţină, ci mare
şi înfricoşată. Dupre două chipuri însă obişnuirile Evreilor sânt
b a s m e : întâi, pentrucă a c e s t e a s e săvârşesc afară de vremea lor,
caci în urma bunei vestirei Evangheliei sânt zadarnice şi netre­
bnice şi de prisos luările aminte a l e l e g e i ; şi al doilea, pentrucă
este şi d e vătămare a luâ aminte cineva la acelea. Deci, precum
nu s e cuvine cineva a se înduplecă mincinoaselor b a s m e , aşa
nu se cuvine a s e înduplecă nici evreeştilor luări aminte. î n ­
semnează însă cum c ă sfintele cărţi ale Scripturei vechi, bine
şi drept înţelegârtda-se, nu sânt b a s n e . S ă nu fie! Căci cum
ar fi b a s m e a c e l e a din c a r e noi hristianii n e învăţăm adevărul
Evangheliei? C i b a s m e sânt relele tălmăciri ale dumnezeeştei
1

Scripturi şi cele ce se numesc poftoriri ale rabinilor ), precum 2

*) însemnează, că dupre Teodorit nu este împotrivă aceasta ce zice

aicea Pavel: „Mustră-?, cu asprime pre aceştia, cu ceea ce zice în c e a
a H-a către T i m o t e i : „Cu blândeţe să pedepsiască (adecă să înveţe) pre
cei ce se pun împotrivă" (II T i m o t . II, 2 5 ) . Pentrucă acelora adecă, care
încă nu au crezut în Christos, se cuvine cineva a le aduce dumneze­
iasca învăţătură cu blândeţe şi cu chip m o a l e ; iar pre acei ce au cre­
zut şi apoi fac cele împrotiva credinţei se cuvine a-i înfruntă cineva cu
cuvinte aspre vindecătoare., pentru c a să-i vindece. Vezi şi talcuirea zi­
cerei: „Intru blândeţe învăţând pre cer ce se pun împrotiva". Şi zice­
r e a : „De omul eretic dupre o sfătuire ş i . a doua leapădă-te".
2
) Şi Domnul asemenea prihăneşte tâlcuirile cele de către Iudei şi
342. EPIST. CĂTRE TIT CAP. 1, VERS. 1 4 — 1 5 .

e s t e talmudul şi targumul. Asculta însă ce zice şi mai j o s P a v e l :

14. Şi poruncile o a m e n i l o r , cari se întorc de c ă t r e a-
devăr. —
V e z i , - i u b i r i l e , care le numeşte b a s m e Pavel? P r e poruncile
şi predanisirile oamenilor, precum şi la Isaia şi în sf. Evanghelie
s'a scris, a c e a s t a ; că Isaia despre faţa îufDurr.nezeu z i c e : «Nd-
rodul a c e s t a se apropie, de,.mine Cir^gura lui,;; care şi cu /bu­
zele lor m ă c i n s t e s c ; 'Iar Cu inima ~lpt dep.artş sânt. de m i n e ;
.şi înzadar m ă cinstesc învăţând porunci şi învăţături omeneşti»
(Cap. ' X X I X , 1 3 ) . Iar Domnui în Evanghelie zice: « A ţ r s t r i c a t
porunca lui Dumnezeu pentru predanisirea voastră» (Mat. X V ,
7 ) . Iar porunci şi predanisiri omeneşti numeşte aicea Pavel şi
pre t o a t e cele iudaiceşti, iar mai ales luările aminte ale mân­
cărilor, precum aceasta e arătată din cuvintele a c e s t e a urmă-
mătoare: < ' • •-'
15. T o a t e cu a d e v ă r a t sânt curate celor c u r a ţ i ; iar c e - •
lor spurcaţi^şi necredincioşilor nimica e c u r a t , -<fr-li s' â
?

s p u r c a t lor şi m i n t e a şi c o n ş t i i n ţ ă . ,
D r e p t a c e e a mâncările dupre firea lor ni: sânt curate sau -
n e c u r a t e , ci dupre proalegerea şi socoteala celor c e le mănâncă
se fac sau curate sau n e c u r a t e ; a d e c ă : dacă cei c e le mănâncă
sânt curaţi şi fără de greşita socoteală ş i - r e a credinţă) curate
se fac şi e l e ; iar de sânt necuraţi oamenii cei ce le mănâncă
1

•şi au greşite socotele în cugetul lor, necurate sq s o c o t e s c şi

e l e ; deşi mâncările a c e s t e a , ele de sineşi, ca nişte zidiri ale
lui Dumnezeu sânt curate şi bune, precum zice şi Moisi: «Şi
a văzut Dumnezeu t o a t e c â t e a făcut şi iată b u n e erau Foarte»
( F a c . I, 3 1 ) . Şi Apostolul a zis aiurea: «Toată făptura lui Dum­
nezeu e s t e bună şi nimic e de lepădat, cu mulţămire luându-
se» (I T i m o t e i IV, 4 ) . Pentru aceasta şi cei ce sânt curaţi şi
bine cinstitori ..de Dumnezeu, pre toate mâncările ie ştiu cu­
rate, c a pre nişte făpturi ale lui Dumnezeu, ci pre singur pă­
catul îl ştiu necurat. (Iar deşi zice legea pre oare-care dobi­
t o a c e n e c u r a t e , nu le numeşte însă chiar necurate, ci pentru
c a să opriască dela E v r e i desfătarea; pentrucă de nu le-ar fi
numit a ş a , nu s'ar fi înduplecat Evreii a Se feri de! acelea, ca
unii c e erau lacomi d e p â n t e c e ) . Iar câţi sânt necuraţi şi n e -
1

relele tălmăciri ale legei, zicând: „Pentruce şi voi călcaţi porunca lui
D u m n e z e u pentru predanisirile voastre?" ( M a t X V , 3).
x
) Pentru care alte_pricini însă socoteşte Scriptura necurate pre alte
oare-care dobitoace, vezi la talcuirea stih 14, al cap. X I V al ceii către
Romani.
 , EPIST. CĂTRE TIT CAP. I, VERS. 1 5 16. 343

cinstitori de Dumnezeu, aceia s o c o t e s c şi mâncările necurate.

D a r cum şi cu c e chip le s o c o t e s c n e c u r a t e ? A ş a a d e c ă , pre­
cum s o c o t e s c unii ca necuraţi şi peştii aceia, cari mănâncă
oameni, sarj paserile, care m ă n â n c ă baligă o m e n e a s c ă ; în cât
mintea omului, c e a spurcată şi necurată, c a r e a s o c o t e ş t e , unele
c a -acestea, a c e e a împreună cu necurăţia sa spurcă şi face n e ­
curate ş i - p r e mâncările, care fireşte nu sant n e c u r a t e ) ; pre- 1

Curri de -pildă şi cel c e pătimeşte de b o a l a şţomafiuiui, .soco­

t e ş t e că mâncările cele b u n e ia gust sânt nu b u n e şi g r e ţ o a s e .
A s e m e n e a - şi cel c e are a m e ţ e a l ă de c a p , s o c o t e ş t e că pămân­
tul cel nemişcat şi statornic se mişcă şi se întoarce c a o roată,
fiindcă patima şi b o a l a unora ca acestora, priimeşte un prepus
c a acesta, c ă . ar fi cele ce nu sânt. _Acestea c e le-am zis aicea
s e potrivesc şi la'Manihei şi la Marchioniţi şi la cei ce se trag din
aceştia, din noi arătaţi eretici cari se zic de c ă t r e mulţi G a l a t e n i ;
.. fiindcă toţi aceştia nu mănâncă t o a t e bucatele, îngreţeluindu-se
.şi socotindu-Je pre ele c a n e c u r a t e .
1 6 . Pre .Durnnezeu mărturisesc .a-4 şti, iar-cu faptele
ii tăgăduesc, urâţi fiind şi nesupuşi şi spre tot lucrul bun
netrebnici.
Vezi, o cetitorule, ce este a c e e a ce face pre oameni n e c u ­
raţi şi urâţi? A d e c ă lucrarea faptelor rele şi n e c u r a t e . Pentru
aceasta bine a. zis Apostolul Iacov, că credinţa fără de fapte
e s t e moartă» (Cap. II, 2 4 ) . Şi cel ce, are o credinţă moartă ca
a c e a s t a , dupre urmare mort e s t e şi el;, iar mort fiind, este şi
urât şi spre t o t lucrul bun n e t r e b n i c ) . 2

1
) Iar deşi socoteşte cineva, că. trupurile cele moarte ale oamenilor, pre
cari le mănâncă-peştii, sau baliga cea omenească, pre care, o m ă n â n c ă
găinile şi raţele, socoteşte cineva că acestea sânt necurate, şi pentru a-
ceasta dupre urmare socoteşte că şi cele ce le m ă n â n c ă .acestea, sânt
necurate, răspundem : I) că-fireşte .că mâncările acestea de sineşi nu -sânt
-necurate şi spurcate, ci se socotesc numai acest-fel, dupre socotinţa, ce­
lor mulţi, şi II) că deşi se s o c o t e s c mâncările acestea c a necurate, î n s ă
dobitoacele cele ce le m ă n â n c ă acestea nu sânt necurate, pentrucă se
prefac cu totului tot în carnea şi în fiinţa lor, prin fireasca mistuire şi-
. deşărtare şi se fac-altele. Drept aceea trupurile omeneşti, numai sânt
trupuri omeneşti, cf se fac carne a peştelui, -aceluia ce le m ă n â n c ă şi
le-a mistuit, şi o m e n e a s c a baligă numai este baligă, ci se face carne a
păserei, aceiea ce o mâncaţi şi o mistuiţi..
2
) Pentru aceasta zice şi durnnezeescul Hrisost. (în vor. III la Ana)
cum c ă nu este un chip de tăgăduire, ci multe şi osebite, care Pavel
însemnându-le zicea: „Pre Dumnezeu îl mărturisesc că-1 ştiu, iar cu fap­
tele îl tăgăduesc sau se leapădă de e l " . Şi iarăşi: „Iar dacă cineva de
ai săi şi mai a l e s . d e casnicii săi nu poartă grijă, de credinţă s'a lepă-
344. EPIST. CĂTRE TIT CAP. ir, VERS. 1—3.

C A P . II. ,

1. Tu însă voroveşte cele ce se cuvin sănătoasei în­

văţături.
D e sânt supuşi, zice, cei de mai s u s numiţi răi cugetători
şi netrebnici, tu însă, o T i t e , fă ţi datoria ta şi n u tăciâ, ci
g r ă e ş t e şi învaţă dogmele şi socotelele cele sănătoase şi drepte
măcar deşi aceia nu le priirnesc. (
2. Pfesviteriî se cuvine a fi treji.
Presviteri aicea înţelege pre cei bătrâni, şi fiindcă . b ă t r â n e ţ a
e s t e o meteahnă firească a fi oamenii bătrâni şi ..cu ,anevoe
mişcaţi şi uitători, pentru a c e a s t a tu, o T i t e , învaţă pre |bătrâni
s ă fie treji, adecă deştepţi şi lâutori aminte şi ageri c u taintea.
Cucernici, întregi înţelepţi. j - v
- . ~
întregi înţelepţi numeşte Pavel n u pre cei c e păzesc îfitreaga
înţelepciune despre patimile cele trupeşti, ci pre cei înţelepţi
şi b i n e cunoscători de a-şi avea minţile întregi, fiindcă sânt
o a r e - c a r i bătrâni, cari defăima şi se n e b u n e s c , alţii a d e c ă de.
vinul ce-1 beau, iar alţii de împuţinarea d e suflet, în; cât s e
fac c a nişte prunci şi copii. Pentru a c e a s t a şi o paremie s e
zice pentru aceştia c ă «bătrânii iarăşi c o p i l ă r e s c » ; fiirideă n u
eră de urmare a zice P a v e l , c a bătrânii s ă păziască întreaga
înţelepciune, despre patimile cele trupeşti, dupre Icumenie, fi­
i n d c ă patimile cele trupeşti fireşte lipsesc d e l a bătrâni,! pentru
lipsirea ferbinţeiei ceii înlâuntru înfiinţate, şi c u anevoe s e poate
afla cineva bătrân şi curvar, precum a zis S i r a h : «Trei'lucruri
le-a urât sufletul meu şi foarte am urât viaţa lor: pre saracul-
m â n d r u , pre bogatul mincinos şi pre bătrânul preacurvar, îm­
puţinat fiind de minte» (Sir. X X V , 2). ; T""
Sănătoşi în credinţă, în dragoste şi în răbdarea '
î n v a ţ ă , zice, o Tite, pre bătrâni s ă aibă credinţă dreaptă şi
s ă n ă t o a s ă , s ă aibă dragoste şi mai ales răbdare, căci r ă b d a r e a
e s t e porunca c e a mai potrivită şi mai de nevoe bătrânilor, ei
s â n t îndărătnici şi pentru puţin lucru se mânie şi se întristează.
3. Ăşijderea presviterele sâ fie în aşezare sfinţit cuvi­
incioasă.
dat şi este mai rău decât un necredincios" (I Timot. V ) . Şi iarăşi: ţ F u g t
de lăcomia de averi care e idolo-slujire" (Col. III, V ) . Drept i a c e e a şi
c a n o n X L V al Mar. Vasilie rândueşte, ca ori-carele hristian c u fapta sa
o c ă r e ş t e pre Christos, nimic se foloseşte din singura numire |a hristi-
anismului, zicând: „Dacă cineva luând numele hristianismului, jocăreşte
pre Christos, nimic se foloseşte pre sineşi,din numire". i
 EPIST. CA-ŢRE TIT CAP. II, VERS. 3 4. 345

Presvitere. numeşte aicea Pavel pre b ă t r â n e , care şi din în­

suşi chipul cel din afară şi din purtare se cuvine a se arăta
c u c e r n i c e , bine regulate şi î m p o d o b i t e ) . Unii însă zic, că pres-
1

vitere înţelege aicea Pavel pre diaconiţele bisericei pre care

c u îndatorire le cere Apostolul a fi de sfinţită cuviinţă şi din
înseşi îmbrăcâminţele cele din afară, a d e c ă să fie cuviincioase
'de sfinţitele lucrări cele c e - f a c . '
Nec.levetitoare, nerobite I â m u l t vin.
. F i i n d c ă b ă t r â n e ţ a fireşte este rece (căci se vestejeşte în vârsta
a c e a s t a ferbinţeala c e a înlăuntru sădită), pentru aceasta bătrânii
i u b e s c vinul--pentru c a să se încâlziască şi mai ales femeile
b ă t r â n e ; apoi stomahul bătrânilor neputând a mistui în g r a b ă
vinul, se biruesc de acesta bătrânii şi bătrânele, însă nu d e
cel puţin şi măsurat, ci de vinul cel mult şi preste m ă s u r ă ;
iar biruindu-se se pleacă spre a cleveti şi a grăi de râu pre
unii şi alţii şi mai ales femeile pre alte femei şi spre a şopti şi
p r e ascuns a votovi c ă t r e una adecă alta, şi către alta pre a l t a ) . 2

- B i n e învăţătoare. -
Bătrânele, zice, se cuvine a fi învăţătoare de bine şi de fapta
b u n ă ; dar cum în alt loc Pavel. zice, femeile să nu înveţe? « C ă
femeilor, zice, nu le dau voe să înveţe» (I Timotei II, 1 2 ) .
R ă s p u n d e m cum că acolo zice Pavel să nu înveţe femeile făţiş
în biserică, a c e a s t a fiindu-le lor o p r i t ă ; iar aicea zice pentru
învăţătura c e e a c e se face în casă şi în deosebi către femei,
c a r e nu se opreşte de dânsele. Ş i cum c ă aceasta o înţelege
P a v e l , din următoarele cuvinte se face a r ă t a t ă :
4 . Ca să' înţelepţiască pre cele tinere, spre a fi iubind
pre bărbaţii lor.
S e - c u v i n e , - z i c e , bătrânele a înţelepţi şi a bine regularisi, n u

') Vezi şi suptînsemnarea şi talcuirea stihului 2 al cap. V al ceii în­

tâi către Timotei.
2
) Pentru aceasta şi Mar. Vasilie lăudă băutura de apă, zicând: „-Ni­
m e n e a s'a îmbătat de apă, capul nimărui a durut cândva, îngreuindu-se
de a p ă ; nimenea a avut trebuinţă de picioare străine vieţuind împreună
.. c u băutura j i e apă, de picioarele nimăruia a avut trebuinţă, de manile
nimăruia s'a sprijinit" ( C u v . J despre post). Zice insă şi teologul Grigorie,
în stihurile cele jumătate iambiceşti: „Voeşti să bei? îţi izvorăşte apa,
p a h a r pururea curgător, băutură neîmpărtăşită de beţie, bucurie neclătită".
-Şi iarăşi-în stihurile întregi iambiceşti zice a ş a : „Apa e băutură, c e se
poate purtă şi minţile l e ţine b i n e ; iar beţia turbură pre minte priimin-
d u - s e " . Vezi şi suptînsemnarea zicerei: „Nu vă îmbătaţi de vin, în care
este desfrânarea" (Efes V, 18). Şi a zicerei: „Nu în bancheturi şi în beţii"
(Rom. XII, 13). . . - ' . '
346- EPIST. CUTRE TIT CAP. If, VERS. 4- — 5 . •

numai pre fiicele lor c e l e tinere, ci şi pre toate celelalte străine

t i n e r e ; căci fieşte-care bătrână se cuvine să înveţe pre cea mai
tânără, şi mai întâi d e c â t toate s'o înveţe /să-şi iubiască b ă r ­
b a t u l ; c ă c L c â n d femeile îşi iubesc, .pre bărbatul lor, atunci toate
celelalte bunătăţi urmează, adecă întreaga înţelepciune, cinstea,
îndestularea şi b u n a n o r o c i r e a ' c a s e i , buna 'creştere a Copiilor .
.şi ocârmuirea slugilor şi â robilor şl cea. mai bună iconomie a
toatei 'familiei;" precum dinp.btrivă,...când "ferneile fiu, iubesc pre
bărbaţii lor, m ă c a r deşi toate celelalte bunătăţi trupeşti s'ar afiâ
în c a s ă , tot nu folosesc, ci se perd şi se strică.
I u b i t o a r e d e fii.
C â n d f e m e i l e i u b e s c pre bărbaţii Tor, urmează a iubi şi pre
copiii lor, pentrucă femeea, c e e a ce iubeşte rădăcina, adecă
pre tatăl copilului şi bărbatul său, a c e e a cu mu-lt mai vârtos va
iubi-rodurile bărbatului său, adecă pre copii, şi mai ales îi va
iubi, şi căci sânt copii ai săi. ;
5 . î n t r e g i î n ţ e l e p t e ş i c u r a t e , piăzitoare d e c a s a , b u n e ,
supuindu-se bărbaţilor lor. .<*. -.< ' . ,
F e m e i l e , când îşi iubesc pre bărbaţii lor, urmează, a., fi în-
'" tregi, înţelepte şi c u r a t e ; întreg înţelepte adecă dupre trup; iar
limpede şi curate dupre suflet, depărtându se şi cu—trupul şi
cu mintea de toată a m e s t e c a r e a şi-pofta de bărbat- străin. A-
s e m e n e a şi femeile cele ce îşi iubesc pre bărbaţii lor, acelea
se fac păzitoare şi c a s e l o r J o r şi iconoanîe b u n e j căci iubi'n-
du-şi bărbaţii, t o t o dată iubesc şi casa bărbatului lor, nu chel-
t u e s c rău averile bărbatului lor, iar mai ales averile a însuşi
lor, nici se îndeletnicesc în desfătări şi în egiinjeii. şi în p o ­
d o a b e zadarnice; căci câte femei şe î m p o d o b e s c , pentru aceasta
se î m p o d o b e s c pentru a plăcea 'altor b ă r b a ţ i ; iar cele ce o
d a t ă au iubit pre bărbaţii lor şi ele au plăcut bărbaţilor lor,
a c e l e a mai mult nu se împodobesc, ca s â placă altofa. N e g r e ­
şit aceasta nu o vor face. P r e lângă acestea însă femeile, c â t e
i u b e s c pre bărbaţii lor acelea şi se supun lor, cu toată buna
supunere, adecă la cele legiuite şi drepte, iar nu şi ia cele afară
de fire-şi nelegiuite, numind pre bărbaţii lor domin şi stăpâni,
precum şi S a r a numiâ domn şi stăpân pre Avraam, precum
c u m zice vârfelnicul PetrU: « S a r a , a ascultat pre Avraam, domn
p r e el numindu-1» (I Petru III, 6 ) . Vezi însă,,cetitorule, că P a ­
vel, carele se sileşte cu tot chipul să s c o a t ă pre hristiani şi
p r e societăţile bărbaţilor şi ale femeilor din-lucrurile cele lumeşti,
c â t ă providenţie, c â t ă purtare de grijă pune aicea, pentru buna
regularisire a însoţiţilor şi a casei lor. B a ? pentruce o face a-
 ' '' EPIST. CÂTRE TIT CAP. II, VERS. 5 — 7 . 347

ceasta? P e n t r u c ă atunci când trebile familiei şi ale hristianilor celor

căsătoriţi se o c â r m u e s c bine, atunci bine se o c â r m u e s c şi trebile du­
hovniceşti şi dupre urmare s p o r e s c şi mai b i n e şi bărbaţii şi femeile.
C a nu c u v â n t u l lui Dumnezeu să s e h u l i a s c ă .
Vezi, o cetitorule, c ă dumnezeescul Pavel dupre cuvântul cel
măi de temei, poartă grijă pentru propoveduirea Evangheliei
şi nii pentru luoiilfiie cele mm,eşti; căci dacă. o femee credin-
%
cioâsă' împreună focueşte., cu \th b ă r b a t n e c r e d i n c i o s ) Şi neîm- .
1

bunătăţit, hula c e a asupra femeei, t r e c e asupra credinţei a în­

suşi' i e m e e i . •..
6. Pre cei mai tineri, ăşijderea roagă-i să păziască în­
treaga înţelepciune. - - -
Mai sus Pavel a aşezat dăscăliţe ale femeilor celor mai tinere
. pre cele bătrâne, a d e c ă femei a celorlalte femei, iar aicea a-
şează dascăl al bărbaţilor celor mai tineri, pre însuşi T i t a c e s t a
episcopul adecă asupra celoralalţi bărbaţi, pentrucă Apostolul
în toate 'părţile" se îngrijeşte de buna rânduială. şi de buna cu­
viinţă. Dar ce se cuvine T i t să î n d e m n e şi să î n v e ţ e . p r e cei
mai tineri? S ă păziască întreaga înţelepciune şi curăţenie de
patimile cele trupeşti; de vreme c e vârsta tinerilor mai ales şi
dupre osebit chip o supără focul tinereştilor patimi, care se
cuvine ei a - L s t i n g e şi a se sili .să p ă z i a s c ă - ' î n t r e a g a înţelep­
ciune; căci dupre T e o d o r i t a c e a s t ă virtute sau faptă bună (a
întregei înţelepciuni) î m p o d o b e ş t e pre tinereţe.
7. Către toţi (întru altele se zice: întru toate) pre si­
neţi dându-te pildă, de fapte bune.
' . . î n v e ţ e , zice, şi femeile cele bătrâne pre cele mai tinere şi
r:

bătrânii înveţe pre cei mai tineri; însă strălucirea vieţei tale,
o T i t e , aceasta să fie ca o b ş t e a s c ă s c o a l ă şi pildă de fapte

*) Aceasta o zice Pavel pentru bărbaţii şi femeile, cari întru necre­

dinţă fiind, mai înainte, la urmă o parte dintre dânşii a priimit credinţa
lui Christos, sau bărbatul sau femeea; că iartă Pavel pre partea ceea
ce a crezut s ă locuiască împreună cu partea ceea ce rămâne întru ne­
credinţă, de va voi şi aceea, zicând: „Dacă vre un frate are femee necre­
dincioasă şi ea bine voeşte .a locui împreună cu. d â n s u l , ' s ă nu o las<
pre e a ; ăşijderea şi femeea de va avea bărbat necredincios şi el va bin<
iio\ a locui cu dânsa, s ă nu îl l a s e " (I Cor.^VII, 12). far Teodorit aşj
tâlcueşte zicând: să se supue femeile bărbaţilor lor şi s ă nu se desparţi
de dânşii, căci a-şi lăsă femeile pre bărbaţii lor,.ca pentru pricina bune
cinstiri de Dumnezeu, aceasta pricinuia, hulă propoveduirei Evangheliei
pentru aceasta şi Sinodul cel din Gangra rândueşte în canonul său X P
acestea: „Dacă vre o femee îşi leapădă bărbatul şi ar voi a se departe
mgreţeluindu-se de nuntă, anatema fie".
348. EPIST. CĂTRE TIT CAP. H, VERS. 7 — 9 . . .

bune înaintea tuturor şi bărbaţilor şi femeilor, c a o întâia în­

chipuită şi amărunţită icoană, împreună a tuturor bunătăţilor,
pentru ca fieşte-carele dela a c e s t a să iâ izvod, de felul a c e s t a
al faptei bune şi al bunătăţei c e v o e ş t e .
Intru învăţătură nestricarea.
Iarăşi aicea se înţelege pre din afară z i c e r e a : «Dând a d e c ă
dintru învăţătură, o T i t e , să dai nesrricare, a d e c ă . s ă nd fie
cele c e î n v e ţ i mincinoase' şi stricate, ci s ă n ă t o a s e şi drepte.
'; C i n s t i r e , ' \ ' "
D ă , zice, o T i t e , întru învăţătura t a cinstire, adecă învăţă­
tura t a s ă nu a i b ă Vre o înţelegere necinstită, sau vre o mişcare,
ea sâ facă pre cei fără de minte a s e p l e c ă spre râs şi neevlavie;
ci t o a t e înţelegerile şi cuvintele şi formele învăţâturei tale să fie
vrednice de respectarisire şi de slava şi mântuirea lui Dumnezeu.
8. C u v â n t s ă n ă t o s , n e d e s n â d ă j d u i t .
D ă , Tite, zice, întru învăţătura t a cuvânt sănătos şi n e d e s ­
nâdăjduit, a d e c ă cuvânt drept slăvitor şi c a să nu aibă v r e o
a p u c ă t u r ă despre vre o p a r t e de a se prihănl.
C a cel d i n p r o t i v â s ă se r u ş i n e z e , n i m i c a v â n d a z i c e
rău pentru noi. .
A c e s t e toate, zice, fâ-le, o T i t e , pentru a se ruşina-cel din
potrivă, adecă ori diavolul sau ori-care alt vrăşmaş al credinţei,
ce s e face slujitor al diavolului, neputând a zice ceva împo­
trivă despre credinţa n o a s t r ă ) . 1
(

9. R o b i i s ă s e supue. s t ă p â n i l o r l o r , î n t r u t o a t e a fi
b i n e plăcuţi.
î n d e a m n ă , zice, p ' T i t e , să se supue robii stăpânilor l o r şi =
să fie întru t o a t e bine plăcuţi, Tadecâ întru t o a t e cele legiuite
şi drepte, care se cuvin trupeştei supuneri ai robilor, nu însă
şi întru cele afară de l e g e ; încât ori-carele pentru prilejul în-
x
) Iar dumnezeescul Grigorie al Nisiei zice, cum că; când arhiereul şi
toţi hristianii vor vieţui şi vor petrece o viaţă îmbunătăţită, atunci po­
trivnicii credinţei se ruşinează, pentrucă nu află vre o apucătură sau o
pricină de a prihăni, zicând a ş a : „Pentru ca să s e ruşineze cel dinpo-
;

trivă. Iar ceea ce se înţelege aceasta este, cum c ă cei "ce viază dupre.
fapta bună, prihana ocărei nu-i atinge. Căci cum se va ocărî neagoni-
sitorul pentru lăcomia de averi? Şi cum va ocărî c i n e v a de desfrân'are
pre cel osebit, şi carele viază întru singurătate? S a u de mânie pre cel
blând? S a u de mândrie, pre cel smerit? S a u de altă oare-care patimă din
cele de prihană, pre cei ce s e c u n o s c a fi împotriva acelor patimi? P e n ­
tru c a r e scoposul este a dâ viaţă neatinsă de prihană? Că precum zice
A p o s t o l u l : cel potrivnic să se ruşineze, nimic având a zice" (la viaţa lui
Moisi).
 EPIST. CĂTRE ŢlT CAP. II, VERS. .9—10. 349

frânărei, desparte pre femei de bărbaţii lor, şi ori-carele pentru

chipul bunei cinstiri de Dumnezeu desparte pre robi de stă­
pânii lor, unul ca acest nu e s t e neprihănit; de vreme ce dâ
necredincioşilor multe apucături şi deschide gurile lor spre a
prihăni credinţa hristianilor').
i o . Negrăitid împotrivă, nef'urându-i, ci toată credinţa
bună arătându-o.
Vezi, o hristianule, că Pavel cere cu îndatorire dela robi, ca
să aibă t o a t e . apeleâ, ce dupre mai alesul chip, odihnesc pre
stăpânul lor, a d e c ă a nu zice împotriva lor, a nu fura lucru­
rile lor, ci să/fie credincioşi întru t o a t e ; căci a c e s t e a mai ales
sânt poftite şi iubite de oamenii lumeşti, adecă de stăpânii
robilor.
Ca învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu întru
»

toate să o împodobiască.
D e vor fi, zice, robii acest-fel către stăpânii lor, precum mai
sus am zis, negreşit âu să fie spre slava hristianităţei, câci când
va vedea Elinul şi alt necredincios pre robul său hristian aşa
bine învăţat de hristianitate, cum nu se va mira de dogmele
credinţei lui Christos?' S a u cum nu le va lăuda, căci au atâta
putere, în cât a îndrepta sufletele acelora c e le c r e d ? Căci
robii sânt un neam, c e mai de multe ori se află îndărătnic,
sălbatic şi fără omenie, fiindcă nu'priimeşte dintru început bună
creştere, ci este trecut cu vederea ' d e stăpânii săi, şi fiindcă
nu_ au învăţat b u n e moraluri din învăţătura şi împreuna p e t r e ­
c e r e a oare-cărora bărbaţi îmbunătăţiţi; pentru aceasta şi robii
au trebuinţă de a se învăţa de tine, o T i t e , cele c e se cuvine
să facă. D r e p t a c e e a nu în zădar zicea într'alt loc Pavel, cum
că robii se cuvine a sluji stăpânilor lor,, ca cum ar robi lui
Dumnezeu şi nu oamenilor, «cu buna voinţă slujind Domnului
şi nU oamenilor» (Efes. VI, 7). In cât dacă tu robul hristian
slujeşti şi cinsteşti pre s t ă p â n u l t ă u , iar cinstea şi slujirea, ce
o dai lui la însuşi Dumnezeu se înnalţă şi din frica lui D u m ­
nezeu se naşte şi îşi are începutul său, dragostea şi buna v o ­
inţa c e a către stăpânul tău )-.'
2

*) De aceasta soborul cel din Gartgra rândueşte: „Că dacă cineva pre
rob pentru prilejul bunei cinstiri de Dumnezeu îl învaţă a defăima pre
stăpânul său şi a se depărta de slujbă.... anatema f i e ! "
2
) Cele cuvenite robilor vezi mai pre larg la cap. VI al ceii către E -
feseni- dela stih 5 până Ia 9. Vezi şi suptînsemnarea zicerei: „Rob te-ai
chemat, să nu-ţi p e s e " (I Cor. VII, 2 1 ) , de câte feluri e robia.
 350. - EPIST. CÂTRE TIT CAP. lî, VERS. 11 —12.

11. Că s'au arătat danii lui Dumnezeu cel mântuitor

tutulor omenilor. \
D e vreme ce mai sus Apostolul a cerut de datorie dela robi
multe şi mari fapte bune, a d e c ă să împodobiască ei şi să slă­
viască învăţătura Domnului prin viaţa lor c e a îmbunătăţită, acum
arată aicea, câ cu dreptate şi dupre cuviinţă c e r e dela ..dânşii -"
a c e s t e fapte- b u n e . P e n t r u c e ? .Pentrucă s'au arătat, zice," tuturor
oameTiiloi: .Daf'ui iui Dumnezeu înqâ şi îiişuşi; robitor şi â - d ă ­
ruit lor, ertarea păcatelor c e l o t multe. Ş i dar sânt datori toţi
încă şi -însuşi robii a p e t r e c e şi -a vieţui spre slava lui D u m ­
nezeu, a unui făcător de bine c a a c e s t a ) . Zicând însă A p o s - ,
1

toiul Că s'a arătat Darul lui Dumnezeu, arata pre venirea Dora-
j i u l u i cea întâia, care dâ oamenilor dar şi erţarea păcatelor.
12. Invăţându-ne pre noi ca lepâdându-ne de păgână­
tate şi de poftele cele lumeşti ; - .
C u aceste cuvinte ruşinează pre robi dumnezeescul Apostol,
pentrucă dacă v'aţi norocit voi robii, de (a avea) pedepsitor -
şi învăţător a l . v o s t r u p e însuşi Darul acesta a lui Dumnezeu,
a d e c ă chiar pe însuşi Dumnezeu, c a m nu sânteţi datori a Ti-.
-_eţui dupre cuviinţa învăţătorului vostru celui de acest-fel ? C ă
Darul acesta al lui Dumnezeu n'a stătut numai până la iertarea
j j ă e a t e l o r noastre celor trecute,, ci, încă. de mai înainte ne p ă ­
zeşte, ca să nu p ă c ă t u i m şi în viitorime; fundcă-aceasta ne în­
vaţă pre noi hristianii-,--ca să vieţuim rămăşiţa Yieţei cu întreaga;

" î n ţ e l e p c i u n e , noi cei ce mai înainte. întru sf. Botez ne-am le­
p ă d a t cu adeverire de păgânătate şi de poftele cele lumeşti.
Zicând dar".Pavel sâ ..ne- lepădăm, arată cu zicerea aceasta bre _
întoarcerea şi ura ce se cuvine să o arătăm dintru toată a ş e ­
z a r e a sufletului n o s t r u ; iar zicând păgânătate însemnează pre

x
) Nu pot tăcea aicea cuvintele prea vestitului aceluia, şi mult istor-
nicului, filozofului celui mai nou Seldin, .cans cuvinte zicea lui Osir, cum
că el nu a putut a'şi odihni sufletul său întru altă ceva de afară de
întru Scripturi şi mai ales decât toate îl încredinţa pre el-zicerea aceasta,
a lui Pavel, ce zice: „ S ' a arătat Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tu­
turor oamenilor, învăţându-ne -pre noi ca lepâdându-nc, de păgânătate
şi de poftele cele lumeşti, să vieţuim cu întreaga înţelepciune şi ca drep­
tate şi cu buna cinstire de Dumnezeu, în veacul acesta, 'aşteptând, feri-
cita"nădejde şi arătarea slavei Mar. Dumnezeu ş r M â n t u i t o r u l u i nostru
Iisus Christos, carele s'a dat pre sine şi pentri* noi, oa s ă ne izbăviască.
pre noi de toată nelegiuirea şi să ne curăţiasca lui-şi norod ales, râv-
nitor de fapte bune...." de vreme ce zioere% a c e a s t a cuprinde pre firea
:

şi sfârşitul şi răsplătirea adevăratei religii (întru adunarea teologhiceştei

învăţături, foea 2 8 0 ) .
 EPIST. CÂTRE TIT CAP. ir, VERS. 12 13. 351

slujirea d e idoli şi dogmele cele elineşti; şi în sfârşit zicând

de poftele cele lumeşti arată p r e lăcomia de averi şi desfătare,
pre iubirea d e slavă şi celelalte patimi şi răutăţi, cari nu trec
la c e r , ci t r e b n i c e s c numai în lumea a c e a s t a şi împreună cu
a c e a s t a şi ele încetează şi se t o p e s c . D e c i pentru aceasta a ve­
nit Christos, pentru c a noi hristianii să ne lepădăm de păgâ-
neştile dogme şi de viaţa c e a necurată, urând pre amândouă
. ac.eşţea'j_ Cu. aceastaşi întoarcere şi cu a s e m e n e a aşezare a s u ­
fletului nostru. ; :
' "
. ..CuJat.rea.ga înţelepciune şi cu dreptate şi cu buna cinstire •
de Dumnezeu sâ vieţuim.
A c e a s t a c e zice Pavel cu întreaga înţelepciune, nu însem­
nează hurnai pre depărtarea de curvie şi de poftele cele tru­
peşti, ci şi de t o a t e celelalte "pătimi şi răutăţi; căci şi cela c e
iubeşte banii nu e întreg înţelept, ci e s t e şi decât omul cel
desfrânat şi curvar mult mai desfrânat, căci iubirea d e argint
nu e p a t i m ă firească, precum e curvia, şi dupre urmare a zice,
acela c e se birueşte ori de c e patimă s'ar întâmpla, acela nu
e întreg. înţelept.
In veacul de acum.
In veacul acesta, zice, se cuvine să vieţuim cu întreaga în­
ţelepciune şi cu dreptate şi cu buna cinstire, fiindcă veacului
• acesta ai aceştii vieţi are lupta şi răsboiul, iar cel viitor are
, răsplătirile şi cununile ) .
;
v

1 3 . Aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei ma­

relui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Christos.
Iată şi ordinul şi cununa luptei vieţei" aceştia, adecă a doua
venire şi arătare a Domnuluj, c e a chiar fericită şi slăvită; pre­
cum a zis Pavel a slavei, fiindcă două sânt arătările şi veni­
rile Domnului; şi venirea c e a întâia s'a făcut cu b l â n d e ţ e şi
cu prostime şi dâ dar şi e r t a r e a p ă c a t e l o r ; iar venirea a doua
a Domnului a r e să se facă cu slavă mare şi cu cinstea cuve­
nită lui Dumnezeu, precum o zice însuşi: « C â n d va veni Fiiul
omului întru slava sa» (Mat. X X V , 3 1 ) . Ş i are să d e â fieşte-
- căruia răsplătire pentru faptele l u i ) . U n d e sânt acum Arienii,
2

1
) Iar cum că veacul acesta are luptele, iar cel viitor cununile, vezi la s u b -
însemnarea zicerei: „au nujjtiţi c ă cei c e aleargă în stadie" (I Cor. I X , 2 4 ) .
2
) Iar înţelep. Meletie Pigas întru a treia carte, despre hristianism zice,
că fieşte-care virtute (sau faptă b u n ă ) şi răutate obşteşte s e cuprinde
înlăuntru în cuvintele acestea ale Apostolului: „Drept aceea toată fapta
bună şi rea întru acelea le-a cuprins Apostolul, întru care z i c e : „Arăta-
tu-s'a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tutulor oamenilorr-învăţându-ne
352. EPIST. CÂTRE TIT CAP. II, VERS. 13.

cari micşorează pre Fiiul şi zic c â e mai j o s d e c â t T a t ă l şi nici

voesc a-1 numi pre el D u m n e z e u ? A s c u l t e cum îl numeşte aicea
Pavel nu numai prost Dumnezeu, ci şi Dumnezeu m a r e ; iar
mare se zice la D u m n e z e u nu dupre mărime şi ţinere, a d e c ă
pentru a fi mai m a r e d e c â t alt Dumnezeu mai m i c ; ci se zice
mare fără asemănare, fără atârnare şi slobod, ca cel din fire
este însuşi mare, şi d e c â t c a r e l e nimic p o a t e a se socoti mai
m a r e ) . S e z i c e şi Mântuitor Domnul, pentrucă întru venirea sa
1

pre n o i , că iepădându-ne de păgânălate şi de inmeştile pofte, s a yi~;

eţuim î n veacul de acurn cu întreaga înţelepciune şi cu dreptate- şi c u
b u n a cinstire de Dumnezeu, aşteptând, fericita nădejde şi arătarea slavei
Mar. D u m n e z e u ş i M â n t u i t o r u l u i nostru Iisus C h r i s t o s " . Aicea pre toată r ă ­
utatea o a împrivieliştit (adecă o a pilduit) Apostolul, zicând p ă g â n ă ­
tate şi pofte lumeşti şi pre toată virtutea o arată-din cele ce zice: „Cu
întreaga.înţelepciune şi cu dreptate şi cu b u n a cinstire de D u m n e z e u " ,
adăo.gând şi scoposul pentru care le zice acestea; nădejdea însă este a-
ceasta a venirei Mântuitorului.
•Şi precum, faptele cele b u n e la trei se ridică şi se teorisesc: la cele
mai p r e sus de noi, la cele ale noastre şi l a ' c e l e despre noi, adecă l'a.
cele despre Dumnezeu, la cele despre înşine noi şi la cele despre aproa-
pele, a ş a şi cuvintele aceste ale Apostolului întru acestea trei se teori­
sesc, dupre acestaş Meletie, şi către cele ale noastre se teoriseşte zicerea
cu întreaga înţelepciune; de vreme ce cu întreaga înţelepciune a vieţui
s â n t e m datori, adecă de iubim înfrânarea, smerenia, fecioria, sărăcia, c ă
a c e s t e a arată pre întreaga înţelepciune, potrivindu-ne dupre omul cel din.
lăuntru, cu legea lui Dumnezeu, robind încă şi. pre omul cel din afară,
adecă supuindu-1 sufletului.şi înghesuindu-1 pre el şi supuindu-1 legei lui
D u m n e z e u ; iar către.cele despre noi, adecă întru cele pentru aproapele, se
teoriseşte zicerea, cu dreptate; fiindcă sântem datori noi hristiani, a vieţui
cu dreptate, iubind pre cei de aproape ai noştri; ca pre înşi-ne noi, precum
ne porunceşte Domnul şi făcând celoralalţi bunătăţile acelea, care voim a
ni. le face nouă alţii, şi dinpotrivă nefăcând noi altora relele acelea, c a r e .
nu voim a ni le face n o u ă alţii, precum a zis D o m n u l ; iar întru cele
mai pre sus de noi, adecă întru cele despre Dumnezeu, se teoriseşte b u n ă
cinstire, fiindcă noi hristianii sântem datori' s ă vieţuim cu buna cinstire
de D u m n e z e u ; dacă cunoaştem pre adevăratul Dumnezeu atotputernic
şi făcător a toatei făpturei-şi îl credem pre el şi ne temem de dânsul,
ca de stăpânul şi Domnul şi judecătorul drept. Şi de-1 iubim pre dân­
sul, c a pre un bun şi iubitor părinte al nostru şi ca pre făcătorul de
bine ş i izbăvitor şi mântuitor al nostru, pentru tot sufletul nostru, din
toată inima noastră şi din toată tăria noastră şi din toată puterea n o a s ­
tră să-1 iubim.
) P e n t r u aceasta zice şi Areopag. Dionisie: „Deci mare se numeşte
l

D u m n e z e u dupre osebita mărire a sa, cu carea tuturor celor mari le îm­

părtăşeşte mărirea sa, şi care mărire decât toată mărirea din afară r e -
v ă r s â n d u - s e şi mai pre s u s întinzându-se, pre tot locul cuprinzându-1,
tot n u m ă r u l covârşindu-l, preste toată nemărginirea trecând.... Mărirea
a c e a s t a şi nemărginită este şi ne câtită (adecă nu se poate zice câtă e)
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. II, VERS. 13—14. 353

c e a întâia ne-a mântuit p r e noi, cari eram vrăşmaşi ai lui, şi

d a c ă ne-a mântuit întru venirea sa cea întâia, când eram vrăş­
maşi ai lui, ce ne va dâ întru a doua venire a sa, de ne va
afla bine aleşi întru faptele cele bune şi întru lucrarea porun­
cilor s a l e ? Vezi şi subînsemnarea zicerei: «Dumnezeu s'a ară­
t a t in trup» (I T i m o t e i III, 1 6 ) , pentru ca sâ înţelegi de câte-ori
P a vei a numit j pre C h r i s t o s , curat Dumnezeu.
14. Carele pre sine-şi pentru noi s'a dat, ca s â ne izbă-
viascâ pre. noi de toată nelegiuirea.
Şi a c e a s t a este o d o v a d ă a stâpânirei Domnului, a se. dâ î n ­
suşi de bună-voe pentru noi şi nu pentru ca să ne răscum­
pere ) şi c a sâ ne sloboziascâ d e un păcat, iar de altul nu,
J

ci de t o t felul de p ă c a t e ; încât şi noi hristianii se cuvine a n e

. ruşina de răscumpărarea şi de slobozirea a c e a s t a , c e au dăruit
n o u ă Domnul şi să nu mai păcătuim.
Şi să ne curâţiască lui-şi norod ales.
Domnul, zice, ne-a curăţit pre noi hristianii prin scăldătoa­
r e a dumnezeescului botez şi prin lucrarea dumnezeeştilor şi c u -
râţitoarelor poruncilor sale şi ne-au făcut un norod ales, adecă
însuşit al său ales şi mai d e o s e b i t , care nu are nici o împăr­
tăşire şi asemănare cu celelalte n o r o a d e . S e zice însă zicerea
a c e a s t a ales, dela metaforaoâ robilor acelora, cari se află tot­
deuna şi se învârtesc întru avuţia şi b o g ă ţ i a Domnului s ă u ) . 2

şi ne numărată. Şi aceasta e covârşirea dupre firea fără sfârşit şi mai pre

s u s întinsă a necuprinsei măriri (Cap. I X despre dumnezeeştile numiri).
*) Căci, dupre adâncul Efstatie, la răscumpărarea robilor, chiar potrivită
e d e s l e g a r e a ; de aceasta şi plată de izbăvire se zic darurile, cele ce se —
dau la a c e a s t a ; dar însă cel nerescumpărat, ci dupre alt chip scăpat dela
vrăşmaşi se zice că s'a izbăvit, nu însă că s'a deslegat, şi cele ce se dau
pentru aceasta, nu plată de izbăvire se zic, ci de m â n t u i r e ; une-ori î n s ă
şi vânaturi. Iar de vreme ce Domnui ne-a răscumpărat pre noi din pă­
cat, dând plată de izbăvire pre însuşi trupul său, precum şi însuşi a z i s :
„ C ă şi Fiiul omului nu a venit ca să se slujiască, ci c a însuşi să slu-
j i a s c ă şi să-şi deâ sufletul său plată de izbăvire în locul multora" (Mat.
X X , 2 8 ) , pentru aceasta şi Apostolul nu a zis aicea, ca s ă ne izbăvească
pre noi, ci ca s ă ne mântuiască, robi fiind noi, îngrijindu-se de adevă­
rata zicere. Vezi şi subînsemnarea zicerei: „ P l a t ă , de mântuire pentru ••
mulţi" (I Timot. 11, 6).
4
) Iar Varinul, norod ales zice că este cel câştigat, pentru Israil, a^
decă de Dumnezeu câştigat, ca o agonisire şi fiinţă şi avuţie. Iar T e ­
odorit tâlcuind zicerea E ş i r e i : „Veţi fi mie norod a l e s " ( E ş . X I X , 5 ) , înţe­
lege în "lac de a l e s : „Făcător, zice, sânt al tuturor şi stăpân şi ca făcător
a toate port g r i j ă ; pre voi însă, c a pre un norod mai ales însă, mie v'am
afleorosit". Iar Sefir zice; „Norod ales, adecă dupre osebire întru alegere
şi întru câştigare socotindu-se". Şi Orighen î n s ă z i c e : „Numirea „ a l e s "

Tom. 111.
354. EPIST. CĂTRE TIT CAP. II, VERS. 14—15.

. Râvnitori de fapte bune ). 1

N e - a u fâcut pre noi hristianii norod al său, pentru ca să a-

lergăm, zice, cu osârdie şi cu căldură întru faptele cele bune
şi p e n t r u c a să arătăm râvna şi urmare înfocată spre t o a t ă vir­
t u t e a . D e c i izbăvirea de toată nelegiuirea e s t e lucru şi dar al
singurului Dumnezeu, iar a avea râvnă -spre faptele cele bune,
a c e s t a este lucru al nostru., ..' •
- 15> Aceste grăeşte-le şi îndeamnă, şi rnuştf-â cu tpaţâ
porunca. ,
M a l întâi, zice, grăeşte, o T i t e , şi îndeamnă, a d e c ă învaţă mâi
c u blândeţa pre norodul tău, apoi mustră; şi nu mustra prosti­
ei cu toată poruncirea, adecă cu asprimea şi cu stăpânirea; căci
de v r e m e cei ce păcătuiau erau împietriţi, pentru a c e e a Pavel în­
v a ţ ă pre Tit, să arate către aceia învăţătura poruncitoare şi a s ­
p r ă . Pentrucă unele p ă c a t e sânt, care nu au trebuinţă de asprime
şi d e iuţeală, ci de sfătuire blândă şi numai de îndemnare, p r e ­
c u m e s t e a învăţa pre cineva, pre c e i . e e au bani, să-i defaime
şi să-i deâ toţi m i l o s t e n i e ) ; iar alte p ă c a t e au trebuinţă de în­
2

văţătură aspră şi d e mustrare tare, precum sânt preacurviile,

furtişagurile, lăcomiile de averi,' vrăjitoriile şi alte păcate Ca
a c e s t e a grele.
* Nimenea pre tine să nu te defaime, \
S â nu te defaime, zice, o T i t e , c i n e v a ; a c e a s t a însă se va
f a c e , dacă tu vei mustra cu îndrăzneală şi vei certă fâră de
t e m e r e pre cei c e păcătuesc în" vremea potrivită şi îndemâna­
t i c ă . Căci cel ce ceartă fără de vreme şi afară de vremea cea"
potrivită, acela mai mult se defăima,de către cei c e păcătuesc,
d e c â t îl ascultă. f '

î n s e m n e a z ă pre norodul cel ce se îndeletniceşte pentru fiinţa şi carele

s e împărtăşeşte cu dânsa. Insă' nici unul (adauge el a-i zice) din EHni
n u a întrebuinţat zicerea aceasta, nici pre zicerea dupre fiinţă, ci tâlcuitorii
Scripturei le-au făcut acestea. Iar pre norodu- acesta ales, vârfelnicul P e ­
tru îl numeşte norod spre câştigare, zicând:; „Iar vei sânteti neam ales,
preoţie împărătească, neam sfânt, norod spre c â ş t i g a i e " (I Petru II, 9 ) .
x
) însemnează, că dela zicerea: „S'a arătat DaruLlui D u m n e z e u " până
1

aicea, şi dela stihul 4 al următorului c a p . III până 1/', stihul 7 al a c e ş ­

tia, este Apostolul, ce se ceteşte în ziua dumnezeeştilor arătări (adecă
botezului Domnului). S e lasă însă ceî,e dintre acestea, ca unele ce nu
s e potrivesc la ziua aceea. i
2
) Iar cum că este poruncă a vinde cineva avuţiile sale şi a le dâj mi­
lostenie, vezi şi la stihul 2 al cap. IV al esii întâi către T e s a l o n . şi sub-
însemnarea la a c e l e a ; şi la stihul 11 al dapuKii IV al ceii întâi către Ti­
motei.
 ' EPIST. CĂTRE TIT CAP. III, VERS. 1 — 3 . 355

C A P . III.

1 . Adu-le aminte lor a se supune începătoriilor şi stă­

pânilor, a ascultă de stăpânire şi gata a fi spre tot lu­
crul bun.
F o a r t e la multe părţi ale trimiterilor sale v o e ş t e fericitul P a ­
vel s â s e supue hristianii începătorilor celor din afară şi s t ă -
-•.|>|nîtajral.or^),- p r e c u m voeşte a i c e a şi o zice a c e a s t a . A r a t ă kv-
' iiţi c u c e chip s e vor supune acelora, a d e c ă d e vor fi g a t a s ă
facă t o t lucrul b u n ; din aceasta dar s e face arătat, c ă cei c e
sânt gătiţi spre a f a c e - c e l e rele, aceia nu s e supun î n c e p ă t o ­
rilor şi stăpânilor celor din afară. S a u şi a c e a s t a o zice, c ă s e
înveţe pre hristiani a fi gătiţi, pentru c a să s e înduplece spre
c e l e bune şi spre virtute şi nu spre cele v ă t ă m ă t o a r e de s u ­
flet şi. spre răutăţi.
2 . P r e nimenea a n u blestemă, negâlcevitori a fi, blânzi,
învaţă, zice, o T i t e , p r e hristiani a nu blestemă, a d e c ă , s â
nu prihăniască şi sâ clevetiască pre v r e un o m ; pentrucă d e
şi face cineva rele, însă tu, hristiane, s ă n u - T g r ă e ş t i de rău
pre unul ca acela, nici s ă prihăneşti numele lui; pentrucă gura
hristianilor se cuvine a fi curată d e "toată prihănirea şi o c a r a ;
c ă măcar şi adevărată d e ar fi, noi nu avem v o e a prihâni şi
a Osândi; iar d e v a fi mincinoasă prihănirea, apoi s o c o t e ş t e t u ,
hristiane) c â t ă de mare e s t e primejdia, a j u d e c ă tu minciuna,
c a c u m ar fi adevăr.
Toată blândeţa arâtându-o câtre toţi oamenii.
învaţă, pre hristiani, o T i t e , să arate toată blândeţa, nu că­
t r e unii a d e c ă , iar către alţii n u ; ci c ă t r e toţi oamenii de obşte
şi Iudei şi Elini, şi bine-cinstitori de Dumnezeu şi n e cinstitor:
d e Dumnezeu, şi buni şi răi.
3. Câ eram oare când şi noi fără. de minte şi nesu­
puşi, rătăcindu-ne, slujind poftelor şi "multor feluri de în­
dulciri.
In trimiterea c e a întâia către Corinteni înspăimântează pn
hristiani Apostolul să nu osândiască de p ă c a t e l e cele u r m ă
t o â r e , la cari sântem şi noi supuşi a c ă d e a ; c ă a ş a z i c e : «Ce
c e -1 se pare c ă s t ă , vază c a să_nu cază» (I C o r . X , 1 2 ) .
Iar aicea potoale pre hristiani să nu osândiască pentru pă

'-) Vezi la c a p . XIII al ceii către Romani, s. 1 şi s u b î n s e m n a r e a ce

l a acela, despre aceasta mai pre larg zicându-se.
356. EPIST. CÂTRE T I T CAP. III, VERS. 3—5.

c a t e l e cele t r e c u t e , c e le-au avut oare-carii, zicând l o r : să nu

prihănim pre alţii, o fraţilor, că au păcătuit, pentrucă şi noi a -
s e m e n e a şi mai rele d e c â t dânşii am păcătuit mai înainte d e
a c r e d e în Christos, precum şi tâlharul însăşi a c e s t a o zicea
către celalalt t â l h a r : «Nici t e temi tu de Dumnezeu, că întru
a c e e a ş i osândă e ş t i ? Şi noi a d e c ă cu dreptate, c ă vrednice c e
cele e e am făcut luăm» ( L u c a X X I I I , 4 0 ) . Când însă am fost
fără d e minte ? Mai înainte de a veni Christos, c â n d noi şi s t r ă ­
moşii noştri slujianiA demonilor, şi- idolilor c e l o r n e s i m ţ i t o r i ) ; :
1

căci cum nu e s t e lipsire de m i n t e " m a r e , a sluji noi unor zei c a

a c e i a ? S a u cum nu e r ă rătăcire prea m a r e a jertfi idolilor c e ­
lor f â r â d e suflet pre oamenii cei c u v â n t ă t o r i : « C ă au jertfit,
zice, pre fiii lor şi pre fiicele lor, demonilor» (Psalm. C V , 3 5 ) .
Ci a m slujit încă şi felurimilor de îndulciri şi pofte, a d e c ă în­
tru curviile cu bărbaţii şi curvâsării cu maice şi cu surori şi
c e l e l a l t e afară de fire şi prea dobitoceşti n e c u r a ţ i i ; căci cu fe­
luri d e chipuri a batjocurit şi a ruşinat pre ticăloasa firea o -
m e n e a s c ă spurcatul şi de trei ori blestematul diavol.
Intru răutate şi în pizmă petrecând, urători fiind şi u-
rând unii pre alţii.
N o i , zice, mai întâi vieţuiam t o t d e u n a cu răutate, a d e c ă cu
p o m e n i r e a de rău şi cu zavistie, pentru a c e a s t a eram şi v r e d ­
nici d e ură, fiindcă uram unul pre altul; dupre cuviinţă o p ă ­
t i m i m aceasta, căci din zavistia'şi pizma noastră, ne urâm unii
pre alţii, c ă din zavisti|e s e n a ş t e . ş i ura.
4 . Iar când s'a arătat bunătatea şi iubirea^ de oameni,
a Mântuitorului nostru Dumnezeu.
A d e c ă c â n d s'a întrupat şi s'a a s e m ă n a t cu noi oamenii, u~
nul n ă s c u t , Fiiul lui Dumnezeu,
5 . Nu din faptele cele întru dreptate, ce le-am fi fă­
cut noi, ci dupre mila sa ne-a mântuit pe noi.
C â n d s'a făcut om Fiiul lui D u m n e z e u , zice, atuncea n e - a
mântuit, nu doar prin faptele cele b u n e , c e le-am fi făcut, d e
v r e m e c e nici ca cum am făcut fapte b u n e , nici prin a c e s t e a
ne-am mântuit ), 2
ci totul l'a făcut b u n ă t a t e a şi mila lui şi a ş a
n e - a m mântuit.
*) E u s o c o t e s c că Pavel acestea le zice pentru Tit, carele se trăgea din
;

s t r ă m o ş i Elini. Insă uneşte Apostolul şi faţa s a pentru ca să facă cuvân­

tul m a i bine priimit; fiindcă nici Pavel, nici strămoşii lui au slujit ido­
l i l o r ; afară numai de va zice cineva, cum că şi Evreii de multe o r i s l u -
j i a u idolilor, precum arată următoarea zicerea a lui David.
2
) A ş a tâlcueşte zicerea aceasta şi pre cele asemenea aceştia teologul
 EPJST. CĂTRE TIT CAP. III, VERS. 6 . 357

6. Prin scăldătoarea naşterei de a doua şi prin înoirea

Duhului Sfânt, care l'a revărsat asupra noastră cu îm­
belşugare prin Iisus Christos, Mântuitorul nostru.
O m i n u n e ! că atâta, zice, eram spurcaţi în răutate, încât nici
m a i puteam să ne curăţim de aceea, ci a fost trebuinţă a doua
oară a ne naşte prin sf. B o t e z ; şi aşa ne-am curăţit; căci ia­
răşi n a ş t e r e şi înpire va sâ zică a doua naştere şi nouă f a c e r e ;
căci precum o c a s ă când putrezeşte şi foarte s e învecheşte,
nu-i punem stâlpi, c a să o sprijinim, ci o risipim până ih t e ­
melie şi o zidim din n o u ; aşa şi pre firea oamenilor c e a c u
totul putrezită de p ă c a t e nu o a mererhetisit Dumnezeu, a d e c ă
nu o a cârpit din parte, ci din nou pre t o a t ă o a prefăcut şi
a doua oară o a făcut. Şi cum o a prefăcut a c e a s t a ? Prin S f . .
D u b , ca tu hristiane, să nu t e nedumereşti cu socotinţa t a , c u m
şi cu ce chip o a formăluit, pentru a c e a s t a Pavel a dezlegat
n e d u m e r i r e a ta, pentrucă, zice, pre însuşi Duhul Sfânt l'a tur­
n a t Dumnezeu cu îmbelşugate preste noi, adecă nu numai prin
Sf. D u h ne-a prefăcut şi a doua oară he-a formăluit, ci şi c u
îmbelşugare l'a dat pre el nouă, ca prin această din urmă îm­
părtăşire -a lui, -să se arate adevărată şi întâia facere a lui. Şi
dupre cuviinţă şi dupre urmare s'a făcut a c e s t e a . Căci după c e
mai întâi ne-a curăţit Şi ne-a prefăcut, atuncea şi de S f . Duh,
- cu îmbelşugare n e ^ umplut. Câ aceasta însemnează z i c e r e a : « a
t u r n a t » , fiindcă întru cei necuraţi, duhul cel curat i n t r ă : « C ă
S L Duh, zice, este de învăţătură, va fugi vicleşugul şi s e va în­
d e p ă r t a de cugetările celor neînţelegători» (Inlep. I, 5 . S o l . ) .
Şi iarăşi -. «în suflet rău rneşteşugitor nu v'a intră înţelepciunea,
nici- se va sălăşlui în t r u p u l c e l plin de datoria p ă c a t e l o r (tij. 4 ) .
- " T o a t e darurile a c e s t e a Insă s'au dat nouă, zice, prin Iisus Chri­
stos, pentrucă a c e s t a e s t e mijlocitorul şi pricinuitorul tutulor
bunătăţilor întru noi.

Grigorie, zicând, că cele ce se. zic aşa în Scriptură, nu s e zic cu punere

ş i hotărâtor, ci cu tăgăduire şi nehotărâtor: „Nu ca s ă fac voea mea, c ă
nici este a mea osebită de a ta, ci de obşte şi a mea şi a ta, a cărora
Dumnezeire este una, aşa şi v o e a ; că multe din cele ce se zic aşa, dela
obşte se zic şi nu cu punere, ci cu tăgăduire, că nu din parte dă D u m ­
nezeu pre Duhul' S f â n t " (Ioan I I I ) ; că nici dă, nici m ă s u r a t ; că nici s e
m ă s o a r ă de Dumnezeu, D u m n e z e u " . Şi zicerea: „Nici nelegiuirea mea, nici
jpăcatuî meu" (Psalm. LVII1, 4 ) . Că nu este cuvântul ca cum fiind ne­
-

legiuirea "sau păcatul, c i . c a . cum nefiind". Şi iarăşi z i c e r e a : „Nu pentru

dreptăţile noastre, care le-am fi făcut, că nu le-am făcut" (Cuv. II des­
pre Fiiul). -
 358. E P I S T . CĂTRE TIT CAP. III, V E R S . 7—8.

7 . Ca îndreptându-ne cu darul aceluia, moştenitori să.

ne facem dupre nădejdea vieţei veşnice.
Şi aicea iarăşi zice Pavel cum c â dupre Darul lui Iisus C h r i ­
s t o s ne-am î n d r e p t a t şi nu dupre datorie. Cuvântul acesta însâ
ne; învaţă pre noi şi smerita cugetare, fiindcă nu am isprăvit"
'noi' t r e l i r i bine - v r e d n i c , de îndreptare şi d e mântuire.) Ş i , $ r e ;
ţ

l â n g ă a c e a s t a ne face sâ avem 'pune nădejdi pentru eele. vi­

i t o a r e ; căci dacă Dumnezeu, desnădăjduiţi fiinc< noi, ne-a m â n ­
tuit cu darul său, cu mult mai vârtos după c e ne-am îndreptat
v a dâ nouă bunătăţile sale, c e l e . c e vor să fie, adecă pentru
c a să n e facem moştenitori ai veţei veşnice., precum şi n ă d ă j ­
duim sau şi acum încă moştenitori sântem ai vieţei veşnice, încât
p e n t r u n ă d e j d e a c e a adevărată, c e • avem ca s ă o moştenim şi
pentru arvona darului Sf. Duh, care acum l'am luat în inimile
noastre.
8. Credincios este cuvântul.
•—' -Fiindcă mai sus a zis Apostolul perjtru lucruri c e au să fie,
:
1

iar viitorimea este neştiută şi nevăzută, pentru aceasta a i c e a

adauge şi vrednicia de crezare întru cuvântul său şi zice, c ă
a c e a s t a c e am zis e s t e adevărată şi încredinţată din bunătăţile
c e l e t r e c u t e , c e le-am dobândit mai î n a i n t e . Căci Dumnezeu,
c a r e l e a dat nouă atâtea bunătăţi în vremea de mai înainte,
a c e s t a va dâ nouă şi în viitorime.
Şi pentru acestea voesc sâ adeVerezi tu, ca sâ poarte
grijă a se nevoi pentru fapte btjne, cei ce au crezut în
Dumnezeu.
D e vreme c e mai sus a pomenit Apostolul pentru covârşi­
t o a r e a bunătate, c e a arătat Dumnezeu întru noi, căci ne-a
mântuit în dar pre cei c e eram desnădăjduiţi, pentru a c e a s t a
acum zice lui T i t , că voesc sâ înveţi pre norodul tău despre
a c e s t e a , pentru c a să ştie hristianii nu numai a fi smeriţi c u ­
getători şi a nu osândi pre alţii, ca pre nişte păcătoşi,, ci şi
sâ l e fie milă şi să aibă durere pentru fraţii lor. Căci cel c e
s o c o t e ş t e mila, c e o a făcut Dumnezeu cu dânsul, negreşit îi
va fi milă şi lui de fratele s ă u ; iar ce ai să înveţi p r e hristi­
ani (acestea sânt) pentru ca să p o a r t e grijă, o T i t e , a d e c ă a
a v e a numai un singur lucru şi o sârguinţă necontenită, a ajută
pre cei nedreptăţiţi, a purtă de grijă şi a-i apăra (ca a c e a s t a
însemnează zicerea: «a se nevoi pentru fapte b u n e » ) pre vă­
duve şi pre orfani şi a nu a ş t e p t a să vie cei nevoiaşi către
 ' : E P I S T . CĂTRE TIT C A P . III, V E R S . 8 10. 359

dânşii şi să-i r o a g e , ci ei singuri de sineşi să poarte grijă şi

sâ se nevoiască a-i a j u t a ) . 1

Acestea sânt cele bune şi folositoare oamenilor.

A c e s t e a , zice, o T i t e , sânt lucrurile c e l e bune şi folositoare
oamenilor, a d e c ă purtarea de grijă şi iscusinţa întru faptele
cele b u n e ' s a u înseşi a c e s t e a sânt. faptele cele bune.
;.; . g . iar de nebuneştile întrebări şi genealogii şi de pri-
:
gpflirj şi de gâlclvile cele pentru.lege fereşte-te,•• câ. sânt,
;

nefolositoare şi zadarnice. .
Nebuneşti întrebări zice P a v e l pre c e l e nefolositoare si za­
darnice, precum singur o t ă l m ă c e ş t e , a c e l e a adecă- pre cari E -
.vxeii cei necredincioşi le propun hristianilor; iar genealogii, nu­
meşte p r e acelea, c a r e le numeră înşişi Evreii, numărând n e a ­
murile vechilor patriarhi şi pre strămoşii lor şi se fălesc întru
dânşii c ă a d e c ă sânt strămoşi ai a c e l o r a ; căci ce folos e s t e
- Unui păcătos a âveâ părinte şi strămoş pre A v r a a m ? Câ mai
ales vătămare şi. osândă mâi multă îi urmează aceluia, căci din
, dreptul A v r a a m trăgându-se, nu face faptele lui A v r a a m ) . F e ­ 2

r e ş t e - t e dar, zice, de acestea, a d e c ă leapădă-te fiindcă nu se

cuvine să laşi lucrările c e l e de nev)oe"şi duhovniceşti, cele ce
spre folosul tău t r e b n i c e s c şi al hristianilor celor de sub tine şi
să cheltueşti v r e m e a t a în cuvinte zadarnice şi în prigoniri ne­
folositoare; căci c e folos sau căştig, zice, a te gâlcevi şi a te
prigoni, o T i t e , acolo unde nu p o ţ i să aduci pre cineva întru
credinţa lui Christos şi să-1 mântueşti pre el ? Negreşit nici un
folos. Ci s'ar nedumeri c i n e v a : dar cum mai sus a poruncit lui
T i t P a v e l sâ astupe gurile celor ce" v o r b e s c în potrivă?» ( C a p .
T s. 1 1 ) . R ă s p u n d e m , cum c ă , c â n d unii g r â e s c înpotrivă pentru
v ă t ă m a r e a altor fraţi, atunci se cuvine să astupăm gurile lor, pen­
tru c a sâ nu şe v a t ă m e din a c e e a fraţii noştri; iar p e n t r u fo­
losul celor ce 'grâesc înpotrivă, nu se cuvine nici ca cum a ne
apucă să vorovim cu dânşii, fiindcă aceia n u - v o r a se folosi
„ de cuvintele noastre, fiindcă sânt neîndreptaţi şi nevindecaţi),
i o . De omul eretic d u p ă una 3 ) şi a doua sfătuire lea­
pădă-te,

x
) Zice î n s ă şi Teodorit la talcuirea acestei ziceri: „Că nu e destul
credinţa spre mântuire, celor goliţi de fapte bune.
' ) Iar Icumenie zice c ă sau c ă genealogiile elinilor le înţelege aicea
2

Pavel, care genealogisind pre zeii lor zic c ă Kron a n ă s c u t pre Dia şi
a l t u l p r e altul.
) Aşa e scrisă! zicerea aceasta de către Hrisostom şi T e o d o r i t şi T e -
3
360. EPIST. CĂTRE TIT CAP. 111", VERS 11 — 12.

11.. Ştiind că unul ca acesta s'a răsvrătit şi păcătueşte

fiind singur de sine osândit.
P e n t r u ce aicea zice Pavel, ca să lăsăm după întâia şi a
doua sfătuire pre omul eretic şi să nu-i mai vorovim, iar c ă ­
tre T i m o t e i zice să înveţe cu b l â n d e ţ e pre cei potrivnici, ca
doar c u m v a va da lor D u m n e z e u pocăinţă? C ă zice a ş a : «In­
t r a b l â n d e ţ a învăţând pre cei c e s e pun împotrivă, c ă doar
c â n d v a va da lor Dumnezeu pocăinţă spre. cunoştinţa adevăru­
lui» (II T i m o t . II, 25), RâspundetP). Gă^aşolp zice Apostolul p e n ­
tru a c e i a ce arată n ă d e j d e de îndreptare, iar aicea zice pentru
cel n e î n d r e p t a t şi nevindecat eretic, carele e s t e cu totul răs­
vrătit şi însuşi de sineşi osândit, a d e c ă fără dare de răspuns
şi de s vin o vă ţi re; câci nu p o a t e zice, c ă nu m'a sfătuit cineva,
nici c ă nime m'a învăţat, c a să cunosc adevărul, pentrucă şi
sfătuit fiind şi învăţându-se o dată şi de două ori a r ă m a s în­
tru r ă t ă c i r e a sa. D e c i când unul c a a c e s t a după una şi a doua
sfătuire şi învăţătură stăru'eşte întru rătăcirea sa, atunci e s t e
însuşi d e sine osândit şi fâră desvinovăţire, şi pentru a c e a s t a
se c u v i n e a se depărta hristianii de unul ca a c e l a ) . Vezi şi supt­
2

î n s e m n a r e a zicerei: « m u s t r ă - i p r e aceştia cu asprime» (Tit I, 1-3).

1 2 . Când voiu trimite pre Arteman la tine, sau pre
Tihic, sârgUeşte-te a veni la mine în Nicopoli, că acolo
am judecat să ernez.
P e n t r u ce pricină P a v e l , după c e a încredinţat a t â t a m a r e
o s t r o v al Critului lui T i t şi după c e i-a încredinţat un număr
atât d e mult de hristiani, nu-1 lasă să stăruiască în p ă s t o r e a s c ă
sa p u r t a r e de grijă, ci iarăşi îl t r a g e la sineşi? R ă s p u n d e m , că
a c e a s t a o face Apostolul, c a mai mult să-1 folosiască pre T i t
şi c a să-1 arate pre el desăvârşit întru făgăduinţă lui şi în t r e a b a
e p i s c o p i e i , de vreme c e voia a-l c e r c e t a , de a iconomisit bine şi
de a păzit c e l e c e el i-a încredinţat şi i-a predanisit. Nicopole însă
e s t e o c e t a t e a T r a c i e i şi este apropiată de Macedonia, aflându-se
asupra râului Dunărei, dupre T e o d o r i t şi T e o f i l a c t ) .2

ofilact şi Icumenie şi întru cele mai multe- tipărituri, -măcar deşi oare-
earele este scris „după întâia".
*) P e n t r u aceasta şi Mar. Vasilie zice: „De omul eretic t r e b u e - a -ne
întoarce feţele" (Cuv. despre nevoinţă). De ace e a cetim şi în bisericeasca
istorie, c ă Samosatenii nu voiau mai mult să între în apele cele calde,
p e n t r u c ă întru acestea s'a fost scăldat arianul Evnomie. Vezi şi s u b -
î n s e m n a r e a zicerei: „Şi cuvântul lor, c a o cangrenă va avea p ă ş u n e (II
T i m . II, 17).
2
) Nicopole e o cetate a uscatului, precum zice Marchian. E s t e şi alta
 EPIST. CĂTRE TIT CAP. III, VERS. 1 3 — 1 4 . 361

1 3 . Pre Zina legiuitorul şi pre Apolo, în g r a b ă mai

înainte trimite4, c a nimic s ă lipsiascâ lor.
. Zina acesta erâ legiuitor, adecă iscusit în iudaiceştile l e g i ;
iar Apolo erâ mai cuvântăreţ d e c â t Zina şi avea putere în dum­
nezeeştile Scripturi, precum mărturisesc A p o s t o l e ş t i l e f a p t e ) . 1

Apostolii aceştia însă nu li s'a fost încredinţat încă biserici;

iar zicerea: «Că nimic să lipsiască lor», e s t e în loc d e : fâ-i s ă
a i b ă t o a t ă îndestularea celor de trebuinţă, a d e c ă de mâncâri
şi d e îmbrăcăminte, încât a nu fi ei lipsiţi de riici una din a-
cestea.
14.. Inveţe-se însă şi ai noştri a purtă grijă dev-lucruri
bune, intru trebuinţele cele de nevoe, ca să nu fie fără
de roduri. 1

, Cu a c e s t e cuvinte, ca cum ar zice dumnezeescul A p o s t o l

c ă t r e . T i t : erâ cu putinţă mie şi dupre alt chip se fac pre Zina
şi pre A p o l o , a nu avea trebuinţă de alţii, dar nu v o e s c . P e n ­
t r u c e ? C a şi ai noştri, adecă ca eparhioţii tăi şi ucenicii mei,
Critenii hristiani, din merindele şi cele de nevoe, ce vor d â
a c e s t o r a , să s e înveţe a purtă grijă de lucruri bune, a d e c ă a
purtă grijă de fraţii cei c e au trebuinţă şi cu dare de bani şi
c u cuvinte şi ori-carele chip, nu a t â t a ca să câştige săracii fraţi
şi cei c e au trebuinţă, ci mai mult pentru ca cei c e dau s ă
d o b â n d i a s c ă rod şi folos in sufletul lor, din iubirea de oameni
şi din mila c e o ar arăta c ă t r e s ă r a c i ; căci şi Domnul când
a, hrănit o dată cinci mii de bărbaţi, putea a hrăni totdeuna
şi pre sineşi şi pre ucenicii s ă i ; dar însă a voit a se hrăni şi
el şi ucenicii şăi (după c e s'au botezat a d e c ă şi nu înainte de
b o t e z ) d e . c ă t r e f e m e i ) . P e n t r u ce? P e n t r u c ă acelea s ă d o b â n ­
2

d i a s c ă rodul milosteniei. A ş a face şi acum la noi şi nu pre

săraci foloseşte a t â t a Dumnezeu, cu darul milosteniei noastre,

Nîcopole a Bitiniei (carea acum se zice Mundania). E s t e şi alta Nico-

pole a Armeniei ceii m i c i iar Teodorit zice ca a scris trimiterea aceasta
Pavel în vremea Eţceea, când se află în Macedonia; de unde mai ade­
vărat e, c ă Nicopole acesta despre care zice aicea Pavel e cetatea T r a -
ciei (Vărin în zicerea Nicopoli). Iar S t r a b o scrie cum că, Nicopolea u s ­
catului se num'n T r a c i a . Şî o a numit pre ea aşa Sevastos (adecă îm­
păratul); după* c e -pre mare a biruit pre Adonis şi pre Cleopatra, împă­
r ă t e a s a Eghiptului (Cart. VII).
x
) In cap. XVIII, vezi. ŞÎ la cap. III al ceii întâi către Corinteni, stihul 4 .
®) Că zice evanghelistul L u c a : „Şi oare-care femei ce erau" vindecate
de duhuri T e l e ş i de boale. Măria,, ce s e numeşte Magdalina, din care
a fost s c o s şeapte draci şi Ioana femeea lui Huzi, eoitronul lui Irod si
362. EPIST. CĂTRE TIT CAP. III, VERS. 14 15.

c â t n e foloseşte pre înşine noi, cari rniluim, prin săracii cei c e

se miluesc. Fiindcă săracii s e fac pricinuitori nouă, spre a luă
noi ertarea păcatelor noastre şi a câştiga îndrăzneală c ă t r e D u m ­
nezeu. De- -aceasta .şi Domnul a zis: « F a c e ţ i - v â vouă prieteni
din m a m o n a o a nedreptăţei, ca când vă veţi lipsi, să v ă p n -
îmiăscâ pre voi în veşnicele locaşuri» (Luca XVI, 9 ) .
1 5 . T e î m b r ă ţ i ş e a z ă p r e ; t i n e t o ţ i cei î m p r e u n ă £ U r j i i " ^ !
î m b r ă ţ i ş e a z ă pre c e i ce ne i u b e s c pre noi î n t r u c r e d i n ţ ă ;
. ..Te urea.ză, zice, cei ce se . află' împreună cu m i n e ; urează
însă şi tu din partea m e a pre cei ce ne iubesc pre noi întru
credinţă, adecă cu credinţă şi fără vicleşug şi curat. S a u zice, •
că urează din p a r t e a mea pre credincioşii hristiani, cari ne
-iubesc pre noi. - ~
Darul cu toţi voi; amin ). 1

C u acestea de mai pre urmă cuvinte roagă Pavel pentru T i t

şi pentru hristianii eparhioţii l u i , ' a ! s e păzi harul şi darul lui
Dumnezeu întru dînşii întreg şi deplinit. S a u roagă pentru a
fi t o t d e u n a împreună cu dânşii iubirea de oameni a lui D u m ­
nezeu, păzindu-i pre ei c u . dumnezeescul dar, care dumneze-
e s c dar binevoiască milostivirea lui a fi şi cu noi, cu cei c e
cu mai deosebit chip avem trebuinţă de dânsul, şi a păzi su­
fletele şi trupurile noastre Sfântul Duh, căruia slava în veacuri;
amin. '<>•.''

A c e a s t ă trimitere către T i t , întâiul,-episcop al Critului, s'a,scris

din Nicopolea Machedoniei.

S u s a n a şi altele multe, care slujiau lui din avuţiile lor" (Luca VIII, 2 ) .
_ ) însemnează, că dupre Teodorit zicerea: „Darul fie c u toţi voi, a-
x

m i n " , erâ oraţia lui Pavel, carea obişnuia a o scrie cu sfintele sale^mâni;
şi este în loc de „fiţi s ă n ă t o ş i V care noi obişnuim a scrie la sfârşitul
trimiterilor noastre.
 A slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Pavel trimitere către Fil.imon.

Tâîcuitâ de Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei în limba elină. Apoi tălmăcită

în i limba proastă -grecească ) 4e fericitul întru pomenire Nicodim Aghioritul,
1

şi acum iraiipSâ în limbaTomâneascâ de smeritul''Ve.-f.-M.--M.

• Pricina trimiterei, dupre Hrisostom, dupre Teodorit,

Teofilact şi Icumenie.
I .' ----
Stăpânul Christos. nil leapădă nici pre rob nici pre stăpân,
când robul sau stăpânul cu credinţă se apropie către dânsul, fi-
jndcă însuşi este unul şi singurul stăpân şi Domn al tutulor
stăpânitorilor şi al robilor; sau mai bine-a gice, T Z c e s t a e tată al
t u t i ţ r o r oamenilor, şi aceasta este arătată şi dela altele multe, iar
mai ales din această trimitere. Că întru aceasta se arată Fili­
mon a d e c ă , stăpân, iar Onisim, rob; ci amândoi s'au făcut iu- '
,biţi prieteni, ai lui Pavel, pentru ca să nu zic, că s'au fâczit ai
iiţj şi alt-ceva mai mult şi mai apropiat. Deci-Filimon eră din.
început om minunat şi lăudat, irâgându-se din- Frigia ), 2
hris­
tian, şi bun dupre socotinţă ajutând ia nevoile s-pinţilor hristiani
şi milostenii făcând; iar Onisim a fost rob al lui Filimon, fugar
linsă alela dânsul; căci fiindcă a fost furat bani din casa lui Fi­
limon a fugit; şi mergând la Rotna a auzit pre 'Apostolul Pa-

." . *) î n s e m n e a z ă , că trimiterea, aceasta e a zecea dupre rândueală şi du- -

pre vremile în care a scris trimiterile sale fericitul Pavel, adecă dupre
a m â n d o u ă cele către^ T e s a l o n i c e n i şi dupre cele două către Corinteni şi.
dupre c e a întâia către Timotei şi dupre cea către T i t şi, dupre cea c ă ­
tre R o m a n i şi către Galateni şi către Filipseni, precum zice T e o d o r i t ;
iar dupre cele şease trimise din Roma, are rândueală de a treia, adecă
dupre c e a către Galateni şi către Filipseni trimisă din R o m a ; iar dupre
Meletie, biseric. istornic, a c e a s t a s'a scris în anul X X V I I I după înnălţa-
rea D o m n u l u i .
2
) Iar Teodorit zice, că Filimon era din Colasele, care se cuprind
în Frigia şi până la vremea sa stă încă în casa lui Filimon. •
364. PRICINA TRIMITERE! CĂTRE FILIMON.

vel că propoveduiă, şi catihisându-se (adecă învâţându-se credinţa

în Christos) de dânsul, când se află în legături, şi botezându-se
de dânsul, s'a făcut şi acesta minunat întru fapta bună, şi de
vreme ce Apostolul Pavel nu a judecat a fi cu drept Filimon
să se mâhniască pentru furtuşagul şi fuga robidui său Onisim
şi vrând sâ curăţiască rana inimei lui Filimon, care o a fost
priimit pentru robul său, pentru aceasta, trimite pre Onisim. îna­
poi la stăpânul său Filimon, împreună cu scrisoarea reconten-
duitoareşi întorcătoare aceasta. Zţc.însă, oare-care cum-că această
trimitere nu se cuvine a se împreună numără cu celelalte trimi­
teri ale lui Pavel, fiindcă s'a făcut pentru lucru prost dar, însă
nu judecă drept unii ca aceia, că vezi, o cetitorule, câte noimi
trebnice şi folositoare şi câte învăţături se pricinuesc din trimi­
terea aceasta. Şi mai întâi trimiterea aceasta ne învaţă să pur­
tăm grijă şi de lucrurile cele ce se par proaste şi nici pre un
frate să nu-l defăimăm, ?năcar de ş'ar arătă foarte mic: «Ca
să nu defăimaţi, zice Domnul, pre vre unul dintre aceşti mici-»
(Mal. XVIII, io); iar al doilea invaţă, că dacă robul Onisim,
cel atât de împetrit şi furător, s'a pocăit şi s'a îndreptat, apoi
nu se cuvine cineva şi mai ales cel slab crescut a se desnâdâj-
duz pre sineşi, că nu ar putea a se pocăi şi a se mântui. Al
treilea învaţă trimiterea aceasta, cum că nu se cuvine cineva, cu
pricină de bună cinstire de Dumnezeu, a despărţi- pre robi de
stăpânii lor, când stăpânii lor nu o vor aceasta. Al patrulea şi
în sfârşit învaţă cum că tyu se cuvine şi noi să defăimăm pre
robii-cei cu fapte bune, nici să ne ruşinăm de dânşii, căci ei
adecă ar fi. robi, de vreme ce vedem pre marele Pavel numind
pre robul Onisim: fiu al său. Deci după ce trimiterea aceasta în­
vaţă atâtea bunătăţi şi este plină de tot folosul, cine ar mai fi
acela, carele nu o ar judecă vrednică de a se împreună cu ce­
lelalte trimiteri ale lui Pavel? Niminea ).v

'

l
) Se vede însă, câ şi această trimitere toată nu o ă dictat Aposto­
lul, ci cu mâna sa o a scris, precum şi cea către Galateni; că zice
aicea: „Eu Pavel am scris cu mâna mea, eu voiu plăti"- (Stih 19). Care
tălcuindu-o Teodorit zice: „In loc de zapis ţine scrisoarea aceasta toată,
însumi eu o am scris. Eu fâgăduesc şi dator a fi şi a plăti datoria",
însemnează, că Filimon şi Onisim şi Arhip şi Ampfia se prăznuesc ca
sfinţi Apostoli ai Domnului în ziua XXII Noemvrie.
 TÂLGUIBE LA GEA CĂTRE FILIMON.

C A P - I.

i . Pavel, legatul lui Iisus Christos.

î n d a t ă Apostolul din început învaţă pre Filimon, stăpânul lui
Onisim, sâ nu se ruşineze pentru robul său Onisim, carele a-
cum s'a făcut împreună rob cu dânsul, prin credinţa c e a întru
C h r i s t o s ; fiindcă pentru Iisus Christos toate sânt bune şi c i n s ­
tite, nu numai robia, ci şi a c e s t e a mai necinstite, precum sânt
legăturile şi temniţele, întru care şi însuşi Pavel a c e s t a atâta
se b u c u r ă , încât 0 are de laudă a sa a se numi din a c e s t e a şi
a se zice l e g a t . Insă pre lângă a c e s t e a se numeşte legat p r e
sineşi P a v e l , pentru ca s ă - î n d u p l e c e pre F i l i m o n , că e s t e cu
d r e p t a t e a-i dâ lui, celui pentru Christos legat, a c e s t har, ce
va să i-1 c e a r ă ) .1

Şi Timotei fratele.
Cu cuvântul acesta arată Pavel, c a cum nu ar fi îndestul el
singur a rmjjpci c ă t r e Filimon, pentru a c e a s t a iâ împreună mij­
locitor şi împreună rugător pre T i m o t e i , ca să se înduplece F i ­
limon la rugămintea a multora.
Lui Filimon iubitului şi împreună lucrătorului cu noi.
Cu adausele acestea-înduplecă Pavel pre Filimon spre a-i plini
c e r e r e a , numindu-1 p r e - e l iubit şi împreună lucrător; căci d a c ă
F i l i m o n e s t e iubit al lui Pavel, negreşit va dâ şi harul cel cerut,
lui P a v e l , c e l u i - c e - î î . i u b e ş t e ; ş i - d e este F i l i m o n împreună lu­
c r ă t o r al ini Pavel, negreşit nu va ţiheâ pre robul Onisim, tri­
mis î n a p c i de Pavel, ş i iarăşi îl va trimite lui pentru slujba a-

) Teodorit: însă .adauge şi aceasta: „Legat pre sineşi s'a numit fă­
J

când cererea sa a ft vrednică de îndatorire, pentru legături, pentru voi,

zice, sânt împrejurat cu legăturile, că de aşi fi ales linişte şi nu aşi fi
încunjurat lumea şi nu aşi fi adus tuturor oamenilor Evanghelia, nu aşi
fi priimit cercarea acestora.
366. EPIŞT. CÂTRE FILIMON CAP. I, VERS. 1 — 4 .

postoleştei propoveduiri al c â r e e a propoveduiri şi însuşi Filimon

a c e s t a este lucrător şi slujitor; căci de s e va dâ înapoi iarăşi
lui P a v e l , Onisim, nu a r e a face alta, d e c â t a plini lucrul lut
F i l i m o n , stăpânul său.
2. Ş i A p f i e i i u b i t e i şi l u i A r h i p , o s t a ş u l u i c e l u i î m p r e ­
ună cu noi. . • ,
"•" A p f i a poate, e r ă fămeie a lui Filimon şi Arhip p o a t e e r â p r i - '
e j $ p âj- lui« Numeşte însă Pavel pre A r h i p împreună o s t a ş , c ă
daca' a c e s t a este împreună- O s t a ş cu Păvei, să s e nevolască îm­
preună şi la mijlocirea a c e a s t a către Filimon p e n t r u . Onisim,
Arhip acesta insă este acela despre cane s c r i e ' A^postolcd în
trimiterea c e a către Colaseni, zicând: «Spuneţi lui A r h i p : caută
de slujba, care o ai luat întru Domnu*, c a să o plineşti pre e a »
(Colaseni IV, 1 7 ) ) . 1

Ş i bisericei ceii din casa t a .

Biserică numeşte aicea Pavel pre toată familia iui Filimon, a
fiilor, a rudeniilor şi a robilor împreună. Vezi, iubitule, sme­
rita cugetare a lui Pavel, c ă şi pre înseşi rudele şi robii lui
F i l i m o n îi roagă, ca şi aceia împreună sâ ajute cu el, întru mij­
locirea c e va să facă către Filimon pentru. Onisim.
3. H a r vouă şi pace dela Dumnezeu părintele : nostru
şi d.e\a. Domnul Iisus Christos.
Şi cum, zice, va fi harul lui Dumnezeu întru v o i ? A ş a adecă,
de veţi face şi voi har datornicului vostru Onisim. Cum î n s ă va
fi şi p a c e ţie, lui Filimon? A ş a adecă, de t e vei împăca şi tu
cu robul t ă u .
4 . Mulţumesc Dumnezeului meu totdeuna, pomenire de
tine făcând întru rugăciunile mele. •
D e câte-ori, zice, îmi aduc aminte de tine, o .Filimone (fi­
indcă totdeuna t e pomenesc când mă rog), de atâtea ori mul­
ţ u m e s c lui Dumnezeu pentru faptele cele bune ale t a l e ; şi c a r e
sânt aceste fapte b u n e ? Mai j o s le spune..

*) însuşi aceasta o zice T e o d o r i t ; se înţelege apoi c ă dacă Arhip lo­

cuia, s a u eră învăţător al Colasenilor, dupre Teodorit şi Teofilact, apoi
şi Filimon Colasean erâ şi în Colase locuia, precum am.zis în pricina tri­
miterei aceştia, că cu Arhip şi pre Filimon împreună îl numără aicea
Pavel. Adauge însă Teodorit şi a c e a s t a : „uneşte cu dânsul însă şi pre
soţia lui, ca pre una, ce se împârtăşiâ de c r e d i n ţ ă ; c ă ar fiurmat, de
:

nu o ar fi hiritisit pre femeea lui Filimon Pavel şi să se fi împotrivit aceea

rugăciunei ceii cerute de Pavel. Iubită, pre ea însă. o numeşte,, fiindcă
erâ împodobită cu credinţa şi fiindcă numirea iubită, dupre cei vechi, erâ
cinstită şi vrednică de laudă. ; . '
 EPIST. CĂTRE FILIMON CAP. I, VERS. 5 — 7 . 367

5 . Auzind d r a g o s t e a t a şi credinţa, c a r e o ai către D o m ­

nul şi către toţi sfinţii.
Mulţumesc, zice, lui Dumnezeu, pentrucă aud dragostea şi c r e ­
dinţa, care o ai întru Domnul şi către toţi sfinţii. Cu a c e s t e
cuvinte laudă Pavel pre Filimon d e milostiv; c ă nu s'ar fi auzit
dela Frigiă până. la R o t n a dragostea şi credinţa lui Filihioh,
d e jiU ar fi,;fost---pr.feâ'>-'n>^«^-p.eci d e v r e m e c e , zice, iubeşti p r e
t$ţi.sfinţii," 'adecă p f e" .î^^ihTjtSşîFHţiişti-ăni, -dator eşti, sâ iubeşti
şi p r e Onisim, fiindcă şi a c e s t a e s t e credincios hristian, c a iu­
bind pre Onisim, t o t o dată "să arăţi c ă iubeşti şi pre C h r i s t o s .
Vezi, iubitule, putere şi silă d e înduplecătoare cuvinte şi d e în­
ţelegeri ale Marelui Pavel ? . '
6 . C a împărtăşirea credinţei tale lucrătoare sâ se facă
întru cunoştinţa a tot binele, celui ce este întru voi.
Mulţumesc, zice, lui Dumnezeu pentru d r a g o s t e a ta, şi p e n ­
tru a c e a s t ă îl rog ca credinţa t a , care o ai de o b ş t e cu n o i
Apostolii s ă s e facă lucrătoare şi în fapte şi oare c u m vie. C u m
şi cu c e chip? A ş a a d e c ă , c a să cunoşti t o t lucrul bun, pen­
trucă îl iubeşti şi sâ-1 întrebuinţezi a d e c ă ; căci atunci e s t e c r e ­
dinţa vie, când e s t e întovărăşită cu fieşte-care lucru bun, p r e ­
cum şi dinpotrivă, atunci credinţa e s t e moartă, când este fără
fapte bune, precum zice dumnezeescul l a c o v : «Credinţa fără
fapte b u n e e s t e m o a r t ă » ( C a p . II, 2 0 ) . A u adaus însă c ă bi­
nele să .-află întru voi pentru ca sâ arate cu a c e a s t a , c ă şi a c u m
F i l i m o n a r e întru sine t o t lucrul b u n . Zicând îrtsă împărtăşire
a credinţei, Pavel uneşte p r e Filimon cu sineşi. C ă c i o b ş t e a s c a
credinţă este făcătoare de unire, a d e c ă face una pre cei c e c r e d
d u p r e dânsa. D r e p t a c e e a precum tu Filimone, ai credinţă o b ­
ştească cu mine, a ş a s e cuvine şi una a cugeta cu m i n e ; sau
împărtăşire de credinţă numeşte Pavel p r e milostenie, fiindcă
aceasta s e naşte din multa credinţă. D e c i zice Apostolul, c â t e
p o m e n e s c , o F i l i m o n e , când m ă rog, c a socotinţa t a c e a îm-
părtăşitpare şi milostenia t a , c e e a c e se împărţeşte, să nu în­
ceteze nici o „dată, cLjmai ales să r e verşi c ă t r e cei c e ău t r e ­
buinţă, t o t binele, c a r e se află întru tine.
In Christos Iisus.
L a Iisus Christos, zice, s e înnalţâ t o t b i n e l e , c a r e îl vei face
c ă t r e cei nevoiaşi şi mai ales către sfinţi; încât şi acum d e vei
priimi pre Onisim, şi pentru dragostea m e a de vei face harul
a c e s t a , s â ştii c â a c e s t a îl face însuşi lui C h r i s t o s .
7 . Bucurie multă a v e m şi m â n g â e r e pentru dragostea t a .
368. EPIST^C^REJ^LIMON^CAP; I, VERS. 7—-9.

N e bucurăm a d e c ă , şi nu prost numai ne bucurăm, ci m â n ­

g â e r e prea mare aflu întru legăturile şi necazurile mele pen­
tru dragostea ta, a d e c ă pentru iubirea de oameni şi p r o a l e g e r e a
ta c e a împărtăşitoare.
C â i n i m i l e s f i n ţ i l o r s ' a u o d i h n i t p r i n t i n e , frate.j
P r e a înţelepţeşte întrebuinţează m a r e l e Pavel mijlocirea c ă ­
tre Filimon, c ă îi a d u c e aminte de facerile de b i n e , ce le-a
făcut către alţii, pentru, c a mai mult sâ-i tnoae inima, s o c o t i n d
el c â dacă altora străini şi necunoscuţi hristiani l e face faceri
d e b i n e şi haruri, cu mult mai vârtos va face har lui P a v e l ,
prietenului şi învăţătorului sâu*-<Şi ira a a s prost, că dai s f i n ­
ţ i l o r , ci Odihneşti inimile sfinţilor, a d e c ă că sfinţii hristiani din
t o t sufletul priimesc iubirea de oameni şi milostenia t a , fiindcă
a c e a s t a se face lor cu îmbelşugare şi cu odihnire.
8 . Pentru aceasta şi multă îndrăzneală având în Chri­
stos a porunci ţie ceea ce se cuvine.
9. Pentru dragoste mai vârtos mă rog.
F i i n d c ă tu Filimon, zice, eşti unul c a - a c e s t a către toţi sfinţii,
î n c â t inimile şi cele dinlăuntru ale lor se odihnesc de către
tine, cu mult mai vârtos eu, carele dupre Christos te-am n ă s -
j ^ u t ^ a m îndrăzneală a'ţi porunci, nu că doar t e stăpânesc c a
un stăpân, ci pentru împărtăşitoarea dragoste, c a r e şi eu o
am c ă t r e tine şi tu o ai c ă t r e mine. Ce» de cuviinţă însem­
n e a z ă , sau că am îndrăzneală ca învăţătorul tău să-ţi p o r u n c e s c
lucru potrivit, adecă c e e a jce-mi t r e b u e , c a să săvârşeşti, sau
fiindcă tu odihneşti pre toţi sfinţii, dupre urmare şi eu ca d e
o b ş t e , adecă dupre partea m e a , c e mi-se cuvine, am îndrăz­
n e a l ă a'ţi porunci; cu t o a t e a c e s t e a eu nu'ţi p o r u n c e s c , ci t e
rOg, fiindcă am o pricină atât de nevoe, încât a te rugă.
Unul ca acesta fiind, ca Pavel bătrânul, iar acum şi
legat al lui Iisus Christos.
T e rog, zice, şi m ă pun mijlocitor, cel unul c a a c e s t a c ă t r e
tine şi atâta vrednic fiind eu Pavel, a f i ascultat a d e c ă p r e ­
cum este drept c ă s e cuvine a fi ascultat eu bătrânul P a v e l ,
c a r e l e legătura o am mai de cinste d e c â t dregătoria c e a a-
p o s t o l e a s c ă şi învăţătorească şi d e c â t v â r s t a mea c e a b ă t r â ­
n e a s c ă şi carele acum am luat mai m a r e dregătorie, a d e c ă a
S l e g a t pentru Christos. Vezi, o cetitorule, c â t e pricini a aflat
Pavel pentru a înduplecă pre F i l i m o n ? ) . 1

l
) A ş a le tâlcueşte acestea T e o d o r i t : „respectariseşte, zice, pre Pavel,
 EPIST. CĂTRE FILIMON CAP. I, VERS. 1 0 — 1 3 . 369

10. Rogu-te dar pentru fiiul meu, pre carele l'am năs­
cut întru legăturile mele. - •
A t â t e a cuvinte a zis Pavel şi încă nu a pomenit numele lui
Onisim, pentru carele m i j l o c e ş t e ; căci mai înainte domoale pre
Filimon, şi cu oraţiile c e face lui Onisim, numindu-1 pre el
fiu al său, îmblânzeşte mânia lui F i l i m o n . D a r pentruce. o fe­
ricite P a v l e , , numeşti fiu al tău pre Onisim? Pentrucă, zice,
l'am născut, adecă l'am catihisit şi l'am făcut s ă se b o t e z e .
Când? C â k d m ă aflăm în temniţă şi în legături. D e c i cu a c e s t e
cuvinte îmblânzeşte mânia lui Filimon şi aşa p o m e n e ş t e numele
lui Onisim.
1 1 . Pre Onisim cel oare-când ţie netrebnic.
Fiindcă ştia Pavel, că mărturisirea greşalei stinge pre mânia
omului aceluia către carele s'a făcut greşala, pentru aceasta
mărturiseşte aicea pre O n i s i m : n e t r e b n i c .
Iar acum ţie şi mie bine trebnic.
A c u m , zice, Onisim fiindcă s'a făcut evlavist şi sfânt, pen­
tru aceasta âmânduror nouă s'a făcut trebnic, cel c e erâ mai
înainte n e t r e b n i c . P e n t r u c e ? P e n t r u c ă de s'a făcut trebnic lui
Pavel, carele c e r e a cu atâta scumpâtate, arătat este că s'a
făcut trebnic şi lui F i l i m o n ; şi aceasta împreună ghicitoreşte
o arată, c ă de este Onisim bine trebuincios mie, apoi trimite-
să iarăşi la mine. .' ,
1 2 . Pre carele l'am trimis.
A d e c ă îl dau pre el ţie şi precum voeşti întrebuinţează-1 pre
e l ; cu darea această însă a lui Onisim, ce o face, potoale mâ­
nia lui F i l i m o n . _.
T u însă pre el,~ adecă pre inima mea priimeşte-o.
In loc d e : cu dragoste priimeşte pre Onisim, şi mai ales nu
p r e Onisim, ci pre cele dinlăuntru ale mele, căci eu aşa îl iu­
b e s c pre el şi îl port în sufletul meu, ca pre însuşi cele din
lăuntru ale m e l e .
1 3 . Pre carele eu voiam a-1 ţinea lângă mine, ca în
locul tău să-mi slujiascâ întru legăturile Evangheliei.
Vezi, iubitule, înţelepciunea Apostolului Pavel, că cuvintele
sale încet, încet l'a pus pre Onisim în locul lui Filimon stăpâ­
nului s ă u ; eu, zice, voiam să ţin pre Onisim pentru ca să mă
slujiaşcă în locul tău. A r a t ă însă P a v e l cu aceste cuvinte, că

respectariseşte bătrâneţele mele, respectariseşte legăturile care sânt puse

împrejurul meu, pentrucă sânt propoveduitor al adevărului.

Ttim. 111.
370. EPIST. CĂTRE FILIMON CAP. I, VERS. 13—14.

i u b e ş t e folosul lui Filimon, zicând că, dacă tu eşti dator a m ă

sluji, iar Onisim face slujba aceasta în locul tău, apoi tu eşti
cel c e dobândeşti câştigul acesta şi f o l o s u l ) . 1

14. I a r fără d e socoteala ta nimica a m voit s ă f a c .

Cuvântul acesta e s t e mai ales, x a r e moaie foarte pre Fili­
m o n , c ă c i . z i c e : E u voiam a ţinea pre Onisim să m ă slujiască,
c a r e slujbă, aceasta e r â mie foarte de nevoe întâi pentrucă mă
• t#n"niţă. şi î n - l e g a t u r i , - i a r aj doilea pentrucă legătu­
rile a c e s t e a le pătimesc pentru Christos;. însă cu t o a t e a c e s t e a
n ' a m voit să-1 ţiu fără de a ta s o c o t i n ţ ă ) . Apoi cum nu e
2

d r e p t , o Filimone, s â dai mie harul a c e s t a şi să-1 trimiţi pre

el înapoi, c a să vie să m ă slujiască? Care h a r eu puteam şi
fără de a t a socotinţă să-1 dobâncşesc, însă nu am voit, pen­
tru ca să nu te s c â r b e s c .
C a b i n e l e tău s ă nu fie c a de nevoe, ci c a d e b u n ă v o e .
,..Nu a zis,; de nevoe, c i : ca de nevoe, câ cum ap zice a c e a s t a :
că^'deşi voiam a-1 ţinea pre Onisim să m ă . slujiască fâră de
socotinţa ta, cu adevărat nu t e aşi fi scârbit. Dar celor mai mulţi
li s'ar fi părut c â binele acesta, adecă slujirea m e a , ar fi fă­
cut c a de nevoe şi nu de voea t a ; acum însă am protimisit
mai mult pentru a nu se arăta nici d e cum lucrul a c e s t a , c ă
e s t e de silă, ci a se face fără îndoealâ de bună v o e a t a ) . 3

l
) Teodorit însă a ş a tâlcueşte: „Dato? eşti rriie, zice, a sluji, ca u c e ­
nicul dascălului şi unui dascăl ce propovedueşte cele dumnezeeşti. Deci
a m voit în locul tău a îuâ pre acesta, ca s â plăteaspă mie îndatorirea
slujbei tale. Vezi puterea Evangheliei: întocmai cu stăpânul a făcut pre
slugă. -
" ) Pentru aceasta şi de obşte toţi Apostoli: zic în cş.Won. lor LXXXII.
2

a c e s t e a : slugile a se proaduce în clericat fara de socotinţa stăpânilor lor,

nu dăm voe, pentru mâhniciunea stăpânilor celor ce îi câştigaţi, că sur­
p a r e a acelora face u n a ca aceasta; iar deşi s'ar. arăta oare c â n d vred­
n i c casnicul spre hirotonie de treaptă, precum şi Ortisim al nostru s'a
arătat, şi-1 vor ertâ stăpânii lui şi-1 vor scoate din casă facă-se. Această
tâlcuire însă a canonului vezi-o la canonicul nostru, şi acolo vei află
multe pentru robi. '
) Iar Teodorit închee din cuvintele acestea, că- -Pavel a mers la C o ­
8

laseni şi a propoveduit lor Evanghelia, fiindcă" scrie .către Filimon, care

locuia în Colase, ca învăţător către ucenicul s ă u ; şi aicea roagă pre F i ­
limon pentru Onisim, iar acolo în cea către C o l â s e r i scrie, cum că tri­
mite pre Onisim împreună cu T i h i c (adecă după c e l'a priimit pre el
Pavel cu socotinţa lui Filimon), ca pre unul ce s ' a făcut slujitor al E -
vangheliei. Şi vezi la cap. IV, stihul 7 al ceii către Colaseni, c ă priimind
Filimon scrisoarea aceasta cu Onisim, l'a trimis pre el la Pavel, iar P a ­
v e l l'a trimis iarăşi pre el la Colaseni.
 EPIST. CĂTRE FILIMON CAP. I,. VERS. 15—16. 371

15. Ş i p o a t e p e n t r u a c e a s t a s ' a d e s p ă r ţ i t l a o vreme.

O minunată înţelepciune a lui P a v e l ! C ă de vreme c e O n i ­
sim pentru socotinţa lui c e a rea şi pentru furtişag a fugit dela
stăpânul său Filimon, fericitul Pavel întoarce acum fuga şi zice
c ă s'a făcut a c e a s t a spre folos; că p o a t e , zice, fuga a c e a s t a
s'a făcut dupre dumnezeiască iconr^mie şî cu bună ..numire, nu-
•*n$§te- . p . r e ' î u g a l i ' i l ^ n î ş j ^ - î l g ş p â r p r e } : pentru c a s â nu îndemne
aşp're •%iâni.e~^pi?e • Fffin^O^/'-.âtâplflut^laî' şi cu. singur ..gol numele
fugăi. P o t o a l e ' însă. mânia lui Filimon încă şi căci scurtează
v r e m e a despăţirei lui Onisim, că la o v r e m e , zice, s'a despăr­
ţ i t ; împreună încă şi arată cu cuvintele a c e s t e a cum că în v r e m e
c â t ă Onisim erâ împreună cu Pavel e r â şi împreună cu F i l i -
•nîon; şi numai în v r e m e a a c e e a a lipsit Onisim dela Filimon,
c â t ă vreme a t r e c u t 4 n mijloc până c e a mers ia P a v e l ; iar
- a c e a v r e m e " â f o s t atât d e puţină, în c â t ca un cias. D r e p t
a c e e a , zice, şi de acum înainte, de se va trimite Onisim de
către tine, şi se va află împreună cu mine, t r e b u e sâ socoteşti
•cum că fot o dată te afli şi împreună cu mine.
C a y e ş n i c să-1 aibi pre el.
A d e c ă pentru a c e a s t a Onisim la o v r e m e s'a despărţit d e
t i n e , pentru ca să-1 aibi pre el totdeuna. %
1 6 , N u î n c ă c a p r e u n r o b , ci m a i p r e s u s d e r o b ;
f r a t e iubit m i e , cu mult mai vârtos d a r . ţ i e şi în t r u p şi
intru Domnul.
O F i l i m o n e , zice, fuga şi despărţirea robului tău Onisim, în
•multe, lucruri s'a făcut folositoare; p e n t r u c ă de te-ai lipsit de
dânsul vreme de un cias, ai să-1 dobândeşti veşnic, şi d a c ă
t o a t ă viaţa omului, cumpânindu-se cu t o t veacul, e s t e o ni­
mica, cu mult mai vârtos "nimica este v r e m e a aceea puţină a
fugăi robului tău;, şi c e a mai mare este, c ă îl d o b â n d e ş t i - p r e
•Onisim frate în loc de r o b , şi îl dobândeşti frate iubit dupre
două chipuri: şi în trup, a d e c ă vrednic de a se iubi şi pentru
lumeştile şi trupeştile slujbe c e face, ca o iscusită slugă; şi
întru Domnul, a d e c ă vrednic de a se iubi pentru duhovniceş-
t i l e slujbe, care este iscusit a le săvârşi ). 1

). Acestea le-a zis Pavel pentrucă a trimis iarăşi pre Onisim la C o ­

x

laseni, unde locuia Filimon, precum s C r i e î n trimiterea cea către Cola­

seni, zicând: „Cele ale mele toate le va face cunoscute vouă iubitul
meu frate" T i h i c şi credinciosul slujitor şi împreună robul întru D o m n u l ;
pre carele l'am trimis la voi pentru însuşi aceasta, ca să vă Iacă c u n o s ­
cute cele despre noi şi s ă m â n g â e inimile voastre, împreună cu Onisim
372. EPIST. CĂTRE FILIMON CAP^ I, VERS. 17—19.

17. Deci de mă ai pre mine părtaş, priimeşte-l pre

el, ca pre mine.
A d e c ă , o F i l i m o n e , d e ai mărturisit, că eşti împreună părtaş
cu m i n e şi de cugetezi acesteaşi ca şi mine, priimeşte pre O -
nisim cu bucurie, p r e c u m ai priimit şi pre mine însumi. O ! pre
c a r e l e om nu ar fi putut a-1 înduplecă a c e s t e cuvinte ale lui
P a v e l ? S a u carele nu ar fi priimit pre Pavel cu bucuria sufle­
tului său? Negreşit fieşte-carele ar fi făcut a c e a s t a , cu t o a t ă
mulţămirea s a ) . 1

18. Iar de a nedreptăţit ceva, sau de e dator, acestea

asupra mea socoteşte-le.
N u a z i s : d e a furat ceva, ci cu numire b i n e c u v â n t a t ă : d e •.
t e - a nedreptăţit ceva, sau de-ţi e s t e d a t o r Onisim; că u r m i
sâ fi cheltuit banii, cari i-a furat dela Filimon, pentru a c e a s t a
z i c e Pavel, de-ţi e s t e d a t o r c e v a Onisim, asupra mea s o c o t e ş t e
d a t o r i a a c e a s t a şi pre mine aibi-mâ dator al tău.
19. E u Pavel am scris cu mâna mea; eu voiu plăti.
C u şagă le g r â e ş t e a c e s t e a P a v e l c ă t r e Filimon, cu bucurie
d u h o v n i c e a s c ă scriind, c a cum ar zice a c e a s t a lui: eu voiu plăti
ţ i e , o F i l i m o n e , datoria lui Onisim, şi pentru j n a i multă sigu-
r a n ţ i e , iată dau ţ i e şi scrisoarea a c e a s t a , d e m â n a m e a scrisă
şi z a p i s ) .
2

Ca sâ. nu zic, câ însuţi cu tine îmi eşti dator. '

P e n t r u c a să nu se arate Pavel că ocăraşte pre Filimon,
c ă c i n u a îndrăznit pentru furtişagul lui Onisim robului lui a-1
r u g a aşa prost, ci îi face lui şi zapis de m â n a sa scris (căci
a c e a s t a ar fi arătat p r e Filimon, c ă e s t e crud şi nemilostiv
c ă t r e P a v e l , învăţătorul său), pentru a c e s t e a zic, că Pavel a r a t ă
a i c e a , că mult îndrăzneşte către Filimon, fiindcă z i c e : nu nu­
m a i Cu banii tăi îmi eşti dator, ci pre lângă a c e s t e a şi cu tine
însuţi ).3

credinciosul şi iubitul frate, carele este dintre voi. Şi toate le vor face
.. c u n o s c u t e vouă cele de aicea (Colas. IV, 7 ) .
1
) De aceasta şi Teodorit a ş a zice: „Ce e m a H n d u p l e c ă t o r decât c u - •
vintele acestea? Şi ce mai adeveritor? D a c ă împărtăşirea mea, zice, o
învredniceşti de vre un cuvânt, ca pre mine priimeşte pre cel ce a pri­
imit străina prefacere.
2
) Şi Teodorit z i c e : „In loc de zapis, zice, ţine epistolia aceasta, pre
t o a t ă eu însumi o am scris, eu făgăduesc şi dator â fi şi datoria a o plăti".
8
) Adauge î n s ă Teodorit, că din aceasta s e arată cum că Filimon s'a
învrednicit a ascultă propoveduirea Apostolului Pavel şi printr'însul a
. priimit credinţa întru Christos şi mântuirea sa.
 EPIST. CĂTKE FILIMON GAP. I, VERS. 2 0 23 373

20. Aşa frate, eu să te câştig pre tine întru Domnul.

D e l a forma cuvântului c e a de glumă, a venit Apostolul iarăşi
l a pricina c e a mai de trebuinţă -şi m â n g â e pre F i l i m o n : « E u
pre tine, zice, sâ £e d o b â n d e s c » , a d e c ă : o ! de aşi dobândi eu
darurile tale, -nu întru lucruri trupeşti, ci întru cele ale D o m ­
nului şi în cele duhovniceşti. Că a c e a s t a însemnează z i c e r e a :
«Intru Domnul» şi « o ! de te-aşi vedea pre tine îmbogăţit cu
t o a t e bunătăţile cele duhovniceşti». ' '~
Qdihneşte-rmi inima întru Christos.
Odihneşte, zice, o F i l i m o n e , dragostea c e a m c ă t r e tine, sau
-odihneşte-mi inima mea pentru Christos, căci nu mie dai da­
rul a c e s t a , ci lui Christos.
2 1 . încredinţat fiind de ascultarea ta, am scris ţie, şti­
ind câ mai presus de ceea ce scriu, vei face.
Nu poruncesc ţie, o F i l i m o n e , la aceasta, zice, nici o b r ă z ­
nicind scriu ţie acestea, ci nădăjduind întru ascultarea t a . P r e
c a r e her nu- I'ar fi muiat înduplecătoarele cuvintele a c e s t e a ale
lui Pavel ?
2 2 . împreună însă găteşte mie şi găzduire.
D e vreme ce poate F i l i m o n ar fi socotit, cum că de nu a r
fi. fost pricina lui Onisim, Pavel nici de_ouvânt, nici de scri­
s o a r e m'ar fi învrednicit, pentru a c e a s t a acum Pavel îndrep-
t e a z ă prepunerea a c e a s t a şi zice, că nu am scris ţie acestea,
o iubite al meu Filimone, pentru Onisim numai, ci şi pentru
a'mi găti găzduire, c a sâ m ă priimeşti, fiindcă am să viu la tine.
Insă le zice a c e s t e a încă, pentru ca să înspăimânteze pre F i ­
limon, că va merge Pavel la dânsul şi că îl va prihăni, de nu-1
v a priimi pre Onisim.
Că nădăjduesc_cum că, cu rugăciunile voastre, mă vor
dărui vouă.
Din a c e s t e cuvinte d o u ă - l u c r u r i î n ţ e l e g e m : întâi cum că
multă putere au rugăciunile, de vreme ce~Pavel, cel atât de
m a r e , are trebuinţă de dânsele, şi al doilea cum că se cuvine
n o i a c u g e t a smerit, de v r e m e ce Pavel cel atât de minunat
a r e trebuinţă de rugăciunile ucenicilor s ă i ) . 1

2 3 . T e îmbrăţişează pre tine Epafrat, împreună robi­

tul cu mine întru Christos Iisus.
l
) Iar cum că Pavel dela R o m a a mers la Ierusalim şi iarăşi s'a întors
la R o m a şi i s'a tăiat capul de Neron, vezi la pricina trimiterei către Evrei
şi urmă s ă fi mers Pavel şi în Frigia şi în Colase, unde locuia Filimon
c â n d s'a dus la Ierusalim.
374. EPIST. CĂTRE FILIMON CAP. I, VERS. 2 3 — 2 4 .

E p a f r a t acesta a fost trimis de c ă t r e Colaseni la R o m a c ă ­

t r e Pavel, în câţ arătat e că Filimon a fost dintre Colaseni
(precum am zis în pricina trimiterei către Colaseni şi la c a p .
I V , stih 9 al aceştia şi la stih 2 al aceştia) şi împreună robi­
tul cu sine îl n u m e ş t e . Pavel pre E p a f r a t ) pentru ca să arate
1

' c ă trjmisill, lor E p a f f a t se află întru mult necaz şi în rea ,'pă-»

t i n i j r e şi dupre urmare, câ să ruşineze c u aceasta pre Filimon,.
fiindcă Epafrat "pătimeşte râu împreună c u P a v e l , iar Filimon
nu ar voi s ă deâ lui Pavel darul, ce îl c e r e pentru Onisim; iar
împreună robit îl zice Că e s t e , nu pentru vre un lucru o m e ­
n e s c , ci pentru Iisus Christos, împreună rău pătimind cu m i n e
întru propoveduirea Evangheliei.
24. Marcu, Aristarh, Dima, Luca, cei împreună lucră­
tori cu mine. . ; w

Dima acesta la început a fost ales şi iubitor de D u m n e z e u ,

p r e c u m aicea se mărturiseşte ca împreună lucrător cu P a v e l ,
iar apoi lenindu-se s'a depărtat d e Pavel, precum o arată a-
c e a s t a Apostolul în cea a doua către T i m o t e i , care este c e a
m a i d e s p r e urmă decât aceasta, zicând: «Că D i m a m'a p ă r ă ­
sit, iubind veacul de a c u m ; Luca singur este. cu mine» (II T i -
m o t . IV, 1 0 ) . D e c i L u c a , carele aicea se număra cel mai d e
p r e urmă, el s'a făcut întâi fiindcă s'a despart.it D i m a de P a ­
vel, iar L u c a a rămas nedespărţit de el. N e învăţăm însă din­
t r u aceasta, cum că nu se cuvine cineva a se bizui întru si-
rje'şi, ci şi cela c e stă, s e cade a luâ aminte c a sâ nu c a d ă ,
p r e c u m zice Apostolul { I C o r . X , 1 2 ) ) . A ş a nu se cuvine d a r
2

n i c i un cuvânt a-1 lăsa şi înţelegerea Scripturei n e c e r c e t a t ă , ci

din t o a t e să căutăm vre' o înţelegere duhovnicească şi folosi­
t o a r e , fiindcă t o a t e cuvintele Scripturei de- către Sfântul Duh
s ' a grăit şi negreşit Mântuitorul, cel c e l e - a . grăit acestea, a-
c e s t a va dâ celor ce cer bine aflare a eererei, dela carele şi.

x
) Pentru aceasta zice şi Teodorit: pre Epaffat l'a adaus aci, pentrucă.
ş i acesta era Coliasan; că aşa scria şi Co.lasenilor: „Vă îmbrăţişează
p r e voi Epafrat, cel dintre voi rob al lui Christos"". (Col. IV, 1).
. -) Iar Icumenie zice c ă Dima acesta zic, c ă iarăşi s'a plecat la Elinism
ş i s'a făcut preot al idolilor. Şi de este trimiterea cea a doua către T i ­
motei mai înainte de aceasta, se vede că s'a căit iarăşi Dima şt, pentru
a c e a s t a aicea se numeşte împreună lucrator cu Paveî; iar de este a c e e a
d u p ă aceasta, se vede că în urmă trândăvindu-se Dima, a iubit veacul
de acum şi s'a plecat la Elenism şi a perit. Adevărul însă este, că cea.
a doua către Timotei e în urma acesteea şi cum; c ă Dima nu s'a pocăit,,
c i a murit.
 EPIST. CĂTRE FILIMON CAP. I, VERS. '24. 375

noi luniinându-ne, binevoiaşcâ a ne povâţui totdeuna adevărul

cuvântului şi a vieţei ceii dupre D u m n e z e u ; şi nici de minci­
noasele socotinţe sâ ne amăgim, dupre cuvânt şi dupre teorie,
nici de amăgirea înduicirei lumei sâ ne amăgim, dupre faptă
şi dupre p e t r e c e r e . Şi câţi sântem robi, o de ăm vieţui cu n o -
bilitate viaţanoastră.•prini credinţă şi prin fapta bună, precum
şîf* nobilat 'pţestneşi-Vşirdupapiezee'scal Onisim, iar câţi sântem
'$C^p^n%* 'jif^afd^^eă-'-Ribii • se ••fee-- sfinţi şi ' a p o s t o l i , precum s ' a
;

făcut şi Onisim. O ! de ne-am sârgul c a să fim mult mai jositi

d e c â t aceştia întru împărăţia stăpânului tuturor, lui Christos,
celui c e pentru noi s'a arătat ca un r o b adevărat, Dumnezeu
al nostru fiind, căruia slava şi stăpânia şi cinstea împreună cu
T a t ă l şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în veacurile v e a ­
curilor; amin. .•

A c e a s t a c ă t r e Filimon s'a scris din R o m a şi s'a trimis cu

Onisim, robul lui Filimon.
 Â slâvitului şi intru tot lăudatului Apostol Pavel, • trimitere către Evrei.

"âlcuită de Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei iir limba elină şi tradusă în cea

iroastâ grecească de monahul Nicodim; apoi tălmăcită în limba românească
le smeritul V. P. M. M ) 1

Pricina trimiterei aceştia dupre Hrisostom, Teofilact

d Icumenie.

Fericitul Pavel a fost Apostol al neamurilor şi mi al E -

ireilor, precum însuşi propovedueşte aceasta, zicând: «-încât sânt
'U Apostol al neamurilor slujba mea o slăvesc» (Rom. XI, ij).
^iindcâ Evreii nu ar p voit a suferi sâ propoveduiască Pavel
Evanghelia lui Christos la dânşii, fiindcă foarte îl urau pre el
nai mult decât pre ceilalţi apostoli; fiindcă Pavel cu prefacerea
•ea de năprasnă şi f ă r ă de nădejde, arătă pre nebiruita putere
i lui Christos, care a atras la credinţă pre gonaciul cel atât de
•umplit ai- hristianilor. Ş i negreşit mare semn şi dovadă a ade-
lârului propoveduirei noastre a hristianilor (este), că s'a apro­
piat ia credinţa lui Christos de năpraznă Pavel, Pavel cel atât
ie fierbinte râvnitor al credinţei ceii vechi.

Deci pentru aceasta Evreii cei necredincioşi vrăşmăşuiau pre

Pavel cu toată puterea lor şi nici numele lui voiau a-l auzi, cu
itât mai vârtos glasul învăţâturei lui; iară cei ce căzuse dintre
Evrei şi aceia iarăşi nu prea luau aminte de dânsul, fiindcă îi
iespărţiă de obiceiurile Legei Vechi şi surpă tăierea împrejur. Insă
năcar că Pavel s'a trimis propoveduitor la neamuri, precum a zis -
'ui Domnul: «La neamuri departe te voiu trimite pre tine» (Fapt.
XXII, zi). Insă a scris şi această trimitere către E v r e i ; căci
brecum nu i s'a poruncit lui de Domnul să boteze chiar anume,

) î n s e m n e a z ă , că dupre Teodorit, aceasta e a XIII-a dupre rândueala

x

}\ anii în care a scris Pavel cărţile sale. Iar dupre Meletie, aceasta s'a
scris în anul X X V I I I dupre înnălţarea Domnului (biseric. istorie, tom. 1).
 PRICINA TRIMITEREI CĂTRE EVREI. 377

ci ca să propoveduiască, boteză însă pre oare-cari, fiindcă nici

s'a oprit de oare-cine a nu boteză ), v
aşa şi scrie Evreilor, fi­
indcă nu s'a oprit de cineva a nu le scrie, de vreme ce şi multă
providenfie arătă pentru Evrei, ca pentru cei de neamul său, şi
pentru mânhiirea lor se rugă însuşi a se face anatema, adecă
a se despărţi de Christos, pentru mântuirea neamului său (Rom.
XI, j j . Scrie însă nu la alţii, ci la hristianii cei din Evrei, cari
:şe aflau -în Palestina şi în Ierusalim, pentrucă acestora averile
•s'au fost: răpit de către Evreii cei necredincioşi şi aceştia, a.u pă­
timit nenumărate necazuri şi rele. Pentru aceasta şi mult purtă
grijă Pavel. pentru a trimite acestora, milostenie, îndemnând spre
aceasta şi pre Corinteni şi pre Macedoneni, adecă pre hristianii
cei ce se aflaţi în Filipî. Ş i împărţind propoveduirea Evanghe­
liei'împreună cu Petru şi cu Iacov şi cu Ioan, că aceştia adecă
să propoveduiască la Evrei, iar Pavel ia neamuri, face însă p r e
săracii cei. din Ierusalim, pre credincioşii cei din Evrei, obşteşti,
pentru a purtă grijă de dânşii şi ei şi ceilalţi. «Câ cunoscând
darid cel dai'mie, Iacov şi Chifa şi Ioan, cei ce se socotiau a fi
stâlpi, drepte au dat mie şi lui Varnava de împărtăşire, ca noi
la neamuri să mergem, iar ei să propoveduiască la tăierea îm­
prejur. Numai de săraci să ne aducem aminte, care şi m'am o-
sarduit însuşi aceasta a o face» (Gal. PI, 9).
Deci de nevoe scrie Pavel Evreilor, celor ce se aflaţi în Ieru­
salim, pentru ca să-i mângâe, întristaţi fiind şi foarte bânttdţi .
şi obosiţi de necazurile şi răutăţile^ ce au pricinuit lor necredin­
cioşii Evreii, cei de un neam cu dânşii; fiindcă atuncea aveau
stăpânire Evreii în Ierusalim de judecau, închideau şi făceau, rău
celor ce voiau, şi aceasta vrând"d o arătă Pavel zicea: «manile
cele slăbite şi genunchile cele siăbânoage, îndreptăţite» (Evrei

XII, 12). Fiindcă Evreii aceştia," măcar deşi erau credincioşi^

ştiind însă că strămoşii Evreilor curând dobândeau bunâtăţite,
pentru aceasta foarte se întristau pentrucă şi ei nu dobândiati
odihnă şi mângâere întru necazurile lor ca_ strămoşii. De aceasta
şi multe zice lor fericitul Apostol despre credinţă în trimiterea
aceasta şi despre sfinţii şi drepţii cei vechi, dovedind, că nici ei
încă nu au dobândit bunătăţile cele ce nâdâjduiau, formăluind
cu aceasta două oare-care lucruri: întâi cum că se cuvine şi hris­
tianii să sufere bârbateste toate relele ce te urmează, şi al doilea
încă, cum că se cuvine să nădăjduiască răsplătirea pentru relele,
ce pătimesc; fiindcă Domnul nu vrea să treacă cu vederea pre

x
) Vezi la zicerea: „Că nu m'a trimis Christos să botez" (I Cor. 1,17).
378. PRICINA TRIMITEREI CĂTRE EVREI.

sfinţii săi cei din veac; încât atunci şi ei vor dobândi împreună
cu aceştia bunătăţile.
Intru această trimitere zice multe Mar. Pavet şi despre Tes­
tamentul cel Vechiu şi despre cel Nou şi arată, că legea nu mai
are respectarisire (căci deşi biserica ceea ce eră în Ierusalim
încă stă, dar încă' ghîcitoreşte arată câ în puţină vreme va stă
şi nu totdeuna), dovedeşle ' însă că şi cele. ale Evangheliei sânt
adevărate. Scrie insă 'trimiterea aceasta, dinlta.tiq.jst aceasta, este
mai întâi decât cea a doua către 1 imoiei, fiindcă întru aceea arată,
câ viaţa sa eră aproape de sfârşii, zicând: «Câ eu iată mă jert­
fesc, şi vremea topirei mele a sosit» (II Timotei IV, 6); iar în- '
tru aceasta făgădueşte Evreilor, că-i va vedea, zicând: «Câ cu­
noaşteţi pre fratele Timotei slobod, cu carele, de va veni, curând,
vă- voiu vedea—pre voi». (Evrei XIII, zj). Şi urmează să se fi
întâmplat aceasta, căci doi ani a petrecut în Roma legat de Ne-
.ron, apoi s'a lăsat din legături, precum singur o arată, zicând:
«Intru răspunderea mea cea întâia nimetiea a fost cu mine»-
(II Timoi. IV, 6). Şi iarăşi: «Şi m'am slobozit din gura .le--
ului», a lui Neron adecă (tij. 16). Api>i din Roma a mers la
Italia şi de acolo poate să fi mers la Ierusalim ţi să fi văzut pre
Evrei, apoi iarăşi a mers în Roma,. când şi s'a tăiat de-Jderon.

Pentru care pricină însă nu se scrie Pavel pre sineşi Apos­

tol la începutul trimiterei aceştia • precum obişnjieşte a se scrie
întru toate celelalte trimiteri ale sale? La cea dintâia răspunde
"Teodorii, aducând martur pre Climent Slromateul; câ scrie, zice,
Climent aceasta în tâlcuirile sale, că de vreme ce Domnul nos­
tru Iisus Christos s'a trimis la Evrei de către Atotputernicul
Dumnezeu, ca un Apostol dupre omenire (precum şi Pavel, A-
poslol îl numeşte pre Christos în trimiterea aceasta-f-şicând: «Cu­
noaşte-ţi pre Apostolul şi Arhiereul mârturisirei noastre Iisus Chri­
stos» (Evrei III, i ) ; de vreme ce, zice, şi Domnul s'a trimis de
către Părintele, Apostol către Evrei, pentru aceasta Pavel pentru
smerita cugetare şi pentru cinstea cea călre Domnui, nu se scrie
pre sineşi Apostol. Al doilea însă zicem, că Pavel nu a fost A-
postol al Evreilor, ci al neamuri tor; pentru aceasta nu se cuvenea
a se scrie pre sineşi Apostol întru această trimitere. Şi cum că
Pavel nu a fost Apostol al Evreilor, ci al neamurilor, şi însuşi
Domnul a adeverit amândouă acestea. Că rugându-se Pavel în
Ierusalim în biserică, a zis Domnul către dansul: «Grăbeşte şi
eşi în grabă din Ierusalim, pentrucă nu vor priimi mărturisirea
ta despre mine (Evreii adecă)» (Fapt. XXII. 18). Şi iată cu
cuvintele acestea se dovedeşte că Pavet nu s'a priimit Apostol ai
 ^ . ,
T [ |
P R I C I N A
TRIMITEREI CĂTRE EVREI. 379

Evreilor. Şi a zis către mine: mergi, câ eu la neamuri departe

te voiu trimite, pre- tine (tij. 21). Iată că, cu cuvintele acestea se
arată că Pavel a fost Apostol al neamurilor. Drept aceea, fi­
indcă Pavel a fost Apostol numai al neamurilor, pentru aceasta
la toate trimiterile sale cele către neamuri pune'pre numele A-
poslol, scriind ca învăţător ucenicilor săi; iar de vreme-ce ceilalţi
Apostoli,'şi mai aţii' Petriiţuii fost -Apostoli ai Ereeilor.şi aceia a-
veaii' pufţăre' de grijă, pentry-jdâyişii;. pentrii. aceasta Pavel scrie
trimiterea aceasta către Evrei goală de vrednicia apostoleştei. dre­
gătorii, precum zice şi Teodorit: Ci nici scrie cu totul numele său
cel chiar adecă, Pavel la începutul trimiterei acesteea, precum îi
scrie ia toate celelalte. Căci dupre Teofilact (ce zice în talcuirea
stih, 1, al cap. I al ceii către Romani şi în tâlc. s. 18 al cap.
XIII fii aces-tei către- Evreij-fiind, zic, câ Evreii îl vrăşmăşuiau
pre Pavel, de aceasta ca 'nu de îndată din început auzind nu­
mele lui sâ se tzirbure şi să nu priimească scrisoarea, de aceasta
chixiţ şi-a tăcut nume/e său la început. ' "
- Insă în evreiasca limbă s'a strts trimiterea aceasta^) şi apoi
s a, tălmăcit
y
în cea elină, ori de Luca, precum zic unii, sau mai
ales de Climent, ucenicul lui Petru, precum judecă cei mulţi, fi­
indcă păzeşte conceptul şi haractirul alcâluirei lui Climent şi nu
al lui Luca precum zice Teofilact (în talcuirea stihului III al cap.
întâi al aceştia); şi Teodorit' -). Drept
1
aceea fiindcă s'a tălmă­
cit din cea evreiască în cea elină, pentru aceasta tălmăcirea a
făcut să schimbe şi haractirul trimiterilor celorlalte ale lui Pavel,
precum se întâmplă şi la toate celelalte cărţi, ce se tălmăcesc
dintru o limbă în alta, pentru idiotismul', ce are fieşte-care limbă.
Adevărată însă este trimiterea aceasta a lui Pavel şi pentrii prea
multe altele şi pentrucă zice: «Câ şi împreună cu legăturile a fi
pătimit» (Evrei XI, J4). Şi iarăşi: «Şi mai mult mă rog, faceţi-o
aceasta, ca mai în grab să mă aflu ta voi» (Evr. XIII, io). Şi:
«Cu,noaşte-ţi pre fratele Timotei slobod, cu-carele, de va veni, cu­
rând, vă voiu vedea pre voi» (Evrei XIII, 2j). Câ toate acestea
sânt cuvinte a.le Apostotiilui Pavet, co^re obişnueşte a le scrie şi
întru cetelalţe trimiteri ale sale, dar şi noi?nile trimiterei aceştia
înnalte fiind şi prea adânci, nu dă altă oare-care ?ninte, decât
naşteri sânt ale singurei minţi ceii mari înfiinţate ale lui Pavel

) Dupre alte se zice, că s'a scris aceasta în limba

x
siro-evreiască,
care atuncea erâ obişnuită la Evrei. Vezi şi la cartea numită Despre
sufer ir ea relighiei, foaea 6..
' )-4Sau de Varnava, dupre cum judecă cei vechi, dupre Evsevie şi Ac­
2

ronim. '
380. PRICINA TRIMITEREI CĂTRE EVRET.

umblătorului prin cer, precmn sfinţitul Teofilact o zice aceasta

în tâlcuirea zicerei şi purtând toate cu graiul puterei sale (Cap.
I, 3 al aceştia).
Deci mai întâi întru această trimitere dovedeşte Pavel, că pro­
rocii pentru aceasta s'au trimis, pentru ca să vestească despre
Iisus Christos, şi cum câ acesta are sâ vie, şi cum că ei sânt
robi sau sluri şi vestitori ai venirei lui Christos: iar că Chri- •
stos este Fiu al lui Dumnezeu, împreună vecuitor cu Părintele şi
a toate Ziditor, prin carele toate s'au făcut; şi cum că Fiiul
lui'Dumnezeu e mai pre sus de angheli şi cum că se cuvenea
a se face om, ca prin jertfa triipului său, să strice pte rnoarte..„
De vreme ce nu prin sângele viţeilor şi al popilor, ci prin sân­
gele lui Christos Iisus, urmă a se face mântuire oamenilor. Al
doilea, dovedeşte câ legea nici un lucru a săvârşit, ci numai tim­
bra bunătăţilor celor ce vrea sâ fie, o avea, şi cum că nu s'a
odihnit încă norodul lui Dumnezeu, ci rămâne o zi a odihnei,
întru care toţi avem a ne odihni. Al treilea dovedeşte cum câ
legiuita arhierie s'a mutat dela Aaron la Christos, al căruia Mel-
hisedec a fost chip, carele nu a fost din seminţia lui Levi. Al
patrulea cum că cu credinţă s'au îndreptat toţi strămoşii şi drep­
ţii şi nu cu faptele legei. Al cincilea şi în sfârşit întorcând cu­
vântul în moraliceasca învăţătură şi lâudându-i pre ei pentru
răbdarea ce arată pentru Christos, şi îndemnându-i să stea vi­
tejeşte până în sfârşit şi sâ cinstească pre cei ynai bătrâni, sfâr-
şaşte trimiterea
x
) Pre această trimitere, împreună cu celelalte trimiteri ale lui Pa­
vel, o numără ca adevărată şi o întăresc canon. 85 apostolesc, cel 60
dl Soborului din Laodichia, cel 32 din Cartaghen, Marele Atanasie în
trimiterea cea prâznuitoare 39, Teologul Grigorie în stihurile sale şi
Amfilohie al Iconiei în cele iambiceşti. Adauge însă şi Teodorit a zice,
cum că de când bisericile lui Ghristos aucnnoscut şi au dobândit cele­
lalte trimiteri ale lui Pavel, de atuncea au cunoscut şi au dobândit îm­
preună şi trimiterea aceasta către Evrei. Drept aceea foarte fără de
ruşine şi fără omenie sânt întru adevăr ereticii Arieni, cari nepidând
a suferi mărturiile cele arătate în procuvântarea trimiterei aceştia, ca­
rele scrie Pavel despre dumnezeirea unuia născut Fiiului lui Dumne­
zeu, cutează a o lepădă pre trimiterea aceasta, ca pre o neadevărată;
şi de n-u se ruşinează netrebnicii de alta, se cuvenea măcar a se înruşinâ.
de. vechimea vremei, din care biserica 'lui Christos o ceteşte aceasta şi
o priimeşte ca adevărată, iar de nu erâ destul nici aceasta, trebuia mă-"
car a se înduplecă de Evsevie al lui Pamfil, pre carele, îl numesc advocat
şi ajutător al eresului lor, care mărturiseşte câ trimiterea aceasta este.
a prea dumnezeescului Pavel şi cum câ toţi cei vechi această socotinţă
o au despre trimiterea aceasta. însemnează că alcătuirea cea evreiască
a trimiterei aceştia, nici la cei prea vechi se află, decât singura tăl­
măcire elinească a aceştia.
 TÂLCUiRE LA TRIMITEREA CEA CĂTRE EVREI

• ' C A P . I.

GHIMENUL (ADECĂ T E X T U L EPISTOLEI).

i. In multe feluri şi în multe chipuri de demult Dum

nezeu a grăit .părinţilor prin proroci.
TÂLCUIRE
Fiindcă credincioşii Evrei c e i c e erau în Ierusalim se tică
loşiau de relele şi necazurile c e ispitiau dela necredincioşii E
vrei, şi pentru aceasta se socotiau pre sineşi c ă s'au părăsit d<
Dumnezeu, de vreme c e nu câştigau repaus de rele şi nu s(
învredniciau de purtarea d e grijă, a c e a a lui Dumnezeu, d<
care se învredniciau vechii strămoşii lor, pentru a c e a s t a dai
Pavel aicea arată cu totul dinprotivă, _şi zice lor, c ă voi fraţi
lor aţi dobândit mai mare dar şi mai multă purtare d e griji
a lui Dumnezeu decât strămoşii voştri. Căci acelora adecă, Dum­
nezeu le-a trimis proroci, adecă—pre f o b i i şi slugile safe, iai
la voi a trimis pre însuşi Fiiul său. D a r c e va sâ zică: în mult«
feluri şi în multe chipuri? In loc d e : cu deosebire şi cu felu­
rimi de chipuri, precum zice Dumnezeu lui "Osie: « E u vedeni
am înmulţit vşi în manile prorocilor m ' a m asemănat» ( C a p . X I I
stih I I ) ) . Drept a c e e a , de vreme c e , fraţii mei, v'aţi învred-
4

') Lui Moisi adecă i s'a arătat Dumnezeu în focul cel -es eşiâ dir
rug şi uv'rtour. şi în întunecare-şi în fumegarea în m u n t e ; iar lui Isak
pre scaun înnalt şi prea înnălţat, stând împrejur Serafimii;- lui Ieremis
s'a arătat în chip de toiag şi întru alte chipuri; lui Iezechiel în chip dt
car heruvimicesc şî de chihlimbar şi de altele; lui Daniil ca un vechiu
de zile; lui Amos, în chip de bărbat stând pre un zid de aiamant;,_lu:
llie în chip de zefir subţire; şi de aicea înainte altor proroci-s'a arătat
altfel şi altora altfel; şi nu numai prorocilor, ci şi patriarhilor: lui- A-
dam, lui E n o h , lui Noe, lui Avraam, Isaac şi Iacov şi lui- Iov în multe
feluri s'a arătat D u m n e z e u ; şi totdeuna când s e arată lor, se arată cu
382. E P I S T . C Ă T R E E V R E I C A P . I, V E R S . 1, i

nicit a l u â un dar ca a c e s t a , pentruce vă întristat: şi 1

pentruce
vă arătaţi mici de suflet?
In zilele acestea mai de pre urma a trimis nouă întru Fiiul.
Ş i cu cuvântul a c e s t a mângâe Apostolul P'e hristianii cei
din E v r e i , zicând lor cum c â sfârşitul a t o a t ă lumea e a p r o a p e
şi aveţi să vă s l o b o z i ţ i ' d e rele şi de' necazuri} căci fireşte cel
c e s e -află în nevoinţa şi î l j . lipsă, dacă o b o s e ş t e , când aude,
-eâ a ajuhs^sTîfşrtur.îuptct, s e odihneşte puţin şi s e mângâe în­
d a t ă . Ghicitofeşte însă arată Pavel şi alt lucru cu cuvântul a-
c e s t a c e a . z i s ; în zilele acestea mai de pre urmă, adecă când
nu a mai rămas v r e m e a ne mai îndreptă;-: noi oamenii, ce t o ţ i -
s â n t e m supuşi muncei, şi când ne-am nădăjduit şi daturile lui
D u m n e z e u au lipsit dela noi, atunci cu preslăvire ne-am m â n -

,o dumnezeiască înfăţişare şi slavă împreună întovărăşită-cu un nour,

însemnând minunata sa înfăţişare. Această dumnezeiască arătare î n s ă
se numeşte de rabinii cei mai noi Sihinas. Şi vezi despre aceasta în
Şindogmatieut-teploghiceştei învăţături a lui loan Litin, cap. X V , foaea
8 5 . Vezi însă ce zice şi Mar. Vasilie la începutul Evangheliei lui l o a n :
.„Tot glasul Evangheliilor adecă mai mare înfiinţat este decât celelalte
d o g m e ale duhului; fiindcă întru acelea pre slugile sale, prin proroci
a grăit nouă; iar întru Evanghelii, însuşi personaliceşte a vorbit n o u ă
stăpânul".
Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicerea aceasta: „începutul se potriveşte cu
pilda Domnului, că şi Domnul Iudeilor, zicând pilda cea despre vie a
arătat pre cei întâi slugi trimise către răii lucrători; apoi după uciderea
acelora, că a venit fiiul. Deci cu zicerea în multe feluri însemnează pre
iconomiile cele de toate felurile; iar cu zicerea în multe chipuri arată
p r e osebirea dumnezeeştilor vedenii, că altfel s'a arătat lui Avraam, alt­
fel lui Moisi şi altmintrelea lui Ilie ş i altmintrelea lui Miheea, i a r T s a l a
şi Ieremia şi Danii! osebite chipuri au văzut. Aceasta învăţându-o Dum­
nezeul a toate a z i s : Cu. vedenii am înmulţit şi în manile prorocilor
m'am asemănat: c ă dumnezeiască fire nu e de multe chipuri, ci nevă­
z u t ă şi neînchipuită este. Deci nu vedeau ei pre însăşi firea cea n e ­
atinsă, ci oare-care închipuiri, pre care spre trebuinţă, nevăzutul Dumnezeu
le arată. Zicerea î n s ă : în multe feluri, însemnează şi alta, cum că fieşte-
. c ă r u i a din proroci i se încredinţa o particularnică oare-care iconomie;
iar Dumnezeul tuturor, stăpânul zic Christos, nu a iconomisit, o tre­
buinţă oare-care, ci înomenindu-se totul a isprăvit şi pre mântuirea o a ­
menilor o a lucrat. Zice însă şi Marele Macarie Eghipteanul: „Fieşte-că­
ruia din preoţi şi din sfinţi Dumnezeu s'a arătat precum a ÎQst voea
s a în folosul celui ce vede; adecă altfel lui Avraam, altfel lui Isaac şi
altfel lui lacov, lui Noe, lui Daniil, lui Moisi, lui David şi fieşte-căruia
din proroci, micşurându-se pre sineşi, şi trup făcându-se şi schimbân-
d u - s e la faţă, şi arătându-se celor ce-l iubesc pre el, nu dupre cât este
î n s u ş i , că neîncăput este, ce dupre încăperea şi puterea acelora, pentru
. m u l t a şi necuprinsa de minte dragoste, ce-aveaţi către dânşii" (Cap. V i l
rfesni'e înnaltarea minţei). •" . . . .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 1 — 2 . 383

tuit şi mai multe daruri d e c â t cei mai dinainte am luat; pre­

c u m ! şi z i c e r e a : «Intru proroci», ce a zis mai sus este în loc
de «prin p r o r o c i » ; aşa şi zicerea «întru fiiul» c e . o zice aicea,
este în loc de «prin fiiul»; de a c e a s t a însemnează-o pentru lup­
tătorii de Duh Evnomiani, cari zic" c ă propunerea întrii este
.sortită, pentru singur S.f> Duh, şi prin aceasta, hulesc c ă Duhul
nu este de^Oo^ffinţâ^/Şi-jdeţ;. .'o' 'slay£ cu FijuL P e n t r u c e însă n,u
a zis Apostohjl 'c£' 3./Jgrâiţ^^u4'-' Gfa:isţ:©S' .''ci- Dumnezeu ŞL T a ­
:
J!

tăl? R ă s p u n d e m eă o a zis a c e a s t a întâi pentrucă cei c e "au

crezut din E v r e i , erau încă sţabi în credinţă şi nedepliniţi şi
dupre urmare* nu puteau sâ audă. cele ale dumnezeirei lui Chri­
s t o s ; şi alta încă pentru ca să arate c ă Scriptura c e a veche şi
c e a nouă sânt ale singur Dumnezeului celui bun, şi nu precum
h u l e s c Maniheii zicând cum c â Scriptura cea. v e c h e e s t e a
Dumnezeului celui rău, iar cea nouă este a celui bun. Vezi
însă iubitule, şi că a zis Pavel, cum că a grăit Dumnezeu n o u ă ;
m e s t e c â n d a d e c ă şi asemănând cu ucenicii şi Apostolii D o m ­
nului atât pre credincioşii cei din E v r e i , cât şi pre sineşi; fi­
i n d c ă Dumnezeu nu a grăit Evreilor, c ă t r e cari scrie Pavel, ci
Apostolilor şi prin Apostoli a grăit lor şi tuturor. Pavel însă
măreşte lucrul şi arată c ă Dumnezeu a grăit şi lor şi a c e a s t a o
face pentru c a sâ-i m â n g â e ) .
1

2 . P r e c a r e l e F a p u s m o ş t e n i t o r a toate'.
A d e c ă al tuturor oamenilor şi a toatei lumei simţite şi gân­
dite l'a făcut Dumnezeu şi Părintele pre Fiiul s ă u . D o m n , fi-
. indcă n u m a i e s t e singur rţorodul lui Israil, partea şi moşteni­
rea Domnului; d u p r e - c e a scrisă: «Şi s'a făcut parte a Domnului
norodul său Iacov, măsura m o ş t e n i r e ! sale Israil» ( A Il-a l e g e
X X X I I , 9 ) , ci sânt toţi oamenii şi t o a t e neamurile; iar moştenitor
a zis, pentru ca să arate şi pre adeverirea firei şi pre nedespârţirea'
domniei şi a stăpâniei lui. D a r cum şi cu c e chip a fâcut D u m ­
nezeu D o m n pre Fiiul său? Dupre omenire adecă, precum se
scrie şi în Psalmul al 2 - l e a : « C e r e dela mine şi voiu dâ ţie
neamurile moştenirea ta şi stăpânirea t a marginile pământului»
. ( P s a l m II, 8 ) . Ş i Domnul zicea după înviere: «Mi s'a dat t o a t ă
stăpânirea în cer şi pre pământ» (Mat. X X V I I I , 1 8 ) ) . Dar care
2

x
) Şi poate pentru aceasta a zis Pavel, cum că a grăit Dumnezeu
nouă, întru Fiiul său, pentrucă nu vor fi murit până' în vremea aceea
întru care scria Pavel trimiterea aceasta, toţi Evreii, ci mulţi dintru aceia
cari au auzit cu urechile lor învăţătura lui Iisus Christos, încă să fi
fost vii. •
• ' • • ) Iar Fotie zicerea aceasta o a luat dupre dumnezeire, că aşa tâlcu-
2
384. • EPIST. CĂTRE EVREf CAP. I, VERS. 2

d o m n i e şt moştenire o zice Pavel a i c e a ? P r e cea din p r o a l e ­

g e r e a şi din v o e a oamenilor, celor c e de b a n ă voe se supun
Fiiului şi se stăpânesc de e l ; c â - s u p u n e r e a aceasta de buna
v o e a oamenilor, in urmă s'a dat Fiiului, dupre c e e a c e e r â
o m fiindcă l'a cunoscut pre el toţi mântuitor şi s'au supus lui
d e voea l o r ; iar supunerea oamenilor c e a firească Fiiul, c a
D u m n e z e u , totdeuna o avea, cu carea şi fără a vrea ei şi a-1
,cunoaşte pre el oamenii, el ,îi supune şi îi stăpâneşte, ca p r e
n i ş t e făpturi ale lui, precum este scris: « T o a t e sânt r o a b e ale-•
t a l e » (Psalm. C X V I I I , 9 1 ) .
Prin carele şi veacurile le-a făcut.
Dupre c e a zis Pavel despre omenirea Fiiului, c e e a c e s'a
făcut în vremile mai de pre urmă, înnalţâ acum aicea pre a s ­
cultătorul la înnălţimea dumnezeirei, ceii mai înainte d e v e a ­
curi şi zice câ D u m n e z e u şi Părintele prin Fiiul a fâcut şi v e a ­
curile. Unde sânt acum Arianii, cari zic, că a fost o vreme c â n d
F i i u l nu erâ? Că iată Pavel mărturiseşte, că Fiiul a făcut v e a ­
curile. Cum dar a fost v e a c , când Fiiul nu se afla? C â a c e a s t a
e cu neputinţă, căci făcătorul veacurilor, nu se cuprinde în
v e a c u r i ; iar fiindcă Părintele este pricinuitor al Fiiului, prin ur­
m a r e pricinuitor e s t e însuşi şi al veacurilor, celor c e s'a fâcut
d e Fiiul, dar al Fiiului e s t e pricinuitor firesc; iar al celor c e
s ' a fâcut de Fiiul şi se fac este pricinuitor cu facere. P e n t r u
a c e a s t a a zis* că Părintele a fâcut veacurile prin F i i u l ) . Din 1

eşte pre zicerea a toate, adecă a toate drepturile preacuratei şi d u m n e ­

zeeştei firi; că moştenitor şi părtaş al părinteştei fiinţe şi al stăpânire!
ş i al puterei este Fiiul.... apoi ca nu auzind moştenitor să socoteşti că
n u - d u p r e fire s'a făcut-moştenitor, ci dupre Oare-care dar şi înfiuire,
a d a u g e zicând.-. „Carele strălucirea slavei fiind" numai că nu "zice," c ă
d e ş i l'am zis pre el moştenitor, că l'a pus Tatăl, nimic se socoteşte
smerit sau nevrednic-de Dumnezeu; c ă zicerea l'a pus nu este de î n ­
fiuire şi de punere de moştenitor, ci s'a zis, rogu-te, cu arătarea a a-
târnărei Fiiului de T a t ă l , c a de cel dupre fire pricinuitor ca s ă nu p r e -
p u n e m pre Fiiul protivnic şi străin de părintească rudire şi să socoteşte
d o u ă începătorii dezbinate între ele. Că pentru aceasta socotesc că şi
î n s ă ş i zicerea moştenitor s'a zis, c a s ă . înţelegi de ai<?ea pre pricinuito­
rul, de unde se trage moştenirea şi s ă nu- socoteşti nenăscut ca pre P ă ­
rintele, că pentru aceasta s o c o t e s c că s'a zis şi zicerea moştenitor şi
zicerea l'a pus;c&c\ îndată a adaus carele fiind strălucirea, şi dacă nu
s ' a pus a fi strălucire, ci erâ strălucire (căci a zis, carele fiind strălu­
:

cire), nici moştenitor arătat dar e c ă s'a pus, fără numai dupre chipul
c a r e s'a zis de mine.
x
) Iar înţeleptul Fotie a ş a - t â l c u e ş t e zicerea ateasta, apoi zicând c ă e
moştenitor al părinteştilor avuţii, Fiiul, tălmăceşte şi cum c ă prin aceasta,
zice, s'au făcut veacurile, adecă obşteşti lucruri sânt veacurile ale a c e s -
 • .' EPIST. CĂTRE EVREI CA.P. T, VERS. 2 . 385

zicerea a c e a s t a nu numai lui A r i e , precum am zis, i s e a s ­

tupă gura şi se răneşte, ci şi lui Savelie, fiindcă cu a c e a s t a s e
introduc două ipostasuri şi feţe. Ci şi Pavel S a m o s a t e u l , rană

tuia şi a Părintelui; iar dacă veacurile sânt lucruri obşteşti ale Tatălui
şi ale Fiiului, negreşit că ş i . cele în veacuri obşteşti sânt ale Tatălui şi
ale Fiiului; şi dacă veacurile, cu mult mai vârtos şi cele ce după vea­
curi s'au făcut, precum lumea şi cele ce sânt într'însa. Dar ce sânt
veacurile, răspunde Mar. Grigorie al Ţesalon., zicând, c ă şi. veacurile s â n t
.zjdiri gândite (Cap. LXVIII din fireştile şi teologhiceştile ziceri). Pentru
aceasta şi Mar. Vasilie zice, c ă Dumnezeu e mai încolo de veacuri şi
lucrările lui Dumnezeu şi puterile şi deplinâtăţile, zicând a ş a : iar l u c r ă ­
rile duhului care sânt? Negrăite adecă pentru mărime sânt şi n e n u m ă ­
rate pentru mulţime. Câci c u m să înţelegem cele mai încolo de veacuri?
Care erau lucrările lui cele mai înainte de gândita făptură? (Cap. X I X
despre Sf. D u h ) . De aceasta şi mai înainte pomenitul durnnezeescul Gri­
gorie al Tesalon., zicerea aceasta a Mar. Vasilie~puindu-o, zice: „Mai
înainte dar de făptura c e a gândită şi mai încolo de--veacuri nimenea a
zis cândva ceva zidit, nici a înţeles. Drept aceea puterile dumnezeescu-
lui Duh şi lucrările sânt nezidite" (Cap. L X V I I I ) .
• Unit cu acestea zice şi durnnezeescul Grigorie a l . N i s i e i : „Se s o c o ­
teşte c ă veacul este o oare-căre măsură şi hotar a mişcărei omeneşti,
socotinţă Şi cete" ce sânt într'însul. Iar cele mai pre s u s de acestea n e ­
pricepute şi neajunse de socotinţă , rămân curate fiind de tot ceea ce
poate veni întru priceperea o m e n e a s c ă . C ă întru cgle ce nu este nici
chip, nici loc, nici mărime, nici măsură din vreme, nici alt oare ce se
poate gândi din cele ce se pricep, negreşit şi puterea minţei ceii înţele­
gătoare, căutând a înţelege ceva dintr'însele, va căuta veacurile Şi pre
zidirea cea într'însele, în ceea ce este de o rudire şi b seminţie cu s i n e , ,
căci firea cea necuprinsă (adecă dumnezeiască) despre toate părţile e
s l o b o d ă " (Cuv. I asupra lui Evnomie). Zidire însă întru veacuri se vede,
că- numeşte durnnezeescul Grigorie acesta aicea, pre acea a angheleştilor
puteri; căci şi fratele său Vasilie pre zidirea anghetitor o a numit v e ş -
. n i c i , z i c â n d : Carele (adecă zidirea) este mai veche decât' facerea lumei/
aşezare cuvenită puterilor celor mai pre s u s de lumea c e a covârşitoare,
c e a veşnică, c e a pururea vecuitoare (Vor. I la Exaimeron).„Şi aiurea a-
•cestaşi Grigorie zice: „Că nici naşterea celui unui născut n'a fost în
veacuri, nici zidirea mai înainte de veacuri" (Cuv. I asupra lui E v n o ­
mie). Insă cu toate c ă Dumnezeu e mai înainte de veacuri şi mai pre
•sus de veacuri, c ă Domnul, zice, împărăţind preste veacuri şi asupra
••veacului şi încă ( E ş . X\\ 1_8). Care tâlcuindu-o purtătorul de_ D u m n e ­
zeu Maxim a z i s : „Că. nu e slobod a zice, că s'a început, sau că s'a
a j u n s de veacuri sau de ani împărăţia lui D u m n e z e u " (Cap. L X X X V I
al sutei a doua din teolog.). Şi David zice: „Cel ce este mai înainte de
v e a c u r i " (Psalm. LIV, 1 9 ) ; cu toate c ă se zice Dumnezeu m a i înainte
•de veacuri şi rnai pre s u s de veacuri. Sfânta Scriptură însă la.multe
părţi numeşte: pre Dumnezeu veşnic, zicând: „Şi a chemat. (Avraam a -
decă) numele Domnului: Dumnezeu v e ş n i c " ( F a c . X X I , 33).~Şi S o s a n a
a strigat zicând; „Dumnezeul cel veşnic, cunoscătorul celor a s c u n s e ,
1 . ' •
Tom. III. ' 25.
386. EPIST. CÂTRE EVREI CA.P. I, VERS. 2, ,

d e moarte priimeşte din zicerea aceasta, c a r e b de curând şi

în vreme zicea, că s'a fâcut Fiiul' şi c ă s'a i r e e p u t a fi din
fecioara Măria. Dar şi A r i e se răneşte cu zicerea aceasta, pre-

cela ce ştie 'toate niln""Tnăînte" de f a c e r e a l o r " (Soz. 4 2 ) . De aceasta şi

-

teologul Grigorie a zis: „Când priveşte mintea la adâncul cel de sus,

neavâod unde:.sta şi a-şi mărgini fantasiile cele despre Dumnezeu, pre
iiemărginirea.ce.a'nea|unsă de aici, fără de început /1-a num';U;.iar când
'"îâ "ădâiicurpel. de/jos priveşte,şi la• --deacta,'--fttră.7de• moarte îî h u *
meşte şi fără de stricăciune, iar când săvârşeşte pre totul "îl numeşte
-veşnic, că veacul nici vreme este,, nici parte ce,va din vreme, că nici
măsurat estei ci ceea ce de noi măsurându-se cu întoarcerea soarelui
este an, aceasta la cele pururea vecuitoare este veac, care împreună se
întinde cu cele ce sânt, ca oare-care mişcare şi întindere de vreme" (în
cuv. la naştere).
Iar Mar. Vasilie veacurile nu voeşte k se numi pururea vecuitoare, fi-
indcă sânt făpturi; că aşa scrie în cuv. II-lea cel asupra lui E v n o m i e :
.-„Pururea vecuiţor însă decât.toată vremea şi veacul fiindcă e mai v e ­
c h i ; d e - a c e a s t a şi Fiiul—şi nu |nenăscut şi pururea vecuitor este. Iată
î n s ă câ şi prea veacuri unele învrednicesc de numirea pururea vecuitoare,
căci dintru a fi pururea, au dobândit numirea (aceasta; noi însă de în­
tocmai greş'ealâ socotim, că şi pentru zidire (adică pentru veacuri) a le
mărturisi pururea vecuire şi pre stăpânul ? ,direl a-1 lipsi de această măr­
;

turisire. Pentru aceasta şi Teodorit aşa tâlcueşte zicerea a c e a s t a : „Iar

făcător al veacului a zis pre Fiiul, învăţându-he a-1 cunoaşte pre el, că
e pururea vecuitor şi arătăm, cum că de-apururea erâ, mai pre sus fi­
ind de toată întinderea ori-care de vremi. A ş a ş i despre Dumnezeul T a -
. tăi zice Sf. Scriptură cea v e c h e : „Cela ce e s t e l m a i înainte de veacuri",,
în loc de „pururea^-fiind". Insă sholasticii cei îjnai noui, altfel iau veacul.;
şt pururea vecuirca, că veac zic pre cela r.e. njic.i început are, nici sfâr­
ş i t ; de aceasta şi "la singur Dumnezeu; vor a ' se zice veşnic la cel fără
de început şi fără de sfârşit; iar pururea vectliitar zic, că este ceea c e
a r e început, nu însă şi sfârşit, precum sânt anghelii şi sufletele cele c u ­
vântătoare, ce au nemurire. Pre dos adecă d e i c e e a ce zic vechii şi-sf..
teologi, măcar că şi Mar. Vasilie pururea vectjiitor a numit mai s u s pre
cuvenita anghelilor aşezare. De mâhnire lucru mi s'a părut, a nu a d a ­
u g e aicea şi cuvintele cele frumoase şi puternice, ce le scrie sfinţit. A v -
gustin despre veşnicia lui Dumnezeu, că z i c e i a ş a : „Şi cu toate că n e ­
grăita fire nu priimeşte graiul, erâ şi va fi, ci numai pre este; ca a-
ceasta cu adevărat este'neputând a s e preface. Dar însă pentru prefac
cerea vremei, dupre care stă asupra noastră tjnurirea şi lesnitoarea pre­
facere, nu cu minciună zicem, erâ şi este şi (va fi (dumnezeiasca fire
a d e c ă ) ; erâ, adecă în veacurile cele trecute; iar va fi, întru cele viitoare
ş i este, întru cele de acum. E r â adecă, c ă nici odinioară a lipsit; v a fi
c ă nici o dată va lipsi; este, fiindcă nici c u cele trecute a apus, nefiinc
î n c ă , nici c u cele de faţă, alunecându-se, ne. mai rămâind; nici cu ceii
viitoare împreună va răsări, ca nefiind î n c ă " (Gart. X C I X la loan). Vez
t

şi la. tâlc. zicerei: „Prin credinţă înţelegem că- s'au. î n t e m e i a t veacurile'

—(Evr. XI, 3). r . . - '1
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 3 . 387

cum s'a zis; însă nu atâta de m o a r t e , fiindcă el pre zicerea

prin carele, o iâ rău, ca pre o ajutorire a eresului său şi a -
rată cu aceasta c â Fiiul este slujitor al Tatălui ..şi nu împrer
ună lucrător. Iar cum se tâlcueşte a c e a s t a (adecă prin carele)
şi cum c ă şi la T a t ă l se zice, vezi talcuirea şi s u p t î n s e m n a r e a
zicexei: « Ş i p r i n - c a r e l e t o a t e » (Evrei I I , . 1 0 ) .
3. Carele fiind strălucire a slavei-
A s u p r a îriăiţirrieî ' a c e ş t i a , \ ş ' ă ;suit; Pâvel, a teologhiei şi a
fnarei lucratei d e s p r e F i i u l ; c ă strălucire pre el îl numeşte a
slavei Părintelui pentru patru lucruri: I) P e n t r u c a să înţelegi tu,
cetitdrul, c ă Fiiul se naşte din Părintele. II) Cum c ă se n a ş t e
fără de patimă, III) C ă Părintele n u s ' a împuţinat, nici s'a m i c ş o ­
r a t pentrucă a născut pre Fiiul, şi a I V ) ca să înţelegi că T a ­
tăl şi Fiiul sânt de o fiinţă şi de o fire, a d e c ă , c ă Fiiul se naşte
din T a t ă l , precum lumina se naşte din lumină; că lumină e
T a t ă l , lumină e şi Fiiul, pentrucă a luminat sufletele n o a s t r e
şi le-a slobozit din întunericul necunoştinţei; pentrucă a a r ă ­
t a t oamenilor pre T a t ă l ; pentru a c e a s t a şi z i c e a : « E u sânt lu­
mina lumei» (loan VIU, 1 2 ) . Şi iarăşi: «Arâtatram numele tău
oamenilor» (loan X V I I , 6 ) . Şi pentrucă î m p r e u n ă se arată fără
d e început şi pururea vecujtor cu T a t ă l , precum şi strălucirea
soarelui împreună se arată cu soarele c e străluceşte şi n e d e s ­
părţită e s t e de dânsul; fiindcă nici s'a a r ă t a t cândva fără de
strălucire, nici se înţelege părinte fără de fiu. D e c i c â n d vei auzi
zicând Arienii, c ă de se naşte din T a t ă Fiiul, apoi în urma T a t ă l u i
iasă, tu îrnprotiyeşte-te l o r şi zi: că şi raza şi strălucirea din
s o a r e se p u r c e d e , nu e s t e însă şi cu vreme în urmă după s o a r e ,
p e n t r u c ă împreună este s o a r e , împreună este şî s t r ă l u c i r e ) .
1

}) Iar înţeleptul Fotie aşa tâlcueşte zicerea a c e a s t a : „Şi vezi cât de

c u arătare şi cu amărunţime a zis, strălucire zicând şi fiind, şi a sla­
vei; c ă piin strălucire însemnează pre naşterea Fiiului c e a » d u p r e fire
din Tatăl. Că nici de cum nimic dupre dar şi dupre înfiuire purcede
strălucire din ceva, nu din soare, nu din foc, nu din altceva din care
s'a" înfiinţat a purcede strălucirea; iar prin zicerea fiind, arată cum;
că nu de curând are estime strălucirea, ci din cea pururea vecuitoare,
şi de-apururea fiind. Iar apoi şi dumnezeiasca vrednicie pre zicerea: fi­
ind, o .arată c ă şi T a t ă l a ş a zice: « u 8. 0. N. (adecă cel ce sânt şi am
fost ş i voiu fi) vorovind lui Moisi. Deci îndestule s â n t şi strălucirea şi
fiind a arătă pre naşterea, c e a dupre fire a Fiiului din T a t ă şi pre fi-
. inţa c e a u n a şi pre împreuna pururea vecuire cu T a t ă l . Iar acesta ( a -
d e c ă Pavel) adauge zicând a slavei ca s ă zici decât cel prea cinstit şi
i :

carele este dupre fiinţă şi decât carele mai mare este întru, T a t ă l , a l a-
c e j u i a este Fitul strălucire. Vezi cum şi ăl cărora: este moştenitor Fiiul?
388. EPIST. CĂTRE E V R E I C A P . I, V E R S . 3.

Şi chip al ipostasului lui.

Mai sus a zis Pavel pre Fiiul strălucire şi prin a c e a s t a a a -
r ă t a t pre fiinţa c e a una şi nedespărţită d e T a t ă l şi p u r u r e a
v e c u i t o a r e a F i i u l u i ; fiind însă c ă strălucirea e s t e n e i p o s t a t -
n i c ă , vindecă pre necuviinţa fiinţei ceii d e o potrivă, pentru a
n u luâ î n c ă p e r e Marcel şi S a v e l i e , cari ziceau, c â Fiiul nu a r e
o s e b i t al s ă u ipostas d e T a t ă l . P e n t r u a c e a s t a dupre u r m a r e
z i c e P a v e l , c ă Fiiul e s t e şi h a r a c t i r , a d e c ă chip al ipostasului
T a t ă l u i ; a d e c ă p r e c u m e s t e T a t ă l i n i p o s t a t n i c şi a r e ipostas-
d e sineşi deplinit, fără a avea t r e b u i n ţ ă d e altul a. se deplini,,
întru a c e s t chip şi Fiiul e s t e inipostatnic şi are o s e b i t e de sine şi
deplinit i p o s t a s . C ă c i A p o s t o l u l p r e lângă a c e a s t a , c ă a r a t ă c u
c u v â n t u l , c ă Fiiul are n e s c h i m b a r e d e c ă t r e T a t ă l , arată pre
l â n g ă a c e s t e a şi cum c ă Fiiul a r e al s ă u şi o s e b i t chip de c e l
întâi, a d e c ă d e T a t ă l ; fiindcă haractirul, altul e s t e de chipuk
c e l întâi, fiindcă însuşi e s t e înfiinţat de sine, a s e m e n e a î n s ă
şi n e s c h i m b a t cu chipul cel î n t â i ) . Iar sf. Grigorie N i s i s , î n -
1

I a r Chirii al Alexandriei a ş a tâlcueşte strălucirea. Strălucirea se n u m e ş t e

arătând oarecum pre eşirea afară cea din T a t ă l , nici-o dată s c h i m b a t ă
d e ipostasul dintru carele este, nici cu totul strâmtorită şi privindu-se,
c a cum spre a se arăta de sineşi şi spre a fi în înfiinţare osebită ( C a r ­
t e a despre Treime). Ascultă însă şi pre S o l o m o n , cum numeşte pre î n ­
ţelepciune strălucire, că strălucire este a luminei ceii pururea vecuitoare
(înţelept. .VII, 2 6 ) .
Iar Mar. Vasilie strălucirea a ş a o tâlcueşte zicând: „Chip însă s ' a u
z i s şi este Fiiul născut şi strălucire este a slavei lui Dumnezeu şi î n ­
ţelepciune şi putere şi dreptate a lui Dumnezeu, nu ca o deprindere,
nici ca iscusinţă, ci fiinţă vie şi lucrătoare şi strălucire este a slavei
lui Dumnezeu, pentru care şj tot întru sineşi arată pre T a t ă l , dintru'
toată slava lui strălucindu-se. Deci slava lui Dumnezeu, a zice că n u
a r e strălucire; sau înţelepciunea lui Dumnezeu, că" nu ar fi cândva c u
D u m n e z e u de câtă necuviinţă este (Cuv. al II-lea asupra lui E v n o m i e ) .
Iar strălucire a slavei, adecă a dumnezeeştei firi o tâlcueşte T e o d o r i t ;
ş i vezi zicerea: „Părintele slavei" (Efes. 1, 17). Şi strălucirea î n s e m n e a z ă
-dupre aceasta pre pururea vecuirea şi pre nedespărţirea lui Dumnezeu,
cuvântului de Tatăl, şi pre fiinţa şi firea cea u n a ; câ dintru cela c e
e s t e , zice, slava, dintru acela este şi strălucirea; deapururea î n s ă slava,,
deapururea dar este şi strălucirea; strălucirea î n s ă este de o fiinţă şi
c u tocul; a ş a dar şi Fiiul cu T a t ă l . Iar Isidor Pelusiotul zice a ş a : „ N i -
miq e însuşit a ş a şi însemnător de dumnezeiasca fire, c â p u r u r u r e a v e c u ­
i r e a ; c ă strălucirea adecă cu pururea vecuire 6 arătă; iar haractiruî
ipostasului pre inipostatisire; iar cuvântul prejnepărtinire şi.pre neîntru-
p a r e a ; iar Fiiul pre însuşire şi pre fiinţa c e a întocmai, c ă dintru acela
întrebuinţare luându-o, mai mult a n e b u c u r a lăsăm, câtă nu s e cuvine
d u m n e z e e ş t e i ' f i r i " (Trimiterea 8 1 8 către Agaton • preotul).
") Iar înţeleptul Fotie a ş a tâlcueşte zicerea: „chip al ipostasului", a -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 3 . 389"

tru c e l e împrotiva lui E v n o m i e zice, c ă precum prin strălucire

a arătat Pavel pre fiinţa c e a deopotrivă şi n e s c h i m b a t ă a F i ­
iului către T a t ă l , aşa şi prin haractir a arătat starea c e a în­
t o c m a i a însuşi Fiiului către însuşi T a t ă l ; căci cela ce va în­
ţ e l e g e mărirea ipostasului, acela cu haractirul cel ce se arată aL
ipostasului, negreşit m ă s o a r ă şi pre ipostasul al căruia e s t e h a ­
ractirul; fiindcă nici haractirul întrece pre ipostas (de v r e m e
c e ar fi neip.osţatnic dupre măsura a c e e a , dupre care ar în-

•decă pre toată fiinţa şi estimea trăgându-o întru sineşi. „Dumnezeu este,
aice, stăpânitor, este atotputernic, făcător al totului şi orice alta din pă­
rinteasca estime haracteriseşte. Afară de a fi T a t ă , totdeuna este Fiu,
pentru aceasta şi pre toate cu graiul puterei sale le poartă şi le ţine
şi le ocârmueşte. Iar Nichifor Blenida pre haractir aşa îl tâlcueşte: „ h a ­
ractir însă se zice al părintescului ipostas Fiiul, nu c ă însuşi este î n ­
suşirea T a t ă l u i ; căci cine ar prepune-o aceasta, împărtăşit fiind de c u ­
vântare? Ci că dupre ceea ce este T a t ă l dintru a avea Fiu s e haracte­
riseşte şi se cunoaşte; şi cum că toate ale Tatălui avându-le Fiiul, în­
tru sine rămâind Fiu, arată pre acela dintru carele este, precum chipul
al aceluia firesc şi neschimbat. Pentru care şi zice: „Cela ce m'a văzut
p r e mine, a văzut pre T a t ă l " (In cuv. despre credinţă). Iar T e o l o g u l
Grigorie zice; „Cu adevărat se zice Fiiul ca unul, nu mulţi cu firea;
c ă cel adevărat unul este, iar minciuna de multe chipuri; şi c a pecetea
c e a curată a Tatălui şi haractir prea nemincinos" (Cuv. al doilea d e s - ,
pre Fiiul).
Şi Teodorit a ş a tâlcueşte zicerea haractir al ipostasului de sine-şi,
zice, înfiinţat, tot întru sineşi arătând pre T a t ă l ; că e îmbrăcat cu p ă -
rinteştile haractiruri, aşa prin multe numiri ne-au învăţat dumnezeescul
Apostol (să cunoaştem) şi pre adevărul naşterei şi pre fiinţa cea întoc­
mai şi pre pururea vecuirea; că de vreme ce zice: „Pre toată mintea
•o c o v â r ş e s c cele durnnezeeşti, şi nu este cu putinţă numai prin un chip
a învăţă taina teologhiei, prin mai multe sânt siliţi a o face. aceasta pro-
poveduitorii adevărului. A ş a dumnezeescul loan pre-Fiiul Ta—numit cu­
vânt: „ C ă de vreme ce cu naşterea cea o m e n e a s c ă e însoţită şi-patima
şi vremea, de nevoe pre 'el Ta numit cuvânt, ca s ă arate şi pre nepă-
timire şi pre nevremuirea naşterei". Şi iarăşi: Ca să nu prepue nimenea
pre el ipostatnic, cuvânt a fi, care a pătimit-o Marcul şi Fotino şi P a ­
vel (poate Samosateul), de. nevoe a adaus a z i c e : „Şi Dumnezeu erâ
c u v â n t u l " (loan I, 1). Şi pre însuşi ipostasul lui însemnându-1 şi pre"
-firea cea una arătându-o şi pre nepătimirea şi nevremuirea naşterei în-
v ă ţ â n d u - o ; a ş a fericitul Pavel, Fiu adecă pre el T a numit, altul osebit
•de T a t ă l , arătându-1 dupre cuvântul însuşire!; şi l'a zis pre el făcător
al veacurilor, pre pururea vecuirea lui prin .acestea învăţându-o. L ' a
numit î n c ă pre el şi strălucirea slavei, prin aceasta î n s e m n â n d şi pre
împreună pururea vecuire şi pre aceeaşi fiinţă, că din firea focului iasă
strălucirea; a adaus încă a zice că este şi haractir al ipostasului-ţve
a m â n d o u ă tot o dată fnvăţându-le; cum că şi de sineşi este înfiinţat şi
c ă întru sineşi arată părinîeştile haractiruri. .
390. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. S, VERS. 3 .

t r e c e pre i p o s t a s ; nici iarăşi ipostasul este mai mult d e c â t

haractirul, căci negreşit ar avea n e h a r a c t e r h k a partea a c e e a
c e ar întrece, precum şi aiurea zice acestaşi Pavel, că Fiiul e s t e
în chipul lui D u m n e z e u : «Carele în chipul lui Dumnezeu fiind»
'(Filip. II, 6 ) , şi prin a c e a s t a arată nouă, ca să înţelegem c ă
"câte*"chipuly adecă ipostasul T a t ă l u i ) ^ i a n harâctir este D o m -
1

nul; în ipostasul Tatălui teojişindU'se. A r ă t ă însă cu. cuvintele

a c e s t e a pte''ţriăsufa* peşi •'întoctriai;'" ce o are' Fiiul cu T a t ă l ; de.
:

v r e m e ce în chip, a d e c ă întru Fiiul se teoriseşte mărirea T a ­

tălui, fără a o î n t r e c e pre a c e a s t a , căci negreşit ar fi fărâ m ă ­
sură şi nefrumoasă partea aceea, dupre care ar covârşi pre
c h i p . Care lucru este cu necuviinţă să-1 gândim despre T a ­
t ă l ; iar dacă mărirea Tatălui este atâta, câtă este şi chipul,
şi haractirul iarăşi întocmai măsură cu chipul, negreşit a t â t a
mărire are şi haractirul, c â t ă mărire se teoriseşte şi întru chi­
pul lui Dumnezeu.
Ş i . p u r t â n d pre t o a t e , cu graiul puterei sale.
' Auzi acuma tu, o Ariane, care iai de ajutor eresului tău p r e
z i c e r e a : prin carele, şi zici c ă pentru a c e a s t a e s t e Fiiul sluji­
tor al Tatălui şi nu împreună lucrător. Auzi, zic, de poţi s â
Înţelegi că aicea Apostolul la Fiiul dă strălucirea şi d o m n i a
întocmai fără schimbare cu cea a T a t ă l u i ; că nu a zis P a v e l ,
purtând cu puterea, ci «cu graiul p u t e r e i » ; Fiiul, zice, e s t e a -
. c e l a ce pre t o a t e le poartă şi le ocârmueşte cu cuvântul său,
cel plin de putere şi dovedind, cum c ă Fiiul cel ce o zice a -
ceasta este puternic. Căci preCum crezi tu, că T a t ă l a z i s : « F a - ,
că-se lumină şi s'a Tăcut lumina» ( F a c . I, 3 ) , aşa crede şi Fţ~
iul cu cuvântul său Cel A t o t p u t e r n i c , p r e toate le poartă a -
decă le ocârmueşte şi împreună le ţ i n e pre t o a t e . Şi mai ales
mai mare lucru este d e c â t pre t o a t e a le face, pre toate î m ­
preună a le ţinea, care se luptă cu antipatiile lor, cele în
parte fireşti, si pentru a c e a s t a se primejduesc a cădea întru a
nu fi şi a se perde. Ş i nu a zis, că Fiiul le o c â r m u e ş t e p r e
. toate, ci c ă le poartă, dela metaforaua oamenilor acelora, cari
cu singurul degetul lor fac un trup mic a se mişca şi a s e
strămuta. Fiiul lui Dumnezeu însă, fiindcă pre globul a c e s t
atât de foarte mare ale toatei fâpturei ceii simţite, însuşi îl
:

ţine totdeuna şi-1 mişcă cu singurul atotputernicul cuvântul

*) Vezi la subînsemnarea zicerei: „Carele în chipul lu» D u m n e z e U i i -

nd" (Filip. II, 6) ca s ă cunoşti că chipul c'niar 'al fiinţei şi al firei lui
Diumnezeu s ă iâ dupre teologii ceii mai mulţi.
 — EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 3 . 391

s ă u ) . Căci cuvântul la Dumnezeu nu e gol şi neputincios, p r e ­

1

cum e s t e cuvântul nostru al oamenilor, ci e lucrătot şi a t o t ­

p u t e r n i c . Vezi, iubite cetitorule, c â t e eresuri se o b o a r ă şi c â t e
noimi înnalte îndată din începutul.trimiterei aceştia se propun?
D e c i cum cutează unii, cari sânt Arieni (dupre cum am spus

• ) - Vrednice de laudă sâni-Şi. cuvip'teie M a r . p ă r i n t e Vasilie, care se

l

întind la această zicere': „Aşa- bunătăţile cele dela D u m n e z e u dn către

noi, mai cu multă grăbire decât cele ce fieşte-carele lucrează, sau decât
s a r ' z i c e un cuvânt; c ă nici fulgerile'nici alergarea luminei în aer e a ş a
!

de grabnică, nici uitările cele iuţi ale ochilor, nici mişcările ale însăşi
minţei noastre.. Ci mai mult decât acestea întrece grăbirea dumnezeeştei
lucrări, sau precum vietăţile cele mai lenevoase, ce s e află la noi, că
nu aşi zice de cele sburătoare, nici de vânturi, nici de purtarea celor
cereşti, ci decât însăşi mintea noastră, dupre mişcare se lipseşte. Că de
ce întindere de vreme ar avea trebuinţă, cela ce pre toate le poartă cu
graiul 'puterei sale şi nu lucrând trupeşte, nici de :iucrare de mâni a-
vâhd trebuinţă la facerea totului, ci unei voiri nesilite, având următoare
pre firea "celor ce" se fac? Precum Iudita înţelegând zice: '„Şi ai îmbră­
ţişat ţie pre toate câte le-ai gândit" (Iudita IX, o ; Cap. VIU despre Sf.
D u h ) . S ' a lăudat oare când pxea..vestitul matematicul acela şi prea m e ­
canicul Arhimed, că singur va mişcă pre tot pământul, răzâmându-se
a s u p r a socotelilor mecaniceştei movile (pârghie) şi asupra sub movilei s a l e ;
ci cu socoteală de i s'ar dâ adecă lui un loc afară de pământ, ca să-şi
aşeze el şi pentru ca să-şi pue movila sa. Şi dacă movila lui şi locul cel
de s u b movilă, ar fi fost atât de mare întru mărime, în cât să fi fost p o ­
trivite pentru a mişca cu acelea un singur om, o mărime atâta a p ă ­
mântului zicând: „Dă-mi uhde-'să stau şi voiu mişcă tot pământul"; ci
pricina lui aceasta fiind, cu neputinţă, dupre urmare şi lauda lui a fost
zadarnică şi neînfiinţată şi arătată numai dupre fantazie şi nici odini­
oară putând a veni în. lucrare; iar Fiiul lui Dumnezeu cu un singur
simplu cuvânt al său, mişcă şi poartă întru atâtea veacuri, nu numai
pre singura mărimea pământului, ci şi pre toată a totului. Ce zic? Cu
voea singură şi cu o subţire .amerinţare mişcă şi poartă pre totul; c ă
nemărginit fiind întru tot neamul deplinâtăţei, nemărginită dupre urmare
are ş l atotputernicia şi simpla mişcare a voei sale şi numai cu singura
subţire amerinţarea s a şi prin sine poate, nu numai a mişcă, ci şi a o
oborî întru nefiinţă şi în h a o s a aduce pre mărimea totului cea întreagă.
P e n t r u aceasta şi prea viteazul- acela Iuda Macaveul, zicea către ostaşii
săi, cei ş e a s e mii ai săi, a c e s t e a : „Că protivnicii. adecă nădăjduesc în
armele lor şi în îndrăzniri; iar noi întru atotţiitorul Dumnezeu, cel ce
poate şi pre cei ce vin asupra noastră şi pre toată lumea cu o a m e ­
rinţare a o oborî, întru acela nădăjduim" (II Macavei VIII, 18). Pentru
a c e a s t a şi Isidor Pelusiot a z i s : „Pre dumnezeescul şi pre prea negrăitul
Fiiul Tatălui, cela ce se închină de către noi potrivit se numeşte Cuvânt
n u numai căci este cuvântul lui Dumnezeu şi tâlcuitor al Tatălui, pre­
cum unii socotesc, ci şi căci mai îngrabă decât cuvântul lucrează ( T r i m i t
X T I V către comisul Aetie).
392. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 3.

la pricina trimiterei aceştia) a lepădă trimiterea a c e a s t a şi a

z i c e , câ nu e s t e adevărată a lui P a v e l , încheind a c e a s t a , din
o s e b i t u l haractir, ce-1 are trimiterea a c e a s t a de celelalte tri­
miteri? P e n t r u c ă trebuia să s o c o t i a s c ă , . că mărimea n o i m e l o r .
şi p u t e r e a cuvintelor, căruia nu i s e p o a t e a zice împotrivă,
c e se cuprind în trimiterea a c e a s t a , ale cui altuia naşteri sânt,
fără. numai ale Mar. P a v e l ? A l e lui P a v e l , zic, celui c e are pre
Christos .întru sineşi grăind. D r e p t a c e e a câţi lipsesc p r e P a v e l
de trimiterea a c e a s t a , fac un râu .întocmai c a c u m . a-1 lipsi pre
P a v e l de Christos.
Prin sineşi făcând curăţire păcatelor noasixe.
D u p ă c e mai sus a zis Pavel pentru mărirea dumnezeirei lui
D u m n e z e u Cuvântului, acum aicea se p o g o a r ă şi zice şi pentru
o m e n i r e a lui şi pentru providenţia şi purtarea s i de grijă c e a
c ă t r e oameni, care lucru e mult mai mare d e c â t a purta şi
a ocârmui pre t o a t e . D o u ă lucruri însă pune a i c ş a A p o s t o l u l :
unul adecă a ne curaţi pre noi d e p ă c a t e l e noastre, ~şr altul
î n c â , a face a c e a s t a nu prin altul cineva, ci prin sineşi (Fiiul
lui Dumnezeu a d e c ă ) . Şi nu numai aici, ci şi în multe părţi ale
trimiterei aceştia se laudă Apostolul, cum că curăţirea a c e a s t a
a p ă c a t e l o r o a m e n i l o r s'a făcut prin însuşi Fiiul lui Dumnezeu
a c e s t a ; de v r e m e c e prin c r u c e şi prin m o a r t e a , c e însuşi a
suferit, ne-a curăţit pre n o i ; nu numai pentrucă a murit p e n ­
tru păcatele n o a s t r e c e l fără de p ă c a t şi căci a luat osânda
de c a r e el nu erâ dator, a d e s l e g a t _de o b ş t e pjre t o a t ă firea
o m e n e a s c ă de osânda c ă r e e a e r â d a t o a r e pentru păcatul lui
A d a m , ci pentrucă n e - a dat n o u ă b o t e z u l , carele e s t e închipuire
a morţei lui, prin c a r e noi, cei c e n e b o t e z ă m , luăm e r t a r e â
p ă c a t e l o r noastre, celor mai înainte f ă c u t e şi putere spre a nu
n e face deaciia lesne prinşi de p ă c a t ) . 1

:
) Pentru aceasta şi teolog. Grigorie pre Christos îl numeşte curăţitor.
al toatei lumi, zicând: ci o ! p a s h ă mare şi sfinţită şi'cuijăţitoare a toată
l u m e a " (Cuv. la Paşti). Iar Avgustin început curăţitor îl numeşte pre
Christos în cartea X I despre cetatea lui Dumnezeu, zicând: „Că pentru
a c e a s t a a putut • Christos a deslegâ păcatele, murind, pentrucă şi a murit
şi n u pentru al s ă u păcat. Deci pre a c e s t a acel PlatOnicjesc (adecă P o r -
firie, dupre cum se nevoeşte) nu l'a ştiut că este început; căci de nu
ar. fi fost aşa, ar fi c u n o s c u t pre curăţitorul, p r e ; D o m n u l , nostru Iisus
C h r i s t o s " . Zice şi Mar. Vasilie: „Că sufletul cel ce s'a ticăloşit în multe
p ă c a t e mai întâi este dator a urî viaţa c e a osândită â 5 a mat înainte
- -

de pomenirea ei îngreţeluindu-se şi u r â n d u - o . . . . Iar apoi a-şi l u â învă­

ţ ă t o r de frică pre îngrozirea judecatei şi a muncei ceii veşnice... i n c r e -
dinţându-şi curăţirea păcatelor prin s â n g e l e lui Christos, întru milariui.
 EPISiT.. CÂTRE EVREI CAP. I, VERS. 3 . 393

A şezut de-a dreapta mărirei întru cele înnalte.

Dupâ ce mai sus a pomenit A p o s t o l u l de c r u c e , dupre ur­
m a r e zice aicea şi pentru învierea şi înnălţarea Domnului. Ş i
nu a zis, câ i s'a poruncit sâ şeadă, ci a şezut şi d e - a dreapta
şi întru cele înnalte, nu că doar se cuprinde Dumnezeu în loc,
ci pentru ca să se arate c u numirea dreptei, a s e m ă n a r e a c e
are Fiiul către T a t ă l , fiindcă a. ajuns la însuşi scaunbl cel pă­
rintesc; şi precum T a t ă l e s t e întru cele înnalte, aşa e şi F i i u l ' ) ;

•cea mare şi întru mulţimea îndurărilor-lui D u m n e z e u " (hotărîre în scurt 1).

.Zice şi Meletie Pigas: „ T o a t ă curăţirea a toatei firea şi proalegeTei n o a s ­
tre de toate păcatele şi totdeuna prin Christos, pentru Christos întru Chri­
s t o s de Christos ni se face n o u ă întru cinstit sângele lui. Că pre acesta
l'a dat nouă T a t ă l sfinţenie, dreptate, izbăvire şi curăţitor. Acesta prin
sineşi ca jertfitor şi jertfă, făcând curăţire păcatelor noastre, a şezut de-a
dreapta mărirei întru cele ;înnalte, mângâetor nouă către T a t ă l făcân-
u u - s e " (Cart. IV d. hristianism).
. - ) Vezi şi la zicerea: „Carele e de-a dreapta lui D u m n e z e u " (Rom. VIII,
l

3 4 ) la subînsemnare. Zice însă şi T e o d o r i t : „Iar zicerea, că a şezut la

dreapta mărirei întru cele înnalte, s'a zis o m e n e ş t e ; că înnalt fiind s'a
•smerit pre sineşi, şi Dumnezeu fiind s'a înomenit, nefiind smerit s'a în­
n ă l ţ a t ; nici om fiind s'a făcut D u m n e z e u ; ci ca Dumnezeu stăpân erâ
preste toate de-apururea, iar ca om şi-a adaus slava,- pre care o -aveâ :

c a Dumnezeu. Aceasta şi însuşi o a zis în Evanghelie: Părinte slăveşte-

mă cu slava, care o am avut-o mai înainte de a fi lumea la tine; şi-
a cerut nu a luâ, ceea ce nu avea, ci ceea ce avea a se arătă. Insă s'ar .
nedumeri cineva pentru ce David şi Apostolul zic, că Christos şeade de-a.
•dreapta Tatălui; iar Ştefan a văzut pre Christos nu -şezând, ci stând?-
..„Că iată, zice, văd cerurile deschise şi pre Fiiul omului stând de-a dreapta
lui Dumnezeu" (Fapt. VII, 3 6 ) . Această nedumerire o desleagă dumne--
zeescul Grigorie al Nisiei în Eugnomion la sf. Ştefan, întâiul mucenic,,
z i c â n d : „Că la netrupeasca firea dumnezeirei, că una şi aceeaşi î n s e f n - - :

nea.ză atât şederea, cât şi starea, adecă dumnezeiasca fire. stă întru tot".":
binele şi întru tot binele şeade şi rămâne nestrămutată, cu aceste c u ­
vinte zicând S f â n t u l : „La covârşitoarea fire este curată de nişte înţele­
geri ca acestea atât şederea, cât şi starea; că întocmai şi una şi alta, de.
arătarea ceea ce se înţelege în scurt este osebită.,..; câ şi prin o zicere
şi prin alta stătea întru tot binele şi nestrămutarea întru toată buna
cinstire de Dumnezeu o vom înţelege; că cel ce zice că dumnezeirea
stă, şi cel c e ' z i c e câ dumnezeirea şeade, nimic întru z i c e r i a l t a . s e o s e - ,
beşte în minte, căci unul zice că stă cu întărire, iar altul şi c ă ş e a d e .
c u nestrămutare, dogmatizând de dumnezeire întru |bine. Mal acesteaşi .
le zice şi Areopag. Dionisie, tâlcuind ce î n s e m n e a z ă starea şi şederea
lui Dumnezeu z i c â n d : . „ Ş i ce vom zice despre dumnezeiasca stare şi ...
şedere? Şi ce alta, fără numai că rămâne Dumnezeu însuşi întru sineşi,
întru nemişcată însuşire, singură rămâind şi nevăzut mai pre sus şeade?
şi c ă dupre aceleaşi şî despre aceeaşi aşijderea lucrează şi dupre nestră­
mutare. însuşi din sin'esi. cu totul fiind? Si H i m r e . n p m i t p a r c a ^ ^
a a a
394. ^ E P I S T . CÂTRE E V R E I CAÎ>. I , V E R S . 4.

iar d e ar zice cineva, c ă iată scris e s t e t «Zis-a Domnul D o m ­

nului m e u : şezi d e - a dreapta mea» (Psalm. C I X , 1 ) , la a c e a s t a
răspundem, mai întâi a d e c ă , c ă nu a zis c ă a poruncit, ci c ă
a z i s ; iar al doilea, aşa a închipuit Cuvântul prorocul, pentru
a nu socoti cineva, cum c â Fiiul e fără de început şi fără d e
pricinuitor, ci cum c ă are început şi pricină firească pre T a t ă l .
4 . Cu atâta mai bun decât augbeîii făeându-se, cu cât
rriai psefcnţ- nume/,Tieeât d$Ş$t--'-^ th0ştfehit. ••
L a începutul trimiterei a s e m ă n ă ' Pavel pre Fiiul cu prorocii,
p e n t r u slăbiciunea şi nedesăvârşita' credinţa arzătorilor; iar a-
cum sporind înainte, arată pre Christos mai pre sus decât an­
ghelii. Şi aşa, încet încet, aduce pre ascultătorul lângă adevă­
rul dumnezeirei Fiiului. Zicerea însă făcându-se s e înţelege, în
l o c de arătându-se, preeumToan-Mergătorul înainte zice: «Cela
c e vine după mine, mai întâiu decât mine s'a făcut» (loan I,
1 5 ) ; adecă mai cinstit s'a arătat d e c â t mine. Căci aicea zicer-
r e a «s'a f ă c u t » - n u s e zice-r despre înfiinţarea şi e s t i m e â ; iar
zicerea a moştenit s'a zis cu adevărat pentru omenirea lui
C h r i s t o s ; fiindcă Christos dupre ceea c e este Dumnezeu Cuvânt,
t o t d e u n a şi cu pururea vecuire avea numele acesta, adecă d e
a fi F i u al lui Dumnezeu, precum şi noi obişnuim a vorovi
d e s p r e acestaşi om şi smerite şi î n n a l t e ; d e pildă când z i c e m :

c u totul nemişcat şi mai ales mai pre s u s de fiinţă; că însuşi e prici­

nuitorul- stărei. tuturor şi a şederei, cel mai pre s u s de toate şederea şi
s t a r e a " (Cap. I X d. dumnezeeştile numiri), Drept aceea de închee Ari-
anii, că Fiiul este mai josit ca Tatăl, pentrucă stă de-a dreapta Tatălui, pre­
cum l'a văzut pre el Ştefan, înveţe-se ei (precum acestaşi Grigorie a l
Nisiei zice aicea), c ă precum zicând David şi Pavel, că Fiiul şeade de-a
dreapta Tatălui, tot o dată arată David şi Pavel cum c ă asemenea şeade
şi Tatăl. Aşa şi Ştefan zicând că stă Fiiul, tot o dată arată că a s e m e ­
nea» stă şi T a t ă l ; căci ceea ce se înţelege şi se teoriseşte întru chip,
a d e c ă în Fiiul, firesc chip fiind al Tatălui, aceeaşi se înţelege şi se t e ­
oriseşte şi întru întâiul chip adecă întru; Tatăl. Zadarnică dar se dove­
deşte încheerea Arianilor.
- - Aceasta este deslegarea nedumerirei de mai sus, dacă şederea şi sta­
r e a dumnezeirei Fiiului se~vH socoti; iar de se va socoti despre ome­
nirea lui, zicem, că unii'dascăli frumos tâlcuesc, c ă pentru aceasta s'a
arătat Christos lui Ştefan, întâiului mucenic, nu şezând, cinstind, pentru
c ă s'a sculat, -zic aceştia ca s ă ajute nevoitorului . s ă u , carele pătimiâ
pentru dragostea lui şi pentru numele lui mărturisiâ şi propoveduiâ;
s a u , s'a sculat pentru a întimpinâ pre cel -ce .mai întâi a mărturisii
pentru numele lui şi carele s'a făcut pildă de^ bărbăţia celorlalţi muce­
nici. Şi că precum s'a sculat şi a întirhpinat pre Ştefan, a ş a se scoale
ş i întimpină şi. pre ceilalţi mucenici ai. săi, carii a u urmat pildei lui .Ştefan
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 5 . 395

«Mare e s t e omul» (Pilde X X , 6 ) . D e s p r e partea c e a mai bună,

numim pre t o t omul acela, a d e c ă dela suflet; iar când zicem:
e s t e p ă m â n t şi cenuşă» dela p a r t e a c e a mai r e a , a d e c ă
..dela trup numim pre. t o t omul. A ş a şi la Christos une ori
a d e c ă dela însuşirile şi cele c e sânt ale "dumnezeirei îl numim
p r e el tot; iâr une ori îl numim p r e ei deiâ cele smerite şi
însuşite ale o m e n i r e i ' ) . ..
5 . Căci căruia din Angh>tî*'ă''']2ii"^in(fv a"0*iiul%î&ţ!r t

eşti tu, eu astăzi te-am născut pre tine?» (Psalm. II, 7 ) .

D e unde, zice, e arătat c ă Fiiul e mai presus de angheli?
1

D e l a numele ce-1 a r e ; fiindcă numele fiu, însemnezâ pre a d e ­

vărul c e l firesc c e îl are cu Tatăl şi c ă se naşte dintr'însul;
căci de a r fi F i u a l lui Dumnezeu dupre dar şi n u dupre fire,
negreşit ar fi mai josit d e c â t anghelii. D e c i zicerea «astăzi t e -
âm n ă s c u t » , nu arată alta, fâră numai c ă din început şi din
veacul a c e l a de când e s t e T a t ă l e s t e şi Fiiul. Căci precum la
• Fiiul, dupre c e e a ce este a lui D u m n e z e u , se zice <<cel ce
este, c ă eu, zice, sânt o o>v ( E ş . III, 1 4 ) ; dela timpul cel de
faţă, carele mai ales se potriveşte la D u m n e z e u ) ; aşa şi zice-
2

_ c e r e a , astăzi, însemnează la dânsul. Unii însă p r e z i c e r e a : as­

tăzi te-am născut pre tine nu o au înţeles pentru naşterea Fi­
iului c e a mai înainte de veacuri şi fâră de început, x i pre naş­
t e r e a c e a în v r e m e şi dupre trup a lui; pentrucă şi a c e a s t a
de sus a fost, fiindcă s'a făcut din Duhul Sfânt -şi cu buna
voinţă a T a t ă l u i ) .
3

/- *) Zice însă Teodorit, c ă şi zicerea această dupre omenire s'a zis, căci
"ca Dumnezeu,, făcător e, al anghelilor şi stăpân al .lor; i a r c a o m , după
înviere şi dupâ suirea în ceruri rinai bun decât anghelii s'a făcut, fiindcă
pentru patima morţei erâ mai mic decât anghelii; c ă puţin ceva mai
micşorat decât anghelii vedem pre Iisus, pentru patima morţei. Deci pre­
cum mai mic erâ decât anghelii c a om, (de vreme ce aceia îşi au firea
rjemuritoare, dar acesta a suferi| patimă); a ş a dupre suirea în ceruri mai
bun decât anghelii s'a făcut, c a a şezut asupra a toată începătoria şi
stăpânirea şi puterea şi domnia şi decât tot numele, ce se numeşte, nu
numai în Veacul acesta, ci şi în cel viitor" (Efes. I, 2 1 ) .
2
) De aceasta a zis teologul Grigorie: .„Dumnezeu c u adevărat erâ
pururea ş i - e s t e şi v a fi, iar mai ales de-apururea e s t e ; c ă graiul erâ,
şl va fi este naştere a timpului nostru şi a firei ceii curgătoare; iar cel
oe este de-apururea, şi acesta pre sineşi s e numeşte vorovind lui Moisi
în m u p t e ; c ă pre toată estimea întru sineşi cuprinzându-o, nici începân-
du-se, nici sfârşindu-se, c a un oarecare noian de fiinţă nemărginit şi
nehotărît, întrecând pre toată înţelegerea şi a timpului şi a firei" (Cuv.
la Naşterea Domnului). _
3
) U n u l din cei c e a zis aceasta e şi Mar. Atanasie, a ş a tâlcuind:
396. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 5 — 6 .

Ş i iarăşi: «Eu voiu fi lui Tată, şi acesta va fi mie Fiu»

(I Impar. V I , 1 4 ) .
A c e a s t ă zicere arătat s ' a zis de Apostol pentru omenirea
Fiiului, pentrucă Pavel, când se apucă a zice cele însuşite ale
omenirei Fiiului, t o a t e le zice fără frică şi sfială. D e c i firea o -
menirei c e a luată de Dumnezeu Cuvântul, a moştenit pre a-
devăratui nume al celui c e o a luat, adecă pre F i u , care-i —
avea Cuvântul cel c e o a luat şi s ' a unit cu d â n s a ; l'a m o ş t e ­
nit i n s ă acesta, fiindcă s'a înfiinţat în ipostasul aceluia, p r e c u m
a zis şi Gavriil Arhanghelul către F e c i o a r a , când i-a b i n e - v e s -
t i t : « P e n t r u a c e a s t a şi sfântul c e l c e se va naşte, se va c h e m a -
Fiiul lui Dumnezeu» ( L u c a I, 3 5 ) . Şi iarăşi: «Şi va fi m a r e şi
F i u a l celui prea înnalt s e va c h e m a » (tij. 3 2 ) . Numele a c e s t a
însă nici unul din angheli l'a l u a t ) ; iar deşi oare-cari dintre
1

d r e p ţ i s'au numit fii ai lui Dumnezeu: « C ă văzând, zice, fiii lui

D u m n e z e u » (adecă c e i c e s e trăgeau din S i t ) ( F a c . V I , 2 ) . D a r
însă dupre d a r s'au numit a ş a ; iar Christos nu s'a numit F i u al
lui Dumnezeu dupre dar, ci fiuirea i s'a d a t luărei omenirei, du­
pre însuşire i p o s t a t n i c e a s c ă , d e vreme c e acelaş ipostas al „
Fiiului s'a fâcut ipostas şi a b D m e n i r e i :
6. Ş i iarăşi, când introduce pre cel întâiu născut în lu­
me, zice:
Christos, a d e c ă p r e venirea s a c e a în trup o numeşte eşire,
p r e c u m când z i c e : « E ş i t - a sămănătorul sâ s e a m e n e sămânţa s a » :

(Mat. X I I I , 3 ) . Ş i iarăşi: « E u dela Dumnezeu am ^ ş i t ş r v i n » ~~

„Eu astăzi te-am născut pre tine". îşi însuşeşte Tatăl pre naşterea F i ­
iului, cea dupre trup şi pentru aceasta a zis aceasta, astăzi. Ci şi T e ­
odorit .pentru naşterea cea în vreme a înţeles zicerea aceastar ~ ~
*) Şi anghelii nu s'au numit fii ai lui Dumnezeu, ca nu mărirea lor
să nu priimească lucrul cel dupre dar, ci să socotiască ^dupre fire, a-
decă, ca nu pentru mărirea lor, să se socotiască dupre fire fii ai lui
D u m n e z e u şi nu dupre dar. Iar dumnezeescul Areopag. Dionisie, zice
că anghelii se zic dumnezei, precum şi oameni. „Şi vei află că şi D u m ­
nezeu teologia numeşte pre fiinţele cele cereşti şi mai pre s u s de noi şi
pre bărbaţii cei sfinţiţi.ce se află la noi prea iubitori de Dumnezeu...
Deşi dumnezeiasca începătorie şi vârfelnica estime cea mai presus de •
toate este aleasă şi mai prea înnaltă şi nici u n a din estimi poate a se -
numi chiar şi cu adevărat şi desăvârşit c a d â n s a ; însă câte din cele
cuvântătoare şi gânditoare către unirea dumnezeirei pre cât poate, cu
totul a strălucit şi către dumnezeeştile ei străluciri, pre cât este cu pu—....
tinţă tără de atingere s e atinge cu urmare dumnezeiască dupre putere,
de este ertat a. o zice şi de dumnezeiasca potrivita numire s'a învred­
nicit" (Cap, X I I d. cereasca erarhie); iar teologie numeşte Dionisie, dupre
tâlcuitorul Maxim, zicerea a c e a s t a : „ E u am zis, dumnezei sânteţi" (Psam L I ) .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. 1 , VERS. 6 .

(Ioari VIII, 4 2 ) ) . Şi iarăşi: « E u dela Dumnezeu am eşit; am

1

eşit Jdela T a t ă l şi a m venit în lume» (loan X V I , 2 7 ) . Şi Mi-

heea|> z i c e : «Şi eşirile lui din început din zilele veacurilor» (Cap.
V , 2 ) . Şi potrivit, numeşte Christos eşire pre venirea c e a în t r u p ;
pentrucă noi sântem afară dela Dumnezeu, nu dupre loc, ci
dupre proalegere, d e a c e a s t a Christos a venit la noi ca sol şi
vorovind împreună c u n o i şi petrecând împreună şi curâţihdu-
ne n e - a împrietenit cu Dumnezeu şi P ă r i n t e l e ; iar Pavel aicea
.dinpotrivă _ intrare numeşte.pre vgnirea lui Christos, c e a în trup,
dela metaforaua acelora, c e C Î i r o n o m i s e s c (adecă moştenesc)
şi iau vre o parte s a u oare-care avuţii. C â a c e a s t a însemnează
zicerea « i n t r o d u c e » , a d e c ă când încredinţează T a t ă l Fiiului lu­
m e a ; fiindcă atuncea a.câştigat Fiiul lumea, de voe supuindu-se
lui, când s a cunoscut î h t r ' i n s a prin întrupeasca iconomie. Şi se
introduce în lume F i i u l nu c u alt chip, fără numai c u trup şi
ca un o m ; căci ca Dumnezeu, erâ î n lume, căci şi lumea prin-
tr'însul s'a f ă c u t ; ci l u m e a p r e dânsul nu-1 cunoştea, precum zice
E v a n g h e l i s t u l : «în lume erâ şi lumea printr'insul s'a: făcut şi
lumea pre d â n s u l nu l'a-cunoscut» (loan I, 1 0 ) . A r a t ă însă aicea
P a v e l pre T a t ă l , cum /introduce pre) Fiiul cel întâi născut ) în 2

lume, pentru ca ş ă facă cuvântul s ă u lesne priimit. Iar Grigorie al

Nisiei, întru cele asupra lui E v n o m i e , ş i sf. Chirii al Alexandriei
în alcătuirea sa c e a supra s c r i s ă , c u m câ Dumnezeu e Christos,
a ş a a înţeles p r e zicerea: «a-1 i n t r o d u c e » ; c â m a i înainte a d e c ă
de întrupeasca iconomie, Fiiul erâ afară de zidire, n u dupre l o c ,
căci însuşi e s t e c e l c e p r e toate le umple, ci pentrucă Dumnezeu .
fiind nezidit şi fâră de trup, nici un lucru a v e a o b ş t e s c ou zi­
direa (adecă împărtâşitor) şi cu oamenii; i a r când s'a întrupat,
atunci s'a î m p ă r t ă ş i t c u zidirea fiindcă a unit cu sineşi p r e
-

firea omenirei c e a zidită şi pentru aceasta se zice câ s'a b ă ­

g a t şi a intrat în z i d i r e ) .
3

*) Zicerea adecă am eşit se înţelege la naşterea Fiiului, cea fâră de

început; iar zicerea, vin, la naşterea cea "dupre vreme, dupre Grigorie
al.Tesalonicului.
2
) Vezi la subînsemnarea. zicerei: .„Carele este început .întâi n ă s c u t .
din morţi" (Cap. I, 18). In câte feluri se zice întâi născut Christos du­
pre ceea ce e om. -
) Iar Fotie a ş a tâlcueşte zicerea cea de mâi s u s a lui Pavel: „Când
3

introduce pre cel întâi născut în lume, adecă când a binevoit Tatăl ă
se arată cel întâi născut, Fiiul său cu trup, lă cei ce locuiau în lume,
atuncea z i c e : „Şi iată anghelii au venit şi sluj iau Iui" (Mal. IV, 11). Şi
iarăşi: „De acum veţi vedea- cerul deşchizâftdu-se şi anghelii lui D u m ­
nezeu suindu-şe şi pogorându-se la Fiiul Omului" (loan I, 5 2 ) . întâi
398. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 6 .

«Si să se închine la toţi anghelii lui Dumnezeu» (A doua

Lege X X X I I , 4 3 ; P s a l m . X C V I , 8 ) .
,\ C â n d introduce, zice, T a t ă l pre Fiiul său în lume, z i c e : î n -
c h i n â - s e lui toţi anghelii lui Dumnezeu, a d e c ă însuşi Fiiului m e u ,
aj&estui c e e s t e cu trup. A r a t ă însă cu cuvintele a c e s t e a P a v e l ,
•'că cu c â t e . s t ă p â n u l m a i presus d e r o b i , Cu a t â t a şi F i i u l , e â t e
7

mai presus d s c â t afigheUK • Le--zi$e:Atţ&i&'\acji#e£.JP^vel'••diţfere••

asemănarea:' \>'mene'ască*vc'âţi precum c â n d intra cineva intf'o-
c a s ă , stăpânul şi domnul casei p o r u n c e ş t e a i s e î n c h i n a , t o ţ i
robii, cei c e s e află intru a c e a c a s ă ; aşa-şi T a t ă l , b ă g â n d p r e
Fiiul său c â n d purtă firea cea omenească, înlâuntru în lume,,
porunceşte robilor angheli să se închine lui, c a Domnului, şi
Stăpânului lumei ). 1

n ă s c u t î n s ă îl zice pre Fiiul, • dupre lcurjienie .-nu c ă c i ,are şi al doilea

s

F i u Tatăl, ci pentru că-1 are pre el unul şi s i n g u r n ă ş C u t dint.r'însul,

c ă întâi născut s e ' z i C e şi l â Cel ce m ă i i n a i n t e se 'paşte, macac deşi
nu ar. naşte cineva şi al doilea fiu. .'
*) Iar Teodorit pre amândouă şi pre şicerea introduce pre cel întâi
născut, încă şi pre zicerea sâ se închine iui (pre a m â n d o u ă acestea)
pre iconomie o însemnează.... A ş a şi durnnezeescul Ican a zis : „In lume 1

e r â şi lumea prin el s ' a făcut şi lumea pre el nu l'a cunoscut, la ale

sale a venit şi ai săi pre el nu t'au..priimit" (Ioan I, 1 0 ) . Protivnice î n s ă
s e par oarecum a fi a c e s t e a ; c ă de e r â în lume c u m . a venit, iajr de .a
venit cum e r â în lume? Ci şi în lume e r â c a Dumnezeu şi a venit c a
o m ; aşa şi unul n ă s c u t - e s t e " ca Dumnezeu şi întâi născut c a om îr.tru
mulţi fraţi, a ş a pururea priimiâ respectarisire dela angheli, c ă pururea
e r â Dumnezeu; i s'a închinat însă lui şi c a u n u i om. Iar durnnezeescul
Grigorie al Nisiei, c e l de mai s u s , aiurea în cuv. al 2-lea cel asupra
lui Evnomie zice: „ C ă prin z i c e r e a ' a c e a s t a se însemnează venirea c e a
a doua a lui Christos, c ă adăogirea zicerei iarăşi numeşte pre arătarea
stăpânului a toate, care se v a face la' sfârşitul lumei. Căci precum în­
tru numele lui Iisus tot genunchiul se p l e a c ă : al celor cereşti şi al celoţ:
pământeşti şi al celor dintru adânc, deşi Fiiul numele cel o m e n e s c n u l
a r e mai presus de tot numele, a ş a la toată zidirea, c e a mai presus de
l u m e , zice s ă se închine celui întâi născut, care pentru noi a ş a est«
numit, iarăşi intrând în lume, când va j u d e c a lumea întru dreptate ş
p r e norod întru adevăr. Ş i iarăşi zice: Pentru aceasta cel c e a intra'
o dată în lume întâi născut făcându-se dintre cei morţi şi dintre fraţ
şi dintre toată făptura, când iarăşi va intră î n l u m e , cel c e j u d e c ă prt
l u m e întru dreptate, precum zice prorocia, n u leapădă, pre numele în
tâiului născut, carele o dată pentru noi l'a priimit; ci precum întru nu­
m e l e lui Iisus tot genunchiul s e pleacă numelui celui c e e mai p r e sus
d e tot numele, a ş a şi numele celui făcut âl întâiului, născut plinirea tu
t u r o r anghelilor i s e închină, pentru chemarea oamenilor veselindu-s<
ei ^Cuvântul al treilea împrotivă lui Evnomie). i
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. I, VERS. 7 — 8 . 399

7. Şi către angheli zice: «Cela ce face pre angheli

săi duhuri şi pre slugile sale pară de f o c » (Psalm. C I I I , 4)
Iată a c e a s t a e- osebirea c e a prea mare, dupre c a r e se ose-
b e ş t e Fiiul de angheli, a d e c ă : pentrucă Fiiul e nezidit, iar anj
ghelii sânt zidiri şi făpturi. F i i n d c ă şi z i c e r e a : cel ce face în'
iemneă'zâ pre a d u c e r e a dintru nefiinţă-întru a fi şi prefacere;
anghelilor, ^:are sânt c e a mai josită rânduială din; minţile; cele
nemateriâlnice; şi a r e Eimi a c e s t a , p r e a aleasa şi prea mare
osebire şi cu celelalte cereşti puteri, cu scaunele, zic, cu heru­
vimii,-cu serafimii şi cu t o a t e celelalte slujitoare râridueli şi
puteri ale cereştilor fiinţe. Ş i nu a zis; cel ce a făcut, în vreme
trecută, ci cela ce face pre anghelii săi, în vremea de faţă, a-
d e c ă cela ce ţine pre angheli dupre cuvântul acela dupre c a ­
rele s'au zidit e i ) . A ş a se înţelege - zicerea a c e e a a Domnului
1

c e . zice: « T a t ă l .meu până acuma lucrează» (loan V , 1 7 ) , a-

d e c â : ţ i n e ş i păzeşte prin providenţia sa şi împreună ţiitbarea
putere, făpturile şi zidirile, acelea, c e s'au fâcut şi s'au lucrat
o dată, şi le păzeşte pre ele precum s'au lucrat.
8 . Iar către Fiiul (zice): «Scaunul tău Dumnezeule în
veacul veacului» (Psalm: X L I V , 7 ) .
Anghelii, zice, sânt zidiri şi făpturi, fiindcă pentru aceştia a
zis David cuvântul a c e l a : «Cel c e face», iar Fiiul nu e zidire,
de vreme c e pentru dânsul, nu s'a zis a c e a s t a : «cel c e t a c e » ;
„ci e s t e împărat şi stăpân şi Dumnezeu; c ă c i scaunul mărturi­
seşte, pentru dânsul şi scaun veşnic; iar veşnicul scaun e s t e
semn al împărăţiei şi a i stăpânirei şi al dumnezeirei. î n s e m ­
nează, că zicerea a c e a s t a e s t e potrivnică ereticului Pavel S a m o -
şatpuluL carele huliâ, că Christos adevăratul Dumnezeu şi v e ş ­
nicul împărat este om gol. A s e m e n e a a c e a s t ă zicere e s t e p o ­
trivnică şi asupra lui Arie celui cinstitor de zidire, carele hu­
liâ pre Fiiul a fi zidire ). 2

1
) Aceasta o a l u a t _ T e o f i l a c t dela teologul Grigorie carele zice a ş a :
„Pre iconomia şi ţinerea celor ce le-au făcut,, o însemnează zicerea, c ă
au făcut pre anghelii săi duhuri şi a întemeiat pământul preste întări­
r e a lui. 0 dată lucrate şi făcute de a întări tunet şi a zidi duh, pre
care o dată cuvântul le-a înfiinţat. Necurmată însă este lucrarea şi acum
(Cuvântul al doilea despre Fiiul).
2
) Zice însă" T e o d o r i t : „Prin "acestea vederat a arătat pre angheli,
adecă cum c ă îşi au firea zidita, iar pre Fiiul cel unul născut, l'a a r ă ­
tat nezidit şi pururea vecuitor; c ă scaunul tău, zice, e în veacul v e a c u ­
lui. Şi ne-a învăţat prin acestea că zicerea „a şezut de-a dreapta mărirei,
întru cele înnalte", omeneşte o a zis, căci ca Dumnezeu veşnic are s c a ­
unul si împărăţia fără de început şi fâră de sfârşit".
4UU. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. u

«Toiag d e dreptate, t o i a g u l împărăţiei tale» (tij).

lată şi alt semn al împărăţiei Fiiului: toiagul, a d e c ă î m p ă ­
rătescul schiptru.
9. «Ai iubit dreptatea ş i ai urât nelegiuirea» (tij),
A c e s t e cuvinte se potrivesc la Dumnezeu Cuvântul d e s p r e
o m e n i r e , fiindcă omenirea lui priimeşte a c e s t e s m e r i t e .
«Pentru aceasta t e - a uns p r e tine, Dumnezeule, Dum­
nezeul tău, cu untuldelemn ai bucuriei, mai mult decât
părtaşii tăi» .(tij).
A c e a s t ă zicere e împotriva Evreilor, împotriva lui S a v e l i e
şi împotriva lui Marcel, fiindcă Înfăţişează două f e ţ e : D u m n e ­
zeu şi Dumnezeu. Ş i pre Marchioniţi încă a c e a s t ă zicere îi r â s -
b o e ş t e , cari s o c o t e s c c ă Fiiul nu a luat trup, fiin d c ă d u m n e -
zeirea nu s e unge, ci o m e n i r e a . D e c i David s e ntinde c ă t r e
Fiiul şi z i c e : «Dumnezeule, adecă, o Dumnezeule t e - a uns p r e
t i n e Dumnezeul t ă u , adecă T a t ă l tău dupre dritjnnezeire, i a r
dupre omenire Dumnezeul t ă u : «cu untuldelemn al bucuriei»
p r e Duhul S f â n t î l n u m e ş t e ; mai mult decât pre ceilalţi, oameni
g o i , t e - a uns pre tine Dumnezeu, fiindcă Chris tos nu a luat
p r e Duhul S f â n t din parte, precum a z i s : « C â nu din parte
d â Dumnezeu pre Duhul» (loan III, 3 4 ) . N i c i - a -iest C h r i s t o s
lucrându-se de c ă t r e Duhul, precum au fost toţi Ceilalţi o a m e n i
g o i a d e c ă prorocii şi patriarhii şi sfinţii, c e s'ai: uns cu ve­
f

nirea a toatei ungerei, a d e c ă a Duhului şi a t o t ungătorului,

a d e c ă a Tatălui, precum a zis teologul Grigorie!). Iar părtaşi
ai lui Christos sânt toţi oamenii cei duhovniceşti, cari s'au sfinţit
c u aceeaşi împărtăşire a S f . Duh, căci şi c e i d<bpliniţi şi d u ­
hovniceşti, c e au fost în L e g e a V e c h e , cu credinţa c e a întru
Christos, carele erâ s ă vie, s'a norocit de S f . D u h ) ; pentru 2

a c e a s t a şi unşi s'au numit, precum este s c r i s : «î!^ju~vâ atingeţi

de unşii mei» (Psalm. C I V , 1 5 ) . încă şi cei c e jsânt în darul
Evangheliei, mai curat s'a fâcut părtaşi ai lui Clu\stos, fiindcă

• ) Vezi zicerea teologului la capitolul I, stihul 1, al cei către Romani,

x

la subînsemnarea^ zicerilor lui Iisus Christos.

) Intru, un glas_ zice şi teologul Grigorie: „împreună şi ceva tainic
2

şi negrăit e cuvântul acesta, mie însă foarte de crezut |şii tuturor celor
iubitori de Dumnezeu, c ă mai înainte de venirea lui Chjristos nici unul
din cei ce s ' a u săvârşit fără de credinţa întru Christos nu s'au norocit
de aceasta. C ă cuvântul s',a înfăţişat cu adevărat în urmă, în osebite
vremi, s'a. cunoscut însă mai înainte de cei curaţi cu
este arătat din multe, de mulţi, cari mai înainte de acbla s'au cinstit
(Cuv. la Macavei ).1
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 9 11. 401,

s ' a împărtăşit de moartea lui prin sf. b o t e z şi s ' a uns cu Sf.

Duh, carele se numeşte untdelemn al bucuriei, pentrucă ne
slobozeşte pre noi de întristarea şi p o s o m o r â r e a păcatului şi
ne face sâ ne bucurăm pentru nădejdea bunătăţilor celor vi­
itoare. Iar cum că zicerea «Dumnezeule» este în loc d e : o
Dumnezeule, martur vrednic de credinţă este vrăşmaşul hris­
tianilor Simah. aşa tâlcuind zicerea: « P e n t r u aceasta t e - a uns
pre tine, Dumnezeule, D u m n e z e u l ' tău, .cu untdelemn de bu­
curie mai mult..decât pre prietenii t ă i » . însemnează Insă zice­
rea «Dumnezeul», cu articolul zicându-se la Fiiul, pentru Ari­
enii, cari zic, că zicerea a c e e a a Evanghelistului: « Ş i Dumnezeu
erâ Cuvântul», fiindcă este fără de articol, nu însemnează pre
f i i u l , că e. chiar D u m n e z e u ) .
1

10. Şi tu, Doamne, întru început pământul ai întemeiat

şi lucrurile manilor tale sânt cerurile (Psalm. CII, 2 6 ) . .
F i i n d c ă mai sus a zis Pavel, cum că introduce pre cel întâi
născut în lume, ca să nu auzi tu a c e a s t a şi să socoteşti, cum
că Ca un dar în urmă î s ' a dat Fiiului lumea de către T a t ă l ,
pentru aceasta, acum aicea îl arată pre el făcător al zidirei
aceştia, nu în anii cei mai de pre urmă, ci din veac şi din
început. Iar cuvântul a c e s t a oboarâ pre eresul lui Pavel S a m o -
sateului, pentrucă arată că Christos e mai înainte de F e c i o a r a
Măria dupre dumnezeire, fiindcă este făcător al fâpturei. A c e s t
cuvânt oboară şi pre Arie, carele huliâ cum. c ă Fiiul este slu­
j i t o r sau mai ales şi instrument al Tatălui, fiindcă mai sus a
zis Pavel «prin carele a făcut veacurile». Şi fiindcă şi Ioan a
zis: « T o a t e printr'însul s'au făcut» (Ioan I, 3 ) . Căci iată că şi
Fiiul aicea s e arată ziditor şi nu slujitor şi instrument al T a ­
tălui. Vezi însă, iubitule, cum uneşte Pavel cuvântul neziditei
firi a lui Dumnezeu Cuvântului a d e c ă al dumnezeirei cu cu­
vântul întrupeştei iconomii şi une ori spune cele înnalte şi dum­
nezeeşti cuvenite pentru dumnezeire, iar alte ori, cele smerite
şi de om cuvenite, peritru omenire.
1 1 . Acestea vor peri, iar tu rămâi, şi toate ca o haină
se vor învechi (tij), f

') Şi Teodorit încă zice, tâlcuind zicerile acelea: Câ iubit-ai dreptatea

şi ai urît nelegiuirile; pentru aceasta te-a u n s pre tine, Dumnezeule,
Dumnezeul tău, s'au zis despre omenire; că şi prorocul Isaia cele des­
pre Emanoil prorocindu-le,-a adaus şi acestea: „Mai înainte de a cu­
noaşte pruncul binele *sau răul, leapădă răutatea şi va alege binele"
(Isaia VII, 16);_şi. ungerea încă nu a fost a dumnezeirei, ci a omenirei

Tom. III. 26.

402. EPIST CĂTRE EVREI CAP. I, VERS. 1 2 .

12. Ş i ca o îmbrăcăminte le vei înfăşură pre ele, şi se

vor schimbă, iar tu acelaşi eşti şi anii tăi nu vor lipsi (tij).
Cu a c e s t e cuvinte ghicitoreşte arată Pavel un lucru mai
m a r e d e c â t f a c e r e a zidirei, carele e s t e schimbarea şi p r e f a c e ­
r e a l u m e i , f i i n d c ă t o a t e făpturile c e l e simţite au s â se s c h i m b e
-

d e c ă t r e Fiiul d i n t r u s t r i c ă c i u n e întru nestricăciune şi a t â t d e

l e s n e , c a , cum a r voi c i n e v a a învălătuci o: Haină, i a r - d a c ă . a -
t â f ' d e - . l e s n e - F i j u l are: sfţ •facă prefacerea '-ziditei Intru mâi bună,'
c u m dar nu ar fi putut să lucreze şi f a c e r e a fâpturei a c e ş t i a
c a r e e s t e mai j o s i t ă d e c â t p r e f a c e r e a ? ) Din a c e s t e cuvinte
1

î n s ă nu puţină m â n g â e r e s e pricinueşte hristianilor, a c u n o a ş t e

ei a d e c ă cum c ă nu a ş a au s â rămâ-e lucrurile, ci au să se p r e ­
f a c ă şi cum c ă Christos, căruia ei s e închină, totdeuna r ă m â n e
viu în v e a c u r i ; c â a c e a s t a însemnează z i c e r e a ) : Ş i anii tăi nu
2

v o r lipsi. .

că aceastaşi osebirea o învaţă: „cu untuldelemn a i bucuriei, zice;- mai

mult decât pre părtaşii tăi. ' ' ...
l
) Iar talcuirea -lui Teodorit e 'aceasta: „ L ' a arătat pre el stăpân al
tuturor, că prin cer şi prin pământ a, cuprins plrs toate c e l e ' c e sânt
într'însele, a arătat că e neschimbat şi neprefăciu; c ă acestea î n s e m ­
nează zicerea: Acestea vor perl, iar tu rămâi: A arătat şi schimbarea
făpturei c e a spre mai bine,, că de dâ'nsul s e va face; şi pre a lui n e -
începere şi nesfârşire-; că tu, zice, acelaşi eşti şi-ami tăi nu vor lipsi;
câ nu te-ai făcut ce eşti, nici priimeşti oare-rcare schimbare, că de-apu­
rurea acestaşi eşti. Arată însă acestea şi pre nepâtimirea dumnezeirei;
că de ar fi pătimit aceea, cum ar fi aceeaşi? căci s'ar fi schimbat. Ş î
de ar fi fost în trei zile întru moartej ar fi lipsit anii". însemnează însă
că. pentru aceasta sfinţitul Teofilact şi dumnezeescul 'Hrisostom zic, c â
schimbarea şi~ prefacerea c e a întru nestricşciune a Zidirei este mai pre
sus de facerea ei; căci a fi bine şi de-apururea a fi bine, ceea ce are să o
dobândiască zidirea prin prefacerea c e a întru nestricăciune, e mai pre s u s
decât a fi zidirea prost şi mai ales decât a fi rău aceastaşi zidire, pre.
carele vai l'a câştigat ea, prin stricăciunea -ce o pătimeşte acum. P e n ­
tru aceasta şi mulţi vor, cum că cei osândiţi de muncă, cari de-apururea
sânt vai, mai de folos ar fi fost lor, nici s ă fi avut estimea cea proastă
şi facerea, adecă de folos ar fi fost lor, a nu, se naşte nici decum, pre­
cum a zis Domnul pentru Iuda,
-) F r u m o a s e sânt şi cuvintele ce le-a zis despre neprefacerea lui Dum­
nezeu, fericitul Avgustin, care s e potrivesc la talcuirea zicerei acesteea:
„deci ce Dumnezeul meu? Neschimbat (este), pre toate schitnbându-îe;
nici odinioară n o u , nici odinioară început, pre toate înnoindu-le şi întru
învechime aducând pre cei rnândri, deşi ştiind ei, pururea fiind linişr
tit, pururea adunând şi de riimenea având trebuinţă, cerând, deşi ni­
mica îţi lipseşte. T e căeşti şi nu te mâhneşti; te mânii şi nu te turburi
prefaci lucrurile toate şi nu-ţi schimbi voea; priimeşti ceea ce afli şi nlc
odinioară lepezi; prea răsplăteşti mai mult decât ceea ce" eşti dator; ş
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. I, VERS. 1 3 . 403

1 3 . Şi către carele din angheli a zis când-va: şezi de-

adrepta mea, până ce voiu pune pre vrăşmaşii tăi aşternut
al picioarelor tale? (Psalm C X , I).
I a t ă iarăşi şi cu a c e s t e cuvinte mângâe P a v e l şi îmbărbă­
t e a z ă p r e hristianii c e i c e au crezut din E v r e i , arătându-le lor
•eutn că -au să b i r u i a s c ă v r ă ş m a ş i - i - l o r . şi. c â vrăşmaşii lot a-
cestiaşi s â n t şi vrăşmaşii ai însuşi ai lui C h r i s t o s , c a r e l e a r e sâ-i
S B p u e X ş i d e s ă v â r ş i t sâ-i caice.. Şi'.iru zice- T a t ă l , cum- că însuşi. :

a r e s ă supue pre vrăşmaşii Fiiului s ă u , fiindcă Fiiul său ar fi

neputincios d e a'i s u p u n e , n u ; fiindcă d a c ă Fiiul a t u n c e a are
să judece a c o l o p r e vrăşmaşii săi, c u - c â t mai v â r t o s a i c e a e
p u t e r n i c a-i supune p r e e i ? ) P a r p e n t r u c e o zice a c e a s t a T a t ă l ?
1

•cine are ceva, care nu e al tău? Răsplătind datoriile, nimănuia fiind d a ­

tor, în dar dând îndatoririle, nimica lepădând" (Cartea I din mărturisiri,
•cap. 11). Despre neprefacerea a lui Dumnezeu zice şi Iacov, fratele D o m ­
nului: „ L a carele nu este schimbare, nici umbră de prefacere" (Iacov I,
17). Zice şi Malahia: „ E u s â n t D o m n u l Dumnezeul vostru, nu mă s c h i m b "
(Cap. III, 6).. Zice î n s ă şi Grigorie al Nisiei: „Iar acelaş eşti şi anii tăi
ţiu vor lipsi; prin carele î n s e m n e a z ă pre neschimbarea şi pre pururea v e -
•cuire/a firei" (Cuv. III împrotivă lui E v n o m i e ) .
l
) D e aceasta şi întru c e a întâia către Corinteni cap. X V , 2 5 , zice
Pavel cum. că Fiiul pune pre vrăşmaşi s u b picioarele s a l e ; c ă trebue,
.zice, a împăraţi el, p â n ă ce va pune pre vrăşmaşii săi toţi s u b picioa­
rele saleji măcar că şi acolo zice mai j o s , cum c ă T a t ă l supune pre
toata Fiiului; iar cum c ă a c e a s t ă zicere David o a zis pentru Christos,
a c e a s t a însuşi Christos o - m ă r t u r i s e ş t e zicând către F a r i s e i : „Ce vi s e
pare vbuă pentru Christos, al cui Fiu este? Zis-au Iui: al lui David; a
zis lor Christos: Dar c u m David întru duhul D o m n - p r e el îl numeşte,
.zicând: Zis-a 'Domnul Domnului m e u : Şezi de-a dreapta mea, până ce
voiu pune pre. vrăşmaşii tăi s u b picioarele tale? Deci dacă David îl n u ­
meşte pre el Domn, cum e F i u al lui?" (Mat. X X I I , 4 2 ) . Iar zicerea a -
c e a s t a aşa o tâlcueşte înţeleptul Fotie zicând: „Deci a înnălţat pre pârga
firei. noastre aducându-p T a t ă l u i . Ş i . acest dar l'a lăudat T a t ă l şi pentru
vrednicia celui ce l'a adus către el şi pentru neprihănirea darului, ce s'a
p r o a d i i s ; în cât cu înseşi manile sale l'a priimit şi aproape de sineşi
a p u s darul şi a z i s : „Şezi d e - a dreapta m e a " . Iar şezi a zis, nu p e n -
_ tru c a s'arate cum c â c u alt chip nu cuteza Fiiul a şedea de nu i s'ar
fi poruncit; să nu fie; ci a c e a s t a .0 a zis. a ş a pentru ca s ă nu socoteşti
tu, c ă Fiiul e fără început şi nepricinuit. Iar cum c ă este de întocmai
cinste cu T a t ă l , , a r a t a şi locul şederei, adecă de-a dreapta, care şedere
însemnează pre cinstea cea deopotrivă. A arătat şi mai s u s Pavel zicând,
• a şezut de sineşi, fără a mai auzi mai înainte şezi. S a u prorocul vrând
s'arate voea şi priimirea T a t ă l u i spre a ş e d e a Fiiul d e - a dreapta s a şi
neputând altmintrelea a o arăta aceasta, a întrebuinţat pre z i c e r e a : Şezi.
Deci mare lucru este a şedea Christos de-a dreapta T a t ă l u i şi covârşeşte
toată firea omenească şi pre toată făptura. I n s ă şi a c e a s t a omeneşte s ' a
404.. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. I, VERS. 1 4 .

P e n t r u c a s'arate cinste c ă t r e Fiiul s ă u ; fiindcă a se mânia T a t ă l

asupra vrăşmaşilor Fiiului, cum nu e m a r e cinste aceasta a F i i u ­
lui, sau cum nu e semn de multă iubire, c e o are către Fiiul său?
V e z i însă şi la c a p . X V al ceii I c ă t r e Corinteni, dela stihul 2 5
p â n ă la 2 8 , unde mai pre larg am vorovit despre supunerea
aceasta.
1 4 . Au nu toţi sânt duhuri slujitoare, cari se trimit spre
slujbă, pentru cei ce urmează să moşteniascâ mântuire?
Cu a c e s t e cuvinte înnalţă Apostolul cugetările ascultătorilor
ş i foarte m â n g â e _pre hristiani, fiindcă arata că Dumnezeu a r e
m u l t ă providenţie şi purtare de grijă pentru dânşii; de v r e m e
c e pre angheli, cari covârşesc p r e oameni, i-a rânduit să slu-
j i a s c â pentru mântuirea oamenilor. S e arată însă că Pavel zice
cuvântul a c e s t a , pentru oare-cari o a m e n i , ce luau aminte d e
angheli şi îi cinsteau pre ei mai mult decât se cuveniâ; sau
m a i bine a zice, acest cuvânt îl zicea Apostolul pentru toţi
Kvreii, cari erau lipsiţi de legea, c a r e s'au dat prin angheli şi
prin urmare aveau împătimire către slujbele anghelilor şi îi cins­
t e a u pre ei mai mult ca pre C h r i s t o s ' ) . D e c i nu luaţi aminte
d e angheli, o hristianilor, mai mult d e c â t se cuvine, nici să-i
cinstiţi pre ei mai mult decât pre Christos, fiindcă anghelii
s â n t împreună robi, ca şi voi. Vezi însă, o cetitorule, că P a ­
v e l puţină o s e b i r e f a c e între angheli şi între o a m e n i ; c ă m ă ­
c a r că dupre fire multă e s t e osebirea anghelilor de a o a m e ­
nilor, d a r însă Pavel aproape d e noi oamenii a pus pre an-

zis pentru el, căci ca Dumnezeu veşnic îşi are scaunul său în Veacul
veacului, precum a zis mai sus Pavel; de vreme ce slava aceasta, ce
o a luat după patimă şi după cruce, nu o a luat ca Dumnezeu, circa
o r a a luat ceea ce avea ca D u m n e z e u ; fiindcă mai întâi nu erâ s m e ­
rit şi să se fi înnălţat, ci înnalt fiind mai înainte şi în chipul lui D u m - L

n e z e u fiind, s'a smerit pre sineşi chip de rob luând.... Pentru aceasta
şi zicea: ;,Slăveşte-mă pre mine Părinte la tine, cu slava care o aveam
la tine mai înainte de a fi l u m e a " (loan X V I I ) . Deci ca om a u d e : Şezi_
de-a dreapta mea, fiindcă Dumnezeu, veşnică are stăpânirea". Iar zice­
r e a „până" care o zice aicea, nu surpă pre cea după aceasta, că adecă
d u p ă ce se vor pune vrăşmaşii sub picioarele lui, nu are să mai şeadă
de-a dreapta. S ă nu fie! Ci vrea s'arate cu aceasta, că nu va slăbi Chri­
s t o s de a pune pre toţi vrăşmaşii sub picioarele tale; căci dupre teolo­
g u l Grigorie, zicerea „până" cu adevărat nu se potriveşte viitorimei, ci
„ p â n ă " aceasta o pune a i c e a ; iar după a c e a s t a nU o tăgădueşte" ( C u ­
v â n t u l II despre Fiiul). Vezi şi la talcuirea lui Teofilact, la stihul 2 5 al
c a p u l u i X V al ceii întâi către Corinteni.
x
) Adecă precum şi Colasenîi aveau a c e a s t ă socotinţă; şi vezi la cap.
II al ceii către dânşii, stihul 18. .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS. 1 . 405

ghelî; căci făpturile, c a nişte făpturi puţin s e o s e b e s e între ele,

dupre covârşire a d e c ă sau dupre mieşurare. Şi au slujit an­
ghelii şi la L e g e a c e a V e c h e de multe ori şi la a c e a s t a Nouă
încă de multe ori, arătându-se lui Iosif şi păstorilor b i n e v e s -
tindu-le şi la m o r m â n t şezând pre peatră, şi vestind mironosi-
ţilor învierea şi la înnalţarea Domnului spuind Apostolilor, cum
c ă aşa iarăşi va veni Domnul. Şi Iui'Cornelie încă anghelii s'au
arătat şi lui Filip şi lui Petru în temniţă şi în foarte alte multe
părţi; însemnează însă din zicerea a c e a s t a a Apostolului, cum
c ă lucru al anghelilor este a sluji cineva spre mântuirea o a m e ­
nilor, sau mai b i n e a zice a c e s t lucru e s t e al însuşi lui Chri­
stos, carele pentru a c e a s t a a venit în lume, pentru ca să mân­
tuiască pre oameni. D r e p t a c e e a nu se cuvine a se lenevi cineva
despre o slujbă ca a c e a s t a a mântuirei oamenilor, fiind încu­
viinţată anghelilor şi lucrul următorului lui C h r i s t o s ) . 1

C A P . II.

i . Pentru aceasta se cade nouă mai mult să luăm a-

minte de cele ce s'au auzit.
F i i n d , zice, că Christos cel ce a grăit nouă are atâta mare
covârşire d e c â t prorocii şi decât anghelii, cei ce au slujit la
L e g e a c e a V e c h e , pentru aceasta şi noi, cari am crezut în
Christos, se cuvine să luăm aminte cuvintele cele c e le-a grăit
Christos şi noi le-am auzit; şi să luăm aminte mai mult de
a c e a s t a decât \ie cuvintele L e g e i ceii V e c h i , însă nu a zis aşa
a c e a s t a arătat Apostolul pentru a nu lovi îndată din început,
pre cei c e din E v r e i au crezut. A dat însă pricină a o înţelege
a c e a s t ă , aceia, de sineşi. Şi nu le-a zis a c e s t e a P a v e l a s e m ă ­
nând pre c e a v e c h e c u a c e a s t a n o u ă ; sâ nu fie! Ci le-a zis
dupre socoteala E v r e i l o r , cari aveau m a r e influenţie în L e g e a
c e a V e c h e şi 6 c i n s t M i ; iar pre a c e a s t a N o u ă o defăima.
Ca nu cândva să ne alunecăm.
!

A d e c ă noi hristianii, cei. c e am crezut, s e cuvine să luăm

a m i n t e la cuvintele Domnului, ca nu c u m v a să ne alunecăm
în vre o prăpastie şi să perim. S'a împrumutat cu a c e a s t ă zi­
c e r e însă Pavel dela parimiile lui S o l o m o n unde e s t e s c r i s :
«Fiiule, să nu t e aluneci, ţine dar sfatul meu şi înţelegerea»

*) Iar Teodorit aceasta aşa tâlcueşte, zicând: „îndestul a arătat şi pre

osebirea cea dupre omenire, că Fiiul, zice, de-a dreapta şeade; iar an-^
ghelii,- ca nişte slujitori se trimit, pentru mântuirea oamenilor.
 406. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS. 2 .

(Pilde III, 2 1 ) ; pentru ca s'arate cu zicerea a c e a s t a cât de greu

e a aluneca şi a c ă d e a cineva şi cât de cu anevoe este a s e
sculă cineva, după ce o dată s'a alunecat; căci lucrul cel c e
o dată s'a târît şi a căzut, cu greu p o a t e a se întoarce î n a ­
poi şi a veni iarăşi in starea cea întâia.
i . Câ. dacă. cuvântul' şeel, prin angheli grăit, s'a făcu!:'
adevărat. U.; - \ - • • > , . ; ; • - ; - > > r ^ . .,•

I a t ă aicea curat arată Apostolul scoposul .său, cjjloV'ce'Iflm-'

E v r e i au fost crezut, pre care mai sus ghicitoreşte l ' a arătat,
precum am prozis. Cuvânt însă prin angliei i grăit se cuvine să
înţelegem, sau pre cele z e c e porunci ale L e g e i V e c h i , c ă c i
u r m ă să ti fost angheli faţă pre muntele Sinai, când se dâ
L e g e a , cari aveau purtare de grijă pentru neamul Evreilor (pre­
c u m mai ales a fost arhanghelul Mihaiji) şi Cari făceau-glasu-
rile trimbiţilor şi focul şi fumegarea, precum s'a scris în c e â
c ă t r e Galateni, zicând: « S ' a rândujt (Legea ndecă) prin a n ­
g h e l i » - ( G a l a t . III, ^ ^ - Ş i - x i a J F a p ţ e r - ^ G a r e ' aţi 'luat legea î n
rândueli de angheli» (Fapt. VII, 5 3 ) ) . , S a u Cuvânt numeşte A -
1

postolul pre t o a t e poruncile lui Dumnezeu, cele ce în S c r i p ­

tura c e a V e c h e prin angheli s ' a iconomisit, precum cele asupra,
Sodomitenilor» ( F a c . X I X ) , cele -asupra locului celui de plân-
- g e r e în vremea judecătorilor (lud. II, 1 ) , ceie din vremea \ui
S a m s o n » (tij. 1 3 ) . Pentru aceasta nu a zis P a v e l : L e g e a c e a
grăită prin angheli, ci cuvântul, pentru c a să arate pre p o r u n ­
cile lui Dumnezeu acestea. D e c i t o a t e acestea, zice, s'au făcut
adevărate şi îngrozirile ce a făcut Dumnezeu, t o a t e s'au îm­
plinit în lucrare şi nici una din acelea nu au rămas m i n c i n o a s e ;
iar scoposul Apostolului, pentru carele zice aceasta, dupre Icu-
m e n i e , este a c e s t a : Câ dacă cele prin angheli grăite toate, s'au
plinit şi s'au făcut, cu cât mai vârtos se vor face c e l e c e d e
- Fiiul lui Dumnezeu s'au grăit? ). 2

Ş i t o a t ă c ă l c a r e a şi n e a s c u l t a r e a a u l u a t d r e a p t ă r ă s ­
plătire. ]

-. Nu altă căicare, zice, a luat dreaptă răsplătire, adecă a luat

) Vezi la subînsemnarea la cap. III al ceii către Galateni, stihul 19.
r

-) însuşi aceasta o zice şi Teodorit: Cu sfătuirea iarăşi a însoţit c e r ­

cetarea şi arată cât covârşeşte 'învăţătura rânduirilor celor evangheliceşti
pre cele ale legei; că pre punerea legei anghelii o arată; iar aicea î n s u ş i
stăpânul anghelilor mai întâi a proadus învăţătura cea mântuitoare şi
o au priimit pre ea, cei ce au dobândit darul apostolesc. Şi legea a d e c ă
a fost cuvânt,_arătând ce se cuvine a face, iar învăţătura Domnului e
pricinuitoare de veşnica mântuire. •-. ••
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS. 3 . 407

izbândire şi p e d e a p s ă , iar alta nu, ci d e o b ş t e fieşte-care a luat

izbândire şi nici a r ă m a s neizbândită; "pre muncă însă şi pre
p e d e a p s ă o n u m e ş t e Pavel răsplătire, cu t o a t e că numele r ă s ­
plătire! este bună şi s e pune la lucruri ticnite şi b u n e , dar
însă Apostolul nu poartă grijă de numiri şi de ziceri, ci nu­
mirile, cele cinstite le pune la lucruri necinstite şi dinpotrivă
pre c e l e necinstite numiri, le pune la lucruri lăudate. ,
: 3 , Cum vom scăpa.noi ele atâta mare mântuioe ne­
grii indu-ne?
A c o l o la Scriptura c e a V e c h e mai sus a zis Apostolul cu^-
v â n t : Cuvântul cel grâit prin angheli; iar aicea la a c e a s t ă Nouă
a Evangheliei a z i s : mântuire, căci m ă c a r deşi acolo în c e a
V e c h e s'a făcut mântuire, dar însă nu s'a făcut mântuire mare,
p e n t r u c ă păzitorii L e g e i ceii V e c h i se mântuiau numai de vrăş­
maşii îcei trupeşti şi luau plată vremelnicile bunătăţi ale pămân­
tului; a d e c ă mântuirea acelora erâ numai trupeasca şi vremel­
nică, iar mântuirea care o dărueşte dumnezeiasca E v a n g h e l i e
şi Scriptura c e a Nouă, e mult mai m a r e ; pentru "aceasta o a şi
numit \pre ea A p o s t o l u l atât de mare, fiindcă aicea în darul a-
pesta nou şi în Scriptura a c e a s t a s'a făcut stricare morţei, peire
d e m o n i l o r ) şi împărăţia cerurilor şi în scurt mântuirea a c e a s t a
1

e s t e sufletească şi veşnică, despre c a r e a prozis Isaia: «Israil

se mântueşte de Domnul mântuire veşnică» (Cap. X L V , 1 7 ) .
T o a t e aceste bunătăţi însă şi mântuirea s'a pricinuit nouă prin
cuvintele cele ce s'au grăit de Fiiul şi nu d e angheli..

x
) Potrivit e .să î n s e m n ă m aicea ceea ce e scris în Pateric, pentru a
cunoaşte fieşte-carele cât covârşeşte Scriptura aceasta Nouă pre c e a
Veche. Odinioară s'a prefăcut diavolul în chip de om şi a venit, la c o ­
liba unui bătrân străvăzător, a deschis Scriptura cea Veche şi cetiâ oare
cari cuvinte într'însa, cam şoptind; iar bătrânul cu străvăzătorul duh
cunoscând", cum că e diavolul, l'a întrebat, Ce cetiâ; iar el răspunzând
a zis: pre cea V e c h e ; şi a răspuns bătrânul împrotiva şi a z i s : Dar pre
c e a Nouă nu o şTiţi ? Şi îndată cu cuvântul acesta s'a făcut nevăzut
diavolul', nesuferind nici s ă audă golul n u m e al celei Noui, ci c a de
un fulger aşa de singur auzul pârjolindu-1 a perit. Pentru aceasta şi
dumnezeescul Hrisostom zice, c ă în c a s a în care e sf. Evanghelie (care
este Scriptura cea Nouă), acolo .nu r ă m â n e diavolul, ci fuge, „că dacă
în casa u n d e se află Evanghelia, nu cutează a se apropia diavolul, cu
mult mai vârtos de sufletul cel ce cugetează noime evangheliceşti, nu
se va atinge cândva, nici s e va sculă asupra unuia ca aceluia d e m o n u l "
(Vor. X X X I I la l o a n ) . S e t e m e î n s ă de Scriptura cea Nouă diavolul,
pentrucă aceasta i-â slăbănogit puterea lui şi i s'a făcut perdere ş i
peire Iui,
408. EPIST. GÂTRE EVREI CAP. II, VERS. 3.

Carea luând început a se grăi prin Domnul, de cei ce

o au auzit s'au adeverit Ia noi.
Pentru c a să facă Apostolul cuvântul său vrednic de cre­
z a r e , dupre urmare zice, cum c ă mântuirea a c e a s t a sufletească
şi veşnica, nu s'a grăit prin proroci şi prin angheli, ci din în­
suşi izvorul a luat începutul s ă u ; apoi de acolo s'a împărtăşit
şi nouă, cu adeverire şi cu încredinţare, prin Apostolii cei în­
şişi văzători şi slujitori ai lui Dumnezeu Cuvântului, c a r e a-
c e â s t a o zice şi Evanghelistul L u c a , la începutul Evangheliei
sale, scriind: «Precum a predanîsît. nouă înşişi văzătorii cei
din început şi cari s'au făcut slujitori ai cuvântului» ( L u c a I,
2 ) . Dar cum la alt loc Pavel Zice, că nu a auzit Evanghelia
dela o m ? aşa scriind c ă t r e G a l a t e n i : «Pavel A p o s t o l u l , nu
dela Oameni, nici prin o m » (Galat. I, 1 ) . R ă s p u n d e m , c â acolo
la Galateni a fost mare şi neapărata nevoe a se recomândui (

P a v e l pre sineşi, cum c ă nu e ucenic al oamenilor, d e v r e m e

c e se prihăniâ de către Galateni că nu ar fi auzit de-adreptul
pre Domnul, precum ceilalţi Apostoli, şi pentru a c e a s t a se pri-
m e j d u i â a se d e p ă i t â propoveduirea s a dela hristianii cei c e
" s e a f l a u " T n ~ G â î a r i â 7 ^ A i c e a I n s ă T m erâ^afâta mare trebuinţă de
-

a zice, c ă şi însuşi a auzit pre Domnul (precum cu adevărat

l'a auzit), întâi adecă pentrucă Pavel nu a propovăduit E v a n - -
ghelia la E v r e i şi dupre urmare nu se prihăniâ d e dânşii, pre­
cum se prihăniâ de Galateni, c ă ar fi iost ucenic d e oameni._.
şi nu al lui Christos. Şi alta încă, pentru c a s â nu smintiască
pre credincioşii cei din E v r e i cu cuvântul a c e s t a , cu t o a t e c ă
mai j o s z i c â n d : «împreună mărturisind Dumnezeu c u s e m n e
şi c u minuni» arată, c ă şi însuşi cuvintele c e le propovedueşte
nu le-a luat dela oameni, ci dela D u m n e z e u ) . 1
""
*) Şi poate că prin zicerea aceasta nu se arată, c ă Pavel s'a învăţat ,
E v a n g h e l i a şi credinţa cea întru Christos dela Apostoli, dela înşişi v ă ­
zătorii şi auzitorii Domnului, ci numai c ă s'a adeverit Evanghelia a-
c e a s t a ; c ă învăţându-se de-a dreptul de însuşi Domnul, când i s'a arătat
pre cale şi de dânsul s'a trimis mai întâi Apostol la neamuri, iar în
u r m ă i s'a adeverit şi i s'a încredinţat apostolia şi Evanghelia, care 0
propoveduiâ, de către înşişi- văzătorii Domnului: de Petru, zic, şi de
l a c o v şi de loan şi aceasta arătându-o însuşi Pavel scrie Galatenilor: şi . .
m ' a m suit dupre descoperire şi am arătat lor Evanghelia, care o propo­
v e d u e s c întru neamuri, în deosebi î n s ă celor ce se socotesc, de cumva
îndeşert alerg sau am alergat" (Galat. II, 2 ) . Şi poate că Apostolul
pluratic zicând: s'au adeverit întru noi, nu înţelege, că însuşi s'a învăţat
de către Apostolii, ci credincioşii cei din Evrei, către cari s c r i a ; însă se
î m p r e u n ă numeră şi pre sineşi cu aceia, pentru ca să facă cuvântul, s ă u
m a i lesne priimit.
 EPIST. CÂTRE EVREU CAP. II, VERS. 4 — 5 . 409

4 . împreună mărturisind Dumnezeu, cu semne şi cu

minuni. ..
După ce â zis mai sus A p o s t o l u l , c ă mântuirea c e a grăită
de Domnul s ' a adeverit prin Apostolii Domnului, arată acum
eu ce chip 's'a adeverit; căci pentru a nu zice cineva că A -
postolii, cei c e au auzit mântuirea a c e a s t a dela Domnul, o a
plăzmuit cu minciună dela sineşi, zice aicea P a v e l , c â Dum­
nezeu mărţurisiâ şi adeveriâ mântuirea aceasta, împreună cu
Apostolii şi nu,.o. ar fi mărturisit Dumnezeu, de ar fi fost plăz­
muire şi minciună. Apostolii Domnului, zice, mărturisesc mân­
tuirea a c e a s t a şi împreună cu Apostolii o mărturiseşte şi D u m ­
nezeu, nu cu glasuri goale, ci cu s e m n e şi cu m i n u n i ) ; adecă 1

cu feluri de minuni, adeverind Apostolii cele ce le zic: « D r e p t

a c e e a crezând noi cuvintele Apostolilor, pre Dumnezei c r e d e m
şi nu pre o a m e n i » .
Şi cu multe feluri de puteri.
P e n t r u ca s'arate Apostolul b o g ă ţ i a darurilor şi a minunilor,
_a_zis: de multe feluri, de. vreme ce nici în L e g e a cea V e c h e ,
nici altă dată o a r e când s'a fâcut atâtea multe şi atâtea o s e ­
b i t e şi de multe feluri minuni, precum s'a făcut când propo-
veduiau Apostolii E v a n g h e l i a ; însă fiindcă şi vrăjitorii fac multe
s e m n e , pentru a c e a s t a a adaus Pavel z i c e r e a : «cu p u t e r i » ; căci
ale vrăjitorilor nu sânt puteri, ci slăbiciune numai şi nălucire
şi minciună şi plăzmuiri.
Ş i cu împărţire de S f . Duh, dupre voea sa.
Şi acest cuvânt îl zice Pavel pentru pricina de mai sus a
vrăjitorilor, fiindcă semnele, ce le fac vrăjitorii, nu sânt cu pu­
t e r e a Sf. Duh, ci sânt amăgiri şi înprilestiri ale necuraţilor d e ­
moni. A r a t ă însă Apostolul ghicitoreşte cu cuvântul acesta şi
alt lucru, căci urmă să fi fost între cei ce crezuserâ_din E v r e i
mulţi, cari să fi avut darurile Sf. Duh, care pentru lenevirea
lor sâ fi lipsit dela dânşii; deci pentru a-i mângâia pre ei A -
postolul l a aceasta, zice cum c ă împărţirile Sf. Duh, a d e c ă
puterile darurilor Duhului se fac dupre voea a însuşi Sfântului
Duh, de vreme c e Duhul ştie c e e a c e e de folos fieşte-căruia
şi aşa împarte darurile, s a l e ; căci de multe ori nu iâ cineva
daruri, pentru necurata viaţă c e are şi de multe ori şi având
cineva viaţă curată, n u i a darul pentru c a să nu se mândriascâ.

. ) Ce însemnează semnul şi minunea, vezi la capitolul X V al ceii către

x

Romani, stihul 19.

410. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS 5 — 8 .

Drept aceea şi darurile mai d e multe ori s e dau celor sme­

riţi şi neînvicleniţi ).1

5 . Câ nu anghelilor a s u p u s pre l u m e a c e e a ce v a s ă fie.

Şi cu a c e s t e cuvinte arată Pavel covârşirea c e a r e Fiiul mai
mult decât anghelii şi zice, că Dumnezeu Părintele nii a supus
l u m e a anghelilor, „adecă făptura aceasta, ci Fiiului; iar fiitoare.
o numeşte, p e n t r u c ă Fiiul lui. Dumnezeu,•.-totdeuna e r a fără
de- început şi. mai înainte de veacuri; .iar făptura, nu a fost mai
înainte, ci urmă â" se face. Deci c â t dupre asemănarea puru­
rea viecuitoarei estimei Fiiului, lumea şi făptura erau viitoare,
c a r e s'au făcut în vreme. | ..
Despre c a r e g r ă i m .
A d e c ă despre c e e a c e mai sus am z i s : «Când introduce p r e
cel întâi născut în lume». Nu sâ amâgiascâ mintea t a , ascul­
tător ule, căutând altă lume osebită de făptura aceasta. O a r e .
cari însă (precum este şi Teodorit) fiitoare lume a înţeles p r e
l u m e a c e e a c e vrea s ă fie după învierea c e a d e o b ş t e , despre
care zice Pavel, c ă e, cuvântul nostru; căci'atunci anghelii v o r .
sâ stea faţă c a nişte slugi, iar Fiiul a r e s ă şează c a j u d e c ă t o r
şl toţi oamenii c e i c e s e v o r sculă din morţi au să s e judece,
d e dânsul şi sâ iâ răsplătirea faptelor l o r .
6 . Că a mărturisit oare cine oare unde zicând: «Ce este
omul câ îţi aduci aminte de el? Sau Fiiul Omului, câ îi
cercetezi pre el» (Psalm. VIII, 4 ) . ___
7. L'ai micşurat pre el puţin ceva decât anghelii, cu
• slavă şi cu cinste l'ai încununat pîe el. (tij. 5 ) .
8. Toate le-ai supus sub picioarele lui (tij. - 6 ) ) . 2

1
) De"aceasta a zis şi- cuviosul loan al Scârei, c ă nu pentru o s t e ­
nele, ci pentru prostime, şi pentru smerenie se arată Dumnezeu (Cuv:
2 6 despre desluşire). Şi întru acestaş cuvânt zice, cum. c ă neamul cel de
acum_pentru răutatea ce are, nu iă duirmezeeştile daruri. Iar Teodorit
a ş a tâlcueşte zicerea aceasta: „Fiind însă că'Şi Moisi a întrebuinţat faceri de
minuni, de nevoe arată întru aceasta c ă 'covârşeşte d^i;ul; că aicea nu
-numai stăpânul a făcut minuni, ci şi dutriBezeeştii ucenicii lui şi m o ş ­
tenitorii acelora. A arătat însă, c ă şi în darurile cele duhovniceşti Noul
T e s t a m e n t a strălucit; c ă din vechju, singuri prorocii se împărtăşiau de
duhovnicescul dar; iar acum toţi cei ce cţ-ed. dobândesc Darul a c e s t a ;
că aceasta o a adaus zicând:: „Şi împărţirile Buhului Sfânt dupre
voea lui". Şi foarte înţelepţeşte a zis, că Dumnezeu prin minuni m ă r ­
turiseşte propoveduirea; c ă atât dovada e vederată., cât şi adevărul cel
ce mărturiseşte, e zis împotrivă.
) Iar înţeleptul Fotie a ş a tâlcueşte zicerea aceasta, zicând: „Pentru c e
2

Apostolul aduce aicea davidicescul acesta^cuvânt, adecă, c ă ce e o m u l

 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS. 8 . 411
I /

Nu a r a t ă A p o s t o l u l n u m e l e prorocului D a v i d , c a r e zice a-
c e s t e a , fiindcă voroveşte c ă t r e o a m e n i Iscusiţi şi cari ştiu S c r i p -
. t u r i l e ; a c e s t e cuvinte însă s'au zis d e D a v i d şi pentru neamul
tuţulor o a m e n i l o r ; mai chiar însă se p o t r i v e ş t e a c e s t e la Chri­
s t o s , dupre o m e n i r e , de v r e m e c e Fiiul lui D u m n e z e u a c e r -
- c e t a t pre firea o m e n e a s c ă , care. e r a p r o a s t ă şi s m e r i t ă -şi mai
O nimica pentru f a c e r e a ei c e a din p ă m â n t şi mai ales pen­
t r u s t r ă m o ş e s c u l păcatul lui A d a m , căci a c e a s t a însemnează în­
t r e b a r e a prorocului a c e s t a : C e e s t e o m u l , c ă îl p o m e n e ş t i pre
ei? Sau Fiiul Omului, că îl cercetezi p f e e l ? In l o c d e : nimica
e s t e omul şi prea p f o s t . D e c i pre a c e a s t a p r e a p r o a s t ă fire lu-
â n d - o Fiiul lui D u m n e z e u - ş i unind-o cu sine, a a r ă t a t mai p r e
sus de t o a t e zidirile, om fiind ' ) .
c ă îţi aduci aminte de el? Fiindcă se părea că se împotriveşte s c o p o ­
sului lui; fiindcă mai s u s dovedeşte Pavel, cum că Christos e. mai mare
ca anghelii; iar zicerea aceasta a lui David, arată că Christos este pu­
ţin ceva mai josit decât dânşii; pentru aceasta dar aduce aicea cuvân­
tul acesta şi dezleagă păruta împotrivire; şi dezlegând-o zice că Chris­
tos e mai micŞUrat decât anghelii, nu pentru alta, decât pentru patima
morţei, c ă f a m văzut pre el, zice prorocul, şi nu avea chip" (Isaia LIII,
2 ) . Iartă î n s ă Pavel a se zice zicerea aceasta despre Christos, pentrucă
trebniceâ ca s ă mângâie cu aceasta pre credincioşii cei din Evrei; adecă
cu a c e a s t a : T o a t e le-ai supus sub" picioarele lui. Iar Teodorit a ş a tâl­
cueşte zicerea; „Ce este omul, că îţi adtici aminte de el? Căci nu n u -
<mai l'ai adus pre el întru fiinţă, ci şt spre a fi bine ai dăruit lui, ci şi
totdeuna îţi aduci aminte de el şi îl cercetezi, rău aflându-se. L'ai mic-
şurat pre el; aceasta o a zis David aducându-şi aminte de hotărârea
morţei, ce o a ' d a t Dumnezeu asupra omului, zicând: pământ eşti şi în
pământ te vei întoarce ( F a c e r e 3). Căci omul dupre murire, decât a n ­
ghelii e mai josit, .Vrednică însă de-luare aminte e tâlcuirea, ce o face
la aceasta Eftimie Zigadino, în tâlcuirea Psalmilor, pentru a o potrivi a-
ceasta, cu scoposul lui Pavel. Că acesta puind stigmi (virgula) la p u ­
ţin ceva, uneşte pre zicerea decât anghelii, cu zicerea: cu slavă şi cu
cinste l'ai încununat pre el, care va.-să zică cum c ă mai mult decât pre
angheli a slăvit şi a încununat pre Christos; iar pre zicerea: l'ai mic­
şorat pre el a ş a o tâlcueşte acesta, adecă l'ai micşorat pre el decât vred­
nicia ta pentru firea trupului. Şi a ş a se uneşte zicerea aceasta cu noi­
ma de mai s u s a lui Pavel şi nici o împotrivire are, precum a zis mai
sus Fotie. Insă mai j o s Pavel zice arătat cum că Christos a fost puţin
micşorat decât anghelii.
) însemnează c ă Teodorit zice, că Pavel de aceasta a adus mărtu­
l

rie dela Psalmul acesta, pentrucă şi D o m n u l în Evanghelie a adus P s a l ­

mul acesta despre sine şi zicând către Iudei: „Au nici o dată. aţi cetit
c ă din gura pruncilor şi a sugătorilor ai săvârşit l a u d ă ? " (Mat. X X I , 16).
Drept aceea a ş a din gura pruncilor şi a sugătorilor, cel ce a săvârşit
lauda, a cercetat pre firea oamenilor; iar durnnezeescul Apostol cu p r o ­
roceasca mărturie a adus tâlcuire. Alt tâlcuitor însă a ş a o a zis aceasta :
412. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. II, VERS. 8—9.

Căci când a supus lui pre toate, nimic a lăsat nesu­

pus lui; iar acum încă nu vedem lui pre toate supuse.
F i i n d c ă cei c e crezuseră din E v r e i se goniau de către n e c r e ­
dincioşii E v r e i şi pătimiau r e l e ; pentru ca să nu zică a i c e a : şi
cum zici tu, o fericite P a v e l e , c ă t o a t e le-a supus T a t ă l lui Chri­
stos, de vreme ce noi ne gonim şi rău pătimim de vrăşmaşii
lui Christos? D e a c e a s t a e arătat că nu s'au supus iui î n c ă toţi
şi d a r înzadar ne amăgeşti t u . D e c i pentru a c e a s t a zice aicea
dumnezeescul A p o s t o l : Nu t e turbură, -o• hristiane, nici nu t e
împuţina cu sufletul pentru a c e a s t a ; căci deşi acum nu s'au
supus lui Christos t o a t e , dar însă au să se supue; că pentru
a c e a s t a a zis şi Scriptura pre viitorime, în timp t r e c u t ; a d e c ă
că au supus lui Christos pre t o a t e Părintele, pentru c a s'arate
că atât cu adevărul se vor supune lui t o a t e , ca cum de mult.
mai înainte le-ar fi supus. D e c i zice, nu t e întrista, fratele meu,
hristiane, de pătimeşti rău, c ă deşi nu a supus pre t o a t e nea­
murile la credinţa lui Christos, propoveduirea Evangheliei şi
măcar că nu e încă vreme de a se supune desăvârşit t o a t e lui
Christos, însă negreşit t o a t e au să se supue lui.
9. Pre Iisus îl vedem oare ce mai micşorat decât an­
ghelii pentru patima morţei, cu slavă şi cu cinste încununat.
S e sileşte dumnezeescul A p o s t o l aicea s'arate cum că c u ­
vintele acestea se potrivesc la Christos şi zice, c ă cu t o a t e c ă
zicerea: « T o a t e le-a supus» se vede că încă nu se potriveşte
la Christos (şi măcar c ă a dovedit mai sus, c ă şi a c e a s t a n e ­
greşit are să se facă), dar însă zicerea «a fi puţin c e v a mai m i c ­
şorat decât anghelii», a c e a s t a mai mult se potriveşte la C h r i ­
stos, decât la noi, oamenii cei g o i ; fiindcă Christos fiind numai
trei zile şi trei nopţi în m o r m â n t cu trupul, iar în iad cu su­
fletul, s'a micşorat puţin d e c â t anghelii, fiindcă anghelii nici c a
cum sânt supuşi morţei|; iar noi oamenii ceşti goi iarăşi fiindcă
la lungime de mulţi ani ne stricăm şi ne topim în pământ, nu
sântem micşoraţi d e c â t anghelii puţin, ci foarte m u l t ) . A s e ­
1

menea încâ şi zicerea, c ă s'a încununat cu slavă şi cu c i n s t e

şi aceasta mai mult se potriveşte la Christos, decât la noi o a ­
menii cei g o i ) . Zicând însă P a v e l : p a t i m a morţei, a arătat pre
2

„Ce este acest uitat: „Că îţi aduci aminte de el? In locul omului zicând,
uitat; pentru ca s'arate că omul fireşte uită şi nu ;îşi aduce aminte, şi
aceeaşi este a zice cineva, om şi a zice uitat.
') Iar Eftimie Zigadin zice că omul puţin ceva decât anghelii se mic­
şorează, pentru înpleticirea lui cu trupul şi cu cele din trup.
) Cu slavă adecă era încununat, omul, pentrucă s'a fost făcut dupre
2
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. II, VERS. 9. 413

adevărata moartea lui Christos; fiindcă m o a r t e a lui Christos nu

a fost o nălucire de m o a r t e , ci s'a fâcut lucrătoare de a d e v ă ­
rată moarte, pătimirea c e a de mai înainte cu lucru şi a p o ­
m e n i t aicea Pavel de cruce şi de m o a r t e întâi, pentru ca să în­
duplece pre hristiani sâ sufere vitejeşte necazurile, privind la
învăţătorul lor Christos. Şi alta încă pentrucă crucea s'a fâcut
lui Christos slavă şi cinste. D e c i , zice, şi necazurile şi patimele,
c e le suferiţi voi hristianii, slavă au să vi se f a c ă ; apoi pentru
c e pătimiţi de patimile, care vă .slăvesc? Şi dacă stăpânul Chri­
stos a pătirnlit pentru voi robii lui, pentru c e şi voi robii lui,
nu suferiţi a vă necăji pentru stăpânul v o s t r u ? .
Ca cu .darul lui Dumnezeu, pentru toţi să guste moarte.
.^Cu a c e s t e cuvinte arată Pavel, c ă Dumnezeu cu nimic e r â
dator nouă, ci în dar a dat pre Fiiul spre m o a r t e , nu numai
pentru credincioşii hristiani, ci şi pentru toţi cei necredincioşi;
iar deşi nu s'au mântuit toţi, aceasta a urmat dela necredinţa
lor şi nu din partea lui Christos, fiindcă Christos lucrul său t o t
l'a săvârşit. Şi bine a zis c ă : « S â g u s t e » , căci Christos numai
c a cum ar fi gustat cu adevărat moartea, pentrucă în puţină
lungime de vreme aflându-se în m o a r t e , numai în singure trei
zile, îndată s'a sculat. Drept a c e e a şi dupre aceasta mai p r e
sus s'a arătat Christos decât anghelii'; căci şi decât m o a r t e a mai
p r e sus s'a arătat. Căci precum un doftor văzând pre bolnav,
că se teme a mânca bucatele cele gătite pentru dânsul, însuşi
el mai întâi gusta puţin din acelea, pentru ca sâ înduplece pre
bolnav sâ îndrăsniascâ a mânca, aşa şi Domnul ştiind că noi
n e t e m e m de moarte, a gustat mai întâi însuşi moartea şi a ş a
: n e - a înduplecat-şi pre noi a nu ne t e m e de moarte, ci a cu--
r
t e z â şi a o suferi pre o nimica, cu bărbăţia şi bucuria sufle­
tului nostru. Pentru a c e a s t a a zis Apostolul c â , cu Darul lui
Dumnezeu a gustat m o a r t e a , fiindcă Christos nu a fost supus
morţei, ca un fâră de păcat, ce erâ, ci a gustat moartea cu t o ­
tului t o t , dupre Darul lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră.
Iar Nestorianii eretici strică zicerea a c e a s t a şi în loc de z i c e r e a :
«cu darul, lui Dumnezeu» ei scriu:"fără de D u m n e z e u ) , pen- 1

chipul lui Dumnezeu, dupre Zigadin: iar cu cinste a fost pentru su­
punerea tutulor dobitoacelor către dânsul.
*) Ci şi Teodorit nu ştiu cum scrie zicerea aceasta aşa: „Că fără
Dumnezeu pentru toţi. să guste moarte. Şi aşa o tâlcueşte zicând: sin­
gură dumnezeiasca fire însă este, care n'are nevoe de nimic; iâr toată
făptura avea trebuinţă de doftoria iconomiei; că stihiile adecă pentru tre­
buinţa oamenilor fiind făcute, le-a făcut să se supue stricăciunei, fiindcă
414. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS- 10.

tru c a să-şi întăriască cu aceasta hulitorul eresul lor, adecă ca

s'arate c u m că, când erâ Christos spânzurat pre cruce, nu erâ
împreună cu el şi dumnezeirea, pentrucă nu eră (precum bâr­
fesc ei) dupre ipostas cu el unită, ci dupre atârnare, şi dar, şi
singură locuinţă. Un drept slăvitor însă luând în râs neînţelep-
ţ i a lor, a zis către dânşii că, fie şi precum ziceţi ypi scrisă zi-,
c e r e a ş i a ş a . iarăşi înţelegerea de a fi spre ajutorul .nostru al
c e l o r drept slăvitor şi nu spre al v o s t r u ^ j u t o r ; fiindcă fără d e . -
Dumnezeu, adecă afară d e Dumnezeu pentru fieşte-carele al­
tul a murit Domnui şi pentru însuşi anghelii, adecă pentru a
strică vrajba ce aveau anghejii către noi şi c ă să Ie pricinuias­
că bucurie. • .
i o . C ă se cuvenea lui p e n t r u c a r e l e t o a t e .
' A d e c ă se cuvenea T a t â l , pentru carele sânt t o a t e , adecă pen­
trucă însuşi e pricinuitorul a t o a t e . ''
••• Şi prin carele toate.
Vezi," o cetitorule, aicea zicerea prin carele la T a t ă l afiân-
du-se. Drept aceea de ar fi fost aceasta arătătoare de micşo­
rare şi de s'ar fi potrivit numai l a Fiiul, precum zic arienii, nu
se cuvineâ Pavel sâ o potriviascâ la T a t ă l . C e însemnează însă
ZzAcex^arfiTfnr-carele ascultâ-o, o cetitorule, fiindcă mai sus a zis
Apostolul despre T a t ă l , cum c â pentru d i n s u l sânt toate, pen­
tru a nu născoci cineva vre o necuviincioasă neînţelegere, cum
că Tatăl are trebuinţă de t o a t e ; fiind-că propunerea prin în­
semnează o înţelegere c a aceasta, precum când zicem p e n t r u ;

' om, adecă pentru trebuinţa omului zidirea s'a fâcut. Pentru a-
ceasta zic, dupre urmare adauge Pavel şi zicerea prin carele
tălmăcind cu aceasta şi zicând către cel ce c e t e ş t e , că zicerea
«pentru carele» cel c e o a zis mai sus, se înţelege în loc de
prin carele şi de c a r e l e ; adecă cum că t o a t e estimile de dân­
sul s'au fâcut; în cât ş i - l a Fiiul când se „zice prin carele aşa t r e -

şi pre om călcarea urmă a-1 face muritor; iar puterile cele nevăzute se
supărau, se necăjiau dupre dreptate, văzând răutatea Ceea ce se politfsiâ.
între oameni.... Iar înomenirea celuia unuia născut stricând pre moarte ş i
arătând pre înviere...."au topit norul cel posomorât (tâlcuire la zicerea: „a
s e încheia toate întru Christos" (Efes. I, 10). Ci şi în talcuirea acestei că­
tre Evrei mai acesteaşi le scrie, zicând: patima .adecă pentru toţi 0 a
suferit; că toate câte au firea zidită, aveau trebuinţă de vindecare; c ă
acesta a zis cum că afară de Dumnezeu pentru totul gustă moartea; că
singură firea cea dumnezeiască zice, nu are nevoe ele nimica, iar cele-
• lalte toate aveau trebuinţa de leacul înomensrei .Fiiului lui Dumnezeu....
Deci pentru toate a suferit mântuitoarea patirn*}., că singură dumnezeiasca
fire nu a avut trebuinţă de vindecarea ceea ce s'a.Şăcut din. aceasta:
 EPIST. CĂTRE EVREI GAP. II, VERS. 1 0 . 415

b u e a o î n ţ e l e g e în l o c d e de carele, adecă ca de pricina c e a

f ă c ă t o a r e şi n u c a d e o u n e l t i t o a r e ) . 1

Pre mulţi fii la slavă aducându-i, pre începătorul mân­

tuirilor prin patimi a se săvârşi.
Gu a c e s t c ^ c u v i n t e î n s ă u r m e a z ă A p o s t o l u l z i c e r e a « c u s l a v ă
ş l cU c i n s t e t a i î n c u n u n a t , pre e i » ; i a r î n ţ e l e g e r e a c e o z i c e ;
e s t e v a c e ^ f e l : , v r e d n i c l u c r u , z i c e , d e i u b i r e a s a de o a m e n i a
i f ă c i î t ' T a t ă l v ' d e a arâtâ^rnai strălucit- prin pătimiri p r e întâiul
n ă s c u t F i u , d e c â t pre t o ţ i fiii, c a r e u r m e a z ă s â d o b â n d i a s c ă
s l a v a lui, c a c u s t r ă l u c i r e a a c e a s t a a Fiiului c e l u i d u p r e fire s ă
a r a t e şi c e l o r l a l ţ i fii d u p r e dar, c ă s e c u v i n e s ă p ă t i m i a s c ă şi
s â n e V o i a s c ă ; i a r î n c e p ă t o r al m â n t u i r e i a zis pre C h r i s t o s a -
d e c â p r i c i n u i t o r . Vezi î n s ă , i u b i t u l e , c â t f â r ă d e a s e m ă n a r e e
o s e b i r e a î n t r e C h r i s t o s şi î n t r e n o i ; c ă c i m ă c a r d e ş i î n s u ş i e s t e
F i u şi noi fii, Cu t o a t e a c e s t e a , a c e s t a n e m â n t u e ş t e pre n o i ,
d a r noi n e m â n t u i m de d â n s u l ; şi fiindcă e l a d u c e l a s l a v ă p r e
fiii. cei d u p r e dar, n o i n e a s e m ă n ă m cu d â n s u l , fiindcă a c e e a ş i
slava a ş a o p r i m i m , i a r fiindcă el e î n c e p ă t o r u l s l a v e i n o a s t r e ,
cu a c e a s t a n e o s e b i m n o i d e e l , ca u n i i c e d e d â n s u l n e m â n ­
tuim. î n s e m n e a z ă î n s ă c ă p ă t i m i r i l e s â n t s ă v â r ş i r e a şi p r i c i n a
m â n t u i r e i ) . Ş i c u m c ă c e l c e p ă t i m e ş t e p e n t r u vre u n f r a t e al
2

său, nu n u m a i p r e a c e l a . îl • f o l o s e ş t e , c i î n s u ş i p ă t i m e ş t e m a i .
s t r ă l u c i t şi mai d e s ă v â r ş i t s e f a c e . D e p l i n ă t a t e î n s ă a lui C h r i -

•-- '-) Iar Marele Vasile zice cum c ă a zidi T a t ă l prin Fiiul, nici, arată
pre T a t ă l nedeplinit spre a zidi, nici iarăşi pre Fiiul neputincios de a
lucră, ci arată pre unirea voinţei. Drept aceea zicerea este mărturisire a
pficinei ceii mai întâi începătoare (adecă a Tatălui) şi nu se iâ de pri-
hănire a pricinei ceii făcătoare (Gap.-VIII despre Sf. Duh). Iar T e o d o ­
rit propunerile acestea le potriveşte la Dumnezeu Cuvântul, că zice a ş a :
„Dumnezeu Cuvântul a arătat p r e firea ceea c e o a luat săvârşindu-o;
că începător al mântuirei noastre, firea c e a luată de el este; că aceea
din morţi s'a sculat şi a neguţat nouă tuturor pre.. înviere".
2
) însăşi aceasta o zice şi Sevir în cap. CLXIII, cel iubitor de adevăr,
la Icumenie. Iar durnnezeescul Epifanie zice: „Moartea desăvârşit e m u -
c e n i a " . Iar Clement Stromateul zice a ş a : „Deocamdată deplinătate pre
muceni-s o n u m i m , nu căci omul a luat sfârşit de viaţă c a ceilalţi, ci căci-
a arătat lucru de iubire şi desăvârşit s ' a deplinit. î n c ă şi cei vechi din
cei dela Elini pre săvârşirea celor ce mureau în războiu o lăudau, nu a
muri cu sâlnicie sfătuind, ci căci cel ce s e săvârşeşte în războiu, fără
de frică a scăpat de moarte, tăindu-se trupul şi nedurându-1 mai î n a ­
inte sufletul, nici moloşindu-se, precum pătimesc oamenii de boale, c ă '
scapă de viaţă gingăşindu-se şi ticăloşindurse. Pentru aceasta nici îşi.
slobod sufletul curat, ci c a pre nişte spurcăciuni purtând cu sine şi
sufletul poftele, dacă nu oare-cari dintr'înşii s'au făcut mai buni dupre
fapta b u n ă " (Stroma: I V ) .
415. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. II, VERS. 10—11.

s t o s se înţelege c ă zice aicea Pavel pre slava cu care s'a slăvit

dupre omenire, m ă c a r c ă avea fireşte slava c a Dumnezeu, însă
î n c â t nouă e r â neslâvit, fiindcă nu s e c u n o ş t e a c a proslăvit;
d e vreme ce dupre răstignire şi dupre înviere s'a c u n o s c u t şi
s ' a slăvit, pentru a c e a s t a se zice, c ă a luat slavă, pre care m ă ­
c a r deşi o avea fireşte, dela noi însă nu avea, aducându-i-se
lui slavă. Iar sf. Chirii al Alexandriei deplinătate a lui Chri­
s t o s numeşte p r e nemurire, c a r e lipsiâ dela Christos, dupre
c e e a c e erâ om pătimitor şi initjritor; a c e a s t ă nemurire^ însă ©
a deplinit lui T a t ă l prin înviere; fiindcă după c e a înviat. Chri­
s t o s , nu-1 mai s t ă p â n e ş t e pre el m o a r t e a . Şi nu numai Christos
a luat deplinătatea a c e a s t a , a d e c ă nemurirea, ci şi pre t o a t ă
firea oamenilor, prin sineşi o a învrednicit să iâ aceastaşi d e ­
plinătate, de vreme c e şi toţi oamenii au să învieze şi să ră­
m â e nemuritori. P e n t i u a c e a s t a şi aiurea zice acestaşi P a v e l :
« Ş i deplinindu-se, s'a făcut pricinuitor de veşnică mântuire c e ­
l o r c e se supun lui» (Evrei V , 9 ) .
ii. C â c e l a c e s f i n ţ e ş t e şi c e i c e s e s f i n ţ e s c , d i n t r u u n u l
s â n t toth —
Iată c â şi cu cuvintele a c e s t e a a r a t ă P a v e l cum c ă noi hris­
tianii sântem fraţi ai lui Christos şi c â t ne-am cinstit de dân­
s u l . C â cela c e sfinţeşte, zice, a d e c ă C h r i s t o s , c â însuşi z i c e :
« E u sânt Domnul, cela c e vă sfinţesc pre voi» (Levi*. X X , 8 ) .
Şi cei ce s e sfinţesc a d e c ă noi « c â vă veţi sfinţi, zice, şi v r e d ­
nici veţi fi» (Levit X I , 4 4 ) . Dintru unul toţi, a d e c ă toţi sân­
t e m dintru unul şi acelaşi Părinte, atât Christos, c â t şi n o i .
D a r Christos a d e c ă este din Părintele, dupre c e e a c e e s t e a-
devărat şi firesc F i u , născându-se din însăşi fiinţa şi ipostasul
Părintelui; iară noi sântem dela P ă r i n t e l e , ca nişte făpturi, îm-
pârtăşindu-ne din singură lucrarea Părintelui şi fii ai lui dupre
dar fiind. Vezi însă, o cetitorule, şi intru înseşi zicerile a c e s t e a
covârşirea c e o a r e Christos mai p r e sus d e c â t n o i ; căci el p r e
noi ne sfinţeşte, iar noi n e sfinţim d e dânsul. Drept a c e e a şi
a s e m ă n a r e a şi covârşirea este t o t o d a t ă între Christos şi în­
tre n o i ) .
1

x
) Iar Sf. Chirii al Alexandriei zicerea aceasta:propuindu-o: „cela ce
sfinţeşte şi cei c e se sfinţesc dintru unul toţi", zice: „ S ă se ştie î n s ă c u m
: ă dupre cela c e are cuvântul fâră de prihană, însuşi fiind dătătorul
sfinţeniei către toţi ceilalţi şi împreună dătător, c ă Dumnezeu, cu Dum­
nezeu şi Părintele împreună cu noi se sfinţeşte, dupre omenire. Ş i a-
: e a s t a e ceea c e se zice deşertare; c a cel sfânt dupre fire c a D u m n e ­
zeu, se zice c ă a avut trebuinţă de D u m n e z e u , cel ce sfinţeşte. Şi a-.
 EPIST. GÂT^E EVREI CAP. tl, VERS. 11 — 1 2 . 417

Pentru care pricina nu se ruşinează.a-i numi pre ei fraţi.

V e z i , iubitule, şi a i c e a c o v â r ş i r e a c e are C h r i s t o s mai pre s u s
d e noi, căci zicând P a v e l că nu se ruşinează C h r i s t o s a ne numi
pre noi fraţi ai săi, a r a t ă cu zicerea a c e a s t a d e neruşinare,
cum c ă lucrul a c e s t a nu e al firei sale ceii dumnezeeşti, a d e c ă
înfrăţirea .noastră a c e a s t a , ci c ă e lucru şi ispravă a iubirei lui
C h r i s t o s , ceii c ă t r e n o i , a celui c e nu se ruşinează de p r O s t i -
mea n o a s t r ă ; c ă c i deşi s â n t e m dela unul şi acelaşi părinte,
însă m u l t ă - ş i - n e a s e m ă n a t ă e s t e o s e b i r e a , c a r e se află' î n t r e "
Christos şi între noi, a d e c ă c â t ă o s e b i r e e între Ziditorul şi
între zidiri ). .'•
1

1 2 . Zicând: «Voiu spune numele tău fraţilor mei; în

mijlocul adunărei te voiu lăudă pre tine» (Psalm. X X I , 2 3 ) .
D e v r e m e c e Christos s'a î m b r ă c a t cu firea oamenilor, s ' a
î m b r ă c a t t o t o d a t ă şi cu frăţia o a m e n i l o r şi împreună cu u -
nirea omenirei s ' a unit şi frăţia lui c u o a m e n i i , a d e c ă a se
face Christos frate cu toţi o a m e n i i . Insă m ă c a r că s ' a fâcut
. Christos frate al o a m e n i l o r , dar iarăşi a r e covârşire mai pre sus

ceasta o zice fericitul Petru: „Pre Iisus cel din Nazaret, cum l'a u n s
pre el Dumnezeu întru Duhul S f â n t " (Fapt. X , 3 8 ; la pendatefh). Iar Mar.
Macarie zicerea aceasta aducându-o spre mărturie zice: „Precum trupul
" Domnului s'a slăvit, când s'a suit în munte şi s'a schimbat la faţă î n -
tru-dumnezeiască slavă şi întru lumina cea nemărginită, a ş a şi trupurile
sfinţilor se slăvesc şi strălucesc. Că precum dinlăuntru sla(va) lui Chri­
stos, a ş a s'a întins preste trupul său şi a strălucit, într'acestaşi chip şi
la însuşi sfinţii puterea lui Christos ceea ce e înlăuntrul lor, în ziua
aceea pre.dinafară pre trupurile lor se va revărsă; căci fiind de aceeaşi
fiinţă şi fire (poate de lucrarea şi Darul lui Dumnezeu cele înfiinţate şi
fireşti), cari de acum se împărtăşesc întru mintea lor. C ă scris e : „Şi cela
ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc dintru unul; şi slava care o ai dat mie,
o am dat lor'V (loan XVII, 2 2 ) . Precum dintru un foc multe făclii se a-
prind, aşa. negreşit şi trupurile-sfinţilor, mădulări fiind ale lui Christos,
aceiaşi se vor face, ceea ce este Christos (adecă dupre chipul slavei); şi
vezi subînsemnarea zicerei: „Spre a se face el (adecă trupul nostru) de
un chip cu trupul slavei lui" (Filip. III, 21 şi V o r . X V , c a p . X X X V I I I ) ;
>) De aceasta şi T e o d o r i t a ş a a tâlcuit zicerea. îndestul (este a arătă
şi zicerea „nu se ruşinează" pre osebirea fiimei; c ă despre stăpâni şî
robi vorovind noi şi smerita cugetare a stăpânilor arătându-o, obişnuim
a zice: Nu se ruşinează (stăpânul adecă) a m â n c a împreună cu slugile-
şi a beâ şi împreună şezând şi pre cei bolnavi dintr'înşii însuşi a-i vin­
decă. Deci aceasta şi aicea o însemnează, c ă cel ce a priimit patima
pentru noi, nu se ruşinează a ne numi fraţi, pre aceia pentru cari a
suferit patima. Şi nu numai pre aceştia fraţi, ci şi fii îi numeşte. Că
a ş a zicea Domnul în Evanghelii dumnezeeştiior Apostoli: „Fiilor, nu
cumva aveţi ceva de m â n c a r e ? " (loan cap. V ) .

Tom. ilt.
27.
418. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IIj, VERS. 1 2 — 1 4 .

de oameni. Pentru aceasta zice către Părintele, c ă voiu spune

numele tău fraţilor mei celor întunecaţi şi cari nu ştiu; şi a-
a c e a s t ă prorocească zicere e a s e m e n e a cu a c e e a ce zicea D o m ­
nul către acestaşi P ă r i n t e : «Arătat-am numele tău oamenilor»
(loan X V I I , 6).
13. Ş i i a r ă ş i : « E u voiu fi n ă d â j d u i n d u - m ă întru d â n ­
sul» (Psalm. X V I I , 20; I I î m p ă r a ţ i c a p . X X I I 3 ) . - r

- .'. ; Ş t - c a ;<5uyânt^. §ceşţavaraţ^ :P^' 'el, c ă Fiiul lui Duf],nesei<. .

; ;
v

s'a făcut om şi frate al n o s t r u ; căci precum fieşte-carele din

oameni nădăjdueşte întru Dumnezeu, aşa şi Christos a'nădăjduit
în Dumnezeu, precum sub faţa lui David zicea, c ă eu voiu n ă d ă j ­
dui întru dânsul, adecă întru Dumnezeu Părintele. Ş i arată încă
cu acest cuvânt Pavel şi cum că toţi noi hristianii se cuvine să
nădăjduim întru- sîngur Dumnezeu, căci şi însuşi Fiiul său, cu
t o a t e că a fost; neavând trebuinţă fiind Dumnezeu, însă se zice
că nădăjduia întru Părintele, dupre c e e a c e erâ om. Oare-cari
însă-aşa au înţeles zicerea: «Fiind, zic ei, că mai sus a zis P a v e l
pre Christos frate al oamenilor, iar mai j o s îl va zice pre el
P ă r i n t e , pentru a c e a s t a aicea în mijloc arată, cum că a se
numi Christos frate şi P ă r i n t e al nostru, a c e s t e a sânt numiri
ale întrupeştei sale iconpmii; iar numele Iui cel mai înainte de
veacuri este a fi D u m n e z e u ; căci cine nădăjdueşte chiar întru
altul, afară de întru Dumnezeu? C a cum ar z i c e : F i i n d c ă tu, o
cetitorule,"ai auzit câ am zis pre Christos frate şi Părinte al
nostru, să nu socoteşti câ el e unul din oamenii cei goi. ]Mu,
să nu„.soc6teşti _aşa, de vreme c e el -este Dumnezeu şi scris
este întru Dumnezeu să nădâjduiască omul, «că nădăjduiţi, zice,
întru dânsul toată adunarea noroadelor» (Psalm. L X I , 8). D r e p t
a c e e a cuvântul acesta dupre socofciala acelora nu se zice d e s ­
pre faţa lui Christos," c i despre faţa prorocului David, carele
zice, c ă eu voiu nădăjdui întru dânsul, adecă întru Christos
c a întru Dumnezeu. Dar însă noima c e a de acest-fel nu e bint 1

potrivită la alcătuirea şi la urmarea cuvintelor Apostolului.

S i i a r ă ş i : « I a t ă e u şi c o p i i i , c a r t a u " d a t mie Dumne­
zeu» (Is. V I I I , 18).
A i c e a cu a c e s t e cuvinte arată dumnezeescul P a v e l , că Chri
stos e P ă r i n t e al nostru, carele zice din p a r t e a sa,-că iată ei
şi copiii, cari au dat mie D u m n e z e u ; iâr a dat, â zis p e n t n
Ca s'arate bunăvoinţa Părintelui spr<fe a se.' întrupa F i i u l ; c ă c
d e nu ar fi binevoit Părintele a se întrupa Fiiul său, negreşi
nici copii ar fi avut Fiiul său a c e s t a .
 EPiST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS. 14. 419

1 4 . Deci de vreme ce fiii s'au împărtăşit de trup şi

de sânge, şi acesta asemenea s'a împărtăşit de aceleaşi.
Ruşineze-se de cuvintele a c e s t e a ale Apostolului ereticii a-
c e i a cari zic, c â Christos s'a arătat om, nu întru adevăr, ci
dupre fantazie; căci Apostolul nu £ zis numai, c â Christos e s t e •
Părinte, al nostru dupre omenire, s'a împărtăşit ca un om de
t r u p ' s i de sânge^ precum seTîrhpărtăşeşc. de aceasta, ş i - f i i i ,
a d e c ă ceilalţi oâfuenij şi cu t o a t e *câ şi a c e a s t a numai de o
ar fi zis, ar fi fost îndestul s'arate, câ cu adevărat s'a Întru­
pat şi s'a făcut om, ci pre lângă a c e a s t a a adaus şi pre zi­
c e r e a asemenea, a d e c ă întocmai şi fâră schimbare, pentru c a
s'arate cu zicerea a c e a s t a adevărul şi pre n e s c h i m b a r e a de cei­
lalţi oameni a întrupărei Fiiului lui D u m n e z e u ) . 1

Ca prin moarte să "strice pre cela ce are stăpânirea

morţei, adecă pre diavolul. '
A i c e a arată pricina pentru care Christos a priimit m o a r t e a ;
şi .este a c e a s t a , ca prin moartea sa (care o a priimit fiindcă
a luat trup şi sânge) să strice pre diavolul, o a r e l e stăpânirea
şi puterea lui avea pre m o a r t e . C u m ? Ş i cu Ce chip? Prin pă­
c a t ; căci fiindcă diavolul a făcut pre oameni s ă - p ă c ă t u i a s c â , ~
încă din întâia vreme, a c e a a neascultărei lui A d a m , pentru
, a c e a s t a el erâ, carele pricinuise şi pre m o a r t e , -întrebuinţându-o
a c e a s t a , ca pre o armă şi c a pre un o s t a ş înpotriva firei o -
meneşti. D e c i însăşi arma aceasta, care diavolullo întrebuinţa
asupra oamenilor, a d e c ă pre moarte, p r e a c e a s t a o a întrebu-
inţăt-o şi Christos înpotriva diavolului, care a c e a s t a a fost cu
adevărat lucruri de o mare înţelepciune şi p u t e r e ; a junghiâ Chri­
stos adecă pre Vrăşmaşul diavol cu însăşi arma a c e e a , cu ca-
r e a el junghiâ pre ceilalţi. Oare-cari însă, precum Chirii al A -
lexandriei, aşa au înţeles p r e i d i a v o l : carele are păcatul, c a r e l e
păcat e stăpânire şi putere a morţei. —
l
) Iar sf. Chirii al Alexandriei a ş a tâlcueşte zicerea a c e a s t a : „Noi cei
număraţi între fiii lui Dumnezeu ne-am împărtăşit de .sânge şi de t r u p ;
adecă sântem în sânge şi în trup şi în trupuri stricătoare şi pământeşti.
Pentru această pricină dar unul născut Cuvântul lui Dumnezeu, fireşte
fiind yiaţă s'a împărtăşit de acest şi nu dupre alt chip, ci asemenea cu
n o i ; apoi şi pricina înomenirei o s p u n e : ca s ă s e strice-, zice, diavolul,
cel ce avea stăpânirea morţei, Să se strice însă prin m o a r t e ; c a cum ar
fi z i s : O înţelepciune a lui Dumnezeu! Prin moarte avea stăpânire di­
avolul şi prin moarte se va strica el. Dar cum stăpâniâ prin moarte di­
avolul? Căci a fost începător al păcatului, prin care păcat a venit moar­
tea şi stăpâniâ pre moarte,—adecă stăpânire a morţei erâ păcatul. Deci
.diavolul având păcatul şi aflătorul fiind, avea pre stăpânirea morţei".
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. If, VERS. 1 0 .

1 5 . Şi să izbăviască pre aceia, câţi cu frica rnorţei în

toată viaţa erau vinovaţi robiei.
C h r i s t o s a d e c ă pentru a c e a s t a a stricat pre diavolul, cel c e
avea s t ă p â n i r e a m o r ţ e i , p e n t r u c a să sloboziască p r e oamenii
a c e i a , cari p e n t r u frica morţei erau supuşi m o r ţ e i , a d e c ă se
ţ i n e a u sub r o b i a morţei, fiindcă şi însăşi m o a r t e a încă nu se
s t r i c a s e ; sau o zice a c e a s t a c ă o a m e n i i c e i vechi t o a t ă viaţa
l o r o p e t r e c e a u întru o n e c u r m a t ă t e m e r e , p e n t r u c ă t o t d e u n a
a ş t e p t a u , c ă au să m o a r ă $i d e frica a c e a s t ' a . n u - p u t e a u a luâ
n i c i o simţire de î n d u l c i r e ; c ă a c e a s t a o a a r ă t a t A p o s t o l u l
g h i c i t o r e ş t e z i c â n d : în toata v\aţa lor. D e c i vinovaţi erau r o ­
b i e i , a d e c ă t o t d e u n a s e c u t r e m u r a u , p r e c u m robii t r e m u r ă şi
s e t e m d e stăpânul lor cel tiran şi a m a r şi dupre u r m a r e d e
f r i c a a c e a s t a nu se îndulcesc d e nici un lucru v e s e l i t o i şi bu
c u r a t o r ) . D e c i î n c h e e , o cetitorule, c ă c e l a c e s e t e m e de
1

x
) Iar Fotie zicea, că „oamenii se temeau de moarte c a nişte vino-
v a ţ i ai robiei e i " ; iar robia morţei este a se supune cineva. Şi. a sluji
păcatului, carele este putere şi bold al morţei. Deci fiindcă Christos prin
m o a r t e a stricat pre diavolul cel ce avea stăpânirea m<t>rţei, p r e î n c e -
pătorul şi aflătorul păcatului, pentru aceasta cu drept ch ip a slăbit p ă -
catul şi noi ne-am slobozit din robia lui şi împreună ne am slobozit şî .
de frica morţei. Ş i aceasta este a vedea cineva arătat lucrul; p e n -
t r u c a oamenii aceia, cari mai înainte se temeau şi fugiau de moarte, ca
de un prea mare şi covârşitor rău, aceia" acum dupre î n t nupeasca i c o -
n o m i e priirnesc moartea, c a pre o schimbare şi început de viaţă mai
b u n ă şi bucurându-se aleargă la moarte şi la mucenie pentru' numele.,
lui Christos şi pentru legile lui. Vezi, frate,, cum n e - a slobozii Christos
arătat de frica morţei şi din robia ei ? Iar purtătorul de umriezeu M a -
x i m înţelepţeşte tâlcuind • zicerea aceasta zice, cum că tof 1 oanienii erau
robiţi îndulcirei şi patimilor, pentru frica morţei şi a cf inuirei; c ă toţi
iubitorii de argint şi iubitorii de slavă şi iubitorii de î nd .îlciri j pentru a-
c e a s t a iubesc argintii şi slavele şi îndulcirile, pentrucă se tem s ă nu
m o a r ă în grabă şi pentrucă caută s ă scape de moarte, că nădăjduesc c ă
prin arginţi şi prin slavă şi prin îndulciri au să-şi p azi as ca viaţa la
m u l t ă vreme, şi în scurt a z i c e : orice ar face omul nu o :âce pentru alta
f ă r ă numai ca să-şi păziască viaţa şi s ă scape dq moarte Decj stăpâ-
n u l nostru Christos vrând s ă sloboziască pre oameni de robia îndulci-
r e i şi a patimilor, i-a slobozit mai întâi de frica morţei i aşa< dupre u r -
m a r e i-a slobozit şi de patimi şi de îndulciri şi tăind rădăcina,; împreună
a tăiat şi odraslele rădăcinei. Acestea adecă le zice dufrinezeescul P ă -
r i n t e întru cele nedumerite; iar în capetele s a l e cele cu noscătoare zice
a ş a : „Omul.... către îndulcire îşi avea toată pornirea, jar către durere
t o a t ă f u g a ; pentru c e a dintâi cu toată .puterea nevoindi.- s e ; i a r - a s u p r a
a c e i al doilea cu toată silinţa nevoindu-se.... îndulcirea pentru iubirea
d e sine dorindu-o şi durerea (adauge şi pre moarte, ca pricinuitoare
 EPISTrCÂTRE EVREI CAP. II, VERS. 1 5 — 1 6 . 421

m o a r t e , a c e l a nu e s t e s l o b o d , ci r o b al tuturor. Insă cuvântul

a c e s t a e s t e m a r e m â n g â e r e hristianilor, c e l o r c e s e n e c ă j e s c
şi p ă t i m e s c ; fiindcă hristianii, c e i c e pentru credinţă şi pentru
poruncile Domnului se g o n e s c şi se închid prin t e m n i ţ e , au
mai s l o b o d ă şi mai dulce viaţă, d e c â t oamenii c e i vechi, cari
s e arătau că se desfătează şi c ă au odihnă când m o a r t e a avea
s t ă p â n i r e ; căci aceia erau robi, pentrucă se stăpâniau de frica
m o r ţ e i ; iar hristianii s'au slobozit din robia şi frica a c e a s t a .
T 6/Că- cu adevărat n u dintru a n g h e l i a luat. •
Nu a a p u c a t Christos firea anghelilor, nici s'a î m b r ă c a t cu
a c e e a . Ş i a c e a s t a arată pre multa iubire, c e a arătat D u m n e ­
zeu c ă t r e o a m e n i ; pentrucă c e e a c e nu a dăruit anghelilor, o
a dăruit oamenilor, a d e c ă a luâ trup dintru a c e ş t i a ) . 1

fiind a durerii) pentru aceastaşi pricină. Iarăşi înţelegem c ă se silesc a

fugi necunoscând facerile patimilor celor făcătoare de r ă u " (Cap. XIII
al sutei a treia din Teologhii).
Iar Gheorghie Coresie în tâlcuirile trimiterei aceştia zice, cum că P a ­
vel robie numeşte pre frica morţei, de care moarte omul cel trupesc se
teme şi fuge de dânsa, fiindcă dupre Aristotel: „Stăpânirea îndulcirilor
este moartea". Iar Mesia Christos n e - a slobozit pre noi de frica morţei
cea de acest-fel. De aceasta zicea Pavel: „Doresc a mă topi şi împre­
ună cu Christos a f i " (Filip. I), Pentru aceasta şi hristianii nu se c u ­
vine a se teme de. m o a r t e ; însă cel ce .cu adevărat voeşte a nu se teme
de moarte, se cuvine mai întâi a se -teme de păcat şi a nu-1 face; c ă
netemerea morţei se naşte dinTrica şi din ferirea de păcat; de aceasta
a zis şi durnnezeescul Hrisostom: „ C ă de copilărească frică ne temem,
temându-ne de moarte şi netemându-ne de păcat" (Cuv. VI la A n d r i a n t ) ;
şi cuprinzător â zice: cel ce voeşte a nu se teme de. moarte, şi a o priimi
pre ea cu bucurie, se cuvine a vieţui o viaţă cuvenită, hristianilor şi cu
toată reaua pătimire şi asprime. De aceasta a zis S i r a h : „O moarte, cât
de b u n ă - e judecata ta omului celui ce are trebuinţă de ea şi celui ce i
s'a împuţinat 'tăria pentrii trebuinţa cea mai de pre urmă şi carele se
respândeşte_pentru t o a t e " (Cap. X L I , , 2 ) . Precum dinpotrivă moartea^e
înfricoşată şi luxcă celor ce viază cu desfătări şi cu odihne şi cari a u
bogăţie şi avuţii multe, dupre acelaşi Sirah, ce zice: „O moarte, cât de
amară este pomenirea-ta omului celui ce se află în pace întru avuţiile
sale bărbatului cefui nerăspândit şi carele sporeşte întru toate" (tij stih
1). Pentru aceasta potrivit a zis sfinţitul Avgustin: „Nu e cu putinţă pre
moarte a o socoti r e a a c e l u i a , carele viaţa mai înainte i-a urmat„.bună,
-

căci moartea nu face rău decât acelea câte urmează morţei şi nu este ,de
cuviinţă multa neîngrijire despre aceia, cari au s ă moară, cu ce chip m o r ;
ci a ne îngriji, c a murind ei, unde se vor duce siliţi; că hristianii bine
cunosc, ca mai bine este moartea" cuviosului sărac, a căruia rane le lin­
geau cânii, decât moartea necuviosului"bogat, celui c e moare în porfiră
şi în vison" (Cartea I, capul X I despre "cetatea lui Dumnezeu).
:
) Iar Teodorit zice, c ă de s'ar fi luat firea anghelilor, ar fi fost mai pre
sus de moarte; iar de vreme ce ceea ce a luat a fost omenească, prin moarte
422. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. Uf, VERS. 16<—17.

Ci din sămânţa lui Avraam a apucat.

N u a zis Pavel, c â a luat Fiiul lui Dumnezeu sămânţa lui
A v r a a m , ci c ă o a apucat, adecă o a prins, pentru c a cu zi­
c e r e a aceasta s'arate c ă firea oamenilor fugiâ de Dumnezeu şi
se depărta, dar Dumnezeu o a'-vânat şi ajungând.u-o, o a prins
şi prînzându-o, o a împleticit "şi o 4 unit cu sineşi şi aşa o >-'••
râ-zâticnit din fugă. Şi nu â "zis c ă a prins pre firea oamenilor,
- < i .sămânţadui; Avraam, îritâi pentrucă voia' sâ înnaîţe'-pre "E--••-'•'••
1

vrei şi s'arate pre neamul lor cinstit şi c â dupre a c e a s t a E -

vreii sânt mai înnalţi decât cei din neamuri, fiindcă dintru
dânşii s'a născut Christos dupre trup (fiindcă obişnueşte Pavel
a face har Evreilor cu pronomiile acelea de c a r e nimenea se
v a t ă m ă ) . Ş i al doilea p e n t r u c ă le aduce aminte cu a c e s t e cu­
vinte de făgăduinţă, c e o a. dat Dumnezeu lui Avraam, a d e c ă :
« C ă t o t pământul pre carele tu îl veii, ţie ii voiu dâ şi s e ­
minţiei tale până în v e a c » ( F a c . X X I I I , 1 5 ) .
17. Pentru aceea dator erâ întru toate a se asemănă
fraţilor.
D e vreirTe~ceT~cF<3aTâŢ~zixfe7d*TiulHrtn^
a p u c e firea o m e n e a s c ă şi să o uniascâ cu sineşi, urmă n e ­
greşit a se a s e m ă n ă cu noi dupre t o a t e patimile c e l e fireşti şi
neprihănite, a d e c ă şi a se naşte şi a se hrăni, şi a se creşte
şi a se osteni şi a pătimi şi d u p ă t o a t e şi a muri; c ă a c e a s t a
î n s e m n e a z ă z i c e r e a ; a se a s e m ă n ă întru toate.
Ca sâ fie milostiv._şi credincios arhiereu întru cele că­
tre Dumnezeu.
P e n t r u a c e a s t ă pricină, zice, a luat Fiiul lui Dumnezeu pre
oameni prin mijlocirea firei ceii luate şt să n e scoale pre cei
c e eram căzuţi în p ă c a t e . C u m ? Ş i cu c e chip? F i i n d c ă s'a
făcut arhiereu al nostru şi a proadus trupul său, cel c e l'a
l u a t dintre noi, în locul a ori-căreea alte j e r t f e , pentru ca să
n e curâţiască de p ă c a t e şi pentrU ca să mijlociascâ către Dum­
nezeu şi să ne împrieţeniască cu dânsul, fiindcă eram vrăşmaşi
şi protivnici ai lui D u m n e z e u ; iar credincios a zis în loc de a-
devârat şi putincios a plini lucrul arhiereului; fiindcă a c e s t a
e s t e lucrul adevăratului arhiereu, a slobozi de p ă c a t e pre o a m e n i i
a c e e a , ai cărora e s t e arhiereu; sau credincios însemnează cum c ă
e s t e lesne priimit la Dumnezeu, când mijloceşte „el pentru n o i ' ) .

adecă a plătit datoria oamenilor; iar prin, învierea trupului, celui ce a

pătimit, 'şi-a arătat puterea,
Icumenie însă a ş a tâlcueşte „cele către Dumnezeu": pentru lucrurile
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. II, VERS. 17 18. 423

CJa să curăţiascâ păcatele norodului.

Cu a c e s t cuvânt, c a cum ar tâlmaci Pavel, c e însemnează
zicerea a ficredincios Christos întru cele c ă t r e D u m n e z e u , a-
decă pentru a curaţi şi a e r t â p ă c a t e l e norodului; fiindcă a-
ceasta e o mare dovadă a iubirei lui Christos ceii c ă t r e o a m e n i ;
c â a făcut a d e c ă t o t Chipul şi t o a t e Ie-a suferit n u m a L pentru
-că,şă,,dtezlege păcatele '.ap,âsţre...Dar pentruce Apostolul nu a
v:

p ă c a t e l e dumei, cil-ikle""-^,r6<hilui ?..-Peftitrttcă -de- o c a m dată

cuvântul şi scopbsul Domnului a fost pentru norodul E v r e i l o r
şi pentru dânşii a. venit c h i a r ; ca după ce vor crede ei şi se
vor mântui, dupre urmare apoi şi celelalte noroade ale nea­
murilor să se mântuiască, m ă c a r c ă s'a făcut dinpotrivâ. P e n ­
tru aceasta şi anghelul c ă t r e Iosif a zis: « A c e s t a va mântui
pre norodul său de p ă c a t e l e dor» (Mat. I, 2 1 ) . D e c i cu a c e s t
cuvânt arată Pavel pre nobilitatea Evreilor şi de c â t ă d e o s e ­
bită provedenţă s'au învrednicit ei dela D o m n u l .
18. Câ întru ceea ce a pătimit însuşi fiind ispitit poate,
şi celor ce se ispitesc să le ajute.
Cuvântul a c e s t a se v e d e c u adevărat, cum că e s t e smerit
şi prost şi nevrednic de Dumnezeu, căci P a v e l când s e apucă
a zice despre trup şi despre omenirea lui Christos, obişnueşte
a zice toate cele smerite, nu însă şi nevrednice de trupul p -
menesc. Şi a c e a s t a nu e de mirare de v r e m e c e şi despre T a ­
tăl, carele nu s'a întrupat, multe smerite şi omului cuvenite
zice Sfânta Scriptură, precum sânt a c e s t e a : «Dumnezeu din
cer s ' a - u i t a t preste fiii oamenilor, ca să vadă de eşţe c e L c e
înţelege şi caută pre Dumnezeu» (Psalm. LII, 2 ) . Şi- iarăşi: « P o -
gorându-mă dar voiu v e d e a d e se fac dupre strigarea lor, c e e a
ce vine către mine, iar. de nu, ca să cunosc» ( F a c . X V I I I , 2 1 ) ;
şi altele ca a c e s t e a n e n u m ă r a t e . D e c i de voroveşte Scriptura
aşa de smerit despre T a t ă l , carele nu s'a întrupat, cu mult măi
vârtos despre Fiiul, carele s'a întrupat şi a pătimit cu trupul?
încă şi dupre alt chip o a zis a c e a s t a Pavel, pentru neputinţa
ascultătorilor şi pentru deplina încredinţare a l o r ; fiindcă oamenii
mai adeverită decât toate s o c o t e s c c e r c a r e a şi ispitirea lucru­
rilor, înţelegerea însă a aceştia c e zice Apostolul e s t e a c e a s t a :
C â Christos nu numai c a Dumnezeu ştie, ci şi c a o m s'a is-

cele cuvenite către Dumnezeu, şi lui D u m n e z e u ; c ă pentru acestea s'a

fâcut arhiereu al nostru, nu pentru zeciuelile cele trupeşti şi pentru
pârgi-a le cere; ci ne ştia pre noi, că sântem lucrători înpotrivă lui
Dumnezeu şi n e - a miluit pre noi şi pre el l'a dat n o u ă arhiereu.
424. EPIST. CÂTRE EVRET CKV. II, VERS. 1 8 , CAP. III VERS. 1 ,

pitit şi a cunoscut lucrurile prin cercare ); căci omenirea lui

1

Christos multe patimi neprihănite a pătimit şi ştie din cercare

ce va sâ zică necazul şi ce va să zică ispita; încât din aceasta
poate a ajuta şi pre ceilalţi, cei ce se necăjesc şi se ispitesc, a-
decă mai osârdnic este spre a dâ mână de ajutor şi de milos­
tivire acelora, ce au necazuri şi ispite ). 2

C A P . III.

i . Drept aceea fraţilor sfinţi, părtaşii cereş'tei chemări.

Drept aceea adică, fiindcă am zis cum că Christos este a-
cest-fel credincios arhiereu şi iartă păcatele noastre şi poate
a ne ajuta, socotiţi şi| voi, fraţii mei sfinţi, şi veţi afla că este "~
aşa lucrul acesta; iar părtaşi ai cereştei chemări zice, adecă
noi hristianii ne-am chemat acolo la cer şi dar să nu căutăm
nici unul din lucrurile acestea pământeşti; câ acolo în cer este
învistierită plata noastră şi acolo este răsplătirea, care are a
se dâ nouă ). 3

Socotiţi pre Apostolul şi Arhiereul mârturisirei noastre

Iisus Christos.

1
) însemnează, că dupre Coresie, fiindcă -multe -sânt-ispitile: sau din
afară, dela oameni şi dela diavolul făcându- se, sau dinlăuntru, dela di­
;

avolul şi din cugetări şi din fantazie şi din poftă săvârşindu-se, Chri­

s t o s însă cu adevărat numai din afară s'a ispitit, nu şi dinlăuntru. Căci
ispita cea dinlăuntru este o dulceaţă neregulată a părţei trupului celei
de j o s şi o poftă, care stăpâneşte pre cuvânt şi îl trage către păcat; că
pofta trupului, din strămoşescul păcat născându-se, este început al pă­
catului şi în f i r e a . c e a rănită de păcat se află. Drept aceea întru Chri­
s t o s , fâră de păcat fiind el, şi mai pre sus de toată prolovirea cea din
afară, nu putea a se aflâ.
2
) Fotie însă a ş a tâlcueşte aceasta, zicând: „Poate celor ce ispitesc să
le ajute, de vreme ce diavolul din afară a sărit de-asupra trupului S t ă ­
pânului celui fără de păcat şi s'a ispitit a-1 b ă g a pre el în ispite (câci
şi singur el fără de mijlocire l'a ispitit în m u n t e ; şi cu mijlocire el erâ
carele îndemna pre Iudei- să-1 omoare). De vreme ce! Domnul având trup
f ă r ă de păcat s'a ispitit şi a pătimit, pentru aceasta cu dreptate a, luat
putere asupra diavolului şi poate a slobozi pre păcătoşii oameni de is­
pitele diavolului şi a-i ajută întru ispite. Căci obrăznicia, ce o a arătat
vicleanul diavol • asupra trupului Stăpânului celui fără de păcat, aceasta
a dat stăpânului Ghristos dreapta şi binecuvântată putere, spre a s l o ­
b o z i pre cei ce sânt în păcate de ispitele diavolului şi a se aflâ ajută­
tori celor ce se ispitesc.
3
) Unii î n s ă chemare cerească socotesc pre numele hristian, carele se
n u m e s c toţi hristianii ucenicii cerescului Christos.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. III, VERS. 1 — 2 . 425

T o a t e numele a c e s t e a sânt smerite şi se zic la Christos pen­

tru o m e n i r e , precum de multe ori am spus. Deci apostol Chri­
stos este (adecă trimis), pentrucă s'a trimis c ă t r e oile casei
lui Israil; iar arhiereu al mărturisirei n o a s t r e a d e c ă al credinţei
noastre, de vreme ce nu e arhiereu al slujirei ceii dupre L e ­
g e a V e c h e , ci al credinţei n o a s t r e ) .
1

2. Credincios fiind celui ce l'a făcut pre el, ca şi•Moisi

întru toată casa lui.
F i i n d c ă Apostolul vrea s'arate pre C h r i s t o s mai p r e . s u s de
Moisi, aduce în mijloc arhieria şi z i c e : Câ şi lui Christos şi
lui Moisi li s'au încredinţat n o r o d ; lui Moisi, pre al E v r e i l o r ;
iar lui Christos, pre norodul hristianilor. Insă pentru mai mari
lucruri şi sfârşituri s'a încredinţat lui Christos norodul hristi­
anilor; însă de o cam d a t ă nu arată pre covârşirea c e o are
Christos mai pre'sus" de Moisi, pentru c a să nu se întoarcă E -
vreii, cei ce crezuse despre P a v e l ; căci deşi ei erau hristiani,
dar încă erau foarte lipiţi c ă t r e Moisi. A r a t ă însă de a c e a s t ă
dată Pavel pre Christos a s e m e n e a cu Moisi şi zice, c â Chri­
stos e s t e şi el credincios către Dumnezeu T a t ă l , c ă l'a făcut
arhiereu şi apostol; -de vreme c e zicerea a i c e a , l'a făcut, nu
este pentru înfiinţarea.-şi"estimea lui Christos, ci pentru încredin­
ţarea şi hirotonia lui. Deci credincios e s t e Christos a d e c ă iubit,
înainte stătător, provăzător al lucrurilor lui Dumnezeu Părintele
său şi nelăsându-le c a să se "strice, ci pricinuindu-le mântuire
„precum şi Moisi ^credincios s'a arătat întru t o a t ă casa lui, a d e c ă
întru t o t norodul J u r Israil, pentrucă casă numeşte aicea Pavel
pre norod, precum şi noi obişnuim de a zice cum c â cutarele
este de cutare c a s ă ; iar-casa lui, însemnează a lui Dumnezeu sau
a lui Moisi, câci norodul Evreilor se zicea şi norod al lui D u m ­
nezeu şi a f lui Moisi,"" precum însuşi Dumnezeu~a zis c ă t r e dân­
sul: «mergi curând, pdgoarâ-te de a i c e a , c ă a nelegiuit popo­
rul tău, pre carele l'ai s c o s din E g h i p e t » fFş. X X X I I , 7 ) . D e
vreme ce în ce chip e s t e iconomul şi" epitropul unei case, aşa
erâ şi Moisi, epitrop al Israiltescului n o r o d . Pentru a c e a s t a a
zis Dumnezeu despre dânsuîT «Nu~aşa c a slujitorul meu Moisi
întru toată casa m e a credincios e s t e » (Numer. X I I , 7 ) .

) Şi Teodorit încă zice: „Iar cum că" şi Apostol al mărturisirei noas­

l

tre s'a făcut după înomenire, întru cea.-către^Galateni a învăţat zicând:

„Căci când a venit plinirea vremei, a trimis p r e F F i î u r s ă u , cel unul n ă s ­
cut din femee, şi nu a zis: l'a trimis pre"el să se n a s c ă din femee, ci
l -

născut din feîrvee l'a zis, precum este arătat, cum că numele trimiterei
este potrivit omenirei". . . . — _. -
 426. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. III, VERS. 3—-5'. : •- --'.
:

3 . Că de mai multă slavă s'a învrednicit acesta decât

Moisi, cu cât mai multă cinste are decât casa cel ce o
a făcut ). 1
. . . '
4 . Câ toată casa se face de către oare-cîne, iar cela
„ce pre toate le face, e Dumnezeu, ';
A i c e a scrie Apostolul covârşirea c e o are Christos mai mult
d e c â t M0ÎŞÎ. Zice dâ'f; că' şi Moisi credincios e r â intru toată
casa lui Dumnezeu, adecă întru t o t norodul lui Israil. Insă şi
el unul erâ din casă,-adfc-eă un om e r ă şi el c â - ş i ceilalţi Is-
railteni (deşi e r â sfânt) şi un rob al lui Damne;.eu, asemenea
c a ceilalţi robi, precum şi epiţropul şi iconomul unei case, deşi
covârşeşte pre celelalte slugi ale stăpânului casei, însă şi el
slugă este a aceluiaşi stăpân, de o potrivă cu ceilalţi. D e c i
'" fiindcâ şi Moisi e r â parte din casă, adecă din norodul lui Dum­
nezeu, pentru a c e a s t a şi el s'a zidit precum s'a zidit şi casa - -
toatăy-şi cel ce o a zidit, negreşit că îl covârşeşte. A zidit însă
c a s a Fiiul lui Dumnezeu, trup luând şi arhiereu afiându-se pen­
tru dânsa. Deci fiindcâ o a zidit, negreşit o covârşeşte pre e a .
Vezi- însă, o cetitorule, înţelepciunea lui Pavel, cum a început
dela trupul şi omenirea lui C h r i s t o s . ş i s'a suit la dumnezeirea
lui şi dupre urmare a arătat că Christos ca făcător şi ziditor
c o v â r ş e ş t e şi e s t e mai pre sus de făptura ş i zidirea sa, adecă
- d e c â t Moisi ).. 2

5 . Şi Moisi cu adevărat credincios a fost întru toată

casa lui, ca o slugă, spre mărturia Celor ce erau să se
. g r ă i a s c ă (Numer. X I I , 7 ) ; -

1
) însemnează, că dupre prea cărturarul împreună şi prea înţeleptul
kir Neofit, zicerea de mai multă aicea nu este asemănătoare, deşi are
închipuire de asemănare, ci este arătare de desluşire şi ca cum ar zice
c i n e v a asemănare neasemănată, precum se zice născătoarea de Dum­
nezeu mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită cu neasemănare d e c â t '
serafimii; c ă zicerile cele asemănătoare se "zic la cele de o fiinţă şi de
- o fire. Iar Pavel asemănând pre Christos cu Moisi, aduce de pildă casa
şi p r e cel ce a fâcut c a s a ; casa însă şi cel ce o a făcut, arătat e că
s â n t deosebite fiinţe; drept a c e e a , s l a v a lui Moisi, nici o asemănare are
cu slava lui Christos.
2
) Şi Teodorit încă zice: T r e b u e însă a şti, c ă covârşirea o a arătat .
dela dumnezeiasca fire; căci de mai multa slavă s'a învrednicit acesta.
a zis dupre omenire, c ă de vreme ce erâ şi Dumnezeu şi Om Stăpânul
Christos şi amândouă întru o faţă se teorisesc, d e ' n e v o e şi cele înnalte '
şi cele smerite despre dânsul a le zice, este silit spre arătarea a m â n -
duror firilor.
 EPIST. CĂTRE EVREI CĂP. III, VERS. 6 . 427

6 . Iar C h r i s t o s ca Fiu.
Iată ş i altă covârşire a lui Christos pune aicea Apostolul, c ă
Moisi a fost credincios întru t o a t ă c a s a lui Dumnezeu, ca o
slugă şi r o b al lui D u m n e z e u ) şi pentru a c e a s t a a stătut pen­
1

tru c a s ă grăiască poruncile stăpânului Dumnezeu c ă t r e c e l e ­

lalte slugi şi împreună r o b i cu'...el "şi dupre urmare pentru ca
să § e m â i t u r c ă t r e t)mrii$şzîŞ&., l^'.'j'aa^cat^^ţi'yipţelor. celor c e
' v r e â ^ s ă se grăiască de D u m n e z e u ; c ă c i d a c ă Scriptura pre c e r
îl c h e a m ă martur şi pământul, dupre a c e a s t a c e se scrie:, «as­
cultă cerule şi i â în urechi p ă m â n t u l e » (Is. I , 2 ) . Ş i : «Pun mar­
tur lor cerul şi pământul» ( A II L e g e X X X I , 2 8 ) . Şi iarăşi:
«Iâ aminte cerule şi voiu grăi, şi asculte pământul graiuri din
gura mea» ( A . II L e g e X X X I I , 1). Ş i : «Auziţi munţilor j u d e ­
c a t a Domnului şi prăpăstiile, temeliile pământului» (Mihe. VI, 2 ) .
D e c h e a m ă S c r i p t u r a martur pre stihiile cele neînsufleţite, cu
mult mai vârtos c h e a m ă martur pre omul cel cuvântător, şi
mai vârtos pre slujitorul Domnului, pre Moisi? D e c i Moisi a
fost credincios c a o slugă, iar Christos e s t e credincios ca F i u
adevărat ş i moştenitor, carele ocârmueşte lucrurile Părintelui
său, dupre părinteasca v o e : « C â Fiiul meu, zice, eşti tu, astăzi~
te-ram născut» (Psalm. II, 7 ) . Şi foarte mare şi n e a s e m ă n a t ă
este osebirea, c e o are sluga de fiiul, de vreme c e fiiul este
stăpân, iar sluga sau robul e s t e însuşi a c e s t a rob sau s l u g ă ) . . 2

In casa sa, a căruia casă sântem npi, de vom-ţinea

îndrâznirea şi lauda nădejdei adevărate, până în sfârşit.
Câşa a d e c ă a lui Moisi a fost israiltenescul n o r o d , a c â r e e a
parte a fost şi însuşi Moisi, precum am zis; iar casă a lui.
Christos sântem noi hristianii, dar însă de vom stâ până în
sfârşit şi nu rte vom prâpăstui. Cu a c e s t cuvânt însă P a v e l tot
o dată îndeamnă pre hristianii cei c e au crezut din Evrei, s ă
r a b d e necazurile şi s ă nu se trândâviască şi sâ s e obosiască
(pentrucă cu un chip ca a c e s t a se vor face c a s ă a lui Chri­
stos), dupre c e e a c e zice: «voiu locui întru dânşii» (Levit.
X X V I ) 1 2 ) . Şt pre lângă a c e a s t a îi laudă pre ei, fiindcă arată

1
) Că cel ce întru alte părţi ale Şcripi.urei s e numeşte slugă a Dom­
nului, în cartea lui Isus al lui Navi se numeşte rob al D o m n u l u i : „Moisi
r o b u l D o m n u l u i , z i c e " (Cap. X X I I , 4 ) .
2
) Adauge însă Teodorit zicând: „Că de socotesc ereticii de numire
proastă a se numi Fiiul credincios, asculte c ă şi T a t ă l a s e m e n e a cre­
dincios s e n u m e ş t e : „Credincios este Domnul întru toate cuvintele s a l e "
(Psalm, C X L I V , 13). Şi iarăşi: „Credincios este Dumnezeu prin carele
v'aţi chemat la împărtăşirea Fiiului s ă u " (I Corint. I, 9).
428. EPIST. CĂTRE EVRKt CAP. HI, VERS. 6 11.

câ au început a fi casă a lui Christos şi se cuvine sâ adauge

sfârşitul bun la bunul î n c e p u t ; precum a zis A p o s t o l u l : îndrăz-
nirea şi lauda nădejde!, căci când nâdâjdueşte cineva cu în­
c r e d i n ţ a r e , că va fi răsplătire bunelor faptelor lui, acela se laudă
încă d e aicea întru bunătăţile cele nădăjduite, ca cum ar fi
făcute şi ca cum le-ar dobândi şi nu se ruşinează, ci mai ales şi
îndrăzneală are c â n d pătimeşte şi se n e c ă j e ş t e pentru Christos
cel iubit de dânsul.
7. Precum zice -Duhul cel Sfânt: «Astăzi de -.veţi auzi
glasul lui ), 1

8 . S ă nu învârtoşaţi inimile voastre ca şi întru amără­

ciune în ziua ispitire! în pustie,
9. Unde m'au ispitit părinţii voştri, cercatu-m'au şi au
văzut lucrurile mele patruzeci de ani.
1 0 . Pentru aceea am urît neamul acela şi am zis: de-a
pururea rătăcesc cu inima şi ei n'au cunoscut căile mele.
1 1 . Câ m'am jurat întru mânia mea, de vor intră în­
tru odihna mea» (Psalm. X C V , 7 ) .
F i i n d c ă mai sus a zis Apostolul despre nădejde şi cum câ
s e cuvine hristianii sâ aştepte cu Î n c r e d i n ţ a r e , ca sâ iâ de a-
co.lo plata faptelor ior şi în locul ostenelelor şi sudorilor celor
- d e - a i c e a , ' să priimiască-^odihnă, pentru a c e a s t a acum ajcea a-
d e v e r e a z ă cuvântul său dela prorocul David, ce zice, cum c ă
a u s ă intre întru odihnă toţi acei ce c r e d ; precum dinpotrivâ
cei c e nu cred, nu vor intra întru odihnă, precum nici Israili-
tenii acei vechi, fiindcă nu au crezut, nu au putut a intra în p ă ­
mântul făgăduinţei şi a se odihni; p e n t r u c ă după c e au t r e c u t

l
) I a r Icumenie a ş a tâlcueşte zicerile: zicerea astăzi, însemnează p u ­
rurea şi totdeuna, ca cum ar z i c e : până când este astăzi, de veţi auzi.
glasul lui Christos celui ce vă cheamă, s ă nu vă faceţi împetriţi cu ini­
mii*^ c a să nu ascultaţi şi să nu credeţi cuvintele lui. Care este însă
amărâcîunea_ ceea ce s'a făcut în ziua ispitirei? Când Evreii necrezând,
ispitiau pre Dumnezeu zicând: „Au doar puteâ-va Dumnezeu a găti
m a s ă în pustie? Au doar şi pâne puteâ-va să deâ sau masă a găti n o ­
rodului s ă u ? " (Psalm. L X X V 1 I , 19). Iar mai ales amărârea este cârtirea
şi ispitirea ceea ce s'a făcut de Evrei lui Dumnezeu, precum o zice în­
suşi D u m n e z e u : „M'au ispitit cu aceasta a zecea oară şi nu a ascultat
glasul m e u " (Numer. X I V , 2 2 ) . Iar zicerea când m'a ispitit pre mine,
sau s e dă către ispitire şi este articulos, sau se dă la pustie şi este a-
s u p r ă de grai de loc, în loc d e : u n d e ; iar zicerea: i-am urît, î n s e m ­
n e a z ă că m'am îngreuiat de neamul a c e s t a ' şi l'am urît, pentrucă nu
mă c r e d e ,şi totdeuna m ă supără.
 EPIST. CĂTRE EVREI C l P . iii, VERS. 1 1 . 429

ei Marea R o ş i e şi au luat nenumărate bunătăţi în pustie din

providenţia c e a pentru dânşii şi din puterea lui D u m n e z e u ; din
porunca Domnului s'au trimis douâsprâzece iscoade, pentru c a
să teorisiască firea şi aşezarea pământului Ierusalimului, la
care vrea să m e a r g ă ; iar cei c e au fost trimişi şi au cercetat,
locul, în vreme de patruzeci de zile, au tăiat un strugur mare
împreună şi rOdie şi smochine şi le-au adus la Moisi şi la no­
rod şi au zis că pământul Ierusalimului este pământ c e curge
lapte şi miere, însă are oameni uriaşi şi puternici, cari îl ! o -
cuesc şi sânt cu a n e v o e biruiţi; iar israiitenescuî norod auzin-
dn-le acestea, nu a socotit puterea lui Dumnezeu c e a nebiruită,
nici minunile, c e le-a făcut pentru dânşii Dumnezeu în E g h i p e t
şi în t o t pustiul, ci temându-se de cuvintele celor z e c e iscoade
(că Isus al lui Navi şi Halev, nu au speriat pre n o r o d , ci mai
ales îl îmbărbătau), norodul cârtiâ asupra lui Moisi şi a lui A-
aron şi au voit să-şi f a c ă începător loruşi şi sâ se întoarcă ia­
răşi ' în E g h i p e t ; iar pre Isus al lui Navi şi pre Halev, cari îi
îmbărbătau, voiau sâ-i ucidă cu petri. D e c i Dumnezeu mâni-
indu-se asupra lor, căci aşa de curând au uitat pomenirea a-
tâtora şi atâtora minuni, s'au jurat să nu b a g e pre t o t neamul
acel necredincios în pământul făgăduinţei, fâră numai pre c o ­
piii lor, câţi erau dela douăzeci de ani în j o s şi p r e Isus al
lui Navi şi pre Halev, precum t o a t e a c e s t e a sânt scrise în c a p .
X I I I şi X I V - a l . Numerilor, unde şi... cuvintele dumnezeescului
jurământ se află scriindu-se a ş a : «viu sânt e u » , zice Domnul,
«de nu dupre chipul c e aţi grăit în urechile mele, aşa voiu f a c e ;
în pustiul a c e s t a vor c ă d e a oasele voastre şi toată episcopia
voastră şi cei număraţi ai voştri dela douăzeci ani şLxnai sus,
câţi au cârtit asupra m e a ; de veţi intră în pământul de c a r e l e
am întins mâna m e a a vă sălăşlui pre voi pre dânsul; ci d e c â t
pre^Halev, fiiul l u i l e f o n i şi pre Isus al lui Navi, şi copiii cari
aţi zis câ vor fi întru răpire, pre aceştia îi Voiu b ă g a în pă­
mânt si îl vor moşteni pre el, de carele voi v'aţi depărtat» (Nu-
mer. X I V , 2 8 ) .
D e c i fiindcă după mulţi ani în urmă prorocul David v o r o -
vind zicea Evreilor^ c â astăzi de veţi auzi glasul lui D u m n e ­
zeu sâ nu învârtoşaţi inimile voastre, pentru ca să nu pătimiţi
şi voi a c e l e a , c e le-au pătimit strămoşii voştri în pustie şi să
perdeţi odihna a c e e a , c e o a făgăduit vouă D u m n e z e u ; fiind,
zic, c â le zicea a c e s t e a , vederat este, cum c ă este o a r e - c a r e
odihnă, pre care datori sântem noi hristianii a o nădăjdui, să
o m o ş t e n i m ; căci de ar fi moştenit E v r e i i pre adevărata o-
430. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. 10, VERS. 1 L_.

dihnă, ce trebuinţă erâ iarăşi a zice David, c â astăzi să nu

învârtoşaţi inimile voastre, precum le-au învârtoşat strămoşii
voştri în pustie, ca să nu puteţi a intra întru odihnă? C a r e
dar altă odihnă este, afară de împărăţia cerurilor, a c ă r e e a în­
chipuire a fost ziua S â m b e t e i , c e a de odihnă şi intrarea c e e a
"ce s'a i â c u t în pământul Ierusalimului a fiilor rieanului celui ce.
nu . a c r e z u t ? ) ; pentrucă trei sânt ociihnile: c e a întâia a S â m -
1

; *) însemnăm aicea, că nu se cuvine a socoti cineva, c u m c ă ziua S â m - "

betei este zi de înviere, sau c ă are aceleaşi -privileghii ca şi Duminica'}-
căci precum Duminica este închipuire a veacului al optulea celui viitor
şi împărăţiei cerurilor, a ş a şi ziua cea de odihnă a Sâmbetei a fost în- •
chipuire a împărăţiei cerurilor, precum zice Pavel a i c e a ; s ă nu s o c o ­
tiască, zic, aceasta şi s ă se amăgiască; pentrucă şi altele multe ale T e s ­
tamentului Vechiu au fost închipuiri ale împărăţiei" cerurilor, ci nu pen­
tru aceasta au ş i aceleaşi privileghii cu p o m e n i e a . Aşa chip> al î m p ă ­
răţiei cerurilor 'a stătut intrare fiilor lui Israil în pământul, făgăduinţei,
„precum zice aicea însuşi Pavel şi precum tâlcueşte Hrisostom şi T e o f i ­
lact şi Icumenie; ci noi hristianii nu cinstim nici ca cum, ni.ci .prăznuim.
intrarea Israiltenilor cea de acest-fel, nici zice cineva, c ă are aceea, a-
cesteaşi privileghii ca Duminica. A ş a închipuiri ale lucrurilor celor •• ade-
"^ărate^adecăr ăle~cerurilor, au stătut sfintele sfinţilor ale cortului lui
-

Moisi, precum le numeşte Pavel zicând: „Nu în sfintele cele făcute de '
mâni a intrat Christos, în închipuirile celor adevărate, ci întru însuşi
- c e r u l " (Evrei I X , 2 4 ) . Dar însă de noi hristianii nu se cinsteşte acum
cortul lui Moisi, nici sfintele sfintelor acelora se socotf.sc că au acelea
pronomii de o potrivă cu Domenică, pentrucă au stătut închipuiri ale
celor cereşti.
A ş a porunceşte Dumnezeu să prăznuiâscă Evreii. înfipgerea cortului
şi ziua a opta a aceluia zicând: „Când veţi săvârşi rodurile pământului
s ă prăznuiţi Domnului şapte Zile; în ziua întâia odihnă şi în ziua a
8 - â odihnă" (Levit. X X I I I , 17). Iar praznicul înfjpgerei cortului avea în­
chipuirea învierei morţilor şi ziua a opta a înfipge.rei erâ închipuire a '
învierei Domnului, precum tâlcueşte dumnezeescul Chirii al Alexandriei
(foaea 1129 a pendatefhului, adecă a cele 5 cărţi ale lui Moisi); şi a
statorniciei ceii desăvârşit şi stăruitoare, ce are a fi întru Dumnezeu,
dupre Procopie (tij. 1 3 7 3 ) , şi a veacului viitor dupre Mar. Vasilie, c a ­
rele zice: „Că ziua a opta este închipuire a veacului viitor", c a r e - e s t e
a opta zi, dupre care înfipgerea corturilor şi învierea trupurilor noastre
(va fi) şi adevărată şi cea din sfârşit prăznuire şi luminare nediadohi-
sită,. adecă nesfârşită" (foaea 1504 tij).
Deci după cum a fost intrarea fiilor lui Israil în pământescul Ierusa­
lim şi sfintele sfinţilor ale cortului lui Moisi şi înfipgerea cortului aceasta
şi ziua a opta a înftpgerei cortului de noi hristianii nu s e prăznuesc,
fiindcă sânt evreeşti praznice şi ăle Legei Vechi, riici se socotesc, zile de -
înviere, nici au aceleaşi privileghii cu Duminica, .şi cu toate au stătut î n ­
chipuiri ale învierei Domnului şi ale împărăţiei cerurilor şt ale veacului
viitor, asemenea şi S â m b ă t a măcar c ă a stătut închipuire a împărăţiei
 ' EPIST. CĂTRE EVREI CAP. III, VERS. 1 1 . 431

b e t e i , întru c a r e a încetat despre t o a t e lucrurile sale, precum

e s t e scris: « Ş i a încetat (Dumnezeu) în ziua a ş e a p t e a despre
t o a t e lucrurile sale, care le-a făcut» ( F a c . II, 2 ) ; despre care

cerurilor, fie încă şi a învierei Domnului, nu se prăznueşte î n s ă de.

-către noi hristianii, nici <?a-.o ^ 4"ft-..înyjere. se'-socoteşte, nici afe 'aceleaşi
;

privileghii cu D u m i n i c a ; fiindcă Sârhbăta e serbătoare evreiască şi a

Legei Vechi-işi^nU?*inănşhe^C^pa -ŞLA Daruţuî ace&tuj nou,-precum este
linrajnţc'a.' •"' -' ••" "'•
v
' •"" r>
' *' " "" '.
Că precum (pentru c a s ă zic obşteşte) toată L e g e a avea umbră şi
chip bunătăţilor Celor ce erau să fie, precum adevereaza durnnezeescul
Pavel >grăind întru duhul:- „ C ă umbră având L e g e a a bunătăţilor celor
viitoare" (Evrei X , 1); adecă închipuire fiind a bunătăţilor celor ce vreau
1

să se deâ în vremea Noului Testament de către Isus celor ce erau să-1

priimiască, precum tâlcueşte sfinţitul Teofilact, precum L e g e a Veche,
zic,, fiind' închipuire a bunătăţilor celor ce vrâ s ă fie, după venirea lui
Christos a rămas nelucrătoare ş.i.._a încetat, în cât dupre partea s a
c e a slujitorească; cu un chip c a a c e s t a - ş i - S â m b ă t a fiindcă erâ serbă­
toare a Legei Vechi slujitorească după venirea lui Christos şi aceasta
împreună-JGU toată L e g e a a răm^s nelucrătoare şi a încetat şi în locul
aceştia ş'a introdus Duminica, c a ceea ce erâ din vechi la Evrei S â m ­
băta, aceasta acum la noi hristianii este Duminica. Pentru aceasta şi
biserica lui Christos S â m b ă t a adecă o socoteşte şi a şeaptea zi şi î m p r e ­
u n ă numărată cu veacul acest al şeaptelea şi c a pre o zi de morţi şi
de cădere; pentrucă întru acesta făcătorul ş i Domnul lumei nu cu în­
chipuire, ci lucrătoreşte a fost mort şi căzut în m o r m â n t ; iar Duminica
o cinsteşte şi o . s l ă v e ş t e c a o zi de viaţă şi de înviere; fiindcă întru a--
ceasta Domnul călcând căderea şi moartea lucrătoreşte, nu cu închipu­
ire, s'a~sculat a treia zi şi a înviat iarăşi. Şi c a pre o a opta zi, ce s'a
suit mai pre s u s decât cea â şeaptea şi sabaticească, dupre întâiul canOn
al lui Teofil, întru care va fi şi-învierea morţilor. Iar de ar şi zice cineva
că Sâmbăta are pronomiile Duminiceî, fiindcă post n u se face într'însa;
precum nu se face nici în ziua Duminicei; la aceasta răspund oare cari
zicând că pre lângă pricinile ce s'au zis despre aceasta în tâlcuirea a-
postolesCului canon L X I V la canonicul nostru mai sânt şi două alte
pricini pentru care s'a rânduit a nu se posti S â m b ă t a : una, căci S â m ­
băta se şăvârşiâ dumnezeiasca liturghie întreagă şi nu mai înainte sfin­
ţită, precum Zice durnnezeescul Vasilie şi Hrisostom şi alţii. Pentru a-
ceasta dar s'a rânduit a n u se posti în ziua S â m b e t e i ; şi altă pricină
este pentrucă dupre iconomie compogorâre făcând dumnezeeştii A p o ­
stoli pentru Evreii de atuncea, cei dela începutul propoveduirei mulţi
fiind, la cari erâ mare praznic Sâmbăta, dupre iconomie, zic, o au rân­
duit aceasta^ precum şi Petru pentru aceiaşi făcând compogorâre p r o -
poveduiâ tăierea împrejur. Şi Pavel dupre compogorâre şi iconomie a
tăiat împrejur pre Timotei şi aduc şi pildă la aceasta zicând, c ă înşişi
Apostolii şi aşezământurile lor pentru aceastaşi compogorâre către E-
vrei, aU rânduit s ă se facă şi nelucrare S â m b ă t a . Dar în urmă canonul
X X I X al Sinodului din Laodichia, anatematiseşte, c a pre unii c e ur­
mează Iudeilor, pre cei ce nu lucrau în ziua Sâmbetei.
432. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. Uf, VERS. 11 — 12.

a c e a s t ă odihnă nu se vede, că voroveşte aicea David, fiindcă

a c e a s t a erâ foarte v e c h e , dela începutul lumei. A doua odihnă
e s t e intrarea în pământul Ierusalimului, întru care intrând Isra-
iltenii aveau sâ se odihniască de războaele şi de rătăcirea ş i
de umbletele, ce au fâcut prin pustie, alergând în sus ş i în j o s
patruzeci de ani întregi. Ci nici pentru odihna a c e a s t a v o r o ­
v e ş t e aicea David, căci Ierusalimul se locuia de E v r e i în v r e ­
m e a lui David. D r e p t a c e e a nu trebuia a zice pentru a c e a s t a
fiindcă erâ alta o a r e - c a r e c e lipsiâ; se vede dar că este altă
odihna,. în.eâre Isus al lui N a v i n ' a ' p u t u t să h a g e pre norodul
lui Israil, despre care voroveşte aicea D a v i d . Şi care e s t e a-
c e a s t a afară de c e a c e r e a s c ă ? care e s t e a treia dupre număr,
« D e unde, dupre Isaia, a fugit durerea, întristarea şi suspinul»
( I s . L I , 1 1 ) . D e c i siliţi-vă, zice Pavel, siliţi-vă, hristianilor, să
nu perdeţi odihna a c e a s t a pentru necredinţa voastră, precum
şi strămoşii voştri E v r e i o au perdut. A c e a s t a e t o a t ă noima
zicerilor de mai sus ale lui David, celei întru îndelungare î n ­
t i n s ă ; deci adăugim şi a c e a s t a cum câ noi hristianii, n u s e c u ­
vine să j u d e c ă m şi să prihănim pre Dumnezeu, ci şi când p r o -
n o i s e ş t e pentru noi şi c â n d se pare că ne lasă, noi totdeuna
se cuvine să credem şi să nădăjduim într'însul; fiindcă pre E -
vreii cei vechi pentru a c e a s t a îi prihăniâ Dumnezeu, căci îl
supărau şi cârteau ei, a d e c ă nu nădâjduiau fără îndoială î n ­
tr'însul, cum c ă t o a t e le p o a t e şi cum c ă nici un lucru e cu
neputinţă lui.
12.-Vedeţi fraţilor nu cumva s â fie î n t r u u n u l d i n t r e
voi inimă vicleana de necredinţă.
Zicerea ~ aceasta, c e o scrie Pavel aicea f W ^ / i , e u n . g r a i ,
c a r e înfricoşează pre hristianii cei din E v r e i ) , că se vede că
1

e r a u oare-cari între dânşii, care nu credeau cum că sânt ade-

v â r a t e ~ c â t e se zic despre răsplătirea faptelor ale fieşte-căruia,
p e n t r u aceasta voiau s ă iâ c e r c a r e de puterea şi de provîdenţia
c e avea Dumnezeu pentru dânşii, pentru ispitele c e le p ă t i ­
m e a u . D e c i pentru a c e s t e a Apostolul îi siguripseşte şi îi întă­
r e ş t e , ăducându-le" aminte de pedepsele c e au luat dela D u m ­
n e z e u strămoşii lor, cei c e de demult s'au depărtat de D u m ­
n e z e u ; fiindcâ nu atâta î n ţ e l e p ţ e s c şi înşpăimânteazâ pre cei
m a i mulţi dintre oameni relele cele viitoare, care sânt n e c u ­
n o s c u t e , în cât îi înspăimântează c e l e t r e c u t e , c a r e sânt c u -

) Iar cum că zicerea: „vedeţi" este c u v â n t ce aduce frică şi luare

l

aminte şi propăzlre, vezi la cap. IV al; ceii către Colaseni, stihul 17,
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. III, VERS. 1 2 -

noscute lor. Vezi însă, iubitule, c â din necredinţă vine cineva

a cugeta cele rele şi a le f a c e ) . 1

S p r e a se depârtâ dela Dumnezeul cel v i u . ~

Dupre alt chip nu află intrare necredinţa în o m , fără numai
când inima lui pre ascuns se desparte de Dumnezeu prin c u ­
getări şi prin aşezarea c e a rece către dânsul; căci până când
ţine cineva pre Dumnezeu cu ferbinte aşezare a inimei ş i . cu
înfocate gânduri şi c r e d e cu totului tot şi nădăjdueşte într'în­
sul", c ă t o a t e le p o a t e ; până c â n d s e află, zic, inima lui întru
o credinţă ferbinte c a aceasta, omul acela nu s o c o t e ş t e că este
vre un lucru ^neputincios la Dumnezeii.
1 3 . C i m ' â n g â i a ţ i - v â p r e s i n e v ă în fieşte-care zi, p â n ă
când se z i c e : astăzi.
A d e c ă zidiţi-vă, zice, unul pre altulj fraţilor, şi îndreptaţi-vâ
şi întăriţi-vă în lucru bun şi fapta c e a bună, pentru a nu c ă ­
dea cineva din voi în vre un r â u ; iar deşi va cădea, voi să-i
îndreptaţi până când este viu şi s e află în viaţa a c e a s t a ; c ă
a c e a s t a însemnează z i c e r e a : până când se zice astăzi; că nă­
dejdea se află deschisă în viaţa aceasta ş i nu se cuvine c i ­
neva a se deznădăjdui vre o d a t ă , - c i mai ales nici s a s e afle,
zice, nici cum între unul dintre voi inimă vicleană; iar deşi s'ar
află, să nu c a d ă omul acela în "deznădăjduire, ci voi ceilalţi în-
demnaţi-1 p r e el spre fapta bună şi mângâiaţi-1 şi îndreptaţi-1.
C a s ă n u s e t m p e t r i a s c ă v r e u n u l din v o i c u a m ă g i ­
rea păcatului. _.
A d e c ă c a nu cineva din voi să se împetriască din deznă­
dăjduire şi s ă vie întru orbirea inimei,, a d e c ă sâ s e facă n e ­
simţitor c a peatra şi dupre urmare sâ~ rămâe nevindecat şi n e ­
îndreptat; căci precum trupurile oamenilor c e l e împetrite şi
orbite nu s e supun manilor doftoruluij^-asemenea şi sufletele
cele c e se împetresc nu se supun cuvântului lui D u m n e z e u ;
iar amăgire a păcatului numeşte ori pre amăgirea diavolului,
a d e c ă a nu nădăjdui cineva c â va fi răsplătire, sau p r e n e ­
simţirea şi eşirea din m i n t e ; căci a zice păcătosul c ă eu a m
-

greşit vre o dată, apoi nu am nădejde d e mântuire, aceasta

cu adevărat e s t e amăgire a păcatului; fiindcă păcatul amăgeşte
pre p ă c ă t o s şi îl trage cu totul, la sine şi îl face- să defaime

') însemnează, că Icumenie zice, cum că bine a zis Pavel: „Inimă, vi­
cleană de necredinţă (adecă despărţită de credinţa lui Dumnezeu), f i ­
indcă este şi inimă b u n ă de necredinţă, precum eşte scris: „ S ă nu cre­
deţi tot duhul, ci cercaţi duhurile de sânt dela D u m n e z e u " (I loan, I V ) .

Tom. II t. 28.
434. E P I S T . CÂTRE EVREI GAP. III, VERS. 13 —15.

şi să socotiască cele dimpotrivă, pentru c a s ă d ducă în munca

v e ş n i c ă , precum e s t e s c r i s : «Când ajunge necredinciosul în a-
dâncul răutăţilor, defăima» (Pilde X V I I I , 3 ) . Şi cela ce defăima,
nici priimeşte c â t de puţin a crede că e s t e j u d e c a t ă şi răsplă­
t i r e , pentru ca sâ nu aibă frică în inima s a . D e c i se închee,
cum c ă din păcat se naşte n e c r e d i n ţ a : «că au zis (păcătoşii
a d e c ă ) nu va vedea Domnul, nici va înţelege Dumnezeul lui
î a c o y » ( P ş â } m . T - X C î l i ; 7 ) . Şî iarăşi: «Că a zis în inima sa (pă-
' c ă t o l u f a d e c ă şi necinstitorul) nu vâ c ă u t ă (Dumnezeu adecă)»
(Psalm. ' I X , 3 4 ) . Ş i : « A uitat Dumnezeu» (tij), şi c â t e . alte c a
acestea ).
1

14. Că părtaşi ai lui Christos ne-am fâcut."

A d e c ă un lucru ne-am fâcut noi şi Christos, şi precum tru­
pul şe împărtăşeşte de c a p aşa şi noi ne împărtăşim de Chri­
s t o s . Cu aceste cuvinte b a g ă Apostolul în inimile hristianilor
c e l o r din Evrei, nădejdi bune, c a cum le-ar. z i c e : Chriştps cel
1

c e atâta mult v ' a iubit în c â t şi t r u p . al. său v'a făcut, el nu

v ă va lăsa să vă despărţiţi de sine, numai de veţi voi şi voi.
P e lângă a c e s t e a î n c ă ş i alta a r a t ă . P a v e l ghicitoreşte, c a r e o
a zis şi aiurea, a d e c ă : De'vom suferi, împreună şi vom împă­
raţi (II T i m o t . II, 1 2 ) . C ă de vreme c e în viaţa aceasta ne
împărtăşim de aceleaşi necazuri ş i . p a t i m i , c e le-a cercat şi
Christos, urmează dar, că şi în cealaltă viaţă să ne împărtăşim
şi de slava lui Christos.
Numai de voiri ţinea începutul îpqstasului până- în sfâr­
şit adeverit. V
început al ipostasului zice aicea Apostolul pîerjcredinţa c e a
întru C h r i s t o s ; fiindcă prin credinţa a c e a s t a ne-am alcătuit şi
n e - a m înfiinţat noi hristianii şi dumnezeiascs şi duhovniceasca
înfiinţare şî a doua naştere c e a din sf. b o t e z : Şi vezi, iubitule,
c ă şi aicea cere Pavel ca o datorie, c a s ă , s t ă m papă în sfâr­
şit adeveriţi şi întăriţi în c r e d j n ţ ă ; c â nu este destul numai sâ
î n c e p e m , ci şi să săvârşim. : 1

15. Când se zice: «Astăzi de veţi auzi glasul lui, sâ

nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca întru amărăciune»
(Psalm. X C V , 7 ) .
A i c e a Pavel arată pricina pentru care mai sus a zis până
) Şi Hrisostom î n c ă aceastaşi o zice: „ V e z i c ă pr.e necredinţă p ă c a ­
l

tul o naşte; că precum necredinţa naşte viaţă pângărită, a ş a şi sufletul

când ajunge în 'adâncul răutăţilor, defăima; defăimând însă, nici sufere
a crede ca s ă scape însuşi d e , f r i c ă " .(Vor. a VI la aceasta).
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. III, VERS. 1 5 — 1 6 . 435

în sfârşit şi zice c ă a c e a s t a s e arată, fiindcă se zice d e David

a s t ă z i ; că astăzi t o t d e u n a e s t e ; că astăzi se zice şi ziua c e a
d e eri şi c e a de astăzi, şi c e a de mâne şi de obşte fieşte-care
zi a v i e ţ e i aceştia, astăzi se n u m e ş t e . D e c i îndemnaţi, zice, fra­
ţ i l o r , u n u l pre altul spre fapta bună până când s e numeşte
a s t ă z i ; pentrupâ va veni \ v r e m e a , a t r e c e ziua de astăzi şi a
n u - s e mai afla.. S a u sâ fhţeTegeţi şi dupre.•chip săritor zicerea
a c e a s t a ; c a r e mai ales se cuvine a. s e jude'câ, pentrucă o a zis
durnnezeescul Ioan H r i s o s t o m u l . Ş i e s t e chipul c e l săritor a-,
•cest-fel: când se zice astăzi d e veţi auzi glasul lui, c ă oare-cari
auzindu-1, l'au amărît. Şi celelalte t o a t e sânt în mijloc până la
z i c e r e a : « S ă n e t e m e m d a r , nu cumva r ă m a s ă fiind o făgădu­
i n ţ ă de a intra întru odihna lui». Ş i a p o i zicerea: «Când s e
z i c e astăzi, de veţi auzi glasul lui şi celelalte» nu s e unesc c u
c e l e de m a i sus, adecă c u : «să n e t e m e m dar» c i cu celelalte.
. 1 6 . Câ oare-cari a u z i n d u - 1 , l ' a u a m ă r î t ) .
1

Oare-cari din Evreii c e i împetriţi cu inima, zice, şi nesupuşi,

auzind făgăduinţa c e o a zis D u m n e z e u , c ă voiu d â vouă p ă ­
mântul Hananeifor, a d e c ă Ierusalimul, nu au crezut şi au amărît
p r e Dumnezeu pentru necredinţa lor, alăturând frica şi mări­
m e a trupurilor uriaşilor celor din pământul H a n a a n ; că aşa a
zis Domnul către dânşii: « E u sânt Domnul Dumnezeul vostru,
oarele v'am scos din pământul Eghipetuiui, c a s ă dau vouă p ă ­
mântul Hanaan, spre a fi Dumnezeu al vostru» (Levit. X X V ,
3 8 ) . Deci vedeţi, zice, şi voi fraţii m e i hristiani, nu cumva s ă
nu credeţi făgăduinţele c e au dat vouă Christos, pentru ca sâ
moşteniţi împărăţia cerurilor; fiindcă nimic vă veţi folosi numai
auzind Evanghelia lui Christos, de nu şi veţi c r e d e şi nu veţi
r ă m â n e a în credinţă, precum nici pre Evreii acei nesupuşi i - a u
folosit singură auzirea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi mai ales
p e n t r u aceasta au perit, pentrucă n ' a u crezut cuvintele lui
Dumnezeu.
Ci nu t o ţ i c e i c e au e ş i t din E g h i p e t prin Moisi 2 ).
:) însemnează c ă Teodorit voeşte zicerea „ o a r e - c a r e " s ă se cetiască
l

c u chip întrebător; c ă zice aşa: „Cea întâi să se cetească cu chip î n ­

trebător (adecă a c e a s t a : „Căci cari-auzind, au amărît?); iar cea a doua
(adecă a c e a s t a : ci.nu toţi cei ce au eşit din Eghipet prin Moisi) nu h o -
tărîtor, ci cu chip' făţarnic (figurat), că aşa formălueşte pre cele de aicea
ca afară de Halev al lui Iefoni şi de Isus al lui Navi, ş e a s e - s u t e de mii
s'au stricat; că pre aceştia i-a zis, că i-a s c o s din Eghipet. Lipseşte î n s ă
aicea a c e a s t a : că pre Dumnezeu l'au amărît.
• ) Aicea lipseşte şi trebue a s e înţelege din afară: „au amărît", adecă
2
436. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. III, VERS. 16 19, CAP. IV, VERS. 1.

T o ţ i , zice, câţi au eşit din E g h i p e t , nu au amărît pre D u m ­

n e z e u , de v r e m e c e Halev şi Isus a lui Navi nu s'au arâtat.
necredincioşi şi pentru a c e a s t a s'au norocit de făgăduinţele l u i
Durrinezeu şi au intrat în pământul Ierusalimului, precum am,
zis m a i sus, şi vezi la c a p . X I V al Numerilor.
17. Şi asupra cărora s'a mâniat patruzeci de ani? Au.
nu asupra acelora ce au păcătuit? ale^cărora oasele au.
căzut în pustie.
Apostolul face cuvântul a c e s t a î n t r e b ă t o r e s e pentru c a să fte-
mai vederat şi mai neîmpotrivit lucru; pentru ca cele î n t r e -
b ă t o r e ş t e întru lucrurile c e l e mărturisite mai de multe ori s e '
p u n ; către c a r e , zice el, s'a arâtat Dumnezeu cu urâciune ş i
cu îngreuere, d e c â t către cei ce au păcătuit? Propune însă şt
c e r t a r e a acelora, c e nu au crezut şi zice că au căzut oasele
lor în pustie, precum împreună cu îngrozire a zis D u m n e z e u :
«Viu sânt eu, zice D o m n u l . . . . In pustiul a c e s t a vor c ă d e a o a s e l e
v o a s t r e » (Num. X I V , 29), a d e c ă vor c ă d e a oasele cele m a r i
ale braţurilor v o a s t r e în pustie. Din p a r t e a oaselor însă a a -
-ratat pre totul trupurilor lor, adecă că v o r cădea trupurile l o r
şi v o r muri în pustie.
1 8 . Si cărora s'au jurat a nu intra în odihna sa? decât
celor nesupuşi.
1 9 . Şi vedem câ nu au putut a intră pentru necre­
dinţă.
Mai sus a zis dumnezeescul A p o s t o l , că au păcătuit E v r e i i ;
iar acum zice c ă s'au arătat şi necredincioşi şi nesupuşi. D e c i
se vede că P a v e l a r a t ă ghicitoreşte hristianilor a c e s t o r din E -
v r e i , cum câ împreună cu împuţinarea d e suflet şi cu n e c r e ­
d i n ţ a , c e aveau aceia, c ă d e a u şi întru alte p ă c a t e mulţi d i n t r e
dânşii. D e c i v e d e m , cum c â , câţi nu s'au supus, zice, că n u
a u intrat în pământul făgăduinţei, a d e c ă înaintea ochilor n o ş t r i
se află vederat şi mărturisit canonul lor şi c e r t a r e a .

CAP. IV. ;

1. Deci să ne temem, ca nu cumva rămâind făgădu­

inţa de a intra întru odihnă.
A i c e a s'a fâcut î n c h e e r e a chipului celui, săritor de mai sus,
a d e c ă a zicerei: « C â n d se zice astăzi, de veţi auzi glasul lui»
ş i celelalte. S â ne t e m e m noi hristianii, nu cumva s ă urmeze
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 1—2. 437

a c e a s t a ş i c e r c e t a r e şi n o u ă şi să nu ne învrednicim a intră
întru făgăduinţa Domnului, a d e c ă în Ierusalimul cel de sus, iar
deci a c e s t a s'a pus pentru a se face poftorire a cuvântului c e ­
lui c e se pune în mijloc spre mai multă înţelegere a cetitori­
l o r , căci dupre alt chip es*te de prisos.
S ă s e p a r e cineva că s'a lipsit.
A d e c ă sâ ne temeam noi hristianii nu cumva să se lipsiască
yre. unul dintre noi şi să r ă m â e de a nu intră odihna a c e a s t a
făgăduită d e D o m n u l ; pentru a face cuvântul mai blând însă
:şi mai neîngreuetor şi lesne de priimit, nu a" zis c a să nu se
lipsiască cineva, ci ea să nu i se pară, c ă s'a lipsit şi eă a
:rămas de nu a intrat în dumnezeiasca odihna a c e e a .
2 . Câ şi noua ni s'a binevestit, ca şi acelora, ci nu
i-au folosit cuvântul auzului pre aceia-.
Ş i nouă hristianilor, zice, ni s'a binevestit despre bunătăţile
•ce vor sâ fie ale Ierusalimului celui de sus, precum şi E v r e i l o r
a c e l o r vechi; ci nouă cu adevărul, iar acelora cu închipuire,
•despre Ierusalimul cel simţit. Insă aceasta prost nu va folosi
n o u ă , de nu ypm crede cu adeverire şi de nu vom lepăda toată
împuţinarea de suflet din inima n o a s t r ă ; precum nici pre E -
vreii cei vechi' i-au folosit singur auzul făgăduinţelor Iui Dum­
n e z e u . Vezi însă, o cetitorule, câ P a v e l la noi hristianii lucrul
l ' a numit bunavestire, fiindcă, bunavestire (adecă Evanghelia)
hristianilor e s t e făgăduinţă adevăratelor bunătăţi şi c a r e se dau
c a pentru biruinţă şij ispravă; iar la E v r e i au numit lucrul nu­
m a i cuvânt de auzite.
Nemestecându-se cu credinţă celor ce au ascultat.
A d e c ă , fiindcă nu s'au-unit din Evreii -aceiarf- nici s'au c o n -
glăsuit prin credinţă cu cei ce au ascultat, ci s'au osebit de
a c e i a ; nu a zis î n s ă : neconglăsuindu-se, c i â zis minunat «.ne­
:

mestecându-se», c a Cu zicerea a c e a s t a s'arate pre unirea c e a

desăvârşit; iar că an ascultat numeşte aicea pre cei c e au c r e ­
z u t , fiindcă aceştia ce au crezut se p o t eu adevărat a se zice,
c ă au ascultat ). Iar 'fericitul loan Hrisostom, xă cei ce nu s'au
1

amestecat au înţeles pre cei de pre lângă Halev şi Isus al lui

x
) Iar Fotie pre acei ce au ascultat îi înţelege a fi cei de pre lângă
Isus al lui Navi şi pre lângă Halev. Deci nu a folosit cuvântul auzului
pre aceia, fiindcă nu au fost uniţi cu credinţa adecă prin credinţă, cu
cei ce au ascultat şi au crezut, adecă cu Isus al lui Navi şi cu Halevy
căci de ar fi crezut aceia ca şt aceştia, s'ar fi făcut una, fiindcă i-ar fi.
lipit împreună şi i-ar fi unit credinţa.
438. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 2—5.

N a v i ; că şi aceştia au rămas nerebeluindu-se şi nu s'au a-

m e s t e c a t , nici împreună au stătut, nici împreună s'au stricat cu
ceilalţi, ce s'au revoltarisit şi cu cari au fost toţi de o s o c o ­
teală cu cei ce nu au crezut. Cari însă au fost aceştia ce n u .
au crezut? A c e i a adecă, cari au auzit făgăduinţa lui Dumnezeu,,
că are să l e . deâ pământul Hananeilor şi nu s'au folosit. de.-a.uz>.
p e n t r u c ă nu au crezut şi necrezând au cârtit şi pentru aceasta,
în părftântuf făgăduinţei oi) .s'âu învrednicit a intra. A c e a s t a . . .
i n s ă o a zis sf.-îoari dupre înţelepciunea c e a m a r e şi adâncă
a s a ; mie însă nevrednicului, nu mi s'a" (dat) sâ înţeleg c u m
o a zis a c e a s t a ) .
1

3 . Câ vom intra întru odihnă cei ce am crezut, pre­

cum a zis câ m'am jurat întru mânia mea de vor intră-
întru odihna mea. ..... ' .-_.~-.~~
D e unde este arătat,- zice, cum câ vom intră întru odihna
Domnului, noi hristianii, cei ce am, crezut; din cuvântul ce a
zis Dumnezeu, că nu vor intră intru odihna mea, cei c e nu au
c r e z u t ; căci dimpotrivă aceasta se î n ţ e l e g e . Ş i precum celor, c e
nu au crezut li s'au dat certare pentru necredinţa lor, a nu
intra întru odihna Domnului, aşa dimpotrivă noi cei ce am c r e ­
zut vom luâ răsplătire şi plată a credinţei noastre a intra. î n ­
tru odihna Domnului.
Şi măcar că lucrurile dela întemejiarea lumei erau f ă ­
cute. M
4 . Câ a zis oare unde despre ziua a şeapt^a âşa: «Şt
s'â odihnit Dumnezeu în ziua a şeaptea de toate lucru­
rile sale» (Fac. II, 2). , .•
5 . Şi întru aceasta iarăşi: <De vor jintr'â întru odihna
mea» (Psalm. X C V , 1 1 ) .
A c e s t cuvânt al Apostolului se pare . adecă a fi fâră urmare»
î n s ă nu e aşa. D e c i zice Apostolul aceasta,; cum că nu p o a t e
c i n e v a a zice, cum că David aicea voroveşte pentru odihna
S â m b e t e i ; căci cum ar zice pentru aceasta, care din vechi s ' a
făcut când a luat lumea alcătuirea sa dintru început? Deci a-
r ă t a t e că David voroveşte aicea despre 6 altă oare-care o -

*) Nu cumva poate este şi mai drept, precum întru alte izvoade şe­
aua, adecă cuvântul auzului nu i-a folosit pre aceia, fiindcă cuvântul
na a fost împreună dres şi unit prin credinţă cu cei ce l'au ascultat;
că numai până la urechile lor a ajuns, iar la inima lor nu a intrat, nici.
. s'a unit cu sufletul lor pentru necredinţă.
 EP.IST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 5 — 9 . 439

dihnă, a d e c ă despre intrarea în ceruri; pentru aceasta şi cu

timp viitor zice, că «vor intră», fiindcă erau oare-cari după
a c e s t e a să între întru odihna a c e a s t a ; şi precum S â m b ă t a s e
zice adecă odihnă la dumnezeiasca Scriptură şi nimic opriâ
numele acesta, ca şi intrarea în pământul făgăduinţei să se nu­
m e a s c ă după a c e e a o d i h n ă ; âşa a s e m e n e a nici acum opreşte
c e v a de a se, numi iarăsi^pdihnâ, intrarea, ee.eâ ce va şâ fie tu ,
împărăţia cerurilor, întru câ¥e fui vor intră c e i t e nu cred în
Christos. .
6 . î)eci de vreme ce rămâne oare-cari a intră întru a-
ceasta, şi acei cărora li s'a binevestit nu a u intrat pen­
tru necredinţă,
7. -iarăşi hotărăşte oare-care zi, astăzi, prin David, zi­
când după atâţia ani precum s'a zis: «Astăzi de veţi auzi
glasul lui sâ nu •învârtoşaţi inimile voastre».
8 . Că de i-ar fi odihnit pre dânşii Iisus, fiu ar fi grăit
despre altă zi în urmă.
Cu toate cuvintele a c e s t e a Apostolul s e s-ârgueşte să arate
cum că Isus al lui Navi nu a putut sâ b a g e pre fiii lui Israil
în, odihna aceasta, despre care voroveşte aicea* David şi zice
iarăşi după atâţia mulţi ^ani: «Nu vă învârtoşaţi inimile voastre,
ca strămoşii voştri, cari pentru necredinţa lor nu au intrat în
o d i h n ă » . Pentru a c e a s t a Cu a c e s t e ^cuvinte Apostolul n e dă
nouă să înţelegem dimpotrivă, cum c ă d^e vom c r e d e , vom in­
tra întru odihna a c e a s t a . D r e p t a c e e a arătat este că odihna
aceasta va sâ fie şi ne a ş t e a p t ă pre n o i ; fiindcă pentru odihna
c e a din Ierusalim nu făgăduia DaVid; pentrucă în vremea lui
David Iudeii aveau Ierusalimul şi toată P a l e s t i n a ; ci nici pentru
ziua a şeaptea nu zice, de odihna S â m b e t e i , fiindcă a c e a s t a erâ
t r e c u t ă şi s'a făcut dela întemeiarea lumei. Deci alta a treia
odihnă este împărăţia cerurilor, întru care întroduce pre oameni
adevăratul Iisus Christos şi credinţa c e a întru Iisus Christos.
9. Drept aceea s'a lăsat sabatism norodului lui Dum­
nezeu. -
Nu a zis odihnă, ci sabatism, nume evreesc puind, întru care
s e bucurau Evreii şi se împătimeau. S a b a t i s m insă numeşte
pre împărăţia cerurilor; pentrucă precum în ziua S â m b e t e i p o ­
r u n c e a L e g e a să se depărteze Evreii d e t o a t e lucrurile cele
trupeşti şi pătimitoare şi singure acelea lucruri să le facă pre­
oţii, c â t e erau spre slujba lui Dumnezeu şi c â t e folosiau p r e
440. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 10—11.
suflet, aşa şi atunci întru împărăţia cerurilor toate vor fi du-~
hovniceşti şi dumnezeeşti şi nici un lucru va fi trupesc sau
o s t e n i c i o s şi supărător. D r e p t a c e e a ă zis Isaia: « D e unde d e ­
p a r t e este durerea şi scârba şi suspinarea» (Cap. L I , 15)').
A s c u l t ă însă şi ce zice mai j o s Pavel
i o . Câ cela ce va intra întru odihna lui şi acela s'a
odihni despre toate lucrurile sale, precum şi Dumnezeu
despre ale sale.
A i c e a tălmăceşte dumnezeescul A p o s t o l , pentruce a numit
pre odihna c e a de acest-fel s a b a t i s m ; p e n t r u c ă zice şi noi în­
tru odihna împărăţiei lui Dumnezeu intrând, încetăm, a d e c â n e
odihnim despre t o a t e lucrările noastre, precum a încetat şi s'a
odihnit Dumnezeu d e t o a t e lucrurile sale c e l e de nevoe spre
alcătuirea lumei, numind sabat adecă î n c e t a r e sau odihnă pre
ziua întru care ă încetat despre a c e l e a ; căci în viaţa a c e a s t a
multă osteneală şi nevoinţa se află drepţilor şi pentru celelalte
supărătoare împrejurări ale vieţei a c e ş t i a ; iar mai ales pentru
sudorile virtuţei sau ale faptei b u n e ; iar acolo întru împărăţia
cerurilor nu va fi lucrare nici pentru moraliceasca fapta bună,
ci v a fi numai t e o r i e şi îndulcire nesăţioasă de Dumnezeu. D e c i
c e i a ^ e doriau s'audă credincioşii cei din Evrei, cum că se
vor slobozi a d e c ă d e ostenele şi de trude şi de ispitele vieţei
a c e s t e i a , a c e a s t a a spus lor Apostolul pentru ca să-i mângâe" ). 2

i i . D e c i s â n e s â r g u i m , s ă i n t r ă m în o d i h n a aceea.
1
) Norod însă al lui Dumnezeu numeşte Pavel pre cei credincioşi, du­
pre Icumenie şi dupre Fotie, c e . z i c : „Odihna aceasta este afierosită no-,
rodului lui D u m n e z e u ; iar norod al lui Dumnezeu este cei ce cred în­
tr'însul şi păzesc poruncile lut".
2
) Iar sf. Calist cel cu mintea înnaltă şi prea teoretic anagoghiceşte şi
înnalt tâlcueşte zicerea aceasta a Apostolului z i c â n d ; „A încetat (adecă,
s'a odihnit) Dumnezeu despre toate lucrurile, care 'a. început a face,
ci dupre împlinirea cea în cuvânt şi întru duhul acelor ce s'au făcut;
cu a s e m e n e a chip şi mintea cea dumnezeesc îmbunătăţită încetează des­
pre toate lucrurile sale, care a început a. le face din început spre îm­
plinirea lumei ceii gândite dupre fapta b u n ă ; ci după ce mai socoteşte
şi Oarecum mai cercetează cu cuvântul lui Dumnezeu şi duhul cel fă­
cător de viaţă împreună pre toată lumea şi pre cele gândite, ce sânt
într'însa îndestul, şi dela | acestea iarăşi mai suindu-se cu cuvântul şi
cu duhul la cele de către oare-cari zise metafiziceşte şt se înduplecă la
tainicile teorii cele simple şi slobode ale teologhiei,: c a atuncea întru î n ­
cetare, mai multă odihnă şi pace dobândeşte în adevărul cel gândit şi
dar se îndumnezeeşte întru lumina cunoştinţei şi întru împărtăşirea d u ­
hului celui făcător de viaţă întru Christos Iisus, Domnul n o s t r u " (Cap
L X X I V ; în filocalie). .
 EPIST. CĂTRE EVREI C A P . IV, VERS. 11 12. 441

Fiindcâ prin cuvântul acesta a dovedit Apostolul că este şi

a treia odihnă, împărăţia cerurilor a d e c ă , îndeamnă apoi pre
credincioşii cei din Evrei sâ intre întru a c e a s t a . Ş i bine a zis
ca să ne sârguim, fiindcă singura credinţa aceasta de sineşi
nu este îndestulă a b ă g a pre om întru odihna a c e e a , de nu
va fi întovărăşită împreună cu credinţa şi viaţa cea îmbună­
tăţită şi sârgutnţa şi osârdia c e a prin lucrări.
Câ sâ nu c a d ă cineva întru aceeaşi pildă a nesupunerei.
• S â ne' s â r g u i m , ' z i c e , o fraţilor, să intrăm întru odihna c e a
a treia, ca să nu c a d ă cineva din aceia, dupre aceeaşi pildă
a Israiltenilor, adecă a s e m e n e a precum a căzut din odihna c e a
simţită a Ierusalimului nesupuşii E v r e i : căci precum aceia, după
c e au trecut partea c e a mai multă de cale şi au pătimit rău în
pustie, au căzut însă pentru necredinţa lor şi nu s'au învred­
nicit a intra în pământul făgăduinţei. AşaŢ zfce, şi voi vedeţi
şi luaţi aminte b i n e , nu cumva după atâta nevoinţa ce aţi p e ­
t r e c u t pentru credinţa lui Christos sâ cădeţi în odihna împă­
răţiei cerurilor, pentrucă nu v'aţi nevoit până în sfârşit, fiindcâ
a c e a s t a e chiar a c ă d e a cineva, adecă a nu se nevoi până în
sfârşit ). J - i
1

1 2 . Că viu este cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător şi

mai ascuţit decât toată sabia cea cu două ascuţişuri.
P r e c u m , zice, pre Evreii cei nesupuşi nu i-au perdut nici
răsboi nici sabie ci cuvântul lui D u m n e z e u ; de vreme ce ei
de sineşi cădeau şi periau dupre dumnezeiasca mânie, fâră de
a-i răsboi şi de a-i strică cineva din afară, aşa se va face şi
nouă acum hristianilor; pentrucă însuşi cuvântul lui Dumnezeu
cel c e a pedepsit pre aceia, ne va pedepsi şi pre noi; că viu
este totdeuna şi nu se stinge. Insă şi dupre alt chip a zis că
e v i u , ca nu auzind tu cuvânt să socoteşti că este o a r e - c a r e
cuvânt grăitor şi neînfiinţat şi care se revarsă în aer. Pentru
a c e a s t a zice, câ cuvântul lui Dumnezeu a c e s t a este viu şi în­
fiinţat şi lucrătoresc şi asupra căruia suflet va cădea îi ~va pri­
cinui cumplite r a n e . Vezi însă, o cetitorule, compogorârea ce o
întrebuinţează Apostolul, căci despre cuvântul lui Dumnezeu
vorovind, p o m e n e ş t e sabie şi tăere lucruri obişnuite la noi şi
omeneşti pentru ca sâ arate din acestea covârşirea puterei lui
Dumnezeu.

*) Fiindcă dupre T e o d o r i t : „Cela ce viază cu trândăvire şi nu doreşte

a dobândi bunătăţile cele făgăduite va fi vinovat osândirei a neşupuşi-L
lor a c e l o r a " . - '
442. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 12.

Şi străbătând până la despărţirea sufletului şi a duhului,

înfricoşat lucru zice aicea sf. A p o s t o l , câ arată sau că c u - .
vântul lui Dumnezeu desparte pre duhui de suflet şi lasâ p r e
suflet pustiu de Darul Duhului şi de sfinţenia pre c a r e D o m ­
n u l în E v a n g h e l i e o a numit în două t â e r e : «Că v a veni, zice,
d o m n u l robului aceluia în ziua întru c a r e nu a ş t e a p t ă şi în
e i â S y l întru c a r e l e nu-I ştie si.-îl ^a;;-.tăi.â;; pre. el --în două şi par­
c e a Juj cu f ă ţ a r n i c i i ' o v ă pime». :(Măt. - X X I V , 50) ; că, p r e c u m
7

un împărat când g r e ş e ş t e vre un cinovnic, mai întâi îi iâ brâul

cel î m p ă r ă t e s c şi dregătoria c e o are şi a t u n c e a îl p e d e p s e ş t e ,
aşa şi când g r e ş e ş t e omul şi nu se p o c ă e ş t e , mai întâi iâ Dum~-
nezeu dela dânsul pre Darul Duhului S f â n t , c e i l ' a dat şi
apoi îl m u n c e ş t e ; sau arată Apostolul cum că cuvântul lui D u m ­
n e z e u s t r ă b a t e p â n ă - ş i l a duhurile c e l e netrupeşti şi n e m a t e -
f î ă l n i e e ) . Iar unit a ş a au înţeles" zicerea a c e a s t a , însă nu uniţi
2

. ) Despx'e această tăere..-în. două zice Mar. Vasilie: „Tăere în- dp/iă
l

este, precum am zis,. înstrăinarea cea desăvârşit a sufletului de către

Sfântul Duh. Că acum deşi nu s'a mestecat qu cei nevrednici, dar î n s ă
se pare oare-cum a fi de faţă pre lângă cei c e o dată s'au pecetluit,. ..
aşteptând mântuirea lor cea de întoarcere,; iar atuncea desăvârşit se v a - ,
tăia darul sufletului celui spurcat; pentru aceasta „Nu este în iad cela
ce mărturiseşte, nici întru moarte cela ce pomeneşte, pre Dumnezeu, n e
mai fiind d e ' f a ţ ă duhul ajutorului" (Cap. X V I despre Sfântul Duh)'.
2
) Iar purtătorul de Dumnezeu Maxim, duh îţUmeşte întru carele s â n t
zidite simţirile, adecă duhul acela prin carele lucrează simţirile; iar d u - '
hui"acesta ca un prea curat şi prea subţire, mijloceşte între grosimea-
trupului şi între neniaTeTialnicia sufletului şi prin aceasta sufletul se u-
neşte cu trupul şi lucrează în viaţa aceasta. Şi se numeşte duh sufle­
tesc şi de viaţă şi în chip de ou şi umezeală vânoasă de către teologi
şi de către fizici şi metafizici; deci cuvântul lui Dumnezeu e atât d e
lucrătoresc şi prea simplu, în cât străbate pt'jnţi'e suflet şi printre duhul
acesta şi le desparte pre acestea atât de fireşte unite. Iar Areopag. D i ­
onisie tâlcuind zicerea aceasta a Apostolului zice: „Mic îr.să adecă (oarece)
subţire se zice la Dumnezeu lucrul cel ce covârşeşte toată mărimea şi
îndelungarea şi cel ce încape fără oprire prin tc-ate, deşi este acel m i c
pricinuitor începătoresc a tuturor, că nimic vei afla neîmpărtăşit de ideea
acelui mic. Aşa dar se cuvine a se luâ la. Dumnezeul micul, ca unul
ce este preste toate şi prin toate fără oprire încape şi lucrează şi strâm­
bate până la despărţirea sufletului şi a duhului şi a încheeturilor şi a
măduhilor şi este judecător al gândurilor' şi al înţelegerilor inimei, iar
mai ales al tuturor estimelor, că nu este făptură mevăzutâ înaintea a-
c e s t u i a " (Cap. I X , despre dumnezeeştile numiri). ; . . •
In tâlcuitorul sf. Dionisie, purtătorul de Dumnezeu Maxim, tâlcuind.
zicerea sfântului acestuia, zice: covârşitoarea străbatere a încăpereî l u i :
Dumnezeu şi asupra celor fără de trupuri se arată; că a străbate p â n ă
la despărţirea sufletului şi a duhului aceasta vădeşte cura că şi î n s u ş i
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 1 2 . 443

cu scoposul Apostolului, precum m i ' s e pare m i e . D e c i zic a-

ceştia, cum c ă cuvântul lui Dumnezeu intrând în suflet, d e s -
părţeşte şi impărţeşte părţile Sufletului şi îl face pre e l priimi-
t o r şi încăpător de cunoştinţa tainelor s a l e ; căci precum sabia
spintecând şi despărţind partea a c e e a a trupului, care o lo­
veşte şi s t r ă b a t e ' ş i . intră înlăiintfu 4tj t r u p ; a ş a şi cuvântul lui
Dumnezeu, de nu va spinteca' şi nu v a despărţi ^părţiVe s i u
netului cele unite, T I U . p o a t e să între şi s ă . s t r ă b a t ă T n i â u n t r u
într'însul ).
1

Ş i a î n c h e e t u r i l o r şi a m â d u h i l o r .
Pentru c a să nu audă credincioşii cei din E v r e i pre singure
"părţile sufletului cele gândite (pre c a r e le-au zis mai sus) şi
să s e leneviască fiindcă pedeapsa acelora este nearătată şi n e ­
văzută, pentru aceasta pune aicea Pavel şi pre părţile trupu­
lui, pentru, ca să simtă rnai mult; fiindcă lucrurile cele a r ă t a t e
şi simţite acelea mai mult lovesc şi înspăimânteazâ pre o m .
. • Ş i j u d e c ă t o r al g â n d u r i l o r şi al î n ţ e l e g e r i l o r i n i m e i .
Cu aceste cuvinte arată Apostolul pre dumnezeirea lui Dum­
nezeu Cuvântului; fiindcă lucru al singur lui Dumnezeu e s t e
însuşit de a j u d e c a , a d e c ă de a c e r c e t ă şi a şti gândurile ini­
milor; « c ă cela c e cercetează, zice David, inimile şi rărunchii
cu dreptate, Dumnezeu este» ( P s . .VII, stih 1 0 ) . Şi S o l o m o n ,
fiiul lui, a z i s : «Tu numai singur ştii inima tuturor» (III î m ­
părat. VIII, 3 4 ) ) . 2

rieîntruparea sufletului -şi cea în chip de gând poate a se despărţi de

către Dumnezeu, pentrucă şi gândurile Dumnezeu le înţelege, pre care
mintea mişcându-se şi lucrând lc gândeşte, c ă şi prin cea atât de n e ­
trupească şi nedespărţire (căci ce e între minte şi între gândire?); D u m ­
nezeu încape printre acestea precum s'a z i s : „ T u ai înţeles gândurile
rnele de departe"; ci şi printre suflet şi printre duh, adecă întru care a-
. vem întărite simţirile noastre, şi prin care sufletul simte pre cele simţite
. (şi prin care avem gândirea chibzuirilor), Dumnezeu şi printre acestea
încape. Pre acest duh însă înţelepţii Elinilor îl n u m e s c putere Şi oare-cum
al doilea suflet simţitoresc al sufletului. Deci acest suflet simţitoresc este
- cel până în măduhe şi prin vine şi încheeturi şi în oase şi in tot tru­
pul locuind.
1
) Iar purtătorul de Dumnezeu Maxim a ş a tâlcueşte zicerea aceasta
„Despărţirea sufletului şi a duhului zice pre osebirea virtuţilor celor dir
fire, ale cărora cuvinte fireşte le avem, şi ale celor din duh, pre ale că­
rora dar dupre hărăzire îl prijmim; c ă pre osebirea acestora cu b u n i
j u d e c a t ă o face cuvântul j u d e c â n d " (Cap. L X X I I din a cincia sută dir
cele teologhiceşti).
2
) Iar durnnezeescul Maxim aşa tâlcueşte: „Gândurile şi înţelegerile
de care cuvântul este desluşitor, zice, sânt atârnările sufletului, atât că-
444. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 1 3 .

1 3 . Şi n u este făptură nearâtatâ înaintea lui.

D u m n e z e u Cuvântul,, zice, nu numai c e a r c ă şi c e r c e t e a z ă
c u v i n t e l e oamenilor, ci şi anghelii de a'i zice şi arhanghelii şi
heruvim şi serafim, t o a t e sânt a r ă t a t e înaintea lui şi nici o
f ă p t u r ă e s t e c a r e p o a t e a se a s c u n d e de ochiul lui, cel a t o a t e
văzător').
Ş i toate sânt goale şi despoiate înaintea ochilor lui.
A p o s t o l u l c a s ' a r a t e mai c u r a t , cum că t o a t e s â n t g o a l e şi
a r ă t a t e înaintea lui D u m n e z e u Cuvântului, a întrebuinţat o zi«
c e r e dela metaforaua oilor a c e l o r a , c e se d e s p o a e ; câci p r e ­
cum oile, după c e s e d e s p o a e , a d e c ă după c e priimesc cuţitul
în grumazul lor şi s e j u n g h i e şi după c e le s c o a t e p e l e a , t o a t e
c e l e dinlăuntru li se a r a t ă ; a ş a şi lui D u m n e z e u Cuvântului
t o a t e - i sânt p r e a a r ă t a t e . Unii însă a c e a s t ă z i c e r e o au î n ţ e l e s
că s â n t oile c e l e s p â n z u r a t e l e : grumaz, sau mai b i n e a zice
cele spânzurate şi cari au grumazul în j o s ; i a r alţii iar deszugru-
m â t â ţ i t e a u zis pre c e l e p l e c a t e în j o s , cu grumazul p l e c a t ,
fiindcă nu pot t o a t e făpturile a se uită şi a v e d e a fâră clâtire
slava Domnului Dumnezeului n o s t r u ; tu însă, o cetitorule, î n ţ e ­
l e g e r e a c e a dintâi p r i i m e ş t e - o ) .
2

tre dumnezeeştile cuvinte şi către cugetări şi către însuşi pricinile atâr-

'nărilor adecă, c ă gândirea porneşte pre pomenirea a căreea însuşire este
a t â r n a r e a ; iar înţelegerea socoteşte mărginire, carea haractiriseşte pri­
c i n a " (Cap. L X X I I ! din suta a cincia a celor teolog.). Şi iarăşi z i c e :
„Gândirile adecă atârnările Cele dupre adânc, nearătate la cele zise şi-
înţelegerile inimilor, adecă pricinile acestora, cele nearătate dupre suflet"
(Suta CCI, tij). . • : 1

l
) I a r durnnezeescul Maxim a ş a tâlcueşte: „Căruia nu este vre o Zi­
d i r e ' n e a r ă t a t ă întru noi, cărora ni se pare c ă îi. sânt a s c u n s e ; ci toate
îi s â n t goale şi înţelese; ci nici ceea c e are să se facă de noi şi care
au s â se g â n d i a s c ă ' (Cap. CCI din .aceeaşi sută din teolog.).
;

••) I a r Teodorit aşa tâlcueşte zicerea_-desgrumătăţite isau despoiate -zi­

c â n d : „Iar zicerea dezgrumătăţite s a u despoiate ochilor lui din metafo­
raua vitelor celor ce se jertfesc o a pus, care desăvârşit"fâră de glas
zac, j u n g h i e r e a luându-le viaţa şi împreună cu viaţa_şi glasul. Aşa, zice,
şi noi când ne vom j u d e c ă întru a doua venire,.-vom vedea toate n e ­
legiuitele şi păgâneştile fapte, care. le-am făcut; şi. pe când avem să:
priimhn dela Dumnezeu hotărârea muncirei noastre, c u n o s c â n d că aceasta
este dreaptă şi cu drept cuvânt. Acestea însă, zice, le-a scris durnne­
zeescul Apostol, nu numai pentru credincioşii din Evrei ai vremei aceiia,
ci şi pentru toţi noi hristianii. Pentru aceasta se cuvine totdeuna a ne
aduce aminte şi a provedeâ înfricoşatul judeţul acela a i lui Dumnezeu
şi a n e cutremură şi a ne înfricoşa de el şi păzind cu deadinsul p o ­
runcile Domnului, să aşteptăm odihna aceea, c e o fâgadueşte n o u ă
D u m n e z e u . Iar cum c ă toate sânt cunoscute şi goale lui .Dumnezeu, a
 EPIST- CĂTRE E V R E I C A P . IV, V E R S . 13 14. 445

Către carele este nouă cuvântul.

C ă t r e însuşi Dumnezeu Cuvântul avem sâ dăm răspundere
pentru faptele c e am făcut. Vezi hristiane, unde a suit A p o ­
stolul lucrul, c ă de vreme c e mai sus a zis, cum că dupre a-
ceeaşi pildă a nesupuşilor acelora Evrei, vom c ă d e a şi noi din
odihnă, pentru ca să nu socoteşti, tu cetitorul, cum că noi
hristianii avem să luăm aceeaşi muncă cu Israiltenii; pentru
a c e a s t a aicea arată Apostolul cum că noi vom luâ şi vom p a ­
timi mai.înfricoşate murici'ri decât aceia.
14. Deci având Arhiereu mare, care a străbătut ceru­
rile, pre Iisus Fiiul lui Dumnezeu.
C a cum ar întreba cineva pre Apostolul şi ar z i c e : Cum,
o fericite Pavle, şi cu ce chip putem a nu c ă d e a din odihna
c e a din ceruri şi a nu ne împuţina cu sufletul? j5fâtueşte-ne şi
învaţă-ne. Pentru a c e a s t a răspunde Apostolul şi zice a i c e a :
Că îndestule sânt şi pildele cele mai înainte zise ale E v r e ­
ilor celor nesupuşi, c a să ne înţelepţiască cu frica şi să ne facă
mai siguri. Insă pre. lângă a c e l e a avem şi Arhiereu, carele p o a t e
a ne ajută şi a ne mântui, numai de vom ţinea mărturisirea
şi c r e d i n ţ a ; fiindcă Arhiereul nostru nu este mic şi ori cum s'ar
întâmpla, ci este mare şi puternic şi nu acest-fel, precum a
fost Moisi; c â Moisi cu adevărat nici însuşi a intrat în odihna
Ierusalimului, nici pre israilteneseul norod l'a introdus într'în­
sul; iar Christos Arhiereul nostru a străbătut cerurile şi acum
ş e a d e împreună cu T a t ă l şi poate a ne dâ şi nouă intrarea în
ceruri şi a ne face moştenitori ai făgăduitei odihne.
Sâ ţinem mărturisirea. - -
Nu dâ Pavel pre t o a t ă lucrarea m â n t u i r e ! n o a s t r e la A r h i ­
ereul Christos, ci c e r e şi pre a noastră l u c r a r e ; căci poate Chri-
"stos a ne introduce în odihna c e a din ceruri, dar însă şi noi

arătat dumnezeescul Avgustin zicând: „Cine din oameni va avea atâta

mare înţelepciune, cu care Dumnezeu cunoaşte pre toate? In cât nici
cele ce se zic viitoare, în cât toate a le aşteptă ca să vie, ci .şi cele
trecute şt cele ce vor să fie împreună cu cele de faţă sânt înaintea a-_
ceştia" (Cartea X V despre sf. T r e i m e ) . L a aceasta se potriveşte şi zi­
cerea aceea a iui i o v : „Goi este iadul înaintea iui şi nu este îngrădire
peirei" (Iov X X V I , 6). Care tâlcuindu-o Olirnbiador zice, că înaintea lui
gol este neluminatul şi întunecatul iad şt megieşita iadului peire, adecă
moartea nu are ascundere; că nu e făptură nearătată înaintea lui... S ' a u
zis însă şi în Pilde că: „Iadul şi peirea arătate sânt D o m n u l u i " (Cap.
XV, 12). Că. nu s'a a s c u n s de el, nici locul întru care sufletele se ţi­
neau mai înainte de veţiirea sa, nici cei ce se socotiau că au perit pen-
trU stricăciunea şt moartea".
4 56. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IV, VERS. 14 ilS

de ne vom arâtâ vrednici d e odihna a c e e a . Dar care mărtu­

risire zice aicea s â ţinem? P r e mărturisirea adecă-cum c â este
înviere, cum c â este răsplătirea faptelor, cum că este în c e ­
ruri nenumărate bunătăţi gătite pentru cei drepţi", cum c ă Chri­
stos este Dumnezeu şi" altele a s e m e n e a . A c e a s t ă mărturisire,
s ă o ţinem, zice, e u - s t a t o r n i c i e şi să h u o lăsăm s ă s e a l u n e c e
şi s â fugă din Inima şi djn gura. noastră, ci precum l a înce-
.putj: când..'ne-am botezat, o ,am niăţturislt pre ea-, aşa şi până
în. sfârşit să o ţinem! cu adeverire şi toate cele înfricoşate vor
peri dela noi.
15. C ă nu a v e m a r h i e r e u , c a r e l e nu : p o a t e a c o m p ă ­
timi cu neputinţele n o a s t r e .
F i i n d c ă Pavel îndeamnă pre hristianii cei din Evrei să stea
statornici în credinţă şi să nădăjduiască în. Dumnezeu, pentru
a c e a s t a face cuvântul său Vrednic de crezare şi zice, cum că
Arhiereului nostru nu-i" sânt necunoscute neputinţele şi meteh­
nele noastre, -precum celorlalţi arhierei, cari nu ştiu nici ce lu­
cru e s t e necazul, pentru L a c e a s t a nici oşârdnici. spre a ajută
pre cei ce se n e c ă j e s c . Iar Arhiereul nostru t o a t e neputinţele
şi patimile firei, ca un om mai înainte le-a cercat şi după c e
le-a c e r c a t atuncea s ' a suit în ceruri, pentru ca să poată ă~
c o m p ă t i m i şi cu neputinţele n o a s t r e ) .1

C i ispitit î n t r u t o a t e d u p r e ' a s e m ă n a r e f ă r ă d e p ă c a t .
T o a t e , zice, l e - a c e r c a t şi le-a suferit Arhiereul nostru Iisus
C h r i s t o s , a d e c ă şi gonit a fost şi a flămânzit şi a ostenit şi
scuipit a "fost şi s ' a clevetit şi a pătimit şi -în sfârşit s.'a răs­
tignit. Şi t o a t e . a c e s t e a le-a suferit dupre a s e m ă n a r e a n o a s t r ă ;
a d e c ă a s e m e n e a precum suferim şi noi ceilalţi o a m e n i ; l e - a
suferit însă afară de t o t păcatul; pentrucă el nici ca cum a
făcut păcat, nici când le pătimiâ a c e s t e a â zis vre un cuvânt
sau a fâcut vre 0 lucrare p ă c ă t o a s ă ; să nu f i e ! Drept aceea,
zice, şi voi hristianii puteţi să petreceţi întru necazurile voastre
fâră de păcat, de nu vă veţi mânia adjecă, ei veţi mulţămi pen­
tru dânsele D o m n u l u i ) . Şi dar pentruce obosiţi şi sânteţi c ă
2

1
) Şi Teodorit încă zice, că P a v e l ! a numit Arhiereu pre Domnul nos-.
t r u : „Fiindcă a proadus jertfa cea pentru noi ş i , a ridicat păcatul lumeţ
şi pentru aceasta şi miel s'a numit, că iată, zîcş, mielul lui Dumnezeu
cel c e ridică păcatul lumei (loan 1, 29). Şi arătat este ş i . c e l o r foarte,
prigonitori că numirile acestea sânt omeneşti!
2
) T e o d o r i t însă aşa tâlcueşte zicerea: Cei ce. au ifost Crezut în vre­
m e a a c e e a multe întreite învăluiri de ispită priimiau. Deci îi mângâe;
pre ei. învăţând că Arhiereul nostru, nu numai c a . Dumnezeu, ştie. ne-;
 EPIST. CĂTRE EVREI. CAP. IV, VERS. 15 16. 447

nişte slăbănogi, pentru împuţinarea sunetului vostru? Oare-cari

însă zicerea fără de păcat, o au înţeles a ş a ; a d e c ă cum câ Chri­
s t o s , când pătimiâ patimile cele mai sus arătate, nu le păti-
miâ pentru vre un canon şi p e d e a p s ă a greşalelor sale, fiindcă
a fost fâră p ă c a t .
16. Deci să ne apropiem cu, îndrăzneală l a scaunul
darului.
D e vreme, zice, ce avem Arhiereu fără d e -păcat, carele -a;:bi­
ruit l u m e a : « C ă în lume, zice, necaz veţi avea, ci îndrăzniţi;
eu am biruit lumea» (Ioan X V , 3 3 ) , datori sântem şi noi hris­
tianii ucenicii lui, a ne apropia la dânsul cu îndrăzneală, a d e c ă
fără să avem rea conştiinţă, sau a ne îndoi c â t d e puţin; ci
să nădăjduim în Arhiereul nostru cel acest-fel iubitor d e o a m e n i ;
căci m ă c a r deşi noi avem p ă c a t e , dar insă el e s t e fâră de pă­
c a t şi scaunul lui nu e scaun de j u d e c a t ă şi d e osândire, ci
scaun de har şi de milă. D r e p t a c e e a se cuvine a n e apropia
la el, cu îndrăzneală, nădăjduind c ă are a ne dărui nouă c e ­
rerile, c e l e Ce-i vom c e r e ; câ două scaune sânt ale lui Chri­
stos, unul a d e c ă e s t e scaun al darului, lângă c a r e cei ce se
apropie, iau cu durnnezeescul dar şi izbăvirea şi ertarea pă­
catelor lor; iar celalalt scaun al lui Christos, c a r e l e se va a-
rătâ întru .a doua a sa venire, nu e scaun de har (fiindcă ni­
menea atuncea iâ dar şi ertarea a păcatelor lui), ci e s t e scaun
de j u d e c a t ă . S c a u n însă numeşte aicea P a v e l , ca tu cetitorul,
auzind că Christos este Arhiereu sâ nu socoteşti câ el stă, ci
că şeade, căci măcar câ Christos c a - o m s e zice Arhiereu, pen­
tru darul şi c o m p o g o r â r e a c e a către noi, dar însă el ca D u m ­
nezeu şeade pre scaun dumnezeesc şi î m p ă r ă t e s c , precum este
s c r i s : «Zis-a Domnul Domnului meu, şezi d e - a d r e a p t a mea»
(Psalm. C I X , 1 ) .
Ca să luăm milă şi har să aflăm spre ajutor la bună
vreme.
D e ne vom apropia acum, zice, la scaunul Arhiereului Christos,
vom aflâ milă şi har, pentrucă în bună vreme ne apropiem la dân­
sul şi în vreme cuviincioasă; că în vreme priincioasă, zice, te-am a-
uzit pre tine şi în zi de mântuire am ajutat ţie (Is. X L I X , 8 ) . A t u n ­
c e a însă întru a doua venire de ne vom apropia la dânsul, nu vom
aflâ milăT fiindcă a t u n c e a nu e s t e scaun de dar, precum am.
zis, ci scaun de j u d e c a t ă ; acum şeade Arhiereul nostru şi îm-

putinţa firei noastre; ci şi ca om a luat cercare de pătimirile noastre,,

de singur păcatul rămâind neîmpărtăşit.
448. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 1.

paratul Christos, pentru ca s â dăruiască, atunci se va scula

pentru ca s ă j u d e c e : « C â s c o a l ă - t e , zice, Dumnezeule j u d e c â n d
pământul» (Psalm. L X X X I , 8 ) ) . Şi iarăşi: « D r e p t a t e şi j u d e ­
1

c a t ă este gătirea scaunului tău» (Psalm. L X X X V I I I , 1 4 ) .

CAP. V.

i. Că tot arhiereul din oameni luându-se, pentru oa­

meni se pune spre ceje ce sânt către Dumnezeu.
Cu a c e s t e cuvinte V o e ş t e Apostolul s â arate cum c ă Noul
T e s t a m e n t e s t e mult mai presus decât cel Vechiu şi începe mai
întâi a cumpăni pre a m â n d o u ă preoţiile, adecă pre preoţia
preoţilor L e g e i cei V e c h i şi preoţia lui Christos; ş i din a c e a s t ă "
cumpănire arată, c ă preoţia lui Christos are, multă covârşire şi
o s e b i r e de preoţia L e g e i V e c h i ; însă fiindcă de o camdată s e
p â r e â , c ă se împotriveşte scoposului său, multe însuşiri din
c e l e c e sânt d a t o a r e a s e a f l â la preoţi, c a r e la Christos nu
s e aflâ (căci Christos nici din seminţia preoţească a lui L e v i
se trăgea, nici a fost preot pre p ă m â n t , nici s'a hirotonisit d e
o a m e n i şi pentru c a să zic mai cuprinzător, n i c i "chipul p r e ­
oţiei lui Christos avea vre o slavă trupească şi fantazie, p r e ­
c u m avea chipul preoţilor c e l o r v e c h i ; precum s ă aibă clopoţei i
şi potcoave [tăbliţe] ş i petrii scumpe şi altele a s e m e n e a ; c i
c e l e ale preoţiei lui Christos a fost toate duhovniceşti), fiindcă
z i c , c ă a c e s t e a s e arătau c â s e împotrivesc scoposului A p o s t o -
lului, pentru a c e a s t a şi el mai întâi-numără acelea, care sânt
obşteşti la Christos şi la ceilalţi arhierei. Apoi pune şi acelea
c a r e singur Christos l e a r e ale sale o s e b i t e d e ale celorlalţi;
fiindcă atuncea s e face covârşirea oare-cărui lucru c u adevărat

*) Zice însă şi Hrisostom: „Aceasta şi noi a o zice este bună vreme

să ne apropiem cu îndrăzneală c e r â n d ; numai credinţă proaducându-i
şi toate le d ă ; acum este vremea dăruirei; nimenea pre sineşi nu s e
deznădăjduiască; atunci e vremea deznădăjduitei, când se închide c ă ­
m a r a cea de nuntă, când va intră împăratul să Vadă pre cei <:e ş e d ;
c â n d vor dobândi şanurile patriarhului Avraam, cei ce au s ă - s e învred­
nicească de dânsele; iar acum î n c ă n u " (Vor. VII la aceasta). Iar I c u -
menie aşa z i c e : „Acum cela ce s e apropie iâ milă şi h a r ; că în b u n ă
vreme este acum şi îndemânatecă apropierea şi cererea ajutorirei, căci
apropierea cea întru j u d e c a t ă pentru ajutorire este fâră de v r e m e ; c ă
acolo nu va mai dâ ajutorul în dar precum acum, ci cu j u d e c a t ă " . Iar
Teodorit a ş a tâlcueşte, z i c â n d : „ C ă cei ce ne apropiem în viaţa aceasta
şi arătăm credinţa cea limpede şi curată, în ziua judecatei vom dobândi
iubirea de o a m e n i " .
 !
EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 1 — 2. 449

dupre cumpănire; sau a vre unei feţe, când a c e a s t a întru al­

1

tele a d e c ă , se împărtăşeşte cu lucrul ori cu faţa cu care se

cumpăneşte sau se a s e m ă n e a z ă ; iar întru altele c o v â r ş e ş t e pre
acela. iDeci a se luâ } dintre oameni arhiereul, a c e a s t a este
1

obşteajscă şi la Christos şi la ceilalţi arhierei; ăşijderea şi a se

pune arhiereul pentru oameni spre c e l e c e sânt către D u m ­
nezeu, , adecă a mijloci către Dumnezeu pentru oameni, şi a-
1

c e a s t a 1 a s e m e n e a e s t e însuşire o b ş t e a s c ă şi la Christos şi la cei­

lalţi arhierei.-.
Ca !să proaducă daruri şi jertfe pentru păcate.
A i c e a tâlcueşte Apostolul, ce lucru e s t e a se pune arhiereul
pentru J oameni spre cele c ă t r e Dumnezeu, cum că e a d e c ă a
îmblânzi pre Dumnezeu asupra păcatelor oamenilor şi a c e a s t ă
însuşire încă o b ş t e a s c ă e s t e şi la Christos şi la ceilalţi arhierei,
însă nu desăvârşit; căci Christos pre sineşi s'a adus lui D u m ­
nezeu |dar şi j e r t f ă ; iar ceilalţi arhierei proaduceau lui D u m ­
nezeu alte iucruri, j e r t f e ş i daruri. Darul însă şi j e r t f a dupre
o amăfunţită socotialâ se o s e b e s e unâ de a l t a ; la dumnezeiasca
Scriptura însă fâră o s e b i r e se află, precum mai j o s vei î n ţ e l e g e ) . 2

2. Putând a pătimi măsurat cu cei ce nu cunosc şi

se amăgesc.
Arhiereul, zice, carele se iâ dintre o a m e n i , p e n t r u a mijloci
către Dumnezeu, acela p o a t e a pătimi măsurat, a d e c ă a se
conmăsurâ şi a compătimi şi a i s e compogorî şi a ertâ celor c e
din neştiinţă p ă c ă t u e s c . Vezi însă, o cetitorule, cum câ t o t p ă ­
catul se naşte din necunoştinţa şi amăgirea m i n ţ e i ; căci deşi
se pare cuiva câ cunoaşte răul, dar însă în vreme când îl face
se întunecă şi pentru aceasta pătimeşte de necunoştinţa şi d e

1
) Icurhenie însă pre zicerea „din oameni l u â n d u - o " tâlcueşte cum c ă
se înţelege în loc de: osebindu-se, adecă alegându-se; deci de oameni
propuind'u-se arhiereul iarăşi pentru propuitorii oameni stă la cele ce
sânt către Dumnezeu.
2
) Vezi la cap. I al cărţei leviticeşti, unde Moisi numeşte dar pre jertfa
viţeilor şi a oilor şi a caprelor şi a paserilor şi la cap. X X I I I al aceleiaşi
cărţi leviticeşti pre jertfă de-aîndărăptul o numeşte dar; şi la cap. II dirt
alăturare] în locul uneia pune pre amândouă zicând: „Iar de va p r o -
aduce vrjî un suflet dar jertfă Domnului semidali (fărină aleasă de grâu)
va fi darul lui" (stih 1). Şi iarăşi: „Iar de 'va proaduce dar jertfă î n ­
grăşată din L i v a n " (tij 4 ) . Şi iarăşi: „Iar de va fi jertfa ta pe gratii ( a r ­
dere de tot) darul tău semidalii se va face cu untdelemn" (tij 7 ) . Vezi
şi talcuirea zicerei: „ T o t arhiereul se pune spre a duce daruri şi j e r t f e "
(Evrei Vfjîl, 3), care cuprinde mai pre larg despre acestea.
| . • •'

Tom. HI. I 2$.

450. EPIST. 'CĂTR&-E¥-REt C AP. V, VERS. 2 — 4

• a m ă g i r e ; căci se a m ă g e ş t e mintea lui de netezirea şi îndulci­

r e a poftei păcatului ). 1
'
F i i n d c ă şi el e s t e c u p r i n s de n e p u t i n ţ ă .
Cea mai simplă precum s o c o t e s c însă şi mai adevărată tâl-
cuire a zicerei aceştia e s t e a c e a s t a : că pentru aceasta măsu-
, r a t p ă t i m e ş t e , şl se compogoară arhiereul către cei c e nu" Ştiu
şi păcătuesc, fiindcă şi însuşi; jâT.e' neputinţă şi este supus, oare.-
c ă r o r a : păcate .vrednice -de.^er.târe-r'-drept'aceesv fiindcă şRc mă­
s u r a omeneştei neputinţe dela sineşi,. se compogoară şi iartă
şi celorlalţi. Unii însă aşa au' înţeles zicerea, cum că numai
x 1

dupre aceasta se d e o s e b e ş t e arhiereul de c ă t r e norod, dupre

a ertâ celorlalţi; fiindcă dupre celelalte, a s e m e n e a are-^^epu-
t i n ţ ă şi el cu cei mulţi.
. 3- Şi pentru aceasta dator este precum pentru norod,
a s e m e n e a şi p e n t r u s i n e ş i a p r o a d u c e p e n t r u p ă c a t e .
T o a t e însuşirile acestea ce le au ceialâlţi arhierei, nu le are
şi Christos, ci dupre a c e s t e a covârşaşte pre ceilalţi arhierei;
fiindcă nici neputinţa păcatelor o a avut Domiiul, met pentru
sineşi a proadus lui Dumnezeu, ci numai pentru ceilalţi oameni.
4 . Şi nu luişi c i n e v a îşi iâ c i n s t e a , ci c e l c h e m a t d e
Dumnezeu.
Iată şi altă însuşire'a.arhiereului pune aicea Apostolul, care
s e află şi la-Christos, adecă a nu sări asupra şi a alergă în-
'suşi de sineşi la preoţie, ci a se c h e m ă de Dumnezeu şi aşa
'a o priimi' ); însă cuvintele acestea Apostolul ghicitoreşte le
2

'•• *) Pentru aceasta avea dreptate auritul oondeiu ai-dumnezeescului loan

' ă " s c r i e acestea: „Că nimica este aşa fâră de socoteală-ca păcatul, nimic
a ş a fără de minte şi nebun şi repede; pre toate le răstoarnă şi le tur­
bură, şt le perde ori, unde ar sări; grozav este a vedea, înfricoşat şi u-
'rit; şi.'de T a r zugrăvi pre el vre un zugrav, jmi .se", pare că nu ar greşi
a ş a a-1 plăzmui ca pre o muere cu chip de hiară, varvară, foc răsuflând,
grozavă, neagră, în ce' chip poeticii cei din afară zugrăvesc senilele, că
c u nenumărate mâni se apucă, de gândurile noastre şi nevăzut, năvălesc
înlăuntru şi pre toate le sfă.şuese, ca cânii cei ce muşcă pe furiş" (Vor.
IX" la cea către Corinteni).
•""•. ) Pentru aceasta şi Dumnezeu pre nume cheamă pre cei ce erau s ă
2

i e r a t e f s e a s c ă lui; că zice.aşa către. Moişi: „Şi tu adă către tine pre Aaron
fratele tău şi pre fiii lui şi din fiii lui Israil' a eratefsi mie Aaron şi Na-
'dav şi Aviud'şt Eleazar şi Itamar, fiii lui A a r o n " ( E ş . X X V I I I , 1). Cave
,'ţâlcuindu-o aceasta Chirii âl Alexandriei zice a'şa:. „Cei aleşi a n u m e ' s e
"cheamă, către sfinţita lucrare,, că nu îşi iâ-luişi cineva cinstea, ci. cel
chemat de-^Umnezeu, .dupre,ceea, ce este -scris".. Deci nimenea, s ă . nu
vie de sineşi' îndemnat spre a' preoţi Ici Dumnezeu, ci s ă aştepte che"-
 ", •' '. ' EPJST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 4 6. 451

arată, cum câ arhiereii cei de atunci ai Evreilor, de sineşi a-

lşrgau şi săriau asupra arhieriei, cumpărându-o cu bani şi l e ­
gea călcându-o.
C a şi A a r o n .
Câci şi A a r o n dintru î n e e p u t d e Dumnezeu fiind chemat, prin
Moisi, fratele său, a ş a a luat p r e o ţ i a , T a r ă a c e r e el de sineşi
vrednicia aceasta, precum este"scris; « Ş i tn adă înaintea t a
pre Aaron, fratele tău» ( E ş . X X V I I I y 1). «Ci şi când a o d f ă s -
lit toiagul lui A a r o n » (Numer. X V I I ) . S ' a arătat c ă el a fost
de Dumnezeu propus, a d e c ă de Dumnezeu hirotonit; a s e m e ­
nea şi când a înghiţit pământul şi pre C o r e , şi pre Datan, şi
pre Aviron, şi când a ars focul pre cei două sute cincizeci dintre
fiii -lui JLevi, pre adunarea lui C o r e , pentrucă cereau să iera^
tefsească şi atuncea, zic, s'a arătat A a r o n , că este hirotonit de
Dumnezeu, precum a c e s t e a sânt scrise în c a p . X V I al ^ u m e r i l o r .
5 . Aşa şi Christos nu pre sineşi s'a slăvit a se face
arhiereu, ci cela ce a grăit către el: «Fiiul meu eşti tu,
eu astăzi te-am născut pre tine» (Psalm. II, 3 ) ) . 1

6. Precum, şi întru altul zice: «Tu eşti preot în veac

dupre rânduialâ lui Melhisedec» (Ps. C I X , 4 ) .
C e e a ce zicea Christos la multe părţi ale Evangheliei, că eu
nu am venit de sinemi, ci m ' a m trimis de către T a t ă l : « E u dela
Dumnezeu am eşit şi am venit, că nici am venit de sinemi,
ci acela m'a trimis» (Ioan VIII, 4 2 ) . A c e e a c e Christos o a
zis, a c e a s t a şi P a v e l o. arată aicea, că Christos s'a trimis de
Dumnezeu şi nu s'a slăvit însuşi pre sineşi, spre a s e face A r ­
hiereu, ci Dumnezeu- carele a grăit lui şi a zis: « T u eşti Fiiul
meu_şi tu eşti preot in v e a c dupre rânduialâ lui' Melhisedec»,
acesta este carele l'a slăvit; câ din afară se înţelege că «l'a
slăvit». D e c i fiindcă A a r o n avea multe s e m n e simţite, cu care
Şe c u n o ş t e a c ă este arhiereu de Dumnezeu propus, precum am
zis mai înainte; iar Christos nu avea nici un semn simţit al
arhieriei sale, c i - ş i cei c e s'au împotrivit lui şi l'au omorît,
mai mult, sporiâ întru a c e a vreme şi s t ă p â n e a preste ceilalţi:
pentru a c e a s t a Pavel aicea arată un semn al arhieriei lui Chri­
stos mai m a r e , c a r e le mărturiseşte pre Christos din prorocii
cum câ este arhiereu de Dumnezeu propus, a d e c ă hirotonit d«

marea; că cel ce se apucă să răpiască, care nu are alegerile cele.df

sus, va priimi osânda lui Datan şi a.lui Aviron.
j' Formă de lipsă este aicea, că lipseşte din afară aceasta: „L'a stă
l

vtt pre sineşi a se tace arhiereu", precum zice şi Teofilact.

45?. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 6 .

D u m n e z e u . S e vede însă câ este nepotrivită prorocia, ce o

a d u c e aicea Pavel, din psalmul al doilea, adecă a c e s t a : «Fiiul
meu eşti tu, eu astăzi te-am născut pre t i n e » , pentrucă pri­
cina erâ să dovedească Pavel, cum că Christos este arhiereu
de Dumnezeu propus; iar a c e a s t ă mărturie arată, că s'a n ă s ­
cut d e l a T a t ă l . Dar însă sâ ştii, o cetitorule, că prorocia a-
c e a s t ă este foarte potrivită; pentrucă a s e naşte Christos dela
Dumnezeu ca Dumnezeu, a c e a s t a a fost o proformâluire şi de
a se hirotoni de Dumnezeu ca un o m ) . A p o f şt a c e a s t a încă
1

s o c o t e ş t e - o , că de vreme c e în Psalm C I X a zis T a t ă l c ă t r e

F i u l : «Din p â n t e c e mai înainte de luceafăr te-am născut pre
tine» (Psalm. C I X , 3 ) . Şi apoi după puţin z i c e : «Tu eşti preot
în v e a c , dupre rânduială lui Melhisedec» (tij 4 ) . Pentru a c e a s t a
a unit Pavel pre amândouă zicerile, cele ce în amândoi Psalmii,
se zic despre naştere, ca cum ar zice a ş a : « S â nu s o c o t e ş t i ,
o cetitorule, că pentrrţ un altul oare-carele se zice a c e a s t a :
tu eşti preot în veac, ci pentru acela ce s'a născut mai îna­
inte de luceafăr»; că acesta altul nu este fără numai acela c a ­
rele în al doilea Psalm se zice, că astăzi s'a n â s c u t ; căci şi
z i c e r e a «ma: înainte de luceafăr» şt zicerea «.astăzi-», a m â n ­
două arată pre nevremuirea, şi cum că din început este Fiiul,
de c â n d e şi T a t ă l ; iar P s a l m u l I I este arătat cum că t o t se
dâ la Christos; deci şi zicerea «tu eşti preot în veac» la â c e s -
taş C h r i s t o s se dâ şi mai ales pentrucă Domnul Psalmul a c e s t
C I X l'a arătat pentru sineşi zicând către Iudei: « D a r cum D a ­
vid cu duhul D o m n pre a c e s t a îl numeşte, zicând: «Zis-a D o m ­
nul Domnului meu, şezi de-adreapta mea?» (Mat. X X I I , 4 3 ) .
S p u e dar Iudeii, carele alt arhiereu s'a fâcut dupre rânduială
lui Melhisedec, afară de Christos? A u nu toţi preoţii au fost
sub l e g e ? Au nu păziau S â m b e t e l e ? A u nu proaduc jertfe?
D e c i prea vederat este, că a c e s t e a s'au zis pentru Christos,

) Zicerea aceasta însă de se va înţelege despre naşterea lui Christos

l

cea în vreme şi trupească, precum a tâlcuit Mar. Atanasie şi Teodorit

(Şi vezi la subtinsemnarea stih 6 al cap. 1 al aceştia), mai potrivită este
la pricina aceasta a Apostolului; căci a binevoi Tatăl să se nască Fitul
său trupeşte, aceasta a fost progătire şi de a se hirotoni el şi arhiereu
de către însuşi Tatăl. Am zis. însă că Christos ca ;om s'a hirotonit, a-
decâ. arhiereu propus de Dumnezeu s'a făcut de către Dumnezeu T a ­
tăl şi nu de către oameni, adecă de către arhiereii' Evreilor; fiindcă a-
ceasta nici întru o parte din Scriptură o a arătat \ dumnezeeştii Evan-
ghelişti; iar istoria ceea ce o pomeneşte Suidas, care zice pre lângă
celelalte şi că. Christos s'a hirotonit dupre legea lui Moisi; aceasta zic,
cei mai mulţi nu-o priirnesc.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 6. 453

f i i n d c ă singur Christos a proadus proaducerea sa cu pane • şi

c u vin, c a şi Melhisedec ), Dar pentruce a zis aceasta «în veac?»
1

P e n t r u c ă Christos încâ şi acum mijloceşte şi se roagă lui Dum­

nezeu şi Părintelui pentru noi, cu trupul acela pre care l'a
jertfit pre cruce pentru noi, adecă pre însuşi patimile acelea
ce le-a suferit Christos mai înainte pentru noi, pre acelea le
• ) Se zice însă Ghristos arhiereu dupre - rânduialâ iui Meihised.ee, căci
l

dupre Mar. Athaoasie, Melhisedec nu s'a uns cu un delemn sfinţit, adecă

cu mir spre a se tace preot precum şi Christos, căci acela a fost arhiereu al
celor din neamuri, precum şi Christos, căci ei cu" pane şi cu vin a blagos­
lovit pre Avraam. S e zice şi Christos preot, dupre rânduir.la lui Melhise­
dec, căci dupre Fotie Christos a proadus mai întâi jertfă fără de sânge,
pâne adecă şi vinul evharistiei, ca Melhisedec şi apoi a proadus trupul
său pre cruce. Şi ca să zic preste tot cuprinzător, Melhisedec pentru
opt pricini se zice că a fost închipuire a lui Christos, precum zice mult
învăţatul Gheorghie Coresie, 1) Ca Melhisedec erâ împărat al dreptăţei,
precum arată nurhtle său. li.) Că erâ împărat al lui Saiim, adecă al păcei.
UI) Că se zicea fără tată şi fără maică şi fără genealogie. IV) Că a fost
fără de ani fiindcă nu s'arată în Scriptură de câţi ani erâ şi când s'a
născut şi când a murit. V ) . Că a fost preot, nu cu untdelemn uns ca
Aaron, precum am prozis. VI) Cum că nu a avut moştenitori. Vil) Avea
închipu.rea lui Christos Melhisedec dupre blagoslovenia (cu care a bla­
goslovit pre Avraam) şi i-a. luat zeciuială; pentrucă precum arhiereul
Melhisedec a fost mai mare decât Avraam, fiindcă şi a blagoslovit pre
Avraam şi zeciuială dela dânsul a luat, aşa şi Christos este mai mare
decât Aaron, carele Aaron încâ aflându-se în rărunchii lui Avraam,. fiindcă
dintru acela se trage, negreşit şi el s'a blagoslovit de către Melhisedec,
când acesta a blagoslovit pre Avraam; şi lui Melhisedec ca unui mai mare
şi acesta prin strămoşul său Avraam i-a dat zeciuială. VUI) Melhisedec a
fost închipuire a Iui Christos fiindcă proaduce jertfă lui Dumnezeu pâne
şi vin precum' şi Christos, de vreme ce fiinţa preoţiei din "proaducere
atârn.'!.. Pe lângă aceste opt pricini însă să mai adăogim şi alte trei, pen­
tru care Melhisedec a fost închipuire a lui Christos dupre înţelept, Platori,'
Mitropolitul Moscvei, adecă a IX) Pentrucă Melhisedec nu se pogorâ din
seminţia lui Levi, ca Aaron şi ca ceilalţi arhierei; X ) Pentrucă precum
Melhisedec nu arată Scriptura, că a săvârşit multe sfinţite lucrări, ci una
singură, aşa şi Christos numai singură sfinţită lucrare săvârşind şi pro-
aducându-se pre sineşi lui Dumnezeu jertfă, prin aceasta u n a singură a
făcut desăvârşit sfinţi pre cei ce cred într'insul; iar a X I ) Că precum
Melhisedec nu arată Scriptura, ca a murit şi dupre aceasta are preoţia
veşnică, aşa şi Christos veşnic rămânând, veşnic are şi preoţia şi nu ca
preoţii Legei V e c h , carii muritori fiind, nu erâ cu putinţă a rămânea cu
;

veşnicie şi dupre urmare nu puteau să aibă preoţia veşnică. Iar lângă

acestea unsprăzece pricini adaogă şi pre a douăsprezecea, că precum
Melhisedec a fost arhiereu al celor din neamuri, aşa şi Christos, precum
mai sus a z's Mar. Atanasie, toate acestea zice şi Apostolul întru această
Epistolie, deosebi câte una, una, precum'-vei vedea, cetind aceasta; noi
însă le-am adunat acestea aicea pentru scurtare, pentru lesnicioasa pome­
nire şi pentru iubirea de învăţătură a ta, o iubitule cetitorule.
454. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 6 — .

p r o p u n e şi a c u m s p r e m i j l o c i r e p e n t r u m â n t u i r e a a d a s t r ă şi c u
a c e l e a fără g r â i r e g r ă e ş t e c ă t r e T a t ă l şi c a c u m a r z i c e a c e s ­
t e a : O Părintele meu, i a t ă p a t i m i l e a c e s t e a , c e l e - a p ă t i m i t
iubitul tău Fiiu pentru o a m e n i ; m i l u e ş t e - i dar p r e ei p e n t r u p a ­
t i m i l e a c e s t e a c a r e eu a m p r i i m i t a l e p ă t i m i - S a u s e z i c e
C h r i s t o s a r h i e r e u în v e a c , f i i n d c â p r o a d u c e r e a şi l i t u r g h i a c e e a
c e s e face în t o a t e zilele, ci ş i în v i i t o r i m e , s e v a f a c e de p r e ­
oţii lui Dnhiaezeu,;..p.ână/"-'iri' -sfârşitul:a- Stoată, 'juroşa, pre însumi.
C h r i s t o s a c e s t a îl -ai?e-•şt a r h i e r e u : ş i p r e o t şi j e r t f ă , c a r e l e - p r e
;

sineşi s e s f i n ţ e ş t e şi se p r o a d u c e , şi s e î m p a r t e şi se d ă ; c ă c i
d e c â t e ori s e f a c e p r o a d u c e r e a şi l i t u r g h i a a c e a s t a , m o a r t e a
Domnului se v e s t e ş t e , c e e a c e o d a t ă s ' a f ă c u t p r e c r u c e . Vezi
şi talcuirea z i c e r e i : «Carele şi se roagă p e n t r u n o i » ( R o m . VIII, 3 4 ) .
7 . C a r e l e în z i l e l e t r u p u l u i s ă u .
Zile. ale t r u p u l u i lui Christos z i c e Pavel p r e z i l e l e a c e l e a , în
c a r e a t r ă i t Christos cu t r u p u l î n l u m e a a c e a s t a , nu c ă doar
a c u m a l e p ă d a t t r u p u l ; s ă nu f i e ! Căci şi a c u m are t r u p u l a -
c e l a u n i t în i p o s t a s u l s ă u d e ş i f â r ă s t r i c ă c i u n e şi m a i p r e s u s
de î n s u ş i p a t i m i l e c e l e t r u p e ş t i şi n e p r i h ă n i t e a l e f i r e i ; a d e c ă
mai p r e sus d e f o a m e şi d e s e t e şi d e o s t e n e a l ă şj d e c e l e
a s e m e n e a cu a c e s t e a . Insă c u z i c e r e a a c e a s t a s ' a î m p r u m u t a t
-Apostolul d e l a David, c a r e l e z i c e în Psalm C I V : «Şi în zilele
m e l e v o i u c h e m ă » ( s t i h 2 ) ; c ă c i t o t Psalmul a c e s t a Apostolul
îl î n ţ e l e g e la C h r i s t o s .
Rugăciuni şi-cereri către cela ce putea a-1 mântui pre
el din moarte cu strigare tare şi cu lacrimi producând.
T o a t e — a c e s t e a s ' a u zis d e Apostolul p e n t r u t r u p u l şi o m e n i ­
r e a lui Christos, c ă c i Christos c a Dumnezeu nu a v e a t r e b u i n ţ ă
a s e r u g ă c u s t r i g ă r i mari şi c u l a c r i m i ) , p e n t r U c ă a c e s t e a
1

*) însemnează ca, de patru ori a plâns Domnul, precum se vede în

sfinţitele evanghelii: mai întâi pentru Lazăr (loan XI,' 3 5 ) . Al d o i l e a . a -
proape de vremea patimei, dupre apostoleasca zicerea aceasta: aceasta
î n s ă a urmat, când au venit Elinii şi căutau să vadă pre Iisus şi Iisus
a z i s : „Părinte a venit ciasui, ca să se slăviască Fiiul Omului, şi acum
s'a turburat sufletul meu, şi ce voiu zice? Părinte, mântueşte-mă de
ciasui acesta" (loan X I I , 2 3 ) , precum sfinţitul Teofilact o mărturiseşte
a c e a s t a , tâlcuind zicerea aceasta - a lui l o a n : aceasta însăşi David, c a
despre partea lui Christos o a prorocit zicând: îtţcunjuratu-m'au durerile
morţei, primejdiile iadului m'au aflat, necaz şi durere am aflat şi n u ­
mele Domnului am chemat: „O Doamne, izbăveşte sufletul m e u " (Psalm,!
C X I V , 3 ) ; că această turburare a Domnului- însemnează plângere. A
treia oară, când a văzut cetatea Ierusalimalui de departe şi a plâns a-
s u p r a ei (Luca X I X , 41).' Al patrulea când şezând împreună cu u c e -
 ' ' EPIST. CĂTRE EVREI CAP.'. V, V E R S . . 7 — 8. 455

nu sânt însuşite ale lui Dumnezeu, ci fâră îndoială se zic la

omenirea lui Christos pentru două pricini: una a d e c ă pentru
ca sâ se arate cum c ă o m e n i r e a sa c e a luată dela noi a fost
a d e v ă r a t ă ; şi alta încâ pentru ca să s e arate covârşirea dra­
gostei şi a purtărei de grijă, c e a v e a . pentru noi o a m e n i i ; fi­
indcă pentru a noastră dragoste şi m â n t u i r e ' s e rugă a c e s t e a
Domnul, însuşindii-şi faţa noastră, ca întru sine să cheltuiască
şi să strice pre frica morţei, c a r e . ' O ,ar-e fireanoastră c e a o-
m e h e a s c ă ) . Şi cum eă nu le ruga a c e s t e a rDarnnui pentru -ŞK-
1

r.eşi, ci pentru noi şi despre faţa noastră însuşi, s o c o t e ş t e - o .

din aceasta, pentrucă în nici o parte a Evanghelici nu sc vede
că s'a rugat Christos pentru c a să se s c o a l e , ci mai ales se
vede dinpotrivă, pentrucă s t ă p â n e ş t e şi. hotărâtor z i c e a : «Stri­
caţi locaşul acesta şi eu în trei zile îl voiu ridica» (Ioan II,
1 9 ) . Şi iarăşi: «Stăpânire am a pune sufletul meu şi -stăpânire
iarăşi a-1. luâ pre el» (Ioan VIII, 1 8 ) .
Şi fiind auzit pentru buna sa evlavie. . '
8. Cu toate că fii fiind.
Ş i a c e s t e cuvinte pentru o m e n i r e a lui Christos se zic şi
pentru neputinţa hristianilor celor c e le auziau; câci cei c e
crezuseră din Evrei, încă nu aveau o a r e - c a r e mare socotinţă şi
încredinţare pentru Christos. înţelegerea!cuvintelor a c e s t o r a însâ
este a c e s t - f e l : câ atâta multă evlavie avea Christos c ă t r e P â - :

rintele şi atâta vrednică de ruşine, în c â t a se face mai mult

ispravă._a aceştia decât a Darului lui Dumnezeu d e a fi ascul­
tat e l ; că de evlavia sa a c e a s t a , o a r e - c u m sâ s c ruşineze el
de Dumnezeu şi T a t ă l şi T a înduplecat, m ă c a r că erâ F i u al
său a d e v ă r a t . şi avea către Părintele pre îndrăzneala c e a din
fire-). Drept -aceea şi voi, zice, fraţii mei hristiani, nu vă în-
nicii îtitristându-se a plâns, pentru peirea lui i u d a ; că acestea a zis, zi^
când: „ S ' a turburat cu duhul şi a mărturisit si a z i s : „Amin zic vouă,
unul dintre voi mă vâ vinde" (Ioan X V I I , 2 2 ) . Că turburarea aceasta,
plângere însemnează, dupre Chrisostom (Vor. X V la aceasta către Evrei).
l
) Iar cum că zicerea aceasta e din partea omenirei Domnului, m ă r ­
turiseşte şi teologul Grigorie, zicând: rămâne a înţelege noi şi despre
care deplinătate şi înţelegere este şi că s'a învăţat ascultare de cele ce
a pătimit şi despre arhierie şi despre proaducere şi despre vânzare şi
despre rugăciunea către ceja c e - p u ţ e ă a-1 mântui pre el din .moarte şi
despre nevoinţă şi turburarea şi rugăciunea şi orice alta de acest-fel
dacă nu sânt arătate t u t u r o r ; ' c u m c ă s'a zis despre trupul cel ce a pă­
timit, cele de acest-fel de-numire, nu despre firea cea neschimbăcioasă
şi mai, pre s u s . d e pătimire (Cuv. al Il-lea despre"Fiiul).
-) Iar înţeleptul Fotie. mai adânc tâlcueşte zicerea a c e a s t a ; câ zice că
două lucruri se cer aicea, mai întâi că zice Pavel că a fost ascultat, în
.400. • EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 8.

tristaţi mai mult, fiindcă aveţi stăpân pre Christos, carele să

asculta de c ă t r e Părintele şi orice aţi c e r e , el va isprăvi; p r e ­
cum şi însuşi a făgăduit în E v a n g h e l i a a c e a s t a zicând către ,
ucenicii s ă i : « E u către T a t ă l meu m e r g şi orice veţi cere în­
tru n u m e l e meu, eu voiu face ca sâ se slăviască Părintele în­
tru F i i u l » (loan X I V , 1 2 ) .

vreme când Christos se ruga să treacă paharul morţei dela el şi nu a

trecut, -..:! şl s'a răstignit şt a murit. Şi al doilea de care evlavie a fost
ascultat,? Şi către c e a dintâi răspunde cum c ă răstignirea lui Christos
nu a fost una şi simplă, ci îndoită, că cu una se lepădă de moarte;
„că tată, zice, de este cu putinţă treacă paharul acesta dela m i n e " (Mat.
X X V I ) ; i a r . c u alta cerea m o a r t e a : „Insă nu precum eu voesc, ci pre­
cum t u " (tij. 3 9 ) . Care şi loan mat descoperit arătând zicea cum că
D o m n u l rugă pre Tatăl, z i c â n d : „Părinte, slăveşte pre Fiiul tău, ca şi
Fiiul tău să te slăviască pre t i n e " (loan X V I I ) ; iar slavă numeşte pre
cruce. Deci de vreme ce două cereri a propus Fiiul către Părintele, pre
u n a pentru ca să nu moară şi pre cealaltă pentru ca să moară, pentru
a c e a s t a Pavel a zis cum că a fost ascultat Fiiul pentru evlavie, adecă
pentru compogorârea ce o a arătat şi a voit mai bine a face voea P ă ­
rintelui, decât voea s a ; adecă a voit mai bine a muri, d e : â t a nu muri.
Că a c e a s t ă cerere s'a împlinit şi s'a ascultat, şi. nu !epăd:ire de moarte.
Pentru aceasta şi zice Pavel, că s'a deplinit Christos, adecă prin păti­
miri şi prin cruce şi prin moarte s'a cunoscut la noi deplinit şi mai pre
s u s de cuvânt bun şi iubitor de o a m e n i ; iar rugăciuni şi-cereriTr~zis7~
pentru ca s'arate pre doimea cererei lut Christos şi cum că rugăciunile
şi cererile acestea le făcea, nu pentru ca s ă treacă moartea, ci către
cela c e putea a-1 mântui pre el de moarte, bine şi cu totul înţelepţeşte
ca c â n d vet auzi tu, că s'a răstignit Christos şi că s'a îngropat, să nu
socoteşti că acestea le-a suferit pentru neputinţa Părintelui său, ci pen­
trucă o b ş t e a s c ă a fost voea şi a Părintelui şi a Fiiului, a pătimi Fiiul
dupre trup, pentru mântuirea lumei. S e poate a se înţelege zicerea, c ă
a fost ascultat pentru evlavie şt pentru scularea cu care Dumnezeu şi
Părintele a sculat pre Christos din morţi, nelăsându-l pre el la multă
vreme în moarte. Fiindcă la multe părţi pre cele smerite le zice Pavel,
adecă cum că Părintele-a sculat pre Christos. Iar aceasta:• Măcar-că-
Fiu fiind să înţelegi dupre chip săritor a ş a : Carele îri zilele trupului
său, m ă c a r că Fiu fiind a proadus rugăciuni şi cereri şi celelalte; a-
adecă şi cu toate că prea mari privilegii avea ca Fiu, dc a le face toate
câte şi Părintele, cu socoteală însăşi stăpânitoare, fără de rugăciune şi
de cerere, dar însă fiind în zilele trupului său, proaduceâ rugăciuni şt
cereri. Insă se poate zicerea măcar că Fiu fiind, a se uni cu zicerea:
a fost ascultat pentru evlavie, precum se află scris, adecă s'a ascultat
zice, m ă c a r deşi că erâ F i u , şi nu s'ar fi rugat ca să fie ascultat, fiind
că a v e a voea sa împreună unită cu voea Părintelui sf.u. S e poate însă
a se înţelege aceasta „deşi Fiu fiind" şi cu zicerea cea de mai j o s , a-
decă c u a c e a s t a : „ S ' a învăţat ascultarea, din cele ce a pătimit", căci deşi
erâ F i u şi ştia ca Dumnezeu ascultarea, s'a învăţat însă aceasta şi prin
ispitirea pătimirilor ca om.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 8—9. 457

S ' a învăţat ascultare din cele ce a pătimit.

S ' a învăţat, zice, Christos a ascultă de Dumnezeu şi Părin­
tele învăţândti-se aceasta din pătimirile c e a suferit; se vede
însă prost teorisindu-se, c ă ar fi necuvenitâ a c e a s t a c e se zice
cum că s'a învăţat ascultarea din cele c e a pătimit el, de vre­
m e c e şi înainte de a pătimi a fost atât de ascultător Părin­
telui, în c â t şi însuşi pătimirile a c e s t e a le-a suferit pentru a s ­
cultarea Părintelui s ă u ; că zice aiurea Pavel d e s p r e C h r i s t o s :
«Ascultător fâcându-se până ia m o a r t e ; iar moarte de cruce»
(Filip. II, 8). Deci învaţă-te, o cetitorule, c ă de vreme c e hris­
tianii cei c e crezuseră din E v r e i , se păreau că s'au fost depăr­
tat dela credinţa lui Christos, ca unii c e erau mici de suflet,
pentru aceasta zice Pavel a c e s t e a smerite pentru Fiiul lui Dum­
nezeu, pentru ca să-i înduplece pre ei cu covârşirea aceasta a
celor c e se zic, să se supue şi să asculte de voea lui Dum­
nezeu şi sâ nu cârtîască, nici să se turbure pentru necazurile
c e pătimesc, ci să mulţâmiască şi sâ a ş t e p t e ajutorul Domnu­
lui cel de sus. Pentrucă, zice, şi Fiiul pentrucă a ascultat şi.
a suferit patima, pentru ascultarea aceasta a fost ascultat de
Părintele şî s'a izbăvit: sufletul din m o a i t e , că nu a rămas in
m o a r t e , ci după trei zile s'a sculat şi d e atunci s'a învăţat să
asculte de E>umnezeu, fiindcă ascultarea poate a isprăvi multe
mari lucruri'). Deci dacă Christos a câştigat din pătimirile, ce
a pătimit; cu mult mai vârtos,"zice, voi fraţii mei hristiani, din
a c e s t e a aveţi a câştiga. Văzuşi, iubitule, că pentru folosul as­
cultătorilor şi pentru neputinţa lor, a fâcut Pavel atâta com-
pogorământ, în c f t a se părea, c ă zice o a r e - c a r e necuviincioasa.
A s c u l t ă încă şi cele u r m ă t o a r e :
9. Ş i d e p l i n i n d u - s e .
In c â t prin patimi se face deplinătate. Şi dar voi pentruce,
zice/fraţii mei hristiani, vă întristaţi pentru necazurile, ce pă-
l
) însuşi aceasta o zice şi înţeleptul Fotie, că s'a învăţat Fiiul din
cele ce a pătimit, ascultarea, adecă cu ispita s'a învăţat câtă eră mă­
rimea ascultărei, pentru care l'a ascultat pre el Părintele; fiindcă .şi Fi­
iul a ascultat de Părintele; că l'a sculat pre el Părintele din morţi, şi
l'a pus să şeadâ de-a dreapta, şi l'a slăvit, că această ascultare p şti.â
Christos ca Fiu şi Dumnezeu, precum o ştia şi Părintele; ascultându-se
însă de către Părintele pentru ascultarea sa, s'a învăţat aceasta şi cu
cercarea ca un om. Ascultare însă dupre loan este: „Moarte de voe,
lepădare de sufletul său desăvârşită, cu lucrul arătată prin trup, mor­
mânt al voei şi ridicarea smerirei" (Cuv. IV despre ascultare). A zis
însă şi Ava Mios ca adevărata ascultare este în loc de ascultate; că
de ascultă cineva de Dumnezeu, îl ascultă pre el Dumnezeu (In Pateric),
 458, EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS 9 —11.

timiţi, de vreme ce acestea vâ face depliniţi? Vezi despre de­

plinătatea lui Christos şi la tâlcuirea şi la subînsemnarea zi­
cerei: «Prin patimi a se deplini» (Evr. I I , 10).
S ' a făcut tuturor celor ce ascultă de dânsul pricină de
mântuire' veşnică.
Adecă Christos nu numai s'â mântuit adecă. .s'a. izbăvit de
moarte .prin înviere, ci "şi Celorlalţi le-a pricinuit mântuire, s i
.înviere -şi nu •rnân.tuire-'-Vre'fn'elhi-că," :pcecu,rn''--'-de pildă - este a
mântui cineva pre oăre-cine din războiu, sau din boală, sau
.din foamete, sau din altă oare-care vremelnică şi trupească,
primejdie de moarte; ci a pricinuit veşnică n\ântuire, despre
care a zis Isaia: «Israil se mântueşte-de' Domnul cu mântuire
veşnică» (îs. X C V , 17). Şi aiurea aceaţaşi-zice: «Iar mântuirea
mea în veac va fi» (Is. L I , 6 ) . Dar cărora le-a'pricinuit mân-'
tuirca aceasta Domnul? Celor ce îl ascultă pre el şi păzesc
poruncile lui. Drept aceea voi, fraţii mei hristiani, pentru ce
vă arătaţi nesupuşi lui Christos şi'vă 'prindej'duiţi a .cădea din
mântuirea voastră? Vezi, o cetitorule, câ toată alcătuirea cu­
vântului s'a formăluit aşa de smerit de către Payei, pentru îm­
puţinarea sufletului ascultătorilor, pr.ecu.ro.'.-'.mai sus am zis. lnsă
f

"şi'întru acestea smerite ale iconomiei, c-.: ie zice- Pavel,^stră­

luceşte în înălţimea teologhiei, că s'a făcut, zice,, Christos prici­
nuitor de mântuire; care lucrul acesta este şi ispravă a înaltei
dumnezeiri şi nu al omenire! ceii smerite, fiindcă nimenea poate
a se face pricinuitor de--acest-fel.de mântuire, fâră-numai Dum-.
nezeu, «Câ a Domnului este mântuirea» (Psalm. L X I , 1).
1 0 . Numindu-se de Dumnezeu arhiereu, dupre rându­
ialâ lui Melhisedec. •
De vreme ce, zice, a pătimit Christos, pentru această şi s'a
numit arhiereu, fiindcă s'a proadus pre sineşi Părintelui său
jertfă. Insă măcar că a proadus sânge, nu l'a proadus însă
dupre rânduialâ arhiereilor Evrei, ci dupre rânduialâ lui Mel­
hisedec; căci precum Melhisedec nu s'a uns de oameni spre'
a fi preot; aşa şi Christos nu s'a uns de om, ci de Dumne­
zeu cu untuldelemn al bucuriei, adecă-cu Duhul de o fiinţă cu.
sine; şi precum Melhisedec nu a proadus jertfe de ale legei,
aşa nici Christos, şi precum acela erâ împărat, aşa şi Christos.
încă şi alte asemănări avea Melhisedec de afe liii Christos, pre­
cum am zis la ^subînsemnarea cea trecută despre Melhisedec;
dupre câte chipuri a fost închipuire a lui Christos.
1 1 . Despre carele mult este nouă cuvântul şi cu ane-
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 1 1 — 12. 459

voe de tâlcuit a spune, de vreme ce trândavi v'aţi fă­

cut cu auzurile.
Apostolul fiindcă v o e ş t e a - s p u n e osebirea c e are preoţia lui
Melhisedec şi a lui Christos, de preoţia legei Evreilor, pentru
a c e a s t a mai întâi ceartă pre hristianii cei ce din E v r e i au c r e ­
zut, către cari scrie şi arată cum că pentru socoteala lor c e a
prup c e a ş c ă au fâcut c o m p o g o r â r e de a grăi aşa de smerite . - c u ­
vinte-'; şi' noime .pentru C h r i s t o s , zicând câ de nu ar îr fost "ei
aşa de- neputincioşi şi nedepliniţi în socoteală, . mult mai îna­
inte ar fi arătat noimele cele înnalte şi cuvintele cele despre
dumnezeirea lui Christos. Deci zice pentru trândăvirea voastră
şi pentru neputinţa voastră cuvântul este cu anevoe de tălmă­
cit, cum adecă Christos este arhiereu dupre rânduială lui Mel­
h i s e d e c şi fiindcă voi nu înţelegeţi, pentru a c e a s t a nici e u n u
pot a tâlmaci cuvântul acesta bine şi cum t r e b u e ) . Şi către 1

Corinteni z i c e a - P a v e l , că nu putea a le grăi lor, ca unor b ă r ­

baţi/ duhovniceşti, fiindcă aveau. între sineşi prigoniri şi pizmuiri;
pentru aceasta îi numiâ pre. ei trupeşti (1 C o r . III, 1, 2 , 3 ) ;
iar pre aceşti hristiani din Ierusalim, nu îi numeşte trupeşti,
pentrucă neînvăţătura lor a pricinuit multele necazuri şi ispi­
tele, ce a pătimit; ci îi numeşte trândavi a d e c ă leneşi şi cu
anevoe înţelegători. Zicând însă că «v'aţi f ă c u t » , arată că ei
din vechi erau sănătoşi şi osârdnici şi ageri" cu mintea; iar a-
poi s'au făcut trândavi şi leneşi şi greu înţelegători. _
12. De__vfeme ce datori fiind voi a fi învăţători pen­
tru vreme. • . '
Zicând P a v e l : cum că voi, fraţilor, se cuveniâ a-fi învăţători
celorlalţi, împreună cu lauda m e s t e c ă pre prihănirea hristianilor
a c e s t o r din E v r e i ; pentrucă arată cu cuvintele acestea, cum că
cu mulţi ani mai înainte au crezut în Christos, şi au auzit multe
d o g m e tainice pentru C h r i s t o s ; care amândouă sânt vrednice
de laudă de nu ar fi fost căzut ei în t r â n d ă v i r e ) . V r e m e a însă
2

zice şi îndelungajea ei c e o aţi petrecut întru credinţa lui Chri-

x
) Teodorit însă zice că, iarăşi, pomenind de Melhisedec, voeşte p r e ­
oţia lui a' o arătă mai mare decât pre_ cea leviticească; se pare însă că
întârziază, pentru neputinţa celor ce se învăţau; că aceasta zice,-despre
. c a r e l e ; e s t e nouă mult cuvântul şi cu anevoe de tâlcuit.
') Fotie î n s ă aşa tâlcueşte zicerea aceasta, că datori voi fiind a fi
învăţători, nu numai nu sânteţi învăţători, ci nici puteţi a vă învăţă
dogmele şi tainele cele mai deplinite pentru Christos, ci numai pre cele
mai începătoare şi smerite şi mai simple, şi nu de obşte literile cuvin­
telor, lui Dumnezeu, ci literile începutului cuvintelor lui Dumnezeu.
460. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 12.

stos, iubiţilor, trebuia a v ă face osârdnici, ageri la minte şi

puternici întru cunoştinţă, voi însă aţi întrebuinţat a t â t a vre­
me în zadar, pentrucă aţi căzut în trândăvire şi în lenevire.
Iarăşi aveţi •trebuinţă de a vă învăţă pre voi, care sânt
stihiile începăturei cuvintelor Iui Dumnezeu.
Stihii numeşte Apostolul pre cuvintele cele despre omenirea
lui C h r i s t o s ; c ă c i . precum când voeşte cineva a s e învăţă c a r t e ,
mai întâi se- cuvine a învaţă literile cele douăzeci şi ş c a s c , a -
d.ecă: a . b . c. d.,.. a ş a şi ia -credinţă, mai întâi s e cuvine a
învăţă c i n e v a cele despre omenirea lui C h r i s t o s ' ) şi a se d e ­
prinde d e s p r e cele smerite, apoi a s e sui la dogmele cele î n -
nalte, c e l e despre dumnezeirea lui; fiindcă a c e s t e a a u trebuinţă
d e mai deplinită şi mai înnaltă înţelegere pentru a le pricepe'.
Din a c e s t e cuvinte ale Apostolului, î n v a ţ â - t e , o iubite c e t i t o ­
rule, s â ştii a c e a s t a o b ş t e a s c ă ştiinţa, pentru c a să-ţi aduci a - "
minte c â n d ceteşti t o a t e trimiterile fericitului Pavel, fiindcă
Pavel pentru neputinţa ascultătorilor a c e l o r a , către cari scrie,
mai d e multe ori s e îndeletniceşte întru înţelegerile cele s m e ­
rite şi o m e n e ş t i pentru Christos, iar cele innalte şi d e Dum-
nezeu c u v e n i t e noime despre Christos r a r le zice. Şi iată câ,
şi t r i m i t e r e a a c e a s t a d e cuvintele cete smerite"penfriCCTirlstos,
e s t e p l i n ă ; iar deşi are vre o înţelegere înnaltă şi dumnezeeşte
cuviincioasă, puţină o are aceasta şi rare ori.
Şi v'aţi făcut având trebuinţă de lapte şi nu de hrană
vârtoasă.
Nu a zis, că aveţi t r e b u i n ţ ă , ci v'aţi fâcut având trebuinţă/
a d e c ă v o i înşi-vâ v'aţi fâcut pre sine-vă acest-fi 1, fiindcă v ' a ţ j
fâcut din proalegerea şi voea voastră să aveţi trebuinţa de
lapte şi nu de hrană vârtoasă. Şi lapte numeşte adecă aicea.
A p o s t o l u l pre cuvântul cel smerit şi nedeplinit, precum îl nu­
m e ş t e şi în cea întâia c ă t r e Corinteni z i c â n d : « C a pre nişte
prunci întru Christos, cu lapte pre voi v'am adăpat, nu cu
h r a n ă ; c â încă nu aţi putţit» (I C o r . III, 2 ) . Şi arătând c e e s t e
laptele a zis: «Că nu am j u d e c a t de a şti ceva întru voi, ci
numai p r e Christos Iisus şi pre a c e s t a răstignit» (I C o r . II, 2 ) ,
') Intru un glas şi Teodorit tâlcueşte zicând: „Litere: ale începutului
cuvintelor lui Dumnezeu, a numit Pavel pre cuvintele cele mat smerite
despre C h r i s t o s , că celor ce î n c ă nu aveau deplinită ;pre credinţa lui
Christos, propoveduitorii le aduceau pre singure cuvintele adevărului ale
omenirei. A ş a fericitul Petru Iudeilor vorovind a măsurat învăţătura cu
neputinţa ascultătorilor; că pre Iisus a zis Nazareul, bărbat dela D u m ­
nezeu a r ă t a t la n o i " (Fapt. II, 2 2 ) .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 12—13. 461

precum zice T e o d o r i t . Iară hrană vârtoasă numeşte Pavel pre

noimele cele mai deplinite şi mai înnalte. Nu trebuia, zice, o
fraţilor, a pomeni eu acum obiceiurile legei ceii lucrătoare, şi
din acelea sâ asemănez pre Christos cel fâră de asemănare şi
să închei, c â Christos este arhiereu şi câ a proadus jertfă şi
câ a rugat pre Dumnezeu cu glasuri înnalte şi cu rugăciuni;
dar însă fiindcâ şi voi dupre suflet vă hrăniţi cu aceste smerite,
pentru aceasta şi eu spun vouă a c e s t e a . însemnează însă, o
cetitorule, a i c e a ' d o u ă lucruri: unu! a d e c ă cum câ cuvintele acele
smerite, cari nu se potrivesc la noi h r i s t i a n i i ' c e i _ d e acum, de­
vreme ce acum am ajuns la deplinătate, acestea se potriviau şi
hrăniau pre hristianii acei vechi pentru nedeplinâtatea ce aveau
ei. Şi altul încă cum că cuvintele lui Dumnezeu (ne învăţăm)
câ sânt hrană adevărată a sunetului, de aceasta şi a prorocit
A m o s , cum câ Dumnezeu va dâ Evreilor foamete, de a auzi
cuvântul Domnului, zicând: «lată vin zile, zice Domnul, şi voiu
trimite foamete pre pământ, nu foamete de pâni, nici sete de
apă, ci foamete de a auzi cuvântul Domnului» (Am. VIII, 11)').
- 13. C â tot c e l a c e s e î m p ă r t ă ş e ş t e de l a p t e , neiscusit
e s t e — c h n r u v â n t u l d r e p t ă ţ e i , c â p r u n c este.
D r e p t a t e numeşte aicea Apostolul pre viaţa cea amărunţită
şi despre toate părţile deplinită, ca cum ar zice aceasta, c ă
cel nedeplinit şi carele nu se împărtăşeşte de dogmele cele
înnalte ale credinţei este neiscusit de filozofia cea de sus şi nu
poate a o priimi şi a întrebuinţa viaţa amănunţită şi cuvenită
celor depliniţi, pre câre această viaţă şi Mântuitorul Christos
de datorie o c e r e dela nori hristianii zicând: «De nu va c o ­
vârşi dreptatea Voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fa­
riseilor, nu veţi intră întru împărăţia cerurilor» (Mat. V, 20).
Sau dreptate numeşte Pavel pre însuşi Christos, şi ca cum ar
zice a c e a s t a : « â cel ce se împărtăşeşte numai de cuvintele cele
... smerite pentru omenirea lui Christos (câ a c e s t e a sânt lapte),
acela nu priimeşte cuvintele cele înnalte şi vrednice pentru
dumnezeirea lui ( c ă a c e s t e a cuvinte sânt ale dreptăţei); fiindcâ

^ P e n t r u aceasta şi teologul. Grigorie-a zis: „Pâne este cuvântul lui

Dumnezeu cu carea se hrăneşte sufletele cele ce flămânzesc de D u m ­
nezeu". Şi lezechiil zice: „Şi am văzut şi iată m â n ă întinsă către mine-
şi întru dânsa cap de carte..... Şi a deschis gura mea şi m'a hrănit cu
capul a c e l a " (lezechiil II, 9 ) . Şi Sirah zice despre înţelepciune: „ Ş t i u t o ­
rul legei o va înţelege pre ea şi se va supune ei, ca unei maice, şi ca
pre o femee de feciorie o va priimi pre ea, îl va hrăni pre sL cu pâne
de înţelegere şi-1 va adăpâ cu apa înţelepciunei" (Sir. X V , 1).
 462. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. V, VERS. 1 3 — V I , 1.

unul ca acela este prunc încă şi nu are putere şi iscusinţă spre

a le priimi.
14. Iar a celor desăvârşiţi e s t e . h r a n a cea vârtoasă.
A d e c ă acelora depliniţi în duhovniceasca v â r s t ă însuşirea le.,
e s t e de a priimî d o g m e l e cele înnalte despre dumnezeirea lui
C h r i s t o s . Vezi aicea, frate, altă pruncie şi deplinătate cari p o t
a o a v e a şi cei c e dupre. t r u p e a s c a vârstă sănt'depliniţi şi. bă- 1

trâriii?,' A d e c ă pruncia ceea- ce se teoriseşte .dupre minte -şi"-duT

h o v n i c e a s c a cunoştinţă. Şi iarăşi dinpotrivă vezi deplinătate du­
h o v n i c e a s c ă , pre care pot a o avea şi cei c e sânt cu trupul
tineri şi nedepliniţi? D e c i sârgueşte-te şi tu a te iace deplinit
d u p r e duhovniceasca vârstă, c a să priimeşti hrană a ta pre
tainele cele înnalte şi de Dumnezeu cuvenite pentru Christos.
Care pentru deprindere îşi au simţirile iscusite, spre
d e s l u ş i r e a b i n e l u i şi a r ă u l u i . . •
D e p r i n d e r e numeşte Pavel pre deplinătatea şi întărirea m o -
ralurilor. Deci cel c e este desăvârşit şi statornic |n. moral, a-
cela î ş i are simţirile sufletului iscusite de. dumnezeeştile S c r i p ­
turi pentru a desluşi Cu acelea, care dogme sânt înnalte şi
s m e r i t e şi care sânt sănătoase şi stricate. C â pentru dogme
v o r o v e ş t e aicea Apostolul şi nu pentru viaţa bună sau r e a ;
căci şi ..pre viaţa c e a de acest-fel bună, sau rea, fieşte^carele o
desluşeşte;, că ştie cum c ă păcatul este rău şi că virtutea este
b u n ă . Vezi însă tu, o cetitorule, ..că e s t e trebuinţă a ne iscusi
t o t d e u n a şi a ne muştrului şi a avea mult iscus în sf. S c r i p ­
turi, d a c ă voim să desluşim dogmele, c a r e sânt eretîceşti şi c a r e
" d r e p t sîăvitoare; şi de voim a nu dâ urechile noastre fieşte-cum
•spre , a l e . asculta t o a t e şi inima noastră spre a îe crede, de
v r e m e c e dupre Iov: «Urechea adecă desluşeşte graiurile, iar
gâtlejul gustă hrânile; întru multa vreme, înţelepciunea, iar întru
multa viaţă, ştiinţa» (Iov X I I , 1 1 ) . Pentru a c e a s t a p o r u n c e ş t e şi
ucenicul cel iubit âl Domnului, zicând: «Iubiţilor nu tot duhu­
lui c r e d e ţ i , ci c e r c a ţ [ duhurile de sânt dela Dumnezeu» (I Ioan
c a p . I V , 1).

* CAP. Vi.

1 . Pentru aceea lăsând cuvântul începăturei lui Chri­

stos să venim spre deplinătate. >
- Ş i mai sus a zis Apostolul c ă v'aţi făcut trândavi şi prunci
şi aţi ajuns a avea trebuinţă să vă învăţaţi iarăşi întâele litera
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 1 . 463

ale c r e d i n ţ e i ; ci şi acum aicea zice, c ă se cuvine voi hristianii

ca nişte depliniţi să socotiţi şî să treceţi cuvântul începăturei
lui Christos, adecă să covârşiţi întâele începături ale credinţei
şi cuvintele c e l e despre omenirea lui IChristos şi să alergaţi
spre deplinătate, adecă să fiţi puternici de a priimi dogmele
c e l e mai înnalte, cele despre dumnezeirea lui Christos. Ori şi
altfel o vei. înţelege a c e a s t a : că de vreme c e hristianii cei. .ce
din Evrei; "crezuseră, se vedea c ă , ş c h i o p ă t e a z ă în viaţa şi p e t r e - •
c e r e a hristienească, pentru aceasta Apostolul g r â e ş t e acum lor
despre viaţa -hristienească şi c e a neprihănită, c a şi cum ar zice
lor, c ă nu se cuvine v o i - o fraţii mei hristiani, a vă afla t o t ­
deuna , începători despre credinţă, a d e c ă a vă învăţa numai în-
troducătoarele şi începătoarele cuvinte cele despre credinţă, ci
se cuvine a vă purţâ şi către deplinătate, a d e c ă se cuvine sâ
aveţi şi viaţă mâi bună şi deplinită prin f a p t e ; căci deplinit
şi desăvârşit se zice acela, 'carele împreună cu dreapta; c r e ­
dinţa are şi viaţă prea b u n ă ) , căci început -şi temelie a m â n ­
1

tuire! omului a d e c ă - e s t e credinţa, căci fără de credinţă nici o

faptă poate a s e întări şi a pricinui mântuire, precum nici fâră
temelie, poate vre o peatră a se zidi, şi precum nici fâră de

x
) înţeleptul Fotie însă zicerea aceasta a ş a o tâlcueşte z i c â n d : Care
cuvânt af lui Christos? adecă cuvântul învăţâturei, cum c ă se cuvine să
ptţnem temelie de pocăinţă dela faptele cele moarte; cum c ă se cuvine.
Să credem în Dumnezeu, că se cuvine s ă ne botezăm şi să ne învred­
nicim, de Sf. Duh, cum c ă este înviere şi.. judecată, că de obşte trebue
a se înţejege la toate acestea şi cuvântul şi învăţătura. Şi două depli­
nătăţi voeşte acesta- a se" înţelege cu zicerea aceasta şi două începătorii
ale cuvintelor lui Dumnezeu; a d e c ă ; litere ale începutului cuvintelor lui
Dumnezeu sânt a ne lepăda noi de S a t a n a şi de lucrurile lui şi a crede
î n . D u m n e z e u şi a ne "boteză şi a luâ Duh Sfânt şi a şti noi cum c ă
este înviere şi j u d e c a t ă ; iar litere._ale cuvintelor lui Dumnezeu şi nu ale
începăturei cuvintelor lui Dumnezeu sânt a şti noi, cum c ă a pătimit
Christos pentru noi, cum că â luat asupra s a păcatele noastre, cum că
a făcut mântuire, cum c ă s'a făcut arhiereu al nostru, cum că s'a p r o -
adus jertfă p r e . sineşi pentru noi şi - cum. c ă orice altă este asemenea
cu acestea; şi deplinătate iarăşi este: u n a adecă sporirea întru fapte
bune şi răbdarea cea în ispite şi în necazuri, care deplinătatea aceasta
este între începătura cuvintelor lui Dumnezeu şi deplinătatea ceea prea
înnaltă.şi, care chiar se numeşte deplinătate; iar deplinătatea a doua c e a
prea înnaltă şi chiar proprie este amărunţita înţelegere despre teologhia
lui Christos, în cât este cu putinţă omului. Deci mai întâi crezând, ne
botezăm; -II)- Cunoaştem câte a pătimit Christos pentru noi, dupre o m e ­
nire şi câte a făcut. III) Ne deplinim cu faptele cele bune şi IV) Ne în­
vrednicim de-cunoştinţa cea dupre teologhie, care este deplinătatea c e a
mai pre sus în viaţa aceasta, . ..
4-64. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 1.

litere nu p o a t e cineva a învăţă c a r t e ; însă nu se cuvine cineva

t o t d e u n a a se zăbovi cu literile, nici totdeuna a se învăţă hris­
tianul despre credinţă c a un nedeplinit şi p r u n c ; iar d a c ă cineva
talcuirea c e a de mai înainte a zicerei o priimeşte, iar pre a-
c e a s t a a doua o leapădă, ca pre o nepotrivită la cuvintele cele
mai înainte zise ale lui Pavel, acesta sâ înţeleagă, cum câ P a ­
vel obişnueşte, câ de acolo unde zice altele să sară la a l t e l e ;
p r e c u m a fâcut la c e a întâia către Corinteni, unde vorovind
d e s p r e cinele, cele ce se făceau .la biserică, a sărit la cina
Domnului pentru taine şi a pus în mijloc cuvântul cel despre
a c e s t a (I Cor. X I I ) . D e c i aşa a fâcut şi întru a c e a s t ă trimi­
t e r e şi mustrând mai sus pre credincioşii cei din E v r e i , pen­
tru trândâvirea şi .neputinţa ce aveau ei spre a priimi cele mai
desăvârşit, acum aicea sare la cuvântul cel pentru p e t r e c e r e ,
numindu-i pre ei nedepliniţi şi pentru a c e a s t a , a d e c ă p e n t r u c ă
nu a adaus la credinţă şi viaţă amărunţită şi d e p l i n i t ă ) . 1

Nu iarăşi temelie puind de pocăinţă dela lucruri moarte

şi de credinţă întru Dumnezeu.
N u cumva, zice, şi acum faceţi fraţilor, c e e a c e aţi fâcut la
î n c e p u t când eraţi sâ vă botezaţi, a d e c ă nu cumva iarăşi aveţi
t r e b u i n ţ a de pocăinţa c e a dela laptele cele m o a r t e şi de le­
p ă d a r e de lucrurile lui S a t a n a , care o aţi mărturisit, când eraţi
sâ v â botezaţi; căci cel c e se aproprie, la Christos şi va s a s e
b o t e z e , arâtat e s t e c ă se apropie căindu-se pentru viaţa sa,
c e a de mai înainte întru necredinţă şi în r ă u t a t e ; pentru a-
c e a s t a şi vârfelnicul P e t r u , învăţând pre Iudei, mai întâi le-a
zis s ă se p o c ă i a s c â şi apoi le-a zis să se b o t e z e ; . « P o c ă i ţ i - v â
şi b o t e z e - s e fieşte-carele din voi întru numele lui Iisus~ Chri­
s t o s » ( F a p t . II, 3 8 ) ; căci de nu-şi va pârî cineva mai întâi n e ­
c r e d i n ţ a sa c e a de mai înainte şi răutatea sa, cum va priimi
pre c e a de a doua a d e c ă credinţa şi virtutea? Pentru a c e a s t a
şi dupre urmare zice c â : «Şi de credinţa c e a în D u m n e z e u » .
D e v r e m e c e după c e se p o c ă e ş t e cineva în v r e m e a botezului
p e n t r u relele fapte c e a fâcut, atuncea priimeşte credinţa c e a

l
) Intr'un glas însă cu sfinţitul Teofilact tâlcueşte zicerea aceasta şi
I c u m e n i e : „Cum că Pavel s u s a zis început, pre cuvintele cele des­
pre omenirea Domnului, iar deplinătate pre cele 'despre dumnezeirea
iui; iar ca să nu se m â h n i a s c ă credincioşii cei din Evrei, cum că nU
sânt vrednici de cuvintele cele mai deplinite, pentru aceasta aicea îi nu­
m e ş t e pre ei Pavel depliniţi, nu însă ca mai sus, ci început numeşte
b o t e z şi pre punerea manilor preotului cea din v r e m e a b o t e z u l u i şi p e ­
c e t e a ; iar deplinătate pre filozofia cea prin fapte".
 • EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 1 — 2 . 465

în Christos; adecă mai întâi se leapădă de diavolul şi de t o a t e

lucrurile lui şi atuncea se împreunează cu Christos. D e c i , zice
Apostolul, că voi hristianii nu se cuvine a vă învăţă ca nişte
începători în credinţă şi ca nişte catihumeni, fiindcă voi mai
întâi aţi crezut; însă ghicitoreşte arată Apostolul cu a c e s t e c u ­
vinte, cum că cei ce din Evrei au fost crezut, se clătiau în
credinţă şi pentru a c e a s t a aveau trebuinţă de temelie, a d e c ă
de învăţătură a credinţei începătorească, pentru c a să se în-
tăriască într'însa. . . . „ , ' . '
2. De învăţătura botezurilor.
Pavel aicea n'a zis botezuri multe, a d e c ă pentru a arăta că
sânt botezuri multe; să nu fie! ci a zis c e e a c e urmă la a ş e ­
zarea c e a de acest-fel a hristianilor, celor c e din E v r e i c r e ­
zuseră; căci de i-ar eatihisi cineva, zice, pre ei a doua oară, i-ar
şi boteză a doua o a r ă ; şi iarăşi, când ar fi căzut din credinţă,
i-ar fi botezat, negreşit din această necuviinţă, de n e v o e s'ar fi
făcut şi botezuri multe. Pentru aceasta, zice, arătat este, câ
nu se cuvine a vă boteza voi a doua oară, ci a r ă m â n e a in­
tru botezul acei unul, c e aţi luat; că poate hristianii aceştia,
fiindcă ţineau încă obiceiurile L e g e i V e c h i , care avea multe spăla­
turi, dupre urmare cugetau evreeşte poate, cum că şi în D a ­
rul Evangheliei au trebuinţă de multe botezuri. Vezi însă, o
cetitorule, cum că Pavel a pus mai întâi mai sus pocăinţa şi
al doilea a pus, botezul, pentrucă după pocăinţă se dă b o t e ­
zul, precum am prozis; câ de vreme ce însăşi pocăinţa de si­
neşi nu are putere a face pre oameni curaţi de t o t s t r ă m o ­
şescul păcat şi de cel de a lor voe, pentru a c e a s t a ne b o t e ­
zăm, pentru ca să n e curăţim d e ' păcatul cel de acest-fel şi
pentru ca totul mântuirei noastre aşa să fie al Darului lui Chri­
stos )
1

, *) Durnnezeescul Ghenadie al Constantinopolei zice, că ar fi' formă

săritoare aicea şi se ceteşte a ş a : „Nu doar iarăşi puind temelie de în-
• văţătură de pocăinţă de fapte moarte de botezuri şi de puneri de mâni
şi de învierea morţilor şi de judecata veşnică; fiindcă la cei ce vin la
credinţă aceste le punem înainte ca o temelie, adecă învăţătura cea des­
pre aceste toate; cum să se pocăiască de faptele cele moarte, cum să
creadă în Dumnezeu ca s ă se boteze după ce vor crede, cum să pri-
imiască Darul Sfântului • Duh prin punerea manilor preotului, după ce
se vor boteza şi după ce vor priimi duhul, că se cuvine să creadă cu
încredinţare, că au să învieze din morţi şi ca se ştie că după ce vor
învia, au să se judece şi au să iâ răsplătire veşnică de faptele lor ori
bune ori.rele". însemnează încă că Teodorit zice, că pentru aceasta Pavel
a zis botezuri în număr de multe, pentru cei ce pătimesc darul botezu-

Ţom. 111. 30.

466. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 2 — 3 .

De punerea manilor.
După botez s e punea manile Apostolilor preste cei ce se
botezau, şi prin punerea manilor a c e a s t a luâ aceia Duh Sfânt,
de unde şi prorociau şi minuni făceau. Ş i vezi la F a p t e , care
zic cum c ă : «Puind Pavel manile sale preste e i , - a venit Du­
hul cel Sfânt preste dânşii şi grâiau în limbi şi proaduceau»
(Fapt. X I X , o) ). 1

D e
învierea morţilor. ., .
învierea morţilor se mărturiseşte a d e c ă de cei ce vor să se
b o t e z e cu simbolul credinţei, câ mărturisesc în simbol aceea,
cum că aşteaptă învierea morţilor. Şi se însemnează şi se în-
chipueşte învierea aceasta în botez, prin închipuirea celor trei
afundări şi eşiri; pentrucă, măcar c ă acele trei eşiri în botez
chiar şi cu adevărat închipuesc pre învierea lui Christos c e a
de a treia zi, însă împreună dupre urmare închipuesc (prin a-
c e l e trei afundări şi trei eşiri din apă) prfe îngroparea c e a îm­
preună cu Christos şi prin învierea acelor c e se botează care
au să o dobândiască prin credinţa lui Cbriştos celui c e a în­
viat, a căruia. învierea întru botez să închipueşte.
.": Şi d e j u d e c a t ă v e ş n i c ă . '[/
A d e c ă de j u d e c a t a lui Christos c e e a c e a r c să fie, care are
să deâ ori plăţi şi bunătăţi veşnice celor ce au făcut cele bune,
ori osândă şî "muncă celor fee au lucrat cele rele. A c e s t e a însă
s e vede c â le scrie Apostolul celor/ c e din Evrei au fost c r e -
=zut, şi în urmă s ă se fi clătit ei din credinţă şi să fi vieţuind
v i a ţ ă rea şi trândavă; ca cum ar zice lor: Luaţi aminte fraţii
mei, c ă nu p o a t e cineva din voî a socoti şi a zice, c ă de vom
vieţui cu. lenevire sau ş i de vom c ă d e a din credinţă, avem
' iarăşi să ne botezăm, avem să ne curăţim iarăşi de păcatele
noastre şi iarăşi avem să dobândim darurile acelea ale Sf. Duh,
carele l'am fost dobândit mai înainte prin punerea manilor p r e ­
oţilor; b a , să nu socotiţi aşa, pentrucă vă amăgiţi şi greşiţi.
3. Ş i a c e a s t a o v o m f a c e , d e v a s l o b o z i D u m n e z e u .
Şi aceasta, zice, o vom f a c e ; a c e a s t a care? A veni adecă,
întru deplinire de va voi şi Dumnezeu; a c e a s t a însă o a zis
Pavel, nu câ Dumnezeu nu voeşte să ne facem depliniţi; c ă

lui, că sânt mulţi; căci cum că Pavel propoveduiâ un botez, dovedesc

următoarele cuvinte ale lui. .'1'
*) însemnează însă cum că acum, Darul Sfântului Duh se dă la cei
ce botează prin ungerea dumnezeescului mir, pentru aceasta şi se zice
de către preot a t u n c e a : „Pecetea Darului -Sfântului D u h " : -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 3 — 4 . ' 467

însuşi a dat nouă poruncă, c a să ne facem desăvârşiţi atât în

T e s t a m e n t u l cel Vechiu,- c â t şi întru a c e s t N o u : «Desăvârşit
sâ fii înaintea Domnului Dumnezeului tău» (A Il-a lege X V I I I ,
1 7 ) . Ş i : «Deci fiţi desăvârşiţi, precum şi Părintele vostru desă­
vârşit e s t e » (Mat. V , 4 8 ) . Ci o. a zis a c e a s t a Apostolul întâi,
precum noi .obişnuim a zice, că de va voi Dumnezeu, am gând
să fac lucrul .acest" b u n ; şi alta încă pentru ca să,, ne înveţe,
c ă toate, faptele n o a s t r e se cuvine să le facem dupre voea tui
Dumnezeu şi a nu ne bizui în j u d e c a t a şi puterea: noastră, nici
la înseşi bunătăţile cele vederate şi ia faptele cele mărturisit
bune şi la facerile d e bine. P e n t r u aceasta şi Apostolul lacov
porunceşte să zicem la fieşte-ce lucru c e vrem să-1 facem, cu­
vântul a c e s t a : « D e va voi D o m n u l » ; «veniţi acum cei ce zi­
ceţi astăzi, sau m â n e vom merge în c e t a t e a cutare şi vom ză­
bovi acolo un an... In Ioc d e a zice v o i : d e va voi Domnul şi
vom trăi, şi vom (face) a c e a s t a sau a c e e a » (lacov IV, 1 4 ) . P e n ­
tru aceasta şi însuşi P a v e l scria C o r i n t e n i l o r : «Voiu veni însă
curând, de va voi D o m n u l » (I Coi . I V , 1 9 ) . Şt c ă t r e E f e s e n i :
-

«Şi iarăşi mă voiu întoarce la voi, Dumnezeu voind» ( F a p t .

X V I I I , 2 1 ) . Vezi şi subînsemnarea zicerei: «Ca doar cândva
m'aş îndrepta în cale dupre v o e a lui Dumnezeu» ( R o m . I, 1 0 ) .
4 . Că cu n e p u t i n ţ ă e s t e c e i ce o d a t ă s ' a u l u m i n a t .
Nu a zis Apostolul că e nepotrivit şi fără cuviinţă, ci a zis
c ă e cu neputinţă a nădăjdui aceia a. s e b o t e z ă a doua oară,
cari o dată s'au luminat, a d e c ă s'au b o t e z a t ) . Ş i o zice a-
1

c e a s t a , c a c u - t o t u l să şteargă d i n ' f a n t a z i a hristianilor, o n e -

' putincioasă nădejde c a a c e a s t a şi mincinoasă s o c o t i n ţ ă .
Ş i cari au gustat din darul cel c e r e s c .
A d e c ă cu neputinţă este. zice, a se b o t e z ă a doua oară a-
ceia cari au gustat o dată cerescul darul botezului, a d e c ă acei
c e prin botez au luat o d a t ă e r t a r e a păcatelor lor, c ă a c e a s t a
e s t e dar dumnezeesc şi c e r e s c , căci «cine poate a ertâ p ă c a ­
tele, fâră numai unul Dumnezeu?» (Marc. II, 7 ) .
Şi cari s'au f ă c u t p ă r t a ş i de Duhul Sfânt.
Apoi după ertarea păcatelor prin b o t e z , se dâ Sf. Duh prin
punerea manilor Apostolilor asupra celor c e se bolezau, p r e ­
cum am spus; căci dupre S o l o m o n , duhul n u locueşte în trup
plin de datoria p ă c a t e l o r ; «în suflet rău m e ş t e ş u g a r e ţ , nu va
intră înţelepciunea, nici va locui în trup plin do datoria p ă c a -

*) Cum că botezul este unul, vezi la zicerea: „un b o t e z " ( E f e s . IV, 5 )

şi la subînsemnarea aceştia.
468. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 5 — 6 .

t e l o r ; c ă Duhul cel S f â n t al învăţăturei fuge de vicleşug şi se

v a d e p ă r t a de s o c o t e l i l e neîntelepţilor» (înţelept. I, 4 ) .
5 . Şi cari au gustat graiul Domnului cel bun.
Nu a zis A p o s t o l u l a r ă t a t c e e s t e graiul a c e s t a , rte dâ însă sâ
î n ţ e l e g e m cum c ă graiu e s t e t o a t ă d u h o v n i c e a s c a î n v ă ţ ă t u r a ' ) .
Şi puterile viitorului veac ). 2

P u t e r i ale viitorului v e a c n u m e ş t e Pavel ori că vor tace mi­

n u n i c e i . ce se b o t e a z ă prin Duhul cei S f â n t , ori c â s â vieze
viaţă a n g h e l i c e a s c ă şi s ă nu a i b ă t r e b u i n ţ ă d e nici una de a-
c e s t e p ă m â n t e ş t i şi sâ priviască cu totului t o t c ă t r e bunătă­
ţile c e l e ce vor să fie şi d e aicea încă să aibă ca o a r v u n ă
a v i e ţ e i ceii viitoare, p r e viaţa c e a duhovnicească şi n c m a t e -
r i a l n i c ă şi în lumea a c e a s t a .
6. Şi căzând, iarăşi sâ se înnoiască spre pocăinţă.
C u neputinţă e s t e , zice, cei c e vor c ă d e a din credinţă a se
înnoi iarăşi întru p o c ă i n ţ ă , a d e c ă prin p o c ă i n ţ ă . D e c i c e ? P o c ă ­
inţa e s t e d e l e p ă d a t ? S ă nu f i e ! ci d e lepădat este înnoirea c e a
a d o u a prin botez''). F i i n d c ă al singur botezului e s t e însuşit
*) înţeleptul Fotie însă. zice, cum c ă metaforiceşte aicea să iâ zicerea
a gtistat şi însemnează aceasta, c ă s'a învăţat, s'a. catihisit. Graiu bun
î n s ă a zis Pavel pre • făgăduinţa bunătăţilor, dupre Teodorit; iar Mar.
M a c a r i e zicerile Apostolului acestuia tâlcuindu-le zice: „Şi însuşi cei ce
au gustat încă din Darul lui Dumnezeu şi sânt părtaşi duhului, de nu
se v o r siguripsi se vor- pogorî şi se vor face mai răi decât ceea c e erau,
când erau lumeşti (adecă necredincioşi); nu căci Dumnezeu e schimbă-
cios' ş i neputincios sau c ă D u m n e
stinge, ci căci însuşi oamenii
z e u s e

aceia nu se u n e s c cu darul, pentru aceea se prefac şi cad în nenumă­

rate răutăţi; căci cei ce au gustat din darul acela, amândouă le au îm­
p r e u n ă cu dânşii, bucuria şi mângâerea, temere şi cutremur, veselie şi .
p l â n g e r e ; că se plâng pre sineşi şi pre Adam tot; fiindcă u n a este fi- •
rea oamenilor şi lacrimile unora ca acestora sânt pâne şi plângerea dul­
ceaţă şi odihnă" (Vor. X V — X X X V I ) .
2
) A c e a s t a Fotie tâlcuindu-o, zice, că cei ce s'au învăţat cele ce poate
veacul viitor şi ce este trebuinţa viitorului veac, adecă cum c ă în viito­
rul v e a c nu are sfârşit nici fericirea raiului, nici ticăloşia muncei iadu­
lui, c ă c i judecătorul este nesmintit şi drept şi altele multe; cei c e s'au
învăţat, zic, aceştia şi vor cădea, cu neputinţă este a se înnoi iarăşi prin
botez întru pocăinţă.
s
) Ş i durnnezeescul Chirii al Alexandriei asemenea zice în cartea a
ş e a s a despre slujirea c e a întru d u h u l : toate acestea perzându-se şi c ă ­
zând iarăşi a se înnoi întru pocăinţă, aceasta e c u : neputinţă. Dar ce? •
L e p ă d a t - a - o pocăinţa? S ă . n u fie! Ci pre pocăinţa cea prin botez. Zice
î n s ă ş i Meletie Pigas în tâlcuirea simbolului aceştia despre a c e a s t a : „Nu.
a zis Pavel că e cu neputinţă a se pocăi, p r e c u m oare-cari socotind .
s'au rătăcit, ci a se înnoi iarăşi, adecă iarăşi a se boteză; că de atâtea
ori p o c ă i n d u - s e de câte ori păcătuieşte o m u l ; a se boteza însă, numai —
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 6. 469

lucru, de a înnoi cu totul pre omul cel vechiu, precum şi pro­

rocul David aceasta o a prorocit, zicând: «Innoise-vor c a ale
vulturului tinereţele tale» (Psalm. CII, 5 ) . Iar lucru însuşit al
pocăinţei este a slobozi pre cel ce se p o c ă e ş t e de învechirea
păcatului şi a-1 face pre el întărit întru fapta b u n ă ; însâ întru
strălucirea aceea, ce o pricinueşte botezul, pocăinţa nu e în.
stare a aduce pre om, pentrucă acolo la b o t e z , totul este de­
săvârşit al Darului lui Dumnezeu. Şi dar Pavel zice aicea, că
este cu neputinţă cei ce vor c ă d e a din credinţă, a se înnoi ia­
răşi prin pocăinţa, ceea. ce s'a făcut mai înainte de b o t e z ; d e
vreme ce cei ce vor să se b o t e z e , mai înainte se p o c â e s c pen­
tru viaţa lor cea mai dinainte şi! apoi se botezau, precum mai
sus a c e s t a ş Pavel a zis, pocăinţă numind de fapte moarte, şi
nx)i am zis. Şi este arătat şi din cele următoare, că pentru
aceasta zice acestea Pavel, pentrp ca s'arate că al doilea botez
nu e s t e . i
A d o u a o a r ă r ă s t i g n i n d l o r u ş i p r e F i i u l lui D u m n e z e u .
Botezul e s t e cruce, fiindcă întru dânsul împreună se răstig­
neşte cu Christos omul nostru cel vechiu şi ne facem împre­
ună sădiţi cu asemănarea morţei: lui Christos, precum zice P a ­
vel aiurea: « A c e a s t a cunoscându-o voi câ omul nostru cel vechiu
împreună s'a răstignit, ca să se i strice trupul păcatului de a
nu mai robi voi păcatului» ( R o m . VI, 6 ) . Şi iarăşi: « C â de
ne-am făcut împreună sădiţi cu asemănarea morţei lui» (tij 5 ) .
Şi iarăşi: «Câţi în Christos ne-am botezat, întru moartea lui
ne-am b o t e z a t ; împreună dar ne-am îngropat cu dânsul prin
b o t e z întru moarte» (tij 3 ) . Câcii precum Christos a murit pre
""cruce dupre trup, aşa şi noi mufim întru b o t e z dupre păcat.
Deci şi cela ce se botează a doţia oară, în c â t din partea sa
a doua oară răstigneşte pre Christos; dar însă aceasta este
fâră cuviinţă, dupre acestaşi P a v e l : « C â Christos sculându-se
din morţi, zice, nu v a mai muri,] c ă moartea pre. el nu-1 mai
stăpâneşte» ( R o m . V I , 9 ) . Deci |nici b o t e z al doilea este, că

o dată poate" (măcar că dupre Clement în tâlcuiri, zice, că adese-ori a

cădea nu e departe de a pâgânătăţi).' Ruşineze-se dar Novaţianii, cari
rău înţelegând zicerea aceasta a Apostjolului, nu priimiau întru pocăinţă
pre aceia, cari au fost.căzut din credinţă şi s'au fost lepădat de Chri­
stos în vremea goanei lui Dekie. Că pste pocăinţă şi pentru însuşi cei
ce s'au lepădat de Christos; şi marturi sânt Galatenii, cari cu toate că
au fost căzut din Darul Evangheliei, s'a priimit î n s ă de Pavel şi copilaşi
ai săi ii numeşte pre ei; şi vezi subînsemnarea stih 1-9" al capului al
1
patrulea al ceii c ă t r e Oalnf-p-ii'
470. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 6—7.

nici c r u c e , nici m o a r t e a doua a Domnului e s t e ; câci şi de ar

fi âl doilea botez, c e ar opri a fi şi al treilea şi al patrulea şi
a c e a s t a să fie fără sfârşit? Nu a zis însă Pavel aceasta a doua oară ,
răstignind şi să stea, ci a adaus şi acestea «le-ruşi», pentru ca să
arate cu adăugirea aceasta, cum că cei c e din E v r e i crezuseră,
vieţuind o viaţă trândavă şi lenevoasă, ţoatedncrurile lor le fac
n e d e p l i n î t e ^ c a cum ar~fl al doilea botez să-i curăţiască şi ca
cum ar dovedi întru dânşii a c e ş s f a ; ca adevărată, a c e a s t a rea
s o c o t i n ţ ă şi cugetare, cum că este adecă al doilea botez.
1

Ş i pilduindij-1.
A d e c ă triumfându-l şi ruşinându-1 pre Fiiul lui D u m n e z e u ;
a c e a s t a însâ poţi, o cetitorule, a o înţelege în două chipuri:
sau c ă cei ce au răstignit atuncea pre Domnul pentru ruşinea
lui, a u izvodit a-1 răstigni cu acest-fel de moarte de cruce,
b l e s t e m a t ă adecă şi ocărâtă şi rânduită pentru oamenii cei fă­
c ă t o r i de r e l e ; sau că Christos cel ce s'a răstignit o dată şi
a înviat, se crede el cum câ este nemuritor deaciia întru tot
v e a c u l . Deci acela c e îl răstigneşte pre el a doua oară prin al
doilea botez, « n u l ca acesta mincinoasă arată pre nemurirea
c e a de acest-fel, c e se crede a l . lui C h r i s t o ' , şi a c e a s t a prici­
n u e ş t e lui Christos pilduire şi mare ruşinarc. Deci dupre două
chipuri este cu neputinţă a fi al doilea b o t e z : întâi, c ă ori c a ­
rele hristian se va învrednici a se boteza şi â dobândi darul
Duhului," apoi ar defăima darul acesta, unul ca acela nu mai e
vrednic a dobândi iarăşi acelaş botez şi înnoirea cea—prin b o ­
tez, î n c ă şi dupre alt, .mai înfricoşat chip nucr.te al doilea b o ­
tez, căci este cu neputinţă iarăşi a se răstigni şi a mai muri
Fiiul lui Dumnezeu.
7 . C ă pământul cela ce b e a pre ploaea, care de multe
ori v i n e p r e s t e d â n s u l .
P ă m â n t numeşte Apostolul pre sunetul; iar p l c a e pre învă­
ţ ă t u r a dumnezeescului cuvânt, precum şi Dumnezeu mai îna­
inte apucând zice: «Şi nourilor voiu porunci să nu verse preste
ea (preste vie adecă, care se înţelege sunetul) ploae» (Is. V , 6 ) ;
Şi prorocul David z i c e : «Râul lui Dumnezeu s'a umplut de ape»
( P s a l m . L X I V , 1 0 ) ; a d e c ă omul cel dăruit d e Dumnezeu spre
• a învăţa, acesta s'a umplut de duhovnieeştile ape cele de sus,
a d e c ă de darurile Duhului. Ghicitoreşte însă arată Apostolul
c u m c ă credincioşii aceşti din Evrei, au priimit a d e c ă şi au băut
cuvântul şi învăţătura Evangheliei şi dfe multe ori l'ap auzit
a c e s t a , însă nu s'au folosit de el; care aceasta şi mai sus c
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 7 — 8 . 471

a arătat P a v e l , când a zis către dânşii: «Căci datori fiind a fi

învăţători- pentru v r e m e , iarăşi aveţi trebuinţă de a vă învăţă
voi»-(Evr. V, 12).
Şi rodind iarbă de bună treabă.
Iarbă de bună t r e a b ă numeşte Apostolul vieţuirea c e a îm­
bunătăţită, pre" -care o naşte sufletul, c e l 'ce a priimit învăţă­
tura . E v a n g h e l i e i ; fiindcă nici un lucru e s t e a t â t de bună treabă,
a d e c ă a t â t de b i n e potrivit şi cuyiiacios omului, c â t e s t e CU?
rata şi îmbunătăţită vieţuire. D e aceasta a zis E c l i s i a s t u l : «Sfâr­
şitul cuvântului t o t auzul; de Dumnezeu t e m e - t e , poruncile lui
păzeşte-le, c ă a c e a s t a e ţ o t omul» (Eclisiast. X I I , 1 3 ) .
Acelora pentru cari şi se plugăreşte.
P r e vieţuirea c e a îmbunătăţită zice, c ă o naşte şi o odrăs-
leşte sufletul acelora pentru c a r e şi se plugăreşte şi acelora
este de b u n ă treabă, a d e c ă însuşi oamenilor a c e l o r a , cari în­
trebuinţează acest-fel de vieţuire; fiindcă însuşi a c e i a ce r o ­
desc .pre fapta c e a b u n ă sau virtutea, a c e ş t i a şi o d o b â n d e s c .
Oare-cari însă pre zicerea «acelora» o au înţeles, în loc d e : în­
văţătorilor, fiindcă îmbunătăţită vieţuire pentru învăţători se
plugăreşte (adecă se urmează) de către ucenici, fiindcă învă­
ţătorii pre fapta bună a ucenicilor lor, o d o b â n d e s c c a loruşi ). 1

S e împărtăşeşte d e blagoslovenie dela Dumnezeu.

Cu a c e s t cuvânt loveşte Apostolul pre Elini, cari pre răsă­
rirea şi odrăslirea rodurilor o supra-scriu fireşte puterei pă­
mântului şi nu cuvântului lui Dumnezeu şi 'provedenţei lui şi
bunei cuvântărei, ce a z i s : « S ă odrăsliască pământul verdeaţă
de iarbă» ( F a c , I, 1 1 ) . F i i n d c ă nici manile plugarilor sânt cari
fac rodurile, ci totul desăvârşit este al lui D u m n e z e u ; căci el
e cel c e b l a g o s l o v e ş t e pământul şi e l e s t e , carele d ă lui adu­
cere de r o a d e .
8. Iar odrăsluind spini şi ciuline.
Nu a zis născând, precum a zis mai sus pentru verdeaţa cea
de bună t r e a b ă , ci a zis odrăslind, c a cum ar zice cineva, că

) Iar Icumenie plugari

l
pentru cari. se plugăresc rodurile cele duhov­
niceşti, numeşte pre T a t ă l şi pre Fiiul, că Tatăl meu, zice, este lucră­
tor de pământ (Plugarul) (loan X V ) . Şi Fiiul î n c ă s ă m ă n ă t o r este; „că
a eşit, zice, sămănătorul de a s ă m ă n â sămânţa s a " (Mat. X I I I ) ; pentru.
Dumnezeu dar se plugăresc rodurile. Şi aceasta a s e m ă n â n d u - o Aposto­
lul z i c e a : „Iar acum robindu-vă lui Dumnezeu ă mers rodul vostru spre
sfinţenie" ( R o m . V I ) ; că viaţa cea îmbunătăţită pentru aceasta se plu­
găreşte, pentru ca să plăcem lui Dumnezeu, pentru care să ne învrednicim
de blagoslovenia c e a dela dânsul.
472. EPIST. GXTRE EVREI CAP. VI, VERS. 8 .

pământul c l o c o t e ş t e şi revarsă afară ca o prisosinţă o a r e - c a r e

spinii şi ciulinele; iar spinii şi ciulinele sânt grijile vieţei şi a m ă ­
girea bogăţiei şi fandazia slavei şi de o b ş t e tot păcatul; şi a-
c e a s t a însemnându-o David z i c e a : «M'am întors în ticăloşie,
când s e înfipgeau în mine ghimpi» (Psalm. L I , 4 ) . Fiindcă p ă c a ­
tul nu vine prost la ticălosul p ă c ă t o s , ci se înneacă înlăuntru în
inima lui şi de nu-l va s c o a t e îndată păcătosul pre ei tot, ci va
lăsa înlăuntru în inima sa vre un ghimp ai lui, acela face rană
întrânsuî şi îi pricinueşte chin şi durere prea i u t e ; de aceasta
dupre u r m a r e păcătosul are trebuinţă de multă silinţă, pentru
ca să v i n d e c e rana păcatului. Păcatul încă este şi ciulină în trei
cornuri, pentrucă ori din c a r e parte l'ar apucă pre el omul, îl
împunge şi îl răneşte pre el şi din t o a t e părţile este urâcios şi
d u r e r o s ; căci şi în viaţa a c e a s t a pricinueşte păcătosului ruşine
şi mai ales în viaţa c e a viitoare ' ) .
N e t r e b n i c e s t e şi d e b l e s t e m a p r o a p e .
P ă m â n t u l cel bun şi aducător de roduri a zis Apostolul că
se b l a g o s l o v e ş t e de Dumnezeu, iar cel împetfit şi nercditor,
nu a zis că este b l e s t e m a t de Dumnezeu, ci a zis că e aproape
de b l e s t e m ; pentruce? P e n t r u ca să nu se deznâdăjduiască pă­
c ă t o ş i i ; căci păcătosul, cel c e e s t e împetrit şi neroditor şi a-
proape de b l e s t e m , acela de ar voi, poate prin pocăinţă a s e
face p ă m â n t roditor de fapte bune şi a se face departe de
dumnezeescul b l e s t e m .
Al căruia sfârşitul spre ardere.
Ş i a c e s t cuvânt l'a spus Pavel, pentru ca să nu se deznâ­
dăjduiască păcătoşii, căci nu a zis, cum că negreşit pământul
cel n e r o d i t o r are sâ s e ardă, ci a zis c ă sfârşitul lui e s t e spre
ardere, a d e c ă dacă până în sfârşit va rămânea păcătos şi n e ­
roditor şi nu va arăta pocăinţă se va arde în gheena focului.
D r e p t a c e e a de ar voi păcătosul p o a t e a se depărta d e p ă c a t

*) P e n t r u ' aceasta a zis Mar. Vasilie, că mai înfricoşată decât întune-

recul şi decât focul cel veşnic este ruşinea, ce au să o sufere păcătoşii
în cealaltă viaţă, pentru păcatele lor; că cei ce au făcut cele rele spre
ocară şi spre ruşine s e vor sculă, privind întru sineşi'ruşinea şi închi­
puirile păcatelor, ce au făcut; şi dar mai înfricoşată este ruşinea decât
întunerecul şi decât focul cel veşnic, întru carele vor veşnici păcătoşii,
pururea în ochii, lor având urmele păcatului celui făcut cu trupul, dare
cum ca o văpsea nespălată întru pomenirea sufletului lor, necurmate
' r ă m â n â n d ; puţin însă este a se apropia de lumina cea adevărată şi a
le descoperi şi după descoperirea celor ascunse, a hu se duce cu fe­
ţele ruşinate (tâlcuire la zicerea: „Apropiaţi-vă de dânsul şi vă luminaţi
şi feţele voastre nu se vor r u ş i n a " (a_Psalmului X X X I I ) .
 — C Â T R E
™ ^M^^ML 222
şi a dezrădăcina- spinii şi p ă c a t e l e din inima s a şi a se face ales
cu faptele cele bune ş; a luâ dela Dumnezeu blagoslovenie.
9- Insă sântem încredinţaţi pentrm-voi, iubiţilor, de cele
mai bune şi care sânt aproape de mântuire, deşi grăim aşa.
După ce îndestul a prihănit şi a. înspăimântat dumneze­
escul Apostol p r e hristianii cei din E v r e i , acum iarăşi îi în­
dulceşte şi îi vindecă, pentru ca sâ nu-i facă desăvârşit-leneşi
şi trândavi; pentrucă cela ce înfruntează numai pre omul ce
trândav şi l e ş şi împreună cu înfruntarea nu-1 mângâe, îl
e n

face mai trândav pre e l . ş i mai leneş. Deci zice lor, cum că
a c e s t e a le zic vouă, fraţii mei hristiani, nu c ă vă prihănesc şi
s ă vă ocărăsc doar, c ă ' s â n t e ţ i plini de spini şi de p ă c a t e , ci
le zic vouă, pentrucă m ă tem, să nu vă faceţi unii ca aceştia.
Şi nu a zis, că nădăjduim pentru voi cele mai b u n e , ci că sân­
t e m încredinţaţi,, adecă ştim cu adevărat şi cu încredinţare pen­
tru voi, cum că nu sânteţi acest-fel de spinoşi, precum s c r i e m ,
ci mult mai buni si c u m ' c â vă siliţi pentru mântuirea voastră,
măcar deşi v'am vorovit eu asa mustrări. Sau le zice a c e s t e a
P a v e l pentru petrecerea lor, adecă cum că voi fraţilor nu sân­
teţi aşa spinoşi nici sânteţi aproape de blestem, nici spre ar­
derea focului, precum am zis; ci altă răsplătire e s t e gătită voua
dela Dumnezeu, pentru îmbunătăţită viaţa voastră. Şi ascultă
şi cele următoare ): 1

i o . Cânu e nedrept Dumnezeu spre a u i t ă lucru vostru.

Vezi, o cetitorule, că cu cuvântul acesta Apostolul i-a mân­
gâiat pre ei şi i - împuternicit ca să nâdăjduiască cele m a i
a

bune fiindcă le-a adus aminte de faptele lor cele mai dinainte
şi de dreptatea lui Dumnezeu. Căci de e s t e drept Dumnezeu,
precum-şi este, negreşit nu va uită lucrul vostru şi milostivi­
rea şi dragostea ce aţi arâtat către fraţii voştri, c e o va răs­
plăti cu plată veşnică'. Nu'vâ împuţinaţi dar cu sunetul, fraţilor,
ci nădăjduiţi cu adeverire cele mai b u n e , c ă drept fiind D u m ­
nezeu are a le răsplăti vouă. Si dar câte am zis vouă cu în­
fruntare, nu le-am zis pentru voi, căci ştiu c â voi nu sânteţi
vrednici de blestem, ci de blagoslovenie.
Şi osteneala dragostei, care o aţi arătat întru numele
lui pentrucă aţi slujit sfinţilor şi slujiţi.
l
) De aceasta şi Teodori- zice că Apostolul pentru a nu se părea că
îi linguşeşte şi că nu îi laudă cu adevăr, pentru aceasta aduce aminte
lor dupre urmare de bunătăţile acelea, ce mai înainte le-a isprăvit, pen­
tru ca mai osârdnici să-i facă către cele dumnezeeşti.
474. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 1 0 — 1 1 .

Mari lucruri şi isprăvi mărturiseşte Pavel eu cuvintele aces­

tea, c ă au isprăvit hristianii aceşti din E v r e i ; şi nu lucruri prost
numai, ci făcute cu osârdie; căci a sluji cineva însuşi şi a o s ­
teni pentru odihna săracilor fraţi, a c e a s t a înseamnă osârdie şi
ferbinţeală de suflet. D r a g o s t e însă numeşte Apostolul pre mi­
lostenia pre care o au arătat aceştia, nu ia fraţii c e i . c e aveau
t r e b u i n ţ ă , ci intra numele lui Dumnezeu. Vezi însă aicea, o
cetitorule.: pfea. m a r e a ; mângâere a celor c e miluCsc; pentrucă
aceştia, zice Pavel, c ă nu miluesc oameni, ci pre însuşi Dum­
nezeu, precum şi D o m n u l în Evanghelie â zis: «întru c â t aţi
făcut unuia dintru fraţii mei aceşti mai mici, mie aţi fâcut»
(Mat. X X V , 4 0 ) . Căci c e l c e milueşte pentru numele lui D u m ­
nezeu şi poartă de grijă d e omul cel nedrept, pentru D u m n e ­
zeu p o a r t ă de grijă de el şi îl milueşte. Fraţi însă numeşte
pre credincioşii hristiani; căci fieşte-Carele credincios este sfânt,
măcar, de este şi l u m e s c ; « c ă se sfinţeşte, zice, bărbatul cel
necredincios prin femeea c e a credincioasă şi se sfinţeşte fe­
meea c e a necredincioasă prin bărbatul cel credincios» (I C o r .
VII, 4 ) ; c ă credinţa este c e e a care face ,pre sfinţenie. D r e p t
a c e e a s â nu ne sârguim a milui numai pre săracii monahi, cei
c e se află în pustie, c a pre nişte sfinţi, ci să miluim şi pre
fraţii săraci, cei se află în lume; pentrucă sfinţi sânt adecă şi
pustnicii şi schitenii dupre credinţă şi dupre v i a ţ ă ; dar sfinţi
şi cei lumeşti dupre credinţă şi mulţi încă din aceştia sânt sfinţi
şi dupre v i a ţ ă ) . Vezi însă, o cetitorule, cum înţelege sf. A -
1

postol pre hristianii cei din E v r e i , fiindcă nu • a zis numai, c ă

au slujit ei sfinţilor şi au stătut până a i c e a ; bi a adaus şi c ă
slujesc, adecă cum că nu au încetat, ci şi acum încă le slujesc.
î i . Dorim însă ca fieşte-carele din voi aceastaşi osâr­
die a o arătă, spre încredinţarea nădejdeipână în sfârşit.
Ca cum ar zice c i n e v a : o fericite Pavle, pentruce pricină le
zici a c u m nouă a c e s t e a ? T u mai sus ne-ai înfruntat atât" d e

*) Pentru aceasta zice şi durnnezeescul Hrisostom; ,JNu numai de vom

vedea m'onahi în închisoare, atuncea să intrăm, iar de am, vedea mirean,-
să nu intrăm; sfânt este şi acesta şi frate... Dar nu ştiu'de Unde a î n ­
căput aceasta şi de unde a apucat a se ţinea obiceiul, acesta; păci pela
ce c a u t ă numai, pre monahi şi numai acelora voeşte a le face .bine şi pre
aceia iarăşi iscodindu-i şi zicând de nu va fi vrednic, de flu va fi drept,
de nu ar face minuni, nu-i voiu întinde mâna, bunătatea cea mai multă
a milosteniei o a perdut. Şi însuşi aceasta î i j c ă c u vremea iarăşi o va
perde, măcar c ă milostenia aceeaşi este, care se face la cei păcătoşi şi
la cei vinovaţi; c ă milostenia aceea este, nu câţrd a j u t a pre cei ce au
isprăvit bUnăţăţi, ci când milueşte pre cei greşiţi" ( y o r . X la aceasta).
 , EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 11 — 1 2 . 475

mult, c ă ne-ai numit trândavi şi plini de spini, şi acum cum

ne lauzi? L a a c e s t e a , zic, răspunde Mar. Apostol, cum c ă a-
c e s t e a le zic vouă acum, pentrucă d o r e s c să faceţi acest-fel
de faceri de bine şi în viitorime; iar acele de mai sus le-am
zis vouă, nu pentru cele trecute fapte ale voastre, prihănin-
du-vă, pentrucă-acelea erau. b u n e , ci ••pentrii c e l e de acum şi
tic faţă (că v'aţi lenevit şi aţi răcit osârdia voastră c e a de mai
>Ihainte); câcî.^^am.rtemţit ea.-auTşi în viitorime sâ f a c e ţ i a c e s t -
fel, c e Fel am zis c ă santeţu Nu a zis însă, c ă voesc fieşte-
carele din v o i , s ă arate şi în viitorime acest-fel d e osârdie, c a r e
e s t e cuvânt însuşit al stăpânirei învăţătorilor, ci a zis, c ă d o ­
r e s c , carele este cuvânt însuşit al dragostei părinţilor ceii c ă ­
tre fii; căci nu v o e s c , zice, binele vostru a fi numai în goale
cuvinte, ci şi sufletul meu doreşte şi se aprinde pentru spo­
rirea voastră. Acest-fel de înţelegere a r e zicerea doresc. Ş i nu
prost pentru toţi voi o doresc aceasta, ci şi în deosebire fi­
eşte-căruia din voi. .Aşa purtă grijă de trei ori fericitul Pavel
pentru toţi şi pentru mici şi pentru mari şi aşa pre fieşte-ca­
rele- din hristiani îl ştia cu amărunţime, ca '".şi păstorul cel bun
pre fieşte-care o a e a sa o ştie pre n u m e ; c ă ascultă pre pa-
rimiastul zicând: «Cu cunoştinţă să c u n o ş t i sufletele turmei
tale, să pui inima ta asupra cirezei tale» (Pild. X X V I I , 2 3 ) .
Şi pentruce o doresc a c e a s t a ? Pentru c a să vă sârguiţi, zice,
întru încredinţarea nădejdei, adecă pentru c a să o arătaţi de­
plinită şi plină de nădejdea mântuirei Noastre şi pentru a nu
vă păgubi. Vezi î n s ă , iubitule, că Apostolul nu-i înfruntează pre
ei vederat, nici zice c ă voi aţi perdut nădejdile mântuirei v o a s ­
tre şi dar îndreptaţi-vă şi veniţi în sporirea voastră, c e a d e
mai înainte; ci c a cum ar zice lor a c e s t e a : E u voesc şi S o ­
resc să vă "sârguiţi totdeuna şi acel fel d e îmbunătăţiţi cum
eraţi mai înainte, acest-fel să fiţi şi acum şi să vă faceţi şi în
viitorime.

12. A nu vă face trândavi. "'

Şi acest cuvânt îl face Pavel spre vindecarea şi îndreptarea
hristianilor, celor din E v r e i ; fiindcă întinde cuvântul spre vre­
mea viitoare şi z i c e : pentru c a s ă nu vă faceţi în viitorime
trândăvi şi leneşi, m ă c a r c ă mai sus a zis în v r e m e a trecută
cum c ă v'aţi fâcut trândavi, însă nu prost trândavi, ci cu a-
uzurile; c ă c i până la urechile lor au stătut trândăvirea; acum
însă adauge a zice, c ă mă îngrijesc, c a nu trândăvirea a c e a s t a
să ajungă şi până la sufletul şi inima v o a s t r ă ; căci precum p i e
trup îl vatămâ nelucrarea şi nemişcarea, a ş a îl vatămă şi pre
476. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 12—-14.

suflet nelucrarea celor b u n e .şi îl face pre el mai leneş.

Ci următori ai celor ce au moştenit făgăduinţele prin
tredinţă şi. înd61ungă răbdare.
Mai s u s a adus aminte Pavel credincioşilor celor din E v r e i
d e bunătăţile şi de virtuţile, c e le-au isprăvit ei mai înainte,
aducând pilde d e fapta bună nestrăine, c i pre însuşi ale l o r ;
a c u m însă îi sue pre dânşii şi la pilda faptei b u n e a s t r ă m o ­
şului şi a patriarhului lor A v r a a m ; c ă c i pentru a nu socoti ei,
că s'au defăimat ş i - s ' a u părăsit, d e Dumnezeu, - c a nişte n e ­
vrednici de nici un cuvânt, pentru a c e a s t a arată lor, cum c ă
aceasta mai ales este însuşire a bărbaţilor celor viteji şi m a r i
de suflet, a se ispiti şi a s e necăji, şi cum c ă Dumnezeu a ş a
o b i ş n u e ş t e a întrebuinţa p r e prietenii săi cei mari şi credin­
cioşi; c ă c i de ar fi dat Dumnezeu îndată cele ce a făgăduit
prietenilor săi, nu s ' a r fi arătat credinţa acelora prin r ă b d a r e ,
p e n t r u c ă atuncea se vede cineva, c ă crede cu adeverire D u m ­
nezeului celui ce a făgăduit, când va trece vreme multă şi e l
nu iâ făgăduinţele cele d e Dumnezeu date, c r e d e însă cu a-
deverire, c ă l e va luâ şi nu s e împuţinează cu sufletul, nici
o b o s e ş t e . Pentru a c e a s t a zice Pavel, c â eu zic vouă a c e s t e a
înfruntătoare cuvinte, pentru c a să vă deştept, c a s ă vă faceţi
şi voi următori strămoşilor voştri, cari au moştenit făgăduin­
ţele- lui Dumnezeu prin credinţă şi prin îndelungă r a h d a r e . Ş j
cari s â n t strămoşii aceştia? Mai la urmă la c a p . X I îi va spune
A p o s t o l u l . Vezi însă, o cetitorule, c ă Pavel mai întâi a zis c r e ­
dinţa şi al doilea îndelunga r ă b d a r e , pentrucă aceasta din c r e ­
dinţa s e naşte. Căci de nu ar c r e d e cineva, cum c ă cu a d e ­
verire îi va dâ Dumnezeu făgăduinţele, precum î e - a făgăduit,
nu ar r ă b d a îndelung şi n u ar îngădui.
1 3 . Că lui Avraam făgâduindu-i Dumnezeu, de vre­
m e ce n u avea pre nimenea mai mare, ca să se jure,
s'a jurat asupra sa, zicând:
14. Cu adevărat blagoslovind te voiu blagoslovi şi
înmulţind te voiu înmulţi (Fac. X X I I , 16) ). 1

Fiindcă mulţi luând prilej din cuvintele acestea ale lui Dumnezeu,
vor a se j u r a ; pentru aceasta înţeleptul Fotie, prilejul acesta al lor s u r -
pându-1, aşa tâlcueşte zicerea: „Deci ce este aceasta, asupra mea m'am
jurat, ce zice Domnul? In loc de precum este oamenilor puterea j u r ă ­
mântului adeveritoare făgăduinţei, a ş a este necălcarea făgăduinţei mele;
. c ă de multe ori urmând mai înainte jurământ, sau nestatornicia s o c o ­
tinţei, a u stricat jurământul cu călcarea lui, sau curgerea materiei şi
nestatornicia pământeştilor lucruri şi împlinirea statorniciei socotinţei c e -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 14. . • 477

Măcar că mulţi strămoşi sânt, cari prin credinţă au dobândit

făgăduinţele, Apostolul însă pre ceilalţi i-a lăsat de o camdată,
păzind sâ-i arate lor mai T n " urmă, iar aicea pre singur Avra­
am îl arată,* îctâi a d e c ă pentru vrednicia şi mărimea patriar­
hului; c â acesta este coroana patriarhilor şi al doilea pentrucă
Avraam s'a învrednicit mai mult decât toţi ceilalţi prin cre­
dinţă de făgăduinţele lui D u m n e z e u ; şi prin pilda acestuia a-
r a t â credincioşilor celor din Evrei, cum că nu se cuvine ă s e
împuţina cu sufletul, ci a îngădui lui Dumnezeu, c a r e l e obiş-
nueşte a nu dâ curând cele ce le tăgădueşte, ci după t r e c e r e
de vreme. Dar când s'a jurat asupra sa Dumnezeu? Când a
zis către A v r a a m , după ce el a făcut ascultare şi a voit să
jertfiască pre fiul s ă u : «Asupra mea m'am jurat, zice D o m n u l "
( F a c . X X I I , 6 ) . Dar poate ar zice cineva, cum că şi a c e a s t ă
zicere cu adevărat este jurământ al lui Dumnezeu, care-1 face
asupra s a ; căci zicerea •/jţrrjV, va să zică, chiar cu adevărat,
c a r e nu este alta, ci adverb, adeveritor al adevărului; şi ade­
văr cine e s t e altul, fâră numai Dumnezeu? A ş a obişnueşte a
zice şi Domnui în Noul T e s t a m e n t , la prea multe locuri: « A -
min, amin zic vouă» (loan V , 1 9 ; V I , 2 6 ; VIII, 3 4 ; X , 1 ; X I I ,
2 4 ; XIII, 1 6 ; X I V , 1 2 ; X V I , 2 0 ) . Şi cu cuvântul a c e s t a , acela
j u r ă m â n t jură, carele şi părintele a jurat în Testamentul V e c h i u ;
d e vreme c e Dumnezeu pre nimenea altul având mai mare de
c â t sine, ca să s e jure pre acela, ci jură asupra sa, m ă c a r deşi
zic unii ), câ şi cela c e a vorovit atuncea lui Avraam a fost
1

lor ce s'au" jurat, o curmă;" iar la proasta (simpla) făgăduinţa lui Dum­
nezeu, nimic este de acest-fel, nici a gândi; nu cumva şi crezând să
nu o iâ; căci Dumnezeu şi nici un jurământ luând, dumnezeiasca fă­
găduinţă a sa este mai pre sus de tot jurământul; a adauge însă obiş­
nueşte aceasta asupra mea m'am jurat şi mai ales şi rândueşte mai
înainte de făgăduinţele sale, ori acelor dătătoare de cele întristăcioase şi
îngrozitoare, ori de bucurie şi de veselie pricinuitoare, îndeşert dar n ă -
zuesc la forma cea pusă înainte a cuvântului, ce: ce obişnuesc a face
j u r â m â n t u r i ; că nicăiri s'a văzut dumnezeirea întrebuinţând nici j u r ă m â n -
turt, nici hotărâtoare adevăruri" (Amfiloh. întreb. C X C V ) .
l
) Şi Mar. Vasilie zice adecă, cum că cela ce s'a arătat lui Moisi în
rug şi lui lacov,, adauge încă şi lui Avraam (a fost Fiiul lui Dumnezeu
de vreme ce se scrie că anghel s'a arătat lor şi Dumnezeu); „deci ară­
tat este fieşte-căruia, câ unde se zice şi anghel şi Dumnezeu, însuşi cel
unul născut se numeşte, este arătat şi arătându-se pre sine dupre neam
oamenilor şi voea Părintelui său veştindu-o sfinţilor" (Cuv. II asupra
lui Evnomie). încă şi Sevir aceasta însăşi o zice" (foaea 5 7 6 şi 5 7 8 , în
tomul I al şirului celor 5 cărţi). De aceasta şi biserica cântă, în cânta-
rer. a cincia, adecă a glasului al doilea, a canoanelor celor ale Treimei:
„Lui Moisi în rug arătându-te în chip de foc, anghel al Părintelui te-ai
478. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 1 . 4 — 1 5 .

F i i u l . C ă zice S c r i p t u r a : C ă a zis anghelul c ă t r e A v r a a m ; şi

c ă anghel nu s'ar fi numit Dumnezeu T a t ă l , ci Fiiul, carele
dupre Isaia este anghel al sfatului celui mare (Isaia I X , 6 ) ) . 1

15. Ş i aşa îndelung râbdând a dobândit făgăduinţă.

P e n t r u c e aproape d e sfârşitul scrisorei a c e ş t i a zice P a v e l ,
cum c ă toţi_ strămoşii, nu au l u a t făgăduinţele, ci l e a t » privit pre
ele de d e p a r t e şi le-au urat, iar acum a i c e a zice, c ă Avraam
a d o b â n d i t " f ă g ă d u i n ţ a ? S p r e desluşirea .nedumerirei a c e ş t i a r ă su

p u n d e m , c ă nu zice P a v e l pentru a c e l e a ş i lucruri a i c e a şi a-

c o l o , ci pentru a l t . e j e . z i c e aicea şi pentru altele a c o l o ; c ă a-
j e e a z i c e , pentru făgăduinţele c e l e b u n e în viaţa a c e a s t a , c a r e
l e - a d o b â n d i t A v r a a m după îndelungata v r e m e a vârstei sale,
p r e c u m a fost a naşte fii şi a se hrăni în b ă t r â n e ţ e b u n e şi

numit c u v i n t e " ; iar întâia cântare a glasului şeapte: „Arătându-te în rug

lui Moisi cuvinte a lui Dumnezeu, ca un foc curaţilor".
Iar durnnezeescul Avgustin face siloghism despre capiii acest X X I I al
Facerei, carele arată despre Avraam şi zice a ş a : „ L a începutul capului
acestuia s'a scris cum că Dumnezeu a ispitit, adecă a cercat pre Avra­
am şi i-a poruncit s ă meargă să jertfiască pre fiul său, apoi zice S c r i p ­
tura c ă l'a strigat pre el îngerul Domnului din cer şi a zis: „ S ă nu pui
mâna ta pre copilaş". Ce este înţelegerea acestei ziceri? Dumnezeu a
poruncit a se omorî Isaac şi anghelul lui Dumnezeu a oprit aceasta şi
cum Avraam a ascultat de angheli, carele i-a poruncit să. nu omoare
pre fiul său şi s'a împotrivit lui Dumnezeu, carele i-a poruncit sa-1 o -
moare, acest lucru este de râs şi necuviincios. Deci Dumnezeu a grăit
întru a m â n d o u ă vremile şi în cea întâia şi în cea din urmă; a grăit
însă prin un anghel, carele a fost slujitor al lui. Şi pricina, pentru care
anghelii voroyesc u n e ori, ca cum a r fi însuşi Domnul, este pentrucă
.ei grăesc nu întru numele şi faţa lor, ci i n t r a numele şi despt'e faţa
Domnului, carele îi trimite; cu un chip precum şi când un crainic, o b ­
ştesc întru o curte spune hotărârea judecătorului sau a împăratului şi
nu se însemnează în faptele cele obşteşti şi în conduce, cum că craini­
cul a făcut hotărârea aceea, ci că a făcut judecătorul sau împăratul, în­
tru al căruia nume şi faţă. şi stăpânire, o a propoveduit aceasta craini­
cul (Vezi la foaea 8 8 a adunărei teologhiceşteiÎnvăţaturi a lui Ioan Litin s

unde voeşte acela, cum c ă Domnul ,şi Dunlnezeu nimăruia şi pici o

dată a grăit sau s'a arătat de sineşi; ci totdeuna prin epitrop anghel,
sau prin sol, carele a înfăţişat pre Dumnezeu şi pentru aceasta a grăit
întru numele şi stăpânirea lui (vezi şi la s.ubînse.mnarea zicerei: „Şi de
glasul graiurilor" (Evrei X I I , 19).
Iar Teodorit a ş a în scurt şi luminat tâlcueşte z i c e r e a . a c e a s t a : „A
arătat Pavel, zice, pre adevărul celui ce a făgăduit; c ă ;Dum,qezeu, zice,
erâ nimic având mai pre s u s de sine şi martur a fost j u r ă m â n t u l ; că
asupra s a s'a j u r a t ; dar însă şi făgăduind, şi' c ^ j u r ă m â n t aceasta f â -
cându-o, nu îndată a împlinit făgăduinţele, ci patriarhul a avut trebu­
inţă de îngăduire multă şi prea multă vreme .'trecând, aşa a văzut a d e ­ 1

vărul făgăduinţei.
 • EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 1 5 — 1 7 . 479

altele. I a r acolo zice pentru cereştile bunătăţi, p r e care încă

nu le-a d o b â n d i t ; însă a m â n d o u ă şi a dobândi a d e c ă Avraam
făgăduinţele şi a nu dobândi făgăduinţele, pentru m â n g â e r e a
hristianilor celor împuţinaţi cu sufletul o scrie Pavel, una a-
decă pentru c a sâ n e m â n g â e m şi noi, cum c ă v o m dobândi
şi noi făgăduinţele, d e v o m răbda îndelung şi d e v o m a ş t e p t ă ;
iar ceealaltă pentru c a sâ n e înveţe Apostolul, c â dacă A v r a -
atn- acela tiu ra. dobândit făgăduinţele şi măcar că, a murit mai
înainte, t l § "atâţia 'arfi c u m nu a m fi noi fără d e minte căci n e
?

mâhnim şi n e scârbim c ă încă nu luăm dumnezeeştile făgădu­

inţe? Vezi însă, iubitule, c ă Pavel a zis cum c â Avraam r â b -
dând îndelung a dobândit făgăduinţele, pentru c a sâ arate c â t
de mare este puterea îndelungai răbdări şi a îngăduirei şi pre
lângă acestea pentru c a s ' a r a t e , cum c â nu numai făgăduinţa
iui TDumnezeu a isprăvit totul, ci şi îndelunga răbdare şi în­
g ă d u i t a lui A v r a a m . Cu a c e s t cuvânt însă cerescul umblător
înspăirhântează" pre hristianii cei din Evrei, pentrucă le dă să
înţeleagă, c â precum îndelunga răbdare_.şi îngăduirea dobân­
deşte făgăduinţa, a ş a dinpotrivă împuţinarea de suflet şi n e ­
răbdarea; s e face pricină a s e lipsi d e făgăduinţă precum a-
ceasta s ' a întâmplat norodului israiltenesc, care împuţinându-se
cu sufletul şi nerăbdând, nici c a cum a dobândit făgăduinţa
lui Dumnezeu, a d e c ă moştenirea Ierusalimului, ci toţi au murit
în pustie. D a r ar zice c i n e v a : şi cum sfinţii şi drepţii ai L e g e i
ceii Vechi, cu t o a t e c â au răbdat îndelung şi au îngăduit, nu
au căpătat făgăduinţele, precum zice Apostolul la sfârşitul tri­
miterei aceştia? R ă s p u n d e m c ă , deşi nu le-au dobândit încă,
le vor dobândi însă după învierea din m o r ţ i ; iar c â r t i t o r i î l s r a -
iltenii aceia şi împuţinaţii c u sufletul nici atuncea le-au dobân­
dit, nici în viitorime le vor d o b â n d i .

1 6 . Că oamenii adecă pre cel mai mare se jură şi sfâr­

şitul a tot cuvântului lor cel de prigonire spre adeverire
este, jurământul.
Oamenii, zice, o b i ş n u e s c a s e jură pre lucrul cel mai m a r e
c e a u ; şi când s e face jurământul d e dânşii, stinge pre toată
împotriva zicere şi adeveriază pricina pentru care s e face şi mai
mult nu rămâne nici o îndoială; căci multe s e zic mai înainte şi
împotrivă s e zic despre a m b e părţile, a d e c ă despre clevetitori
şi despre cele c e s e cleveteşte, apoi în sfârşit când se face
jurământul d e către unul din aceştia s e adeveriază celălalt şi
dezleagă toată îndoială.
1 7 . Intru care mai mult vrând Dumnezeu a arătă moş-
480. EPIST. CÂTRE EVTtEI CAP. VI, VERS. 1 7 — 1 8 .

tenitorilor făgăduinţei pre nestră mu tarea sfatului său, a mij­

locit jurământ.
A d e c ă , pentru a c e a s t a (că a c e a s t a însemnează zicerea întru
care), că de vreme c e la o a m e n i jurământul pricinueşte t o a t ă
încredinţarea şi adeverirea.jurământului, j u r ă - s e D u m n e z e u ; sau
z i c e r e a întru care, e s t e în loc d e , întru a se jura, zice, D u m ­
nezeu asupra sa, a arătat cu covârşire, cum că cu adevărat şi
fâră s t r ă m u t a r e , va face cele c e au făgăduit; căci se cuvenea
a d e c ă Dumnezeu a se c r e d e d e . c ă t r e oameni şi fără de j u r ă ­
mânt, fiindcă este adevărat şi a minţi nu p o a t e ; pentru nepu­
tinţa noastră însă face c o m p o g o r â r e şi nu se uită la vrednicia
sa şi la dumnezeiasca sa m a r e cuviinţă, ci pentru a îndupleca
şi a încredinţa pre noi oamenii priimeşte şi sufere a face j u ­
r ă m â n t şi a zice lucruri nevrednice de dumnezeiasca sa mă­
rire. D e c i noi sântem, zice, credincioşii moştenitori ai făgădu­
inţei lui Dumnezeu, ceii d a t e lui A v r a a m , care ne-am blagos­
lovit întru sămânţa lui A v r a a m , c a r e sămânţă este Christos. -
Vezi însă, iubitule, c â P a v e l a zis, cum câ a mijlocit, pentru
ca sâ arate, că şi a t u n c e a Fiiul s'a făcut mijlocitor între D u m ­
nezeu şi între o a m e n i ; fiindcă prin Fiiul, ca prin cuvânt se
jură D u m n e z e u Părintele şi făgăduia lui A v r a a m .
1 8 . Ca prin două lucruri nestrămutate, întru care cu
neputinţă e a minţi Dumnezeu.
P r i n două lucruri; prin c a r e şi care? Prin unul adecă sim­
plu a zice Dumnezeu şi a făgădui n u m a i ; iar prin altul a a-
d a u g e încă şi j u r ă m â n t la fâgâdinţa s a ; căci fiindcă la oameni
a c e a s t a se s o c o t e ş t e mai d e crezut şi mai adevărat lucru, j u ­
rământul a d e c ă , pentru a c e a s t a şi Dumnezeu l'a a d a u s ; iar
z i c e r e a întru care este în loc de, din care, a d e c ă din care a-
c e s t e doua lucruri se arată prea de crezare făgăduinţa lui Dum­
n e z e u , că cu neputinţă este a minţi D u m n e z e u . D e c i precum
zice a i c e a Pavel, c ă s'a jurat Dumnezezeu cOmpogorământ fă­
când pentru neputinţa noastră (cu t o a t e că nepotrivit este lui
D u m n e z e u a se j u r a ) ; aşa a zis şi mai sus z i c e r e a : « S ' a în­
văţat r ă b d a r e a din c e l e c e a p ă t i m i t » ; fiindcă oamenii a c e a s t a
o s o c o t e s c cum c ă e s t e vrednică de crezare, a cunoaşte cineva
lucrul cu ispita şi cu c e r c e t a r e a .
T a r e mângâere să avem cei ce am năzuit a ne ţinea
de nădejdea, ceea ce | ne zace înainte.
A d e c ă pentru a c e a s t a s'a făgăduit şi pentru a c e a s t a s'a j u ­
rat D u m n e z e u lui A v r a a m , pentru c a sâ avem noi, moşteni-
 EPIST. CĂTRE EVREI. GAP. VI, VERS. 1 8 - — 1 9 . 481

torii credinţei şi ai făgăduinţei lui A v a a m , m a r e îndemnare şi

m â n g â e r e ; fiindcă Dumnezeu mai mult pentru noi a fâcut j u ­
rământul, a d e c ă pentru încredinţarea noastră, celor c e am a-
lergat şi am crezut într'însul, d e c â t că l'a fâcut pentru A v r a ­
a m . Dar în c e lucru avem noi îndemnarea şi mângâerea aceasta?
Intru a ţinea, zice, nădejdea, c e e a c e ne z a c e înainte, a d e c ă
c a din făgăduinţele a c e l e a pământeşti, c e s'au dat atuncea lui
A v r a a m , să ne încredinţăm noi pentru cele cereşti şi ca să nu
ne îndoim despre fiitoarele bunătăţi, c a r e nădăjduim să le că-r
pătăm, ci ţiind cu încredinţare şi cu siguranţie nădejdea noastră,
să nu fim necredincioşi, fiindcă nu vedem împlinită nădejdea
a c e a s t a şi făgăduinţele lui D u m n e z e u ; «căci nădejdea, văzân-
du-se, dupre acestaş A p o s t o l , nu este nădejde» ( R o m . VIII, 2 4 ) .
C ă c i făgăduinţa cea cu jurământ, c a r e s'a dat c ă t r e Avraam,
a c e a s t a s'a dat şi către noi hristianii, cari am crezut în Christos,
c a r e l e e s t e sămânţă a lui Avraam, precum s'a zis mai sus.
19. Pre care o avem ca o anghiră a .sufletului sigură
şi adevărată.
F ă g ă d u i n ţ a aceastaj_zice, despre bunătăţile cele fiitoare, o
avemTîoTTrrisfianii, ca o anghiră adevărată şi întărită; căci
precum anglura ţine c a i c e l e cu întărire în v r e m e a furtunelor,
aşa şi n ă d e j d e a - c e a adevărată face statornici şi răbdători pre
hristianii aceia, cari se c l ă t e s c de ispite. Insă nu a zis prost
Apostolul anghiră, ci anghiră sigură şi adevărată, pentrucă
e s t e şi anghiră, care nu p o a t e a ţinea cu siguranţie. Dupre
cuviinţă dar ş f înţelepţeşte dumnnezeescul Apostol, aicea nu
1

a adus pildă» pre temelie, ci anghiră; pentrucă temelia se a-

duce spre pilda c e l o r foarte statornici şi filozofi, a d e c ă a o a m e ­
nilor celor r ă b d ă t o r i ; iar anghiră se aduce spre pilda celor ce
s e c l ă t e s c şi a celor c e au furtuni şi turburări, în c e chip erau
acei c e din E v r e i crezuseră, cari se turbura de i s p i t e ) . 1

Şi cari intră intru cele mai dinlăuntru ale catapetezmei.

Mai sus a ' z i s Pavel, că îngăduiţi, fraţilor, şi cu adevărat veţi
dobândi nădăjduitele bunătăţi; acum însă mai desăvârşit încre-
dinţându-i zice, câ bunătăţile a c e s t e a viitoare, încă de acum
le avem şi le dobândim cu nădejdea, pentrucă nădejdea noas-

l
) Teodorit însă aduce şi aliă-aşemănare a-anghirei cu nădejdea: cum
că precum anghiva ascunsă fiind în fundul mărei, nu lasă a se clăti
caicele, aşa şi nădejdea pentru cele viitoare ascunsă fiind înlăuntru în
adâncul inimei noastre, . nu lasă pre -Sufletele noastre a se turbură de
ispite.

Tom. 111.
. 482. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 19—20.

tră intrând în lăuntra în c e r (că cerul îl numeşte catapeteazmă),

n e face pre noi a ne aflâ înlăuntru în bunătăţile a c e l e a c e le-a
făgăduit Dumnezeu, măcar deşi încă rfe aflăm aicea j o s p r s
p ă m â n t , şi măcar că încă cu fapta nu le-am d o b â n d i t ; fiindcă
cerul şi bunătăţile cele din ceruri a făgăduit D o m n u l în feri­
cirile, cele ce sânt în Evanghelie, a ni le dâ nouă, carele a
zis (Mat. V ) . A t â t a m a r e putere are nădejdea. în c â t pre p ă ­
mânteni îi face c e r e ş t i ; şi precum în Cortul cel vechiu.'.şti lui
"M%isi> eră catapeteazmă/ 'cea.ţesuta (adafcâ .'perdeaua), 'câre.ideş-
' p â r ţ i â p r e sfintele sfintelor d e celalalt c o r t ; aşa ţşt cerul feste
c a o catapeteazmă (adecă o perdea)! care despărţeşte pre cele
de j o s şi pământeşti, de cele mai dumnezeeşti şi cereşti.
20. U n d e înainte m e r g ă t o r i pentru noi ă intrat Iisus.
D u p ă c e - m a i sus a zis durnnezeescul A p o s t c ) . câ nădejdea
n o a s t r ă intra înlăuntru în cer, acum adeverează aceasta aicea
şi o încredinţează prin însăşi lucrurile, adecă cum că şi Chri­
stos a intrat înlăuntru, în partea catapetezmei, ceii mai dinlă­
untru, adecă a cerului, şi nu a intrat p r o s t i e i înainte mergător .a
inţraţ, adecă acesta mai întâi a deschis calea.şi a intrat într'însul,
c a şi noi hristianii să intrăm în urma l u i ; căci înainte mergătorul
e s t e înainte mergător al oare-cărora, ce îi-urmează şi osebirea ce
e s t e între înainte-mergătorul şi următorii lui, nu este atât de
multă, precum nu, este atât d e multă şi osebirea lui Ioan şi a lui
C h r i s t o s , dupre aceasta adecă, dupre c a r e Ioan a fost întâi m e r ­
g ă t o r , iar Ghristos a fost următor atmergătorului înainte. Deci şi
voi fraţii mei, nu vă scârbiţi pentrucă curând veţi intră acolo,
u n d e este şi Christos înainte mergătorul al nostru. Nu s'a îndes­
tulat Apostolul a zice numai înainte mergător, ci a adaus şi a-
c e a s t a : «pentru noi», spre mai multă încredinţare, ca cum ar
zice a c e a s t a : Christos nu avea trebuinţă a intra întru cele mai
dinlăuntru ale cerului; căci cum ar_ fi avut trebuinţă el, carele
e s t e Dumnezeu şi se aflâ în tot locul? Ci precum a purtat trup
pentru noi, aşa şi a intrat întru x e i e mai dinlăuntru ale ceru­
lui pentru noi, pentru c a să deschidă nouă calea; drept a c e e a
numai decât avem Să intrăm si noi în cer. Pentru aceasta si
D o m n u l zicea: «In casa Părintelui meu, multe locaşuri s â n t ;
iar d e nu aş fi zis v o u ă : merg să g ă t e s c loc vouă, şi de voiu
m e r g e şi de voiu găti loc vouă, iarăşi voiu "veni şi vă voiu luâ
pre voi la mine, c a unde sânt eu şi v o i să fiţi» (Ioan X I V , 2 ) ,
Ori zicerea «pentru noi» se înţelege în loc d e : pentru aceasta a
i n t r a t Christos întâi mergător în cer, pentru c a să mijlociască
şi s ă stea pentru noi către Părintele, precum şi arhiereul o
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VI, VERS. 2 0 — V I I , 1. 483

data în an intră întru sfintele sfinţilor, pentru ca să îmblân-

ziască pre Dumnezeu pentru păcatele norodului.
Dupre rânduială lui Melhisedec, arhiereu aiiându-se în
Veac.
Şi acest cuvânt este prea mare sftângâere hristianilor, a fi
a d e c ă .Christos arhiereul.nostru sus şi nu j o s şi a fi mult mai
d)Bc^t.jijfhîer^Ji E%ei!.or , dupre osebite chipuri, î)' Dupre
j

fândnialâ, fiindcă nu dupre rânduială arhiereilor acelora a fost

arhiereu, ci dupre rânduială lui Melhisedec. II) Dupre deosebit
•chip, pentrucă nu este arhiereu în cortul cel de j o s , făcut de
m â n i ; ci în cerul cel de sus, nefăcut de mâni. III) Dupre t e s ­
tament, fiindcă Christos a fost arhiereu al Testamentului celui
m a i - m a r e şi'Tnai desăvârşit decât cel vechiu, a d e c ă al celui
nou. IV) Dupre stâruirea vremei, căci Christos nu este arhi­
ereu vremelnic, ci v e ş n i c ) . V ) Dupre faţă, căci Christos e F i u
1

a l lui Dumnezeu şi nu om gol, precum erau ceilalţi arhierei;

drept a c e e a pentru t o a t e covârşirile acestea, ce le are arhiereul
nostru ChristOs, se cuvine a vă bucură fraţilor şi a nu vă în­
trista, linsă să ştii, o cetitorule, că precum Christos pentru o -
menirea, cu care s'a îmbrăcat s'a fâcut arhiereu, aşa şi toate
a c e s t e a următoare, ce le-âm zis arhieriei lui Christos, pentru
•acaeaş omenire a lui Christos se zic şi nu pentru dumnezeire.

C A P . VII.

i. Că Melhisedec acesta, împăratul Salimului, preotul

Dumnezeului celui prea înnalt ), carele a întimpinat pre
1

l
) Zice însă şi Teodorit, că Christos este arhiereu veşnic, nu doar că
aduce jertfe, fiindcă o dată a proadus jertfă pre însuşi trupul s ă u p r e
•cruce, ci pentrucă, ca un mijlocitor proaduce Părintelui pre cei ce cred
întru el. De aceasta zice Pavel aiurea: „Printr'însul avem apropierea
amândouă părţile întru un Duh, către Părintele" (Evrei II, 18). Şi D o m ­
n u l zice în Evanghelii: „Nimenea vine către Părintele, fără numai prin
..mine" (loan XIV, 6). Şi adauge acestaşi Teodorit, cum că pentru a-
-ceasta Apostolul a pomenit mai sus jurământul care l'a făcut D u m n e ­
zeu către Avraam, pentru ca s'arate nestrămutarea sfatului lui D u m n e ­
zeu şi împreună cu aceasta s ă formăluiască şi î m p r e u n a r ă ; .dovediascâ
adevărul şi nestrămutarea arhieriei lui Christos ceii dupre rânduială lui
Melhisedec; de vreme ce pentru arhieria aceasta a lui Christos a făcut
Dumnezeu jurământul: „Că s'a jurat, zice Domnul, şi nu se va căi, tu
•eşti preot în veac dupre rânduială iui Melhisedec" (Psalm. CIX, stih 4 ) .
*) Aşa se face fără de lipsă cuprinderea aceasta lipsită: că acest Mel­
hisedec împăratul SalimuluT/ preotul Dumnezeului celui prea înnalt, este
-cel ce a întimpinat pre Avraam..,.
 484. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 2 .

Avraam, când s'a întors dela tăerea împăraţilor şi' l'a.

blagoslovit pre el,
2 . Căruia şî zeciuială din toate i-a împărţit Avraam.
(Fac. X I V , 18).
A r e scopos Apostolul, c a cu cuvintele a c e s t e a să dovediascâ.
m i c ş o r a r e a c e are Vechiul T e s t a m e n t decât Noul şi dimpotrivă,
să a r a t e covârşirea c e are acest Nou, mai mult decât cel. Vechiu.
Şi a c e a s t a o a arătat adecă şi la începutul epistolie: aceştia,.,
c â n d a zis cum c ă Dumnezeu, celor vechi lerau vOrovit prin.
prorocii robii săi, iar nouă fiilor darului ne-a grăit prin Fiiul
său; dar fiindcâ erau neputincioşi cei c e auziau, fiindcă se î m ­
puţinase cu sufletele din pricina ispitelor, a mângâiat împuţi­
n a r e a lor de suflet cu cuvintele, ce a apucat a le zice mai
î n a i n t e , iar după c e îndestul i-a mângâiat şi i-a îmbărbătat, a-
t u n c e a iarăşi aduce în mijloc cuvântul şi învăţătura, cum c ă
T e s t a m e n t u l acest Nou covârşeşte pre c e l Vechiu. Şi vezi în­
ţelepciunea lui P a v e l ! A r a t ă pre Melhisedec, carele erâ închi­
puire a lui Christos, că covârşiâ pre Avraam, c â de nu T a r
fi covârşit, nu l'ar fi blagoslovit pre Avraam şi hu ar fi luat.
zeciuiele dela dânsul; şi fiindcă din Avraam se trăgeau p r e -
- o ţ i i L e g e i Vechi, arătat e, c ă şi pre aceia îi covârşiâ Melhise­
dec, fiindcă blagoslovind el pre strămoşul lor Avraam şi l u -
ându-i zeciuele, tot o dată blagosloviâ şi luâ zeciuele şi dela
preoţii, cei ce se trăgeau din A v r a a m ; şi dacă închipuirea iui
Christos, Melhisedec, atâta covârşiâ pre preoţii legei, cu mult.
mai vârtos îi covârşiâ pre ei Christos, întâiul chip al lui M e l ­
h i s e d e c şi Melhisedecul cel adevărat şi cu lucrul? A c e a s t a este
t o a t ă noima şi înţelegerea apostoleştei zicerei a c e s t e i a ; i a r A -
postolul a scurtat povestirea şi istoria c e a despre Melhisedec,.
pre c a r e o arată dumnezeiasca Scriptură şi face Apostolul în­
t r ' î n s a o teorie, aligorisindu-o tainic şi duhovniceşte.
Mai întâi adecă tâlcuindu-se împărat al dreptăţei.
D e aicea începe Pavel să arate cum a fost Melhisedec în­
chipuire a lui Christos şi mai întâi zice, dela însuşi numele lui
Melhisedec, învaţă-te tu, o cetitorule, amărunţimea şi a s e m ă ­
n a r e a , care avea Melhisedec cu C h r i s t o s ; căci Melhi va s ă
zică împărat, iar sedec, va să zică dreptate. Şi carele altul este
împărat al dreptăţei afară de singur D o m n u l nostru Iisus Chri­
stos? Pentru a c e a s t a prorocul Malahia a zis despre Christos::
« Ş i v a răsări vouă, celor c e v ă temeţi de numele meu, soarele
d r e p t ă ţ e i » (Malah. I V , 2). Şi Pavel aiurea z i c e : «Carele s'a f ă -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 2 3. 485

c u t nouă înţelepciune dela Dumnezeu şi dreptate şi sfinţenie

.şi izbăvire* (I C o r . I, 3 0 ) .
Iar apoi şi împărat al Salimului, carele este împărat
al păcei.
Ş i dela c e t a t e a încă, al căruia Melhisedec e r â împărat, în­
v a ţ ă - t e , o cetitorule, cum că a c e s t a a fost închipuire a lui Chri­
s t o s ; căci Salim va să zică, p a c e ) . Ş i carele altul e s t e î m p ă ­
1

r a t ai păcei afară de Christos, carele a împăcat pre cele- c e

sânt în ceruri şi pre cele de pre pământ, iarăşi dupre a c e s t a ş
P a v e l ? (Col. I, 2 0 ) . In cât la nici un om gol s e potriveşte numele
•de a fi împărat al dreptăţei şi împărat al păcei fără numai la
Dumnezeu-Omul C h r i s t o s ; că Melhisedec le avea a c e s t e a c u
numiri g o a l e ; iar C h r i s t o s le are cu lucrul şi cu adevărul.
3. F ă r ă d e t a t ă , f ă r ă d e m a i c ă , n e g e n e a l o g i s i t ) .
2

x
) Cetatea Salim este însuşi Ierusalimul chiar, care pentruce se n u ­
m e ş t e aşa, vezi la subînsemnarea zicerei: „Iar Ierusalimul cel de sus este
slobod" (Gal. IV, 2 7 ) .
2
) L â n g ă zjcerile cele ce au să se zică ale purtătorului de D u m n e ­
zeu Maxim la tâlcuirea apostoleştei zicerei aceştia adaugă-se şi aceasta
c e zice, cum că poate şi fieşte-carele a se face ca Melhisedec fără de
tată şi fără de maică şi fără de număr de n e a m : „Tot cela ce şi-a o m o -
rît mădulările cele dupre pământ şi a stins toată cugetarea trupului său
şi s'a lepădat cu totul de toată atârnarea cea către trup, prin carea se
împarte de către nci dragostea cea îndatoriri singur lui Dumnezeu şi
carele s'a lepădat de toate cunoştinţele trupului şi ale lumei pentru durn­
nezeescul dar.... Unul ca acesta se face fără tată şi fără maică şi n e ­
genealogisit, dupre Mar. Melhisedec, neavând cum a se ţinea de trup
ş i de fire, pentru unirea ceea ce s'a făcut cu duhul" (Cap. C C V din suta
a şeaptea din teologhîceşti). Vrednică de ştiinţă este istoria care se scrie
I n Pateric pentru Melhisedec. Că a povestit Avva Daniil, că un bătrân
purtător de semne (p/jate făcător de minuni) din prostime zicea, că Mel­
hisedec este fiiul lui Dumnezeu. Această greşită cugetare a bătrânului
î n s ă aflându-o durnnezeescul Chirii al Alexandriei, cu un înţelept chip
c a acesta a îndreptat pre bătrânul: Ştiindu-1 pre el că este om purtă­
t o r de semne şi c ă avea multă îndrăznire către Dumnezeu, s'a făţărni-
cit, că însuşi erâ, carele avea greşită, cugetare cea de acest-fel. Deci
•chemând pre batrânui a zis lui: Avva, socotesc c ă Melhisedec este fiiul
lui Dumnezeu. Deci te rog, să te rogi lui Dumnezeu, să te încredinţeze
d e este adevărată socoteala m e a aceasta. Bătrânul însă cu bucurie a s ­
cultând a ragat pre Dumnezeu trei zile, ca sâ-1 încredinţeze despre a-
c e a s t a ; iar Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui şi l'a încredinţat pre el.
Drept aceea bătrânul cu bucurie întorcându-se la sf. Chirii a z i s : M'am
încredinţat stăpâne de Dumnezeu, că Melhisedec nu este fiul lui D u m ­
nezeu, ci om ca şi ceilalţi oameni, căci în Vremea ce m ă rugam pen­
tru aceasta mi-a arătat mie Dumnezeu pre toţi strămoşii dela Adam
p â n ă la Melhisedec, u « u l câte unulj. şi când a venit înaintea mea M e l -
486. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, YERS.~3

I a t ă învaţă-te, o cetitorule, şi altă asemănare c e avea Mel­

h i s e d e c cu Christos, căci precum Melhisedec eră fără t a t ă şi
fără maică, nu căci nu avea tată ş: maică (fiindcă avea şi el
născători, ca unul dintre ceilalţi oameni), ci căci nu s'a g e n e -
Tilogisit (adecă nu i s'a numerat neamul) la dumnezeiasca S c r i p ­
tură, nici se p o m e n e s c numele născătorilor lui într'însa, pre­
cum se pomenesc numele născătorilor celorlalţi drepţi; precum
•
' Melhisedec, zic-, a fost f ă r ă de. tată şi fără de maică, a s e m e -
hea a fost şi C h r i s t o s ; căci fără de tată a fost;'Christos ..dupre-
vremelniceasca naştere c e a de j o s , .fiindcâ dir| si a j u r ă F e c i o a r a
Măria, maică-sa, s'a născut dupre trup fără de t a t ă ; iar fără
m a i c ă erâ dupre naşterea c e a de sus şi mai înainte de v e a c u r i ; *
fiindcă s'a născut din singuri Tatăl, mai înainte de toate vea­
curile dupre dumnezeire, negrăit şi nepriceput. E s t e încă şi
Christos negenealogisit, precum a fost şi "Melhisedec n e g e n e a l o -
g i s i t ; fiindcâ dupre I s a i a : «Neamul lui cine'îl va povesti?» (Îs. XIII,.
8 ) ; pentrucă şi Părintele cel de sus, carele l'a născut, e s t e
netâlcuit şi însuşi chipul încă al nâ°ştei'ei lui, ceii mai înainte
• de jveac este nepriceput; dar şi maica, c e e a c e jos l'a n ă s c u t
-nu c a d e sub socoteală de om, dupre chipul cu care l'a năs­
cut, fiindcă nimenea poate a înţelege, cum fecioară fiind, fâră.
s ă m â n ţ ă l'a zemislit! Cum fâră de osteneală l.'a purtat! Cum-
fără de dureri şi de stricăciuni l'a n ă s c u t ! Şi altele ca a c e s ­
t e a . Deci Christos cu adevărat şi c u lucrul ..este fără T a t ă şt
fâră maică ).; iar Melhisedec a fost fără tată şi fără maică, nu
1

cu adevărul şi cu lucrul, căci aceasta este cu neputinţă, ci

pentrucă nu se p o m e n e s c numele născătorilor lui în dumne­
z e i a s c a Scriptură. D r e p t a c e e a zicerea negeneE.logisit este t ă l ­
măcitoare zicerei, fâră de tată şi fâră de maică, precum a r
zice Apostolul: A ş a am zis pre Melhisedec fără tată şi fără
m a i c ă , ca pre un negenealogisit, fiindcă genul şi neamul lui
nu se pomeneşte în dumnezeiasca Scriptură.

Nici început d e zile, nici s f â r ş i t - d e - v i a ţ ă a v â n d , ase­

m ă n a t î n s ă cu Fiiul lui D u m n e z e u , r ă m â n e p r e o t pururea..

hisedec, a zis mie anghelul: acesta este Melhisedec. Drept aceea m'am
încredinţat, cum că el este om şi nu fiiul lui Dumnezeu. Şi aşa cu a -
cest-fel de meşteşug înţelept, a îndreptat sf. Chirii pre bătrânul. C i şi
î n s u ş i dumnezeescul Chirii în conscrierile sale mustră pre oare-eari, ce
a u socotit că Melhisedec a fost .anghel şi nu em. -'
*) De aceasta a zis pentru Christos şs teologul Grigorie: „Melhisedec
s e socoteşte cel fără de maică, fără tata se facg; fără de maică mai în;-
-tai, fără tată al doilea" (Cuvânt la Naşterea Domnului). '
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 3. 487

Şi acest cuvânt, o cetitorule, a s e m e n e a îl-vei înţelege, ca şi

cele mai înainte zise, căci Melhisedec dupre c e e a ce erâ om,
cu adevărat a avut şi început de zile şi sfârşit de viaţă; însă
dupre c e e a ce noi nu ştim, nici când s'a născut, nici când a
murit, fiindcă a c e a s t a nu ne-am învăţat dela S c r i p t u r ă ; pentru
-aceasta .în cât dupre cunoştinţa noastră, nici început a r e Mei- '
hisedec, nici sfârşit )- Ghristos însă, ea Dumnezeu c e este cu
1

x
) T a r purtătorul de Dumnezeu şi "cel -cu' -adevărat dupre nume Mar.
Maxirrj, foarte înnalt Şi dupre dumnezeiască cuviinţă t.ropologhiceşte pre
Melhisedec cel fără tată şi fără mamă z i c â n d : „ F ă r ă tată, fără maică şi .
negenealoghisit", nici început de zile, nici sfârşit de viaţă se scrie că a
avut' Mar. Melhisedec, precum adevăratul cuvânt al purtătorilor de Dum­
r

nezeu bărbaţi a arătat, nu pentru firea cea zidită şi dintre cele ce nu

erau, dupre cari au început a fi şi au venit în fiinţă; ci pentru darul
cel dumnezeesc -şi nezidit şi-carele de-apururea este mai pre sus de
toată firea şi de toată vremea, din Dumnezeu cel ce este de-apururea",
(din Teorii). Şi- iarăşi: „Toate câte după Dumnezeu în, urma sa înţe­
lepţeşte dupre teorie făcându-le şi întru nici u n a din estimi rămânând
întru care se teoriseşte mărginirea cea câtuşi decât, dumnezeescul Mel­
hisedec, înnâlţân,du-şi mintea către razele cele dumnezeeşti şi fără de
început şi nemuritoare ale: lui Dumnezeu şi Tatălui. Şi din Dumnezeu
prin cuvânt dupre Darul Duhului s'a născut şi poartă întru s i n e ş i p r e
asemănarea lui Dumnezeu celui ce l'a născut, întreagă şi adevăratăr
fiindcă toată naşterea are fiinţă a deplini cel ce s'a născut întocmai cu ..
cel ce l'a născut; că cel c e s'a născut din trup, zice, trup este şi cel
născut din duh, duh este" (loan III, 6 ) . Şi iarăşi s'a făcut Melhisedec
fără. început şj fără sfârşit, ne mai purtând întru sine vremelnicească
viaţă, ceea ce se mişcă şi care are început şi sfârşit şi sufere multe..
patimi, ci pre singura cea dumnezeiasca şi pururea vecuitoare a cuvân­
tului, celui ce locuia într'însul şi care nici de moarte se mărgineşte. —
Zice însă şi Icumenie, cum că Melhisedec dupre neam a fost h a n a -
neu, precum este a înţelege cineva aceasta dela locul, al „căruia eră îm­
părat şi dela cei ce îi avea de un hotar cu el; fiindcă al Selimului erâ
împărat, adecă a celui ce acum' se zice Ierusalim şi erâ megieşi cu S o - •
domitenii şi aproape de Avraam, cel ce locuia lângă stejarul Mamvri.
Şi Teodorit încă zice: „ S ă m â n ă să fi fost*el însă din neamurile acelea
care locuiau Palestina, că al acelora şi împărat şi preot s'a întâmplat a
fi", Iar dumnezeescul Epifanie aşa zice despre Melhisedec c ă : „De c ă ­
tre oare-cari şi tatăl şi maica lui Melhisedec s e pomenesc, însă dupre
zicerile Scripturei nu îi are arătaţi; ci au zis unii că Iracla să se fi nu­
mit tatăl lui; iar maica lui Astorot, pre care o zic şi A s i i i a ; şi erâ a-
cesta fiu al locuitorilor vremei aceleia, ce locuiau în câmpul S a v i " . Dar
, însă despre aceasta bine a zis Teodorit c ă : „Dumnezeescul Pavel zi-
,.cându-l fâră tată şi fără maică negenealogisit, cine-ar şti adevărul?" (In
şirul celor cinci cărţi, f o a e a . 197 şi 198). Pentru aceasta şi istoria ce se
cuprinde în conscrierile Mar. Atanasie, despre genealogia lui Melhisedec,
de către cei mai mulţi se judecă, a nu fi cu adevărat a Mar. Atanasie,
ci minciunoasă.
488. EPIST. CĂTRE EVREf CAP. VII. VERS. 3 .

firea, nici început de zile are, pentrucă este fără de început

dupre începutul cel dela vreme, măcar că are început pre T a ­
tăl, c a pre o pricină firească a s a ; nici sfârşit are pentrucă
este fâră de sfârşit. Şi pentru ca să zicem tot c e e a ce se în-

Din cuvintele cele de mai. sus ale Mar. Maxim, cu lesnire poate cineva
a dezlegă nedumerirea, care o propune mulţi; adecă oare însuşi sfinţii
chiar s â n t cei ce şe arată hristianilor în sonm, celor ce îi r o a g ă . ş i cer­
cetează neputinţele lor şi fac feluri de minuni; sau anghelii iau a s e m ă ­
narea sfinţilor şi ei sânt cei ce se arată, celor cari chiamă pre-sfinţi?
Că unii zic' Că anghelii sânt, cari se. arată în locul sfinţilor şi. n u sfinţii,,
precum împreună mărturiseşte şi sf. I s a a c : „Şi zic cum că sfinţii, a n ­
gheli iau asemănările oare-cărora sfinţi din cei cinstiţi şi t u n i şi le a -
rată acestea întru Tântazia sufletului în fantazia somnului, întru rându­
ialâ gândurilor lui spre bucurie şi spre apărare şi spre veselie" (Cuv.
X X X I I I , foaea 2 0 9 ) . O închee însă aceasta pentrucă sfinţii scrişi împre­
j u r şi hotărâţi sânt şi nu este cu putinţă unul şi acelaş sfânt în acelaş
minut a se aflâ în două sau şi în multe, locuri; iar fiindcă vedem c ă
unul şi acelaş sfânt se arată şi face multe şi felurite minuni întru a -
ceeaşi minută şi întru aceeaşi vreme, apoi nu se văd însuşi sfinţii, ci
în locui lor se văd anghelii; şi a ş a prin deosebiţii angheli se săvârşesc
minunile cele în osebite locuri, cari se fac întru aceeaşi minută de către
u n - s i n g u r «fânt.HSfoî—msă- răsptmdem^u^ctwintele cele de mai sus ale
înţeleptului. Maxim, cum că totul desăvârşit întru acestea este al dum-
nezeescului dar; că de vreme ce darul lui Dumnezeu nemărginit fiind
este în tot locul (că darul, zice teolog. Grigorie, nu este strâns, nici
cuprins în locuri. Epist. către cei din Chesaria). Dupre urmare şi sfinţii
fiind uniţi cu darul acesta ce se află pretutindenea şi cu mult mai vâr­
tos după moarte, prin unirea cea de acest-fel şi ei se află pretutinde­
n e a , s a u cel mai puţin la cele mai multe locuri. In ce chip şi dumne-
-zeescul Melhisedec, unit fiind cu darul cel fără de început şi fără do
sfârşit,- precum s'a zis mai sus. Deci se arată adecă şi însuşi sfinţii ia
cei ce îi r o a g ă ; şi se vede aceasta dela viaţa sf. Teodor, celui arătat,
adecă a lui Tiron. Că se arată întru el mărturisind însuşi T e o d o r şi
zicând celui ce i-a fost perit sluga, cum că nu eram aicea; fiindcă toţi
mucenicii ne-am dus spre a face întimpinare dumnezeescului losif, scri­
itor de cântări. S e arată însă şi în locul sfinţilor, anghelii; totul este
i n s ă al darului, precum am prozis, prin carele, atotputernic fiind, şi u n
sfânt poate fără mijlocire a lucra tot o dată acum în osebite locuri şi
.a auzi rugăciunea celui ce îl c h i a m ă ; dar şi anghelii prin acestaş dar
l i se descopere cele de pre pământ şi întimpină spre ajutorul celor ce
au trebuinţă de ajutor; însă de multe ori se întâmplă şi fără a avea
ştiinţă, cât de puţin sfântul, darul (ori fâră mijlocire, ori prin mijlocirea
anghelilor) arată la toţi asemănarea sfântului aceluia; a ş a cetim ÎR F a p ­
tele Apostolilor (Cap. IX, 11), cum că dărui a arătat în vedenie lui P a ­
vel, c â n d se rugă, pre Aposltolul Anania, fără a avea Anania ştiinţă; c ă
a zis D o m n u l către A n a n i a : „Sculându-te, mergi pre uliţsi ce se nu-
:

„meşte dreaptă şi caută în casa lui Iuda pre oare-carele Suvl'u T a r s u ;

„ c ă i a t ă rugându-se a văzut în vedenie pre un bărbat anume Anania in<-
.„trând şi puind asupra lui manile, c a . s ă vadă iarăşi". A răspuns î n s ă
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 3 . . 489

•ţelege din neîncepătura şi nesfârşirea lui Christos, a d e c ă cum

că Christos dupre ceea ce este Dumnezeu, este pururea vecu­
itor şi veşnic. Unde sânt acum Arianii? Audă că Fiiul nu are
început şi dar a fost pururea, şi nu a fost vreme c â n d el nu
a fost. D e c i Pavel cu un chip ca acesta dâ nouă pricină să
dezlegăm nedumerirea aceasta, care s'ar nedumeri cineva; a-
d e c ă c u m Christos este preot în veac, dupre rânduială lui Mel­
h i s e d e c ; de vreme c e Melhisedec a murit şi nu a fost preot
î n veac? C ă c i nedumerirea aceasta o vom dezlegă, zicând cum
că Christos f"jind veşnic şi fâră sfârşit pentru a c e a s t a şi preot
este totdeuna cu adevărat, fiindcă şi acum şi în t o a t ă v r e m e a
credem, cum: că se proaduce pre sineşi pentru noi către P ă ­
rintele său prin ierurghisitorii preoţii săi, cari ierurghisesc j e r t f a
c e a fără de S â n g e â trupului şi a sângelui s ă u ; încă şi dupre
a l t chip este preot veşnic Christos, pentrucă mijloceşte adecă
roagă pre Părintele pentru noi. Ci şi în viaţa, viitoare va fi
preot, căci are să ierurghisească atuncea nouă noimele cele
mai desăvârşite şi tainice, dându-se nouă spre mâncare şi spre
băutură pre s i n e ş i nou şi nestricat şi~rhai pre sus de toată î n ­
ţ e l e g e r e a şi priceperea, precum a zis făgăduindu-se: « D e acum
nu voiu mai b e â din rodul acesta al viei, până când îl voiu
b e â pre el nou, împreună cu voi întru împărăţia Tatălui meu»
(Mat. X X V I , 2 9 ) . Şi iarăşi: «Şi eu aşez vouă, precum a a ş e ­
zat mie T a t ă l meu, împărăţia, c a să mâncaţi şi să beţi la m a s a
mea, întru împărăţia mea» (Luca X X I I , 2 9 ) .
Iar Melhisedec se zice că are preoţie nesfârşită, nu căci e
viu totdeuna., pentrucă a murit; ci căci nu se arată în S c r i p ­
tură sfârşitul şi moartea lui, precum se arată a celorlalţi drepţi,
pentru ca să 'putem cunoaşte dela sfârşitul şi moartea lui, când
a încetat preoţia lui ). Deci precum zicerea «împărat ăl drep-
1

Anania zicând: ^Doamne.. am auzit dela mulţi pentru bărbatul a c e s t a " .

•Şi urmează zicând celelalte, ca cum nu avea el ştiinţă, că s'a arătat lui
Pavel. Acestea însă toate se fac, pentru ca să se arate a tot stăpânirea
darului Iui Dumnezeu, carele câte voeşte şi câte folosesc, toate stăpâ­
neşte le face. '
*) Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicând: „Despre Melhisedec adecă a zis
cum că rămâne .preot în veac; pentrucă preoţia nu o a trimis la fii,
precum Aaron şi' Eleaza'r şi F i n e a s ; că cela ce trimite soarta aceasta la
r

altul, se pare că i se iâ oare-cum vrednicia, lucrarea avându-o altul.

Are însă şi altă înţelegere: că precum Moisi—nu numim numai pre
puitorul de lege, ci şi pre însuşi l e g e a — a ş a şi Melhisedec şi faţa o n u ­
mim şi lucrul; preoţia aceasta o face stăpână Christos ca unul ce are
viaţă nesfârşită.
490. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 3 4.

tăţei» şi «împărat al Salimului», la Melhisedec adecă a fost

numai numirile, precum am zis mai înainte, iar la Christos a
fost cu adevărat şi lucrurile, asemenea şi a nu avea început,
nici sfârşit la Melhisedec adecă a fost numai închipuire, pen­
trucă n u s'a s c r i s - a c e s t e a în Scriptură, iar la Christos a fost
întru adevăr. Drept aceea..pentru c a să încheem totul (zicem
câ) Melhisedec avea" şi asemănarea c u Ghristcs şi neasemăna-
r e a ; . căci de ar fi fost Melhisedec dupre toate asemenea, cu
"Christos,'fiu. ar mkt ;rVTost "aceşti, doi,închipuire, şi adevăr în­
tre dânşii; ci ar fi fost amândoi sau închipuire sau adevăr.
S a u nu urmează însuşi aceasta în mijloc şi la îhc'hipuireâ chi­
pului, ci la săvârşirea chipului, căci şi închipuirea chipului a r e
a d e c ă şi asemănare către chipul cel desăvârşit, fiindcă prin Hn,ii
umbros închipueşte pre chipul cel adevărat; are:*nsă şi nease-
m â n a r e , fiindcă chipul, adecă icoana c e c . adevărată prin linii şi
văpşele, mai curat şi mai arătat a priimit pre haractirul chipului
celui întâi.
.4... Vedeţi este acesta, căruia şi zeciuială i - a
dar cât
dat Patriarhul Avraam din • căştigţir^ (Fac, X I V , 2 0 ) .
F i i n d c ă Apostolul a potrivit pt^ncTrifraţre la adevăr, a d e c ă
pre Melhisedec la Christos, acum dar cutează şi dovedeşte,
cum c ă închipuirea lui Christos adecă Melhisedecy este mai
strălucit şi mai p r e sus decât însuşi adevăraţii preoţii E v r e i l o r ;
şi nu numai decât aceştia, ci şi decât însuşi Avraam, patriar­
hul preoţilor. Şi dacă închipuire este mai pre sus, cu mult mai
vârtos întâiul chip şi adevăratul arhiereu Christos este mai p r e
sus decât aceştia? Vâzut-aţi dar, zice, fraţilor, c â t de mare
este Melhisedec acesta şi cât covârşeşte, căruia i-a proadus
daruri, nu un om de rând, ci Avraam acela, atât de mare p a ­
t r i a r h : pentrucă nu fără de socoteală a adus Pavel numire d e
patriarh, ci pentru c a să măriască persoana lui Avraam. V â ­
zut-aţi, zice, c ă din dobânzi, adecă din prăzile oştirei, c e a
făcut Avraam împrotivă celor patru împăraţi, cele mai curate
şi m a i cinstite daruri le-a proadus lui Melhisedec? Ş i nu p o a t e
zice cineva, cum că Avraam a dat lui Melhisedec din prăzile
c e a luat, căci ar fi fost şi el ajutător la oştire cu Avraam ş i
că a r fi. ostenit, b a ; ci le-a dat acestea lui Melhisedec nimica
ostenind, ci şezând în casa lui. C â aceasta voeşte Pavel s ă
a r a t e cu cuvântul c e zice mai j o s (la stihul 1 0 ) , cum c â a foi
timpinat Melhisedec pre Avraam, întorcându-se .dela bâtae şi
biruinţa împăraţilor; «că încă în coapsele părintelui erâ, atun­
c e a c â n d l'a întimpinat pre el Melhisedec» (adecă pre Levî stră-
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 4 — 6 . 491

moşul preoţilor legei). Deci dacă Melhisedec a fost mai m a r e

d e c â t Avraam, patriarhul şi strămoşul lui Levi, din carele se
trag preoţii legei (că pre vrednicia lui Melhisedec, cea mai.
mare d e c â t Avraam, o a afâtat dare zeciuelei); cu mult mai
vârtos acest Melhisedec a fost mai mare decât preoţii legei?
5 . Şi cei din fiii Uij Levi, ltiând preoţie, au poruncă
să. zeciuiascâ pre norod""d-upf-&-îege, adecă pre fraţii' lor,
măcar că din coapsele lui Avraam sânt eşiţi (Numer.
X V I I I , 21). - :
f). Iar cel ce nu se genealogisâ dintru dânşii, a zeciuit
pre Avraam.
Cu aceste cuvinte fbrmăfueşte Apostolul, arătând că Melhi­
1

sedec este mai mare decât Avraam şi zice, cum că cei din
S e m i n ţ i a lui L e v i (a strănepotului lui A v r a a m ) , preoţind, ze-
ciuiâ pre norod, a d e c ă le luâ zeciuială. Şi arătat este că a c e a s t a
o f ă c e a , c a unii c e erau mai buni şi mai cinstiţi pentru vred­
nicia preoţiei c e a v e a u ; căci pentru c a r e altă pricină cei lu­
meşti ostenind şi ticăloşindu-se şi lucrând în toate zilele, să
deâ zeciuială din t o a t e rodurile lor preoţilor şi leviţilor, cari
nu lucrau pământul, nici osteneau, fără numai pentrucă preoţii
decât dânşii erau mai cinstiţi şi mai sus, a d e c ă fiindcâ se îndelet­
niceau în mai mari lucruri, a d e c ă întru a săvârşi dumnezeeştile
slujbe âle cortului mărturiei. C ă a c e a s t a o mărturiseşte şi dum­
nezeiasca Scriptură z i c â n d : «Şi fiilor lui Levi, iată le-am dat
«toată zeciuială întru Israil în soartă, în locul slujbelor lor,
«câte ei le slujesc în cortul mărturiei; şi nu se vor apropia fiii
«lui Israil în cortul mărturiei, a nu luâ păcat a d u c ă t o r de moarte...
«şi se va socoti vouă luările v o a s t r e c a grâul din arie şi luare
t

«din t e a s c » (Numer. X V I I I , 2 1 ) . A t â t de mare, zice, e s t e v r e d ­

nicia preoţiei şi atât de mai "sus sânt d e c â t fraţii lor, cei. de
o cinste, cei din a c e s t a ş Avraam născuţi, preoţii cei ce au vred­
nicia a c e a s t a ! D r e p t a c e e a fiindcă şi Melhisedec a luat zeciu­
ială dela Avraam şi fiindcă n u se genealogisâ din neamul lui
Avraam, a d e c ă cu t o a t e c ă nu erâ din a c e l a ş neam cu A v r a ­
am (pentrucă Melhisedec a fost.de altă seminţie, c a h a n a n e u ) ; 1

şi dar este mai m a r e şi mai înnalt d e c â t A v r a a m , căci cum

ar fi d a t Avraam zeciuială lui Melhisedec, celui d e altă seminţie,

*) Teodorit însă zice, ca Apostolul cu cuvântul, ce a zis aicea, cum

că Melhisedec nu se genealogisâ din .neamul lui Avraam, a tălmăcit
ceea ce' a zis mai sus, că adecă Melhisedec erâ negenealogisit şi fără
număr de neam.
492. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 6—8.

de nu ar fi fost cinstea şi vrednicia lui mai mare? Şi dacă

Melhisedec, care este închipuire a lui Christos, covârşiâ pre
preoţii legei şi pre însuşi Avraam strămoşul preoţilor, cu mult
mai vârtos îi covârşeşte pre dânşii adevăratul arhiereu Chri­
stos, întâiul chip al lui Melhisedec?
Ş i pre ceia ce avea făgăduinţele l'a blagoslovit.
F i i n d c â în toate părţile se lăuda şi se măria Avraam, pen­
t r u c ă a luat făgăduinţă de bunătăţi dela Dumnezeu, pentru a-*
c e a s t a Pavel adauge mărimea aceasta a lui Avraam aicea şi
zice, că Melhisedec, închipuirea lui Christos a blagoslovit pre
A v r a a m , pre patriarhul cel atât de mare şi lăudat, carele s'a
învrednicit a vorovi cu Dumnezeu şi carele avea datornic luişi
pre însuşi Dumnezeu.
7 . Fără de toată zicerea împotrivă însă, cel mai mic
de cel mai mare se blagosloveşte.
M a i sus a zis Pavel că Melhisedec a blagoslovit pre marele
şi minunatul Avraam, iar acum aicea zice, câ noi oamenii fără
îndoială ştim şi o b ş t e a s c ă socotinţă avem în mintea noastră,
că c e l ce blagosloveşte este mai pre sus de cel ce se blagos­
l o v e ş t e ; deci şi Melhisedec, cela c e proînchipuiâ pre Christos
erâ mai pre sus decât A v r a a m , carele se blagosloviâ de el.
8 . Şi aicea adecă oamenii murind, iau zeciuială, iar
acolo mărturisit fiind câ, e viu.
I a t ă şi alt silogism, carele dovedeşte pre Melhisedec, că
e s t e mai mare decât preoţii L e g e i V e c h i ; căci preoţii, zice, aici
a d e c ă în lege luând zeciuele, m o r şi vrednicia lor o lasă la alţii;
d r e p t a c e e a nu sânt acesteaşi totdeuna, cari iau zeciuială; iar
a c o l o , a d e c ă în pricina c e a a lui Melhisedec, a luat zeciuele
M e l h i s e d e c , carele se mărturiseşte de Dumnezeu, prin David,
câ e s t e v i u ; * « c ă tu, zice, eşti preot în v e a c , dupre rânduială
lui Melhisedec» (Psalm. C X , 4 ) ; de aceasta totdeuna rămâne
în vrednicia lui; iar zicerea câ Melhisedec este viu totdeuna,
a ş a s ă o înţelegi, precum mai sus am tâlcuit, adecă pentrucă
nu s e arată în Scriptură m o a r t e a lui; că nemărturisind S c r i p ­
tură m o a r t e a lui se vede, că zice numai că v i a z ă ) ; unii însă
1

) Icumenie î n s ă a ş a tâlcueşte: Iau zeciuele cu adevărat şi îeviţii, ce

l

nu e lucru mare acesta, fiindcă m o r ; şi cine ar zavistui cinstea celor

ce v o r s ă m o a r ă ! Iar Melhisedec a luat zeciuele, mărturisindu-se c ă este
viu, c a cum ar z i c e : că procunoşteâ Avraam, căTiu-va fi arătată moartea
lui Melhisedec; însă aceasta nu l'a făcut să zavistuîască şi să nu deâ
cinste lui, prin darea zeciuelei. Iar Teodorit zice: „Şi fiindcă urmă a
 EPIST. CĂTRE EVREt CAP. VR, VERS- 8'—-10. 493

c ă leviţii m o r şi că Melhisedec este viu aşa înţeleg, adecă cum

că chipul preoţiei leviţilor a fost muritor şi vremelnicesc, pen­
trucă s'a stricat şi a. încetat, viind Christos; iar chipul preoţiei
lui Melhisedec, adecă al preoţiei ceii dupre Christos, a fost
veşnic, căci este viu şi rămâne şi nici odinioară va înceta.
9. Şi (precum iau obiceiu a se zice) prin Avraam şi
Levi; cel ce' luâ zeciuele, s'a zeciuit.
Ca să p u poată preoţii legei a z i c e : Şi ce avem noi a face,
de s ' a zeciuit Avraam de către Melhisedec? Sau c e se. potri­
veşte a c e a s t a îa noi? Pentru aceasta zice Pavel, că prin stră­
moşul Avrâarr) şi strănepotul Levi, începătorul preoţiei, ceii du­
pre lege, cel c e iâ zeciuelile celorlalţi şi a c e s t a , zic, prin A-
vraam s'a zeciuit de Melhisedec. Şi apoi cum nu este mai pre
sus de începătorul vostru Levi, Melhisedec, carele Levi, prin
strămoşul său Avraam, s e înţelege câ a dat zeciuele lui Mel­
hisedec? Iar zicerea «precum iau obiceiu a zice», ori însem­
nează aceasta, câ în scurt a z i c e ; sau în loc d e , şi ca să zic
a ş a ; că de vreme c e se părea lucru cutezător a zice Pavel, c â
Levi mat înainte încâ de a se naşte, s'a zeciuit de către Mel­
h i s e d e c , pentru aceasta a măsurat cuvântul cu stânjânitorul
chirj^acesta.
1 0 . Că încă în coapsele Părintelui său erâ, cârid l'a
întimpinat pre el Melhisedec.
A i c e a formălueşte Pavel cu c e chip s'a zeciuit Levi de c ă ­
tre Melhisedec şi z i c e : C ă de vreme c e şi Avraam strămoşul
lui L e v i s'a zeciuit; şi Levi însuşi împreună c u strămoşul său
cu putere s'a zeciuit, fiindcă erâ. în coapsele şi în rărunchii
lui (unde plodul şi sămânţa mai cu dinadinsul se afla, dupre
fizici şi doftori); în rărunchii, zic, ai lui Avraam şi din s e m â n ţ a
acestuia urmă sâ se nască, măcar că cu lucrare încă nu se
n ă s c u s e ) ; şi nu a zis, că leviţii s'au zeciuit de către Melhise-
1

zice Evreii, că Avraam nu a fost preot şi dupre cuviinţă a dat zeciuele

şi a dobândit blagoslovenia, iar Aaron s'a împărtăşit de dumnezeescul ,
dar al preoţiei; arată Apostolul din înţelegere şi pre aceştia, că prin pa­
triarhul şi ei au dat zeciuele.
l
) Că semânţa este pricina vieţei lui Levi, în lăuntru dar în coapsele
lui Avraam e r â ; că Israil erâ în coapsă, pricinuitorul lui Levi; zice
Fotie.... Iar Teodorit zice: „Încă nefăcându-se Isaac tată, când Patriar­
hul Avraam a priimit blagoslovenia lui Melhisedec; deci încă .întru..si- - —
neşi avea pricina facerei dreptei; şi din Isaac a odrăstit. lacov; j a r . - d t n ^ "
acesta Levi. Deci întru dânsul erâ Levi, zice, când a dat zecimala şi a~
luat-blagoslovenia. Şi dar negreşit şi .acesta a dat zeciuială şi a luat
blagoslovenia.
494. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 10—11.

d e c , ci Levi, începătorul Leviţilor, pentru ca să arate p e c o ­

vârşirea lui Melhisedec mai mare!. O, mirare! C e cuvânt a cu­
tezat aicea a zice marele P a v e l ! Câci împreună cu Levi a a-
runcat afară şi a lepădat toate cele iudaiceşti. Pentru a c e a s t a
şi mai înainte zicea, că v aţi făcut trândavi cu auzurile; fiin'dcâ
r

urma a le zice lor nişte înţelegeri şi cuvinte mari c a ' a c e s t e a , în

cât s e temea nu cumva sa - Sară credincioşii cei din Evrei şi
nici -că c-u-fn s â ' d e â âu-z-la ^uvi-nţele l'uji; „de a c e a s t a după - c e
-a aormâi.uît-şî i-au pregătit pre dânşii, precum â voit, cu cu­
vintele ce le-a zis mai sus, 'aşa aicea zice lor cele ce v o e ş t e ;
fiindcă sufletul omului nu ţine întru sineşi cuvântul ce-1 aude,-
nici îl hrăneşte, precum pămîntul, când priimeşte sămânţa de
la plugari, o ţine şi o hrăneşte şi o creşte, nu; pentrucă a -
colo în pământ este firea, care are stăruire şi statornicie, iar
aicea, în suflet adecă este proalegere şi socotinţă, care este
lucru nestatornic şi d e - m u l t e feluri şi lesne prefăcut. Pentru
a c e a s t a şi cel ce este învăţător de norod, mai întâi se cuvine
a iconomisi mult şi a progăti sufletele ascultătorilor şi atuncea
a zice lor c e l e - c e voeşte.
1 1 . D e c i de a r fi f o s t s ă v â r ş i r e prin l e v i t i c e a s c a p r e ­
o ţ i e ( c ă n o r o d u l în v r e m e a a c e e a a l u a t p u n e r e d e l e g e ) ,
c e a r fi f o s t î n c ă t r e b u i n ţ ă , c a du-pre r â n d u i a l â Iui M e l ­
h i s e d e c a se r i d i c ă alţi p r e o ţ i şi a n u s e z i c e d u p r e r â n ­
d u i a l â lui A a r o n ? > ;
Mai sus a arătat Pavel, cum că Melhisedec a fost mult mai
pre sus decât Avraam şi decât Levi,. strănepotul lui şi înce-'
pătorul preoţiei legei; iar acum aicea aduce şi altă apucătură
şi a r a t ă cum că preoţia cea dupre Christos este rsărrârşită; iar
preoţia leviţilor a fost nedeplinită; căci zice, dacă şi preoţia
L e g e i Vechi, adecă cea dupre rânduialâ lui Aaron, ar fi fqşt
deplinită trebuia a se ridică alt preot, adecă Christos, dupre
a c e e a ş i rânduialâ a lui A a r o n ; că Aşron erâ din leviticeasca
seminţie; fiind însă că se zice de Dumnezeu, cum că s'a ri­
dicat preot Christos nu dupre rânduialâ lui Aaron, ci dupre
rânduialâ lui Melhisedec, deci nedeplşnită erâ preoţia, c e a du­
pre rânduialâ. lui Aaron şi pentru a c e a s . a r edephnită fiuKÎs'a
l e p ă d a t şi alta în locul aceiia, deplinită se între duce şi ţine.
Ş i zicerea încă care adauge Apostolul, a r e multă' putere şi în­
s e m n a r e ; şi ca cum ar zice aceasta, că dacă Ghristos mai în­
tâi e r â arhiereu dupre rânduialâ lui Melhisedec şi apoi s'ar fi
dat—legea, dupre cuviinţă ar fi zis cineva, că de vreme ce p r e -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 1 1 — 1 2 . 495

oţia c e a dupre rânduială lui Melhisedec a fost nedeplinită, pen­

tru aceasta s'a dat preoţia c e a dupre lege, a d e c ă c e a a lui
A a r o n . Dar acum nu poate cineva a o zice aceasta, pentrucă
Christos e mai In urmă decât -preoţia' c e â dupre lege şi iâ loc
şi rânduială d e altă preoţie, a d e c ă d e preoţia lui Melhisedec.
D e a c e a s t a arătat e, căci nedeplinită fiind preoţia c e a dupre
rânduială lui Aârort pentru a c e a s t a în loeul-aceiia a introdus
alta, c e a dupre rânduială lai Sţetbisedec. C e însemnează însă
z i c e r e a : In vremea aceştia, s'a pus lege norodului ? A d e c ă
nu p o a t e a zice cineva, c ă preoţia c e a dupre A a r o n a fost
desăvârşită şi s'a dat la alte neamuri şi nu Evreilor, ci c ă cu
adevărat aceasta s'a dat la norodul evreilor şi asupra preoţiei
aceştia s'a pus legea norodului acestuia; adecă s'a rânduit dela
Dumnezeu să întrebuinţeze preoţia aceasta şi întru a c e a s t a să
urmeze şi prin aceasta să proaducă toate jertfele şi prinoasele
sale la Dumnezeu, să săvârşiascâ Serbătorile şi să lucreze fe­
luritele curăţiri şi toate cele ale legei. Deci pentruce preoţia
c e a de ^acest-fel şi atât d e mare s'a lepădat? Negreşit c a o
nedeplinită şi neputincioasă.
12. Câ strămutându-se preoţia, de nevoe şi legei se
face strămutare.
Cu cuvântul acesta arată Pavel - Că-"împreună cu preoţia a-
c e e a şi legea ei s'a fâcut nelucrătoare (fiindcă şi legea este în­
tovărăşită împreună cu preoţia) şi alt T e s t a m e n t şi lege s'a
introdus dela Dumnezeu şi s ' a d a t ; căci dacă preoţia, zice, c e a
a legei s'a strămutat, adecă s'a schimbat în p r e o ţ i a , c e a dupre
rânduială lui Melhisedec, a d e c ă în preoţia c e a a lui Christos,
de nevoe urmează a se strămută, adecă a se schimbă şi L e ­
g e a c e a V e c h e , întru altă L e g e Nouă a lui C h r i s t o s ; căci pre­
oţie fără d e - l e g e şi T e s t a m e n t şi fără porunci, nu poate a fi;
s'a strămutat dar preoţia c e a veche nu numai dupre chip (a-
d e c ă fiindcâ nu este dupre rânduială lui Aaron, ci dupre rân­
duială lui Melhisedec), ci s'a strămutat încă şi dupre seminţie;
fiindcă dela- preoţeasca seminţie a lui L e v i şi a lui A a r o n , s'a
mutat la împărăteasca seminţie a lui Iuda, dintru carea s e p o -
g o r â Domnul, preotul cel dupre rânduială lui Melhisedec. Ş i
vezi, o cetitorule, taina; precum seminţia lui Iuda mai înainte
erâ împărătească şi apoi prin Christos s ' a fâcut şi preoţească,
aşa şi Christos mai î n a i n t e ' e r â împărat, c a Dumnezeu t o t d e ­
v

una şi mai înainte de a s e face o m ; iar apoi în vremile c e l e

mai de p r e urmă, s'a fâcut şi arhiereu, când a luat asupra s a
496. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 13—14.

trup omenesc şi când a proadus iui Dumnezeu j e r t f a în vre­

mile tainilor şi asupra crucei.
1 3 . Că de carele se zic acestea, de altă seminţie s'a
împărtăşit.
A r a t a cu aceste cuvinte Apostolul cu c e chjp s'a strămutat
şi s'a mutat preoţia L e g e i V e c h i dupre seminţie şi zice cum
câ Christos de carele se zic acestea şi întru carele s'a împli­
nit a c e s t e a ; acest Christos, zic, dintru altă seminţie se p o g o a r ă
a d e c ă din c e a împărătească a lui Iuda şi nu din seminţia c e a
p r e o ţ e a s c ă a lui Levi.
D e carea nici unul s'a apropiat de jertfelnic.
D i n seminţia lui Iuda, zice, nimenea, s'a apropiat a d e c ă ni­
m e n e a a stătut lângâ jertfelnicul cortului, nici a lucrat lucru­
rile şi slujbele preoţilor ). 1

1 4 . Câ prea arătat este, câ Domnul nostru din Iuda.

a răsărit.
Cucernică şi strălucită este zicerea, ce o întrebuinţează aicea
Apostolul, adecă cum că a răsărit, cu care s'a împrumutat a-
tât din prorocia lui V a l a a m , celui ce a zis despre C h r i s t o s t
« V a răsări o stea din lacov» (la Numer. X X I V , 1 7 ) ; cât şi
din prorocia lui Malahia, celui c e a numit pre Christos s o a r e
al dreptăţei, unde z i c e : «Şi va răsâri vouă, celor c e vă temeţi
de numele meu, soarele dreptăţei şi vindecare întru aripele
lui» (Malahia IV, 2 ) . Prin zicerile a c e s t e a strălucite însă se a-
rată, câ întâia înfăţişare a Domnului s'a făcut spre luminarea
a t o a t ă l u m e a ) ; din Iuda î n s ă a răsărit D o m n u l ; căci dupre
2

J
) Pentru aceasta dupre Teodorit şi Ozie împăratul s'a leproşat, căci
din seminţia lui Iuda trăgându-se şi nu din cea a lui Levi, a cutezat
s ă tămâeze în biserică înaintea jertfelnicului tămâerei, că zice Scriptura:
„(că a stătut 81 de preoţi) asupra iui Ozie împăratul; nu-ţi este ţie, o
' Ozie, ertat a tămâia Domnului, ci numai preoţilor, fiilor .lui Aaron, c e ­
lor sfinţiţi de a tămâia; eşi dintru sfinţenie, că te-ai depărtat de D o m ­
nul şi nu va fi ţie aceasta spre slavă dela Domnul Dumnezeu. Şi s ' a
mâniat Ozie; şi în mâna lui eră tămâetoârea d e - a tămâia în biserică şi '
când s'a mâniat el asupra preoţilor şi lepra s'a arătat pre fruntea lui
înaintea preoţilor în casa Domnului, asupra altarului tămâerilor" (II a
împărat. X X V I , 18).
*) Aricea s'ar nedumeri cineva dacă, precum zice Apostolul, erâ D o m ­
nul din seminţia lui Iuda, cum a zis anghelul către Născătoarea de D u m ­
nezeu, cum că erâ rudă a Elisavetei, femeea arhiereului Zaharia, c a r e :
se t r ă g e a din fiicele lui Aaron, adecă prin preoţeasca seminţie a lui
Levi? Că legea poruncea a se face nunţile, adecă şi bărbatul şi femeea
a se trage din aceeaşi seminţie. Deci dupre chipul acesta Domnul p u -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. Vil, VERS. 1 4 — 1 6 . 497

T e o d o r i t : «Aşa ziceau Iudeii către Irod, întrebaţi fiind, c ă i-a

întrebat pre ei, unde se naşte Christos. In Vifleemul Iudeel,
că aşa este scris prin prorocul: Şi tu Vifleeme, pământul lui
Iuda, întru nimic vei fi mai mic întru eghimonii lui Iuda; că
din tine va eşi mie povăţuitor, carele va păstori pre norodul
meu Israil» (Miheea V , 1 ) .
L a această seminţie nimic a grăit despre preoţie Moisi.
T o a t e , zice, lucrările preoţiei la seminţia lui Levi le-a afiero-
sit şi le-a hotârît Moisi, iar la seminţia lui Iuda nimic din a-
cestea a rânduit, ci numai cele ale eghemoniei şi ale voevo-
ziei oştilor, adecă de a fi seminţia a c e a s t a ocârmuitoare şi p o -
văţuitoare şi voevozî preste celelalte seminţii, când se b a t cu
vrăşmaşii lor.
1 5 . Şi încă mai mult mai arătat este, dacă dupre a-
semănarea iui Melhisedec se ridică alt preot.
Ce va s â zică pre arătat? A d e c ă cum că osebirea c e are
preoţia lui Aaron şi preoţia lui Christos, este arătată; sau c ă ,
pre arătat însemnează, c â a se schimba preoţia c e a veche îm­
preună şi legea, nu numai din aceasta este arătat, adecă căci
Christos cel c e s'a sculat preot nu este din leviticeasca seminţie,
ci din alta; ci încă mai vederat este şi decât aceasta, ce am
să zic, adecă fiindcă Christos ridică preot dupre asemănarea şi
rânduialâ lui Melhisedec şi nu dupre rânduialâ lui A a r o n .
16. Carele nu s'a făcut dupre legea poruncei ceii tru­
peşti, ci dupre puterea vieţei ceii nestricăcioaşe.
tea a fi din seminţia preoţească a lui .Levi şi dupre urmare putea a fi
preot, leviticesc. Deci spre deslegarea nedumerirei aceştia mai întâi zi­
cem: Elisaveta e'râ rudenie a Născătoarei de Dumnezeu,, fiindcă maica
Elisavetei se .trăgea din seminţia lui Iuda, din care erâ şi Născătoarea
de Dumnezeu, dupre Ambrozie, la tâlcuirea lui Luca, precum zice C o ­
resie; ş; al doilea fiindcă seminţia lui Iuda erâ împărătească, puteau pre­
oţii, să iâ femei dintr'însa. Drept aceea amândouă aceste seminţii dintru
început s'au unit; fiindcă şi Aaron, arhiereu, a luat femee pre Elisavet
fiică fiind a lui Aminadav şi soră a lui Naason a Domnului seminţiei
lui Iuda şi celui întâi al seminţiei precum zice dumnezeiasca Scriptură:
„Şi a luat Aaron pre Elisavet, fiica lui Aminadav şi sora lui Naason luişi
femee" ( E ş . VI, 2 5 ) . Şi precum mărturiseşte şi Teodorit, tâlcuind zicerea
aceasta a Eşirei, işi Teofilact al Bulgariei la Evanghelia lui Luca, tâlcuind
zicerea: „Şi iată Elisavet femeea t a " (Luca I). De unde închee Teodorit
acestea şi zice: „Deci nu în zădar a învăţat (Scriptura adecă), ameste­
carea seminţiei ceii împărăteşti şi a ceii preoţeşti; ci arătând, c ă Stăpânul
Christos din amândouă a odrăslit împărat şi preot dupre omenire aflân-
d u - s e " (In şirul celor cinci cărţi. T o m . I). Insă cu adevărat Stăpânul
Christos din seminţia lui Iuda erâ, din care şi Mariam maica sa, a fost.

Tom. III.
 498. e p i s t . CÂTre e v r e i CAP. vii, v e r s . 1 6 — 1 7 .

Carele, adecă Melhisedec, n u s'a făcut precum preoţii L e g e i

V e c h i , căci aceia adecă luau preoţia, cu legea ceea ce avea
porunci trupeşti. Şi care sânt acestea? T a e împrejur trupul,
spală trupul, nu lucră cu trupul şi vei dobândi bunătăţi t r u ­
peşti. Iar Melhisedec n u s'a fâcut preot aşa, ci cu putere d u m -
;;»ezeiascăy adecă pentru a fi viu totdeuna şi a fi, p r e o ţ i a - i o t -
'•d.euna la dânsul; iar a c e a s t a a fi Melhisedec totdeuna necur-
, j p a t ' viu, raşâ să o.''înţelegi j- precum;-inai;iSU;S-- o ămi tâlcuit, a d e c ă
:; ;

îc'peritrucă hu s e 'pomeneşte moartea lui î n dumnezeiasca Scrip­

tură. S a u pronumele «carele», sad înţelegi pentru preotul, a-
d e c ă pentru Christos, carele a luat preoţia nu dupre trupeasca
poruncă a L e g e i V e c h i , ci prin puterea Tatălui, adecă prin a
s a ; că puterea Tatălui însuşi Christos e s t e , dupre dumnezeire;
« c ă Christos, zice, este puterea lui Dumnezeu» ( I C o r . I , 2 4 ) . Prin
dumnezeiasca putere z i c a luat Christos preoţia şi pentru a-
c e a s t a nestricată o are şi veşnică. Uraiarea cuvântului însă cere,
c ă după ce a zis Pavel de trupeasca poruncă, dupre urmare
s e zică ci dupre puterea duhovniceştei porunci*. D a r pentruce o
a zis aceasta aşa? Răspundem că,, cu ricereâ trupeştei a ară­
t a t vremelnicia şi t r e c e r e a vieţei a c e ş t i a ; «că t o t trupul iarbă
e s t e zice Isaia» (Cap. X L , 7 ) , pentru împuţinarea vremei adecă
şi lesnirea veştejirei; pentru aceasta fiindcă a zis Apostolul mai
S u s trupeasca viaţă, adecă vremelnicea/sea, pentru a c e a s t a d u ­
p r e cuviinţă zice mai j o s : «Dupre puterea vieţei ceii nestrică-
c i o a s e » ; că Christos a d e c ă e u a sa putere viază totdeuna şi
e s t e Arhiereu v e ş n i c ) .
1
,

17. C ă mărturiseşte: «Tu eşti preot în veac, dupre

r â n d u i a l ă lui M e l h i s e d e c i ( P s a l m . C X , 4 ) ,
A i c e a formălueşte Apostolul pentruce a z i s T n a i s u s aceasta',
;

de viaţă nestricată şi zice, cum câ Christos totdeuna viază şi

e s t e preot veşnic, pentrucă Scriptura. îl. mărturiseşte că este
preot în veafc| unii însă înţeleg, că nu formălueşte zicerea c e a
d e mai s u s Pavel, cu cuvântul acesta, ci âqeasta, c ă nu s'a
făcut dupre legea trupeştei porunci, căci d e ş ' a r fi făcut Chri-

*) Teodorit însă aşa tâlcueşte zicând: „Şi de aiurea este cu putinţă

a se arăta asemănarea acestuia şi aceluia; că precum acela (Melhisedec
adecă) moştenitor de preoţie nu a avut, aşa nici acesta (Christos adecă)
a o trimite aceasta la altul; c ă poruncă t r u p e a s c ă 'aceasta o a numit,
c ă legea pentru muriciunea oamenilor, poruncind după, moartea arhiere­
ului, fiiul aceluia să priimească arhieria". Insa t r u p e a s c a ' p o r u n c ă Teodo-
. rit o înţelege şi pentru curăţirile trupului, care le rânduiâ legea, precum
. şi sfinţitul Teofilact adecă mărturiseşte.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 1 7 — 1 9 . 499

stos preot, zice, dupre lege şi dupre trupeasca poruncă a legei,

trebuia să zică D u m n e z e u : «Tu eşti preot dupre rânduialâ lui A -
a r o n » ; iar acum fiindcă e s t e scris «dupre rânduialâ lui Melhise­
d e c » , arătat este. c ă Christos nu s'a făcut preot dupre lege, ci
dupre alt chip mai înnalt şi mai dumnezeeşte încuviinţat.
iŞ. Câ schimbare -se face poruncei de mai înainte, pet]
tru neputinţa, şi nefolosul ei.
, ..19". :Că nimic a săvârşit legea.
Mai sus adecă a zis durnnezeescul Apostol, că s'a făcut mii
• tare L e g e i Vechi şi a dovedit a c e a s t a ; acum aicea caută şi
pricina şi socoteala pentru care s'a făcut mutarea aceasta, căci
oamenii atuncea se odihnesc când află pricina şi socoteala lu­
c r u l u i ; pentru aceasta zice, câ de aceasta s'a făcut mutarea,
ori lepădarea şi schimbarea poruncei, c e erâ mai înnainte, a-
d e c ă a T e s t a m e n t u l u i ' V e c h i u celui mai dinainte, pentrucă s'a
aflat acela neputincios şi nefolositor. D a r c e ? P r e nimenea nu
a folosit L e g e a c e a V e c h e ? A ş a , "a folosit a d e c ă , pi spre a face
*pre oameni desăvârşiţi, nu a folosit. Pentru a c e a s t a şi zice du­
pre urmare: că legea nimic a săvârşit. D a r cum a fost legea
şi tieputincioasă? P e n t r u c ă legea erâ mai cu putere, care po-
runciâ; aceasta tâ-o; a c e a s t a nu o face. Puterile a c e s t e a însă
nu băga în suflet nici o putere, spre a face poruncile cele p o ­
runcite, pre care puterea aceasta o dâ Sufletelor noastre ale
hristianilor, Duhul cel Sfânt, când ne b o t e z ă m . D a r sar asupra
legei Maniheii şi alţi eretici prihănind legea şi zic: T a t ă că şi
Pavel prihăneşte l e g e a ; ci noi răspundem lor, c ă Pavel nu a zis
aicea, o nebunilor, că legea este rea, ci nefolositoare şi neputin­
cioasă, în cât adecă să deplinească pre oameni precum am pro-
zis; căci precum laptele pruncilor este folositor, când li se dă
dupre cuviincioasa v r e m e ; iar bărbaţilor celor depliniţi li este
nefolositor; aşa şi legea Evreilor celor nedepliniţi, erâ folosi­
toare, pentruGă îi slobozia pre ei de slujirea idolilor, şi-i adu-
. c e â către Dumnezeu, fiindcă dâ lor oare-care măsurate porunci;
iar nouă hristianilor celor depliniţi, cari acum a m crezut in Chri­
stos nu ne mai este de folos, de vreme ce legea porunciâ po­
runci trupeşti şi curăţiri ale trupului, de care- duhovniceştii băr­
baţi nu au trebuinţă. D r e p t a c e e a pentru a c e a s t a acum şi s~a
„stricat; stricarea însă a acelora ce stăpâniâ oare-când şi care
a v e a tărie e s t e stricarea. Drept aceea şi l e g e a a t u n c e a s t ă p â n i â
şi a v e a tărie, când erâ vremea ei c e a c u v i i n c i o a s ă ) . 1

l
) Zice însă Teodorit, că se cuvine să însemnăm, că numeşte -Apo-
500. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 19—21.

Ci introducerea nădejdei celei mai bune prin carea ne

apropiem la Dumnezeu.
S ' a stricat, zice, şi s'a desîntărit trupeasca poruncă a iegei,
a întrat însă, s'a întărit nădejdea, nu precum a fost evreiasca
nădejde, simţită adecă şi pentru lucruri simţite, pentrucă şi E -
vreii aveau nădejde, când plăceau lui Dumnezeu, c a să stăpâ­
n e a s c ă loc şi pământ şi să biruiască pre vrăşmaşii lor şi de
o b ş t e aveau nădejde să d o b â n d e a s c ă bunătăţi trupeşti, că bu­
nătăţile pământului veţi mânca (Isaia I, 1 9 ) ; iar nădejdea noas­
t r ă a hristianilor nu este acest-fel, ci duhovnicească şi mai m a r e ;
fiindcă noi nădăjduim să dobândim cerul şi să fim aproape de-
Dumnezeu şi să stăm înaintea lui şi să slujim noi împreună cu
anghelii. D e c i mai sus a zis P a v e l , cum că nădejdea noastră
intră întru c e l e mai dinlăuntru ale catapitezmei (Cap. VII, 1 9 ) ;
iar acum zice, că prin nădejdea noastră ne apropiem la Dum­
nezeu, căci nădejdea ne sue la însuşi scaunul lui Dumnezeu
şi ne pune să stăm împreună cu heruvimii.
2 0 . Şi pre cât iste nu fără de jurământ.
Iată şi altă osebire dupre c a r e s e o s e b e ş t e noul preot Chri­
s t o s de preoţii cei vechi şi T e s t a m e n t u l acesta Nou de cel
V e c h u i j d e _ v r e m e ce preoţia lui Christos nu s'a făgăduit prost
şi fieşte-cui, ci cu jurământ, ca prin jurământ cu covârşire să
se creadă cuvântul lui Dumnezeu cel pentru preoţie. Care şi
mai sus zicea Apostolul, că pentru aceasta s'a jurat lui Avra­
a m Dumnezeu, pentru mai multa încredinţare şi ca prin jură- >>
m â n t să se arate nestrămutarea că Christos va fi Arhiereu în
v e a c , dupre Icumenie.
2 1 . Câ preoţii aceia fără" de jurământ fâcându-se; iar
acesta cu jurământ, prin cela-ce a zis către dânsul: «S'a
jurat Domnul şi nu se va căi; tu eşti preot în veac du­
pre rânduialâ lui Melhisedec»- (Psalm. C X , 4 ) .
Că preoţii L e g e i V e c h i , zice, se făceau preoţi fără a dâ j u ­
r ă m â n t ; că la nici unul dintre dânşii nu se aflâ că s'a jurat
Dumnezeu şi sâ fi zis a ş a : T u eşti preot dupre l e g e ; iar Chri-
stolul neputincioasă şi nefolositoare pre cele de prisos ale legei, adecă
p r e tăerea împrejur, sâmbăta şi pre cele asemenea şi de obşte pre par­
t e a legei cea slujitorească, căci pre: s ă nu ucizi, să nu prea curveşti şi
c e l e asemenea, adecă partea legei cea moralicească şi Noul T e s t a m e n t
porunceşte a se păzi mai cu întindere. Şi vezi despre aceasta subînsem-
n a r e ă zicerei: „Că voi spre slobozenie v'a.ţi chemat fraţilor" (Gal. V, 13);
şi subînsemnareâ zicerei: „Pre legea porunci cu dogmele nelucrătoare
f ă c â n d u - o " (Efes. II, 15).
 . EPIST. CĂTRE EVREI. CAP. VII, VERS. 21 24. 501

s ţ o s s'a fâcut preot cu jurământ, prin Dumnezeu când a zis

iui: «Tu eşti preot cu un chip o a r e - c a r e nou, a d e c ă nu dupre
rânduială lui Aaron, ci dupre rânduială lui M e l h i s e d e c ) . 1

2 2 . Christos s'a fâcut chizăş dupre atâta mai bun a-

şezâmânt.
A d e c ă Christos s'a făcut mijlocitor şi chizăşluitor de un a-
t â t rnai Nou T e s t a m e n t , dupre carele D u m n e z e u s'a jurat, de
a fi Christos preot pentru t o t d e u n a ; că ci de nu ar fi fost. Chri­
r

stos mai mare preot decât cei vechi, nu s'ar fi jurat D u m n e ­

zeu pentru el. Drept a c e e a şi T e s t a m e n t u l cel Nou, de c a r e l e
s'a făcut chezăşluitor Christos e s t e mai mare decât cel v e c h i u ;
iar c e însempează chezăşie? Chizăşluitor, m i j l o c i t o r ) . 2

2 3 . Şi aceia adecă, mai mulţi sânt cari se făceau pre­

oţi, pentruci de moarte erau opriţi a trăi.
24. Iar, aceasta pentrucă rămâne în veac nestrămutată
are preoţia.
Cu a c e s t e cuvinte arată Pavel pre covârşirea care o are Chri­
stos, mai pre sus de arhiereii legei şi z i c e : că acolo în lege
sânt mulţi arhierei, fiindcâ sânt muritori şi după m o a r t e a u-
nuia, m o ş t e n e ş t e arhieria celalalt; iar aicea în dar, un arhiereu
e s t e , Christos, căci a c e s t a e nemuritor; pentru a c e a s t a dar are
preoţia nestrămutată, a d e c ă n e c u r m a t ă . Vezi, o cetitorule; cu
cât e mai mare Christos decât arhiereii ceii vechi? Cu atâta

*) Şi Teodorit încă aşa tâlcueşte zicerea aceasta: „Că de vreme ce

acesta (Dumnezeu adecă) şi pre preoţii legei îi hirotonia, pre aceia însă
contenindu-i, pre alţii în locul acelora i-a hotărît; de nevoe dar a zis
(Pâvel poate) c ă pre aceia, fără de jurământ îi hirotonia; iar la acesta
şi jurământ a adaus. Deci să nu socotiţi, că şi preoţia aceasta va con­
teni ca aceea şi apoi alta în locul aceştia că s'ar face, că jurământul
leapădă prepusul aceasta făcându-se.
2
) Iarăşi Teodorit pre zicerea chizăş, a ş a o tâlcueşte zicând: Chizăş
a numit pre Domnul Christos, carele prin învierea sa, a adeverit pre
nădejdea învierei noastre; iar pre a sa înviere, prin minunile cele ce se
săvârşiau de către Apostoli, o adeverea. Iar dumnezeescul Chirii al A-
lexandriei zice: „Că de vreme ce (preoţia cea dupre lege adecă) încă
avea trebuinţă de sfinţenie, de aiurea a poruncit a s e sfinţi; că fără pri­
hană şi Sfânta Sfintelor este arhiereu, cel asupra noastră Christos şi
chizăş al unui T e s t a m e n t mai bun, precum zice Pavel: „Că pentru a-
ceasta şi cea de mai înainte a încetat şi s'a făcut mutare preoţiei aceiia,
ca una ce nu]]avea neprihănire şi sfinţenia cea nemărginită; că pre nici
unul l'â făcut^desăvârşit dupre conştiinţă, ci a introdus mai ales învă­
ţături de scăldători şi dascăli de stropituri, către curăţia preoţiei; că
abia întru aceasta să închee puterea preoţiei Legei Vechi" (Cartea a
doua din tâlcuiri).
502. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 25.

adecă cu cât şi cel nemuritor este mai mare decât cel muritor.
2 5 . Pentru aceasta şi a mântui desăvârşit poate pre
cei ce se apropie printr'însul la Dumnezeu..
D e vreme ce este nemuritor, zice, Christos, şi arhieria o are
fără de moştenire, pentru aceasta poate şi a o aparâ şi a mântui
p r e toţi desăvârşit, adecă poate a dâ lor nu mântuire vrernel-
niceaşcă, ci desăvârşită şi întreagă şi sufletului- şi trupului şi în
viaţa, a c e a s t a .şi ! n c e a V i i t o a r e ; c ă c i în L e g e a V e c h e arhiereul
m ă c a r de erâ şi minunat, dâr însă până la o vreme hotărâtă,
p r o a d u c e â darurile sale la Dumnezeu, adecă îri câta vreme erâ
viu, precum a fost şi Samoil şi Aaron şi toţi ceilalţi; iar a p o i -
nu mai aduceau, pentrucă muriau; iar Christos fiind veşrjic şi A r ­
hiereu pururea viu, pentru aceasta poate să mântuiască şi de­
săvârşit, adecă pentru totdeuna pre cei ce se "apropie la Dum^
nezeu printr'însul; adecă prin credinţa c e a întru dânsul; căci
c e l a ce crede intru Fiiul, acela cu adevărat se apropie la T a t ă l ;
pentrucă Fiiul este calea care aduce pre om către T a t ă l ; şi cela -
c e umblă pre calea .aceasta, cu adevălrat v a ajunge la T a t ă l ,:

precum a zis însuşi D o m n u l : «Eu sânt calea şi adevărul; nimi-

n e a vine către Tatăl fără numai prin mine» (loan X I V , 6 ) .
Totdeuna viu fiind spre a se ruga pentru dânşii.
A c e s t e cuvinte s'a zis de Apostolul aşa smerit pentru ome-r
nirea lui Christos; căci Christos dupre omenire este Arhiereu,
iar nu dupre dumnezeire; fiindcă Arhiereul d u p ă aceasta se zice
c ă şe roagă şi mijloceşte către Tatăl, pentru hristianii, cei c e
c r e d întru e l ; fiindcă acela c e înviazâ pre morţi şi în stăpânire
îi face vii, ca Dumnezeu precum şi T a t ă l ; cum ar ruga pre
T a t ă l , pentru ca să mântuiască pre cei ce c r e d întru el? C â
a c e a s t a nu se potriveşte; ăşijderea şi cela c e are toată j u d e ­
c a t a , cum se roagă? Sau cum cela ce trimite.p/e anghelii săi,
c a să pue pre unii în cuptorul focului; iar p r e alţii să-i mân­
tuiască; cum s'ar crede că acesta s e r o a g ă ? Deci arătat este
1 1

c ă se roagă, a zis Pavel, pentru o m e n i r e ; că compogorâre face

pentru neputinţa ascultătorilor, dumnezeescul Apostol (ca cum
a r zice), nu vă temeţi, o hristianilor, nici să ziceţi cu adevă­
r a t Christos ne iubeşte şi are îndrăznială către T a t ă l ; d a r însă
putere nu are de a purtă grijă pentru noi, şi a ne apără t o t ­
deuna să nu o ziceţi aceasta, fraţilor, pentrucă Arhiereul nostru
Christos este viu şi totdeuna p o a t e a face lucrai său cel arhi­
e r e s c , adecă a mijloci şi a rugă pentru noi. Deci'pentru omenire,
precum am zis, zice Pavel, că se r o a g ă . Omenirea însă când
l

zic, nu o desparte pre ea de dumnezeirea lui Christos; fiindcă

 EPIST."'CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 2 5 — 2 6 . . 503

unul este ipostasul amânduror .firilor lui Christos, al dumne­

zeirei şi al omenirei, c i ' d a u (zice Apostolul) celor ce aud, să
înţeleagă cele însuşite şi cuvenite, pentru fieşte-care fire, a d e c ă
şi a dumnezeirei şi a omenirei. Şi aceasta încă, a purtă Fiiul
trup şi/împreună a şedea cu Tatăl şi aceasta, zic, este mijlocire
-şi rugăciune pentru n o i ; că. omenirea Domnului, ca cum ar rugă
pre Tatăl pentru noi este, că pentru aceasta-s'au luat cu ade­
vărat, pentru a noastră m â n t u i r e ) . , . .
1
^ '- .
2j6.- Câ arhiereu ca acesta se cuveniâ nouă, cuvios, fără
răutate.
Din aceste cuvinte este arătat, că pentru omenirea lui Christos
a zis cele de mai sus P a v e l ; căci cine ar zice nişte cuvinte ca a-
cestea pentru Dumnezeu şi nu s'ar ruşina a potrivi nişte cuvinte
smerite ca acestea la firea acea înnaltă şi nepricepută? Deci cuvios
este acela, care nu lasă nici un lucru nesâvârşit din acelea cu
care este dator; iar fără de răutate este cel neviclean şi n e ­
amăgitor; iar unul c a acesta a fost Christos, «că nu s'a aflat
vicleşug, zice, în gura lui» (Isaia LIII, 9 ; I P e t r . II, 2 2 ) .
Fără d e spurcăciune.
Nici cuvântul acesta l'ar putea zide cineva a fi laudă a lui
Dumnezeu; fiindcă Dumnezeu are fireasca însuşire a fi neispitit
si mai pre sus de toată spurcăciunea. D e aceasta arătat este,
că şi cuvântul acesta pentru omenirea lui Christos se zice.
Osebit de p ă c ă t o ş i şi mai î n n a l t d e c â t cerurile fiind.-
..' Arhiereii legei, zice, deşi dupre altele, sânt sfinţi, dar însă
ca nişte oameni ce sânt, trag şi ei pre lângă sineşi o a r e - c a r e
parte de răutate şi dupre a c e e a nu sânt desăvârşit despărţiţi
de cei p ă m â n t e ş t i ; căci cum este cu putinţă a fi despărţiţi, fi­
indcă şi ei sânt vinovaţi de păcate? Şi mai ales nici unul din
arhiereii legei nu s'a suit în ceruri; iar Arhiereul nostru pre
lângă aceasta că erâ plin şi prea plin de toată fapta bună şi
x
) Pentru aceasta şi ucenicul Domnului, cel iubit, însuşi această în­
ţelegere vrând să o arate zicea: „Fiii mei... de ar păcătui cineva, rugă­
tor avem către Tatăl pre Iisus Christos dreptul. Şi acesta este curăţito-
riil.şi îmblânzitorul pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumei toate"
(Ioan II, 1). Ci şi Teodorit aşa tâlcueşte zicerea aceasta: „Şi însuşi s m e ­
renia cuvintelor strigă, că nici una din acestea se potriveşte dumnezeirei
lui Christos, că nici viază pentru aceasta, ca să se roage pentru noi,
că, viaţa lui e fără început şi fără stricăciune. Deci dupre omenire să
se înţeleagă şi acestea, căci precum. patima o a suferit pentru noi, aşa
şi se roagă pentru noi; a însoţit însă cu smerenia şi înnălţimea durn­
nezeescul Apostol; că pre acesta l'a zis, că ne mântueşte şt desăvârşit
mântuire ne dă,
 r
504. EE>IST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 2 6 — 2 7 .
•• i.

sfinţenia şi pre lângă a c e a s t a că a fost osebit de cei păcătoşi,

pre lângă acestea s'a făcut şi mai înainte decât cerurile şi a
şezut în însuşi părintescul scaun. Şi a c e a s t a arătat este că se
zice dupre omenirea lui Christos, căci ca Dumnezeu-Cuvântul,
t o t d e u n a erâ mai pre sus de ceruri.
2 7 . Carele nu avea nevoe în toate zilele, ca arhiereii,
mai întâi pentru păcatul loru-şi, a aduce jertfă, apoi pen­
tru cele ale norodului.
D u p ă c e a zis Apostolul, că Christos este osebit, de p ă c ă ­
t o ş i , lărgeşte noima a r ă t a t ă şi zice, că Christos a fost atât de
s l o b o d şi mai pre sus de păcătoşi, încât pre însuşi trupul său
i'a proadus jertfă lui Dumnezeu şi Părintelui, nu pentru sineşi
(căci cum ar fi proadus a c e a s t a pentru sineşi, când nici un
p ă c a t nu a f ă c u t ? ) ; ci pentru noi şi pentru păcatele noastre.
A c e a s t a însă şi dupre alt chip se înţelege, că arhiereii L e g e i
V e c h i în fiecare zi proaduceau jertfe lui Dumnezeu, neputând
sâ curâţiască pre cei ce păcătuiau cu o singură jertfă şi cu o
singură a d u c e r e ; iar Christos acest-fel de jertfă a proadus lui
Dumnezeu şi putincioasă de a săvârşi atât de mari lucrări în
cât c u o singură aducere a curăţit printr'însa pre toată lumea.
D e c i şi dupre aceasta covârşeşte Arhiereul nostru Christos pre
arhiereii legei.
Câ aceasta o a făcut o dată, pre sineşi aducându-se.
A c e a s t a , zice, o dată o a fâcut; aceasta c a r e ? A d e c ă a pro-
a d u c e Christos pentru p ă c a t e l e norodului şi nu pentru sineşi,
o d a t ă , zice, a lucrat Christos şi cele ale arhieriei şi s'a pro­
adus pre sineşi j e r t f ă ; iar după a c e s t e a şeade ca un stăpân în
părintescul s c a u n ; căci pentrucă nu auzi tu, cetitorule, că Chri­
stos e s t e preot şi să socoteşti, câ el stă. totdeuna şi lucrează,
pentru aceasta arată aicea Pavel, că dupre iconomie numai o
dată s'a fâcut preot şi după c e a săvârşit iconomia sa, iarăşi
a luat însuşită înnălţime şi vrednicie a s a ; că a liturghisitoru-
lui şi a preotului însuşirea e s t e de a stâ şi a lifurghisi, dupre
I c u m e n i e ; iar Christos ş e a d e în părintescul scaun şi se litur-
g h i s e ş t e de netrupeştile p u t e r i ) .
1

*) U n a ca aceasta este însă şi talcuirea lui Teodorit, la aceea ce zice:

„ D o u ă a pus aicea (Apostolul), care nu le aveau cei ce câştigau pre­
oţia; c ă aceiaşi adese ori proaduceau jertfele şi pentru sineşi. jertfeau,-
fiindcă şi ei ca nişte oameni greşiau; iar cei supuşi în păcate, nu au
icest-fel de îndrăznială jertfind; iar acesta (Christos) nici una din aces­
t a f a c e ; întâi neîmpărtăşit fiind de păcat; iar alta că: jertfa cea una a
o s t destulă spre mântuire. Şi aceia adecă, alte jertfe proaduceau; iar
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VII, VERS. 2 8 .
505

2 8 . Că legea pre oameni pune arhierei, cari au ne­

putinţă.
P e n t r u c a să nu socoteşti tu, o cetitorule, c â Christos o dată
a proadus, însă a proadus şi pentru sineşi, pentru aceasta for­
mălueşte a c e a s t a aicea Apostolul şi zice, c â Christos nu a .p r o

adus pentru sineşi şl pentru păcatele s a l e ; căci Legea Veche

aşează arhierei, oameni simpli, cari au neputinţă, adecă cari
nu pot a stâ împrotiva păcatului şi a-1 birui, ci şi ei ca nişte
neputincioşi -ce sânt, cad î n - p ă c a t e ; , d e aceasta dupre urmare
şi au trebuinţă a p'roaduce jertfe şi pentru ale loruşi păcate.
Iar Christos care este atât de putincios, fiindcă este Fiiul ] j
1
u

Dumnezeu, cum ar fi avut păcat? Şi neavând păcat cum ar fi

proadus pentru sine? Că aceasta este cu totul nepotrivită; (.lai­
nici pentru 'ceilalţi â proadus Christos jertfe multe şi de multe
ori; ci o singură jertfă şi numai o dată, căci putincios fiind
îndestul a stătut a săvârşi totul şi a curaţi pre toţi oamenii'
numai o dată proaducând. Neputinţă însă, iubitule, vei înţe­
lege şi pre însuşi păcatul, precum întru alte părţi aşa 51 . m

me.şte Pavel zicând: «Că nu avem arhiereu carele nu poate a

compătimi cu neputinţele noastre (adecă cu păcatele noastre)»
(Evrei IV, 1 5 ) . Şi iarăşi: «fiindcă şi acesta este cuprins de ne­
putinţă» (Evrei V, 2 ) . S a u neputinţă vei înţelege moartea; fi­
indcă arhiereii legei fiindcă erau neputincioşi şi muritori, nici ei
înşişi erau, curaţi şt fâră păcate, nici pre alţii puteau a curăţ];
iar Christos fiindcă este fâră de păcat şi nemuritor, pentru a-
ceasta este şi puternic şt cu o singură proaducere a curăţit p r e

toţi. Auzi însă şi cele următoare:

Iar cuvântul jurământului celui ce a f o s t în urma le­
gei, a pus pre Fiiul în veac desăvârşit.
Vezi, o cetitorule, osebirile ce sânt între preoţia preoţilor
celor vechi şi; între preoţia lui Christos; acolo a fost legea, i a r

aicea cuvântul jurământului, adecă prea adevărat şi prea încre­

dinţat. Acolo erau oameni robi cu adevărat, fiindcă erau zidiri;
aicea este Dumnezeu a d e c ă şi S t ă p â n ; acolo, oameni ne­
putincioşi, adecă greşiţi fiind şi păcate având şi morţei sup şi U )

iar aicea Christos în veac desăvârşit, adecă pururea vecuitor

şi puternic, şi nu numai de o cam dată fără de păcat, ci şi
totdeuna: în veacul veacului. D e c i de este desăvârşit Christos,
de nu- păcătueşte nici odinioară şi de viază totdeuna, cum ar

acesta pre al său trup l'a proadus, însuşi făcându-se şi jertfitor şi jertfa
şi ca Dumnezeu împreună cu Părintele şi cu Duhul priimind darul"
'506.^ ^ EIMST^CÂTRE EVREI CAP. VIII, VERS_1 •

fi proadus jertfa pentru sine ? Şi eurn s'ar fi putut să proaducă

n u m a i decât pentru ceilalţi, multe jertfe şi d e multe ori? D r e p t
a c e e a , arătat e s t e , câ pentru sineşi nici a proâ.das, ci pentru
ceilalţi numai şi nici pentru ceilalţi a proadus multe jertfe, şi
d e multe o r i , ci o singură jertfă şi numai o dată, precum mai
înainte am spus. Din afară însă se întplege zicerea aceasta a
â v e â ' l i p s ă «pune arhiereu» adecă, «iar cuvântul jurământului
celui în urma legei, aşează p r e o ţ i t e Fiiul în veac desăvârşit» ). 1

C A P . VIII., :'

i. Iar c a p pentru cele c e se z i c : Arhiereu ca a c e s t a

a v e m , c a r e l e a ş e z u t de-adreapta rn,ărirei în ceruri.
:

Cap totdeuna se zice lucrul cel mai mare, precum de pildă

c â n d cuprinde cineva în puţine cuvinte părţile cele mai de că-
pitenie ale unei pricini, se zice, că a făCut cuvântul într'un cap
dela metaforaua capului, carele măcar de este şi m a i mic, însă
e s t e parte a trupului, cea mai de frunte. Deci zice şi acum
A p o s t o l u l : «Iar cap pentru cele c e se zic, adecă pentru c a să
zic lucrul cel prea mare şi mai cuprinzător decât t o a t e . Noi
hristianii, cei c e sântem în dar, Dumnezeu a v e m Arhiereu, căci
a ş e d e a nu este a altui cuiva, fără numai a lui Dumnezeu.
Vezi însă, o cetitorule, că Apostolul după c e a zis cele sme­
rite pentru Christos, cum că este Arhiereu, cum că se roagă
şi câte alte sânt însuşite a l e o m e n i r e i , -atunci s'a suit şi la cele
înnalte ale dumnezeirei. Obişnueşte însă totdeuna Apostolul a
o face aceasta, urmând Dascălului şi Domnului său Christos,
carele însuşi aceasta, 0 întrebuinţează în Sf. Evanghelie şi dela'
c e l e smerite ale omenirei sale, se sue la cele înnalte ale dum­
nezeirei sale; şi o face a c e a s t a ca prin cele S m e r i t e , să se po-
vâţuiască neputinciosul auzitor, să priimiască cu lesnire cuvân­
tul (căci dupre alt chip auzitorul nu urmează cuvintele învă­
ţătorului, dacă învăţătorul nu s.e va sui câte puţin, puţin la
c e l e mai înnalte), ca prin cele înnalte iarăşi să înveţe pre as­
cultător, că pentru compogorârea sa zicea m a i înainte cuvin­
t e l e acelea smerite. Scaun al mărirei î n s ă numeşte Pavel p r e

*) Aşa şi Teodorit tâlcueşte zicerea aceasta, desăvârşit: „Fiiu! cel u-

nul născut împreună călător are cu naşterea pre desăvârşirea; că desă­
vârşit pre el l'a născftt T a t ă l ; şi, aceasta dar dupre omenire sa se în­
ţeleagă; că desăvârşit aicea pre cel nemuritor zice'; nu însă alţi tis să
se înţeleagă, afară de Fiiul lui Dumnezeu cel firesc şi carele iarăşi pri­
imeşte aceastaşi numire ca om.
 EPlST. CĂTRE EVREI CAP. VIII, VERS. 2. 507

cel părintesc; sau pentrucă şi Părintele poate a se numi mă­

rire a Fiiului; "sau s'a numit scaun al mărirei simplu, dupre
cuprindere în loc de, prea marele scaun.
21 Slujitor al celor sfinte. :•
Precum arhiereii, zice, cei de jos ai legei, intrând înlăuntru
în Sfintele Sfintelor liturghisiau, âşa şi Arhiereul-nostru Christos
s'a făcut liturghisitor adevăratelor sfinte şi ale. încredinţatelor
neîntrări, adecă a celor cereşti. Se pare însă aicea, câ Pavel
voroveşte împrotiva sa, căci la începutul epistoliei aceştia a
zis: «Către carele din angheli a zis cândva: şezi de-a dreapta
mea?» (Evrei I, 1 3 ) . «Au nu toţi sânt duhuri slujitoare?» (tij.
14). Că arată cu cuvintele acestea, cum câ slujitorul nu e slo­
bod a şedea ci a stă. Şi puţin mai sus iarăşi a zis pentru Chri­
stos, că a şezut de-adreapta—scaunului; iar acum aicea zice,
cum că e slujitor al celor cereşti. Deci cum le zice acestea?
Răspundem că Apostolul cu compogorâre le zice acestea pen­
tru neputinţa ascultătorilor şi mestecând cele. smerite cu cele
înnalte; că prin şedere arată dumnezeirea lui Christos, fiindcă
a şedea este însuşirea dumnezeirei şi a se sluji de către făp­
turi; iar prin liturghisire arată omenirea şi purtarea de grijă
cea pentru noi a Iui Christos. Oare-carii însă pre zicerea: «slu­
jitor sfintelor» o a înţeles aşa în loc de a oamenilor celor de
el sfinţiţi, fiindcă Christos este Arhiereu al nostru, al celor ce
cred întru el şi cari ne-arrj sfinţit de el )..
1

Şi al cortului celui adevărat, pre care l'a.infipt Dom­

nul şi nu omul.
Cu aceste cuvinte a deşteptat Apostolul pre cei ce din Evrei
au crezut, fiindcâ putea urmă a nu se domeri ei, cum că noi. nu
avem acum acest-fel de cort, ce fel a fost făcut Moisi, pen­
tru aceasta zice, că iată avem alt cort adevărat şi mai mare
decât acela, cerul adecă, căci cortul cel vechiu a fost închipuire
a cerului şi pre acela adecă.om l'a formăluit cri arhitectorul
VeseleH,--ori Moisi; iar cortul acesta, cerul adecă, Domnul l'a
fâcut. însemnează că din zicerea aceasta închee dumnezeescul
loan Hrisostom că cerul nici se mişcă, nici este în fel de glob;
căci- asemănarea ce aduce aicea Pavel-aicea a cerului, adecă
x
) Zice însă şi înţeleptul Teodorit: „Numele î n s ă de slujitor a adaus
(Apostol adecă), fiindcă pentru arhiereu face cuvintele; căci care slujbă
săvârşaşte o dată pre sineşi proaducându-se şi alte jertfe nemai proadu-
când? Şî cum ar fi cu putinţă şi însuşi şi a şedea şi a sluji? F ă i ă nu­
mai de a 7.\c.p. cineva slujire, pre mântuirea oamenilor, pre care stăpâ­
neşte o lucrare.
^ 6 8 . EPIST. CĂTRE EVREI CAP. Vtîl, VERS. 2—3.

cortul şi zicerea, că l'a înfipt, pre amândouă acestea le surpă;

că cortul nefiind tot rotund în chip de sferă sus şi jos, tăgă­
dueşte pre închipuirea sferei cerului; iar zicerea înfipt, tăgă­
dueşte pre mişcarea cerului ). 1

3 . Că tot arhiereul se pune spre a proaduce daruri şi

jertfe, pentru aceea de nevoe este a avea şi el ceva, care
să proaducâ.
Fiindcă mai sus a zis Pavel cum că Christos şeade, pentru
• ca să nu socotiţi, câ aceasta este amăgire a se zice Arhiereu,
pentru aceasta "zice aicea acum, câ măcar deşi şeade Christos,
însă nu s'a lipsit de a nu fi Arhiereu, fiindcă toate însuşirile
arhieriei le ere şi precum preoţii aceia ai legei proaduc da­
ruri şi jertfe, aşa şi Christos pre sineşi s'a proadus. Deci a
şedea Christos, aceasta este însuşirea dumnezeeştei sale vred­
nicii, iar a se face Arhiereu, aceasta este însuşită multei iubi­
rei sale de oameni. încă şi despre alt chip se înţelege zicerea
aceasta. Fiindcă oare-cari întrebau şi nu se dumeriau, pentruce
Christos a murit dacă erâ Fiiul lui Dumnezeu şi dacă erâ veş­
nic? Pentru aceasta dezleagă nedumerirea aceasta Pavel şi zice:
Ca de vreme ce Christos erâ preot, şi preot fâră de jertfă nu
*) Şi mulţi încă din cei mai noi şi mai amărunţiţi astronomi socotesc
că cerul nu se mişcă, nici cu mişcarea lui împreună poartă pre lumi­
nători şi stelele; ci fieşte-care din luminători singur de sineşi se mişcă;
altul adecă mai prea înnalt, iar altul mai j o s . Că cerul tot se socoteşte
că este curgător şi întru dânsul stelele şi luminătorii se mişcă precum
se mişcă- şi peştii în mare şi cele zburătoare în aer;, iar cum că cerul
se asemănează cu o jumătate de sferă şi cu o boltă şi nu cu sferă, a-
rată şi Acachie în talcuirea Ecsaimerului ( F a c . I, 6 ) . Ci cei mai mulţi .
din astronomi mai lesne pot să 'şi tae limbeie lor, decât să priimiască,
să o mărturisească aceasta. Vezi şi la capul X L la Isaia unde se z i c e :
„ C e l a ce a pus cerul ca o boltă şi l'a întins ca pre un cort de a-1 lo­
c u i " . Şi la cap. XIII „Domnul Savaot a poruncit unui neam' luptător "'
de a r m e să vie de departe de pre pământ, dela marginea temeliei ceru- •
lui". Vezi şi Psal. XVIII unde z i c e : „Dela marginea cerului eşirea lui şi
întinderea lui până Ia marginea cerului", care cuvinte nu se potrivesc a
se zice la o sferă, care din toate părţile este de o măsură. Iar Dumne­
zeu la Iov curat surpă socoteala cerului de a fi în chip de-sferă zicând:
„Şi cine e acela ce numără cu înţelepciune nourii şi cerul l'a plecat la
p ă m â n t şi revarsă ca pre un praf pre pământ. L'am oprit însă pre el
ca p r e o piatră de chive" (Iov X X X V I I I , 3 8 ) . Că piatra cea de chive nu
e ca o s f e r ă ; iar unii zic că acestea le zice dumnezeiasca Scriptură cât
dupre chipul ce se simte şi se vede a cerului şi nu-către adevăr f i c ă - -
tre c e e a ce se înţelege. Căci din toate părţile pământului numai j u m ă ­
tate de sferă a cerului se vede, carea se asemănează ca o boltă şi ca.
Un cort şi nu întreagă sfera lui.
 E P I S T - CĂTRE E V R E I CAP. VIII, V E R S . 3-—4. ,"' . 509

e s t e , pentru aceasta nevoia a urmat să aibă şi Christos ceva,

care să proaducă, iar aceasta nu a fost altă fâră numai tru­
pul său c e l a fără de păcat. Deci pentru aceasta de nevoe a
murit pentru ca să aducă lui Dumnezeu jertfă pre al său trup,
dar însă şi jertfa dupre amărunţita socotiala, are osebire, căci
jertfele sânt care se proaduc prin sângele şi cărnurile vietăţi­
l o r ; sau ca să zicem mai cu amărUnţime, jertfe sânt toate cele
c e prin foc sâ tătnâiază; fiindcă, chiar jertfă se zice dela zice­
rea, să jertfeşte, adecă să tămâiază; iar daruri se numesc r o ­
durile: a grâului, a vinului, a untuluidelemn, a pânei, a - s e m i -
dalii (adecă a fărâmei ceii curate de grâu) şi câte altele erau
fără de sânge şi se aduceau înaintea lui Dumnezeu fâră de f o c .
Insă în Sf. Scriptură cu neosebire a c e a s t a se află una în l o c u l "
celeilalte, ,luându-se din alăturare şi una în loc de alta; pre­
cum este a c e a s t a : «Şi a căutat Dumnezeu spre Avei şi spre
darurile lui» ( F a c . IV, 4 ) . Şi măcar c ă darurile acestea erau
cărnurile dela cele întâi născute ale oilor lui «iar spre Cain
şi spre jertele lui nu a luat aminte» (tij. 5 ) , şi măcar că j e r t ­
fele lui a c e s t e a erau fâră de sânge din rodurile pământului.
Iar deşi oare-carele poate se sârgueşte să întocmiască acestea
şi să tâlcuiască astfel cu dezlegări reci, care şi nouă nu ne
sânt necunoscute, dar însă unul ca acesta, ori şi carele ar fi,
nu ştiu cum se va putea arăta pre sineşi slobod, de prihăni-
rea aceasta, ce i se pune, că a d e c ă : c e t e ş t e Scripturile cu le­
nevire şi fără luare aminte. D e vreme c e numirile aceste a
darului şi a jertfei, la multe alte părţi a Sf. Scripturi se află
cu neosebire una in loc de alta şi putem aduce aicea nenu­
mărate ziceri asupra a nenumărate, dacă lucrul nu s'ar fi ară­
tat a fi iubirea de slava ). Insă singur Apostolul acesta va fi
1

îndestul a ne încredinţa pre noi, prost numind şi o b ş t e ş t e da­

ruri pre toate cele ce proaduc şi ascultă cuvintele lui cele
următoare.
4 . Că de ar fi fost pre pământ, nici ar fi fost preot,
fiind preoţi cei_ce pfoaduceau dupre lege darurile.
Ş i cu aceste cuvinte încă formălueşte Apostolul cea de mai
s u s ; care? C â adecă deşi nu are Christos jos cort pre pământ,
precum aveau preoţii cei vechi, ci se află în cer, din aceasta
însă nici cum se opreşte de a nu fi preot. Ş i vezi, o cetito­
rule, înţelepciunea a Mar, P a v e l ; din apucarea (argumentarea)
l
) Vezi la subtînsemnarea capului V, al acesteea la stihul întâi, unde
s'a însemnat câteva ziceri ale Scripturei acolo,, care despre acestea cu­
prind. . , •
510. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VIII, VERS. 4 5.

a c e e a , din care ar fi formăluit altul oare-cine, că Christos nu

a r fi preot, fiindcă n u are loc şi cort pre pământ, ca sâ pre­
oţească; din aceasta mai ales Apostolul forrnăi.';eşte, cum câ
e s t e preot, pentrucă neavând cort pre pământ adecă şi loc ca
sâ preoţiascâ, are s u s în ceruri; căci de ar fi fost Christos
p r e o t pre pământ, nu ar fi fost preot, .fiindcă erau alţi preoţi
p r e pământ şi s'ar fi socotit rebelie preoţia iui asupra preojiei
a c e l o r a ; iar apum fiindcă arc iop şi c o r t şl cer şi fiindcă:^-,
suit acolo însuşi trupul său; pentru aceasta 'acolo mijloceşte
p e n t r u noi către Dumnezeu Părintele şi plineşte însuşi lucrul
arhieriei sale. Drept aceea fiindcă Christos este sus, zice, şi
nu este pre pământ, pentru aceasta mai ales este preot şi a r ­
hiereu').
5 . Cari închipuire şi umbre celor cereşti slujesc.
Cu aceste cuvinte arată Pavel covârşirea ce are preoţia lui
Christos, mai pre s u s de preoţia preoţilor celor vechi, căci pre
T e s t a m e n t u l Vechiu îl numeşte Pavel închipuite şi umbră; iar
p r e Testamentul acest Nou al Evangheliei îl numeşte c e r e s c ;
c ă c i cum nu este c e r e s c Noul T e s t a m e n t , intru carele nu se
săvârşeşte nici un lucru pământesc, ci toate câte se săvârşesc
întru acesta sânt duhovniceşti taine şi mai pre sus de fire?
Intru care se cânta laude angheliceşti, întru carele se află c h e ­
ile împărăţiei cerurilor şi se dă ertarea păcatelor şi dinpotrivă
l
) Şi dupre Icumenie, de ar fi fost Christos pre pământ, care zicem
este însuşi această, că de nu ar fi murit Christos, de nu ar fi înviat,
de nu s'ar fi înnălţat, nu ar fi preot; Tar acum ;a murit cu adevărat,
pentru ca să se p r o a d u c ă p r e sineşi jertfă şi a înviat şi s'a înnălţat pen­
tru c a să aibă loc şi ca să preoţiască cerul, unde urrrlâ să iera.tivsască;
iar a ierativsi se înţelege că este a mijloci pentru noi către Părintele,
precum mai înainte a zis Pavel: „Pururea fiind viu spre a se ruga pen­
tru n o i " (Evrei XVII, 25). Şi Teodorit aşa tâlcueşte zicerea aceasta zi­
c â n d : „Acestea spre desvinovăţire le-a pus, învăţând că nu prihăneşte.
legea, ci şi pre aceea o socoteşte, cinstită, ca pre una c e avea preîn-
chipuirea celor cereşti, pentru aceasta a zis, că de prisos ar fi fost pre
p ă m â n t petrecând (Christos adecă) a se numi preot; de vreme ce pre­
oţii cei dupre lege pliniâ slujba legei. Deci dacă şi preoţia cea dupre
l e g e şi-a luat sfârşit şi arhiereul cel dupre rânduială lui Melhisedec a
proadus jertfă şi a făcut de a nu fi. trebuinţă de alte jertfe, pentruce
1

preoţii Testamentului Nou săvârşesc tainica liturghie, arătat e celor în­

văţaţi cele dumnezeeşti, cum că nu altă jertfă să proâducem, ci săvâr­
ş i m pomenirea aceea una şi mântuitoare. C ă aceasta nouă însuşi stă-'
p a n u l ne-a poruncit, zicând: „Aceasta s'o faceţi întru' pomenirea m e a "
c a cu privirea închipuirilor, să ne aducem aminte de patimile c e l e . e e
l e - a suferit pentru noi şi să ne înfocăm cu dragostea cea către făcă­
torul de bine şi dobândirea bunătăţilor celor viitoare să o aşteptăm.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VIII, VERS. 5 — 6 . 511

legarea păcatelor? Şi întru care aflându-ne noi hristianii, avem

petrecerea noastră în ceruri? D e c i ale acestor cereşti adecă a
Noului T e s t a m e n t a fost închipuiri şi pilde, adecă oare-care
umbroase pilde şi ca nişte însemnări cele c e s'au arătat de
Dumnezeu, lui Moisi în muntele Sinai, pentru care şi scris e s t e :
«Vezi, vei face toate, după închipuirea ce s'a arătat ţie în
munte» ( E ş . X X V , 4 0 ) ; precum dupre urmare O zice a c e a s t a
P a v e l : :. . .
Precum s'a zis lui Moisi, vrând să facă c o r t u l : « C ă
vezi, zice, vei face toate dupre închipuirea, care s'a ară­
tat în munte».
F i i n d c ă cele ce vedem cu însuşi ochii noştri mai mult le
credem decât cele c e le auzim cu urechile, de unde şi cu o b ­
ştească socotiala se z i c e : că ochii sânt mai de crezare decât
urechile. Pentru a c e a s t a şi Dumnezeu a arătat lui Moisi în
închipuire văzută, t o a t e cele ce urma să facă, adecă nu numai
forma şi felul cortului, ci şi vasele şi toate celelalte, ce voia
să rânduiască pentru j e r t f e şi pentru ceealaltâ slujire; că mai
înainte de a zice Dumnezeu lui Moisi, cuvântul cel de mai
sus, aşa i-a zis a c e s t e a : «Şi vei face mie dupre t o a t e câte eu
arăt ţie în munte, asemănarea cortului şi asemănarea vaselor
lui aşa le vei face» ( E ş . X X V , 9 ) .
6. Iar acum mai deosebită slujire a nemerit.
Şi aceste cuvinte se ţin împreună de înţelegerea aceea,.-ce
mai sus o a zis durnnezeescul Pavel, a d e c ă cum că de ar fi
Christos pre pământ şi de ar fi avut loc de preoţie pre p ă ­
mânt, nu ar fi fost p r e o t ; ,iar acum fiindcă Christos nu are loc
de preoţie pre pământ, ci cerul, pentru a c e a s t a a nemerit o
slujire"mult mai deosebită, adecă slujirea lui Christos nu este
acest-fel, precum este c e a a arhiereilor celor de pre p ă m â n t ;
ci este cerească, fiindcă are loc al l u c r ă r e i ' ş i al săvârşirei sale
pre însuşi -cerul.
Cu cât este mijlocitor de mai bun testament.
După ce a înnălţat Pavel şi a mărit preoţia lui Christos, de
la loc dela persoană şi dela jertfă, acum înnalţă şi măreşte şi
pre Noul T e s t a m e n t , al căruia mijlocitor este C h r i s t o s ; şi m ă ­
car de a şi zis mai j n a i n t e , că T e s t a m e n t u l Vechiu a fost n e ­
putincios şi nefolositor pentru prunceasca aşezarea ascultăto­
rilor E v r e i ; dar însă îndată c e le-a zis acestea, a încetat şi nu
a adaus ceva mai mult, temându-se ca nu cumva să nu-i pri-
imiască cuvintele cei c e din Evrei au crezut; iar acum lăţeşte
 CĂTRE EVREt CAP. Vili, VERS. 6—7.

cuvântul cel despre aceasta şi arată că Testamentul Nou e mai

bun decât cel Vechiu, adecă Evanghelia, a cărui mijlocitor şi
datator e s t e Christos, căci Christos s'a făcut către noi slujitor
şi lucrător al Evangheliei, fiindcă a luat chip de rob, precum
şi Moisi s'a fâcut mijlocitor şi slujitor al L e g e i V e c h i .
Carele pentru mai bune fâgăduinţi s'a legiuit.
A i c e a scrie Apostolul cuvântul acela, care decât toate cele­
lalte cuvinte mai mult mângâe p r e cei ce au crezut dintre Iudei,
adecă cum Că Testamentul nostru a c e s t Nbu al Evangheliei s'a
legiuit pentru făgăduinţe mai mari şi mai înnalte de bunătăţi,
fiindcă nu s'a făgăduit hristianilor celor ce păzesc Evanghelia
bunătăţi vremefnice şi pământeşti, adecă bună naştere de fii
ş i mulţi fii, ci împărăţia cerului; deci nu vă împuţinaţi cu su­
fletul, zice, voi fraţii mei, fiindcă făgăduinţele bunătăţilor ce
aveţi a le luâ sânt mult mai bune decât făgăduinţele legei.
D r e p t a c e e a neînţelepţesc lucru e s t e a obosi voi, cari aveţi a
dobândi atât de mai înnalte şi cereşti bunătăţi."
7. Că de ar fi fost cel întâi fără de prihană, nu s'ar
fi căutat loc pentru al doilea.
Vezi, iubitule, rânduială de noime şi de cuvinte ale Marelui
P a v e l : Mai întâi a "zis, că Testamentul cel Nou a lui Christos
e s t e mai bun decât cel V e c h i u . Ş i de unde e arătat aceasta ?
D i n aceasta c e zice, că s'a legiuit prin mai bună făgăduinţa,
a d e c ă , făgăduinţă de bunătăţi; căci dacă făgăduinţele şi răs­
plătirile Noului T e s t a m e n t sânt mai b u n e decât făgăduinţele
celui vechiu, a r ă t a t este cum că şi Noul T e s t a m e n t e mai bun
d e c â t cei V e c h i u şi poruncile lui sânţ. mai înnalte şi mai dum-
nezeeşti d e c â t ale a celui vechiu. D a r de unde este-arătat că
făgăduinţele Testamentului Nou sânt mai bune decât ale a c e ­
lui Vechiu? Din aceasta adecă, pentrucă T e s t a m e n t u l Vechiu
s'a l e p ă d a t ; iar acest Nou a întrat în locul aceluia; fiindcă pen­
tru aceasta a c e s t nou stăpâneşte şi are tăria, pentrucă e mai
bun şi mai desăvârşit decât cel vechiu; căci de ar fi fost cel
întâi şi vechiu fără prihană şi fără meteahnă, adecă de ar fi fâcut
a c e l a pre oameni fâră prihană şi drepţi, negreşit nu ar fi-întrat în
locul aceluia altul al doilea şi Nou T e s t a m e n t ; precum şi noi
obişnuim a zice mai cu deosebire, cutare casă nu este fără priha­
nă, în loc de fără meteahnă şi are putregiune; aşa a zis şi A p o s ­
tolul că T e s t a m e n t u l Vechiu nu este fără prihană, nu viclean şi
rău a d e c ă , ci pentrucă nu putea a face pre oameni mai buni şi
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. VIII, VERS. 1 9.. 5l3

desăvârşiţi, fiindcă nu s'a dat pentru cei depliniţi, ci pentru cei

nedepliniţi şi prunci ). 1

8. Câ priharrin.du.-i pre ei, zice, nu pre Vechiul Testa­

ment prihănindu-1 Dumnezeu a zis, ci pre dânşii prihă- ^
nindu-i, adecă pre Evrei, cari nu se puteau a se plini din
poruncile legei.
Iată vin zile, zice Domnul, şi voiu săvârşi preste casa
lui Israil -şi. preste casa Iui Iuda Testamentul Nou (Ier.
X X X I , 3i",. ' " " : r

Cu aceste cuvinte mai curat arată Pavel aicea, că lepădat

s'a făcut Testamentul cel Vechiu (dupre partea lui cea sluji-
toriască a d e c ă , în care cuprinde lucrările şi slujirile şi nu du­
pre partea c e a moralicească; de vreme ce cele zece porunci şi
altele, care îndreptează moravurile şi faptele, nu s'au lepădat,
ci şi dupre Testamentul cel Nou iarăşi au tăria). Şi vezi d e s ­
pre aceasta la subînsemnările zicerei: «Câ voi spre sloboze­
nie v'aţi chemat, fraţilor» (Galat. V , 1 3 ) . Şi a zicerei: « L e g e a
poruncilor cu dogme oprindu-o» ( E f e s . II, 1 5 ) ; arată, zic, P a -
- v e l , că Vechiul T e s t a m e n t s'a lepădat, fiindcă aduce pre D u m ­
nezeu, carele zice prin Ieremia, cum că voiu legiui T e s t a m e n t
Nou, adecă cu totul nou; nu precum înţeleg Evreii aceasta zi-
cându-se, cum că Ezdra a înoit S c r i p t u r a ; fiindcă nu s'a făcut
nouă Scriptura pentrucă o a înoit a d e c ă a doua oară o a scris
E z d r a ; ci iarăşi a rămas veche, m ă c a r că de Ezdra toată a
doua oară s'a pomenit ). 2

9, Nu dupre testamentul care î'am testăluit părinţilor

l$r în ziua întru care apucându-i eu de mâna lor, ca să-i
scot pre ei din pământul Eghiptului (tij. 32).
Pentru a nu socoti cineva, că Dumnezeu a lepădat T e s t a ­
mentul acela, care l'a dat lui Avraam zicând: «Intru seminţia
*) Şi Teodorit numirea neprihănit în loc de desăvârşit o a pus, a-
decă îndestulat spre desăvârşire; iar Chirii al Alexandriei pre numirea
neprihănit o a z s desăvârşit sfânt.
;

-) Ezdra însă după întoarcerea din Babilon în Ierusalim şi-a adus a-

minte de toate Sfintele Scripturi, dupre porunca lui Dumnezeu şi le-a
scris şezând în linişte; mărturiseşte Mar. Vasilie, carele aşa scrie în car­
tea cea către Hiloh ucenicul său zicând: „De aicea pustiul întru carele
curăfindu-se norodul i s'a pus lege şi aşa în pământul făgăduinţei a
văzut pre Dumnezeu; aicea muntele Carmilul, în care petrecând llie a
bine plăcut lui Dumnezeu, aicea câmpul în carele s'a depărtat Ezdra,
toate cărţile cele de Dumnezeu insuflate, cu porunca lui Dumnezeu ie-a
izbucnit" (isvodit).

Tom. I1L 33.

514. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VIII, VERS. 9—10.

t a se vor blagoslovi toate neamurile» ( F a c . X X I I , 1 8 ) . P e n t r u

a c e a s t a a adaus a c e a s t a : «In ziua întru care apucându-i eu de
m â n a lor, ca să-i scot din pământul Eghiptului, pentru ca să
a r a t e cu aceasta, câ Dumnezeu a lepădat Testamentul cel c e
l'a dat părinţilor Evreilor în Muntele Siriai, celor ce s'au închi­
n a t viţelului, după c e i-a scos- pre ei din E g h i p t ; şi tiu că a-
lepădat Testamentul, ce) pe mai tnţâi T a dar lui Avraam, fi*
indcă acela a luat sfârşit,şi împlinit întru. ChristQs-, -carele;-
dupre trup a fost sămânţă a lui A v r a a m .
Căci ei mi au rămas--.-întru Testamentul meu, şi eu
i-am părăsit pre ei, zice Domnul (Ier. X X X I , 3 2 ) .
Vezi, o iubite cetitorule, că toate relele şi nenorocirile, cari
n e urmează dela noi se nasc şi iau început, iar bunătăţile şi
facerile de bine, care le luăm, dela Dumnezeu ne vin şi dela
Dânsul îşi au începutul? Căci Dumnezeu ca cum s'ar desvi-
novăţi, arată aicea pricina pentru care a părăsit pre Evrei, şi
zice că de v r e m e - c e nu au rămas în T e s t a m e n t u l meu, pentru
a c e a s t a şi eu i-am lăsat şi i-am părăsit. Pentru aceasta şi a-
iurea zicea: «Iar de nu veţi vrea, nici mă veţi asculta, sabie
pre voi vă va mânca» (Isaia I, 2 0 ) .
1 0 . Că acesta e Testamentul care îl voiu testatul casei
lui Israil, după zilele acelea, zice Domnul (Ier, X X X I , 33).
După zilele a c e l e a ; care? Alţii zic, câ înţelege pre zilele e-
şirei, adecă după ce au eşit .Israiltenii din gghipt, întru care
s'a dat mozaiceasca legea lor; iar eu s o c o t e s c , că zice pentru
zilele acelea, pentru care măi sus â zis. a ş a : «Iată zile v i n » ;
deci d u p ă - c e , zice, vor trece .zilele acelea, a d e c ă zilele a c e l e a
după vremea lui Ieremia şi a prorocilor, atuncea voiu aşeza
şi voiu legiui acest-fel Nou T e s t a m e n t , pre care îl zice mai j o s .
Dândlegile mele în gândul l o r şi p r e inima l o r le voiu
scrie p r e ele (Ier. X X X I , 33).
Vie acum aicea Evreii să arate când au priimit ei lege nescrisă
pre care o fâgădueşte aicea Dumnezeu a o dâ? Pentrucă şi Ezdra
cu litere a dat Scriptura toată, de care şi-a adus aminte, după c e
s'au întors Israiltenii la Ierusalim din Babilpn. Singuri dar A p o s t o ­
lii nu au luat dar vre o lege scrisa, ci nescrisă:o au priimit în ini­
:

mile lor legea Sf. Duh. Pentru aceasta şi Christbs zicea lor: «Iar
Mângâitorul Duhul cel sfanţ, pre care-î va trimite Tatăl întru
numeţe meu, acela vă va învăţă pre voi toate şi va aduce aminte
vouă de toate cele ce am zis vouă» (loan X I V , 2 6 ) ) . 1

*) Vezi iubitule că Noul Testament c u s'a dat cu lespezi trupeşti şi

 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VIII, VERS. 1 0 — 1 2 . 515

Şi voiu fi lor Dumnezeu şi ei vor fi mie norod (tij. 3 3 ) .

A c e s t p r o r o c e s c cuvânt şi-a luat sfârşitul său prin E v a n g h e ­
lie şi prin Noul T e s t a m e n t ; pentrucă neamurile cele c e mai
înainte erau slujitoare de idoli şi nu erau norod al lui D u m n e ­
zeu, acum cunoscând pre adevăratul Dumnezeu, s'au făcut n o ­
rodul lui.
: 1 1 . Şi nu vor învăţa fieşte-carele pre aproapele ^ău
şi fieşte-carele pre fratele său zicând: cunoaşte pre. Dom­
nul, că toţi mă vor. şti dela cel mic al lor, până la cel
măre al lor (tij. 3 4 ) , .
învăţătură zice aicea Domnul pre c e a ostenicioasă şi mai du­
reroasă învăţătură; pentrucă iată vedem cum că acum în D a ­
rul Evangheliei, nu avem trebuinţă a cheltui multe cuvinte şi
învăţături, spre a îndupleca pre cei c e au minte sănătoasă,-
pentru a crede în Christos; pentrucă T e s t a m e n t u l cel V e c h i u ;
într'un singur colţ de pământ erâ îngrădit, în Ierusalim şi foarte
puţini erau, care-1 ştiau; iar Noul T e s t a m e n t şi Sf. Evanghelie
s'au propoveduit în toată lumea prin A p o s t o l i : «câ în t o t pă­
mântul, zice, a eşit cuvântul lor şi la marginea lumei graiurile
lor» (Psalm. X V I I I , 1). încă şi dupre alt chip se înţelege zi­
c e r e a a c e a s t a : Că de vreme ce Fiiul lui Dumnezeu a petre­
cut pre pământ prin trupeasca sa iconomie şi a îndumnezeit
pre firea o m e n e a s c ă unindu-o pre ea în durnnezeescul său ipos­
tas, pentru a c e a s t a a luminat în sufletele, tuturor oamenilor
lumina adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu şi s'a pus de durn­
nezeescul dar înlăuntru în firea o m e n e a s c ă , c a o iscusire şi pu­
tere spre a cunoaşte cu lesnire credinciosul pre adevăratul D u m ­
nezeu ).1

1 2 . Că milostiv voiu fi pentru nedreptăţile lor şi pă­

catele- lor şi nelegiuirile lor nu le voiu mai pomeni (Ier.
XXXI, 34). • • '
materialnice şi cu litere, ci cu sfaturi nematerialnice şi netrupeşti prin
Duh Sf. Că şi cuvintele ce le zicea Domnul, propoveduind Noul T e s ­
tament şi Evanghelia erâ duh şi viaţă; şi nu erau cuvinte numai goale
şi grăite şi în aer topite, precum zicea singur: „Duhul e făcător de vi­
aţă, trupul nimica foloseşte. Graiurile, care eu zic vouă duh şi viaţă
s â n t " (Ioan VI, 6 3 ) . Deci cu cât e duhul mai pre s u s de trup şi cele
gândite şi nematerialnice, decât cele simţite, şi materialnice, cu atâta este
. mai s u s Noul Testament, decât cel Vechiul
*) Vezi şi tâlcuirea zicerei: „Că însuşi voi de Dumnezeu învăţaţi ,'sân-
teţi spre a iubi unii pre alţii (IV, 9 al ceii către T e s a L ) , potrivită la a-
ceastă zicere fiind.
516. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. VIII, V. 12 13—IX, VERS. 1.

Ş i acest cuvânt prorocesc prea arătat s'a împlinit intru No­

ul T e s t a m e n t ; de vreme c e Dumnezeu spălându-ne pre noi
hristianii prin sf. botez de spurcăciunea păcatelor, c a r e le-am
fâcut, mai mult nu îşi aduce aminte de păcatele a c e s t e a , fi­
i n d c ă au apucat a se spălă.
1 3 . Şi zicând nou, a învechit pre cel dintâi (Testa­
ment).
C u a c e s t e cuvinte tâlcueşte Apostolul cuvântul c e l de mai
sus al prorocului leremia, iar mai- ales al lui Dumnezeu şi z i c e :
C â aceasta de a numi cu totul Noul T e s t a m e n t Dumnezeu,
singură aceasta, zic, arată cum c ă T e s t a m e n t u l cel d e mai îna­
i n t e se vede apoi că este vechiu şi neputincios.
Iar cel ce s'a învechit şi a îmbătrânit, aproape este
de peire.
Apostolul după c e a luat slobozenie şi îndrăzneală dela p r o - _
r o c u l leremia, iar mai ales dela Dumnezeu, apoi prihăneşte pre
l e g e , ca pre o învechită şi îmbătrânită şi arată pre cele a l e
Evangheliei, c â sânt nouă şi înfloresc. Deci din această p r o ­
r o c e a s c ă zicere, c e zice nou a încheiat pre numele aceii v e c h i ;
fiindcâ cel nou este contra celui vechiu, a adaus însă dela sine
p r e numirea bătrâneţei şi apoi de nevoe închee, cum că Legei.
c e i i Vechi şi scrise îi e datoare peirea, pentrucă dupre fires­
cul chip lucrul c e se învecheşte şi îmbătrâneşte este., a p r o a p e
d e sfârşit şi de moarte. D e aceasta şi oare-cari etimologisesc
b ă t r â n e ţ a (care în limba elinicească se zice: Y^P S) c a s e a l c ă -
a

t u e ş t e din zicerea yqc, epâv (adecă a dori p ă m â n t ) ; ca cum a r

zice dar Apostolul aceasta, cum c â Noul T e s t a m e n t nu l'a în­
c e t a t pre cel Vechiu fâră vreme şi mai înainte d e hotărâtul
t i m p ; ci pentrucă acela a ajuns deaciia în bătrâneţe şi vechi­
m e , adecă pentru slăbiciunea lui şi netrebnicia şi nefolosulv-
p r e c u m şi aiurea acestaş Pavel pentru cel vechiu z i c e : « C ă
neputinţa legei întru c e e a c e nu putea prin trup» ( R o m . VIII, 3)«

CAP. IX.

1. Avea drept aceea cel întâi ) îndreptări de slujbă.

1

a
) L a Hrisostom adecă şi la Teofilact se scrie aşa; iar la Teodorit şî
întru altele se adauge şi aceasta, cort; ci şi înţeleptul Fotie, vrea ca să.
se zică cel întâi nu cortul, ci testamentul, că avea cel întâi îndreptări de
slujbe, nu pentru cort s'a zis socotesc, ci pentru însuşi Testamentul
V e c h i u ; căci nu a asemănat cortul cu Noul Testament, ci pre tot T e s -
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 . 517

Mai sus a arătat Apostolul dela preoţii cei vechi şi dela p r e ­

o ţ i a lor, şi dela numele Vechiului T e s t a m e n t , cum că o b i c e ­
iurile Evreilor urmau să aibă sfârşit şi l e g e a lor c e a l u c r ă t o a r e
d e slujbe. A c u m însă arată însuşi a c e a s t a şi dela însuşi forma
c e avea cortul cel vechiu al mărturiei; căci întru dânsul se a-
flau trei l o c u r i : unul c e l afară de cort, S f â n t a şi Sfintele Sfin­
t e l o r şi locul cel afară de c o r t , c a r e se vede sâ fi fost c u r t e a
s a u ograda, e r â rânduit pentru a stâ toţi, şi Evreii şi n e m e r ­
nicii, a d e c ă acei. din neamuri, cari s e . catihisiau cele a l e . . E v r e ­
i l o r ; iar după locul a c e s t a şi c u r t e a e r â o catapeteazmă, a d e c ă
o perdea ţ e s u t ă ) ; înlăuntru d e a c e a s t a întrând preoţii m e r -
1

tamentul Vechiu cu cel Nou şi pre lângă acele tot arătă covârşirea a -
cestui nou. ' <
x
) însemnează că trei catapetezme erau la cort (adecă perdele): 1) Per­
deaua aceea ce acoperiâ pre u ş a ogrăzei cortului. II) Ceea ce copereâ
pre însuşi uşa cortului, adecă a mijlocului Cortului şi III) Aceea ce în­
chidea pre Sfânta Sfintelor. Despre acestea zice Sf. Scriptură: „Şi c a ­
tapeteazmă uşei cortului şi a uşei ogrăzei" ( E ş . X X X I X , 4 0 ) . Şi iarăşi:
„ Ş i vei. pune sicriul, mărturiei şi vei coperi sicriul cu catapeteazmă" ( E ş .
X L , 3 ) . Apostolul însă mai înainte numai două catapetezme zice, n e n u -
mărând pre a treia a uşei ogrăzei cortului; şi câte trele catapetezme
acestea erau asemenea de iachint, de porfiră, de roş împletită, de vison
împletită; însă catapeteazmă uşei ogrăzei erâ cusută: „că lucru, zice, de
croitor e r â " ( E ş . X X V I I , 1 6 ) ; iar cea a uşei cortului care se numiâ şi î m ­
pestriţa adică eră lucru de împestriţor ( E ş . X X V I , 3 6 ) . Iar acoperemântul
uşelor Sfintelor Sfinţilor erâ lucru ţesut ( E ş . X X V I I , 3 2 ) . Şi ca s ă zic mai
curat precum bisericile noastre au pridvor şi biserica cea chiar (proprie)
şi sf. Oltariu; a ş a avea" şi cortul cel vechiu ograda şi Sfintele şi Sfintele
Sfintelor. Iar ograda erâ împrejurul câte patru părţilor cortului, către r ă s ă ­
rituri, către nord, către sud şi către apusuri, precum se vede la-cap. X X V I I
a l Eşirei. Avea însă tot cortul închipuirea zidirei dupre Teodorit şi cele
din lăuntrul ale catapetezmei adecă Sfintele Sfintelor aveau închipuirea
celor cereşti, dupre acelaş Teodorit, iar cele în afară de catapeteazmă, a-
•decă sfintele, aveau închipuirea celor pământeşti şi pentru aceasta erau
umblate totdeuna preoţilor. Iar dupre Chirii cortul avea închipuirea bi­
sericei;. dupre "sf. Grigorie al Nisiei însă, cortul avea închipuirea lui Chri­
s t o s , carele este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, carele nefăcut
fiind de mână dupre firea sa, priimeşte a se formălui când este trebu­
inţă de a înfipge cortul acesta întru noi. Drept aceea însuşi cortul a -
•cesta şi Christos acesta şi nefăcut eră, dupre estimea cea de mai î n a ­
inte şi nezidirea, adecă dupre dumnezeirea s a ; şi formâluit fiind, că a
priimit alcătuirea aceasta materialnică şi s'a fâcut zidit dupre omenire
adecă. Zice însă şi Teodorit: „Iar catapeteazmă (adecă perdeaua) î m -
pliniâ trebuinţa tăriei; că două ceriuri n e - a învăţat dumnezeiasca Scrip­
tură c ă sânt, din care pre cel întâi adecă împreună cu pământul l'a făcut
D u m n e z e u ; iar pre cel al doilea, a doua zi l'a făcut zicând: „ F a c ă - s e tărie
între a p ă " ; apoi a adaus, „şi a numit Dumnezeu pre tărie, c e r " ( F a c . I, 6 ) .
518. ' EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 .

geau în sfânta, c a r e erâ în mijlocul cortului, unde în fieşte-

c a r e zi făceau preoţii osebitele slujiri şi lucrări prin j e r t f e şi prin
rugăciuni. A c e s t e a însă erau închipuire a Testamentului V e c h i u ,
p e n t r u c ă t o a t e cele c e se săvârşiau acolo, se săVârşiau | cu sân­
giuri şi cu jertfe de vietăţi; iar Sfintele Sfintelor, e r â loc o s e ­
bit pentru a intră o dată în an arhiereul acolo, precum mai
j o s va spune A p o s t o l u l ; iar a c e s t e a erau închipuire a tainei l u i .
Christos. D e c i avea, zige, cel întâi,- a d e c ă V e c h i u l T e s t a m e n t
îndreptări, adecă, s e m n e sau "hotare ş i .legiuiri de slujbă; ci â-
t u n c e a a d e c ă le avcâ a c e s t e a , iar acum a c e s t e a tiu le are fi­
indcă au î n c e t a t . '.
Şi sfinţire l u m e a s c ă .
L u m e s c numeşte Apostolul pre locali cortului acela, întru
c a r e l e erâ ertat a intră t o ţ i ; şi erâ arătat locul a c e s t a întru
a c e l a ş cort, unde Iudeii şi Nazareii, a d e c ă cei afierosiţi lui "Dum­
nezeu şi nemernicii şi Elinii Stâ. Deci fiindcă Jocul acesta e r â
c ă l c a t şi de Elini pentru a c e a s t a îl numeşte pre el Apostolul
l u m e s c ) ; c ă lumea se zic şi credincioşii, dupre c e e a ce a zis
1

- A ş a zice şi fericitul David: „Cerul cerului Domnului" (Psalm. CXIţl, 16).

C ă cerul acesta este acoperemânt al nostru; iar puterilor celor nevăzute le
. plineşte trebuinţa de aşternut (ISocpo?); deci precum acesta desparte p r e cele
de j o s de cele de sus, aşa catapeteazmă saţi perdeaua prin mijlocul cortu­
lui fiind întinsă, despărţiâ de sfântă pre Sfânta Sfintelor. \\
J
) Iar sfântul acesta lumesc se vede c ă a fost s a u însăşi curtea, cor­
tului, sau locul.cel din afară, carele se cuprindea în curte; fiiridpă zice
-Teofilact acesta şi durnnezeescul Hrisostom, c ă s t â întru el şi Elinii, şi
aceasta poate vrea să arate, Ceea. ce zice Dumnezeu: „A-.călea c a n e a mea
nu veţi mai adauge" (Isaia I, 13).. Precum şi însuşi t e o f i l a c t zice mai
j o s , că în curte stâ toţi de obşte, stjhul 3 ; şi Evanghelistul L u c a încă
poate"însăşi aceasta o arată zicând: ;,Fost-a când ieratevsiâ el (Zaha-
ria), dupre obiceiul preoţiei s'a întâmplat a tămâia intrând în biserica
Domnului, şi toată mulţimea norodului rugându-se din afară în ciasul
tămâerei; şi s'a arătat lui anghelul Domm;lui stând de-a dreapta jertfel­
nicului tămâerei" (Luca I, 8 ) . Iar jertfelnicul tămâerei nu erâ înlăuntru
în Sfintele Sfintelor, ci în mijlocul bisericei; şi vezi înainte la tâlcuirea
-zicerei: nu fără de sânge, la stih 7 al acestui cap. Drept aceea dacă
jertfelnicul tămâerei erâ în biserica cea Sin mijloc, întru care a intrat
Zaharia să tămâeze; apoi mulţimea norodului stâ afară în curtea bise­
ricei, adecă dinaintea bisericei şi în pridvorul bisericei. însemnează însă
că şi Icumenie zice, că trei corturi am însemnat în cele opt cărţi: unul
:

despre carele zice sfântul cel lumesc, unde erâ jertfelnicul cel de ara­
m ă al arderilor- de tot şi erâ ertat tot norodului a intra şi jerttele a le
săvârşi; iar. al doilea unde erâ slobod preoţilor pururea a săvârşi .sluj­
bele, unde erâ jertfelnicul şi masa şi punerea înainte a panilor; iar al
treilea unde erâ tămâitorul, adecă cădelniţa şi lada, întru care o dată
în an intra singur arhiereul.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, "VERS. 2 . 519

D o m n u l : «Nu pentru lume mă rog, ci pentru acei c e i-ai dat

mie» (loan X V I I , 9 ) .
2. Câ cortul cel dintâi s ' a făcut, întru carele erâ sfeş­
nicul şi masa şi punerea înainte a panilor, carele se zice
sfintele (Eş. X L ) .
Cortul a c e s t a îl n u m e ş t e Pavel întâi, pentrucă nu numără
c u r t e a >aU ograda, c e e a c e e r â . înaintea cortului acestuia şi
«pentrucă c â t către S f i n t e l e Sfintelor, c a r e e r â după cortul a-
c e s t a , a c e s t a e r ă î n t â i ; d e - v r e m e c e cortul a c e s t a e r â înlăun­
tru, că mai înainte d e c â t a c e s t a e r â jertfelnicul cel de aramă
al arderilor de tot, carele stâ în loc d e s c o p e r i t ) ; apoi se află
1

c a t a p e t e a z m ă , a d e c ă perdeatfa, c a r e a c o p e r i â uşa cortului, c a r e

se numiâ şi împestriţa şi despărţiâ pre c o r t de curtea c e a de
afară şi a c e s t a pentru a c e a s t a r ă m â n e a în mijloc. Deci întru
a c e s t din mijloc cort se afla sfeşnicul ) şi m a s a ) şi punerea
2 3

x
) Jertfelnicul acest de aramă se vede că se cuprindea înlăuntru în
curtea, întru carea se află şi scăldătoarea, înaintea uşei cortului din
mijloc, întru care işi spălau preoţii manile şi picioarele, sau când intrau
în cortul din mijloc sau când mergeau lângă jertfelnic să slujiască: „Şi
â făcut spâlătoarea, ca s ă - ş i ' s p e l e dintr'însa Moisi şi Aaron şi fiii lui
manile şi picioarele, când irurau ei în cortul mărturiei; sau când mer­
geau înaintea jertfelnicului, ca să slujiască se spălau dintr'însa, precum
Domnul a rânduit lui Moisi" ( E ş . X L , 3 1 ) . Şi Teofilact încă zice mat
j o s că. în curte se află jertfelnicul, cel de aramă, la stih ' 3 ; iar de erâ-
jertfelnicul cel de aramă în curte, apoi catapeteazmă, ceea ce coperiâ
--uşa cortului din mijloc,..nu erâ etapă jertfelnicul cel de aramă, precum
zice aicea .sfinţitul Teofilact, ci mai înainte decât jertfelnicul acela, de
Care lucru şi mă mir. Poate însă s ă fie şi greşială de prescriere; afară-
numai de ar zice cineva c ă sfinţitul Teofilact, aceasta o zice aşa, înce­
pând dela partea cea de j o s a cortului şi suindu-se în s u s .
) Sfeşnicul fiind de aur săpat, avea închipuirea lui Christos, dupre
2

sf. Chirii Alexandreanul, carele eră fireşte şi adevărat Dumnezeu şi al

lui Dumnezeu Fiu. Că sfeşnicul dupre ceea ce erâ de aur arătă pre
dumnezeiască strălucire şi covârşire a lui Christos; iar ca să pot arătă
frumuşeţa şi gândita podoabă a lui Emanoil, carele erâ dupre ceea ce
este s c r i s : . „Frumos cu podoaba mai mult decât fiii oamenilor" (Psalm.
X L I V , 2 1 ) ; iar. cele şeapte lihnare (lumini), ce le avea sfeşnicul, arată
pre cele şeapte daruri ale Sf. Duh, care se odihniau întru Christos du­
pre Isaia, dupre cum zic Grigorie al Nisiei sau însemnează pre chipu­
rile cele multe, şi osebite, cu care Christos luminează prin cuvântul în-
ţelepciunei şi al cunoştinţei şi al desluşire! duhurilor, căci dupre cum-,
numărul şeapte este deplinit, a ş a şi Christos este cu totul desăvârşit ca...
Dumnezeu; dupre sf. Chirii sau dupre losif, lihnarele acelea şeapte în-r-
semnează pre cele şeapte planete; însă sfeşnicul avea închipuirea şi a.
Născătoarei de Dumnezeu, dUpre s o c o t i a l a . a multor- sfinţi; sau dupre
Teodorit lihnarele însemnau pre zilele cele şeapte ale săptămânei.
) Masa patru picioare având, avea închipuirea pământului, dupre S t r o -
s
520. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 3 .

înainte a panilor ). 1

3 . Iar dupâ a doua catapeteazmă, cortul ce se zicea

Sf. Sfintelor.
Vezi, o cetitorule, c ă a fost şi întâi c a t a p e t e a z m ă , c a r e o
numeşte S c r i p t u r a împestriţa? P e n t r u c ă , dupre sf. Chirii, avea
deasupra belciuge subţiri, cu c a r e se t r ă g e a şi sau se întindea,
sau se s t r â n g e a ) , c a r e despârţiâ pre curtea c e a din afară (în­
2

tru care intrau toţi d e obşte, şi în curte j e i tfiau preoţii asu­

pra oltarului'celui de a r a m ă ) , O despârţiâ, z i c , d e cortul c e l
dinlăuntru, întru carele intrau singuri preoţii şi săvârşiau sluj­
b e l e ; iăr apoi după c e t r e c e a cineva din cortul cel din mijloc
erâ altă c a t a p e t e a z m â j c a r e o numeşte P a v e l , a d o u a ) , c ă c i
3

precum mai înainte a m zis, nu numeră pe a t r e i a c a t a p e t e a z m ă

sau perdea, a uşei curţei cortului, iar înlăuntru d e c a t a p e t e a z m ă
a c e e a (ce o zice Apostolul a doua) e r â alt c o r t , c a r e l e se z i ­
c e a Sfintele Sfintelor, întru c a r e altul cineva nu intra fără nu­
mai arhiereul singur, şi a c e s t a încă intră, nu t o t d e u n a , ci nu­
mai o dată în an în luna a şeaptea, la praznicul înfipgerei c o r ­
turilor; c o r t însă n u m e ş t e Pavel şi pre cel d i n mijloc şi pre

•mateul Clement, carele pământ se întăreşte, ca asupra a patru picioare,

pre cele patru vremi ale anului: vara, toamna, iarna şi primăvara, însă
masa avea şi închipuirea a Născătoarei de Dumnezeu, dupre mărturia
a multor sfinţi.
x
) Iar punerea înainte a panilor adecă cele douăsprăzece pâni, care
se proaduceau de-asupra mesei, arătă pre ţircul celor 12 zodii şi pre cele
12 luni ale anului, dupre Io.sip, iar Coresie zice cum c ă pânile punerei
înainte, evreeşte se n u m e s c Halme-Panim, adecă pâni puse înainte.
2
) Că aşa zice Scriptura; „Şi vei face (perdea) împestriţa din iachint
şi din porfiră şi roş împletit şi de vânăt împletit lucru de împletitor"
.(Eş. X X V I , 3 6 ) .
3
) Aceasta a doua catapeteazmă, zice Teodorit, precum am zis mai
înainte, că aveau închipuirea tăriei; căci precum tăria desparte pre î n ­
tâiul cer de pământ, a ş a şi catapeteazmă aceea despârţiâ pre Sfintele
Sfintelor de locul cel din mijloc al cortului, ce s e numiâ sfintele. Cele
4 ţeseturi şi coloruri, ce avea catapeteazmă închipuiau pre cele patru
stihii; iachintul (adecă alavastrul) închipuia pre aerul sau văzduhul; r o ­
şul închipuia pre foc, iar porfira pre marea; pentrucă întru dânsa se
hrăneşte scoica, ceea ce are pre văpseaua aceasta porfiră; iar vânătul
închipuia pre pământ, pentrucă din pământ odrăsleşte visul, carele este
inul cel subţire şi prea alb. Acestea adecă le zice Teodorit. Iar Chirii
zice, cum c â catapeteazmă aceasta stând pre patru stâlpi auriţi, a c ă ­
rora temeliele erau de argint şi închipuiau pre trupul lui Christos, pre­
cum şi Apostolul zice: „Calea pre care o a înoit n o u ă proaspătă şi vie
prin catapeteazmă, adecă prin trupul s ă u " (Evrei X , 2 0 ) . Şi în Penta-
tevh, foaia 8 5 4 . Iar Sfintele Sfintelor se numiau evreeşte: codeş hacoda-
şim, dupre Coresie.
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 3 — 4 . 521

al treilea cort, a d e c ă pre S f i n t e l e Sfintelor, pentrucă întru t o a t e

se urnbriă şi locuia Dumnezeu. S a u zice a c e s t a cort, p e n t r u
c ă cu chip de o b ş t e unul e r â t o t cortul, deşi s e v e d e a c ă se
a l c ă t u e ş t e din trei p ă r ţ i : din curte sau ogradă, din cortul din
mijloc şi din cel ce se numiâ Sfintele S f i n t e l o r ; precum şi bi­
serica noastră dupre obştescul cuvânt, toată se zice b i s e r i c ă ,
cu pridvorul, cu însăşi b i s e r i c a , şi cu sf. oitariu.
4 . Carele avea Câqeiniţâ de aur ); şi Iada legei. fere­
1

cată preste tot cu aur ). '

2

L a d a legei a c e a s t a numeşte Pavel dela c e e a ce se c u p r i n d e

pre c e a cuprinzătoare, fiindcă cuprindea înlăuntru pre l e s p e ­
zile c e l e două asupra c ă r o r a erâ scris cele z e c e porunci, p r e ­
cum le-a rânduit şi aşezat D u m n e z e u în muntele S i n a i .
Intru care erâ nâstfapa de aur, ce avea mana şi t o ­
iagul lui Aaron, ce înfrunzise şi lespezile legei.
T o a t e a c e s t e a erau aduceri aminte şi pomeniri a n e m u l ţ â -
mîrei Evreilor; şi nastrapa c e a de aur, care avea m a n a s e
păziâ . spre p o m e n i r e , pentrucă Evreii, cari mâncau m a n a a-
c e a s t a cu minune şi cu chip mai pre sus de fire, au c â r t i t a-
-supra lui Moisi şi asupra lui A a r o n în p u s t i e ) , ca p o m e n i r e a
3

l
) Aicea !/isemnăm fiindcă toată dimineaţa şi seara tămâia A a r o n a-
supra jertfelnicului tămâerei în cortul din mijloc, că a ş a zice S c r i p t u r a :
„Şi va tămâia asupra acestuia (a jertfelnicului adecă), tămâe alcătuită
măruntă dimineaţa de dimineaţă, când va întocmi lihnarile, va t ă m â i a
asupra, acestuia şi când va aprinde Aaron lihnarile seara va t ă m â i a a-
supra acestuia" ( E ş . X X X , 7 ) ; fiindcă în fieşte-care zi, de două ori t ă ­
mâia Aaron, arătat este că cu altă tămâitoare tămâia şi nu cu cădelniţa
cea d3 aur, care se păziâ înlăuntru în Sfintele Sfintelor, cu care n u m a i
o dată în an tamâiâ arhiereul. De aceasta, două tămâitoare se î n c h e e ,
că erau în cort. uns. în cortul din mijloc şi alta în Sfintele Sfintelor.
""*) Lada fiind făcută de lemne neputrezitoare, şi cu aur ferecată, a v e a
închipuire a trupului Iui Christos, celui nestricat, dupre sf. Chirii, ce
z i c e : Că chipul înomenire.i celui unuia născut mai cercetându-1, zice, îl
vom vedea pre Cuvântul lui Dumnezeu Părintelui învălit, ca într'o ladă,
în pântecele F3cioarei, „că locuia într'însul toată plinirea dumnezeirei
trupeşte, dupre Scriptură" (Colas. II, 9 ) . Şi aurul adecă erâ închipuire a
prea strălucitei dumnezeiri, cei ce uniâ pre sfântul trup oare-cum şi pre
însuşi strălucirea lui şi nestricăciunea cu chip negrăit întru el păzindu-o..
) însemnează că nu au cârtit Evreii, pentrucă mâncau mana, nici
8

pentru cârtirea cea de acest-fel a lor, s'a păzit mana în n ă s t r a p ă ; ci

mai înainte de a li se dâ mana, au cârtit Evreii, c ă nu aveau pâne,
ca să mănânce: „Şi au zis către Moisi şi Aaron, fiii lui Israil, mai bine
erâ s ă fi murit noi, bătându-ne Domnul în pământul Eghiptului, când
şedeam împrejurul căldărilor celor cu cărnuri şi m â n c a m - p â n e c u î n ­
destulare" ( E ş . X V I , 3 ) . Şi a ş a pentru cârtirea aceasta a zis D o m n u l
522. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 4—5.

şi a bunătăţei lui Dumnezeu şi a împetrirei Evreilor să se ves-

tiască şi lă fiii şi strănepoţii lor; iar toiagul lui Aaron să pă-
ziâ pentru împotriva zicere, c e a făcut asupra lui Aaron, C o r e
şi Datan şi Aviron, pe cari i-a înghiţit pământul, precum a-
ceasta se arată la c a p . X V I I al Numerilor. Iar tablele cele aii
doilea ale legei, cele de Moisi cioplite, -se păziau spre .pome»--
nire, că din pricina idolo-slujirei Evreilor, a sfărâmat Moisi -fm ,
tâele- table.-, c e l e ne făcute,de"; mâni, oi de Dumnezeu forpTălnite..'
S e va "nedumeri "cineva însă, pentrucă în Cartea a treia a î m ­
părăţiilor este scris, că nu a fost altă în ladă, decât acele două
t a b l e : «Şi nu erâ în ladă, afară de două lespezi de piatră, ta­
blele legei, pre care le-a pus Moisi. în Horiv, cate a testăluit
Domnul cu fiii lui Israil, când a eşit din Eghipt» (III împăraţi'
VIII, 9 ) . Iar Apostolul zice acum aicea, că erâ în ladă şi n ă s -
• trapa cu mana şi toiagul lui Aaron? S p r e dezlegarea hedu-
merirei a c e s t e e a , răspundem că de vreme ce Pavel erâ prea
bine învăţat întru cele evreeşti, de către prea învăţatul Gamaleil,.
dascălul său, poate din predanisire o ştia a c e a s t a ; -pentrucă şi
fariseii Evreilor, cei din vremea aceasta se Congiăsuesc la a -
ceastă, ca să se fi aflat.în sicriu şi acestea amândouă, însă nu
din început erau acestea în s i c r i u ) ; ci căci era, sâ se ascundă,
1

sicriul, în vremea lui leremia zic aceştia, eă poate atuncea să s e .

fi pus şi acestea în sicriu. Iar despre ascunderea sicriului aşa sfr
scrie la leremia: «In zilele acelea nu vor mai zice, sicriul legei
sfântul lui Israil; nu se va-sui pre inimă; nu se va mai numi,
n i c i - s e va c e r c e t a ş i nu se va mai face încă»- (Ier. III, 1 6 ) . .
5 . Iar pe deasupra aceştia erau heruvimii slavei.
A d e c ă deasupra sicriului acestuia (sau cutie. precum se nu-

către Moisi: Iată eu voiu • dâ vouă pâni din cer" (tij. 4). Şi aşa a plouat
lor mana. Şi pentru pomenirea minunei, a zis Moisi; către A a r o n : „Iâ.
o năstrapă de aur şi umple-o pre ea cu un gomor de mană şi o vei
păstră pre ea înaintea lui Dumnezeu spre pâzire întru neamurile v o a s ­
tre" ( E ş . X V I , 33).
l
) Că şi în A doua lege este scris, cum că singure lespezile le-a pus-
Moisi în sicriu zicând: „Şi întorcându-mă, m'am pogorât din munte şi
âm băgat tablele în sicriul, care Fam făcut Şi erâ acojo precum a p o ­
runcit mie Domnul" (Cap. X , 5 ) . Dar unde a poruncit tui Domnul? Când
a făcut sicriul, zicând lui: „Şi vei băgă într'îns.ul mărturiile acelea care
le voiu dâ ţie" ( E ş . X X I V , 16). Fiindcă năstrapă cu mana se scrie, c ă
0 a pus Moisi înaintea lui Dumnezeu, precum s'a, zis. mai s u s ; aşişde­
rea şi toiagul lui Aaron este scris câ l'a pus Moisi înaintea mărturiilor
şi nu în s i c r i u : . „ Ş i a zis Domnul către Moisi: pune toiagul lui Aaron.
înaintea mărturiilor spre păzire, întru semnul fiilor celor neascultători"-
(Num. XVII, 41).
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 5—6." 523-

fneşte în Testamentul românesc eşit la anul 1 7 9 5 ) , erau slă­

viţi! heruvimi, cei ce sânt slujitori ai lui Dumnezeu şi spre slava
lui Dumnezeu ). A c e s t e a înadins le înnaltă Apostolul şi le m ă ­
1

reşte pentru ca sâ arate câ tainele noastre ale Evangheliei s â n t

mult mai mari decât acelea ale Vechiului T e s t a m e n t .
Care u m b r e a u p r e c u r ă ţ i t o r u l .
1
Curăţitor se zicea capacul şi coperemântul sicriului, precum
a c e a s t ă o vei înţelege m a i , p r e larg din S c r i p t u r ă ) . Ş i sâ nu
2

t e amăgeşti, cetitorule, din cuvintele oare-cărora şi sâ s o c o t e ş t i ,

c â curăţitorul este alt lucru. închipuia însă şi însernnâ curăţi­
torul pre Christos, care s'a fâcut curăţire a păcatelor n o a s t r e ,
precum mărturiseşte însuşi Apostolul zicând: «Pre care l'a p r o ­
pus Dumnezeu curăţitor prin credinţă î n t r u sângele lui» ( R o m .
III, 2 5 ) . Ş i a închis Christos toate ale Testamentului V e c h i u ,
precum Şi capacul sicriului închidea s i c r i u l ) . 3

Despre care nu este acum a grăi în parte.

Cu acest cuvânt arată Pavel, cum că aceste simvoale adecă s e m ­
ne ale Vechiului T e s t a m e n t , nu erau numai văzute şi simţite, ci
erau ele ghicituri şi închipuiri şi icoane altora lucruri duhovniceşti
şi gândite şi a e v e a ; care aceste gândite de ar voi cineva, zice, â le
teorisi şi a le tălmăci, are trebuinţă de vreme îndelungată.
6 . A c e s t e a d a r a ş a fiind f ă c u t e în c o r t u l cel dintâi pu­
rurea i n t r a u p r e o ţ i i c â n d f ă c e a u s l u j b e l e .
E r a u , zice, a c e s t e a aşa făcute în cortul mărturiei; însă E -
vreii nu se îndulciau de e l e , - p e n t r u c ă catapeteazmă cea întâia
despărţiâ cele sfinte şi preoţii intrau într'înseie (adecă în par-
' ) Heruvimi în Sfintele Sfintelor erau doi: unul despre o parte de
1

curăţitorul sicriului şi altul despre ceealaltă parte, avându-şi aripile lor

întinse pre deasupra şi acoperiau"'pre curăţitorul, căutându-şi în faţă u-
n u f altuia. Intre heruvimii aceştia însă şi mai pre sus de curăţitorul s e
cunoştea Dumnezeu şi grăia poruncile sale către fiii lui Israil; pentru
aceea şi carul lui Dumnezeu se zicea- heruvimi: „că cela ce şezi pre
heruvimi, zice, arată-te" (Psalmul L X X I X ) . Şi vezi la capitolul X X I V al
Eşirei, stihul 18.
) Că aşa zice Scriptura: „Şi vei face curăţitor (sau milostivitor), cun:
2

se zice în cea întâi, sus însemnată Eşire, punere deasupra de aur cu­
rat" (Eş. X X I V , 17). „Şi vei pune milostivitorul sau curăţitorul deasu:
pra sicriului". Şi Isidor Pelusiotul, coperemân' al sicriului numeşte pn
, milostivitorul sau curăţitorul (la foaea 8 3 9 a Pentateuhului).
) Şi Chirii încă aceastaş o zice şi Sevir şi Isidor cum că curăţitoru
3

sau milostivitorul închipuia, şi însemna pre Christos, carele s'a tăcut cu

răţîtor pentru păcatele noastre, precum zice loan cel iubit (I loan II, 2)
Şi însuşi. Pavel zice: „Pre carele (pre Iisus Christos adecă) l'a p r o p u
Dumnezeu curăţitorul prin credinţă întru sângele lui". (Rom: III, 2 5 ) .
•524. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 6—7.

t e a c e a din mijloc, şi săvârşiau dumnezeeştile slujbe); iar a

doua catapeteazmă, sau perdea, despărţiâ pre Sfintele Sfinte­
lor (de partea c e a din mijloc a cortului); pentrucă a c e s t e a se
păziau a se arătă nouă, pentru care şi să proînchipuiâ.
7 . Iar întru al doilea o dată în an singur arhiereul.
Vezi, iubitule, cum că închipuirile tainei lui Christos, mai îna­
inte se întemeiau în Vechiul T e s t a m e n t , în cortul al doilea?
Căci, ca sâ nu zică c i n e v a : şi Cum jertfa lui Christos c e e a ce
o dată s'a făcut, a sfinţit pre toţi oamenii? Pentru a c e a s t a a -
r a t â acum a i c e a Pavel cum câ o j e r t l ă ca a c e a s t a a fost din
început şi din v e c h i m e ; căci jertfa ce o proaduceâ arhiereul
în L e g e a V e c h e o dată în an se proaduceâ şi erâ decât toate
Celelalte j e r t f e aceasta mai sfântă şi mai înfricoşată.
Nu fără de sânge.
De vreme c e Apostolul pre cruce mai sus o a numit jertfă,
c a r e a nici foc avea pentru a se arde de tot, nici lemne, nici
se p r o a d u c e â . d e multe ori în a n ; pentru aceasta arată aicea
acum, câ şi jertfa c e a veche, ce o proaduceâ arhiereul, acest- '
fel e r â ; căci şi aceea o dată în an se proaduceâ cu sânge.
S e nedumeresc însă unii, pentruce la Eşire este scris, «cum
că şi va tămâia cu cădelniţa c e a de aur (care erâ în Sfintele
Sfintelor) Aaron cu t ă m â e alcătuită măruntă dimineaţa de di­
mineaţă, când va întocmi lihnarele va tămâia cu a c e a s t a pretutin-
d e n e a ; şi seara când va aprinde lihnarele va tămâia cu acestea,
câ tămâia de îndeletnicire totdeuna înaintea Domnului întru nea­
murile lor?» ( E ş . X X X , 7 ) . Drept a c e e a zic ei, că din aceasta
se închee, cum câ în toate zilele de două ori intra arhiereul
în Sf. Sfintelor, ca să tâmâeze. Şi dar pentruce Apostolul zice
aicea, că o dată în an intra arhiereul întru a c e s t e a ? Iar d e s l e -
gând nedumerirea, zic ei, cum că cu sânge o dată în an in­
t r a ; iar cu t ă m â e intra de doua ori pe zi. Insă să ştii, ceti­
torule, că aceştia rău şi fără învăţătură s'au nedumerit; pen­
trucă nu este scris aşa, "cum câ tămâia Aaron cu cădelniţa c e a -
de aur de două ori în zi, ci cum c ă tămâia asupra jertfelnicului
celui de aur, iar jertfelnicul cel de aur nu eră înlăuntru în
Sfintele Sfintelor, ci în cortul cel din mijloc, unde erâ şi sfeş-.
nicul şi masa, precum am spus mai înainte );; fiindcă cu c ă -
1

*) Că scris este despre jertfelnicul tămâerei în-S^iptură-^acestoa: „ Ş i - —

vei face jertfelnic de tămâere din lemne neputrezitoare.... Şi-1 vei polei
pre el cu aur curat grătarul lui... Şi-1 vei pune pre el în preajma ca--
tapetezmei, carea este despre sicriul mărturiei" (Eş. X X X , 1). Adecă,
afară de Sfintele Sfintelor şi din a dreapta jertfelnicului acestui a tă-
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 7. 525-

delniţa c e a de aur, o dată p e an t ă m â i a arhiereul înlăuntru

în S f i n t e l e S f i n t e l o r ) ; şî a l t a e s t e c ă d e l n i ţ a şi a l t a j e r t f e l n i c u l .
1

A m scris însă nedumerirea a c e a s t a aicea, pentru ca cel c e

c e t e ş t e zicerea a c e a s t a a Apostolului, auzindu-o aceasta d e l a
alţii s â n u s e a m ă g i a s c ă s o c o t i n d c ă e s t e d r e a p t ă şi s ă n ă t o a s ă ) . . 2

mâerei, s'a arătat şi arhanghelul Gavriil, când a btnevestlt lui Zaharia.

S'ar nedumeri cineva, că de s'a arătat arhanghelul de-a dreapta jertfelni­
cului tămâerei şi a bînevestit lui Zaharia, iar jertfelnicul acesta e r â în
cortul de-mijloc al Sfintelor, apoi" arhiereul Zaharia a t u n c i . c â n d i s'a.
binevestit, n u ' a intrat în Sfintele Sfintelor; şi cum durnnezeescul Hri­
sostom şi Teodorit şi-alţi părinţi şi toată biserica socotesc, cum că c â n d
s'a binevşstit lui Zaharia Marele Mergător înainte, erâ în vremea înfip-
gerei .corturilor, adecă erâ în a şeaptea lună, care de noi se zice S e p -
tembre, când intra arhiereul în Sfintele Sfintelor. Răspundem, cum că
nu e de necrezare să fi urmat amândouă şi Zaharia arhiereul să fi in­
trat în Sfintele Sfintelor, să fi tămâiat cu cădelniţa cea de aur, c â n d a.
intrat însă, sau după ce a eşit, să i se fi arătat din afară Gavriil din a.
dreapta jertfelnicului tămâerei. [ar cum câ erâ în vremea praznicului în-
fipgerei corturilor, ce se făcea în luna a şeaptea, când arhiereul Zaharia a
intrat în biseripă să tă.nâeze, mărturiseşte şi Teodorit înainte întru în­
semnare. Mărturiseşte însă şi Sf. Scriptură, zicând, ca să nu se afle în-
lăuntru în cori om, când se curăţeşte arhiereul: „Şi nici un om nu v a fi
în cortul mărturiei, când va intră el să se curăţiască întru cel sfânt,
până ce ar eşi" (Lev. X V I , 17). Şi aceasta e de unire cu ceea ce p o ­
vesteşte Evang,ielistu'< L u c a despre Zaharia, că şi toată mulţimea n o r o ­
dului erâ afară rugându-se în ciasul tămâerei; eu însă socotesc, c ă a-
tuncea nici preot se aflâ înlăuntru.
') Că aşa zice Scriptura: „Şi va luâ (arhiereul Aaron) căţuia plină,
de jăratic de foc, dela jertfelnicul cel dinaintea Domnului şi îşi va um­
plea manile, de alcătuirile tămâei mărunte şi va intră mai înlăuntru c a -
tapetezmei şi; ya pune tămâia în foc înaintea Domnului şi fumul tătnâei
va acoperi pre curăţitorul cel de deasupra mărturiilor şi nu va m u r i "
(Lev. XVI, 12)'- Care tâicuindu-0 înţeleptul Teodorit zice a ş a : „Arătat,
este de aicea, câ afară de catapeteazmă, jertfelnicul tămâerei stâ; c ă de.
nu ar fi fost aşa şi ar fi fost înlăuntru, nu i s'ar fi poruncit să iâ c ă r ­
bunii în căţue şi aşa să bage înlâuntrul catapetezmei tămâia. Şi ne-a,
învăţat pre noi acestea fericitul Luca, ale lui Zaharia povestind, a pă­
rintelui. Botezătorului I o a n : „Că întru această vreme (adecă în p r a z n i ­
cul înfipgerei corturilor, ce se prăznuiâ în luna a şeaptea, adecă care.
este Septembre, precum am prozis) şi acela a intrat în Sfintele S f i n t e ­
lor şi a dobândit angheliceasca vedere" (foaea 1069 din Pentatevf). Vezi
însă şi subthsemnarea zicerei: „Carele avea cădelniţă de aur" (Evr. IX,..
4 ) ; ca s ă c u n o ş t i că două cădelniţe erau în cort.
) Dar ce făcea arhiereul cu sângele, când intra în Sf. Sfintelor? S t r o -
2

piâ cu-degetul său de şeapte ori pre curăţitorul ori mitostivitorul; a-

decă capacul sicriului din sângele viţelului sau al ţapului: „Şi va luâ.
din sângele viţelului şi va stropi cu degetul asupra curăfitorului, către
răsărituri, în faţa curăţitorului şi va stropi de şeapte ori din sânge, cu
degetul său.... şi se va ruga pentru sineşi şi pentru casa sa şi pentru
•526. EPIST.. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS 7,—8.

Care proaduceâ pentru sineşi şi pentru necunoştinţele

norodului. ••'.[.'
Iarăşi aicea adauge Pavel a zice: «pentru sineşi», adecă cum
că arhiereul L e g e i Vechi aducea sângele înlăuntru în Sfintele
Sfintelor şi stropiâ cu degetul său de şeapte ori pre curăţito­
rul sân milostivitorul,, precum am zis, peritru păcatele s a l e ; iar
Christos nu a proadus pentru sineşi şi pentru, ale sale păcate,,
căci cum s'ar ii fâcut aceasta, el mai pre sus d e tot păcatul
fiind şi osebit de csi păcătoşi. Pentru aceasta mare şi multă
e s t e osebirea, care are Christos de arhiereul Legei. Iar «pen­
tru necunoştinţele norodului» a zis şi nu peritru păcatele lot,"
p e n t r u ca în mai multă frică să bage p r e cei ce au crezut din
Evrei şi pre toţi ceilalţi hristiani ,şi pentru ca sâ smeriască cu-
.getarea lor; căci, zice, dacă şi tu hristiane, să socotim că n'aţ
• păcătuit "de • voe şi cu socotinţă, dar insă âi păcătuit de silă şi
fâră a şti, adecă întru, necunoştinţa; iar de acestea întru ne­
cunoştinţa păcate şi care se fac fâră socotinţă, nimenea e s t e
curat şi slobod. Unii însă zic, că Pavel a numit necunoştinţâ,-
pentru ca s'arate deosebirea ce avea jertfa lui Christos de j e r t ­
f e l e Legei Vechi şi ale arhieriei lor; căci jertfele Legei V e c h i
ertau numai păcatele ce se făceau întru jnecunoştinţă; iar j e r t f a
lui Christos iartă şi p i e cele ce se fac întru cunoştinţă şi c o n ş ­
tiinţă," numai de se va pocăi omul, cel ce le-a făcut şi de le
va mărturisi la duhovnicescul Părinte. (

8. Aceasta însemnând Duhul cel Sfânt, că încă tiu erâ

•arătată calea, sfinţilor, încă cortul cel întâi având stareT
D e , aicea începe Apostolul a teorisi cu chip anagogicesc
cele ale întâiului şi ale celui ăl doilea cort şi zice, câ de
v r e m e ce Sfintele Sfintelor erau necălcate de ceilalţi preoţi,
fiindcă erau închipuiri ale cerului, precum am zis mai întâi;
iar cortul cel întâi erâ după curte sau ogradă şi jertfelnicul
cel din afară de aramă îndată întâi fiind; cortul a c e s t a întâi,
;zic, totdeuna fiind umblat de preoţi şi închipuire şi simvol
fiind a slujirei ceii dupre lege, prin amândouă acestea se

toată adunarea Israiltenilor" (Lev. X V I , 14 şi 17). Ăşijderea va stropi,

şi corturile, jertfelnicului tămâerei, celui din afară de şeapte ori cu dege­
tul său din sânge şi se va rugă înaintea jertfelnicului, celui dinaintea
Domnului. şi se va rugă asupra lui şi va luă din sângele viţelului şi $
ţapului şi va pune pre cornurile jertfelnicului împrejur şi va stropi a s u ­
pra lui din sânge cu degetul său de şeapte ori" (tij. 18).. Iar de şeapte
•ori şe stropiâ cu sângele, pentrucă în fiecare zi a săptămânei g r e ş e s c
oamenii greşeale mici. şi mari. ,• •
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 8 — 1 0 . 527

arâţâ simboliceşte şi anagogiceşte (adecă dupre o mai înnaltă

socotinţă) cum câ, până când stâ cortul acel întâi, adecă până
•când stăpâniâ L e g e a V e c h e şi se săvârşiau slujbele cele du­
pre L e g e , calea Sfintelor Sfinţilor nu erâ umblată şi c ă l c a t ă ,
adecă intrarea în cer, la aceia cari săvârşiau slujbele cele de
acest-fel ale legei; ci intrarea în Sf. Sfintelor, adecă intrarea
•în. cer, acelora este nearătată şi închisă şi singur Arhiereului
iGhrisţo^J^'s.'^' (o&ebiţ J j i t r a r e a aceasta în cer.
9. Carele erâ pilda în vremea cea de faţă, când se
proaduceau daruri' şi jertfe, care nu puteau a săvârşi du­
pre conştiinţă pre cel ce slujiâ.
C e e a ce am zis eu mai sus, aceasta o zice şi Apostolul a-
i c e a întru aceste cuvinte; adecă cum că cortul cel întâi întru
care totdeuna intrau preoţii, erâ o pildă, adecă o - î n s e m n a r e
ş i o închipuire a vremei aceiea, întru care stâ L e g e a , a d e c ă a
ceii mai înainte de venirea lui Christos, în care vreme se pro­
aduceau jertfele cele de acest-fel, atât de slabe şi neputincioase
fiind, în cât nu puteau a face desăvârşiţi pre aceia, c a r e le
proaduceau dupre conştiinţă, adecă dupre omul cel dinlăuntru;
fiindcă acelea curăţiau numai spurcăciunile trupului nu şi pă­
catele sunetului; fiindcă jertfele acelea nu aveau putere a ertâ
preacurvia sau uciderea, sau furarea de cele sfinte adecă i e r o -
şilia, sau alte păcate ca acestea.
- 1 0 . Numai pentru mâncări şi băuturi şi felurite spălări
şi îndreptări .de trup, erau puse până la vremea indrep-
tă rei. ;—; — — — = — : • - - • . —
îndreptările, zice, ale Vechiului T e s t a m e n t se însărcinau asu­
pra Evreilor, celor de atunci şi rânduiau pentru dânşii numai
mâncările şi băuturile ) adecă rânduiâ Evreului, ca această mân­
1

care sâ o mănânce, iar aceea să nu o mănânce. P e n t r u c e sâ

.zice, c ă rânduiâ în L e g e a V e c h e şi pentru băuturi, când ea
nu rânduiâ despre osebirile băuturilor? Deci ori aceasta o zice,
că rânduiâ să nu b e â preoţii vin, când vreau să între întru ce!
sfânt; precum este scris: «Vin şi băutură beţivă nu veţi beâ
ţu şi fiii tăi după tine, când veţi avea să intraţi în cortul măr­
turiei; sau mergând voi înaintea jertfelnicului Şi nu veţi muri
legiuire veşnică fie vouă întru neamurile voastre» (Lev. X , 9),

' - ) Iar Icumenie. voeşte că aicea este formă săritoare; şi zicerea mima
1

s ă se uniască cu zicerea „erau p u s ă " şi nu cu, asupra mâncărilor, a-

decă aşa trebue a se zice: „numai erâ pusă pentru mâncări şi beutur
şi pentru celelalte ~3e acest-fel". ...
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 0 — 1 1 .

S a u o zice aceasta Pavel, pentru cei ce aveau rugăciuni, a-

decă făgăduinţă a nu b e â vin, precum erau Nazireii, d e s p r e
care este scris: «Bărbatul sau femeea, carele va să se roage
rugă mare, să s e curăţiascâ cu curăţia Domnului, de vin şi de
băutură beţivă se va curaţi; şi oţet de vin şi oţet de băutură,
beţivă nu va b e â şi câte se fac din struguri nu va b e â ; şi
strugur proaspăt şi stafide nu va b e â » (Num. V I , 2 ) . După
aceasta va b e â vin cel c e s'au curăţit» (tij. 2 0 ) . Sau prost o
zice aceasta Pavel, nimiccind rândueiile cele de acest-fel ale L e ­
gei şi luându-le în. râs. Iar., feluritele spălări erau în L e g e a c e a
V e c h e ; căci. de xpUneâ cineva mâna pre mort sau pre lepros
sau de se visa cineva, se spăla şi aşa se părea, câ s'a cură­
ţit de spurcăciune; aceste îndreptări însă erau ale trupului,
erau adecă porunci trupeşti, căci curăţiau trupurile şi î n d r e p ­
tau trupeşte pre aceia, cari se păreau că erau necuraţi cu tru­
pul ; însă t o a t e a c e s t e a , zice, urma a se însărcina asupra o a m e ­
nilor nu până în sfârşit, ci până la vremea îndreptărei, a d e c ă
până la venirea lui Christos, carele avea a le îndrepta a c e s t e a
ş i a legiui adevărata şi dreapta slujire a lui D u m n e z e u : « C â
zice duh este Dumnezeu şi cei ce se închină lui, cu duhul şi
c u adevărul se cuvine a se închină» (loan IV, 2 4 ) . Insă fiindcă
l e g e a a fost jug greu, pentru aceasta şi Pavel a zis, că în­
dreptările aceste ale L e g e i V e c h i erau puse asupra Evreilor,
a d e c ă însărcinate; precum şi la F a p t e a spus dumnezeeştu A -
postoli către Iudei: « D e c i /acum, ce ispitiţi pre Dumnezeu a
p u n e jug asupra grumazului ucenicilor (adecă a hristianilor c e ­
l o r din neamuri); care jug "nici părinţii noştri, nici noi am pu­
t u t a-1 purta?» ( F a p . X V , 1 0 ) . . ' '
11. Iar Christos fiind Arhiereu al bunătăţilor celor vi­
itoare.
Testamentul cel Vechiu, zice, şi slujirea şi preoţia nu b ă g ă
p r e oameni în c e r ; iar Christos viind o dată a intrat înlăun­
t r u întru cele sfinte; câ acolo se dă zicerea viind; nu a zis
î n s ă fâcându-se arhiereu, ci viind, adecă pentru acest sfârşit a
venit în lume Christos pentru a fi Arhiereu. Şi nu a venit mat
întâi în lume, apoi s'ar fi întâmplat şi s'ar fi făcut arhiereu;
ci scoposul şi sfârşitul de a veni el pre pământ a fost arhi-
e r i a , adecă de a jertfi trupul său pre cruce, pentru p ă c a t e l e
n o a s t r e ; precum şi prin David o a prozis aceasta şi A p o s t o ­
lul mărturiseşte zicând: «Pentru aceasta intrând în lume zice,
j e r t f ă şi proaducere nu ai voit, iar trup ai săvârşit mie» ( P s a l m .
X X X I X , 9 ; E v r e i X , 5 ) . Şi nu a zis că Christos este A r h i -
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 1 . • 529

ereu al vietăţilor celor ce se jertfesc, ci al bunătăţilor celor

viitoare; fiindcă cuvântul nu putea .arăta cu amăruntul toate
darurile, care Christos le-a dăruit nouă. Pentru a c e a s t a A p o ­
stolul simplu şi nehotărâtor le-a numit acestea bunătăţi; iar
fiitoare le-a zis dupre asemănarea L e g e i Vechi, căci precum
vremea L e g e i Vechi o a numit mai sus de faţă, adecă de a-
tuncea, aşa şi vremea lui Christos o numeşte aicea viitoare;
căci către asemănarea L e g e i V e c h i ; — s a u fiitoare. le-a numit a-
c e s t e a , pentrucă în veacul viitor au să se arate nouă bunătă­
ţile si darurile lui Christos.
Prin cortul cel mai -mare şi mai desăvârşit.
Trupul lui Christos îl numeşte aicea Pavel cort, care cort este
mai mare cu adevărat decât cortul cel vechiu şi de mână fâ­
c u t ; fiindcă Dumnezeu Cuvântul şi t o a t ă lucrarea Sf. Duh l o -
cueşte într'însul. D e vreme ce dupre Marele teologul loan «Nu
din parte i-a dat Dumnezeu pre duhul» (loan E v a n g . III, 3 4 )
cortului acestuia a d e c ă ; că mai desăvârşit însă este acesta, fi­
indcă a isprăvit lucruri mai deplinite şi mai înnalte. încă şi
dumnezeescul Grigorie al Nisiei a zis, că cortul acela avea pre
închipuirea lui Christos, precum am zis mai înainte la subîn­
semnarea stihului întâi al capului acestuia.
Nu făcut de mână, adecă nu al fâptUrei aceştia.
D e aicea se acaţă ereticii şi zic cum că trupul Domnului a
fost c e r e s c şi mai pre sus de lume, fiindcă Apostolul zice a-
icea, cum că .acesta nu a fost din făptura aceasta? Ci noi răs­
pundem lor. djnprotivâ, că de ar fi cugetat Apostolul că este
c e r e s c , cum .ar fi zis că nu este din făptura aceasta? Căci şi
cerul din această făptură este şi nu afară de aceasta. D e c i ce
este noima Apostolului? Aceasta, că cortul L e g e i Vechi l'a fă­
cut manile arhitectului Veseliil şi a meşterilor celor împreună
c u dânsul; iar cortul, adecă trupul lui Dumnezeu Cuvântului,
l'a alcătuit Duhul cel Sfânt. Pentru aceasta a şi zis, că acesta
nu e din zidirea aceasta, adecă din făpturile acestea, ci erâ
dumnezeesc şi duhovnicesc, fiindcă nici una din făpturi avea
locuind întru şine ipostaticeşte pre Dumnezeu Cuvântul; iar
trupul luî Christos erâ ipostaticeşte unit cu dumnezeesc cuvân­
tul '); Deci trupul Domnului dupre materie erâ ca şi ale noas­
tre, a d e c ă era de o fiinţă şi de a c e e a ş fire cu al nostru trup,

x
) De aceasta şi Teodorit aşa tâlcueşte zicând: „Nu din făptura a-
ceasta" în locJ de: nu dupre legea firei ceii ce se politevseşte întru făp­
tură sau zidire.

Tom. III. 34.

530. EPIST. CĂTRE EVREI CÂP. IX, VERS. 11 — 1 2 .

fiindcă s'a închegat din prea curatuj sânge al prea sfintei F e ­

c i o a r e ; iar dupre chipul alcătuirei erâ mai pre sus de ale noas­
t r e ; fiindcă acesta erâ unit ipostaticeşte cu Dumnezeu Cuvân­
t u l ) ; sau pentrucă materia din care s'a alcătuit cortul Legei
1

V e c h i erâ lemne şi pei şi argint şi aur şi aramă şi oare-care

ţeseturi, pentru aceasta Apostolul la a c e l e a privind a zis, câ
trupul lui Christos nu a fost. din făptura-şi.materia aceasta, din
Câre â fost trebuinţă a se face cortul L e g e i Vechi, Câ t o t c u ­
vântul lui Pavel aicea se grâeşte dupre asemănare şi arată c o ­
vârşirea ce avea trupul lui Christos mai pre sus decât Cortul
L e g e i Vechi. Şi numeşte pre trupul Domnului cort, pentrucă
s'a umbrit (adecă s'a sălăşluit) intri;, dânsul, Fiiul lui D u m n e ­
zeu, cel unul născut şi pre acesta îl numeşte şi catapeteazmă
(adecă perdea), fiindcă ascundea înlăuntrul său pre dumneze­
ire. A s e m e n e a însă cu acestea numiri numeşte şi cerul şi cort:
numeşte pre cer, fiindcă acolo locueşte adevăratul Arhiereu:
Christos; iar catapeteazmă, fiindcă prin mijlocul cerului se În­
chid sfintele, cele ce sânt în ceruri şi nu se.văd de cei ce sânt,
pre pământ. )' •" '• .
12. Nu prin sângele ţapilor şi. al Viţeilor, ci prin în­
suşi al său sânge.
Iată că toate cele ale vechei preoţii sânt osebite de preoţia
lui Christos, şi că atâta de mare este covârşirea ce are Chri-

*) Pentru aceasta vrednice de laudă cu adevărat sânt teologhiceştile

cuvinte ale marelui Dionisie Ariopaghitului;" că scrie acesta în a patra
epistolie către Gaie, zicând: „Iar noi pre Christos nu omeneşte îl hotâ-
rîm; că nici numai om a fost, nici mai pre sus de fiinţă sau de om nu­
mai; ci om cu adevărat, cU deosebire iubitor de oameni, mai pre sus
de oameni şi dupre oameni; înfiinţat fiind cel mai pre sus de fiinţă din
fiinţa oamenilor. Şi este cu nimic mâi puţin mai pre sus de fiinţă pfe
desăvârşit cel pururea mai pre sus de fiinţă, fără îndoială cu avuţia a-
ceştia şi întru fiinţă cu adevărat viind, mai pre sus de fiinţă s'a înfi­
inţat şi mai pre "sus-de om lucra cele ale omului. Şi (aceasta) o arată
Fecioara, mai pre sus de fiinţă născând şi apa cea adâncă şi nestator­
nică, care nu sufere greutate şi picioare pământeşti,; şi nu se supune
cu putere mai pre sus de fire, neudat trecându-o. Ce ar zice cineva de
celelalte, foarte multe fiind? Prin care cel ce vede dumnezeeşte mai pre
sus de minte, va cunoaşte şi cele ce se zic pentrv; iubirea de oameni
a lui Christos, care toate au putere de hotărâre covârşitoare? Căci ca
ţ

să zicem în scurt, nici om erâ; nu ca cum, nu ar fi.fost om, ci ca cel

din oameni mai pre sus de oameni şi ca cel ce s'a făcut om cu ade­
vărat, mai pre sus de om şi de aceea nu ca Dumnezeu făcând cele dum­
nezeeşti, nici ca om cele omeneşti; ci bărbat făcându-se Dumnezeu sJa.u
rr

politevsit între noi, cu oare-care Dunaaezeu-bărbătească luprare".

 E'PISÎ. CĂTRE EVRfil CAjP'. I X , VERS. 1 2 — 1 3 , 531

stos, mai pre sus de arhiereii cei vechi, în câtă este covârşi­
rea dumnezeescului sânge mai pre sus de sângele dobitoacelor,
cu care arhiereii legei intrau în Sf. S f i n t e l o r : « C â va luâ, zice,
din sângele viţelului şi va stropi cu degetul asupra milostivi-
torului către răsărituri şi va junghia ţapul cel pentru p ă c a t e ,
cel pentru norod înaintea Domnului şi va aduce înlăuntru din
s â n g e l e lUj - nji_aj înlăuntru d e .catapeteazmă» ( L e v . X V I , 1 4 ) .
; A intrat d e o '"'data''în .'.-'cele sfinte.
1
Christos adecă, cel c e a venit arhiereu, a intrat, zice, de o
dată întru cele sfinte, adecă in c e r ; c ă aicea s e închee zice­
r e a : «Cel c e a venit», precum am zis mai s u s .
Veşnică i z b ă v i r e a f l â n d . I .
Christos, zice, nu a aflat curăţire de trupuri vremelnicească,
ca arhiereii cei vechi, c e a aflat slobozenie veşnică de sufle-
teşteţe păcatele oamenilor; sau o zice aceasta, că Christos nu­
mai o dată intrând în c e r , şi cu o singură intrare a pricinuit
ttbuă facere de bine pentru totdeuna. Vezi însă, o cetitorule,
cum a zis Pavel aceasta, aflând, c a să arate cu această zicere,
c â lucru} acesta s'a făcut afară de toată n ă d e j d e a ; de vreme
•ce cu adevărat slobozenia noastră a fost lucru de nedumerire;
dar Christos singur a aflat lesnirea a c e a s t a şi o a isprăvit.
13. Că d a c ă s â n g e l e t a u r i l o r şi a l ţ a p i l o r şi c e n u ş a
j u n i c e i , s t r o p i n d u - i pre cei s p u r c a ţ i , îi s f i n ţ e ş t e s p r e c u ­
răţirea trupului. — .
D e vreme c e poate multora s'ar fi părut d e necrezare lu­
cru, cum Christos numai cu o singură jertfă a trupului său şi
cu un singur sânge al său a pricinuit „tuturor oamenilor veş­
nică slobozenie de sufleteştile păcate, pentru aceasta formălu­
eşte aicea Apostolul aceasta şi arată cum c ă aceasta este de
crezut din socoteala şi înţelegerea, c e o aveau Israiltenii. Căci,
zice, dacă voi Evreii, când vieţuiaţi sub lege, credeaţi că vă
curăţiţi, stropindu-vă cu sângele junicei şi c u cenuşa ei udată
cu apă (pentrucă cenuşa junicei se păziâ, pentru c a să cură-
ţiască pre cei spurcaţi, adecă pre acei c e s ' a r fi spurcat des­
pre vre un trup p â n g ă r i t ) : Cum sângele lui Christos nu ar c u -
1

- ) , Despre juniţa aceasta scrie Cap. X al Numerilor, c a să fie roşie

1

cu părul şi fără. prihană şi fără vre o pată şi neînjugată, în cât să nu

i se fi pus asupră-i j u g . Deci aceasta porunceşte legea să se junghie
afară din tabără, să se ardă împreună cu pelea şi c e n u ş a ei să se păs­
treze şi să se pue afară din tabără în loc curat şi să se păziască ea,
c a s ă curăţiască pre cei c e ar fi pipăit trup mort sau ucis sau os de
532. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 13—14.

răţi sufletele de spurcăciunea păcatelor? Vezi insă, o cetito­

rule, înţelepciunea a Marelui Pavel; căci nu a zis, cum că sân­
gele ţapilor curăţia, ci că sfinţia, nu doară că cugeta Aposto­
lul sau priimiâ cele ale legei, ci pentru ca sâ isprăviască ceea
ce voia; fiindcă, zicej dacă sângele ţapului dâ sfinţenie, pre­
cum credeaţi voi, cu mult mai vârtos veţi crede, că sângele
lui Christos dă sfinţenie? Căci câ Pavel nu a zis sfinţeşte, pen­
tru ca să măriască cele ale Evreilor, arătat este din aceea ce
a adaus, adecă dîtl aceasta:- către curăţirea trupului.-Sfânt erâ,
zice, sângele acela, nu pentru a curaţi suflete nematerialnice,
ci pentru a curaţi trup materialnic ). 1

om, sau de mormânt de s'ar fi atins. Că stropindu-se cenuşa aceasta

împreună cu apă asupra acelora, îi c u r ă ţ a ; şi erâ închipuire juniţa aceasta
. a trupului lui Christos şi a mântuitoarei patimei lui, dupre Teodorit şi
dupre Chirii al Alexandriei. Pentru aceasta erâ şi roşie ea, pentru ca
să arate pre pământescul trupul Domnului, că şi numirea lui Adam a-
rată pre pământul cel roş. Şi. fără prihană eră juniţa, însemnând pre
nepăcătuirea lui Christos şi fără j u g , pentru slobozenia lui Christos şi
afară de tabără se junghiâ, pentrucă şi mântuitoarea patimă afară de
poarta Ierusalimului s'a făcut.
x
) Lucru vrednic de nedumerire este, pentruce sângele taurilor şi al
ţapilor şi de obşte jertfele Legei' Vechi pricinuiau curăţire cu totul E v r e ­
ilor? Răspundem că pricinuiau curăţire nu de sineşi jertfele, ci pentrucă
erau închipuire şi semne ale jertfei lui Christos, atât al ceii simţite şi care
s'a tăcut o dată prin sânge asupra crucei, cât şi a jertfei ceii tainice şi
duhovniceşti şi fără de sânge a tainelor, adecă a dumnezeeştei evharistii
cu pâne şi cu vin. Că jertfele dobitoacelor şi sângiurile lor au fost în­
chipuire a jertfei lui Christos, ceii ce s'a făcut prin sânge asupra cru­
cei; iar pânile şi spondiele (adecă turnările pre pământ) ale vinului, ce
se proaduceau erau închipuire a pânei ceii tainice şi a vinului. Drept
aceea, ca nişte închipuiri ale lui Christos din închipuirea cea către Chri­
stos luâ putere a curaţi pre Evrei. De aceasta prea bine a zis şi sf. Gri­
gorie Teologul: „Nici jertfele acestea le-a lăsat cu totul (Dumnezeu) ne
sfinţite, nici a nu isprăvi nimica, nici numai până la sânge gol a u r m a ;
ci jertfa cea mare şi nejertfită, ca s ă zic aşa, cât dupre întâia fire în
jertfele cele ale legei se m e s t e c ă " (Cuv. la Paşti). Zice încă şi Durnneze­
escul Hrisostom: „Jertfele nu erau adecă plăcute lui Dumnezeu, nici du­
pre socoteala sa se făceau, ci dupre ertare; şi fâcârţdu-se a pus asupra
lor închipuire, dupre asemănarea iconomiei ce urma a se face a lui
Christos; ca de şi de sineşi nu vor fi priimite, dar măcar pentru închi­
puire să fie bine priimite; şi pune prin toate închipuirea lui Christos şî.
Ptlbro.s însemnează cele ce vrea să fie; şi ori oaie de erâ aceea, ce se
jertîiâ erâ închipuire a Mântuitorului; s a u bou, închipuire a Domnului,
sau viţel sau juniţa sau altceva din cele ce se proaduceau, sau porumb,
sau turturea, toate îşi aveau aducerea către Mântuitorul" (Voroava Î 6 6
dlri Tom. V ) . In cât Christos cel ce s e închipuia prin jertfe, acela erâ
Ca» pricinuia şi dâ curăţia.
 EPIST. CiTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 4 . 533

1 4 . Cu cât mai vârtos sângele lui Christos, carele prin

duhuL cel veşnic s'a proadus pre sineşi fâră prihană lui
Dumnezeu.
Pre Christos, zice, nici un alt arhiereu Ta proadus ) şi nu cu
1

foc şi cu ardere de tot, precum se ardea desăvârşit juniţa, ci

prin veşnicul Duh. Pentruce? Pentru ca şi darul şi izbăvirea
să fie veşnică nouă ). Şi s'a proadus încă pre sineşi Christos
2

fără prihană, adecă fără păcat; pentrucă şi juniţa acea veche

se cerea,de lege a fi fără de prihană, adecă fără pată şi?ne- ;

teahnă trupească.
Curăţeşte conştiinţa noastră de fapte moarte.
Acolo la jertfele legei a zis-Apostolul că: sfinţeşte, adădgâhd
şi că: «Către curăţirea trupului»; iar aicea zicând, că sângele
lui Christos va curaţi conştiinţa, a arătat îndată curăţirea ce
are sângele lui Christos, mai pre sus decât sângele vechilor
jertfe; căci acesta curăţeşte pre omul cel dinlăuntru şi sufle­
tul şi inima; iar acela, aceasta a o face, nu avea putere; şi
acela adecă curăţia pre omul, ce. s'ar fi atins de mort, carele
dupre fire nu este necurat; iar acesta curăţeşte pre oameni de
faptele cele moarte şi păcătoase şi necurate, care cu adevărat
pot a spurcă pre sufletul omului şi a-1 despărţi dela Dumnezeu.
Spre a sluji Dumnezeului celui viu şi adevărat.
Drept aceea, ori-carele ar fi acela ce se apucă, adecă ce în­
trebuinţează şi face fapte moarte şi păcătoase, acela nu slu­
jeşte Dumnezeului celui viu şi adevărat, ci faptelor acelor moarte
pre care le iubeşte şi le face, pre acelea le cinsteşte şi le în-
dumhe'zeeşte; precum este scris: «Al cărora Dumnezeu este
pântecele» (Filips. III, 19); aşa lacomul de averi slujeşte ido­
lului: «Câ nici lacomul de averi, zice, care este idolo-slujitor»
(Efes. V, 5). Deci moarte sânt faptele acestea, nu numai căci
despart pre cei ce le fac de veşnică viaţă, ci şi pentrucă sânt
x
) C ă de vreme ce Christos unul este dupre chip şi ipostas, îndoit
însă dupre. firi a dumnezeirei adecă şi a omenirei; acesta şi ca arhiereu
s'a proadus pre sineşi ca o jertfă şi jertfit; şi s'a proadus ca jertfă nu
numai lui DumnezeU şi Părintelui, ci şi sieşi însuşi ca Dumnezeu, c ă
unul ş r acestaş este proaducând şi~proaducându-se şi către carele se
făcea proâducerea. D e aceasta şi Teologul Grigorie â zis: „Că nimenea
este vrednic de marele şi Dumnezeul şi de jertfitul şi arhiereul" (In c U v .
cei desvinovăţjior).
**) S e cuvine insă a" se" însemnă, zice TeodorifŢ că pre dumnezeescul
Duh l'a numit/veşnic; iar cel veşnic nu este zidit; căci veşnicul î n c e ­
put vremelnicesc nu are de a fi. Despre veac, vezi subînsemnarea zice­
rei: „Prin carele şi veacurile le-a făcut" (Evrei l, 2 ) .
534. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 4 — 1 5 .

puturoase şi greţoase şi însuşi în vremea aceea când le tace

omul, precum şi morţii sânt fireşte puturoşi şi g r e ţ o ş i . D a r sânt
şi mincinoase faptele cele moarte, ca acest-fel, pentrucă amă­
g e s c pre cei ce le fac şi li se par câ sânt îndulcitoare; dar
nu sânt cu adevărat acest-fel, ci sânt şi foarte amare.
1,5. Şi. pentru aceasta este mijlocitor al N o u l u i Tes­
tament.
,\:;De' vrerri'e.ce moartea iui- Christos turbură pre mulţi din cei
slabi în credinţă şi în socoteală, căci ziceau ei, c â dacă a mu­
rit Christos, cum va dâ el bunătăţile cele c e făgăduit? P e n ­
t r u aceasta Pavel vindecă turburarea aceasta a celor mulţi şi .
arată aicea câ pentru aceasta mai ales diata lui Christos este
adevărată, pentrucă el a murit. Pentru aceasta zice adecă, pen­
tru a ne curaţi pre noi de faptele cele moarte, a murit Chri­
s t o s şi în Testamentul) adecă în diata c e e a Ce o a făcut în
v r e m e a morţei sale, a lăsat nouă şi a ertat păcatele noastre
şi- moştenirea bunătăţilor Părintelui său, mijlocitor făcându-se
î n t r e Părintele său şi între noi; căci Părintele său, pentru căl­
c a r e a de poruncă a lui Adam, nu numai moşteniri nu voia a
lăsă nouă, ci şi mânios erâ asupra noastră, ca asupra unor căl­
cători de porunci ale sale şi ca pre nişte îndepărtaţi de pă­
rinteasca sa voe ne avea. Deci Christos s'a făcut mijlocitor şi
l'a împrietenit pre el cu noi. Cum însă s'a făcut mijlocitor?,
A ş a , căci ceea ce se cuveniâ a o pătimi noi, adecă moartea,
d e osândă, care noi eram datori a o suferi pentru păcatele
noastre, el o a suferit în locul nostru şi aşa prin moartea sa
n e - a făcut vrednici de diata s a ; şi dar Noul T e s t a m e n t s'a a-
deverit prin moartea Fiiului, de vreme ce trimite moştenirea
Părintelui său, nu deaciia la nişte nevrednici, ci la vrednici. Ş i
precum Testamentul unui "părinte, pre unii adecă îi face m o ş ­
tenitori, iar pre alţii lepădaţi din moştenire, cu un chip ca a-
c e s t a face şi Testamentul lui Christos. Deci ascultă T e s t a m e n ­
tul lui Christos, pre cari îi f a c e moştenitori; că ?ice: «Părinte,
pre care ai dat mie vreau ca unde sânt eu şi aceia să fie, c a
s ă priviască slava mea, care o ai dat mie, că m'ai iubit pre
m i n e mai înainte de întemeerea lume.),» ,|Ioan X V I I , 2 4 ) . A s ­
cultă însă şi pre cari îi leapădă de moştenire: «Nu p e n t ş i lu­
m e rog, zice, ci pentru cei ce ai dat mie» (tij, 9 ) . Şi iarăşi:
« D e le ştiţi acestea, fericiţi şânteţi, de le veţi f a c e . Nu pen­
tru toţi voi, zic; eu ştiu pre cari i-am ales» (Ioan XIII, 1 7 ) .
Iarăşi Testamentul, adecă diata omului are marturi, a s e m e n e a
şi Testamentul lui Christos are şi acesta marturi. Ş i vrei să
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 5 — 1 7 . 535

cunoşti cari sânt? A s c u l t ă : «Şi mărturiseşte pentru mine P ă ­

rintele, care m'a trimis pre mine» (loan VIII, 1 8 ) . Iar când va
veni Mângâitoirul.... acela va mărturisi pentru mine; şi voi încă
mărturisiţi, că din început cu mine sânteţi» (loan X V , 2 6 ) .
Ca moartea făcându-se spre izbăvirea de călcările po-
runcej ce eră în Testamentul cel dintâi.
V e z i , , f r a t e , că x r t o a r t e a l u i Christos s'a făcut pentru a : n o a s - .
t f â i z b l v i r c ? - Ş i dat. cum şpc.dleşii."tu, c ă moartea a c e a s t a , a I u i ,
Christos a "fost lucru al" neputinţei? Carele atâta putere avea
în cât a vindecat şi călcările-poruncilor, celor c e s'au făcut-în
lege ? Sau cum alergi tu iarăşi la lege, c a r e a fost atât de n e ­
putincioasă, în cât nu putea a îndreptă nici pre însuşi c ă l c ă ­
rile, care le făceau oamenii cei supuşi ei? Neputincioasă însă
am zis, c ă a fost L e g e a şi nu că a fost vicleană şi rea, pre­
cum hulesc ereticii Manihei.
Să iâ făgăduinţa a veşnicei moşteniri cei chemaţi.
C ă c i de nu ne-ar fi slobozit pre noi, zice, moartea lui Chri­
stos de păcatele cu care ,,am fost făcut vrăşmaş şi potrivnic
nouă pre Părintele cel c e r e s c , cum am fi luat moştenirea c e ­
rurilor? C ă zicerea «c/iemaţi», a c e a s t a arată, cum că la î n c e ­
put avea Dumnezeu acest-fel de dragoste către noi, c e fel de
dragoste are şi un părinte asupra fiilor săi; şi noi eram chemaţi
spre a moşteni părinteştile bunătăţile lui; iar în urmă pentru
păcatele noastre înşine, ne-am făcut pre sine-ne nevrednici de
o iubire ca aceasta şi de moştenirea cerescului nostru P ă r i n t e .
16. Că unde este Testament, acolo trebue să. fie şi
moarte, a celuia ce face Testamentul.
1 7 . Că Testamentul la morţi e adevărat.
Nu vă turbure pre voi, zice, fraţii mei, moartea lui Christos,
căci a murit a d e c ă C h r i s t o s ; pentrucă de nu ar fi murit, nici
ar fi fâcut Testament, ca să moştenim noi bunătăţile sale. D e
vreme ce acest lucru este cunoscut tuturor şi fâră de îndoială,
cum că T e s t a m e n t u l sau diata se ţine şi are tăria sa, după
moartea aceluia c e l'a testăluit, căci în c â t ă vreme cineva e s t e
viu, T e s t a m e n t u l său nu are t ă r i e ; de a c e a s t a şi Christos de
nu ar fi murit, nici noi ne-am fi făcut vrednici de moştenirea
părinteştilor sale bunătăţi; pentrucă vrajba, c e o avea c e r e s ­
cul Părinte către noi, nu erâ cu putinţă a se dezlegă, fără de
moartea Fiiului său.
Căci au doar are tărie, când e Iviu cel ce a testăluit?
Cu chip întrebător sâ citeşti aceasta, o cetitorule, şi s ă în-
536. EPIST. CĂTRE F.VREl CAP. IX, VERB- 1 7 — 1 9 .

ţelegi a ş a : au doar adecă are putere diata cuiva, în câtă vre­

m e acela ce o a făcut este viu? Nu, cu adevărat, n'are putere
nici tărie.
1 8 . Drept aceea nici cel întâi fără de sânge s'a înnoit.-
N u numai a adeverit Apostolul şi şi-a încredinţat cuvântul
său dela obştescul obiceiu, că diata adecă are tărie după ce
m o a r e ce! ce o a testăluit; iar până când acela este viu este
fâră tărie. Ci mai adeveriază. aceasta şi din a c e e a , ce s'a rnaî
întâmplat şi Ja Testamentul-.cel Vechiu, c a r e lucru numai d e ­
cât a înduplecat pre cei ce din Evrei au crezut. Pentru aceasta
zice, adecă de nevoe este totdeuna la fieşte-care testament sau
diată adevărată, mai întâi să urmeze m o a r t e a ; de aceasta şi
întâiul T e s t a m e n t , cel Vechiu nu s'a înnoit fâră s â n g e ; iar sân­
g e l e este semn al m o r ţ e i ; ci pre Testamentul cel Vechiu l'a
înnoit sângele de miel şi de o a i e ) ; fiindcă acel vechiu a fost
1

închipuire şi umbră al Testamentului acestui N o u ; iar aicea

dupâ c e a strălucit adevărul darului pre Testamentul acest Nou,
l'a înnoit însuşi Fiiul lui Dumnezeu acesta, vârsându-şi sângele
său şi murind dupre trup pentru noi. Dar ce va sâ zică: S ' a
înnoit? A d e c ă a luat început al intrărei şi al adeverire! lui T e s ­
t a m e n t u l ; pentrucă dupre alt chip nu luâ Testamentul cei Vechiu
început luişi de a lucra şi a se adeveri, fără numai cu vărsare
de sânge, adecă cu moarte.
1 9 . Că după ce s'a grăit toată porunca de Moisi du­
pre lege înaintea a tot norodului.
D u p ă c e , zice, s'a grăit de Moisi în urechile norodului toate
poruncile dupre lege, adecă precum Dumnezeu pre fieşte-care
o a legiuit; sau aşa se alcătueşte: toate poruncile cele dupre
l e g e , adecă cele legiuite de Dumnezeu; că aşa zice S c r i p t u r a :
«Şi luând (Moisi) cartea Testamentului, o a cetit la urechile
norodului şi a zis norodul: « T o a t e câte a grăit Domnul, le vom
f a c e şi le vom asculta» ( E ş . X X I V , 7 ) .
Luând sângele viţeilor şi al ţapilor ) cu apă şi cu lână
2

:
) La Eşire scrie cum că erâ s â n g e de viţel şi nu de miel; că aşa a-
n u m e se află: „Şi a trimis (Moisi) pre tinerii fiilor lui Israil şi au ridi-
. cat ardere de tot şi au jertfit jertfă de mântuire lui Dumnezeu, viţel. Şi
luând Moisi jumătate din sânge, l'a turnat într'un v a s ; iar cealaltă j u ­
mătate de sânge l'a turnat înaintea jertfelnicului" ( E ş . X X I V , 5). Aceasta
tâlcuindu-o durnnezeescul Chirii z i c e : - „ C u viţelul cel desăvârşit se ase-
m ă n e a z ă Christos, însă şi Apostolul mai j o s zice: ,,Sângele de viţei şi
nu de miel".
2
) Dar cum zice Pavel ţucea, că a stropit cu sângele ţapilor, că Scrip-
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 1 9 . 537

roşie şi cu isop ) şi cartea aceasta şi pre tot norodul l'a

1

stropit.
Pentru care pricină a stropit Moisi cartea legei şi pre no­
rod? Fiindcă dintru întâi şi dintru început se închipuia cinsti­
tul şi prea curatul sângele lui Christos, prin carele şi noi ne­
am stropit şi inimile n o a s t r e ; căci inimile noastre sânt cărţi
gândite, asupra cărora s'a scris legile lui Dumnezeu, precum
mai s u s a z i s Pavel, dela leremia luând, unde z i c e : «Dând l e ­
gile rrjele în., cugetul lor şi pre inimile l o r le voiu scrie»- (lere­
mia X X X I , 3 Ş ) . I n b ă şi apa cu care Moisi a stropit cartea şi
pre norod, sirhbol a- fost şi închipuire a botezului hristianilor;
însă împreună cu apa a fost şi sânge poate cu adevărat, p e n ­
trucă proînsemnâ pre sângele şi apa ce au eşit din coasta D o m ­
nului, c e a însuliţată s a u poate şi pentrucă botezul, al căruia a
fost închipuire apa, însemnează pre moartea Domnului; căci
câţi în Christos, zice, ne-am botezat, întru moartea lui ne-am
botezat ( R o m . VI, 3 ) . Şi semn al morţei iarăşi este sângele;
iar isopul s'a amestecat cu sângele şi cu apa, pentrucă prin
desimea ce c, are, este ţiitor de amândouă acestea, adecă cu­
prinde şi sânge şi apă într'însul. A s e m e n e a şi lâna cea de oaie
cuprinde amândouă a c e s t e a ) ; sau că lâna se luâ împreună,
2

tura arată numai de viţel, sau poate că din ardere de tot le proadu­
ceau fiii lui Israil: „Că a adus, zice, arderi de tot" (mai s u s ) ; să fi.fost
şi ţapi şi-miei, ceea ce zice mâi sus Teofilact.
*) La Eşire nu scrie că sângele, cu care Moisi a stropit a fost ames­
tecat cu apă şi cu lână roşie şi cu Isop, ci singur sângele. Că aşa se
zice: „Şi luând Moisi sângele l'a împrăştiat asupra ..norodului şi a zis"
( E ş . X X I V , ' 8 ) . .Iar poate că Pavel o a luat aceasta dela cap. XIV al
. cărţei Leviţi,. unde"este scris: „Şi va porunci preotul şi vor luâ lemn de.
cedru şi împletit cu'"roş şi isop", la stihul 4 şi dela Numere unde se zice:
„Şi va luâ preotul lemn de cedru şi Isop şi r o ş " (Numer. X I X , 6)- Iar
roşul acesta măcar "deşi nu se arată de Scriptură, din ce materie erâ,
însă din cuvintele lui Pavel, ce zice, se vede că erâ lână de oaie; şi
poate Pavel, ca un.. învăţat ce erâ de lege să fi ştiut aceasta din pre-
danie, precum a ştiut şi că înlăuntru în sicriul legei eră pusă năstrapa
cea cu mană şi toiagul" lui Aaron, precum s'a zis; şi în scurt, fiindcă
Scriptura nu zice cu ce "chip ă stropit Moisi sângele, a arătat Aposto­
lul aicea aceasta.
2
) Iar dupre 'Teodorit roşul cel împleticit a fost simvol al omenirei
Domnului din suflet şi din trup; sau dupre Chirii însemnează Dumne­
zeu Cuvântul s'a împleticit cu trup şi cu sânge, că roşul însemnează
pre sângele lui şi trupul pentru color sau faţă; iar isopul însemnează
pre ferbinţeala şi mireazma prea Sf. Duh, dupre Teodorit şi dupre Chi­
rii. Căci isopul este iarbă ferbinte dupre fire şi curăţă răceala şi necu-
răţia cea flegmătoasă, care se află în măruntaele omului" (In Pentatefs,
f. 1045 dupre Chirii).
538. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS, 19 — 2 1 .

pentrucă Christos se numeşte şi oaie ); iar roşie erâ lâna, ca

1

şi colorul ei, să aibă închipuirea sângelui lui Christos. Iar Te­

odorit zice: «Apa însă erâ cu adevărat închipuire a botezului,
iar sângele celor necuvântătoare erâ închipuire a mântuitoru­
lui sânge; iar ferbinţeala isopului eră închipuire a Darului dum- -
nezeeşcului Duh, iar lâna cea roşie a îmbrăcămintei ceii nouă;
iar lemnul cel de cediu a nepătimirei dumnezeirei, că nepu-
trezitor este lemnul acesta; iar cenuşa juniţei erâ închipuirea
-pâtîhiei omenirei.
2 0 . Zicând: Acesta e sângele Testamentului, pre care
l'a poroncit către voi Dumnezeu (Eşire X X I V , 8).
Acestea adecă sânt cuvintele ce le-a zis Moisi pentru Ve­
chiul Testament; dar care sânt ,şi cuvintele ce ie-a zis Chri­
stos pentru Noul Testament? Acestea: «Acesta este sângele meu,
al Testamentului celui Nou, care pentru mulţi se varsă spre
ertarea păcatelor» (Mat. X X V I , 28). Şi vezi, cetitorule, că a-
colo la Testamentul cel Vechiu, nici numele s'a zis nou; că
erâ vechiu, nici ertarea. păcatelor; fiindcă ertare de sufleteşti
păcate Vechiul Testament nu dâ, precum de multe ori am zis;
iar aicea la Dar amândouă s'au grăit: şi noul şi ertarea pă­
catelor. Vezi acum, iubitule, că şi Moisi şi Christos pre sânge
l'a numit Testament. In cât unde se numeşte Testament acolo
negreşit se cuvine a se înţelege şi moarte, al căruia semn este
sângele.
2 1 . Şi cortul încă şi toate vasele cele de slujbă cu
sângele aşijderea le-a stropit.••-
Şi.acestea ce le zice aicea Pavel, închipuire; a fost al No­
ului Testament al Evangheliei şi ale noastre a hristianilor; pen­
trucă noi hristianii sântem cortul lui Dumnezeu, întru carele
locueşte şi umblă Dumnezeu, dupre prorocul Moisi şi dupre.
l
) L â n a însă se luâ, nu de vre un alt dobitoc, ci de o a i e ; că Chri­
stos este oaie din a căruia lână noi ne îmbrăcăm şi acoperim golitatea
trupului nostru cu o îmbrăcăminte de nestricăciune, câ aşa zice teolo­
gul Grigorie la Paşti: „Pentru aceasta se iâ oaia pentru nerăutate şi
pentru îmbrăcarea goliciunei ceii din început. Că a~est-fel este cel ce
s'a jertfit pentru noi, Îmbrăcăminte de nestricăciune' şi pre carele îl şi
n u m i m " . Care tâlcuindu-o Nichita Scoliastuî aice aşa.? „Că precum oaia
ne dă din îmbrăcămintea sa cea de l â n ă aşa, şi Christos^ pentru rjoi
r

jertfindu-se, se face nouă şi îmbrăcăminte de nastricăeiun<e dătătoare pifin

i

b o t e z " . S'a luat însă îmbrăcămintea nestricăciunei diri. C^feavivlon (Câr­

tea cea în 8 împărţită) prin Clement scrisă (adecă din aşezemânturile
apostoleşti), unde zice ca să învredniciască pre cei ce se catihisesc băei
naşterei de a doua şi de îmbrăcămintea nestricăciunei... .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 2 1 23. 539

Apostolul Pavel c e z i c e : «Voiu locui întru ei şi voiu umblă şi

voiu fi al lor Dumnezeu şi ei vor fi mie norod» (Levit. X X V ,
12 şi a 11-a către Corinteni V I , 1 6 ) . Ş i noi sântem vasele c a ­
sei ceii mari a lui Dumnezeu, unele de aur adecă, iar altele
de argint. Deci ne-am stropit noi cu adevăratul sângele lui
Christos şi ne^arn sfinţit, botezâridu-ne întru moartea lui" ). 1

2 2 . Ş i maiI toate• ••sey"'c^j-ăţeşc' cu sânge dupre lege şi

•^r4V'^e^&r3are':d^5â,ftg^o lii" şe .face ertar'el
, :

Pentruce Apostolul a. adaus aicea pre zicerea «mai»? Pen­

tru c a s'arate cum c ă acolo la Vechiul T e s t a m e n t nu se făcea
curăţire desăvârşit, nici ertare deplinită, nici C u m putea a se
face curăţenie deplinită de vreme c e păcatele sufletului nu se
ertau? ).
2

2 3 . T r e b u e dar ca î n c h i p u i r i l e c e l o r din c e r u r i c u a - .
cestea s â s e c u r ă ţ i a s c ă .
Cereşti numeşte Pavel aicea pre tainele Darului acestui n o u
şi ale bisericei iui Christos, precum şi mai sus acestaş cereşti
le-a numit zicând: «Cari slujesc închipuirilor şi umbrei celor
cereşti» (Evrei VIII, 5 ) . Deci închipuiri ale acestora şi însem­
nări erau cele ale Legei Vechi şi cele a}e E v r e i l o r ; pentru a-
ceasta şi s e curăţiau ele cu sângele viţeilor şi cu cenuşa juni­
cei şi.-cu .celelalte atât de proaste şi mai mici.
Iar a c e s t e cereşti. -
A d e c ă ţairielevacestea ale bisericei şi ale Noului T e s t a m e n t ,
p r e c u m mai- sus le-a numit.
C u m a i bunej e r t f e d e c â t a c e s t e a . —

D e vreme ce> zice, cele ale Noului T e s t a m e n t sânt mai bune

şi mai înnalte decât cele aje celui Vechiu şi atâta mai înnalte
cu c â t cerul e mai înnalt decât pământul (fiindcă făgăduinţele
Evreilor erau bunătăţi pămănteşti, iar la noi hristianii, făgădu­
inţa şi moştenirea este bunătăţile c e r e ş t i ) ; pentru aceasta s'a

*) Cum că cu adevărat a u n ş Moisi cortul cu untuldelemn al unge-

rei este scris: „Şi vei luâ untuldelemn al ungerei şi vei unge cortul şi
toate cele ce sânt într'însul şi-1 vei sfinţi pre el şi toate vasele lui; şi
va fi sfânt" ( E ş . X L , 9 ) . însăşi aceasta se scrie şi la Numere (Cap. V I I , 1).
Iar că &c fi stropit Moisi cortul şi vasele lui cu sângele, precum zice
aicea dumnezeescul Apostol, aceasta nu am putut a o afla a ş a curat zi-
cându-se în Scriptură.
2
), Poate însă pre zicerea, mai, o zice Pavel, pentrucă nu numai cu
sângele se curăţiau Evreii, ci şi cu pâni şi cu proaducere de vin şi unt­
delemn şi cu tămâe şi semidale. Ş i vezi la cap. I I I şi V I I şi V I I I al car­
tei Leviticeşti.
540. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 2 3 — 2 4 .

învrednicit să aibă tainele Testamentului acestui Nou, mai de

m a r e cuviinţă jertfă, adecă pre însuşi pre sf. trup şi sângele
Fiiului lui Dumnezeu, carele ne-a curăţit mai desăvârşit de t o t
sufletescul păcat. Şi dar moartea lui Christos nu s'a fâcut nu­
mai pentru ca sâ adevlereze pre Noul T e s t a m e n t , ci şi pentru
ca s ă facă adevărata curăţire a sufletelor n o a s t r e ; pentru a-
c e a s t a pomeneşte aicea Pavel facerile de b i n e , ce a pricinuit
n o u ă moartea Domnului, de vreme c e multora ii se părea prea
necinstită şi mai ales căci s'a făcut prin crace.
2 4 . Că nu în sfinte făcute de mâni a intrat Christos,
închipuiri ale celor adevărate, ci întru însuşi cerul, acum
a se înfăţişă feţei lui Dumnezeu pentru noi.
F o a r t e se făleau Evreii şi pentru minunatul cort, care îl a-
veau în pustie şi pentru biserica ce o aveau în Ierusalim; fi­
indcă biserică acest-fel de minunată şi vestită, nu se afla întru
nici o parte alta de pământ, nu numai pentru podoaba şi fru-
museţa şi pentru neurmăritul acela şi solomonicescul arhitec-
tonicescul meşteşug, c e îl avea, c i pentru nepreţuita bogăţie
a sculelor şi a vaselor lui; căci fiindcă Evreii d e trupeştile şi
simţitele împodobiri se trăgeau la dragostea lui Dumnezeu, pen­
tru a c e a s t a a poruncit Dumnezeu să se facă cu toată galan-
tomia şi bogăţia atât cortul c â t şi biserica lui Solomon. D e
a c e a s t a dela marginile pământului veniau oamenii pentru c a să
o vadă. Deci c e face Pavel, precum a făcut jertfelor, de le-a
oborît şi le-a nimicit, în locul acelora puind şi mărind pre moar­
tea lui Christos, aşa şi aicea în locul mozaicescului cort şi a
solomoneştei biserici, puind cerul, arată deosebirea c e are Chri­
stos de arhiereii cei vechi; şi zice că arhiereii ceilalţi intrau
înlăuntru în sfintele cele făcute de mâni, care erau închipuiri
ale sfintelor celor adevărate, adecă a cerului; că cerul este
sfintele cele adevărate; iar Christos adevăratul Arhiereu a in­
trat înlăuntru în însuşi cerul d u p r e omenire a d e c ă ; căci dupre
dumnezeire toate le plineşte şi pretutindenea se află. Ş i nu nu­
mai -cu aceasta arată Pavel covârşirea c e are Christos mai pre
sus de ceilalţi arhierei, ci şi cu aceasta încă, c â adecă Chri­
stos Arhiereul nostru se află lângă Dumnezeu' Şi arhiereii cei
vechi cu oare-care simvoale abia zărite vedeau pre Dumnezeu;
iar Christos, vedea pre însuşi Dumnezeu curat, fiindcâ s'a în­
făţişat înaintea feţei lui. Ş i aceasta încă cu compogorâre s'a
zis d e Pavel pentru omenirea lui Christos. C e va sâ zică însă
pentru noi? A d e c ă s'a înfăţişat înaintea feţei lui Dumnezeu şi
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 2 4 — 2 6 . 541

Părintelui, împreună cu jertfa c e a de acest-fel, care putea t o t

o dată şi pre Dumnezeu Părintele a-1 îmblânzi asupra noastră
şi pre noi a n e împrieteni cu anghelii; fiindcă şi anghelii erau
învrăjbiţi cu :.ioi, pentrucă şi noi eram vrăşmaşi ai stăpânului
lor. Acum dar, zice, s'a înfăţişat Christos la Dumnezeu şi P ă ­
rintele cu jertfa trupului său (că a c e a s t a însemnează zicerea,
a c u m ) ; căci^ a intrat în c e r c a Arhiereu şi câci pentru a noas­
tră împăcate, .şi împrietenie a intrat intr'msul ). 1

2 5 . N i c i 1 ca de multe ori sâ se p r o a d u c ă pre sine.

A d e c ă nu a intrat: Christos, zicej acum în c e r , pentru c a să
intre şi altă dată îrttr'însul şi să s e proaducă p r e sineşi; nu,
ci o dată numai a i n t r a t şi altă dată nu are a mai intră cu
un chip ca a c e s t a de proaducere şi de jertfă.
Că precum arhiereul intră întru cele sfinte o dată în­
tru un an. —-
Vezi, iubitule, covârşirea c e are Christos mai pre sus de ar­
hiereul cel vechiu; -căci acela intra întru cele sfinte în fieşte-
care a n ; iar Christos numai o dată a intrat în cer.
Cu sânge strein.
Cu acest cuvânt arată covârşirea lui Christos, c e a mai pre
sus de arhiereul legei; căci acela intra în. Sfintele Sfintelor cu
sânge străin, adecă de tauri şi de ţapi, şi de dobitoace necu­
vântătoare; iar Christos a intrat în c e r cu sângele său.
2 6 . De vreme ce trebuia de multe ori a pătimi dela
întemeerea lumei. -
Fiindcă, zice, de ar fi urmat Christos d e multe ori a pro-
aduce, se cuveniâ şi S" muri de multe ori, pentrucă e r â dator
a proaduce nu sânge străin, ci a l . s ă u însuşi. .
Iar acum o dată pe l a sfârşitul veacurilor, spre strica­
rea păcatului prin a sa jertfă, s'a arătat.
A i c e a Pavel, umblătorul pre c e r descopere o noimă tainică
şi ascunsă pentruce Christos a murit la sfârşitul veacurilor şi
după multe p ă c a t e ; căci zice, de ar fi murit la începutul lu­
mei Christos, când păcatul nu erâ încă revărsat în toată lu­
mea şi apoi sa nu creadă cineva întru el, cu adevărat ar fi fost
nefolositoare moartea lui Christos şi toată iconomia sa c e a în-
trupească, fiindcă a doua oară nu erâ chip sâ mai m o a r ă : iar
acum fiindcă păcatele oamenilor erau multe "pentru întinderea

*) Şi Teodorit a ş a tâlcueşte: „Iar acum a se arăta,..zice:în loc de, ca

o m ; că acum întâi s'a suit în cer firea omenească'.'.
542. EPISf. CÂTRE EVREI CAP. ÎX, VERS. 2 6 — - 2 7 .

vremilor şi pentru multa mulţimea oamenilor, pentru aceasta

dupre cuviinţă şi înţelepţeşte a murit Christos şi s'a arătat lui
Dumnezeu pre la sfârşitul veacurilor, pentru ca sâ strice, a - .
d e c ă pentru ca să o b o a r e păcatul şi sâ-1 arate necutezător prin
j e r t f a sa, adecă prin moartea trupului său. O noimă ca aceasta
arată şi aiurea a c e s t a ş Pavel zicând: «Unde s'a înmulţit păca-"-
tul, . â c o l b a prea prisosit darul». .{Rom> V, 2 0 ) . Dar cum s'a
stricat p ă t a t u l şi>s*n .Tăcut, necutezâţbf ? A ş a , pentrucă cei ce îh
Făceau au luat ertare şi nu s'au muncit pentru dânsul, de vre­
m e c e cutezarea păcatului-este. să pricinuiască munca acelor
c e îl f a c ) . Dar şi sf. Grigorie al Nisiei, în catihicescul său cu­
1

vânt şi în cuvântul cel la Naşterea lui Christos, s e nedume­

reşte despre însuşi aceasta, adecă pentruce Fiiul lui Dumne­
zeu s'a întrupat pre la sfârşitul veacurilor? Şi dezleagă nedu-
- m e r i r e a aceasta aşa, zicând: «Că precum doftorii cei prea buni
şi ştiutori de meşteşugul lor, când lungoarea se află nouă sau
altă boală trupească şi se aprinde din cacohimiile sângelui şi
din celelalte umezeli, atunci nu dau bolnavului nici o mâncare
sâ m ă n â n c e , ci aşteaptă până să ajungă la starea şi puterea
c e a mai mare b o a l a ; aşa a urmat şi la noi. Şi Dumnezeu, dof­
torul sufletelor, aşteaptă să se arate- toaj:e felurile de păcate
şi s ă pohăiască t o a t ă puterea păcatului, în cât a nu mai ră­
m â n e a nici o patimă şi răutate ascunsă şi prin urmare ca ascunsă
să nu rămâe. nevindecată (fiindcă doftorul numai patimile cele
c e s e arată le vindecă); iar după c e s'a învârfuit răutatea şi i
s ' a arătat toată puterea ei, atuncea a venit Christos şi murind
a vindecat pre oameni cu totul de t o a t ă boala păcatului». Insă
m a i . p r e larg le vei înţelege acestea, o cetitorule, de vei ceti
şi cuvintele sfântului acestuia, cel catihicesc, zic, şi cel la Naş­
t e r e a Domnului. ~

2 7 . Şi precum se_păstrează oamenilor o dată a muri,

iar după aceea judecată.
A c u m aicea spune Pavel pricina pentru care a.murit o dată
Christos, câ Christos, zice, s'a tăcut plată pentru o moarte a
tuturor oamenilor cu o moarte a s a ; de vreme ce datori erau
toţi oamenii a muri o dată; această o 4ată dar a murit Chri­
stos în locul tuturor. Dar ce? Şi de a murit Christos în locul

*) Ceteşte subînsemnarea cea pre larg a zicerei: „Ce a^um să lucrează

între fiii oamenilor" (Evrei II, 2) ca să înţelegi c.a diavolul şi păcatul
mai înainte de venirea lui Christos cu îndfăzrtială şi tiraniceşte stăpâ-
niâ pre oameni; iar după venirea lui Christos numai pre furiş şi ascuns
amăgesc pre oameni şi nu cu îndrăznială şi vederat.
 . EPIST. CĂTRE EVREr CAP. [X, VERS. 2 7 28. 543

morţei noastre, acum noi nu murim? A ş a ! murim, ci nu ne stă-"

pânim de m o a r t e , ca mai înainte; ci fiindcă nădăjduim iarăşi
să vieţuim prin înviere, al căruia începător s'a făcut pentru noi
Christos murind, pentru aceasta nici moartea este aceasta, nici
se numeşte m o a r t e , ci somn şi adormire. D e c i de vreme ce
nioartea urmă să ţie totdeuna şi pre toţi oamenii întru tirania
, ei pehtru ^ c p a ş t a a - m u r i t C h r i s t o s pentfu câ sâ fie s l o b o i i a s c ă
pre iî&i' de; tirăttlâ eî^^eelC^.Şau ';|î- »şă -S.e' înţelege zicerea a-
:

c e a s t a , că Apostolul nu voeşte să arate aicea, c ă moartea,, care

noi sântem datori a o luâ spre pedeapsă o a plătit C h r i s t o s ;
ci că fiindcă şi: Christos erâ om adevărat, fiind împreună şi
Dumnezeu, precum oamenii mor o dată, apoi urmează j u d e ­
cată, cu a s e m e n e a chip şi Christos o dată a murit. Ascultă
însă şi cele u r m ă t o a r e :
2 8 . Aşa şi, Christos o dată proaducându-se.
D e cine s'a proadus Stăpânul Christos jertfă? Arătat este că
însuşi de sineşi; căci deşi este şi Arhiereu, însuşi însă e s t e şi
jertfă şi j c r t f i t o r ) .
1

Spre a ridica păcatele multora.

Precum la sf. ierurghie, c e a fără de sânge, pomenim păcatele
noastre şi z i c e m : ori de silă, ori de voe de am păcătuit, iar-
tă-pe D o a m n e ; a d e c ă înşişi ne aducem aminte de păcatele
noastre şi atuncea rugăm pre Domnul sâ le e r t e : aşa şi Chri­
stos a zis c ă t r e Părintele s ă u : «Pentru dânşii eu mă sfinţesc
pre sinemi; sau zicerea a ridicat, arată că a ridicat păcatele de
la oameni şi îe-a adus înaintea Părintelui, c a să le erte. P e n - ,
tru aceasta a zis I o a n - B o t e z ă t o r u l : «Iată Mielul lui Dumnezeu,
cel ce ridică păcatul lumei» (Ioan I, 2 9 ) . Dar pentruce pricină
nu a ziş: păcatele tuturor, ci ale multora? P e n t r u c ă toţi nu au
crezut îhtr'însul; căci moartea lui Christos a fost de o putere
cu peirea şi cu păcatele tuturor o a m e n i l o r ) . Şi cât din partea
2

sa, Christos pentru toţi a murit; însă riu a adus păcatele tu­
turor oamenilor înaintea Părintelui, pentru ca să le erte, pen­
trucă ei nu au voit să creadă în Christos. D r e p t aceea, cei ce
nu au crezut, în cât din partea lor, n e t r e b n i c ă au făcut pre
m o a r t e a Fiiului lui Dumnezeu, care faptă a lor e vrednică cu
adevărat de frică şi de cutremur. Cu .un chip ca acesta tâlcueşte

) Vezi despre aceasta subînsemnarea stihului 14 al acestui cap.

x

) Iar cum că moartea lui Christos nu a fost numai de o putere cu

2

păcatele tuturor oamenilor, ci şi mai pre sus de putere şi nemărginit

nepreţuită, vezi la subînsemnarea stih 17 al cap. V către Romani,
5Î4. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. IX, VERS. 2 8 : X, 1 .

zicerea aceasta dumnezeescul Hrisostom şi Teodorit. E u însă

am aflat o tâlcuire la zicerea Evangheliei,! c e zice: «Câ şi Fiiul
Omului nu a venit c a sâ se slujiască, ci c a să slujiască şi să-şi
deâ sufletul său izbăvire în locul multora» (Mat. VIII, 2 8 ) , care
se înţelege, că zicerea: «multora» este în loc d e : «toţi», c ă
mulţi sânt t o ţ i ' ) .
A doua oară fără de păcate se va arătă, celor ce îl aş­
teaptă pre el spre mântuire.
A murit cu adevărat, zice, Christos purtând păcatele noastre
şi aducându-le p r e e l e înaintea cerescului sâu Părinte, pentru
ca să le ş t e a r g ă ; c ă pentru aceasta şi a murit, precum zicea
aiurea P a v e l : « P r e cela c e nu a cunoscut păcat, pentru noi
păcat l'a făcut» (II C o r . V , 2 1 ) (Părintele adecă), fiindcă Chri­
stos însuşeşte p ă c a t e l e noastre asupra feţei sale. Insă se v a
arăta, zice, a doua oară, adecă întru a doua venire a sa, nu
pentru ca să mai poarte păcatele noastre, nici pentru c a s ă
mai moară a doua oară pentru dânsele, ci se va arăta c a un
slăvit j u d e c ă t o r şi Dumnezeu spre mântuire pentru, cei c e a ş ­
teaptă venirea lui, adecă pentru cei c e cred într'însul şi nădăj-
duesc întru venirea lui să s e mântuiască. A r ă t a t însă ~este~ca
aceia c e nădăjduesc aşa într'însul sâ s e mântuiască şi viează
ei dupre cuviinţa venirei Domnului, adecă cu frică şi c u c u ­
tremur şi cu toată facerea de b i n e . Insă măcar c ă Domnul nu
va veni numai pentru c a să mântuiască pre cei credincioşi şi
îmbunătăţiţi, ci c a să munciascâ pre cei necredincioşi şi păcă­
t o ş i ; însă Pavel numai c e a d e bucurie pricinuitoare o a zis
a i c e a , a d e c ă mântuirea drepţilor, nu şi c e a de întristare, a d e c ă
osândirea muncei păcătoşilor.

: " CAP
--
x
• I•
i . Câ umbră având legea a bunătăţilor celor ce vreau
sâ fie.
A d e c ă legea, zice, avea însemnarea închipuirilor şi a bună­
tăţilor celor ce aveau să se d e â de Christos în T e s t a m e n t u l
cel N o u . Cărora? A c e l o r a - a d e c ă c e ar priimi Testamentul a c e s t a .
N u p r e însuşi chipul lucrurilor.
-

l
) Vezi la subînsemnarea stih 15 al cap. V către R o m . şi subînsem­
n a r e a zicerei: „Cel ce s'a dat pre sineşi plată de izbăvire pentru toţi"
(I Timot. I, 6 ) , unde zicerea: în locul multora, ce o a zis Domnul în
Evanghelie, Pavel o a zis în locul tuturor.
 EPIST. CÂTRE EVREI CAP. X, VERS. 1. 545

A d e c ă legea, zice, c ă nu avea pre însuşi adevărul lucrurilor.

Cărora lucruri? A jertfei lui Christos a d e c ă şi a preoţiei şi a
ertărei sufleteştilor p ă c a t e . C â cele ale L e g e i V e c h i , umbroase
fiind şi nearătate, se aseamănă cu însemnarea de umbriri, c e
fac zugravii, mai înainte de a zugrăvi vre un c h i p ; iar cele
ale Darului .acestui nou al Evangheliei s e asemăneazâ cu chi­
pul cel desăvârşit, a d e c ă cu adevărul, fiindcă a c e s t e a s'aii în­
deplinit şi s'au făcut cu strălucire. A ş a tâlcueşte zicerea aceasta
sf. Ioan Hrisostom. Insă nu este lucru n e t r e b n i c a zice noi a-
i c e a , ,cele c e teologul Grigorie, ne dă să înţelegem la această
zicere; că zice a c e a s t a şi la alte părţi; iar mai descoperit la
cuvântul cel pentru Paşti cum c â : «Şi ne împărtăşim de Paşti,
acum încă cu închipuire, deşi decât cele vechi mai d e s c o p e ­
rit; c ă Pastele legei, cutez, a zice, e r â închipuirea a chipului
u m b r o a s e » . Drept a c e e a c u a c e s t e cuvinte ne d â teologul - s ă
înţelegem, cum c ă umbră zice Apostolul pre L e g e a cea V e ­
che, iar chip pre cele c e se-săvârşesc acum in biserica lui Chri­
stos, fiindcă acestea sânt arătări şi închipuiri ale altor taine
mai desăvârşite; a d e c ă a acelora, cari în veacul viitor a u să
le dobândiască cei vrednici, "pre care Apostolul le numeşte lu­
cruri. Deci precum .icoana este lipsită o a r e - c e de Chipul cel în­
tâi, aşa şi tairlele darului, cele c e sânt în .veacul acesta sânt
d e lipsă de,r,pre lucrurile, cele mai desăvârşite, ce au să urmeze
în viitorul veac. Şi iarăşi precum umbroasa închipuire cea întâi
făcută este nu întocmai cu chipul cel desăvârşit, aşa şi L e g e a
V e c h e a fost de l i p s ă şi. nu întocmai cu Noul T e s t a m e n t ) ; în 1

*) Şi purtătorul de Dumnezeu Maxim, însuşi aceasta o zice, cum că

ierarhia cea veche a fost urnbrâ, • iarraceasta nouă e chip şi ceea ce va
_să fie în ceruri este lucru. De "aceasta şi"Ariopaghitul Dionisie a zis, că
ierarhia darului acestui nou este mijloc între cea "cerească şi între cea
a legei, împărtăşindu-se de amândouă şi din cea cereasca se împărtă­
şeşte dupre teoriile.cele de gând; iar de cea veche se împărtăşeşte du­
pre semnele cele simţite. Mai desăvârşită învăţătură însă este teologia
ierarhiei ceii a noastre, zice, deplinire pre aceasta a aceiia numindu-o
şi sfinţită încheere. E s t e însă şi cerească şi a legei cu împărtăşire apu-
cându-se cu mijlocul <de marginile amanduror; de una adecă împărtă-
. ş i n d u s e cu teoriile cele gândite; iar de cealaltă, că şi c u ' s e m n e simţite
se împodobeşte, prin acestea simţitoreşte. se înnalţă către dumnezeire"
(cap. IV despre bisericeasca ierarhie). Şi iarăşi; „De aceasta potrivit în
lume dupre predanisirea c e a mai veche se propovedueşte Noul T e s t a ­
ment, însemnând,'socotesc, pre rânduialâ cea întru Dumnezeu şi ierar-
hicească, că aceia au spus de dumnezeirea lui Christos (prin proroci
poate); iar celălalt a deplinit şi că aceia adecă închipuiri au scris pre
adevărul, iar aceasta de faţă l'au arătat" (Cap. HI a bis. ierarhii). Şi
 S4b. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 1 .

fieşte-carele an aceleaşi jertfe, care le aduc pururea, nici o d i ­

nioară pot a deplini, pre cei ce vin, '
Noima zicerei acesteea acest-fel e s t e : de ar fi avut" putere, zice,
jertfele legei a face desăvârşiţi pre E v r e i nu s'ar fi proadus t o t ­
deuna; ci după ce s'ar fi proadus o dată şi s'ar fi folosit se c u ­
v e n e a să înceteze; iar de vreme c e "totdeuna şi în fieşte-carele
an se proaduceâ, arâtat e s t e cum c â nu avea p u t e r e s ă arate
depjiniţi pre aceia,-pentru care s e proaduceâ. Şi pentru . a c e a s t a ,
după |ţgţ$^ j e r t f ă ^ ş e ^ j ^ â d j i c e ^ .şi a/doua şi a treia şi a patra
;şi dupre yrtnare-şi altele, precum aceasta urmează şi la doftorii;
•căci câte doftorii s â n t puternice, după ce o data se pun asupra
ranei, o vindecă pre e a ; iar câte se pun de multe ori pre rană,
din singur lucrul acesta arată, că sânt neputincib^e. O nedumerire
însă ca aceasta se naşte a i c e a . D a r c e ? Ş i preoţii noştri nu proaduc
totdeuna şi în fieşte-care zi jertfa c e a fără d e ' sânge a dum­
;

nezeeştei iiturghii? Răspundem, cum c ă aşa prpaduce însă a-

ducerea aminte, adecă, fac pomenirea morţei Domnului şi a
jertfei ceii ce s'a făcut o dată asupra crucei, şi una este j e r t f a
această şi fiu multe; fiindcă o dată s'a proadus pre c r u c e ; căci
p r e Christos care li s ' a proadus atuncea o dată pre însuşi a-
c e s t a .îl proaducem şi acum şi totdeuna. S a u mai bine a zice,
c ă noi când liturghisim acum, facem pomenire şi aducere a-
minte d e proaducerea şi jertfa a c e e a a lui-Christos, ca cum
s ' a r face acum. Drept aceea una e s t e jertfa. D a r s'ar nedu-
• meri cineva, că de vreme c e la multe părţi şi jertfelnice se
proaduce jertfa c e a fâră de sânge, apoi şi Christoşi ar fi mulţi;
răspundem cum c ă n u ; ci unul este Christos pre toate jertfel­
nicele şi unul întreg este şi pre un jertfelnic şi unul întreg e s t e
ş i p r e celalalt. Şi unul şi acelaş trup e s t e şi unul şi acelaş
s â n g e se afla pre fieşte-carele jertfelnic şi pre toate jertfelni­
c e l e împreună. Deci precum Christos la multe părţi şi jertfel­
n i c e proaducându-se un trup este şi nu multe trupuri, aşa şi
o j e r t f a ; căci pre însăşi jertfa ac eea o proaducem, care s ' a
proadus pre c r u c e ) ; iar acolo la L e g e a c e ă V e c h e , altă oaie
1

iarăşi sf. Maxim zice: „Veste adecă, are pre umbra Evangheliei; iar E -
vanghelia. este chipul bunătăţilor celor viitoare; c ă aceia adecă opreşte
pre lucrarea relelor; iar aceasta înfăţişează nouă pre> lucrările .bunătăţi­
l o r " (Cap. 111 din suta I teolog.). Şi iarăşi: „Umbră avea legea, iar chip
proroci a dumnezeeştilor şi duhovniceştilor bunătăţi celor ce se cuprind
în Evanghelie. Evanghelia aceasta însă: faţă a arătat nouă pre însuşi a -
devărul prin lucruri, adevărul zic, cel în; lege mai înainte umbrit şi prin
;proroci mai înainte închipuit" (Cap. XCIII <din aceastaş sutime).
*) Şi dumnezeescul Hrisostom încă aşa scrie zicând: Precunţ dar Chiri-
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 1. 547

e r â a c e e a , c e s e p r o a d u c e â eri şi alta a c e e a c e s'a proadus azi.

.Şi oaia c e se p r o a d u c e â astăzi, nu s e p r o a d u c e â spre p o m e ­
nirea ceii de eri, ci însuşi de sine pliniâ o d e o s e b i t ă j e r t f ă .
Dar cum zice Apostolul c â a c e l e j e r t f e le proaduceau p r e ­
oţii? R ă s p u n d e m c ă jertfele aceleaşi erau cu adevărat, fiindcă
aceleaşi feluri de d o b i t o a c e se p r o a d u c e a u ; d e pildă azi se p r o ­
a d u c e â oaie şi mâni a s e m e n e a iarăşi s e proaduceâ o a i e ; a ş i j -
.-deteâ şi c e î e i a i t e ; - s i altele -erau jertfele, a c e s t e a d e s p r e rm-
iriăr, -"fiittdcâ o a i e ' ' e r â Care s'a proadus eri şi altă oaie
s ' a proadus astăzi. O a r e - c a r i i n s ă au înţeles că aceleaşi j e r t f e

•stoş pre la multe locuri proaducându-se un trup este şi nu multe t r u ­

puri, a ş a şi o jertfă, arhiereul nostru acela este carele a proadus jertfa
ceea ce ne curâţeşte pre noi; pre^ aceea o proaducem şi acum pre a -
ceea ce s'a proadus atuncea, pre cea neschimbată; aceasta se face spre
pomenirea aceiei ce atuncea s'a făcut: că aceasta a zis „ S ă faceţi întru
pomenirea rrîea" (Luca X X I I , 19), nu altă jertfă, precum arhiereul Legei
Vechi, ci aceasta o facem de-apururi; iar mai ales facem pomenire, de
iertfă" (Vor. X V I I l a aceasta). Iar înţeleptul Nicolae Cayasil, mai a m ă -
runţit cercetând despre jertfa aceasta, a aflat şi chip, eu carele se p ă -
,zesc toate cuvintele,, ce credem despre jertfa aceasta şi nici unul din-
tr'însele cade. I) Că jertfa aceasta a tainelor nu este închipuire şi. semn
al jertfei, ci jertfă adevărată. II) Cum c ă nu este pânea care se serveşte,
ci însuşi trupul lui Christos. III) Cum că una este jertfa Mielului lui
Dumnezeu şi o dată se face. -Care însă este chipul cu care se păzesc
•cuvintele acestea? Ascultă-1 pre el zicând: Mai întâi să vedem, de nu se
face închipuire a jertfei, ci lucru; căci care erâ jertfa oaei? Schimbarea
•dintru nejunghiată nici c a cum, întru junghiată; aceastaşi aicea se face;,
c ă pânea nejertfită fiind, se preface atuncea întru junghiată, c ă se pre­
face din pâne nejunghiată în trupul Domnului, Cel cu adevărat j u n g h i a t ;
deci precum la oaie prefacerea se face cu adevărat jertfă, a ş a şi aicea
pentru prefacerea aceasta, ceea c e se săvârşeşte este jertfa cea adevă­
r a t ă ; că se preface' nu în chip ci în lucru de junghiere însuşi trupul
Domnului cel jerfit; ci de ar rămânea pâne, ceea ce s'a făcut jertfă,
p â n e a ar" fi fost, carea ar fi priimit junghierea şi junghierea ar fi fost
atuncea jertfă de pâne; iar de vreme ce amândouă s'au prefăcut şi c e a
nejupghiâtă şi pânea şi s'a făcut în loc de nejunghiată junghiată şi în
l o c de pâne, trupul lui Christos. Pentru aceasta junghierea aceea, nu în,
p â n e ; ci ca cum teorisindu-se în trupul lui Christos, cel ce stă înainte,
n u al pânei, ci al Mielului lui Dumnezeu şi este jertfe şi se zice. Şi a -
xătat este cum că aceasta aflându-se, nimica sileşte a se face multe p r o -
aduceri ale stăpânescului trup c ă de vreme ce se face jertfa aceasta şi
j u n g h i i n d u - s e atuncea mielul şi pânea prefăcându-se în mielul cel j u n ­
ghiat, adevărat este că prefacerea se face cu adevărat, iar nu se face.
j u n g h i e r e a atuncea; şi aşa ceea ce se preface sânt multe şi prefacerea
de multe ori; iar lucrul pentru care se preface nimica opreşte a fi unul
şi acelaş, precum un trup a ş a şi junghierea trupului u n a ( C a p . X X X I I
c e este lucrul ce priimeşte jertfa înTtâlcuirea lăturghiei).
548. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. X, VERSi 1—3.

a d e c ă erau, fiindcâ se proaduceau cu aceleaşi şi a s e m e n e a chip.

t o a t e , adecă sau prin junghiere sau prin ardere de tot, p r e c u m
se porunciâ de lege a se face fieşte-care j e r t f ă ; iar dupre fel
erau altele; adecă oi, boi, turturele, porumbi. Iar zicerea, pot,
m â c a r că întru unele izvoade aşa se află, dar însă eu am aflat-
tâlcuire, care voeşte a se zice a ş a : «poate-» (adecă unde se zice:; 1

nu pot a deplini pre cei c e vin; să se z i c ă : nu p o a t e ) ; c ă

umbră fiind legea a fiitoarelor bunătăţi, nici o dată putea a
deplini pre cei ce vin şi cu adevărat după amănunţimea gra-
rnaticescttlui -meşteşug, aşa urmează a se scrie, pentru ca s ă
fie drept p e r i o d u l ) ; însă fiindcă Scriptura nu se îngrijeşte de
1

meşteşugărite voroave şi alcătuiri, pentru această să" înţelegem

zicerea şi aşa precum în cele mai multe prescrieri se află; că
a d e c ă nici o dată pot preoţii cei ce proaduc jertfele acestea,,
a deplini, adecă a face desăvârşiţi pre cei ce vin la dânşii.
2 . Fiindcâ nu ar fi încetat cele ce se proaduceau, pen­
trucă nu ar mai fi'avut nici o conştiinţă de păcate cei
ce slujesc o dată fiind curăţiţi?
Cu chip întrebător c e t e ş t e zicerea aceasta, o cetitorule, a ş a :
d e ar fi încetat păcatele şi de s'ar fi curăţit o dată cei ce a~
v e a u păcate de către jertfele cele c e se proaduceau de ei, nu
u r m a să înceteze şi' jertfele de a se mai proaduce pentru dân­
ş i i , fimdcă cei ce aveau trebuinţă de folosul jertfelor, s'ar fi.
folosit îndestul şi nu ar fi mai avut vre o mustrare de ştiinţă
pentru păcate? A d e c ă nu ar fi socotit, că au în ştiinţa lor mai
mult Vre un lucru vrednic de vindecare, fiindcă s'ar fi vinde­
c a t o d a t ă şi s'ar fi curăţit. Aşa cu adevărat ar fi urmat să.
î n c e t e z e jertfele, de ar fi curăţit păcatele.
3 . Ci întru acestea pomenire de păcate în fieşte-care
an se face.
Nimic altă, zice, isprăvesc multele jertfe ale legei, fără n u m a i
p o m e n i r e de păcatele oamenilor, adecă mustrarea şi înprivileş-
t i r e ; fiindcă nu iartă păcatele, ci fiindcă se proaduc t o t d e u n a

') Zicerea „umbră având l e g e a " poate a se înţelege a ş a : avea, adecă,

d e se va socoti aceasta din afară; adecă într'acest-fel: „Că umbră a-
v â n d legea a bunătăţilor celor fiitoare nu avea pre însuşi chipul lucru­
rilor; iar a c e a s t a : „In tot anul acele jertfe care le proaduceau (preoţii
a d e c ă ) poate a se ceti în deosebi, ca de alt început". Iar Icumenie şi
T e o d o r i t s c r i u : „Cum c ă adecă, nici o dată poate legea să depliniască.
s a u să facă desăvârşiţi pre cei ce veneau la preoţi, precum mai sus a.
z i s şi Teofilact.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 3 — 5 . 549

j e r t f e l e , arată cu aceasta, că sânt neertate păcatele norodului;

căci de s'ar fi şters şi de s'ar fi ertat păcatele lor, c e ar fi
m a i trebuit jertfele? Pomenire însă zicând Pavel, ne-a dat să
înţelegem, cum că jertfele nu se proaduceau pentru păcatele,
c e avea să facă omul, ci pentru păcatele, ce ar fi făcut mai
înainte. Şi a c e a s t a erâ semn că nu s'a ertat acelea, şi pentru
acestea se proaduceau iarăşi aceleaşi jertfe pentru dânşii; adecă
•de pildă: în .tot anul se proaduceâ înaintea lui Dumnezeu sân­
gele Viţelului pentru păcatele norodului (în ziua praznicului în-
fipgerei corturilor; şi vezi la c a p . X V I â celei leviticeşti). Deci
a r ă t a t este din aceasta, că păcatele c e l e de mai înainte ale
norodului rămânând neertate pentru aceasta în fieşte-care an
•se proaduceâ aceeaşi jertfă, precum şi doftoria, care se dă în
fieşte-care an bolnavului, arată că aceeaşi boală îl supără pre
•el şi că nu a rămas bolnavul slobod de d â n s a ) . 1

4. C ă cu neputinţă este sângele t a u r i l o r şi al ţapilor

s ă ridice păcatele.
Cu aceste cuvinte Apostolul dovada o face mai adevărată,
a t â t dela prostimea dobitoacelor, ce se proaduceau, cât şi de
la mărimea boalei păcatuluir^adecărcum c â e cu neputinţă sân­
gele dobitoacelor să vindece boala acest-fel de mare păca­
t e l o r ; precum şi d a c ă vre un doftor iscusit văzând pre un le-
pros, c â cere a se vindeca de lepră cu o buruiană proastă, care
s e numeşte linorost (precum cei mai mulţi o numesc busuioc
a l pământului şi cu alte numiri); aceasta zic, văzându-o acel
doftor, ar zice că este cu neputinţă cu acea buruiană a se vin­
d e c a lepra. . <
5 . P e n t r u a c e a s t a i n t r â n d în l u m e z i c e :
Cine este carele intră în lume? Christos adecă care şi zice
prin prorocul David. Pravăţul Apostolului pentru carele zice
a c e s t e a este a c e s t - f e l : fiindcâ mai sus a arătat jertfele L e g e i
V e c h i neputincioase şi nefolositoare, pentru ca sâ nu-i zică ci­
n e v a lui: Ş i , c u m , o fericite Pavle, încă lucrează Iudeii jertfele
acelea, dacă sânt ele nefolositoare? (De vreme ce încă atuncea
•stâ biserica în Ierusalim şi se depliniau într'însa toate obice­
iurile legei). Sau cum nu a încetat de a le pro.aduce acestea?
A c e a s t a vrând Pavel sâ o arate, zice aicea, cum că dupre v o e a
lui Dumnezeu adecă a încetat jertfele acestea, iar Evreii pri-

1
) icumenie î n s ă , z i c e : „Că nu n u m a i pentru păcatele cele făcute (ade­
c ă cele după jertfe) se proaduceau jertfele, ci. mai ales pentru toate,, ca
pentru unele ce nu erau ertate cu jertfele~cele ce se făcuse mai înainte.
 550. EPJST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 5 — 6 .

gonitori fiind şi totdeuna împotrivindu-se Duhului Sfânt, pre­

cum a zis către dânşii întâiul mucenic Ş t e f a n : «Voi de-apur-
rurea staţi împrotiva Duhului Sfânt» ( F a p t , VII, 5 1 ) ; pentru a-
c e a s t a încă ţin jertfele acestea. A r a t ă pre lângă a c e s t e a însă
Pavel, cu aceste cuvinte, cum că şi mai înainte de înomenirea
Pdrn-nuluij s ' a ' l e p ă d a t jertfele a c e s t e a d e Dumnezeii, şi s o c d -
t e s t e •câ.vfeejsta eşţe pravăţul Apostolului, pentrucă nu a zis-,,
i p ă după' c£ a intrat ..phristos' în i u m e j ci intrând în t i m p " d e
;

c
f a ţ ă ; pentru, ca să arate că şi mâi înainte de a intră Christos,.
jertfele Evreilor erau urâte lui Ditoinezeu.
J e r t f a şi p r o a d u c e r e n u a i v o i t . .
C e zice Christos intrând în lume? Cum că :_a, o Părinte, ai
urît şi a i . lepădat jertfele şi proaducerile cele; de L e g e a V e c h e
rânduite. P r o a d u c e r e a însă aicea însemnează a l t . lucru o s e b i t
r d e j e r t f ă ; şi s o c o t e s c cum c ă prin numirea aceasta se î n s e m ­
nează toate prOâducerile (adecă prinoasele precum le n u m e s c
ceilalţi tălmăcitori), cari proaduceau fără de sânge, precum e-
rau pânile cele prăjite în tigae, spondiele vinului, şipurile u n ­
tului de lemn, semidali dreasâ, cu untuldelemn, livanul ( a d e c ă
tămâia) şi toate părţile şi trufandale rodurilor.
Iar trup ai săvârşit mie (Psalm. X X X I X , 6).
A d e c ă trupul meu l'ai ales, o Părinte, a se face jertfă g ă ­
t i t ă şi deplinită; sau dupre Icumenie, trupul meu acesta, t u
l'ai gătit, «că Duhul Sfânt a venit asupra F e c i o a r e i şi puterea
celui prea înnalt o a umbrit pre ea» (Luca I, 3 5 ) .
&. Ş i a r d e r i d e t o t şi p e n t r u p ă c a t e n u ai ..bine voit
(Psalm. X X X I X , 6).
Nu ai bine voit, zice, adecă nu ai voit, nici ai socotit v r e d ­
n i c e de priimire arderile de tot şi jertfa cea pentru păcatJe (că
din afară se înţelege j e r t f a ) ; osebite însă erau numirile j e r t f e ­
l o r şi ale proaducerilor pentru osebitele pricini, pentru care s e
p r o a d u c e a u ; şi unele adecă se numiau jertfe pentru păcate, i a r
altele pentru greşale şi alte de mântuire, altele de milostivire,,
• a l t e l e de rugăciuni, altele de curăţire ). Deci t o a t e jertfele ş i
1

*) Dupre Filon Iudeul, adecă în trei feluri din cele " d e Vriai sus se-
despart jertfele; în cea întreg arsa, în cea pentru mântuire, în cea..pen­
tru păcat. Iar dupre Teodorit, altele adecă legea; le numeşte daruri,;:
fiindcă din socoteală iubitoare de Dumnezeu se proaduceau acelea şi n u
•din sila Legei; iar altele, jertfe de mântuire. Iar numele acesta arată s l o ­
bozenie şi izbăvire de boală sau de alte oare-care rele. S e proaduceau
î n s ă şi pentru păcate şi pentru greşale şi jertfe de neştiinţă; păcatul
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X , VERS. 6 — 7 . 551

proaduceri'.e s'au lepădat, fiindcă tu, Părintele m e u , n'ai voit

j e r t f ă şi p r o a d u c e r e ) . .
1

7 . Atuncea am zis: «Iată. vin (în capul cărţei scris este

pentru mine) de a face Dumnezeule voea ta» (Psalm.
-EXXix, 7 . H 3 ) / - - ' v . . : - :

.Vezi, d ^cetitorule, curn c ă " j e r t f e l e m a l J n a i n t e , -de-.înoriţ^jî}-

r e £ lui'-Chrteţoş-.^*aai.ebă|!^t? C>cţ zice* după c e t u , o P ă r i n t e ,
y

ai lepădat j e r t f e l e , a t u n c e a e u , Fiiul tău c e l c e m ' a m î n o m e -

nit, am zis, -câ iată am venit, c a să fac v o e a t a . Iar v o e a lui
-

Dumnezeu şi Părintelui a fost, c a Fiiul său s ă s e j e r t f i a s c ă

pentrU mântuirea lumei şi s ă s e îndrepteze oamenii, nu cu
j e r t f e , ci cu m o a r t e a Fiiului s ă u ; « c ă am binevestit zice, în­
dreptare în adunare m a r e » ; apoi se pune părintezul a c e s t a («în
capul cărţei scris e s t e pentru m i n e » ) . C â a ş a s e cuvine a s e
alcătui p e r i o d u l ) ; iar c a p al cărţei n u m e ş t e p r e buciumul, în
2

însă înseamnă călcarea de bună vo,e a "unei legi; iar greşeala, nelegiu­
irea care s e T ă c e â dupre vre o întâmplare fără socoteală şi v o e ; precum
de pildă, de s'ar fi atins cineva de lepros, de mort, s a u de cela ce îi
curge p r e g e n u n c h e ; iar neştiinţa tâlcuirea o are arătată, de vreme ce
toţi nu ştiu legile toate. Din jertfele aceasta însă, altele adecă s e ardeau
toate, iar din altele se ardeau oare care părţi, precum erâ seul şi pân­
tecele, rărunchii, împreună CU grăsimea şi capătul splinei. Deci jertfele
cele ce se ardeau de tot erau parte bărbătească fiindcă deplinătatea e
a'bărbaţilor; iar jertfele câte se ^proaduceau pentru păcate erau dobi­
toace, parte femeească, fiindcă din neputinţa părţei ceii stăpâneşti (adecă
a minţei),. stăpânesc patimile. ŞI nu oi şi mieluţe, ci ede şi capre se
p r o a d u c e a u ; fiindcă pre păcătoşi, Domnul cu iezii i - a ' a s e m ă n a t . Jertfa,
cea pentru păcat se proaduceâ fără de untuldelemn şi t ă m â e ; pentrucă
păcătoşii, nu au hrana luminei şi mila, nici lenirea (pacea lăuntrică), cari
sânt datori a suspină, nici b u n a voinţă, cei c e n u lasă putoarea păca­
tului (foaea 9 5 5 din Pentatets). Iar jertfe de milostivire s e ziceau, cele
ce s e proaduceau pentru păcate prea mici omeneşti şi vezi cap. V al
Numer. stih 8 : „Afară de berbecele, zice, al milostivitorului, prin carele
se va rugă întru dânsul pentru s i n e ; iar jertfe de rugăciuni erau a c e ­
lea ce le proaduceau acei ce aveau rugi către Dumnezeu şi făgăduinţe;
şi vezi la cap. X X V I I din Levitic. stihul 2 şi la cap. VI al Numerilor 2. Iar
jertfe de curăţire erau, acelea câte le proaduceau poate, câţi erau leproşi
şi se curăţiau, s a u curgător pre genunche, sau femeea, care se curăţia
după naştere; şi vezi la cap. X I V al Levitic. stihul 3 2 şi cap. X I I , 2 şi
cap. X V , 13.
. *) Dupre întâia voea lui Dumnezeu adecă, c ă b u n a voinţă este, pre­
cum am zis, voea lui Dumnezeu, c e a cu deadinsul; fiindcă dupre u r ­
mătoarea voe a ertat Dumnezeu jertfele, ca nu Evreii pre dobitoace s ă
le îndumnezeiască şi c a s ă stăruiască întru" slujba lui D u m n e z e u ; iar
nu dupre voea c e a cu dinadinsul a s a .
) In, Psalmul X L altfel se serie: că părintejul adecă zicerea „în ca-
2
 552. EPIST. CĂTRE EVREI C A P . X , VERS. 7—9.

c a r e e scrisă legea, adecă pre c a r t e a Testamentului celui V e c h i u ) .

1

D e c i în Scriptura aceasta, zice, e scris pentru venirea m e a a

Fiiului tău pre pământ şi cum c ă am s ă m ă jertfesc pentru
l u m e , sau cap al cărţei numeşte pre începutul cărţilor T e s t a ­
mentului Vechiu, a d e c ă F a c e r e a ) ; fiindcă la F a c e r e întru în­
2

t â i a carte a lui Moisi, acolo e s t e scris pentru mine unde z i c e :

« S ă facem omul dupre chipul şi a s e m ă n a r e a noastră» ( F a c . î,
2 6 ) . Căci cu cuvântul acesta proînsemnează pre cunoştinţa dum­
nezeirei lui Christos, carele ca Dumnezeu împreună cu Părin­
t e l e său şi cu Duhul său cel de o fiinţă se sfătuia pentru fa­
c e r e a omului ).
3

8. Mai sus zicând câ jertfă şi proaducere şi arderi de

tot şi pentru păcate, nu ai voit, nici ai binevoit (care
dupre lege se proaduc).
9. Atuncea^ a zis: «Iată vin, ca să fâc, Dumnezeule,
voea ta». •
însuşi Pavel a c e s t a tâlcueşte zicerea a c e a s t a a lui David, cum
că după c e a zis mai sus Christos, că tu, o Părintele meu, du-
• p r e voinţa t a c e a cu dinadinsul nu ai voit j e r t f ă şi proaducere
şi a r d e r e de t o t , care s e proaduceau dupre lege, atuncea a zis;
iată o Părinte, c ă -viu să fac voea t a c e a cu deadinsul «adecă,
ca pre cei c e a i ~ d a t m i e , să nu perzi dintru dânşii nici pre
unul» (Ioan'*vH*;fe). Insă s'ar nedumeri cineva şi ar z i c e : D a r

pul cărţei scris este pentru m i n e " , se pune după zicerea: iată vin, pre­
cum şi mai sus o a..zis Apostolul, şi nu după zicerea, am binevestit
dreptatea.
l
. ) Vezi despre aceasta şi la stihul . 13 al capului IV al ceii a doua
către Timotei, întru subînsemnarea zicerei: „Mai ales membranele".
-) Intru o unire ziee^-şi Chirii al Alexandriei: „ C ă toată Cartea lui
Moisi, cea în 5 părţi, despărţită e cu înscriere prea înţeleaptă; iar c a
cap şi început al cărţei toată este c e a numită Facerea, întru care sânt
scrise acestea pentru Christos (Cartea I despre tălcuiri în care poves­
teşte despre Avraam şi Isaac).
3
) Iar Coresie zice cum c ă Avgustin cap înţelege , pre Psalmul I, iar
•Ieronim pre începutul F a c e r e i ; iar Hrisostom pre începutul Evangheliei"
lui loan şi alţii cap al cărţei înţeleg suprascrierea a cărţei; iar alţii pre
arătarea cea pre de-asupra ă" cărţei; evreeşte însă cap se zice vingghîlot
şi însemnează pre toată Scriptura dupre.Eysevie şi Didim .şi Chirii şi d u ­
pre Teodorit. iar Icumenie. şi alţii,, cap înţeleg pre începutul şi întâia şi
pre vrednica de cuvânt pricina Testament, y e c h i u ; ; fiindcă prozicerile
cele pentru Christos nu s'a zis prost -şi în treacăt, ci pricină şi cap a-
veâ p r e acestea Scriptura veche. Iar "aiţii cap au înţeles pre începutul
.Evangheliei lui Matei, unde zice: „Cartea naşterei lui Iisus Christos".
 , EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 9 — 1 1 . 553

ce? Jertfele cele dupre lege n'au fost de voea lui Dumnezeu?
Răspundem câ numirea voe are doua înţelesuri; adecă voeşte
cineva un lucru cu deadinsul, adecă dupre întâia şi domnitoa-
rea voe, precurn^voiâ aşa Pavel, pentru care şi zicea: «Voesc
ca toţi oamenii să fie ca şi eu» (I Cor. VII, 7 ) ; adecă cu de­
adinsul voesc ca toţi să fie neînsuraţi şi feciorelnici, precum
sânt şi eu. Voeşte cineva şi alt lucru cu compogorâre şi cu
urmare; precum aşa a. voit şi Pavel: «Vreau.ca văduvele cele
mai tinere s ă se mărite» (I Timot. V, 14); adecă vreau dupre
;

compogorâre şi dupre a doua voe, ca văduvele să se mărite

a doua oară. Pentruce? Pentru ca să nu se înferbânteze ele
împrotivă lui Christos; pentru aceasta a făcut compogorâre
Pavel, dând voe a se mărita a doua oară. Cu asemenea chip
şi Dumnezeu mai întâi adecă şi cu deadinsul nu a voit sân­
giuri de dobitoace şi fumuri de grăsimi; dar fiindcă vedea el
Evreii jertfind demonilor şi idolilor, îmbrăţişau foarte jertfele
dobitoacelor Evreii. Pentru aceasta compogorâre le-a făcut, ca
acele jertfe să le proaducă spre a sa cinste şi slujbă. Dar pen­
tru care pricină a adus Apostolul în mijloc mărturia aceasta
a lui David, când avea să aducă altele nenumărate? Pentru
neomenia Evreilor, fiindcă înşişi ei ziceau, câ vieţuirea cea ve­
che a legei s'a stricat, nu pentru nedepllnătatea ei şi nepu­
tinţa, ci pentru păcatele acelora, cari proaduceau jertfele şi a-
duceau martor la aceasta pre Isaia, carele spune pricina stri-
cărei acesteea, că erau păcatele Iudeilor: «Că manile voastre
zice sânt pline de sânge» (Isaia I, 15). Şi pre' David, carele
după ce a zis că: «Nu voiu priimi rjin casâlta viţei şi celelalte
cu urmare zice: «Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu» (Psalm.
,'XLÎX, 9). Deci de vreme ce acestea le'ziee Evreii cei mai
prigonitori şi, mai fără de omenie, pentru aceasta Pavel aicea
aduce mărturie, cu care se arată vechea petrecere a legei, cum
că este lepădată însuşi de sineşi pentru nedeplinătatea ce avea -

ea (dupre partea cea sâvârşitoare a ei şi nu dupre moral). Nu

pentru păcatele norodului; căci în Psalm. X X X I X din carele s'a
luat această mărturie nu pomeneşte nici o parte de păcatul
norodului, David. Iar cum câ pentru această pricină a întrebu­
inţat Apostolul mărturia aceasta, ascultă ce, zice mai jos.
Ridică pre cea dintâi, ca să pue pre cea a doua.-
Care este cea întâia? Jertfele; şi care e cea a--doua? Voea
Părintelui, adecă jertfa trupului lui Christos cea prin cruce; deci
se leapădă jertfele, pentru ca să stea şi să se adevereze pre
-aducerea cea prin junghierea lui Christos, pre care o a voit
554. EPIST. CĂTRE EVREI CÂP. X, VERS. 1 1 — 1 3 .

Părintele. Drept a c e e a nu s'au lepădat jertfele pentru păcatele

c e l o r c e le proaduceau, ci pentru nedeplinăiatea şi nefolosirea.
a însuşi jertfelor acelora.
10. Intru carea voe sântem sfinţiţi, cei prin proadu-
cerea trupului lui Christos de o dată.
Intru voea, zice, a c e a s t a a Pârmtekit ne-am sfinţit noi h r i s ­
tianii, cei <e prin proadiicerea t r u p u l u i J u î Chrjsţos, care . n u -
m'ai ©."dată s'a făcut sânterh sfinţiţi; c ă a c e a s t a trebue a se
î n ţ e l e g e din afară, adecă Cei ce sântem sfinţiţi sau ne-am s f i n ­
ţ i t ) . Căci noi cari am crezut, că ne yc-m sfinţi prin p r o a d u c e -
r e a Fiiului celui unul născut, întru voea Părintelui ne-am sfinţit.
D r e p t aceea obiceiurile legei, nu a fost voinţă/:* lui Dumnezeu;. _
ci voea lui Dumnezeu a fost jertfa lui Christos şi proaducerea
şi sfinţenia c e a prin proaducerea aceasta a' noastră a-credin­
;

cioşilor. '
1 1 . Şi fieşte-care -preot stâ în izeşte-care zi slujind şi.
ele 'multe ori aceleaşi-jertfe proaducând, care nici o. dată
putea a curaţi păcatele.
D e c i dupre cuvântul acesta a lui Pavel, a stâ cineva ..este
semn de a liturghisi şi a sluji cineva, precum erau arhiereii <
c e i vechi; iar a şedea este: semn de a s e sluji de alţji. F i i n d
dar c â ' C h r i s t o s şeade de-adreapta Tatălui, el dar nu slujeşte,
ci se liturghiseşte şi se slujeşte de t o a t e rânduelile cereştilor
angheli.
1 2 . Iar acesta o jertfă proaducând pentru păcate întru
-de-apururea. -
Iar însuşi Christos, zice, o dată a proadus trupul său pen­
tru păcatele noastre, carea a fost îndestulă să ne sfinţiască
pentru totdeuna, în c â t să nu maji avem trebuinţă de alta a
doua jertfă.
A şezut de-a dreapta Părintelui.
1 3 . Deaciia aşteptând până ce se vor supune vrăşmaşii
sub picioarele sale.
Drept a c e e a fiindcă Christos a şezut d e - a dreapta lui Dum­
nezeu şi Părintelui; iar a şedea nu este însuşire de Arhiereu,
ci de Dumnezeu; apoi şi Christos nu este numai Arhiereu, c i
şi Dumnezeu. După c e Christos, zice, a plinit lucrul iconomieL
sale, pentru carele a iconomisit a s e face şi Arhiereu, apoi c a
Dumnezeu a şezut şi aşteaptă, ca _sâ i se pue vrăşmaşii săi
sub picioarele sale, adecă să se supue lui; iar vrăşmaşi ai îui.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 1 3 17. 555

sânt toţi necredincioşii şi demonii, c a r i . s e vor supune, adecă,

răutatea lor are sâ r ă m â e nelucrătoare, după ce se vor dâ în
focul cel nestins al munceL Iar de a c e a s t ă dată Pavel aicea
vrăşmaşi ai lui Christos. zice pre Evreii cei necredincioşi. P e n ­
tru c a Nsă mângâe. p r e credincioşii hristiani ..cei din f a d e i , ' c a r i
• • a u pătimit -QeoaiySjratte ;.rele' 'dkla^JSyreifr, acei necredincioşi. Nu
;

,^ i>-vâ împuţinaţi eu sufletul zice, o fraţii mei hristiani, că aceştia

cari vă fac rău acum, au să se supue şi c e e a c e e mai mult
au să se c a l c e d e - C h r i s t o s , . acei cari acum vă g o n e s c şi vâ
n ă c ă j e s c . Şi aceasta e s t e arătată dela ş e d e r e a ce o a luat Chri­
stos de-a dreapta Părintelui său; c â de vreme ce s'a făcut a-
,ceasta, adecă de vreme ce a luat Christos o şedere ca aceasta,
arătat e, că a r e să se facă şi aceea, a d e c ă cum că au să se calce
necredincioşii vrăşmaşii lui, precum e scris în Psalmi: «Zis-a
Domnul Domnului m e u : Şezi de-a dreapta m e a , ' p â n ă ce voiu
pune pre vrăşmaşii tăi sub picioarele tale» (Psalm. C X , 1). D a r
ar întreba Cineva pentru c e necredincioşii Evreii aceia şi păgânii
toţi nu s'au supus îndată şi nu s'a călcat de picioarele lui Chri­
stos, adecă pentruce aceia nu a perit din mijloc? Răspundem
că aceasta s'a făcut pentru hristianii acei ce aveau să se nască
din necredincioşii E v r e i şi din neamurile păgâne.

1 4 . Că cu o proaducere a săvârşit pentru totdeuna

pre cei ce să sfinţesc.
Desăvârşit, zice, a slobozit Christos din păcate pre noi, cei
ce ne sfinţim şi ne ungem eu sângele l u i C h r i s t o s , prin botezul
cel c e se face întru m o a r t e a lui; căci dupre însuşi Pavel, toţi hris­
tianii, cari se botează, împreună sădiţi se fac cu asemănarea
morţei lui Christos ( R o m . VI, 3 ) . Ş i arătat e s t e c ă aceştia se
sfinţesc cu sângele lui.
1 5 . Şi mărturiseşte nouă şi Duhul cel Sfânt.
C e mărturiseşte? Cum că desăvârşit ne-a slobozit Christos
de p ă c a t e , prin proaducerea sa cea una, în c â t a nu mai tre­
bui alta a doua.
Că după ce a zis.
* 1 6 . Testamentul acesta care îl voiu testâlui către dân­
şii după zilele acelea, zice Domnul, dând legile mele în
inimile lor şi pre minţile lor le voiu scrie pre ele (Ier.
X X X L 33).
17. Şi păcatele lor şi nelegiuirile lor, nu le voiu mai
pomeni (tij. 34),
OOO. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 17 19.

V e z i hristiane, că mărturiseşte Dumnezeu, că a dat. ertare

p ă c a t e l o r ; că z i c e : « P ă c a t e l e lor şi nelegiuirile lor nu le voiu
m a i p o m e n i » . D a r când a dat a c e a s t ă lăsare? Când a dat pre
T e s t a m e n t u l cel N o u ; iar Testamentul cel Nou iarăşi Ta dat
p r i n m o a r t e a Fiiului său şi l'a adeverit, precum s'a dovedit mai
î n a i n t e în capul I X stihul 1 6 ,
î 8 . Iar unde este lăsarea acestora, nu mai e proadu-"
•cerea, pentru păcat.
C ă c i zice, de s'a dat ertarea păcatelor prin jertfa lui C h r i ­
s t o s c e a una, ce trebuinţă mai este deaciia pentru a doua jertfă?
D r e p t a c e e a s'a dovedit cum c ă ne-am săvârşit prin proadu­
c e r e a lui Christos c e a una, fiindcă am luat ertare de p ă c a t e
şi rnai mult. nu avem trebuinţă de altă jertfă. Deci de prisos
şi n e f o l o s i t o a r e sânt jertfele idolilor cele de acum, fiindcă se
fac cu chip prigonitor şi pizmâtareţ de dânşii. Căci acestea încă
din vechime, ca nişte netrebnice s'au prihănit de către proroci.
T 9 . A v â n d dar îndrăzneală.
D u p ă ce a arătat Apostolul covârşirea, care o are Arhiereul
n o s t r u Christos mai pre sus de vechii arhierei şi Noul T e s ­
t a m e n t decât Testamentul cel Vechiu şi proaducerea şi jertfa
lui C h r i s t o s mai pre sus d e p r o a d u c e r i l e şi jertfele L e g e i şi după
ce a arătat, că prin proaducerea lui Christos ne-am slobozit
de p ă c a t e ; acum aicea conteneşte cuvântul cel despre dogme
şi d ă slobozenie a se odihni ascultătorul şi aşa t r e c e la cu­
vântul cel despre moraluri şi despre îmbunătăţită viaţă in vre­
m e potrivită. D e vreme ce mai sus s'a zis, câ am luat ertare
de p ă c a t e l e noastre, apoi acum aicea ne sfătueşte să nu c ă ­
dem noi hristianii iarăşi întru " a c e l e a ş r p ă c a t e , care le-am făcut
mai înainte; fiindcă avem_îndrăznială, pentru-că am luat ertare
de păcatele n o a s t r e ; căci precum păcatul pricinueşte ruşine şi
neîndrăznire celui ce îl lucrează, aşa dinprotivâ şi ertarea pă­
catelor pricinueşte cutezare şi îndrăznire celui c e o d o b â n d e ş t e .
Spre intrarea întru cele sfinte. .
U n d e avem îndrăzneala a c e a s t a ? L a intrarea, zice, celor sfinte;
că de vreme ce s'a ertat păcatele noastre, pentru a c e a s t a a-
vem îndrăzneală de a intra în Sfintele Sfintelor, a d e c ă in cer.
Intru sângele lui Christos. •' :• .•.
A d e c ă îndrăzneala a c e a s t a de a intră -noi în cer, o am d o ­
bândit prin sângele lui Christos; fiindcă prin cruce şi prin sân­
gele, lui Christos ne-am învrednicit a luâ ertarea păcatelor n o a s ­
tre si dupre urmare prin ertarea aceasta a m j u a t şi îndrăzneală
de a intră.
 EPJST.. CĂTBE EVREI CAP. X, VERS. 2 0 — 2 1 . 557

20, Care a înnoit nouă cale proaspătă şi "vie.

Intrarea aceasta întru cele sfinte, zice, şi în cer, însuşi Chri­
stos o a înnoit nouă calea, adecă intrarea în cer a fâcut-o
Christos cale nouă, însuşi începându-o şi mai întâi el umblând
pre aceasta şi lucrătoare arătându-o. Proaspătă însuşi zice ca­
lea aceasta, adecă nouă şi în vremile noastre arătată. Mare :

lauda însă este aceasta nouă credincioşilor hristiani, pentrucă

bunătăţile acelea, care Avraam, c e l ce a priimit făgăduinţele,,
nu s'a învrednicit â le luâ', noi acum ne-am învrednicit a le luâ.
şi acum s'a deschis nouă cer. Iar Galea aceasta o numeşte vie,
pentrucă 'calea cea dintâi, adecă intrarea întru cele ale legei
sfinte a sfintelor erâ pricinuitoare de moarte, sau căci cu sânge
şi cu moarte de d o b i t o a c e se fâceâ; sau căci pricină de moarte-
se face intrarea acelora, după ce o priirnesc rin urma venirei.lui
Christos. Iar intrarea aceasta în cer a lui Christos, nu numai a -
duce pre oameni la viaţă, ci şi ea este vie şi rămâne pentru
totdeuna deschisă şi l u c r ă t o a r e ) ; sau vie sâ înţelege asemenea,
1

cu proaspătă în loc de nouă pururea înflorind şi întinerind şi.

care nici o data priimeşte încetare spre osebirea intrărei în
sfintele cele vechi, carea s'a omorît şi s'a topit şi a . î n c e t a t .
Prin catapeteazmă, adecă prin trupul lui.
A înnoit, zice, nouă calea aceasta Domnul spre cer prin t r u ­
pul său; căci când s'a înnălţat trupul Domnului pre cruce şi
când s'a suit în cer, atunci a deschis nouă calea aceasta spre
ceruri, pentru a c e a s t a şi a zis in vreme cuviincioasă şi cata­
peteazmă o a numit; fiindcă aceasta e fireasca însuşire a c a -
tapetezmei sau a perdelei, de a descoperi lucrurile cele ascunse
înlăuntru de ea, când ea se trage în laturi şi săr ridică.
2 1 . Ş i preot mare preste casa lui Dumnezeu. "
Iarăşi aicea se poftoreşte dela zicerea a c e e a : având adecă , L

având noi hristianii, preot m a r e . pre Christos; iar casă a lui

Dumnezeu pre înşine noi avându-ne, despre c e e a c e este scris""-
«Voiu lacul întru dânşii şi voiu umbla» (Levit. X X V I , 1 2 ; II
Cor. VI, 1 6 ) ; sau ca sâ zic mai potrivit, casă n u m e ş t e ' Pavel
aicea cerul; căci cerul îi numeşte şi sfinte, că înlăuntru întru-

*) Teodorit însă aşa tâlcueşte calea a cerului pre vieţuirea cea prea
bună o zice şi pre învierea din morţi; iar înoire de' cale, pre întâia mer­
gere prin acestea, că întâi Stăpânul înviind din morţi, s'a suit la ceruri-;
pentru aceasta şi proaspătă şi vie o a numit: proaspătă adecă, că atun-
•eea s'a arâtat'întâi; iar vie, că moartea a contenit. Că cei ce s'au n o ­
rocit de' înviere, cu neputinţă este de a cădea iarăşi în moarte.
 558. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 2 2 .

acela, zice, liturghiseşte Arhiereul nostru Christos şi se roagă

pentru n o i ) .
1

22. S â ne apropiem.
A i c e a se încheie zicerea: având îndrăznială şi având arhiereu
m a r e . L a cine însă zice, sâ ne apropiem? L a credinţa lui Chri-
' stOs-şi la-'duhovniceasca, slujirea l u i ; ijfri- mai b,ine a zice, să
ne apropiem Ja cer, /-zice,- noi'dirîştiănii gânditori; la cerul acela
'"unde- se- â'flă' ArhiereuK.npstru Q i f i s t o s ) ,
2

Cu a d e v ă r a t ă i n i m ă .
A d e c ă sâ ne apropiem gânditori' la cer^ cu inimă nevieleană
şi nefăţarnică către fraţii noştri; sau şi cu inimă neîndoită şi
nimic stânjinindu-se pentru fiitoarele bunătăţi, nici împuţinân-
du-se cu sufletul despre acelea. Pentru care şi dupre urmare
zice*.
Intru deplina încredinţarea credinţei.
Cu acest cuvânt, ne învaţă Pavel pre hristiani, cu c e chip
nu n e vom împuţina cu sufletul, a d e c ă de vom avea deplină
încredinţară despre credinţă, adecă credinţă întreagă şi prea
desăvârşită; că e s t e cu putinţă a crede cineva, nu însă şi cu
deplină încredinţare, precum de pildă Oare-cari hristiani fâră
socoteală zic, că unii au să învieze, iar alţii nu V Q r învia; fiindcă
acestea cuvinte nu sânt de credinţă întreagă şi,, desăvârşită, ci
nedeplinită. Deci zice, cu deplină încredinţare a credinţei să
n e apropiem; câci fiindcă ale Arhiereului nostru Christos nu
sânt văzute, ci toate sânt gândite şi prin singura credinţă t e -
orislte şi biserica lui, adecă cerul şi jertfa lui, adecă trupul lui
şi însuşi Arhiereul Christos ( c â toate acestea sânt ascunse de
trupeştile noastre simţiri; precum şi în L e g e a c e a V e c h e când
intră arhiereul în Sfintele Sfintelor erâ ascuns de ochii o a m e ­
nilor). Pentru aceasta zic, c a sâ teorisim acestea, avem trebu-
. inţâ de credinţă desăvârşită şi neîndoită,. ,
Şi stropiţi c u inimile de conştiinţa r e a l ' , 1

l
) Teodorit însă a ş a tâlcueşte aceasta „catapeteazmă adecă, pre tru­
pul cel stăpânesc l'a numit; că prin acela ne îndulcim de intrare îr
Sfintele Sfintelor; că precum arhiereii Legei Vechi prin catapeteazmă in-
~ trau în Sf. Sfintelor; iar pre aiurea cu neputinţă îi;.erâ .a intră. A ş a ş
cei ce au crezut întru Domnul, prin împărtăşirea prea sfântului s ă u truţ
se învrednicesc de petrecerea în ceruri; iar c a s ă a lui'Dumnezeu a nu­
mit pre cei credincioşi.
â
) Şi poate că zice Pavel să ne apropiem gânditori la însuşi Arhiereu
nostru acesta Christos, din afară aceasta înţelegându-se pentrucă zice­
r e a : mă apropii mai de multe ori, să alcătueşte cu faţă însufleţită.

J
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 2 2 — 2 3 . 559

După ce mai sus a vorovit Apostolul despre credinţă, acum

arată, c ă nu e destulă singură credinţa, ci trebueşte şi viaţă
îmbunătăţită şi fapte plăcute lui Dumnezeu; că Evreii a d e c ă
s e stropiau, adecă se curăţiau numai cu trupul, şi nu cu su­
fletul; iar noi liristianii ne curăţim cu sufletul şi cu inima, în
cât sâ nu cunoaştem înjaunţroi. în conştiinţa noastră nici o f ă -
utate sau vicleşug şi ne ..vom strop)," a d e c ă n e vom cttrâţi cu
•fapta l)un•ă,.:^şa^•^c^^-P^^%Sf»-'•f^te>'•'iîatoele B u h a ertat pă­
catele noastre întru sf. botez şi ne-a împuternicit ca să nu că­
dem întru, aceleaşi păcate, de v o m - v o i şi noi ne vom nevoi.
23. Şi spălaţi cu trupul îri apă curată.
A p ă curată numeşte aicea Pavel pre sf. b o t e z ; sau pentrucă
f a c e curaţi pre cei ce se botează, sau pentrucă nu are sânge
mestecat, precum erâ m e s t e c a t ă în L e g e a c e a V e c h e apa c e ­
nuşei cu s â n g e ) . Insă - măcar că în scăldătoarea botezului şi
1

Darul Sfântului Duh curăţeşte şi trupurile şi sufletele, P a v e l

însă aicea nu p o m e n e ş t e pentru curăţirea c e a nevăzută a su­
fletului, ci pentru c e a c e se vede a trupului şi pre apa a c e a s t a
văzută o a potrivit şi cu trupul cel văzut; fiindcă şi la însuşi
trebuinţa botezului, apa să iâ pentru trup şi nu pentru suflet;
de vreme ce precum sântem îndoiţi din suflet şi din trup, aşa
se face şi curăţirea îndoită, a sufletului adecă prin Darul D u ­
hului, iar a trupului prin apă.
Să ne ţinem mărturisirea nădejdei neclătjtă.
A d e c ă sâ ne ţinem adevărată nădejdea aceea, care o am
mărturisit când ne-am b o t e z a t ; căci la"lnceput, când am c r e ­
zut, am nădăjduit, că şi noi vom intră in cer, unde a intrat
• Christos şi am mărturisit, când am dat tocmelele şi făgăduin­
ţele credinţei, cum câ credem întru învierea morţilor şi a ş t e p -

x
) Sf. S c r i p t u r ă însă a arătat cum că împreună cu apa cenuşei j u n i —
cei se mestecă şi sânge şi că aşa se stropiâ. Că zice a ş a : „Şi vor luâ
pentru cel necurat din cenuşa junicei, ceii arsă de tot pentru curăţire
şi vor turna preste dânsa apă vie în v a s şi va luâ isop şi-1 va muia
în apă .bărbat curat şi va stropi împrejur asupra casei şi preste sufle­
tele, ori câte ar fi acolo şi preste pelea osului celui o m e n e s c " (Num.
X I X , 17). Deci nu..cumva juniţa cea arsă de tot şi făcută cenuşă poate
s e ardea cu toate cărnurile şi cu măruntaie precum erâ, iar în cărnuri
şi în măruntae s ă fi rămas sânge prin vinişoare: pentru aceasta zice
. . s f i n ţ i t u l . T e o f i l a c t , că apa cenuşei erâ mestecată cu s â n g e ; că şi însăşi
Sf. Scriptură arătat zice, cum că juniţa cu sângele se ardea: „Şi pelea
şi cărnurile ei şi sângele ei împreună cu baliga ei desăvârşit se va a r d e "
(Num. X I X , 5 ) .
560. . EPlfcr. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 2 3 — 2 5 .

tăm viaţa viitorului v e a c . D e c i a c e a s t ă mărturisire zice să o

ţinem totdeuna statornică cu tot sufletul şi inima noastră.
Ca credincios este cel ce a făgăduit. ~
Cu a c e s t cuvânt ne întăreşte Pavel, cum c ă s ă ţinem m ă r ­
turisirea credinţei şi nădejdea s t a t o r n i c ă ; de vom socoti a d e c ă ,
cum câ Christos e vrednic de c r e z a r e ; carele a făgăduit nouă.
viitoarea viaţă veşnică. Credincios e s t e , zice, adecă adevărat,-
Christos care a zis c ă : « D e slujeşte cineva mie u r m e z e ' m i - ş i
unde sânt e u , acolo va fi şi slujitorul meu» (loan X I I , 2 6 ) . Ş i
iarăşi zicea către Părintele pentru cei credincioşi: «Părinte, pre
cari i-ai dat mie, voesc, c a unde sânt eu, ş i - a c e i a să fie cu
mine, c a să vadă slava mea, c a r e o ai dat mie» (loan X V I I , 2 4 ) .
24. Şi sâ cunoaştem unul pre altul spre îndemnarea,
dragostei şi a faptelor bune ). 1

Cu aceste cuvinte—ne._aratâ nouă P a v e l p r e ^deplinătatea d r a ­

gostei şi z i c e : « S â cunoaştem unii pre alţii fraţilor, adecă sâ
socotim carele e s t e dintre noi îmbunătăţit, pentru c a sâ-1 ur­
mărim, n u ca sâ-1 zavistuim, prihănindu-1 p r e el c a p r e un m â n ­
dru şi alte numiri ocărâtoare zicând asupra luL_ci văzându-1 s ă
ne invităm, a d e c ă m a i mult s ă ne îndemnăm spre a f a c e şi
noi aceleaşi bunătăţi, c e le face a c e l a ; c â Invitarea şi îndem­
narea a c e a s t a nu e s t e naştere a zavistiei, ci a d r a g o s t e i ; căci
precum ferul ascute pre celalalt fer, aşa şi sufletul cel î m b u ­
nătăţit învitează şi îndeamnă pre celalalt suflet spre aceleaşi
fapte bune, n u însă c u pizmă şi c u zavistie, ci c u iubire, p r e - -
cum a zis şi Parimiastul: «Ferul p r e fer ascute, iar o m u l î n ­
vitează faţa altuia» (Pild. X X V I I , 1 7 ) . Sau o z i c e a c e a s t a P a ­
v e l , c a n o i hristianii s ă n e întâlnim şi împreună s ă p e t r e c e m
unul cu altul, n u pentru c a - s â ne sfădim, ci pentru c a m a i mult
să n e invităm prin împreună-petrecere, spre a n e iubi unul p r e
altul şi a urma unul altuia dupre faptele cele b u n e , c e are.
2 5 . Nepărâsind adunarea" noastră.;
Pentrucă ştia Pavel, că--împreună adunându-ne noi hristianii...
între sine-ne, a c e a s t a naşte pre dragostea cea a unuia c ă t r e
altul; pentru a c e a s t a ne sfătueşte aicea s â n u lăsăm «pre a--
r

l
) Iar Icumenie aşa tâlcueşte aceasta zicând; „La singure acelea, s ă
ne cunoaştem unul pre altul şi să ne cercetăm, a cărora cercetarea şi
Cunoaşterea ne aseute spre dragoste; iar a c e a s t a - o fac aceia, cari n u
sufer a auzi rău pentru fratele lor, ci şi înseşi metehnele fratelui lor le
iau şi le socotesc spre bine". Iar Teodorit zice a ş a : „Să privim unul
la altul şi să jertfiască fieşte-carele isprăvile celui de aproape; că şi pre
her, herul îl ascute şi peatra cu peatră frecându-se naşte flacără.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 25 26. 561

dunărea noastră cea împreună, adecă sâ nu părăsim de a ne

adună împreună unii cu alţii şi de a ne uni; nici să meşteşugim
despărţiri şi dezbinări şi rele adunări ) fiindcă Domnul a zis
1

cum că: «unde vor fi doi sau trei împreună adunaţi întru nu­
mele meu, acolo voiu fi şi eu în mijlocul lor» (Mat. X V I I I , 20).
Că rugăciunea cea unită a bisericei, şi pre vârfelnicul Petru
I'a dezlegat-din legături şi l'a .slobozit din temniţă precum se
scrie in.^ Fapte Cap. X I I .
... P r e c u b V â u oare-cari o b i c e i u . "
O l aceste cuvinte aicea prihăneşte Pavel pre aceia, cari se
osebiau de ceilalţi fraţi ai lor.
C i mângâind unii pre alţii.
Adecă unul pre altul, zice, mângâiaţi, o hristianilor şi unul
pre altul sfâtuiţi-vă frăţeşte şi îndemnaţî-vă spre lucrarea fap-
-ţe#=btme şi a "binelui şi spre întoarcerea şi urâciunea păcatului
şi a răutâţei; căci dupre Solomon: «Frate de frate ajutând, că
este ca o cetate tare şi înnaltă şi are tărie, ca o împărăţie
întemeiată» (Pild. XVIII, 19).
Şi cu atâta mai vârtos, cu cât vedem aprOpiindu-se ziua.
Cu atâta mai mult, zice, se cuvine noi hristianii a nebuni
prin dragoste şi să ne îndemnăm unul pre altul spre faptaJiună,
cu cât mai mult vedem, că se apropie ziua sfârşitului lumei şi
a judecatei; pentrucă puţină vreme trece. încă şi apoi ne des­
părţim din lumea aceasta. Dar pentruce ne despărţim între noi
inşi-ne? Iar acest cuvânt este mângâere hristianilor, celor ce
din Evrei au crezut, cari erau obosiţi de ispite şi necazuri; că
auzind ei că se apropie ziua judecatei se mângâiau între...ne­
cazurile lor; precum cu acest chip a mângâiat Apostolul şi pre
Filipseni, zicând lor: «Domnul este aproape, nimic să vă. în-
grijaţi» (Filip. IV, 5). Şi către RomanLîncă scria: «Mai'aproape
este de noi mântuirea decât când am crezut» (Rom. XIII, 11).
26. C â de voe păcătuind noi.

*) Alta este-desbinarea şi alt lucru este adunarea rea; că desbinarea

e o oare-care întrebare bisericească şi lesne vindecată şi cei ce se o s e -
b e s c dupre chipul acesta se zic schismatici, adecă desbinaţi; iar rea a-
dunare este ceea ce o fac oare-cari preoţi nesupuşi şi episcopi,"cari fi­
indcă ar fi căzut în greşale, s'ar fi caterisit canoniceşte de preoţie, şi
nevrând a se supune Canoanelor, cu chip de stăpânire însuşi îşi izbân­
desc şi lucrează cele ale arhieriei sau ale preoţiei în deosebi şi împre­
ună cu dânşiî urmează şi alţii, revoltându-se dela catoliceasca biserică.
Despre care vezi la I Canon al Mar. Vasilie şi la subînseinnăriie aces­
tuia în canonicul nostru.

Tom. 111. 36.

OO^. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 26.

Apostolul mai sus dela cele mai -bune a îndemnat pre hris­
tianii cei din Evrei să nu păcătuiască, adecă dela îndrăznială
ce au dobândit dela Dumnezeu, că dela e r t a r e a păcatelor, de
care s'au învrednicit; iar acum îi înspăimântează şi dela cele
întristătoare şi grele, c e au sâ le sufere, câţi nu se vor de­
părta dela p ă c a t e . Şi vezi, o cetitorule, cât este de îndurător
"Pavel şi de ertător, pentrucă, zice, câ de vbm păcătui noi hristi­
anii de \'oe -Bu--rnar r ă m â n e alfa. jertfă, să c r t e păcatele noas­
r

tre- Şî ce î n c h e e r e e s ă din cuvântul a c e s t a . A c e s t - f e l : C â dacă

cineva dinpotrivă şi silit păcătueşte şi fărâ de voe, acela are r

oare-care puţină ertare. Şi iarăşi zice: Nu d e . am păcătuit noi

în vremea trecută, ci de păcătuim în vreme starnică şi de faţă;
care va să zică, câ de stăruim noi în păcat fâră pocăinţă; încât
dinpotrivă se înţelege, că de ou vom stărui noi întru păcat şi ,
vom arătă pocăinţă, vom luâ ertare. Şi dar de vreme c e P a ­
vel, cu aceste cuvinte introduce pocăinţă, unde sânt cei c e zic,
cum că cu aceste cuvinte surpă pocăinţa? Că rău şi nebuneşte ..
o zic aceasta.
După ce a m luat cunoştinţa adevărului.
Adecă în urmă, după c e am luat cunoştinţa lui Christos şi
a tuturor dogmelor credinţei.
N u mai r ă m â n e j e r t f ă p e n t r u p ă c a t e .
-De vom greşi noi hrisrianii zice de bună v o e şi fără a ne^
pocăi după ce am cunoscut pre. Chrj.stos şi am crezut într'în­
sul, diacia,nu a m a i - r ă m a s la noir-alţâ jertfă pentru a e r t â p ă ­
catele noastre. Şi nu surpă cu cuvintele "acestea Pavel p o c ă ­
inţa, precum oare-cari rău a tălmăcit a c e s t e a ) : «Ci arată, cum
1

că nu mai rămâne al doilea botez, fiindcă nici a doua m o a r t e

a lui Christos e s t e ; » câ jertfă aice pre moartea lui Christos o
numeşte, precum o a numit şi mai înainte, zicând: «Câ o p r o ­
aducere (adecă o jertfa) â săvârşit pentru totdeuna pentru cei
ce se sfinţesc» (Evrei X , 1 4 ) . D e c i botezul cu c a r e ne b o t e - .
zăm închipueşte pre m o a r t e a lui Christos. D e c i precum m o a r ­
tea lui Christos este una, a ş a şi botezul, cei ,ce închipueşte pre i

l
) Schismaticii Navatiani, cari cuvintele acestea, â lui Pavel şi altele a -
semenea rău şi nebuneşte înţelegând.u-le şi r ă u : fălmăcindu-le, nu pri­
irnesc pocăinţă celor ce după 'botez au căzut şi s'au lepădat de C h r i ­
stos aflându-se aceştia în vremea lui Decie" îrnpăr.; care s'a fost lepădat
de Christos. Vezi şi subînsemnarea zicerei: „Şi căzând iarăşi, a se înoi
întru pocăinţă" (Evrei VI, 6 ) . Şi subînsemnarea zicerei: „Copilaşii mei,
pre care iarăşi chinuesc a vă naşte" (Gal. IV, .19). .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 2 6 — 2 8 . 563

m o a r t e a lui Christos unul e s t e ) ; pentruce dar tu hristiane p ă -

1

Cătueşti aşa fâră frică şi fâră omenie, de v r e m e ce nu mai este

n ă d e j d e de a şterge fără osteneală p ă c a t e l e tale prin b o t e z ?
S i l e ş t e - t e , dar a face fapte b u n e şi a nu t e spurcă cu p ă c a t e l e .
3 7 . Ci o aşteptare înfricoşată oare-care de judecată şi
iuţimea a focului celui ce vrâ să mănânce pre cei pro-
ţivnici. , • . N •..>•-•. .,' '• • ^ ...
Vezi, o eetitorule, că Apostolul c u aceste cuvinte se p a r e
c ă dâ suflet focului; căci precum o hiară când se supară de
cineva se mânie şi se întărâtă şi nu încetează până ce nu r ă ­
peşte vre o vită sau om, pentru c a să-1 m ă n â n c e şi să'şi sa­
ture mânia s a : cu un chip ca a c e s t a şi focul acel a G h e e n e i
luând cu oare-care chip aţiţare şi mânie împrotivă acelora, c e
calcaV poruncile lui Dumnezeu şi selbâtăcindu-se asupra lor, nu
încetează până ce nu răpeşte pre vrăşmaşii lui Dumnezeu a-
c e i a , ca să-i mângâe pururea; fiindcă nu a zis Pavel, câ a r e
s ă m ă n â n c e focul (numai o dată), c i a zis câ v a . să m ă n â n c e în
Veşnicie şi totdeuna ) i a r protivnici să înţelegi, iubitule, nu nu­
2

mai pre cei necredincioşi, ci şi pre cei credincioşi şi hristiani,

-cari lucrează împrotivă poruncilor lui Dumnezeu.
28. Lepădând cineva legea lui Moisi.
D e l a c e a mai mică î n c h e e a i c e Apostolul pre c e a mai m a r e ,
a d e c ă dela pedeapsa c e a mai puţină c e dâ L e g e a c e a V e c h e
arată pre c e a mai mare -schingiuire, c e au. să o iâ cei ce calcă
poruncile lui Christos, Ca cu chipul a c e s t a să facă pre cuvân­
tul său mai vrednic de c r e z a r e ; iar lege a lui Moisi numeşte
pre L e g e a c e a V e c h e , fiindcă prin Moisi s ' a dat a c e e a dela
Dumnezeu Evreilor.
Fâră de milostiviri pre doua sau trei mărturii moare
(a. doua Lege X V I I , 6).
A d e c ă de va calcă cineva legea lui Moisi şi va face o g r e -
şalăj-de o va mărturisi de doi sau de trei martori, c ă cu a -
devărat a făcut a c e a greşală şi a călcat l e g e a : să nu se f a c ă
milostivire şi îndurare asupra omului, ci numai decât să moară
sub pedeapsa c e o rândueşte l e g e a : «Vei s c o a t e pre omul a -
c e l a sau pre f e m e e a a c e e a şi îi veţi împroşcâ pre ei cu pietre
şi se vor sfârşi; asupra a doi martori, sau a trei martori va

) Vezi şi zicerea: „un botez" (Efes IV, ,5J). Şi subînsemnarea la aceea.

1

) Şi Icumenie încă zice tălcuind zicerea: „Şi iuţimea. focului, ca de

2

o râvnă focul acela împungându-se, cheltueşte şi mănâncă pre cei a-

runeaţi într'însul. 1
564. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 2 9 .

muri cel c e m o a r e , nu va muri asupra unui martor» (a. d o u a

Lege X V I I , 5 ) .
29. Cu cât socotiţi c ă d e mai r e a muncă se va în­
vrednici, cel ce a călcat pre Fiiul lui-Dumnezeu şi sân­
gele Testamentului l'a socotit a fi o b ş t e s c ?
însuşi hristianilor dă P a v e l să facă j u d e c a t a aceasta, c a r e o
obişnuim a o face noi oamenii la lucruri, c e sânt prea a d e ­
vărate, a d e c ă sâ facem j u d e c ă t o r i pre însuşi ascultătorii cuvin­
telor noastre. V o i , zice, înşivă hristiani, faceţi j u d e c a t a a c e a s t a
şi socotiţi cât de mai mare muncă are să iâ hristianul acela,,
care va c ă l c a pre Fiiul lui Dumnezeu, cu t r e c e r e a p r e s t e p o ­
runcile lui. C e va să zică însă aceasta, va călca? A d e c ă v a
defăima; căci precum noi oamenii defăimăm şi nu avem nici
întru o b ă g a r e de s e a m ă lucrurile cele- c e le călcăm cu p i c i o a r e l e
noastre, aşa şi. hristianii cei c e mai întâi defăimăm pre C h r i ­
stos şi nu-1 b ă g ă m în s e a m ă nici cum, atuncea mergem şi fa­
cem păcatul. D a r sângele Testamentului o b ş t e s c socotindu-1,.
c e se înţelege? Acest-fel a socoti noi hristianii când păcătuim
c ă sângele lui Christos e s t e a s e m e n e a cu celelalte obşteşti şi
păcătoase sângiuri ale sufletelor oamenilor şi c ă nu are nici o
cinste mai pre sus de a c e l e a ; iar sânge al Testamentului l ' a
numit pre acesta Apostolul fiindcă prin sângele lui C h r i s t o s
s'a adeverit la noi Noul T e s t a m e n t , carele ne dă m o ş t e n i r e a
bunătăţilor, precum am zis_mai sus:: «Că paharul a c e s t a e s t e
T e s t a m e n t u l cel Nou, zice, întru sângele meu» ( L u c a X I I , 20)..
Cuvintele a c e s t e a însă le zice P a v e l - pentru tainele trupului şi
a sângelui Domnului; căci când ne împărtăşim noi hristianii
cu prea curatul trupul şi sângele Domnului şi apoi îl tăvălim
pre stăpânescul trupul a c e s t a în noroiul trupeştilor necurăţiilor
noastre, o a r e atuncea nu călcăm pre Fiiul lui D u m n e z e u ? B a
negreşit îl c ă l c ă m ; pentrucă noroiul şi tina pământului nu-s a ş a
de nevrednice şi necurate de trupul lui Christos, precum e s t e
nevrednic păcatul de a c e s t a şi necufăţia trupului, Însemnează-o*
zicerea a c e a s t a , o cetitorule şi întrebuinţazâ-o împotriva n e s t o -
rianilor, fiindcă stricaţii de minte aceştia socotind pre C h r i ­
stos om gol, dupre urmare a s e m e n e a s o c o t e s c ş i sângele l u i
că este o b ş t e s c şi î n t o c m a i cu s â n g e l e celorlalţi oameni ş i că:
nimic se o s e b e ş t e de a c e l a . ~
Intru carele s'a sfinţit
Cu a c e s t cuvânt arată Apostolul pre nesimţirea şi n e m u l ţ ă -
mirea hristianilor acelora, cari se împărtăşesc c n dumnezp.estîl^
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 29—31. 565

taine şi apoi aleargă la p ă c a t ; de vreme c e , zice, trebuiau a se

ruşina ei şi a evlavisl de nu alta, dar m ă c a r sfinţenia şi darul
•de care s'a învrednicit a luâ din prea sfântul sângele Domnului.
Şi pre duhul darului ocărându-1
Hristianul cel ce pâcâtueşte, zice, pre însuşi Sf. Duh îl o c ă -
r ă ş t e , carele a dat lui darul său; căci cela ce nu va păzi cu
vrednicie facerea de bine şi darul ce i s'a dat, acela ocăreşte
o r e însuşi acela, ce i-a dăt facerea de bine. Hristiane! Duhul
S f â n t , £ice, te^a făcut fiu.al lui Dumnezeu; iar tu t e faci rob
.ah patimilor şi al. păcatelor. Duhul Sfânt a venit sâ locuiască
în inima ta, ţu însă ai b ă g a t într'însa pre diavolul; şi cum dar
n u sânt acestea ocară Sfântului Duh?
3 0 . Câ ştim p r e cela c e a zis; A mea este izbânda,
•eu voiu răsplăti, zice Domnul» (II Lege X X X I I , 35). Şi .
iarăşi: <Domnul va judeca pre norodul său» (Psalm,
C X X X I V , 14). .
3 1 . înfricoşat lucru este a cădea în manile Dumneze­
ului celui viu.
A c e s t e a cuvinte le-a zis Apostolul şi pentru urmarea celor -
—mai sus zise; că de vreme ce a zis pentru hristianii acei c e
p ă c ă t u e s c după luarea darului şi calcă poruncile lui Ghristos,
pentru acees aduce martori pre prorocul Moisi şi pre David,
c u m câ Dumnezeu va izbândi pentru poruncile sale, care s e "
calcă şi va pedepsi pre păcătoşii călcători. L e zice acestea însă
şi pentru ca să mângâe pre cei ce au crezut din Evrei, cari
s e împuţinase cu sufletul pentru ispitele şi necazurile ce sufe-~
r i a u d e l a necredincioşii Evrei cei de un neam cu dânşii şi c a
1

c u m ar zice lor unele ca a c e s t e a : «Nu vă împuţinaţi cu sufle­

t u l şi nu vă desnădăjduiţi, o fraţii mei, pentrucă aveţi D u m ­
nezeu, carele va izbândi asupra duşmanilor ^voştri şi va r ă s ­
plăti lor cu cuviincioasa pedeapsă, căci viu fiind el totdeuna,
pentru aceasta nu vor scăpă negreşit din manile lui aceea, cari
vă b â n t u e s c ; şi voi a d e c ă aţi căzut în manile acelora, cari sânt"
o a m e n i muritori şi de puţini ani vieţuitori şi curând veţi scăpă
d e dânşii; iar ticăloşii aceia au căzut în manile lui Dumnezeu
celui de-apururea viu şi pentru a c e a s t a nu vor scăpa de p e ­
d e a p s a lui ). Vezi însă şi tâlcuirea zicerei: « A m e a este izbânda»,
1

şi subînsemnarea de acolo (Rom. XII, 19).

*) Oare pentruce a zis S o s a n a , că mai bine e, a cădea în manile
oamenilor decât în manile lui Dumnezeu? „Mai de ales este mie nefă-
c â n d (voea voastră) s ă cad în manile voastre .decât a păcătui înaintea
566. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS 3 2 .

3 2 . Aduceţi-vă aminte însă de zilele cele de mai înainte.

V e z i p^ cetitorule, c ă nu în zadar zice mai înainte cum c ă
x

z i c e r e a : « A mea e s t e izbânda», P a v e l o a zis acoperit s p r e

m â n g â e r e a E v r e i l o r , c e l o r ce au fost crezut, c ă iată cum l e
voroveşte acum lor şi mai arătat, îndemnându-i a nu s e d e p ă r t a
de r ă b d a r e . D e c i , zice .lor urmaţi, fraţilor, nu altora o a r e - c ă r o r a ,
ci înşi-vă vouă; pentrucă voi la început," când aţi crezut, v'aţi
nevoit; şi dar d c a c e a nevdinfă.de mai înainte t o t d e u n a a d u c e -
ţî-vă aminte, c a ŢIU pentrii lenevirea v o a s t r ă s â perdeţi c â ş t i ­
gurile acelea şi plăţile c a r e le-aţi dobândit. Şi vezi, iubitule,
duhovniceasca înţelepciune a lui P a v e l , căci după c e mai î n a ­
inte a înspăimântat sufletele hristianilor cu pomenirea focului
gheenei, acum îi îndulceşte cu l a u d e ; şi nu pentru ca să-i m ă -
guliască, ci c a mai mult să-i î n d e m n e cu, laudele a c e s t e a l a
fapta bună -şi la r ă b d a r e ; "fiindcă mai vrednic de crezare s e
arată acela ce sfătueşte pre cineva, când îi zice să u r m e z e
luişi însuşi şi faptelor c e l o r de mai înainte, care le-a fost i s ­
prăvit )," decât c â n d îi- zice să urmeze altora.
1
I

Intru care luminându-vă multă nevoinţa de pătimire aţi

răbdat.
Zicerea, luminându-vă, c e o zice aice Pavel Apostolul, ori.

Domnului" ( S o s a n a 2 3 ) . Răspundem, ca decât a face cineva păcatul,

mai bine este să cadă în mânilâ oămeniîor, pentrucă aceasta nu este
lucru înfricoşat. Iar a face, cjneva'păcatul-şi apoi a nu se pocăi, a t u n ­
v

cea cu adevărat e lucru înfricoşat a cădea în manile lui Dumnezeu,

pentrucă are să se^pedepsiască de el cu pedeapsă veşnică. De aceasta
a zis sf. Hrisostom: „De nu. vă veţi poicăj, în manile lui Dumnezeu veţi
cădea, aceea e înfricoşat; iar aceasta a Că,deâ îh manile oamenilor n i - -
mica este" (Vor. 2 0 l a aceasta). Pentru aceasta şi David greşind, căci
fără socotinţa lui Dumnezeu, a numărat pre norodul lui Israil; fiind însă-
că s'a căit, zicând: „Am greşit foarte, ceea ce am îăcut acum D o a m n e ; '
treci dar nelegiuirea robului tău, c ă , m'am nebunit foarte", (II împărat.
X X I V , 10). Pentru aceasta a îndrăznit întru mila fui Dumnezeu şi a z i s :
„Voiu cădea dar întru manile Domnului că multe sânt îndurările lui foarte,
iar în manele oamenilor nu voiu cădea" (tij. Î 4 ) . Iar- fericitul Ilie Mimatul, ,
altfel dă pricina aceasta a Sosanei şi a lui David,,şi jcx, să zic simplu şi
curat. Apostolul Pavel aicea socotind neamăgita drsptate a lui D u m n e ­
zeu, cu careâ e judecător al gândurilor şi al înţelegerilor inimei şi mun­
ceşte cu veşnicie, a zis că e lucru înfricoşat a cădea, în manile lui D u m - .
nezeu. Iar Sirah dinpotrivă socotind nemărginita îndurare şi mila lui D u m ­
nezeu, zice să cădem în manile lui Dumnezeu şi nu în manile oamenilor,
că precum este mărirea lui, aşa este şi mila lui" (tij. î l , 18).
) .Pentru aceasta şi Teodorit zice: „Că aimic îndeamnă, , a ş a ' s p r e 0 -
l

sârdie, ca aducerea aminte de isprăvi/e saje.

 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 3 2 — 3 3 . 567

o zice pentru b o t e z , c ă luminare se numeşte botezul, dupre

teologul Grigorie f C u v . despre b o t e z ) ; sau o zice simplu pen­
tru cunoştinţa şi luminarea tainei credinţei şi pentru cunoştinţa
bunătăţilor, celor c e vor să fie, c e au să le dobândiască a d e ­
văraţii hristiani; căci zici, fiindcă voi v'aţi botezat şi aţi luat
cunoştinţa şidumioarea celor c e v o r să -fie; pentru aceasta aţi
răbdat nu ispite şi patimi, ci nevoinţă de pătimiri (care zicere/
-a nevoinţei arată îngădnire şi vitejie ntuceniceaşcâ) şi nu prost
nevoinţă, ci multă. - -• -
3 3 . De o pâr te cu ocări şi cu necazuri împriveliştin-
du-vă.
Vezi, o cetitorule, lauda c e o împleticeşte Pavel Evreilor c e ­
l o r c e au fost crezut; fiindcă a răbda ocări şi necinstiri, semne
cu adevărat de un suflet viteaz şi mărinimos. Ş i o mărturiseşte
aceasta David, jăluindu-se şi zicând: «Făcutu-s'au lacrimile mele
mie pâine de zi şi de noapte, când mi se zicea în fieşte-care
zi, unde e Dumnezeul tău?» (Psalm X L I , 3 ) . Ş i «de m ' a r fi .
ocărit vrăjmaşul, aş fi răbdat» -(Psalm LIII, 1 3 ) . Şi iarăşi: « O -
earâ nebunului m'ai dat pre mine» (Psalm. X X X V I , 6 ) ; ci şi
dreptul Iov se întrista şi cu anevoe suferiâ ocările, deşi t o a t e
celelalte pătimiri le-a suferit c a un diamant prea tare/ Pentru
aceasta şi când îl ocăra prietenii lui zicându-i, că pentru pă­
catele lui l'a pedepsit Dumnezeu, el îi numeşte riemilostivi şi
mângâitori d e rele pre toţi (Iov X V I , 2 ) . Ş i iarăşi z i c e : «Şi
s'a pus asupra mea cu nemilostivire» (Iov. X X X , 2 1 ) ; iar d a c ă
^Ocara se face în auzul şt înaintea multora oameni, atuncea mai
ales trebue a fi sufletul mai viteaz; carea aceasta o a arătat
a i c e a Apostolul zicând: «împrivileştindu-vă», adecă privelişte
tuturor fâcându-vâ. S o c o t e ş t e cât d e fnari erau întru fapta bună
Evreii aceştia, c e crezuse, către cari scrie P a v e l ; fiindcă aceştia
pentru Christos au defăimat slava şi bogăţia şi se ocărau şi
se.-împrivileşteau înaintea a multor oameni, adecă se b a t j o c o ­
reau c a în teatru; şi poate se batjocoriau şi de oameni proşti
şi de nimica, care lucru este mai m a r e chin, Şi cu toate a-
c e s t e a le-au răbdat pre toate cu vitejie.

" Iar de altă parte părtaşi făcându-vâ, celor ce vieţuesc aşa.

;Nu numai necazurile voastre le-aţi r ă b d a t o fraţilor, care se
vede că v'au urmat în silă şi fără a voi, ci atât de viteji şi
mari de suflet v'aţi arătat, în c â t v'aţi făcut şi împreună păr­
taşi încă cu Apostolii Domnului, cei c e vieţuesc aşa, cu n e ­
cazuri a d e c ă şi cu ocări şi de bună -voe v'aţi aruncat pre si-
568. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 3 4 .

nevă pentru ca să pătimiţi rău împreună cu Apostolii şi să vă

împărtăşiţi de acelea chinuri şi pătimiri. Nu a zis însă că v'aţi
făcut numai mie părtaşi, ci de o b ş t e a tuturor Apostolilor;
însă acestea le zice Pavel, pentru ca să crească lauda lor.
3 4 . Că şi cu legăturile mele împreună aţi pătimit.
Nu numai voi, fraţilor, zice, nu aţi avut nevoe de m â n g â -
erea mea în necazurile voastre, ci v'aţi fâcut mângâere încă şi
altora şi de aceasta sânt martur însumi eu.
Şi răpirea averilor voastre, cu bucurie o aţi p'iimit.
Mai s u s . a zis Pavel, că cei c e au fost crezut din Evrei, îm­
preună s'au împărtăşit .de necazuri cu ceilalţi, adecă cu A p o ­
stolii; iar acum iarăşi zice, că au răbdat şi necazurile, c e au
urmat lor. Deci mare lucru a fost credincioşilor Evrei, că E -
vreii necredincioşi au răpit averile l o r ; căci fiindcă aceştia au
crezut în Christos, pentru a c e e a Evreii necredincioşi, cei din
seminţie cu dânşii le-au răpit averile. Drept aceea răpirea a-
verilor lor a stătut ispravă a credinţei lor, căci de nu ar fi
crezut, nici averile şi-ar fi perdut. Mare ispravă dar a fost a-şi
perde ei averile; iar şi a o priimi aceasta, a d e c ă a r ă b d a cu
voe răpirea şi perderea, şi a o suferi cu bucurie, a c e a s t a i-a
făcut pre ei a s e m e n e a cu Apostolii, cari cânokau fost bătuţi
pentru D o m n u l : « S e duceau dela faţa adunârejlbucurându-se,
că pentru numele Domnului s'au învrednicit a se necinsti ( F a p t .
V, 41)i).

*) Mare dreptate are fericitul Pavel s ă laude aice pre cei ce care de voe
rabdă şt cu bucurie priirnesc s ă răpiască alţii avuţiile lor că cu adevă­
rat mare ispravă este aceasta şi cu mult mai mare, decât însuşi d e voe
de a dâ milostenie banii şi avuţiile lor cele ce li se răpesc. Aşa dove­
deşte dumnezeescul Hrisostom zicând: „Decât a face-'bine, mult mai
mare lucru e a suferi pentru Dumnezeu, cel ce i ser răpesc avuţiile. •
Pentruce? Pentrucă cea dintâi e rod al sufletului şi al voei sale, de a-
ceasta şi cu lesnire se face; iar c e a a doua e asuprire f i silă. Şi mai
cu lesnire ar dâ cineva de voe zeciuri de mii de talanţi ş f nimic rău a
socoti că a priimit decât trei bănişori, răpindu-i-se fără de voe, cu blân­
deţa ar suferi. Drept aceea, aceasta mai ales este filozofia de suflet (Vor.
X la cea întâi către T e s a l . ) . Şi cu cât sânt mai lăudaţi şi mai fericiţi
hristianii aceia, cari cu bucurie sufăr a li răpi alţii avuţiile, cu^ atâta :
dinpotrivă sânt mai ticăloşi şi mai jeliţi şi de toată' prihana vrednici,
hristianii răpitori, cari răpesc avuţiile fraţilor lor; pentrucă aceştia nu
numai pre sufletul lor îl vatămă, ci şi pre Dumnezeu J l j n t â r â t ă spre- .
& le izbândi, dupre acestaş Hrisostom ce zice: „Când vei vedea pre
bogatul că răpeşte dela sărac, lăsând pre cel asuprit, lăcrămează pre
cel ce răpeşte; că acela scutură de pre sineşi întinăciunea, iar acesta
s e încarcă.... şi cel nedreptăţit s'a folosit, iar cel ce a nedreptăţit, foarte
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 34. .569

Ştiind câ aveţi pentru sinevâ mai bună avuţie în cer

şi stătătoare.
s'a vătăhiat.... Că nu este niinic aşa mâniind pre Dumnezeu, precum a
răpi, a sâlnicî şi a lacomi la. avuţii" (Vor. X X I V la a Il-a către Corint.).
Căci răp.torii ,şi nedreptăţitorii sânt mai răi decât furii, dupre acestaş
Hrisostom" (Vor. 5 2 la Mat,). Căci răpitorii şi nedreptăţitorii sânt mai răi
şi decât ucigaşii; fiindcă ucigaşul întru un cias iâ viaţa omului şi scapă;,
iar. răpitorul şi nedreptăţilor.!iî <a<-.e să moară mai pe tot ciasul cei ne­
dreptăţit de ej, precum zice acestaş sfânt: „Că spune, au -nu răpirea e
mai rea decât uciderea? A-i dâ pre săracul foametei şi a-1 băgă în tem­
niţă şi a peri cu foamete şi cu. chinuri şi cu nenumărate cazne? Că u -
cigaşul de oameni o dată a înfipt cuţitul şi puţina vreme trudindu-se
nu mai îndelungă mai incolo muncirea, -iar tu cu-clevetirile cu bântu-
eliie cu asupririle, l u m i n a întUnerec făcându-o lui, îl faci a dori să
moară de mii de ori, socoteşte câte morţi faci în loc de u n a " (Vor. XI
la cea câ.tre Rom.). Şi iarăşi zice: „Că decât uciderea, răpirea e mai
cumplită, încet încet topind pre săracul" (Vor. LII la M a t ) ; . pentrucă
răpitorii şi nedreptăţitorii se dezbracă de firea omenească şi se îmbracă
îri firea ilarelor celor selbatece şi nemilostive. Pentru aceasta prorocul
lezechiil, lei şi lupi numeşte pre răpitori zicând: „Ocârmuitorii prin mij­
locul Ierusalimului umblând ca nişte lei răpind răpiri, mănâncă sufle­
tele cu sâlnicie" (Iez. X X I I , 2 4 ) . Şi iarăşi: „Boerii lui în mijlocul cetăţei
ca nişte lupi făpind răpiri spre a vărsă sânge, ca cu lăcomie, să căş^
tige mai mult (tij. 2 7 ) . I
Pentru aceasta "şi Apostolul porunceşte a nu petrece cineva cu hris-
tianul acela, ce vederafc răpeşte, pentrucă acela nu îşi are firea obştească
cu oameni: „Am S G f i ş vouă, zice, să nu vă amestecaţi, de ar fi vre-un
frate numit răpitor, cu unui ca acela nici să mâncaţi" (I Cor. V, 11).
Ş i în Sfârşit răpitorii ş lacomii de averi şi nedreptăţitorii sânt vrednici
de lacrămi de!, trei ori ticăloşii, pentrucă se lipsesc de împărăţia ceruri­
lor şi moştenesc o m u n c ă veşnică. Aşa o hotărăşte aceasta gura lui
Christos, fericitul Pavel, zicând: „Nu vă amăgiţi, că nici lacomii de a-
veri.... nici răpitorii împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni" (I Cor.
VI, 9 ) . Dar în. ce nădâjduesc răpitorii şi nedreptăţitorii a li se ertâ ră­
pirile, şi nedreptăţile ltijr? întâi în milosteniile -şi în pomenile ce fac; la
care răspundem din dumnezeiasca Scriptură şi dela sf. Părinţi: că a răpi
voi lucrul fratelui Şi apoi a milui pre alţii, aceasta nu e milostenie^ ci e
cruzime şi neomenie, dupre durnnezeescul Hrisostom ce zice: „Cu
milosteniile şi cu credinţa Se curăţă păcatele.... Milostenia, nu zic pre
cea din nedreptăţi, că acel lucru nu e milostenie, ci cruzime şi neome­
nie. „Căci ce folos este a desbrăcâ pre altul ş t p r e altul a îmbrăcă?"
{ V o r . LXX11I !a Ioan). Şi nu este aceasta milostenie, ci cruzime şi ne­
omenie: 1) Pentrucă nedreptăţeşti pre alţii, şi milueşti pre alţii: „Deci
s ă nu o zici aceasta, câ altul s'a nedreptăţit şi altul s'a miluit;, că a-
eeasta este răul, că trebuia cel ce se nedreptăţeşte, acela a fi şi miluit;
iar acum pre alţii răneşti şi pre cel ce nu l'ai rănit îl vindeci, trebuind a
vindecă pre aceia, iar mai ales nici a-i răni; că acela e iubitor de oameni,
n u carele răneşte.şi vindecă; ci cel ce pre cei de alţii răniţi îi vindecă (Vor.
L X X I I I , la Ioar,). II) Nu este aceasta milostenie, ci cruzime şi neomenie,
570. E P I S T . CĂTRE EVREI CAP. X , V E R S . 34.

Şi aceasta adecă răbdarea cea cu bucurie nu o aţi arătat, fără

cuvânt şi fără dreapta judecată, ci cu socotială şi cu dreaptă

pentru că uciderea de fiu şi vărsarea de sânge se socoteşte acestea la

Dumnezeu, precum..zice înţeleptul S i r a h : „Ce'a -ce jertfeşte din averile
săracilor, este înaintea Părintelui său pa un jertfi tor al Fiiului." (Sirah
X X X I , 20). Şi iarăşi; „Cel ce jertfeşte din 'nedreptate, aduce prinos pri-
hănit" (tij 1.8). III) Nu este milostenie această, c ă voi răpind zeciuri de mii,
daţi puţine şi Iaând\.cu'•lâoatn'ife-.^i. Wfrep'^ţe^astc&irî şî s u t e de pungi,
abia' daţi ia o sută sau la o-•mie'-'jdâ."gâlbehi unul. Pentru aceasta zice
Hrisostom: „Şi toate' cele luate dela alţii de le-vom dâ, nici de un f o ­
los este nouă, ci dovedeşte Zacheuj cafele, atuncea a zis, ca să îmblân-
ziască pre Dumnezeu, dând pentru cele luate, îrhpătrit; iar noi zeciuri
1

de mii răpind, şi puţine dând, socotim c ă - a m făcnt milostiv pre Dum­

nezeu deşi mai mult îl întărâtam" (Vor. L X X H I la loan).
Deci pentru a se ertâ răpirile şi lăcornifte de avsri şi nedreptăţile v o a s ­
tre,-prin milostenia fraţilor, trebue să-i miluiţi pre aceia pre cari i-aţi
nedreptăţit şi le-aţi răpit averile şi şă-i miluiţi precum rândueşte dum­
nezeescul Hrisostom, nu'împătrit precum a făcut l a c h e u , ci însutit. Şi
aceasta iarăşi să nu socotiţi că aţi plătit toată datoria voastră, că bine
grăitoarea şî retoriceasca limba aceea zice a ş a : , . Că nu e cu putinţă cu
aceeaş măsură ă m i l o s t e n i e f s ă vindece cineva răul cel din lăcomia de
averi; că de te vei lacomi a luă vre un ban, nu este trebuinţă ţie spre
milostenie iarăşi de un ban, ca să vindeci rana lăcomiei de averi, ci d e
un talant (talantul însă face mai 4 8 6 galb. venetici dupre Calmet). Pen­
tru aceasta furul prinzându-se răsplăteşte împătrit (Dupre lege a d e c ă ;
Eşire XXII, 1). Iar decât furul mai rău este răpitorul, iar dacă acela
trebue a dâ împătrit, răpitorul rrebue cu mult mei mult a dâ, în zecit;
şi bine ar fi măcar şi cu aceasta Se ar putea a se curaţi de nedrep­
tate; ca rodul milosteniei nici odinioară. îi ^a luâ, Pentru aceasta zice
Zacheu;" De am năpăstuit pre cineva, voiu întoarce împătrit şi jumătate
din averile mele le voiu dâ săracilor, iar dapă în lege trebue a dâ îm-
patiat, cu mult mai vârtos în vremea TJărului ? Drept aceea măcar în­
sutit de ai dâ, încă nu ai dat tot; şi dacă aceasta fâcându-o abia vin­
deci răul, apoi când întorci îndărăt rânduială ş i , răpeşti avuţii întregi,
iar dai puţine şi nici aceasta celor nedreptăţiţi, ci altora în locul acelora,
ce dezvinovăţie vei avea? Care ertare? Ce nădejde de mântuire? (Hri­
sost. Voroav. LII la Mat.). _ !

Al doilea, răpitorii şi nedrepţii nădăjduesc să li se erte răpirile şi n e ­

dreptăţile prin afierosirile şi milosteniile şi zidirile ce fac la biserici la
sf. mănăstiri; ci le răspunde lor dumnezeescul Hrisostom, cum câ afi­
erosirile cele ca acestea înaintea lui Dumnezeu, put mai mult decât un
stârv de măgar mort; zicând: „Că spune-mi de a-i trage un stârv pu­
trezit de,pe-drum şi l'ai aduce pre jertfelnic, oare nu te-ar osândi toţi
ca pre un spurcat? Deci cum te voiu mustră, că jertfa cea din răpire,
e mai spurcată decât aceasta; ce dezvinovăţire vom câştigă? Că sâ zi­
cem, că se face oare-care înviesterie din răpire,! dar oare nu pute mai
rău decât un măgar mort împuţit? Şi tu adecă prin bani rogi pre Dum­
nezeu să uite relele, câte le faci; iar prin faptele,.-ce le faci răpind, for-
mălueşti a'şi aduce aminte neîncetat, puind jertfa ta pre jertfelnic. Şi. a-
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 3 4 — 3 5 . 571

j u d e c a t ă şi cu credinţă; c ă aţi ştiut c ă aveţi în ceruri alte avuţii

mai bune d e c â t a c e s t e p ă m â n t e ş t i ; c a r e rămân în v e a c , şi nu
se strică, nici se r ă p e s c
35. N u lepădaţi dar îndrăznială voastră.
Zicând P a v e l credincioşilor, c e l o r din E v r e i , să nu-şi l e p e d e
J h d î â z h i a î a , arată cu a c e a s t a , că încă nu a f o s t căzut a d e c ă ,
' c i aveau trebuinţă de întărire şi de siguranţie, c a B n i i c e , s e
primejduiau s â c a d ă ; îndrăznială însâ ă zis, p e n t r u c ă b r i ş t i a n i i , '
căci sufăr pentru Domnul răpirile, c e li se fac averilor l o r , că
aceştia au sâ iâ mare îndrăznială c ă t r e D u m n e z e u .
Care are mare răsplătire.

cum nu numai aceasta e greşala ta, ci şi decât aceasta mai cumplită

şi spurci sufletele sfinţilor; că acelea neîncetat -pre însuşi Christos îl
poartă; far~tu cutezi" a" trimite acolo din necurăţeniile, ca acestea." (Vor.
L X X I i l la loan). Iar pentru zidirile ce fac răpitorii şi nedrepţii de a-
cest-fel pe la sf. mănăstiri zice sf. Isidor Pelusiotul, scriind o epistolie,
către episcopul Evsevie, zicând a ş a : „Zideşti precum spun o biserică în
Pelusiu..., cu nedreptăţi, cu ocări, cu asupririle săracilor şi cu sărăceşti
cheltuele, care lucru nimic alta este plecat a zidi Sionul cu singiuiri şi
lerusalirnut eu nedreptăţi (Pror,_Mih. III, 11). Că Dumnezeu nu are tre­
buinţă de 'jertfe de cele streine, ci aceasta o urăşte ca pre un câne
junghiat". - I
Al treilea răpitorii şi nedrepţii nădăjduesc a li se ertâ relele şi ne­
dreptăţile lor, pentru c ă se îndeletnicesc la cetirea dumnezeeştilor Scrip­
turi; pentrucă adese ori se mărturisesc, pentrucă au în casele lor d u ­
hovniceşti părinţi şi învăţători, cântând adese ori sfinţiri de apă şi-pa­
raclise şi _învăţându-i pre ei şi cetind. în toate.zilele cele şapte, laude;
l a care noi' răspundem, că cu adevărat şi acestea bune s â n t ^ P p l ă c u t e
lui Dumnezeu, dar mai întâi ş i . m a i de nevoe dşcât, toate acestea spre
ertarea nedreptăţei lor este spre a li se ertâ nedreptatea lor, ca s ă deâ
înapoi celo£ ce i-au nedreptăţit, banii şi lucrurile ce le-au răpit; şi după
ce vor dâ înapoi dreptul cel străin şi datoria lor, atuncea de au chip
din dreptele ostenele lor, facă faceri de bine, adecă milostenii, afierosiri
şi alte ajutoriri; iar de pun de pricină, c ă de vor dâ dreptul cel străin,
nu le rămâne stare, pentru de a face milostenie şi alte faceri de bine, mai
bine este lor. nici lucru, de răpire a avea în casa lor, nici milostenie a face
din acela;" precum îi sfătueşte Marele Vasilie zicând: „Că pentru aceasta
Parimia sfătueşte zicând: „Că se cuvine a cinsti pre Domnul din drep­
tele ostenele şi a aduce lui pârgă din a tale roduri de dreptate" (Pild.
III, 9 ) . Că de voeşti a proaduce lui Dumnezeu din nedreptate şi din
răpire, mai b i n e . e s t e ţie nici a căştigâ avuţie, nici a proaduce dintr'însa
{Intru cele pustniceşti); iar în cât răpitorii au chipul de a dâ înapoi lu­
cru nedrept şi nu-1 dau,, ci îl_ ţiu, toate milosteniile şi facerile de bine
ale lor sânt zadarnice şi însuşi pocăinţa unora ca acelora, nu e ade­
vărată, ci minciunoasă şi făţarnică; precum a spus-o sfinţitul Avgustin:
„Când poate â întoarce lucrul cel străin şi nu îl întoarce, nu se face
pocăinţă, ci se făţărniceşte.
572. . EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X, VERS. 3 5 — 3 8 ,

Voi înşivă, zice, sânteţi marturi şi adeveritori, că îndrăzniala

voastră aceasta are să dobândiască mare răsplătire; fiindcă aţi
cunoscut prin credinţă, că în ceruri aveţi, mai bune avuţii de
c â t acelea, care necredincioşii Evrei vi le-au răpit.
3 6 . Că aveţi trebuinţă de răbdare.
Nimic alta vă trebueşte, fraţii mei, fâră singură r ă b d a r e a ; câ
t o a t e celelalte fapte bune le aveţi desăvârşit şi nu aveţi t r e ­
buinţă a adauge la ele nimica.
C a v o e a lui D u m n e z e u f ă c â n d s â c â ş t i g a ţ i f ă g ă d u i n ţ ă .
V o e a lui Dumnezezeu este a răbda hristianii necazurile până
în sfârşit, de vreme c e j p r e c u m a zis D o m n u l : «Cel c e va răbda
până în sfârşit, acela se va mântui» (Mat. X , 2 2 ) . Apostolul
însă învaţă şi mângâe pre Evreii cei c e au crezut cu a c e s t e
cuvinte: Şi precum când vede cineva pre vre un luptaciu, câ
a biruit pre toţi împotrivă luptătorii săi şi apoi văzind, că în-
târziază a veni, ca să-1 încununeze, nu r a b d ă , ci vrâ să se d e ­
părteze dela locul d e luptă, pentrucă nu suferă setea şi fla­
căra inimei sale, precum zic când vede cineva pre un luptaciu
c a acesta, îl mângâe pre el şi-i zice: pre toţi ai biruit, o vi­
teazule luptător, t o a t e le-ai isprăvit, rabdă dar puţin şi vei luâ
cununile; luptă-te încă înpotriva întârzierei cununilor, birueşte-o
şi aceasta cu r ă b d a r e a t a . A ş a şi Apostolul Pavel aice mart:
g â e şi îmbărbătează p r e credincioşii cei din E v r e i şi d e o b ş t e
p r e toţi hristianii. _
3 7 . Câ încă puţin câtuşi decât cela ce vine, vine şi
nu v a zăbovi ( A v a c u m II, 3 ) . ~~
Ca să adevereze Apostolul cuvântul său, aduce pre p r o r o ­
cul Avacum, zicând c ă încă puţin şi aproape este Domnul c a r e
are să răsplătiască fieşte-căruia după laptele sale, şi dacă a-
tuncea zicea Avacum, c â după puţin va veni Domnul, a r ă t a t
c ă acum mai aproape este a veni. Pentru a c e a s t a şi aiurea
acestaşi Apostol a zis: «Domnul aproape e s t e , nimica îngriji-
ţi-vâ» (Filip. I V , 5 ) . Ş i iarăşi: «Acum mai aproape este m â n ­
tuirea noastră» ( R o m . X I I I , 1 1 ) ; iar zicerea «câtuşi de c â t »
însemnează foarte puţin.
3 8 . Is.r dreptul din credinţă v a fi viu, şi de se v a î n ­
doi, nu bine v a voi sufletul meu întru dânsul (Avac. I V , 4).
Deci dfipre prorocescul cuvântul acesta, noi hristianii de v o ­
im să fim drepţi, se cuvine s ă credem cu adeverire şi cu s i -
g u r a h ţ i e ) ; căci dacă dreptul sâ stăpâneşte, a d e c ă a r l u â o a r e -
1

) Tâlcuirea zicerei aceştia, vezi-o la cap. I către Romani.

 E P I S T . CĂTRE E V R E I CAP. X I , V E R S . T . 573

care îndoială; saia dacă şi dreptul s e va sfii şi puţin se va îm­

puţina pentru ispite, nu binevoeşte, adecă nu bine place el
sufletului m e u ; dar cărui suflet? A lui Dumnezeu adecă, căci
Scriptura are însuşire a zice unele ca a c e s t e a oamenilor p o ­
trivite la Dumnezeu, precum este şi cealaltă, c e o zice Isaia:
Serbătorile voastre le urăşte sufletul meu» (Is. I, 1 4 ) . Sau le
zic prorocii acestea, c a despre faţa lui Christos celui c e a r e
suflet gânditor şi voitoresc şi luerătoresc.
Iar noi nu sântem âî" îndoelei spre peire, ei ai credin­
ţei spre câştigarea sufletului.
Fiindcă i-a înspăimântat A p o 3 t o l u l pre hristianii din E v r e i ,
cu cuvântul lui Avacum, căci a zis mai sus, c ă nu binevoeşte
sufletul meu întru el, pentru aceasta acum aicea zice, că noi
. hristianii nu sântem dintru aceia, cari îşi perd sufletele, fiindcă
se stânjenesc şi se îndoesc, sau se lenevesc, n u ; ci sântem
dintru aceia, care-s adeveriţi în credinţă şi dupre urmare sân-
' tem pentru a ne mântui sufletele noastre, a d e c â a le căştigâ
şi a le păzi; că câştigare se numeşte dobândirea şi agonisirea
vre unui lucru.

CAP-. X I .

i . Şi este c r e d i n ţ a dovada de cele ce se n ă d ă j d u e s c .

Fiindcă mai sus a zis Pavel c ă dreptul din credinţă va fi
viu, pentru aceasta acum aice însemnează, c e este credinţa şi
zice c ă aceasta e o înfiinţătoare a lucrurilor acelora, care încă
nu sânt şi o dovadă a bunătăţilor acelora, c a r e le nădăjduim
să le câştigăm; precum de pildă, înviere încă nu este, nici s'a
înfiinţat; credinţa însă o înfiinţează pre ea în sufletul nostru
şi o pune ca pre un lucru înfiinţat, înaintea ochilor n o ş t r i ) . 1

*) Aşa tâlcueşte şi Teodorit zicerea aceasta: Că cele ce nu se văd, •

prin aceasta le vedem, şi aceasta se face nouă ochiu către privirea c e ­
lor ce se nădăjduesc şi arată ca pre nişte înfiinţate pre cele încă nefă­
cute. Toţi morţii încă î n mormânturi zăcând, credinţa mai înainte n e
zugrăveşte nouă pre înviere şi ne face să fantaczim pre nemurirea pra­
fului trupurilor. Iar dumnezeescul Maxim zice aşa: Dumnezeescul şi
Mar. Apostol hotărând ce este credinţa, zice: „Credinţa e dovadă de
cele ce se nădăjduesc şi vădire a lucruri nevăzute; iar de o ar hotărî pre
ea cineva, că este o bunătate înlăuntru înfiinţată s a u cunoştinţă ade­
vărată şi doveditoare a bunătăţilor celor negrăite, nu ar greşi din ade­
v ă r " (Cap. 'Vii !a sutei a IV din teolog.). Şi iarăşi: „Credinţa este o
putere atârnătdâre sau atârnare lucrătoare a unirei ceii mai pre sus de
fire şi desăvârşită a celui ce crede către Dumnezeul, pre carele îl crede,,
574. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. —3.

Dovedire de lucruri ce nu se v ă d .
Credinţa z i c e e s t e o v ă d i r e , a d e c ă o, d o v a d ă şi o a r ă t a r e
d e l u c r u r i n e v ă z u t e ; fiindcă f a c e a s e v e d e a a c e l e a d e m i n t e a
n o a s t r ă , c a c u m a r fi l u c r u r i d e f a ţ ă . Deci, d a c ă c r e d i n ţ a p o a t e
a f a c e nişte lucruri mari c a a c e s t e a , p e n t r u c e voi hristianii
voiţi a l e v e d e a c u l u c r u l şi simţitoreşte c u > acb-ii v o ş t r i c e i
trupeşti ? Şi _dupre urinare -rj£h"truce-: yrşţt. 'şâ"fâ p ă g u b i ţ i de
p l a t a c r e d i n ţ e i ? P e n t r u c ă a c e a s t a - n u e a l t a , ,f^râ* n u m a i câ c ă ­
1
;

d e ţ i d i n t r u a fi d r e p ţ i ; p e n t r u c ă d r e p t u l d i n i C r e d i n ţ ă v a fi v i u
şi n u d i n s i m ţ i r e , p r e c u m m â l s u s a zis A v a c u m : «Iar d r e p ­
tul d i n c r e d i n ţ ă v a fi viu» ( A v a c . I V , 4 \ -
2. C ă întru aceasta sânt mărturisiţi-cei mai bătrâni.
D a c ă c u însuşi credinţa s ' a măţ'turtsit'• d e Dumnezeu drepţi
c e i v e c h i . ) şi s ' a a d e v e r i t că- l'a- s f a j i C p ţ î e l . ;
1

3 . Cu credinţa înţelegem că s'au întemeiat veacurile

cu glasul lui Dumnezeu, de s'au făcut din cele ce nu se
vedeau, c e l e c e . s e văd. I
D e v r e m e c e c r e d i n ţ a s e p r i h ă n e ş t e fie c e i c e n u î n ţ e l e g
p u t e r e a c e a r e şi z i c c â a c e a s t a e un l u c r u f ă r ă d o v a d ă şi o
a m ă g i r e a r ă t a t ă , p e n t r u a c e a s t a Apostolul a i c e a a r a t ă c u t o ­
t u l d i n p o t r i v ă , a d e c ă c u m c ă prin c r e d i n ţ ă s ă i s p r ă v e s c l u c r u r i
p r e a m a r i şi n u p r i n s i l o g i s m u r i ; c ă c i c e d o v a d ă p o a t e c i n e v a
s ă î n f ă ţ o ş e z e , cum c ă Dumnezeu a f ă c u t e s t i m e l e t o a t e din
c e l e c e nu e r a u , c u s i n g u r c u v â n t u l s ă u ? Cu a d e v ă r a t nici u n a ,
ci singură credinţa, deci cu credinţa înţelegem c ă s'a alcătuit,
a d e c ă c ă s ' a u f ă c u t v e a c u r i l e ; p e n t r u c ă cu c r e d i n ţ a t o a t e c e l e

(Cap. VIII tij). Şi iarăşi: „Credinţa este o cunoştinţă nedovedită"; iar

-dacă cunoştinţa e nedovedită, credinţa dar este atârnare mai pre sus
de fire, prin carea necunoscut, ci nu doveditoreşte ne unim c u Dum­
nezeu, dupre unirea cea mai pre sus de înţelegere" ( C a p . XII tij). Iar ;

Mar. Vasilie zice: „Credinţa e o nedesluşită înduplecare a celor ce se

-aud întru încredinţarea adevărului, care se propoveduesc cu Darul lui
D u m n e z e u " (Cuv- despre credinţă, în cele aschiticeşti).
._ Unii vroesc, cum c ă mai bătrâni, aicea înţelege Pavel pre strămoşii
•şi drepţii cei mai înainte de lege, adecă dela Adam până la Moisi şi îi
...numără pre ei că sânt 2 4 cei. mai :aleşi şi că aceştia sânt cei 2 4 de
prezbiteri pre cari i-a văzut teolog. Ioan în sfinţitul Apocalips: „Şi îm­
prejurul scaunului 24 de scaune şi pre scaune am văzut pre cei 2 4 de
prezviteri şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi aveau-pre capetele lor cu-r..
nuni de a u r " (Apocalips IV, 4 ) ; iar alţii 2 4 de prezviteri au înţeles pre
12 proroci, cei mai aleşi şi pre 12 Apostoli; iar Teodorit înţelege pre
sfinţii cei c e au fost din vechi, cari au strălucit mai înainte_jde lege şi
•în lege. . . .
 EPIST. CĂTRE EVREI GAP. XI, VERS. 3. 575

c e se v â d s'au f â c u t din c e l e n e v ă z u t e , a d e c ă e s t i m e l e s ' a u

f ă c u t , din c e l e c e nu e r a u ) ; c a r e a c e a s t a are t r e b u i n ţ ă n u m a i
1

d e c r e d i n ţ ă şi n u d e s i l o g i s m u r i . S a u şi a ş a s e î n ţ e l e g e z i c e ­
rea a c e a s t a : Cu credinţa înţelegem c â s'a întocmit veacurile
c u c u v â n t u l lui D u m n e z e u , c e l c e s ' a f ă c u t p e n t r u c a s ă s e
z i d i a s c ă e s t i m e l e , din c e l e c e n u e r a u . I a r c â n d auzi, t u c e t i ­
torule, veacuri, trebue să înţelegi.şi lucrurile cele c e s e cuprind
î n v e a c u r i a d e c ă C e l e v e ş n i c e ) . A s e m e n e a î m p r e u n ă c u veacu*--
2

*) Oare-care î n s ă din teologii cei mai noi, înţeteg că acestea ce le

zice nevăzute Apostolul sânt ideile şi asemănările cele întru Dumnezeu
din care nevăzute fiind şi nearătate, s'au făcut cele c e se văd şi făp­
turi arătate; că priimite sânt sfinţiţilor teologi ideile şi însemnările sau
pildele, nu însă afară rânduite de mintea cea ziditoare, de sineşi, ipos­
taticeşte fiind, precum bârfiâ Platon, J u â n d u - l e acestea cu neasemănare
ş i . c u smerenie la Dumnezeu; ci înţelegându--se cu socotială bine cinsti­
toare de Dumnezeu, adecă precum soarele pricinilor celor multe ce îl
(

împărtăşesc pre el, numai într'un fel l'a luat; aşa şi Dumnezeu toate
pildele sau închipuirile estimilor le cuprinde în sine. De aceasta a zis
Areopag. Dionisie: „Precum soarele cel unul pre pricinile celor m u l t e
ce-1 împărtăşesc, întru un fel le-a cuprins în sineşi": cu mult mai vâr­
tos la pricina şi a lui şi â tuturor mai înainte a se înfiinţa pildele tu­
turor estimelor, dupre o—mai de pre sus de fiinţă unire. Ertat fie, că
pilde zicem a. fi întru Dumnezeu al estimilor cuvintele cele înfiinţătoare
mai înainte înfiinţate şi unite, pre care teologhia le numeşte prooriz-,
mosuri şi voinţi dumnezeeşti şi bune, osebitoare şi făcătoare a estimi­
lor, dupxe care Dumnezeu/ cel mai pre sus de fiinţă, pre toate estimele
le-a prohotărît şi le-a înfiinţat (Cap. V despre dumnezeeştile numiri). Şi
iarăşi; „Pre Dumnezeu îl ştim nu din firea sa... ci din rânduială tutu­
ror, estimelor, ca de una ce de dânsul este propusă şi care are oare­
care închipuiri şi asemănări a dumnezeeştilor sale pilde" (Cap. VII des­
pre dumnezeeştile numiri); ;Şi--măcar că precum zice acestaş Dionisie
„Dumnezeu", nu dupre idee-pune asupra fieşte-cărora, ci dupre o c u ­
prindere a pricinei, pre toate ştiindu-le şi ţiindu-le (tij). Cu toate a c e s ­
tea idei se iau la Dumnezeu cele mai simple gânduri ale s a l e ; de a-
•ceasta a zis purtătorul de Dumnezeu M a x i m : „Cum c ă din gândurile
lui Dumnezeu sânt toate" (In Sholiele cap, V despre dumnezeeştele
numiri).
2
) însemnează că unii din teologi zic,-cum că veacul ar fi fără de
început 'şţ fără de sfârşit şi dupre urmare nezidit; şi cum că D u m n e ­
zeu singur se zice veşnic şi nici o făptură gândită. Unii i n s ă auzind pre
PavaLzicând că veacurile sâpt zidite şi că au luat început de a fi „că
zice prin carele şi veacurile le-au făcut" (Evrei I, 2). Pentru aceasta p r e
Dumnezeu îl zic mai înainte de veacuri; iar pre anghelii veşnici, c a p r e
cei zidiţi în veac şi ca pre unii, ce nu au sfârşit pentru nemurire. l i ­
nul dintru aceştia e şi Mar. Vasilie, zicând a ş a : „A fost o oare-care mai
"Veche aşezare decât facerea lumei, cuvenită puterilor c e l o r , m a i pre sus
•de lume, cea mai pre sus de vreme, cea veşnică, cea pururea vecuitoare.
I a r făpturi întru aceia a săvârşit Ziditorul şi Făcătorul a toate lumină
576. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. X I , VERS. 3—4.

rile t r e b u e să înţelegi anii şi t o a t e lucrurile, ce se cuprind în

an, adecă toate zidirile şi făpturile cele simţite, fiindcă veacu­
rile cu abuz arată şi anii ), fiindcă chiar veacul alt lucru e s t e
1

afară de an şi e s t e unul şi nu m u l t e ) . 2

4. Cu credinţa Avei mai multe jertfe a proadus lui

Dumnezeu decât Cain.
Fiindcă credinţa este mare şi are trebuinţă de suflet b ă r ­
b ă t e s c , iar credincioşii cei din E v r e i au fost slăbit, c ă ia î n ­
ceput c u - a d e v ă r a t â a r ă t a t statornică credinţă, iâr apoi după
desele necazuri şi ispite se împuţinau cu sufletul: pentru a -
ceasta Apostolul i-a mângâiat pre ei şi mai sus cu r ă b d a r e a ,
c e o a arătat mai înainte şi din Scriptură, zicând lor: « C ă
dreptul din credinţă va fi v i u » ; i-a mângâiat încă şi din silo-
gismuri zicând: «Că credinţa este dovadă a celor c e se n ă -
d â j d u e s c » ; iar acum iarăşi îi mângâe şi din pildele b ă r b a ţ i l o r
şi drepţilor celor mari şi vechi; câci omul ce pătimeşte, c â n d
aude că şi alţii sânt cari pot asemenea cu dânsul, se m â n g â e
şi se odihneşte. D e c i aduce Apostolul pre Avei spre mărturie
şi zice, cum că Avei cu credinţa a proadus jertfa mai m u l t ă ) , 3

adecă mai cinstită d e c â t jertfa fratelui său Cain. Căci pre c a ­

rele altul a văzut mai înainte, ca să-i urmeze şi el? P r e p ă ­
rintele său A d a m , sau pre maica sa E v a ? Ci aceştia fiindcă a
călcat porunca lui Dumnezeu nu cutezau să proaducă j e r t f e
lui Dumnezeu şi 'daruri. P r e c i n e ? Pre Cain, fratele său? D a r
acesta mai mult a necinstit pre Dumnezeu, fiindcă a c e s t a a
proadus lui Dumnezeu, nu rodurile cele mai bune, ci cele mai
proaste. D e c i de singură credinţa, s'a povăţuit Avei să p r o ­
aducă lui Dumnezeu din oile cele mai bune, c e l e avea, fiindcâ
a crezut c ă - v a luâ plată şi răsplătire dela Domnul: «Câ a fost

gândită, cuviincioase fericirei celor ce iubesc pre Domnul pre firele c e l e

cuvântătoare şi nevăzute şi pre toată podoaba celor gândite şi toate
cele ce covârşesc pre mintea noastră aie cărora nici numirile este c u
putinţă a le afla" (Vor. I la Ecsaimeron). însuşi aceasta o zice şi f r a ­
tele său, dumnezeescul Grigorie al Nisiei; şi vezi şi subînsemnarea c e a
pre larg a zicerei „prin carele şi veacurile a făcut". ~
*) De aceasta a zis şi Areop. Dionisie: „De către cei învăţaţi se s o ­
coteşte şi veac vremuit şi vreme veşnică, deşi mai bine ştim, mai î n ­
credinţate estimele veacului şi cele întru facere cu vreme, care şi se zic
şi se a r a t ă " (Cap. X , despre dumnezeeştile numiri).
2
) Ce este veacul, vezi la subînsemnarea zicerei: „Prin carele şi v e a c u - -
rile a făcut".
8
) Cum că fără osebire se iau de Scriptură darurile şi jertfele, vezi
la cap. V al aceştia, stihul I şi la cap. VIII, stihul 3 .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 4 . 577

zice, după c â t e - v a zile, a adus Cain din rodurile pământului

j e r t f a Domnului şi Avei a adus şi el din oile lui, cele întâi
născute şi din grâsirnele lor .şi a căutat Dumnezeu spre Avei şi
spre darurile lui; iar spre Cain şi spre j e r t f e l e lui nu a luat
aminte» ( F a c . IV, 3 ) .
Prin carea s'a mărturisit a fi drept, mărturisind Dum­
nezeu pentru darurile lyi.
P e n t r u c ă Dumnezeu, zice, c a r e a mărturisit, câ Cain nu a
prOadus drept darurile sale, zicând: «Au nu d a c ă ai proadus
drept şi nu ai împărţit drept ai păcătuit?» ( F a c . IV, 7 ) . însuşi
aceasta cu t ă c e r e a mărturisit pentru A v e i , cum că a proadus
d r e p t ; căci lui Dumnezeu (a adus) c a r e l e i-a dat oile a c e s t e a ,
iarăşi le-a proadus şi cum c ă drept a împărţit cele proaduse,
că lui Dumnezeu i-a dat acele mai b u n e şi întâi născute, ca
Stăpânului şi Domnului. Zic însă unii ) cum c â s'a pogorît
1

şi foc din ceruri şi a mistuit jertfa lui şi din a c e s t semn a

cunoscut Cain că mai bine s'a protimisit A v e i decât dânsul.
C ă c i cu care alt chip putea să c u n o a s c ă aceasta? Pentru a-
x
) Unul dintru aceştia î n s ă este şi sf. Chirii al Alexandriei, carele
zice, deci asupra darurilor lui Avei foc pogorându-se din cer, a fâcut
să se mistuiască cele jertfite; iar la Cain şi la jertfele lui nu a luat a-
minte zice, că nu a trimis focul cel obişnuit asupra darurilor celor pro­
a d u s e " (foaea 108 din p e n t a t ) . Şi cum că obişnuit lucru erâ la D u m -
nezeu a mistui jertfele cele bine priimite lui cu foc dela Dumnezeu tri­
mis, mărturiseşte Sf. Scriptură: „Şi s'a arătat slava Domnului la tot n o ­
rodul; şi a eşit foc dela Domnul şi au mâncat cele puse pe.jertfelnic;
şi arderile de tot şi. grăsimile şi au văzut tot norodul şi s'au spăimântat
şi au căzut cu feţile la pământ" (Lev. IX, ,23). Şi de Icumenie încă se
zice, c ă foc s'a pogorît din cer preste arderea de tot a lui (Avei poate).
De aceastaşi în vremea prorocului Ilie, foc pogorându-se din cer, a mis­
tuit arderile de tot, ci şi la Facere este scrisă: „Şi fiindcă soarele erâ
către apus, flacără s'a făcut şi iată cuptor afumând şi făclii de foc, care
, a trecut în părţile cele în două tăete" (Cap. X V , 17). Şi focul acesta a
ars cărnurile, cele tăete în două şi jertfa lui Avraam, spre. adeverirea
Testamentului lui Dumnezeu, cel către Avraam. Asemenea când a pro­
adus şi GhedeOn' angftelului cărnuri şi azime prin atingerea toiagului
anghelului, loc a eşit din piatră şi le-a mistuit" ( J u d . VI, 2 1 ) . Şi când
a oprit David bătaia cea de Dumnezeu slobozită^ a omorârei şi a pro­
adus arderi de tot: „A strigat către Domnul şi l'a auzit cu foc din cer
asupra jertfelnicului arderei de tot şi a mistuit arderea de tot" (I Parai.
X X I , 2 6 ) . Pentrti..aceasta şi Israiltenii poftind a. luâ norocire a împâra-
~ tu lui lor, rugau-pre Dumnezeu s ă ardă cu dumnezeescul foc al arderei
- d e tot a lui.; unde zic cei. 7 0 la Psalm. X X , care le cuprinde pentru
"Împăratul: „Mu-ţi aminte de jertfa ta şi arderea de tot a ta să se în-
graşe. Scriptura aceea c e se afla acum evreiască zice şi arderea de tot
a ta, să s e f a c â t : e n u ş e .
-

Tom. III. 37.

 578.

ceasta şi unul din tălmăcitorii Scripturei aşa a tălmăcit zice­

rea aceasta din limba evreiască în c e a elinească: «Şi a căutat
Domnul preste jertfa lui Avei şi o a ars»
> Ş i prin a c e a s t a c e l m o r t p i c ă g r ă e ş t e
A d e c ă prin credinţă Avei încă e s t e viu şi cu toate că 'mai:,
înainte'-de atâţia • ani. a murifTj^âdecă credinţa l'a tăcut pre e l
s ă fie viu şi învăţător tuturor, zicând m a i aceleaşi cuvinte -
maţj^mie, oamenilor, ~şi faceţi-vă b i r i c plăcuţi Făcătorului vos­
tru, drepţi fiind. T r â e ş t e dar Avei fiindcă de toţi oamenii slă-
vindu-se şi lăudându-se şi. pometiindift-âe, g r ă e ş t e ; precum şi
1

cerul, arătându-se numai, grăeştje; «că, zice', cerurile povestesc

slava lui Dumnezeu» (Psalm X V I I I , 1); căci nu glăsueşte, nici
se aude cuvântul lui, în cât răsună şi se aude uciderea n e ­
dreaptă, ce o a pătimit Avei. A c e a s t a însă o a zis Pavel, c a
să arate celor împuţinaţi cu sufletul, că omul drept şi în a -
~ ceasta lume dobândeşte oare-care c i n s t e } apoi şi voi hristianii,
;

cari pătimiţi şi vâ năcăjiţi dela cei necredincioşi, veţi dobândi

slavă şi cinste încă şi întru această viaţă. Oare-care_prescrieri
însă în loc de grăeşte, au, să g r ă e ş t e ; dar insă grăeşte este
-mai drept, precum şi Teodorit aşa o scrie aceasta grăeşte. In
loc de pururea pomenit este până acum şi mult vestit, de c ă ­
tre toţi lăudându-se.
5. C u c r e d i n ţ a E n o h s'a m u t a t ca s ă nu v a z ă m o a r t e
«şi nu s'a aflat, pentrucă l'a mutat p r e el Dumnezeu»
( F a c . V, 21). Că m a i î n a i n t e de m u t a r e a lui, s'a mărtu­
risit, c ă a bine p l ă c u t lui D u m n e z e i i .
E n o h a arătat mai mare credinţă decât Avei, de vreme ce
- c e l e ce au urmat lui Avei, adecă vrăşmâşia vieţei şi amăgirea
şi minciuna şi nedreapta ucidere, c e l e c e s'au fâcut de însuşi
fratele său, au fost îndestule a-1 scandalisi, cugetând c ă A v e i
drept fiind, s'a ertat să pătimiascâ unele ca a c e s t e a dela fra-
- t e l e său. Şi ce căştig i s'a făcut lui; deşi s'a pedepsit dela
Dumnezeu ucigaşul, fratele lui? Sau ce folos din a c e a s t a s'a
fâcut lui Avei, de vreme ce el s'a omorît şi a eşit din lume?
D e c i mare credinţă a arătat E n o h , fâră a se sminti de t o a t e
a c e s t e a ; fiindcă a crezut fără îndoială, că Dumnezeu este dă­
tător de plată în veacul viitor, măcar deşi nu ar răsplăti în­
tru aceasta. Prin credinţa aceasta dar a bine plăcut lui D u m -
l
) Iar la Icumenie se zice, cum c ă Avei prin jertfă g r ă e ş t e ; ..fă jertfa
i s'a fâcut pricină de a se ucide de fratele, său, -însă tot acestaş I c u ­
menie zice, că ^tvel grăeşte şi prin credinţă.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. X I , VERS. 5 6. 579

nezeu, pentru a c e a s t a şi l'a mutat că scris e s t e : «Enoh a b i n e

plăcut lui Dumnezeu, după c e a născut pre Matusalab ( F a c .
V , 2,2) şi fiindcă a bine plăcut lui Dumnezeu, pentru a c e a s t a
şi s'a mutat «Că a bine plăcut, zi*e, E n o h lui Dumnezeu şi
nu s'a aflat c ă l'a mutat pre el Dumnezeu» ( F a c , V , 2 4 ) ) . Vezi l

o cetitorule, câ prin A v e i a arătat Dumnezeu adevărata h o t ă ­

r â t e , bare o a dat lui A d a m şi E v e i z i c â n d : «Ori în care zi
'veţi m â n e a dintru acesta, cu moarte veţi miiri».2- ~(Fa.c 17J. r

Şi iarăşi: «Părhânt eşti şi în. pământ te vei întoarce» ( F a c i l i ,

19). I a r prin E n o h iarăşi a arătat, cum c ă hotărârea a c e a s t a a
morţei e vremelnică şi dupre urmare c a vremelnică, are să se
strice. D e c i cum că E n o h de viu s'a mutat şi cum că încă e s t e
viu, a c e a s t a o ş t i m ; iar în ce loc s'a m u t a t ) , sau cu c e chip
2

s'a mutat, a c e s t e a sânt nearătate, p e n t r u c ă nu le-« arâtat Sf.

Scriptura ). 3
...
6 . I a r f ă r ă de c r e d i n ţ ă , c u n e p u t i n ţ ă este a b i n e p l ă c e a
Căci de nu vă crede cineva, că are a se dâ răsplătire fap­
telor bune dela Dumnezeu, cu neputinţă, e s t e a bine plăcea
lui D u m n e z e u ; căci cum va umblă unul Ca acesta, calea fap­
tei bune, c e a ostenicipasâ; unul ca acela, de nu se va î n c r e ­
dinţa mai înainte, că în veacul viitor, are să iâ mult mai în­
mulţite şi veşnice răsplătiri, că a c e a s t a e s t e nepotrivită ). A s ­ 4

cultă î n s ă şi c e zice mai j o s .

J
) Iar ceea ce acum se află evreiască Scriptură, în loc de l'a mutat
a r e : „Pentrucă l'a luat pre e l . D u m n e z e u .
2
) Dumnezeescul loan Hrigostomul la cuvântul ce-1 face, la tâlhariul,
zice c ă E n o h sâ se.fi. aflând~ln raiul cel, de pre pământ, împreună cu
prorocul Ilie. '-. , ' .
3
) Despre E n o h acesta descrie înţeleptul Sirah, zicând: „Enoh a bine
plăcut Domnului şi. s'a mutat, dovadă de pocăinţă neamurilor": (Sirah
XLIV.i 16). Şi iarăşi: „Nici unul s'a zidit precum a fost acest-fel c a . E -
rioh! pre pământ; fiindcă a c e s t a - s ' a luat de pre pământ" (Sirah X L I X ,
14), E n o h acesta avea şi carte-ascunsă, din care Apostolul Iuda, fiindcâ
pre vremea sa se află încă cartea,_a luat ceea ce zice în soborniceasca
s a carte: „A prorocit însă pre lângă acestea E n o h , al şaptelea dela A -
•dam, zicând, a venit Domnul cu zeciuri de mii de angheli ai săi, ca s ă
facă judecată asupra tuturor şi să înfrunteze pre toţi necinstitorii de
Dumnezeu ai lor şi pentru toate faptele păgânătăţii" lor, care au p ă g â -
nătăţit/şi pentru toate cele aspre, care" le-a grăit asupra lui păcătoşii şi
1

păgânii" (luda 14).

) , Pentru aceasta şi mulţi dintre cei necredincioşi şi înţelepţi elini,
4

: atât din cei vechi, cât şi din cei ce se află acum, au cu adevărat o a r e ­
k

care bunătăţi şi fireşti virtuţi; însă fiindcă_nu au credinţa cea către D u m ­

nezeu adevărată pentru aceasta cu neputinţă este a bine plăcea lui Dum­
nezeu şi â se mântui. Pentru aceasta nici bunătăţile, nici virtuţile ce au n u ' s
580. EPIST, CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 6.

Că cel ce vine către Dumnezeu, trebue a crede, cum

c ă este; şi celor ce-1 caută pre el, se face dătător de:
plată.
Cum c ă cu adevărat e s t e Dumnezeu şi că Dumnezeu Se face
d ă t ă t o r de plată pdntru faptele cele b u n e , aceasta o ştim prin
c r e d i n ţ ă ; zic însă prin credinţă, de o a r e c e oare-cari n e c r e ­
dincioşi au zis, cum c ă t o a t e estimele sânt de sineşi făcute,,
f ă r ă a le "face c i n e v a ; precum a fost Epicureii şi a t e i i ) ; iar c e
1

este. Dumnezeu dupre fiinţă şi firea sa, a c e a s t a e s t e cu t o t u l

n e î n ţ e l e a s ă şi nici cum c e r c a t ă de c ă t r e cei înţelepţi şi p r i c e ­
p u ţ i ) . C e va să zică î n s ă : celor ce-1 caută pre el? A d e c ă D u m -
2

c u adevărat fapte bune. Pentru aceasta a zis sf. Ambrosie, şi ceea ce se­
pare a fi faptă bună, fără de buna cinstire de Dumnezeu este răutate,.
, c ă nu ajută spre fapta bună, că lui Dumnezeu nu e bine plăcută. Zice
î n c ă şi înţeleptul Meletie Pigas: „Nu bine place cineva lui Dumnezeu
f ă r ă Dumnezeu adecă fară credinţă, al caria materia şi lucrul şi spriji­
nirea "este Dumnezeu şi dar şi lucrător şi chipul şi sfârşitul cel mai d e
p r e u r m ă " (Cart. I d. hristianism).
1
) Pentru aceasta zice şi loan Damaschiheanul: „Că cu adevărat este;
Dumnezeu, de către cei ce priirnesc sf. Scripturi, Testamentul cel V e c h i u ,
zic, şi cel Nou nu este îndoială; nici celor mai mulţi din elini; că p r e ­
c u m am zis, câ cunoştinţa c ă este Dumnezeu, fireşte s'a sămănat întru
n o i ; iar de vreme ce răutatea vicleanului atâta s'a împuternicit asupra,
flrei oamenilor, în cât pre unii oborâ şi împrăpăstiâ cea mai dobitocească.
şi decât toate relele mai rea a peirei; de a zice că nu este Dumnezeu,
de a cărora nebunie arătându-o sfinţitul arătător David a z i s : „Zis'a c e t
n e b u n în inima sa nu este Dumnezeu" (Psalm. XIII, 1). Ucenicii şi A -
postolii Domnului cu prea Sf. Duh întelepţindu-se şi cu puterea Iui şi
c u darul semnele cele dumnezeeşti fâcandurle cu năvodul minunilor c ă ­
tre lumina cunoştinţei de Dumnezeu, din adâncul necUnoştinţei v â n â n -
du-i pre ei i - a , s c o s " (Cart. I, cap. 2 despre credinţă); iar dumnezeescul
Maxim zice a ş a : „Omul pre cuvintele cele duhovniceşti ale celor ce s e
v ă d înţelegându-le, se învaţă cum c ă este oare-carele făcător al celor
c e se văd, pre a înţelege î n s ă ce fel este, c a pre un. lucru neatins, l ă -
s â n d u - o necercetată; c ă pre înţelegerea că este făcător, dar nu şi cine
este făcătorul, făptura văzându-se, arătat o d ă " (Cap. VIII din suta a.
V - a teolog.).
2
) Pentru aceasta şi înţeleptul loan Damaschinul zice a ş a : Cum că.
c u adevărat este Dumnezeu, arătat este; iar ce este dupre fiinţă şi fire,,
a c e a s t a este cu totul nepricepută şi necunoscută. Şi iarăşi: „Insă Ia
Dumnezeu a spune ce este, e cu neputinţă dupre; fiinţă" (Cartea I, cap..
I V d. credinţă). încă şi însuşi filozofii cei din afară, acestea o au c u ­
noscut, cum că Dumnezeu dupre fiinţă este nepriceput; că Epictit m o ­
ralicescul filozoful acela, după ce a zis multe cuvinte ucenicilor săi, p e n ­
tru ca să le tălmăcească ceea ce e Dumnezeu; i-au zis aceia lui, cum
c ă nu înţelegem nimica; iar el le-a răspuns aşa; „De aşi fi putut eu a.
tainănui cu desăvârşire esţimea lui Dumnezeu, sau eu aşi fl fost D u m n e -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 6 — 7 . 581

nezeu se face dătătorul de plată celor c e se sirguesc a bine

plăcea lui cu, viaţa îmbunătăţită şi cari nu iscodesc cu înţelep­
c i u n e a c e a din afară. Vezi însă, iubitule, înţelepciune a lui P a ­
vel ; că în tojkte părţile epistoliei aceştia zice şi scrie, cum că
Dumnezeu este dătător de plată, ca prin aceasta să mângâe
p r e hristianii cei din Evrei, împuţinaţi cu sufletul fiind.
7. Prin credinţă vestindu-se lui Noe, despre cele încă
nevăzute, temându-se a făcut corabia spre mântuirea ca­
sei sale-{Fard. V I ) .
Lui N o e , i\t, i s'a vestit dela Dumnezeu, adecă s'a învăţat
despre lucruri neştiute şi nu s'a arătat necredincios; c i . m ă c a r
deşi vremea erâ curată şi fără de nouri şi cu t o a t e că ceilalţi
se desfătau; mâncau, beau şi nu aşteptau nici un rău, (fiindcă
nu se aflâ nici un semn de potop), Noe însă crezând cuvin­
t e l e lui Dumnezeu a lucrat corabia, prin carea a mântuit pre
toţi oamenii casei sale, adecă opt suflete. C â aşa scrie despre dân­
sul dumnezeiasca S c r i p t u r ă : «Şi a zis Domnul Dumnezeu lui N o e :
V r e m e a a tot omul a sosit înaintea mea... D e c i fă-ţi ţie o c o ­
r a b i e d e lemne neputrezitoare.... Şi intră şi ţu şi casa ta în
c o r a b i e , că pre tine te-am văzut drept înaintea mea întru neamul
acesta» ( F a c VI, 1 3 ) . Şi însemnează că p r e c u m : zice aicea
P a v e l , cum că Dumnezeu şi Tatăl vesteşte, aşa zice şi E v a n -
:ghelistul~Lucli7 cum că Duhul Sfânt vesteşte, unde se scrie
pentru S i m e c n : «Şi erâ lui făgăduit dela Duhul Sfânt» (Luca
II, 2 6 ) . Dumnezeu dar e Duhul Sfânt.

zeu sau cel ce s'ar fi tălmăcit de mine nu ar fi Dumnezeu. Aceasta-şi

socotinţă o avea şi Simonidi pentru care zicea: „Cu cât mai mult s o ­
cotesc pentru Dumnezeu, cu atâta mi se pare mai întunecat (la teatron
politic). Adauge însă Mar. Vasilie cum că aceasta o isprăveşte cineva
c u deplinătatea întru credinţă, că cu cât smereşte cineva mintea sa şi
. nu-şi lasă mintea şi cugetul să cerceteze pre fiinţa lui Dumnezeu şi-
cele nepricepute de minte, că tălcuind el aceasta: „Am crezut, pentru
aceea am grăit,..a Psalmului C X V , zice: Deci începutul cuvântului este
înţelepţiasca;credinţă, tare întărită în inima celui ce grăeşte; apoi de unde
este cu' putinţă,' nouă a isprăvi deplinătatea cea pentru credinţă, adauge
z i c â n d : „Iar ea~m'am—smerit foarte, că cela ce nu-şi smereşte gândul,
nici zice dupre urmare Apostolului aceasta: E u fraţilor pre sine-mi nu
mă socotesc încă că am prins cu cele ce gândeşte de priceperea fiinţei
lui Dumnezeu şi cu cugetul său măsurând cele neatinse şi atâta s o c o ­
tind a fi Dumnezeu cât el a cuprins cu cugetul.... nu poate a zice a-
c e a s t a : am crezut, pentru aceasta am grăit; că nici cea diacia este cu
putinţă lui a o adauge, adecă a c e a s t a : iar eu m'am smerit foarte; ca
vieţueşte cu mândrie şi cu trufie şi făgădueşte graiuri deşarte, necăş-
tigând tăria cea din credinţă. „ •
582. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. ' 7 — 8 .

Prin care a osândit lumea

A d e c ă Noe a arătat atuncea pre oamenii cei ce se află în
lume, cum c â sânt vrednici de m u n c ă şi de p o t c p : căci ei cu
toate că vedeau pre N o e făcând corabia, în vrem'e de o sută
de ani, nu au venit însă în simţire, nici a u voit să creadă c ă
are să se facă potopul,
Şi prin dreptatea cea dupre credinţa s'au fâcut iftbşter •
ni lori ) ',
1
" " '" -"•
Noe adecă a câştigat de a s e arăta drept înaintea lui D u m ­
n e z e u ; iar numele acesta al dreptăţei, zice, l'a dăruit lui c r e ­
dinţa ).2

8. Prin credinţă chemându-se Avraa m a ascultat de

a eşi la locul, pre care avea să-1 iâ spre moştenire
D e vreme ce hristianii cei din E v r e i , cu totului t o t priviau
la Avraam acesta şi la ceilalţi patriarhi, fiindcâ a c e ş t i patri­
arhi au dobândit dela Dumnezeu nenumărate bunătăţii Pentru
a c e a s t a Apostolul are. s ă arate acum lor, c ă nici unul dintre
patriarhi, nu a luat încă nici un b i n e . D e c i , z i c e , ' c â cu credinţă,
a ascultat Avraam şi s'a supus lui Dumnezeu, când i-a porun­
c i t sâ îşi lase patria şi s ă meargă în pământul Hanaan, zicând r
« E ş i din.pământul tău şi din rudenia t a şj din casa Tatălui tău,
. ş i mergi l a pământul, ori care l ' a ş a r ă t ă ţ i e » ( F a c . X I I , 1 ) . Căci
p r e care altul l'a văzut mai mainte Avraam să'şf.jjase patria lui,
pentru ca sâ urmeze şi el? Cu adevărat pre. n k n e n e ; pentrucă
. T a r a , tatăl lui, erâ idolo-slujitor, peaferpcă proroci nu ^uzise.
•Drept a c e e a totul a fost al credinţei sale, de a ascultă, zic,
—•—' "• . - i, •
*)'Despre Noe, aceste le scrie înţeleptul. S i r a h : „Noe s'a aflat desă­
vârşit, drept; in vremea urgiei s'a făcut schtajb, perjtru aceasta s'a fă­
c u t rămăşiţă pământului" (Sir. X L I V , 17).
*) Iar Teodorit zice: „Noe a osândit lumea,, singur dintre .toţi aceia
a- călătorit" pre calea cea dreaptă; şi s'a făcut moştean al dreptăţei ceii
dupre credinţă, în loc de aceasta o a isprăvit; că nu a petrecut vieţu­
irea cea dupre lege, ci s'a făcut păzitoarea credinţei şi a dobândit cele
•negrăite. Despre Noe şi acestea le zice Avva Macarie: „Ăşijderea şi Noe
de cinci sute de ani fiind şi poruncindu-i-se de Dumnezeu să facă c o ­
r a b i a fiindcă- făgăduise potop să aducă asupra lumei şi împlinindu-se
ş e a s e sute de ani, o sută" de ani a răbdat îndelung, întru nimica î n d o -
i n d u - s e : Oare face cele ce i-a zis Dumnezeu s a u nu le face? Ci o dată
cu credinţa încredinţâhdu-se desăvârşit, cum c ă cele ce o dată le-a zis
Dumnezeu, fără îndoială trebue. a se face şi a ş a ales fiind cu proadu­
cerea întru credinţă şi în suferire şi întru îndelunga răbdare şi multă
aflându-se s'a mântuit singur, cu casa sa, porunca cu curăţenie pazin-
d u - o " (Vor. IX, cap. V ) . '
 EPIST, CĂTRE EVREI CAP. XT, VERS. 8 — 9 . 583

pre Dumnezeu c a adevărat, pentru bunătăţile acele nearâtate,

ee-i făgăduise' şi a lăsă bunătăţile cele c e le avea în m â n ă ) . 1

Şi a u eşit neştiind unde merge

Deşi am socoti, că ştia Avraam unde merge, însă cine l'a
silit şă s e lepede de cefe gata şi sâ vâneze cele n e g a t a ? E l '
însă nici ştia cu totul unde este pământul acela, la carele se -
Chiamă d e Dumnezeu, nici unde m e r g e .
9. Prin credinţă â nemernicit în pământ făgăduinţei
ca întru un străin;
Pământul acela c e a făgăduit Dumnezeu să-1 deâ lui A v r a ­
am şi seminţiei lui, întru acela a locuit A v r a a m , c a întru un
străin. Cum ca întru un străin? A ş a , pentrucă şi însuşi a cum­
părat mormânt pentru S a r r a femeea sa dela E f r o n Heteul, lo­
cuitor al pământului aceluia, c ă aşa zice S c r i p t u r a : «Argintul
ţarinei iâ-1 dela mine şi voiu îngropa pre mortul meu... Ş i a
ascultat Avraam de Efron şi a plătit A v r a a m lui Efron argintul,
carele l'a zis în urechile fiilor lui H e t , patru sute de didrahme
(adecă îndoite drahme) de argint, ales de neguţitori» ( F a c .
X X 1 Î I , 1 3 ) . Cumpărând dar Avraam mormântul Sarrei, nu s'a
stăpânit în cugetul său, nici a zis, neadevărate a făgăduit mie
Dumnezeu, ci a crezut fără îndoială, că Dumnezeu carele i-a fă­
găduit negreşit j i va dâ pământul a c e l a . -
In corturi locuind
A t â t a a locuit, zice, A v r a a m în pământul făgăduinţei ca în­
tru un străin, în cât nici locaş _ayeâ într'însul zidit, ci locuia
în colibe şi în corturi, care este însuşire a oamenilor străin şi
-a celor ce. s e m u t ă dintru-un loc întru altul, fiindcă nu au l o c "
a lor ca să-1 locuiască.
împreună cu Isaac şi cu Iacov, cu conmoştenitorii ai
aceeaşi făgăduinţe.
Ş i Isaac, zice, fiul lui Avraam şi Iacov, nepotul lui Avraam
şi fiul lui I s a a c , şi aceştia, zic, au locuit în pământul făgăduin­
ţei, ca întru un străin; căci I s a a c se zavistuiâ a d e c ă de Filis­
tenii, cari locuiau în pământul acela şi se nedreptăţiau de c ă -

. *) Iar cum c ă Avraam a crezut în Dumnezeu prin buna rânduialâ a

făpturilor, vezi la subînsemnarea şi tâlcuirea zicerei: "„Că precum voi
oare-când nu v'aţi s u p u s " (Rom. X I , 3 0 ) . Despre Avraam înţeleptul S i ­
rah zice acestea: Avraam Mar. Părinte a mulţimei de neamuri şi nu s'a
aflat asemenea întru slavă, care a ţinut legea celui prea înnalt şi s'a
făcut întru aşezământ cu dânsul şi în trupul lui a pus aşezământ şi în­
tru ispită s'a aflat credincios" (Sir. X L I V , 19).
 584. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 9 — 1 0 .

t r e oamenii lui Avimeleh, împăratul Filistenilor, nu numai p u ­

ţurile ce le făcea luându-i-ie ); ci şi pre însuşi femeea lui» ( F a c .
1

X X V I ) . Iar lacov nu numai fugiâ din casa lui Isaac, tatălui său,
pentru frica ce avea de fratele său Isav; ci şi când s'a î n t o r s '
din Mesopotamia a cumpărat locul acela, în care a înfipt c o r ­
turile s a l e : «Şi a venit Iacob în Salim, c e t a t e a Sichimilor, c a r e
e s t e în pământul Hanaan, când s'a întors din Mesopotamia S i ­
riei şi a tăbărît în preajma feţei cetăţei şi a cumpărat p a r t e a
ţarinei, unde şi-a pus acolo cortul său, dela E m o r , tatăl lui
; Sihem,. întru o . ş u t ă de miei» ( F a c . X X X I I I , 18)." Şi a l t ă d a t ă
adică mergea la Vetil, iar altă dată se căuta la E f r a t a şi c a
u n nemernic şi străin nu avea aşezare întru un loc. Măcar că şi
I s a a c şi lacov şi aceştia erau conmoştenitori ai a c e e a ş făgădu­
inţă, precum a fost şi tatăl său Isaac şi bunul lui lacov A v r a a m ,
c ă c i Dumnezeu a zis lui: «Şi voîu dâ ţie şi. seminţiei tale după
t i n e pământul întru carele nemerniceşti, t o t pământul H a n a a n »
( F a c . X V I I , 1 8 ) . Insă conmoştenitorii aceştia ai fâgădmţei aceştia,
nu s'au arătat necredincioşi în gândul ior, ci au crezut cum c â
Dumnezeu va da pământul acela lor.
i o . C â aşteptă cetatea, care are temeliele
Pentru aceasta, zice, Avraam şi urmaşii lui, adecă fiul ş i j i e -
potul locuiau în pământul făgăduinţei c a străini şi nemernici,
c u colibi şi cu corturi, cari nu aveau stare şi temelie, p e n t r u c ă
aşteptau să se iâ cereasca c e t a t e , care are temelii, ce sânt a-
d e v ă r a t e , c e sânt totdeuna întărite şi cari nici o dată p u t r e ­
z e s c . Pentru aceasta şi Dumnezeu vâzănd pre patriarhii aceştia,
c ă defăima făgăduinţele cele pământeşti, făgăduinţele b u n ă t ă ­
ţilor, care le-a dat lor, le-a întârziat şi a gătit a le dâ lor c e l e
m a i mari şi cereşti, care erau vrednici a le luâ şi nu cele p ă ­
mânteşti şi j o s i t e . Şi dar, dacă patriarhii aceia luând făgădu­
inţa pământului, o defăimau şi doriau pre c e a cerească, c u m
v o i , hristianii, cei c e aţi crezut, după ce aţi luat făgăduinţa c e a
c e r e a s c ă , doriţi pământul? S a u cum nu vă ruşinaţi a dori "cele
pământeşti, şi nu cele cereşti?
Al caria meşterul şi ziditorul este Dumnezeu
O minune! Ce mare laudă este a cetăţei cei cereşti, de a

x
) Că zice sf. Scriptură că Filistenii s u b Avemeleh, împărăţind, astupă
c u pământ puţurile lui Isaac care le-a fost deschis Avraam, tatăl s ă u ;
„ Ş i l'a zavistuit pre el Filistenii şi toate puţurile, care le-au săpat s l u ­
gile, tatălui lui, în vremea tatălui său, le-a astupat Filistenii şi le-a u m ­
p l u t de pământ" ( F a c . X X V I , 14).
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 1 0 — 1 1 . 585

a v e a arhitecton şi ziditor pre însuşi nemărginit înţeleptul Dum­

nezeu» ')•
I I . Cu credinţa şi însuşi S a r r a stearpă fiind.
Ruşinătoare zicere este aceasta, ce zice Pavel. a i c e a ; că şi
Însuşi Sarraij ca cum ar zice credincioşilor celor din E v r e i , fe­
m e e a care Cste din fire neputincioasă a crezut făgăduinţa lui
D u m n e z e u şi voi bărbaţi fiind de fire putincioasă nu credeţi.
D r e p t a c e e a nu vă ruşinaţi a vă arătă mai puţini la suflet decât
o femee? Dar cum a crezut Sarra, de vreme ce a râs? C u , a - ,
devărat a crezut, măcar deşi a râs, pentrucă apoi după ce s'a
Înfruntat de Dumnezeu, că a râs, s'a temut şi temerea acestea
c ă t r e Dumnezeu este naştere de c r e d i n ţ ă ) , căci a crezut că
2

cela ce voroviâ cu dânsa erâ mare şi minunat şi mai presus

de hotarele firei omeneşti; că aşa zice S c r i p t u r a : «Şi a zis
- D o m n u l către A v r a a m : Ce este că a râs S a r r a întru sine zi­
c â n d : O a r e cu adevărat voiu naşte? Şi eu am îmbătrânit... Şi
a t ă g ă d u i t " Ş a r r a zicând, nu am râs, că s'a temut. Şi a zis e i :
b a , ci a râs» ( F a c . X V I I I , 1 3 ) .
A luat patere spre aruncarea seminţei.
A d e c ă s'ă împuternicit spre a priimi şi a ţinea sămânţa c e a
aruncată într'însa a ?ui A v r a a m ; sau fiindcă zic fizicii, cari au
c e r c e t a t eu < deamăruntul cele de acest-fel a firei, că şi femeea
din sineşi scoate oare-care s ă m â n ţ ă ) . 3

*) Zice însă ,şi Teodorit „că n u doriâ d e cele c e s e face, ci de cele

viitoare p o f t i i ; ;că acelea cu adevărat sânt adevărate şi stăruitoare, că
•prin temelii însemna stăruirea; iar cetate nefăcută de mână a numit pre
petrecerea c e a . în ceruri. Aceasta încă şi întru cele de mai înainte o a
: z i s : că n u în sfintele cele făcute de mâni a întrat Christos, ci întru însuşi
• cerul , • _
....a
) Pentru aceasta a zis sf. Isaac: „Frica Iui Dumnezeu este începutul
- a faptei b u n e ; s e zice însă şi naşterea a credinţei şi s e s a m â n ă în ini­
mă, când s e depărtează mintea de răspândirea lumei (Cuv. I). Zice însă
şi Teodorit; „Că a râs c u adevărat întâiu Sarra, neştiind firea celui c e
făgăduia şi cunoscând hotărârile firei omeneşti, c ă opriâ pre naştere n u
• numai bătrâneţa, ci şi vătămarea pântecelui; în urmă apoi aflând cine
este făgăduitorul, a crezut şi a născut precum a crezut.
3
) Pentru aceasta zice Gheorghe Coresie, cum că firea are trebuinţă
T l e "patru spre a înfiinţa om, d e zămislire, d e închipuire, d e mişcare şi
~ - d e săvârşire; şi zămislirea adecă s e face din sămânţa bărbatului şi din
sămânţa femeei ^i din sângîurile cele dupre luni, care zemislire s e ispră­
veşte î n .şase sau în cinci zile. Şi poate Sf. Scriptură pentru aceasta
zice „că fraţii şi.rudele Rebecăi o au binecuvântat pre e a a ş a ; „Şi a u
binecuvântat pre Reveca şi au zis ei: S o r a noastră eşti, să te faci în
mii şi_.în zeciuri de mii şi să moşteniască sămânţa ta cetăţile potrivni-
586. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 11 12.

Şi afară de vremea vârstei a născut

Mai sus a zis Apostolul c â Sarira erâ stearpă, iar a^cum z i c e ,
c ă a născut afară de vremea vârstei sale, fiindcă e r a b ă t r â n ă
d e 9 0 de ani; de. se va n a ş t e , zice, fiul celui de 1 0 0 de ani?
Şi S a r r a de va naşte de 9 0 de ani fiind?» ( F a c . X V I I , 1 7 ) .
D r e p t a c e e a îndoită împedecare^aveâ- S a r r a . d e s p r e a n a ş t e ; şi
dela fire pentrucă e r â stearpă şi ^dela vârstă, căci e r â b ă t r â n ă .
.. Piindcă credincids a socotit pre cel c e f ă g ă d u i a
Pentru a c e a s t a S a r r a , zice, â născut, pentrucă socotiâ că e
credincios adecă adevărat, cel ce i-a făgăduit ei, c ă are~să n a s c ă
fiu; «câ în vremea a c e a s t a , zice, mă voiu întoarce către t i n e
în vreme şi S a r r e i va fi fiu» ( F a c . X V I I I , 1 4 ) ,
12. Pentru aceea şi dintru uiaul şi acela s'a născut şi
mai ales omorît fiind ca stelele cerului cu mulţimea şi
ca nisipul cel de pre lângă malul mârei, cel nenumărat
Nu numai a c e a s t a , zice a putut credinţa a o face, a n a ş t e
S a r r a , ci şi c a pre atâţia a născut, pre câţi nici femeile cele
b i n e n ă s c ă t o a r e pot a-i n a ş t e ) . D r e p t a c e e a două sânt minu­
1

nile. Dar cum a fost nenumăraţi fiii Sui Avraam, de vreme c e

a c e ş t i a de atâtea ori s'au n u m ă r a t ? ) . Ş i răspundem, cum c â
2

cilor" ( F a c . X X I V , 6 0 ) , Iar închipuirea pruncului este o însemnare a

tuturor mădulărilor, dupre forma şi felul şi alcătuirea; şi pruncii cei de
partea bărbătească se închipuesc în treizeci de zile sau,. în treizeci şi cinci
s a u în patruzeci; iar cei de partea femeească în patruzeci de zile; iar
mişcarea acelor de partea bărbătească s e ^ j ^ c e ta teii luni sau o sută
de zile; iar la acei de partea f e m e e a s c X l a patru Luni.-De multe ori î n s ă
mişcarea prunşului se face la şaptezeci d e b i l e sau optzeci; iar deplini-
r e a pruncului se face în două sute douăzeci ds zile sau două sute p a ­
truzeci sau două sute şaptezeci Şi de obşte d e f i n i r e a este, dupre care
poate pruncul a fi viu până la naşterea s a ; şi să hrăneşte pruncul şi
s e răsuflă prin buric, ..dupre Ipocrat. T o a t e acestea însă, izbăvitorului de
păcat, lui Christos nu'i-'a urmat, fiindcâ nu erâ ţegat c u strămoşescul p ă ­
cat fiindcă nici s'a zămislit prin sămânţă şi îndată s'a închipuit" (în te-
ologiceasca cartea s a ) . •
J
) Dupre Teodorit nu numai pentru Sarra, cj şi pentru Avraam v o ­
roveşte aice Apostolul; că zice a ş a : „Dintru unul Avraam". Iar de vom
înţelege şi pre amândoi unul, nu vom greşi: „că vor fi zice amândoi
un t r u p " ( F a c . II). Drept aceea zicerea, (Jintru unul, aicea dintru o p e ­
r e c h e ; iar mulţimea oamenilor, cari s'au născut din aceştia ca stelele,
n u se înţeleg iară mijlocire, ci cu mijlocire, adecă prin. strănepoţii l u i '
Avraam şi a Sarrei.
-) De două ori s'au numărat fiii lui Israil; mai întâi de Moisi şi de
Aaron în luna a doua după ce au -eşit din Eghipet; partea bărbătească
dela 2 0 de ani în sus, precum se vede aceasta la cap. I şi II şi III şi
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 1 2 — 1 3 . 587

Sau cu covârşire o a zis a c e a s t a Apostolul şi cartea F a c e r e i

cea de Moisi s c r i s ă ) . Dupre obiceiul Scripturei, care scrie, c ă
1

ziceau iscoadele la Numere către n o r o d : « A c o l o am văzut a-

tâţia uriaşi şi eram înaintea lor, ca nişte lăcuste» (Num. XIII,
3 3 ) . S a u a zis pre fiii lui Avraam, nenumăraţi, pentru cei c e
dupre moştenire au să se nască din aceia până la sfârşitul lumei.
1 3 . Dupre credinţă au murit aceştia toţi, ne luând fă-
gâdu'inţeîe-;- . . „ : . .' -
, , Două lucruri sânt vrednice d e întrebare ..şi de nedurrjenre
la zicerea a c e a s t a : Unul a d e c ă , că mai sus a zis Pavel pentru
E n o h , câ s'a mutat, pentru ca sâ nu vadă moartea. Iar acum
zice, că au murit aceştia toţi? Şi altul încă pentrucă zice acum
aicea, că patriarhii n'au luat făgăduinţe, în vreme ce au zis,
că Avei încă ţrăeşte, fiindcă se slăveşte de toţi şi că E n o h s'a
mutat şi Noe a luat plată, de s'a izbăvit de potop cu t o a t ă
familia sa şi d e a se numi drept şi că A v r a a m a născut fiu
din Sarra? L a care noi răspundem şi zicem pentru lucrul cel
dintâi, cum că «au murit aceştia toţi» sâ înţelegi cetitorule,
cum că afară numai de E n o h , carele nu a văzut m o a r t e a ; iar
cum că «ne luând făgăduinţele*, s e înţelegi, cum câ cu adevă­
rat se zice pentru toţi patriarhii a c e ş t i a ; fiindcă Dumnezeu e
atât 1 de mare şi bogat dătător, în cât nu a răsplătit toate plă­
ţile pentru marea nevoinţa şi virtuţile, ce au arătat patriarhii,
cei mai sus arătaţi, dând lui Avei adecă, slava c e a dela oameni,
iar-4ui E n o h mutare, iar lui N o e izbăvirea de potop, iar lui
Av'raajm naştere de fii; ci dăruirile a c e s t e a şi bunătăţile, c e a
dat numiţilor patriarhi, a fost ca o progustare o a r e - c a r e şi ar-
vonă a celor adevărate şi cereşti făgăduinţi, c e are să le deâ
în viaţa c e a viitoare; arvOnele a c e s t e a însă s'a dat de D u m ­
nezeu sfinţilor şi drepţilor celor de mai sus, pentru noi cei îm­
puţinaţi de suflet, adecă pentru ca să c r e d e m noi, cei împu­
ţinaţi de suflet, dela bunătăţile aceste de acum, ce le-au d a t '
ior şi pentru cele viitoare, ce au să li se -deâ. Şi sânt gătite
lor alte oare-care bunătăţi atât de mari şi multe, în cât nici
la inimă de om s'a suit oare când, precum zice acestaş A -

IV a Numer. iar a doua oară de împăratul David, precum se vede în

Cartea a II a Împărat. Cap. X X I V .
*) Că aşa e scris într'însa: „Caută dar în sus la cer şi numără stele,
de vei putea a le numără? Şi a zis: aşa va fi seminţia t a " (Fac. X V ,
5). Şi iarăşi: „Şi voiu face seminţia ta ca nisipul pământului; de poate
cineva a numără nisipul pământului şi seminţia ta o va numerâ" ( F a c .
XIII, 16). • ' ' ' - • " " .
588. : EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI,, VERS. 1 3 .

postol (I C o r . II, 9 ) . Care încă nu le-a luat, ci au să le iâ în

cealaltă viaţă. Pentru aceasta şi Domnul a zis în Evanghelie
cum c ă : «Nimenea este, carele a lăsat casă sau fraţi sau su­
rori sau tată, sau maică, sau femei, sau copii, sau ţarini adecă
moşii, pentru mine şi pentru Evanghelie şi nu ar luâ însutit
acum in vremea aceasta, casă şi fraţi şi surori şi maică şi c o ­
pii şi ţarini împreună cu goane şi în veacul cel viitor viaţă
veşnică (Marcu X , 3 0 ) î).
Ci d e departe a c e s t e a v ă z â n d u - l e şi î m b r â ţ i ş m d u - l e
Cu a c e s t e cuvinte Apostolul in chip ghicitoresc arată, curii
că Avei şi E n o h şi Avraam şi Isaac şi Iacov şi ceilalţi patri­
arhi de departe au văzut tainele împărăţiei cerurilor şi ale în­
vierei şi ale bunătăţilor celor negrăite, dar grăite pentru veacul
cel viitor si le-au heretisit, adecă le-au urat şi s'au bucurat c ă
le-au văzut, dela metaforaoa oamenilor, celor c e călătoresc pre
marea, cari de departe văzând politiele acelea, ce le doresc,
se îndulcesc d e dânsele cu oraţie şi mai înainte de a intra în-
tr'înseie şi de a le dobândi t r u p e ş t e ; sau înţelege aice Pavel
pre Avraam şi pre strămoşii lui, cum că nu a luat făgăduin­
ţele c e a dat lor Dumnezeu, pentru moştenirea pământului fă­
găduinţei, insă le-au văzut pre ele de departe mai înainte de
mulţi ani, adecă mai înainte d e patru sute de ani; că adecă
strănepoţii lor, dupâ c e s e vor slobozi din robia Eghiptului,
le vor moşteni. A c e a s t ă tâlcuire însă nu se potriveşte la cu­
vântul acela, c e mai sus a zis Pavel, cum c ă : «dupâ credinţă
au murit toţi a c e ş t i a » , fiindcă s e potriveşte numai la Avraam
şi Isaac şi Iacov şi la cei doisprezece patriarhi dintr'înşii ). 2

Ş i m ă r t u r i s i n d c ă s â n t s t r ă i n i şi nemernici p r e p ă m â n t
Avraam şi Isaac şi Iacov, zice, au mărturisit că sânt străini,
nu numai de pământul făgăduinţei, adecă de Palestina, ci şi
de toată lumea. Pentru aceasta nici rugau pre Dumnezeu, c a

*) Şi Icumenie încă zice, .că bunătăţile pământului acestea s'au dat

drepţilor celor de mai s u s , în parte de adăugire şi nu ca plată de vir­
tuţile şi de dreptatea lor.
2
) Şi de Icumenie se zice, că unii voesc ca Avraam şi Isaac şi Iacov
provăzând întoarcerea, ce avea să o facă strănepoţii lor la pământul fă­
găduinţei dela Eghipt se b u c u r a u ; însă necuviincioasă socotinţă e aceasta.
Deci zicem că acestora bine vestinduli-se prin Sf. D u h împărăţia ceru­
rilor şi câte Christos a propoveduit. Pentrucă de nu li s'au bine vestit
lor acestea, cum s'ar fi numit pre sineşi străini şi nemernici; fiindcă nu
le-ar fi zis acestea, pentrucă ar fi dorit patrie pământească, că de ar fi
dorit aceasta, erâ cu neputinţa, a se întoarce iarăşi la" dânsa, de u n d e
arătat este că doreşte cerul. .-
 EPIST- CĂTRE EVREI CAP. Xr, VERS. 1 3 16. 589

să iâ ei pământul acesta sfinţit, căci nu erau vrednici numai

de pământul acesta, ci şi de c e r ; iar strănepoţii lor au luat
pământul făgăduinţei, pentrucă ei de pământ erau vrednici.
Străin însă şi nemernic s'a mărturisit pre sineşi că e Avraam
înaintea Heteilor, care lăcuiau în P a l e s t i n a ; câ aşa a zis c ă t r e
dânşii: străin şi nemernic sânt eu cu voi. Daţimi dar l o c de
mormânt cu voi şi voiu îngropa pre mortul meu dela mine»
( F a c . X X I I I , 4 ) . Pentru aceasta şi Ştefan întâiul mucenic zicea
. c ă t r e - I u d e i pentru Avraam «şi n u - i - â dat lui (lui Avraam a -
decă, Dumnezeu) moştenire nici un pas de picior» ( F a p t . VII,
5 ) . Şi nu numai Avraam, ci şi toţi drepţii cei vechi şi patri­
arhii acest-lel erau şi mărturiseşte David z i c â n d : «Nemernic
sânt eu pre pământ si străin, ca toti părinţii mei» (Psalm.
XXVIII, 12).
. 1 4 . ' C â . cei ce zic unele c a acestea, arată cum că c a ­
ută patrie ( ' • . • -.; •
: ; .••'.'•• '. ' . ;

1 5 . Ş i de pomeniâ pre aceea din care a eşit, ar fi a-

vut vreme a se întoarce
1 6 . Acum însă de c e a mai bună doresc, adecă de c e a
cerească ,'.\]
F i i n d c ă •mărturisesc., zice, patriarhii şi drepţii cei de mai sus,
cum că-s străini de pământul a c e s t a , arata cu mărturia a c e a s t a ,
c ă caută p a t r i e ) ; Sâ. vedem dar c e patrie caută aceştia? P r e
1

a c e a pământească, c e o a lăsat, precum Avraam Mesopotamia?

D a r însă de o ar fi căutat aceia, avea vreme şi slobozenie a
1

s e ' t n t o a r c e iarăşi la dânsa şi a o dobândi. D a r fiindcă nu s'a

întors este arătat, c â nici caută patria c e a pământească, nici
erâ a c e e a cu adevărat patria lor; ci doriâ de alta mai bună,
adecă de c e a c e r e a s c ă , care încă nu erâ vremea potrivită de
a o luâ şi a se îndulci de dânsa, fiindcă nu venise încă Chri­
stos ca s'arate intrarea în c e r .
Pentru aceasta nu s c ruşinează de dânşii Dumnezeu,
a se numi Dumnezeu a lor
Pentru fapta bună a lui Avraam, zice, c e a de acest-fel şi a
lui Isaac şi a lui lacov, atât de mari îi are pre ei Dumnezeu,
în cât însuşi cel c e este Dumnezeu a t o a t ă lumea, atât al c e -
J
) De aceasta a zis şi Teodorit: „Cei ce se numesc pre sineşi stră­
ini, arată-că din cele ce sânt acum nimic judecă a fi a lor,, ci de alte
lucruri doresc. Aceasta şi Domnul o a z i s : D a c ă întru cel străin nu
v'aţi făcut credincioşi; pre cel al vostru cine îi va dâ vouă? (Luca
X V I , 12).
 590. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 1 6 — 1 7 .

rului celui simţit c â t şi al celui nevăzut şi gândit, nu se ruşi­

nează a s e numi p r e sine Dumnezeu al lor,! mai cu deosebit
şi mai cu drept chip, ci c a cum s'ar lăuda cu patriarhii a c e ş ­
t i a . A ş a zice către Moisi, când l'a întrebat, carele e numele
l u i : «Domnul Dumnezeu părinţilor voştri, Dumnezeu a lui A -
vraam şi Dumnezeu a- lui I s a a c şi Dumnezeu a lui Iacov. A -
. c e s t a îmi ,e numele veşnic ş i - p o m e n i r e a în neamurile neamuri-
Iot fflj^*' EI,, .15),. Ca-Ctt cuvmtple, a c e s t e a arată Dumnezeu cum
c â aceştia erau d e o asemenea cinste cu t o a t ă zidirea împreună;
sau mai bine a zice, câ Dumnezeu s e -ace Dumnezeu a lumei
ceii simţite, c a făcător al lumei şi D o m n şi dupre aceasta s e
.zice şi al elinilor şi al tuturor oamenilor Dumnezeu şi făcător
al lor şi D o m n ; iar Dumnezeu a lui Avraam, a. lui Isaac şi
lacob se zice Dumnezeu, c a prieten al l o r ; care aceasta e mult
mai mare în vredrricire decât aceea.
C â a gătit lor cetate x

A t â t a nu se ruşinează, zice, cî se împodobeşte. Dumnezeu

c u patriarhii, cei d e mai sus, şi atâta îi a r e prieteni ai săi, in
c â t şi c e t a t e a care o doriau adecă în c e r u ţ i o a gătit l o r ' ) ,
1 7 . Cu credinţa a proadus Avraam pre Isaac, ispitin-
du-se.
Mai mare decât toţi patriarhii şi drepţii, ş'au arătat dupre
credinţă Avraam, căci în pricina sa, nu numai firea s e lupta,
ci şi cuvântul lui Dumnezeu iarăşi s e . lupţâ- cu porunca lui
D u m n e z e u ; pentrucă-Dumnezeu, carele mai înainte a zis lui;
« Ş i voiu dâ ţie şi seminţiei tale după tine, pământul pre c a ­
rele locueşti» ( F a c . X V I I , 1 8 ) . A c e s t a ş Dumnezeu însuşi mai
în urmă a poruncit însuşi lui A v r a a m a c e s t e a : c ă a fost, zice,
după graiurile, aceste "Dumnezeu a ispitit p r e Avraam şi a zis
lui: «Avraam, A v r a a m » , şi a zis A v r g a m : iată eu. Ş i Dum­
nezeu a zis lui: Iâ pre fiul tău cel iubit p r e - c a r e l e l'ai iubit,
pre Isaac şi mergi la pământul cel îrmalt şi ridicâ-l pre el acolo
spre întreagă aducere de rod, pre unui din munţii pre care aşi
zice ţie» ( F a c . X X I I , 1). Pentru aceasta zice c ă Avraam s e i s -
pitiâ, adecă s e cerea de Dumnezeu; nu căci: Dumnezeu avea
trebuinţă de c e r c a r e a aceasta â faptei bune şi a credinţei lui
A v r a a m sâ c u n o a s c ă ; ci pentru c a noi să cunoaştem credinţa

*) Teodorit însă a ş a tâlcueşte zicerea a c e a s t a : . „Nu pre vre o o a r e ­

care zidire, zice,, ci pre petrecerea în cieruri; c a aceasta, şi după puţin o
zice: Ci v'aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului
celui viu, de Ierusalimul ceresc" (Evrei X I I , 2 2 ) .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 1 7 — 1 9 . 591

lui şi dragostea.cea către Dumnezeu, prin c e r c a r e şi prin f a p t e ) , 1

însemnează însă că ispitele sânt atât folositoare, în cât nu numai

iartă Dumnezeu- a se ispiti robii săi cei credincioşi de către
alţii, ci şi însuşi singur îi ispiteşte, pentru ca sâ-i arate mai
aleşi.
Şi pre -cel s i n g u r născut l ' â proadus, cel ce a priimit
- .<â^â4' 'iiiţ6le,- .-•către ..carele -s'a grâiţ . -.-
; u
r
•" i Ş . Că întru Isaac/ s e , - y a ' chemă ţie sămânţă (iFac.
;

X X I , 12) " :

19. Socotind că puternic este Dumnezeu şi din morţi

a ridica.
A c e a s t a a stătut isprava cea mai mare a lui Avraam, că
măcar deşi nu avea alt fiu prin carele nădăjduia să vie în sfâr­
şit făgăduinţa lui Dumnezeu, care erâ că întru Isaac se va în­
mulţi seminţia lui, ci avea numai unul, cu t o a t e a c e s t e a l'a
proadus pre el lui Dumnezeu jertfă. Din care fapta a sa bună
l ' a proadus pre el (adecă dupre care b u n ă t a t e ? ) . Din multa
credinţă c e avea către Dumnezeu, pentrucă a crezut, că poate
Dumnezeu şi după ce s'ar fi înjunghiat fiul său, să-1 scoale
pre el din morţi şi să pliniască făgăduinţa, ce i-a făgăduit, şi
aşa prjn Isaac, cel ce l'ar fi înviat, sâ înmulţiasca seminţia Iui
A v r a a m . Dar cum a fost singur născut I s a a c , de vreme ce A -
vraam|a avut şi pre alt fiu, pre Ismail? R ă s p u n d e m , în cât
dupre cuvântul făgăduinţei, Isaac „erâ -singur născut, fiindcă
Isaâc e r ă chiar sămânţă şi nu Ismail:-«Intru Isaac, zice, se va
c h e m a ţie sămânţă» ( F a c . X X I , 12)." J
- „. - _ .
D r e p t a c e e a p r e a c e s t a ş i întru p i l d e l ' a a d u s
C e vrâ să zicea această «z» pildă?-)' în loc de închipuire spre
dovada tainei lui Christos. Căci precum a t u n c e a Isâac s'a iz­
băvit ele înjunghiere, iar b e r b e c e l e s ' a ' j u n g h i a t , cu un chip ca
a c e s t a şi unul Christos, fiindcă erâ Dumnezeu şi om, acestaş
dupre omenire s'a jertfit pentru noi; iar dupre dumnezeire a

) Iar sf. Marcu Aschiteanul zice: „Dumnezeu ispitiâ pre Avraam, a-

x

decă îl zoleâ spre folos nu pentru ca s ă c u n o a s c ă cine este, că îl ştia

pre el cel ce ştie pre toate mai înainte de facerea lor, "ci pentru ca să-i
deâ lui prilejuri de credinţă desăvârşită (Cap. CCIII despre" cei ce s o c o ­
tesc, c ă 'se îndreptează din fapte). Iar care s e zice ispită. Ascultă pre
însuşi Marcu acesta zicând: „ T o t necazul vădeşte pornirea voei, ori în­
dreaptă de se porneşte ori în stânga". Pentru aceasta şi necaz întâm­
plător, ispita se numeşte^ care dă părtaşului cercare de voile cele a s ­
1

c u n s e " (Cap. CCIV, tij).

592. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 1 9 — 2 0 .

rămas nepătimaş. S e înţelege însă şi dupre alt chip zicerea a -

c e a s t a : «Câ Avraam a fost chip a lui Dumnezeu şi Părintelui,,
iar Isaac a fost chip al Fiiului lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu
şi Părintele fiindcă voia să iconomisiască taina aceasta m a r e
şi mai pre sus de minte şi sâ deâ Fiiul său pentru mântuirea
noastră, fiindcă e foarte iubitor de oameni, pentru aceasta nu
a voit să-1 d e â pre el ca un dar al său, ci sâ răsplătiască ca
o datorie cu el. Ca cum ar zice unele c a a c e s t . e a : nici un lu­
cru nou dau omeneştii firi jertfind pre Fiiu! meu pentru dânsa;,
pentrucă şi. Avraam a suit pre fiul său în munte, ca sâ-1 j e r t -
fiască pentru dragostea m e a . Drept a c e e a acea datorie o în­
torc şi o plătesc şi nu dau dar. S a u zicerea, în pildă, se înţelege
în Ioc de, un b e r b e c e l'a proadus, adecă Avraam a luat p r e
fiul său viu, cu darea împotrivă a berbecelui, celui ce s'a î n ­
junghiat, carele a fost chip, a d e c ă chip în locul lui I s a a c ) . . 1

2 0 . Cu credinţa despre cele ce erau sâ fie a blagos­

lovit Isaac pre lacov şi pre Isav.
Că din ce altă blagoslovind Isaac pre fiii săi făgăduia l o r
atâtea bunătăţi în pământ străin şezând, fâră numai p e n t r u c ă
a crezut că Dumnezeu va dâ cele făgăduite lor? Dar ce va să
zică pentru c e l e viitoare? A d e c ă pentru c e l e c e vor să fie în
veacul viitor (fiindcă drepţii aceia cunoşteau că are să se f a c ă
înviere morţilor şi răsplătirea faptelor şi dupre urmare blagos-
loveniile lor erau gânditoare luâhdu-se pentru duhovniceşti b u ­
nătăţi). Sau se înţelege a c e a s t a şi pentru bunătăţile p ă m â n t u ­
lui, care u r m a sâ le -iâ fiii lui sau cei ce urmau a se n a ş t e
din fiii lui. C ă aşa a zis Isaac către lacov, blagoslovindu-h

l
) Fotie însă zice, câ poate a se înţelege şi aşa aceasta „în pilde s'a
adus", adecă că Avraam în pilde pre Isaac l'a adus. Că de vreme c e
Isaac a arătat mare supunere şi ascultare şi credinţă, care biruia pre
legile firei, pentru aceasta iar îl dobândeşte pre el Avraam, nu acel fel
însă, precum l'a proadus, ci cu mare adăugire şi vredniclre a credinţei
lui; pentrucă l'au luat pre el, purtând pilda şi asemănarea Fiiului lut
Dumnezeu; că unele ca acestea poate credinţa a isprăvi. S a u şi aşa s e
înţelege dupre acestaş Fotie: adecă pre Isaac l'a adus Dumnezeu î n ­
tru pilda şi mijlocirea berbecelui, adecă aşa a priimit jertfa lui Avraam
Dumnezeu, ca cum s'ar fi săvârşit dupre proalegerea şi osârdia credin­
ţei lui Avraam. Iar Teodorit zice: „Adecă în simbol şi întru închipuirea
învierei, că cu osârdia Tatălui jertfindu-se (Isaac adecă) cu glasul celui
ce a oprit j u n g h i e r e a a înviat. Şi întru aceasta s'a proînsemnat şi c h i ­
pul mântuitoarei patimi. Pentru care şi Domnul zicea Iudeilor: „Avra- .
am, părintele vostru, se bucură s ă vadă ziua m e a , , şi o a văzut şi s'a. ;
b u c u r a t " (loan VIII, 5 6 ) .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 2 0 — 2 1 . 593

«Deâ-ţi ţie Dumnezeu d i n rouă cerului şi din grăsimea pămân­

tului şi mulţime de grâu şi de vin şi slujiască ţie neamuri şi
.inchină-şe ţie stăpânitori; şi să t e faci domn al fratelui t ă u ; şi
se vor închina ţie fiii părintelui tău şi cel c e t e va b l e s t e m a ,
b l e s t e m a t fie şi cel c e te va binecuvânta, b i n e c u v â n t a t fie»
( F a c . X X V I I , 28)*_Aşijderea şi către Isav a zis a c e s t e a : «Iată
din grăsimea pământului va fi locuinţa ta şi din roua cerului
de sus şi cu sabia t a vei vieţui şi fratelui tău vei sluji» (tij
3 9 ) . Apostolul însă pune pre Iacov mai întâi d e c â t pre Isav,
ca pre un îmbunătăţit şi fiindcă Iacov a luat n a ş t e r e a întâi a
lui Isaav cu darea pânei şi cu fertura lintei ( F a c . X X V , 3 4 ) .
Şi dupre urmare fiindcă Iacov a fost vrednic întru t o a t e a se
rândul mai întâi d e c â t Isav.
2 1 . Cu credinţa Iacov murind, pre fieşte-carele din
fiii lui Iosif a blagoslovit şi s'a închinat la vârful toiagu­
lui său (Fac. X L V I I , 3 1 ) ) . 1

Fii ai lui Iosif au fost Mânase şiEfrem; şi Mânase a fost

l
) Dupre Scriptură, Iacov mai întâi s'a închinat la vârful toiagului
său şi apoi a blagoslovit pe fiii săi. Că la cap. X X V I I , 2 9 al Scriptu-
rei, scrise sânt acestea: „Şi s'au apropiat zilele lui Israil ca s ă moară
„şi a chemat pre fiul său Iosif şi a zis lui: de am aflat har înaintea
„ta, pune mâna ta pre coapsele mele şi vei face milă asupra mea şi
„adevăr, a nu mă-îngropa în Eghipt, cr voiu dormi împreună cu p ă ­
r i n ţ i i mei şi mă vei ridică din Eghipt şi mă vei îngropa în mormân-
„tul lor. Şi a zis Iosif: E a voiu tace dupre glasul t ă u ; şi a zis lui: j u -
„ră-te mie; şi s'a jurat lui. Şi s'a închinat Israil .asupra toiagului său.
Iar în cap. XLVIII,,.. .15, se zice: a blagoslovit pre fiii lui Iosif zicând:
Dumnezeu, Înaintea"" căruia a bine plăcut părinţii mei lui, Avraam şi
Isaac, Dumnezeu cet ce m'a hrănit pre mine din tinereţele mele până
în ziua aceasta, anghelul cel ce m'a izbăvit de toate relele, să blagos-
loviască pre copiii aceştia şi se va chema numele meu întru dânşii şi
al părinţilor mei Avraam şi Isaac. Şi înmulţiască-se întru mulţime multă
pre pământ. Şi .'araşi: „Şi acesta va fi norod şi acesta se va înnălţâ şi
tratele său cel mai tânăr mai mare decât el va ti şi sămânţa lui va fi
în mulţime de neamuri" Durnnezeescul Apostol însă, acestea l e - a pus
schimbate, făcând formă de cuvânt pedosnică, adecă pre cel din urmă
puindu-1 întâi, c a un înţelept . ce erâ. Zice însă şi durnnezeescul G h e -
nadie, că de vresrţe ce iacov s'a bucurat şi a luat încredinţare de fă­
găduinţele (sau precum Teodorit zice: De vreme ce s'a bucurat pentru
făgăduinţa ce a dat Iosif lui, cum că îl va îngropa în mormântul pă-
•inţilor lui) a voit să mulţămiască lui Dumnezeu şi fiindcă nu a s o c o -
:it lucru binecuvântat, a mulţămi lui Dumnezeu, zăcând pre pat, s'a silit
)re sineşi să se scoale şi răztmându-se asupra toiagului s ă u , s'a închi-
îat lui Dumnezeu, plecându-şi capul său spre vârful toiagului său, p r e -
;um şi David s'a'înehinât Iui Dumnezeu pre patul său" (a IH-a Impă-
•aţ, cap. I, 14).

Tom. 111. 38,

594. EPIST. CĂTRE EVREI CAP, XI, VEKS 21—23.

întâi, iar Efrem al doilea; însă lacov a blagoslovit pre Efrem

cel al doilea, cu mai mari binecuvântări şi cu punerea mani­
lor schimbata, întorcând mâna dreaptă a sa preste el. Şi aşa
de tare a crezut, că i se vor împlini bunele cuvântări şi că
va împăraţi seminţia lui Efrem In Samaria preste cele zece
seminţii ale lui Israil "m cât şi cu însuşi lucrurile o a arătat
a c e a s t a ; căci s'a închinat-lui ..Iosif'), mai înainte închipuind cu
închinăciunea sa pre -închinăciunea - s e ' urma a se face lui E -
•fremv celui-născut din iosif <te către t o t norodul lufTsrail, a*
deca de cele zece seminţii. D a r cum şi cu ce chip s'a închi­
x

n a t ? L a vârful toiagului său,, adecă răzâmându-se pentru bă­

trâneţe asupra toiagului său. Unii însă zic precum Evsevie, c ă
s'a închinat lacov la vârful toiagului lui Iosif, arătând cu toia­
gul schiptrul împărăţiei lui Efrem, fiului lui, căruia urma a i
se închina acele zece seminţii.
2 2 . Cu credinţa Iosif sâvârşindu-se a pomenit de eşi-
rea fiilor lui Israil şi le-a poruncit pentru oasele sale.
Scrise sânt în cartea. F a c e r e i acestea.: « Ş i a zis Iosif fraţilor
' s ă i " a c e s t e cuvinte: « E u mor, cu cercetare .însă vă va c e r c e t a
pre voi Dumnezeu şi vă. va s c o a t e " din pământul acesta, în
pământul de carele a j u r a t Dumnezeu părinţilor noştri lui A -
vraam şi lui Isaac şi lui lacov. Şi a jurat Iosif pre fiii lui Is­
rail, zicănd întru cercetarea cu carea vâ va cerceta pre voi
Dumnezeu şi veţi mută oasele mele de. aici împreună cu voi»
( F a c . L , 2 4 ) . Deci atâta, zice, dumnezeescul Apostol, atâta
m u l t . a crexut Iosif, cum câ se vor slobozi Israiltenii din Egipt,
în cât, i-a jurat pre ei, ca s ă iâ împreună oasele lut cu dânşii;
şi aceasta o a făcut Iosif, nu că doar s e îngrijâ d e mormân­
turi (căci cum nu ar fi ştiut, cel c e erâ atât d e înţelept, cum
c â t o t pământul este a l Domnului?); ci pentru c a să deâ de­
săvârşită încredinţare norodului, cum că negreşit v a luâ sfâr­
şit făgăduinţa lui Dumnezeu şi că cu adevărat au să se slo­
boziască Israiltenii, şi că .jjtât de plăcut;lucru este lui D u m ­
nezeu a nu rămânea ei în pământul Egiptului, pentru păgână-
tatea de acolo, în cât nici însăşi punerea oaselor sale c e a în
Egipt, nu este plăcută lui Dumnezeu.
2 3 . Cu credinţa Moisi născâodu-se, s a ascuns trei luni
de către părinţii săi, căci l'au văzut pre prunc frumos şi
nu s'au temut de porunca împăratului. ,\ - t

x
) Prin închinăciunea aceasta, zice Teodorit, s'a împlinit visul lui Iosil
care a văzut că soarele şi luna şi 11 stele se închinau lui; adecă pă­
rintele său şi maica sa şi fraţii săi (în pendatefh. tom. I). ~~
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 2 3 — 2 5 . " 595

Apostolul dupâ c e a înşirat mai sus atâţia bărbaţi mari, cari

au isprăvit a t â t e a mari şi minunate lucruri cu credinţa, acum
zice şi d e s p r e născătorii lui Moisi, cari erau oameni proşti şi
josiţi, cu s o c o t e a l ă c a s ă ruşineze pre hristianii aceia, cari pu­
ţin cred, cum c ă ei se arată - mai josiţi decât bărbaţii cei d e
.acest-fel mari d e suflet şi întăriţi. în credinţă. Ş i mergând mai
înaintea, aduce în mijloc ş i - c u r v e , pentru c a să ruşineze pre
aceştia r h ă î j i a r e . . . D e c i spâne aice.,'pentru c a r e pricină au as-,
Curis pre Moisi născătorii lui, trei luni şi mâi ales fiind p o ­
runca împăratului F a r a o de a se omorî toţi pruncii de p a r t e a
b ă r b ă t e a s c ă a E v r e i l o r : « C â a poruncit, zice, împăratul E g i p t e ­
nilor moaşelor evreeşti.... când moşiţi pre E v r e i c e şi sânt spre
a naşte, de va fi parte b ă r b ă t e a s c ă , omorâţi-1» ( E ş . I, 1 5 ) .
P e n t r u c e d a r nu s'au temut născătorii lui Moisi d e porunca
împăratului? A r ă t a t est<- pentrucă au crezut, c ă Dumnezeu va
păzi pruncul; şi iarăşi, pentruce au crezut, c ă se va păzi prun­
cul? P e n t r u c ă l'au văzut frumos şi .vesel la faţă, de aceasta şi.
au crezut c ă Dumnezeu l'a hărăzit îndată, în scutece aflându-
se, cu durnnezeescul darul său. Că zic oare-cari c â vreau năs­
cătorii să arunce pre prunc în r â u ; fiind însă câ pruncul cu
dar s ' a zimbit de râs, pentru aceasta nu l'au aruncat şi l'au
lăsat. A ş a toate ale iui Moisi din pruncie au fost dumnezeeşti.
- 24. Cu - c r e d i n ţ a Moisi m a r e f ă c â n d u - s e , s ' a l e p ă d a t d e
a s e z i c e fiu a l ficei lui F a r a o .
2 5 . Mai bine alegând rău a pătimi împreună cu no-
rodui lui Dumnezeu, decât vremelniceasca îndulcire de
păcat a avea.
A venit Apostolul şi la Moisi, care a fost pilda c e a mai a-
propiată a faptei bune între cei c e crezuse din E v r e i ; . . p e n t r u
a c e a s t a şi stărueşte întinzând cele despre dânsul. Iar alcătuirea
e s t e aşa « c u credinţa Moisi s'a lepădat de a s e zice fiu ai ficei
lui F a r a o » . D a r când s'a lepădat d e a c e a s t a ? Dupâ c e s ' a fă­
cut mare, a d e c ă când a ajuns în vârsta b ă r b ă t e a s c ă ; că e s t e
arătat, cum că pentru aceasta s ' a lepădat Moisi, de a se zice
fiu a! ficei lui F a r a o , pentrucă nădăjduia s ă iâ dela Dumnezeu
mai mari vrednicii. Iar z i c e r e a : « s ' a u l e p ă d a t » , arată pre ura
c e a covârşitoare şi pre ura- c e a înfiinţată în inima sa către c u r ­
tea î m p ă r ă t e a s c ă . Vezi însă, o cetitorule, cum numeşte A p o ­
stolul păcat, a nu pătimi cineva râu împreună cu fraţii săi. Cu
însuşi a c e a s t a ocăraşte şi Dumnezeu prin prorocul A m o s , zi­
c â n d : «Nu pătimiâ nimic pentru- zdrobirea lui Iosif» (Amos V I ,
596. . EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 2 5 — 2 6 . '

6 ) . Incâ şi prorocul Miheia zicea a ş a : «Nu a eşit cei c e locu­

iau în S e n a a r , pentru c a s ă plângă pentru casa c e a aproape
de dânsa» (Mih. I, 1 1 ) . Ş i la oamenii aceia, cari suspinau şi
"se năcăjiau pentru păcatele norodului, li s'au dat semn precum
zice lezeehiel: « S t r ă b a t e prin mijlocul Ierusalimului şi dă semn,
pre frunţile bărbaţilor celor c e suspină şi sânt cu totul întris­
taţi întru toate nelegiuirile, cele ce se fac în mijlocul lor» (lez.
I X , 4 ) . Iar pre acei c e nu pătimiau nici o pătimire c a aceasta
iubitoare de fraţi şi pentru aceasta, neînsemnându-se, s'a p o ­
runcit anghelii sări t a e ; precum a c e a s t a t o t acoîo se s c r i e :
«Mergeţi acolo în c e t a t e şi tăiaţi şi nu cruţaţi cu ochii voştri
şi nici sâ miluiţi mai bătrân şi mai tânăr şi fecioară şi prunci
şi femei, omorâţi spre s t â n g e r e ; iar la toţi asupra cărora e s t e
semnul, să nu vă atingeţi (tij 5 ) . Iar dacă aceia, care nu pă­
timesc rău împreună cu fraţii c e pătimesc rău, şi nu simt durere
de inimă de voe, p ă c ă t u e s c ; c e trebue sâ socotim pentru tică­
loşii aceia, cari b â n t u e s c şi fac rău fraţilor lor? Iar îndulcire
vremelnică de păcat numeşte. Pavel pre îndulcirea de împărăţie
şi de desfătare ).1

2 6 . Mai mare bogăţie socotind pre ocara lui Christos

decât bogăţiile cele ce sânt în Egipt.
Nu a zis Pavel, c ă Moisi a socotit mai mare b o g ă ţ i e bună-,
tăţile cele păstrate în ceruri decât vistieriele Egiptului, ci o -
c a r a lui Christos, pentrucă sâ arate c u aceasta şi fapta bună
a lui Moisi şi ca t o t odată să mângâe pre hristianii cei din
E v r e i ; căci precum Evreii, cei c e li s'au fâcut bine de către
Christos, la urmă ocărau şi necinstiau pre Christos şi în sfâr­
şit l'au răstignit; în acest chip şi cei c e de către Moisi mai
înainte li s'au făcut b i n e , în urmă îl ocărau şi-1 necinsteau;
căci Evreul acela c e s'a izbăvit de Moisi din mâna E g i p t e a n u ­
lui, carele il b ă t e a , acela a doua zi însuşi ocăra pre Moisi, fă­
cătorul său de bine, pentrucă l'a mustrat, căci loviâ pre fra­
tele său şi îi zicea lui Moisi: «Cine t e - a pus începător şi j u ­
decător asupra noastră? A u doar vrei sâ m ă ucizi, în c e chip
ai ucis eri p r e egiptean? ( E ş . II, 1 4 ) ) . Şi ca sâ zicem dupre
2

1
) Teodorit însă zice: Îndulcire de păcat numeşte pre petrecerea şi
viaţa cea a împreună c u . r ă u cinstitorii de Dumnezeu.
2
) Şi Procopie încă z i c e : „Că cel ce a stătut împotrivă şi a ocărit pre
Moisi, a fost însuşi Evreul acela ce i s'a făcut bine de Moisi; fiindcă
nimenea altul a fost faţă să vadă, când a ucis Moisi pre Egiptean, ca
s ă sloboadă pre Evreu din manile lui. Asemenea zice şi nenumitul tâl-
cuitor: „Că au jz\s oare-cari că însuşi acela a fost, pre carele Moisi l'a
izbăvit dela cel ucis (în pendatefh. foaea 5 6 7 ) .
 . EPÎST. CÂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 2 6 — 2 7 . 597

urmare a se ocărî cineva şi a se dosedi de cei de un neam

cu sineşi ş'i' â t s ă i , aceasta este ocara lui Christos. Ăşijderea
si fieşte-care , ocară ce se face asupra celui ce face bine şi de
obşte toată împotrivirea şi ocara, ce se face cu nedreptate sau
în deşert asupra cuiva, t o a t e acestea sânt ocară a lui Christos;
că aşa şi Domnul se ocăra şi se necinstea de către E v r e i , când
îl numiâ pre el mâncător şi băutor de vin şi prieten al vame­
şilor şi al păcătoşilor, căci împreună m â n c a cu aceia, pentru
mântuirea lor (Mat. X I , 1 9 ) . D e c i precum odihna şi desfătarea
cea întru răutăţi e însuşire a păcatului, aşa şi ocara c e e a ce
se face pentru fapta bună este însuşire a lui Christos. Nu vă
scrârbiţi, zice, fraţii mei hristiani, deşi vă năcăjiţi d e Evreii,
cei de un neam cu voi, privind la pilda c e a slăvită a lui Moisi
şi mai ales uitându-vă la Christos, la pilda cea mai slăvită de
cât Moisi. I-ar ocara a lui Christos, a fost şi cârtirea c e a c e
s'au făcut de către Evrei la piatra, împotriva lui M o i s i ' ) ; fiindcă
piatra a c e e a a fost Christos dupre însuşi Pavel» (I C o r . X , 4 ) .
Că priviâ la răsplătire.
Cu ce priviâ? Cu ochii credinţei adecă.
27. Cu credinţa a lăsat Eghiptul, netemându-se de
mânia împăratului. —
Ce zici o fericite Pavle? Şi nu e scris în cartea Eşirei c ă :
Şi s'a temut Moisi şi a zis, de s'a fâcut a ş a . a r â t a t graiul a-
cesta? ( E ş . II, 1 4 ) . Dar însă tu, o -cetitorule, aicea zicerea ne­
temându-se, să o socoteşti dupre aceasta, fiindcă Moisi nu s'a
temut â se întoarce iarăşi în Egipt şi a luâ asupraşi povăţu-
irea a tot norodului E v r e i l o r ; ci ar zice cineva şi cum nu a
rămas atuncea Moisi în Egipet, ci a lăsat Egiptul şi a fugit în
pustie? Răspundem, că "a se arunca cineva pre sineşi în pri­
mejdia arătată, precum", eră atuncea primejdia lui Moisi: «Că
a auzit, zice Scriptura F a r a o , graiul acesta şi căuta să o m o a r e
pre Moisi» ( E ş . II, 1 5 ) : A se aruncă cineva pre sineşi în pri­
mejdie vederatâ, şi apoi a zice, că poate mă va păzi D u m n e -

l
) Că aşa zice,Scriptura: S ' a ridicat toată adunarea fiilor lui Israil
din pustiul Sin.... şi a tăbărît în Rafidin şi nu erâ apă norodului de a
beâ; şi a cârtit acolo norodul asupra lui Moisi, zicând: pentruce aceasta?
Ne-ai suit pre noi din pământul Egiptului ca să ne omori pre noi şi
copiii noştri şi dobitoacele cu setea? Şi a zis Domnul către Moisi: Mergi
înaintea norodului acestuia..... şi toiagul cu carele ai lovit râul iei în
mâna ta şi vei merge unde eu am stătut mai înainte de a veni tu a-
colo, pre piatra cea în Horib şi vei lovi peatra şi va eşi din piatră apă.
şi va beâ norodul" ( E ş . XVII, 6 ) .
598. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 2 7 — 2 8 .

zeu, aceasta e o lucrare de om, c e i s p î t e ş t e pre Domnul D u m ­

nezeul său şi în scurt aceasta e o faptă diavolească; fiindcă
şi. diavolul a zis Domnului: «De eşti Fiiul fui Dumnezeu, arun-
.că-te pre sineţi j o s » . (Mat. I V ) ; adecă arurică-te j o s dupre a-
..ripa bisericei, nădăjduind că Dumnezeu te va păzi a nu păti­
mi nici un r ă u ; că scris -este c ă anghelilor săi, va porunci pen­
tru tine şi pre mâini, te vor ridica pre tine, ca nu cândva sâ
împedeci piciorul tău de p i a ţ ă » ' { P s a l m X C l , 12 şi Mat,, tij.).
S a u zicerea: neternâhdu-se de mânia împăratului aşa sâ o, în­
ţelegi că a fugit în pustie crezând lui Dumnezeu că'l va izbăvi
din manile împăratului şi că nud va vâriâ împăratul F a r a o ,
mânia fiind asupra lui, nici că îl va prinde, ori cât s'ar m â ­
nia asupră-i; iar semn că nu s'a temut Moisi este, pentrucă
nu a locuit departe de Egipet, ci aprpape în pământul Madiam
atâţia ani şi împăratul nu a putut afla'de el ceva, care a c e a s t a
a stătut isprava a credinţei lui Moisi.
C â pre c e l n e v ă z u t c a v ă z â n d u - 1 l ' a u a ş t e p t a t .
(

Ca cum vedea, zice, Moisi pre nevăzutul Dumnezeu, carele

se află împreună cu el, aşa îngăduia şi suferiâ toate necazu-
rile străinătăţei; fiindcă de mare răbdare pricinuitor lucru este
a avea cineva totdeuna pre Dumnezeu în mintea sa, precum
şi David zice: «Provedeam pre Domnul înaintea mea t o t d e ­
una câ de-a dreapta mea este ca să im mă clătesc», (Psal­
mul X V ) ) . .
1
_ . ' • •
• 28. C u c r e d i n ţ a a f ă c u t p a s h â - ş i v ă r s a r e a s â n g e l u i ,
c a nu p e r z ă t o r u l s ă s e a t i n g ă de c e i întâi n ă s c u ţ i ai l o r .
In fieşte-care parte a Epistoliei sale obişnueşte fericitul A-
postol Pavel a pune în mijlocul Cuvântului vre o taină, câ când
în treacăt, precum face şi aicea acum ^i în fel de mângâere
nomerâ taina pashei cei vechi; căci vărsarea sângelui aceluia
adecă ungerea pragurilor celor de sus şl amânduror uşorilor
uşei casei celei sfinţite a Evreilor, proînchipuirea pre ungerea
stăpânescului sângelui lui Christos, prin care sânge, noi hris­
tianii ungându-ne, scăpăm de cela ce perde' în noaptea vieţei

• ) De aceasta a zis pentru Moisi Ava. Macarie': „Şi fugar făcându-şe

l

din Egipt Moisi câţi ani a petrecut în păstorească, lucrare fiul eel- de
împărat şi hrănit şi crescut într'atâta .îndulcire ş.rdesfătare împărătească
şi în urmă aşa de ales şi credincios prin multa îndelunga răbdare a-
flându se, fiindcă multe ispite a sţiferit, s'a făcut izbăvitor şi povăţuitoi
şi împărat a lui Israil şi, s'a numiţ_de Dumnezeu, Dumnezeu a luj E a -
:rao (Vor. IX, cap. IV).
.' ', EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 2 8 — 2 9 . 599

aceştia pre întâii născuţi ai celor n e u n ş i ) . D e c i Moisi fiindcă

1

atuncea a crezut curn c ă ungerea sângelui va păzi pre cei iru

tâi născuţi, a poruncit norodului sâ o facă a c e a s t a ; şi m ă c a r
c ă acela singur de sineşi a fost s â n g e - d e miel, însă fiindcă i m
chipuiâ pre sângele stăpânului Christos, pentru a c e a s t a a araH
t a t 'atâta mare p u t e r e ; iâr voi hristianii, cari v'aţi uns cu a d e -
văraţu^ sânge- â jui Christosf^pentrrîce; nu credeţi că cu - a c e s t a
- v ă păziţi? "Şl '"rju^ium3i;v.tingere'â 'sângelui ci şi pasha o a f ă c u t '
;

Moisi, a d e c ă a mâncat mielul şi azimile şi păpădiele şi a c r e ­

zut c ă norodul eşind din E g i p e t are să s c a p e şi să se păziască;
de vreme c e chipul acela, c u c a r e m â n c a pasha erâ de eşire
adecă erâ de mergere în c a l e ; c ă se grăbiâ sâ m ă n â n c e a c e ­
lea în g r a b ă şi să iasă afară din E g i p t : «Şi veţi mânca, zice
a c e a s t a cu siguranţă».
2 9 , Cu c r e d i n ţ a a u trecut M a r e a R o ş i e c a p r e uscat.
Pentru ca să nu zică credincioşii cei din E v r e i , pentruce
aduci in mijloc, o fericite Pavle, ' nişte oameni mari şi minu­
naţi,; cărora noi a le urma nu putem ? P e n t r u a c e a s t a acum
aice aduce Apostolul spre pildă şi pre norodul de obştie a
lui Israil şi c a cum a r z i c e : D e nu puteţi urmă fraţilor, lui A -
vraam şi lui Isaac şi lui Iacov şi lui Moisi, urmaţi măcar mul-
ţimei E v r e i l o r celor de un neam cu voi, cari fiindcă au c r e ­
zut, c â nu-i va afunda pre ei apa Mărei R o ş i e , au îndrăznit şi
au intrat în mijlocul ei nădăjduind în Dumnezeu, că vor t r e c e
c a pre uscat printr'însa. Cu un chip c a a c e s t a , credinţa cele
ce sânt cU neputinţă le face putincioase. Şi dar cum nu c r e ­
deţi voi?
A căreia cercare luându-o Egiptenii s'au afundat.
) - Că ungem noi trupul, ca pre o casă, dupre Orighen; şi pragul
l
cel
de-asupra al casei noastre simţitoreşte adecă este limba şi buzele, iar
gânditoreşte este cuvântarea sufletului, iar tişorii cei doi sânt partea cea
mânioasă şi poftitoare dupre Teodorit şi Orighen şi Grigorie al Nisiei,
sau lucrarea şi.cuvântul, adecă deprinderea şi lucrarea mişcărilor şi a
dogmelor minţei bine deşchizându-se şi închizându-se din teorii; fiindcă
este oare-care măsură şi d e . înţelegere, precum zice teologul Grigorie
f î n cuv. dela P a s h a ) . Iar uşa este cele o simţuri ale noastre dupre sf.
.Chirii, sau uşă se înţelege Christos dupre aceiaş Chirii; iar casă bise­
rica. Deci cela ce voeşte a nu pătimi vre un rău dela perzătorul, să nu
i a s ă din u ş a casei sale afară, nici să se depărteze dela biserică, sau să
nu iasă cineva afară din casa s a ; adecă să nu eşim afară dintru sine-ne
căci când ne aflăm în patimi, atunce eşim din uşa, iar când ne vom în­
toarce întru sine-ne întorcând toată mintea şi cuvântul înlăuntru în casa
noastră, adecă în inima noastră, atuncea nu eşim afară din uşa n o a s ­
tră, şi atuncea scăpăm de perzătorul, dupre acestaş dumnezeesc Chirii.
1
600. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XT,

Nu poate a zice cineva cum că a fost dupre nălucire şi c ă

nu a fost cu lucrul m a r e şi a p ă ; căci cum că a fost cu a d e v ă ­
rat marea o a arătat prin lucruri Egiptenii, cari au c e r c a t să
intre într'însa şi s'a afundat de dânsa fiindcă s'a povârnit şi
s'a pornit marea preste dânşii, c e e a c e mai înainte stâ ca pe­
r e t e de o parte şi de cealaltă parte, când a trecut printr'însa
Israiltenii; şi la Israilterţi marea s'a spintecat a f a r ă d e legile
firei şi a dat Israiltenilor cale de a t r e c e pedeştri; iar la E -
gipteni unindu-şe dupre firea şa, i-a afundat p r e ei, precum a
zis Icumenie, precum şi în urmă în flacăra cuptorului celui v a -
vilonesc, care pre cei trei tineri nu i-a ars, a a r ă t a t cum că
a fost cu adevărat flacăra de foc, când a ars pre Vavilonenii,
cei ce se aflau în jurul cuptorului; ăşijderea şi leii, cei c e nu
au mâncat pre Daniil, au arătat că cu adevărat a fost lei, când
.au sorbit şi a u mâncat desăvârşit p r e pâiâşii lui Daniil.
30, Cu c r e d i n ţ a zidurile Ierihonului au căzut încunju-
r â n d u - s e în ş e a p t e z i l e .
Cu credinţa, zice, au căzut zidurile Ierihonului, d u p ă c e ea
(cetatea) s'a înconjurat şi s'a închis şeapte zile, fiindcă D u m ­
nezeu i-a poruncit a c e s t e a : «Şi va fi, zice, că dacă veţi trâm­
biţă cu trâmbiţa, să r ă c n e a s c ă şi t o t norodul împreună şi r ă c ­
nind ei, vor c ă d e a de năprasnă zidurile cetăţei» (Isus V I , 5).
Fiind zice, c ă , Dumnezeu, le-a poruncit acestea şi Isus a lui
Navi şi tot norodul nu s'a stânjinit, nici s'a îndoit ca să zică,
c e este aceasta, au doară glasul trâmbiţilor are cândva putere
să risipiască pietre şi cetăţi? Fiind zic, c ă nu s'a îndoit, ci a
Crezut, că se va face porunca, precum şi s'a făcut.
_-3i. Cu credinţa Raav curva nu a perit î m p r e u n ă cu
cei neascultători, priimind pre iscoditori cu p a c e .
I a t ă acum aduce spre pildă Apostolul o faţă necinstită de
curvă, una a d e c ă , pentru ca să ruşineze cu aceasta mai mult
pre hristiani, d a c ă se vor arăta şi ei m a i j o s i ţ i d e c â t credinţa
unei femei c u r v e ; şi alta încă, ca s'arate cât e de mare pu­
t e r e a credinţei; în cât ea a isprăvit şi în feţe prihănite nişte
lucruri minunate c a a c e s t e a . D e c i a arătat credinţă şi curva
aceasta, pentrucă a ascuns pre cei doi tineri trimişi dela Isus
Navi, pentru c a să~iscodiască cetatea Ierihon şi i-a păzit pre
ei, când îi căuta cetăţenii c a pre nişte iscoditori din porunca
împăratului Ierihonului; şi nu i-ar fi ascuns pre ei de nu a r fi
crezut ea, cum că c e t a t e a Ierihonului se va robi de Israilteni;
c ă aşa a zis către dânşii: «Ştiu că a dat Domnul vouă pă-
 EPIST. CĂTRS EVREI CAP. XI, VERS. 3 1 — 3 2 . 601

mântui a c e s t a ; c ă a căzut frica v o a s t r ă p r e s t e n o i ; că am a^

uzit cum c ă a u s c a t Domnul D u m n e z e u M a r e a R o ş i e dela faţa
voastră, când aţi eşit din pământul Egiptului» (Is. II, 9 ) . Şi
curva a c e a s t a fiindcă a crezut minunele c e l e auzite ce le-a fâ­
cut Dumnezeu s'a mântuit şi s'a păzit; iar toţi cetăţenii Ieri-
honului fiindcă nu le-a crezut a c e s t e a s'au p e r d u t ) . 1

3 2 . Şi încă' c e zic?
Plinind A p o s t o l u l cuvântul la R a a v curva şi îndestul î n d u ­
p l e c â n d pre hristianii cei din E v r e i din felul feţei ei spre a
n u s e împuţina ut credinţă şi a nu se micşurâ cu sufletul. D e c i
.întru a scurta voroava nu p o v e s t e ş t e în parte pre t o ţ i ceilalţi
d r e p ţ i cei din lege, pentru ca s ă nu s e arate că este iubitor
d e cinste şi m â n d r u ; însă iarăşi nu i-a tăcut desăvârşit pre
e i , c i cu o frumoasă formă de cuprindere ritoricească, arătân-
d u - s e c ă îi t r e c e , nu îi lasâ~şi aşa cu chipul a c e s t a nici pre
ascultător îl s c â r b e ş t e , zicându-i c ă l a s ă cele m a i multe şi t o t
o dată formălueşte c e e a ce v o e ş t e s ă facă.
Că n u îmi va ajunge vreme povestind.

l
) Teodorit însă aşa tâlcueşte zicerea a c e a s t a : „Nelegiuirea vieţei nu
i-a oprit mântuirea; că a acoperit credinţa ranele păcatului; însă vred­
nică de mirare e apost. înţelepciune; iar mai ales_se cuvine a lăudă pre
lucrarea dumnezeescului duh, că cu Moisi, cu Avraam şi cu Noe şi cu
E n o h şi cu ceilalţi sfinţi pre o muere de altă seminţie şi curvă împreună
o a rânduit, ca şi puterea credinţei să o arate şi sprânceana Iudeilor să o
smeriâscă; că şase sute de mii de ai lor pentru necredinţă s'a biruit nimic
folosindu-se de vieţuirea cea dupre lege; iar aceasta departe fiind de
rudenia lui Avraam şi afară de vieţuirea cea dupre lege aflându-se şi
întru desfrânare cea mai multă-vreme vieţuind, prin credinţă a secerat
mântuire şi a însemnat chipul" bisericei; că precum aceasta cu credinţă
a priimit pre iscoditori, -aşa biserica a _priimit pre Apostoli şi precum
aceia a luat semn de mântuire ""şfgra. cea roşie, aşa biserica prin stăpâ­
nescul sânge a dobândit'bunătăţile cele veşnice. Raav însă dupre sfân­
tul Nil, va să zică lăţire; Că ceea ce erâ mai înainte curvă, iar acum
biserică întreg înţeleaptă, prin credinţă se lăţeşte întru teorii şi întru
dumnezeeştile noime. Pentru aceasta Mar. Apostol scrie Corintenilor zi-
-când: Nu vă strâmtoriţi, ci mai ales lăţiţi-vă, precum cu adevărat inima
mea s'a lăţit. Aceasta o zice şi Orighen: „Pentru a c e a s t a ş i biserica c e a
-

din neamuri zice: Strâmt îmi este mie locul, fă-mi loc, Ca să l o c u e s c "
(Is, X L I X , 2 0 ) . Iar cum c ă Raav are închipuirea bisericei ceii din n e a ­
muri, mărturiseşte şî Sevir şi Procopie, zicând: Mare înţelepciune însă a
întrebuinţat Raav a c e a s t a ; pentrucă cerânduise să""-scoaţă din casă a -
tară pre cei doi tineri iscoditori a lui Isus Navi, nu~ a tăgăduit c ă nici
de cum a mers aceea în casa s a ; fiindcă minciuna cea nemărlurisită
nu se crede;, ci spuind că a fost cir adevărat dar s'a dus, a făcut de
s'a crezut minciuna dupre Procopie. ' •
'
602. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 3 2 - — 3 3 .

C e vreme şi timp? Sau toată vremea c e a ' n e h o t ă r â t ă pre­

cum şi noi obişnuim a zice cu chip covârşitor pentru vre o
vestire îndelungată de vre un lucru, ce avem s â o face rn: c ă
nu-mi ajunge vremea zice, ca să povestesc lucrul a c e s t a ; sau
Apostolul zice hotărâtor că nu-i va ajunge vremea c e a m ă s u ­
r a t ă şi potrivită unei epistolii.
- D e Ghedeon, de V ă r a c . şi de Saţrison şi de ţeftae şi
de David şi d e - S a m u e l , ş i ' d e profoci. ' . ',.
Unii nu se dumeresc pentru care pricină scrie aice Apostolul
pre Ghedeon şi pre Ieftae şi pre Samson şi pre V a r a c ; iar noi
dezlegând nedumerirea răspundem a c e s t e a : Ce zici, o omule,
carele propui această nedumerire ? Şi de a pomenit Pavel mai
sus pre Raav curva, cea de altă seminţie şi păgână, pentruce
să nu pomenească şi pre aceşti mai înainte zişi, cari şi Evrei,
au stătut şi judecători şi împăraţi şi proroci? Câ Ghedeon şi
V a r a c ) şi S a m s o n ) şi Ieftae ), au fost judecători ai lui Israil;'
1 2 :i

iar David a-fost şi împărat şi profoc şi Samuil a fost şi j u ­

decător şi p r o r o c ) . Şi să nu socoteşti cealaltă viaţă a jor, ci
4

Să socoteşti, de nu a strălucit în credinţă; de vreme ce A -

postolul aicea nu cercetează vieţile celor de mai sus, ci pre
dovada credinţei lor. .
3 3 . Cari prin c r e d i n ţ ă au b i r u i t î m p ă r ă ţ i i . ^
Unul ca acesta a stătut judecătorul Ghedeon, carele împu-
ternicindu-se de credinţa -întru Dumnezeu c u singur trei sute
de oameni, ce-i avea cu sine, a omorît din t a b ă r a lui Madiam

J
) Varac acesta a stătut" judecător a lui Israil, carele împreună cu
Decora, având zece mii de ostaşi, s'a războit cu Sisara, voevodul p u - '
terei lui Iavin împăratul lui Hanaan şi a perdu': pre cele nouă sute de
care de fer şi pre toată tabăra lui. Şi vezi despre aceasta la cap. IV şi
V a judecătorilor.
2
) Samson cel foarte viteaz a stătut şi el judecător a lui Israil şi
multe vitejii a făcut asupra celor de alte neamuri şi pre neamul Evrej­
ilor de multe bântuele T a slobozit. Despre aceasta arată Cap. XIII, X I V ,
X V , XVI al judecătorilor. >
',
8
) Ieftae a stătut judecător a lui Israil şease-ani ş i ' a dat război fiilor
lui Ammon- şi i-a biruit pre ei şi fiindcă a făgăduit lui Dumnezeu să-i.
proaducă ardere de tot pre acela ce va eşi din uşa casei sale, pentru,
c a să-1 întimpene venind dela război şi s'a întâmplat fiica, luj a eşi mai
întâi şi o. a jertfit pre ea lui Dumnezeu. Vezi: şi despre aceasta la cap-.
X I şi XII a judecătorilor. '' ••-.!>
4
) Iar cum că şi Samuil a fost judecător a lui Israil, mărturiseşte
dumnezeiasca Scriptură zicând: „Şi judeca Samuel (pre fiii lui Israil în :

• Matifat) (I a împărat. VII, 6). "' 1

 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 3 3 . 603

şi a lui Amalic o sută douăzeci de mii şi pre Ziv, voevozii

lui Madiam au omorît şi p e Zevec şi pre S a l m a n a , împăraţii
Madianului i-a gonit şi prinzându-i pre aceştia i-a omorît, pre­
cum toate a c e s t e a le arată c a p . VII şi VIII al j u d e c ă t o r i l o r ) .
1

A u lucrat dreptate
Cari au f o s t cei ce făceau dreptate? Şi drepţii cei de mai
s u s - ş i S a m s d n ) . ' P e ă t r a g ă aceştia având credinţă.în,Dumnezeu,
2

făceau izbâhde împotrjva".. celor de ălţe^seminţii, şi vrăjmăşiau

Evreilor Celor de un neam cu dânşii şi către Evreii, cei de
un neam cu dânşii s'au arătat iubitori de o a m e n i ; iar asupra
vrăjmaşilor şi nedreptăţitorilor şi celor de alte neamuri au stă­
tut biruitori; şi aceasta este însuşită fapta de dreptate, a dâ
fieşte-căruia cele dupre vrednicie şi c e e a ce i se c a d e . .
A u dobândit făgăduinţă.
Precum a stătut proroc-împâratul David, care prin credinţa
ce avea a dobândit făgăduinţa ce a dat Dumnezeu lui; «că
s'a j u t a t , zice Domnul lui David cu adevărat şi nu se va căi
de dânsa. Din rodul pântecelui tău, voiu pune pre scaunul tău»
(Psalm C X X X I , 1 1 ) . Care această dumnezeiască făgăduinţă sim-
ţitorejşte s'a îndeplinit la Solomon, fiul lui D a v i d ; iar gândito-
reşte s'a săvârşit la Domnul nostru Iisus Christos, adevăratul
S o l o m o n , adecă cel pacinic şi carele e s t e însăşi pacea, căci
S o l o m o n vrâ se zică pacinic; fiindcă şi Domnul nostru Iisus
Christos dupre omenire a fost din sămânţa lui David, precum
a zis anghelul către fecioara: «Şi va dâ Domnul Dumnezeul
scaunul lui David, părintelui său (Luca I, 3 2 ) ) . 3

) Icumenie însă zice cum că prin credinţă au biruit împăraţii, pre­

5

cum Avraam, care a biruit pre cei patru împăraţi pre Hodolopomor şi
pre T a r g a l şi pre Aliuh, pre cei ce robise pre S o d o m a şi pre nepotul
. său Lot (Fac. X I V ) ; „şi pre împăratul Gherarilor, pre Avimeleh" ( F a c .
X X ) ; precum şi Moise cel ce a biruit pre împăratul F a r a o şi pre împ.
Amalic şi pre mulţi alţii,
-) Icumenie însă zice, că şi Avraam prin credinţă a lucrat dreptate,
v
despre carele e scris: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s'au s o ­
cotit Iui spre dreptate" ( F a c . X V , 6 ) . Şi Finees când a omorît pre Am-
vri şi pre Madiamiteanca" (Num. X X V ) . Iar Teodorit a ş a tâlcueşte a-
ceasta: Ghedeon pre Madiam l'a perdut; S a m s o n pre cei de alte s e ­
minţii, Varac pre S i s a r a ; David pre Amaniteni, pre Amalichiteni şi pre
amândoi Sirienii. Samoil pre cei de alţe seminţii; iar z i c e r e a : „lucrat-a
dreptate", aceasta este obştească a tuturor sfinţilor.
a
) Iar Icumenie zice, că a dobândit făgăduinţele şi I s u s a Iui Navi şi
Halev şi cei ce au moştenit pământul făgăduinţei şi vezi la cap. X I V
' al Numer. Iar Teodorit zice: „Şi lui Avraam i-a făgăduit Dumnezeu, că
întru seminţia sa, va blagoslovi pe toate neamurile; şi lui Isaac şi lui
604. ' EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 33—34.

A u astupat gurile leilor.

Gurile leilor Daniil le-a astupat şi S a m s o n ; c ă Daniil fiind
a r u n c a t de vaviloneni în groapa unde erau şeapte lei, a închis
gurile lor nevăzut prin credinţa, c e a către Dumnezeu, care lo­
cuia într'însul şi nu l'au m â n c a t (vezi despre aceasta la Vil şi
balaurul); iar Samson întimpinând un leu pe cale urlând, l'a
omorît prin credinţa şi dumnezeiasca putere şi nu l'a lăsat să-1
m ă n â n c e ; că aşa este scris de câtre a c e s t a : «Şi s'a pogorît
S a m s o n şi tatăl lui şi maica lui în T a m n a t a ; şi a venit până
la via T a m n a t a şi iată pui de leu năvălind spre întimpinarea
l u i ; şi s'a suit asupra lui Duhul Domnului şi a zdrobit pre leu
c a cum ar zdrobi un ed din capre şi nimic a fost în manile
s a l e » (Jud. X I V , 5 ) .
3 4 . A u stins puterea focului.
Unii ca aceştia au fost cei trei tineri, cari s'au aruncat în
cuptorul cel înşeptit ars şi nearzându-se de foc prin credinţa
l o r cea în Dumnezeu, nu a zis însă Apostolul că a stins f o ­
cul, ci puterea focului, care este încă mai mare minune fiind
c ă focul acesta al vavilonescului cuptor neîncetat se aprindea
şi flacăra lui a ajuns de s'a înnălţat de patruzeci şi nouă de
c o ţ i la înnălţime ); însă nici a putere arzătoare asupra lor a
1

avut.
A u scăpat de ascuţitul săbiei.
A c e a s t a o a isprăvit prin credinţa c e a întru Dumnezeu şi
acei trei tineri, iar mai ales ş i mai potrivit prorocul Ilie, c a r e
a scăpat de sabia împărătesei Isabelei, carea îl îngrozisâ că-1
v a omorî vestindu-i: «De eşti tu Ilie şi eu Isabel; acele să-mi
f a c ă mie Dumnezeu şi acele să-mi adaugă, de nu în ceasul
a c e s t a , mâini voiu jerfi sufletul tău, precum ai jertfit tu pre

l a c o v aceaştaş făgăduinţă p a dat; încă şi lui David i-a dat făgăduin­

ţele cele pentru stăpânul Christos şi pre adevărul, acestora prin lucru
l'a arătat, a făgăduit încă şi întoarcerea din Vavilon; şi âu plinit făgă­
duinţa.
x
) Că aşa e scris întru-cântarea celor trei tineri: „Şi se revărsă para
de asupra cuptorului de patruzeci şi nouă coţi (stih 2 3 ) . Insă e lucru
vrednic de nedumerire, de unde au cunoscut Babilonenii, că înnălţimea
flacărei a fost de atâţia, coţi? Şi dezleagă nedumerirea înţeleptul loan
Z o n a r a în talcuirea canoanelor octoihului lui Damaschin cea monoscrisă
ş i zice, că de vreme ce flacăra cuptorului pogorându-se din înnălţime
a ars pre Vavilonenii cei ce se aflau împrejurul cuptorului, măsurând
locul acela ce erâ între cuptor şi între cei arşi; din aceasta au încheiat
c u m că înnălţimea flacărei, cei ce se pogorâse, întinzându-se pre p ă ­
m â n t până la locul acela a fost de atâţia coţi.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 3 4 . 605

sufletul fieşte-eăruia dintr'înşii» (III Impar. X I X , 2 ) . î n c ă şi D a ­

vid împuternicindu-se cu credinţa în Dumnezeu, de multe ori
a scăpat de sabia lui S a u l .
S'au întărit din slăbiciune. '
S ' a u împuternicit din neputinţa robiei, ce o aveau Evreii a-
ceia, cari se aflau robiţi în Vavilona şi din Vavilona s'au în­
tors în Ierusalim; fiindcă aceştia atâta au fost slăbit, in cât nu
aveau o osebire de oasele cele moarte, dupre vedenia, c e o
au văzut l e z e e h u î . a oaselor omeneşti, despre c a r e a zis Dum­
nezeu lui: «Eiul omului, oasele a c e s t e a sânt toată casa lui Is­
rail şi aceştia zic, că uscate s'au făcut oasele noastre, perit-a
nădejdea noastră, ne-am omorît» (Iezech. X X X V I I , 1 1 ) . Ci şi
împăratul Ezechie, când a fost bolnav, s'a întărit de credinţa
c e a întru Dumnezeu şi a luat adăugire de viaţă; «că s'a îm­
bolnăvit, zice, Iezechie, şi a întrat către dânsul Isaia prorocul,
fiul lui A m c s . . . . zicându-i: «Acestea, zice Domnul Dumnezeul
lui David al< Părintelui t ă u : am auzit rugăciunea t a , am văzut
lacrimile t a l e ; iată eu te voiu vindeca pre tine, în ziua a treia
te vei sui în casa Domnului şi vei adauge preste zilele tale
cinsprezece ani» (a I V împărat. X X , 1 ) .
S'au făcut tari în războaie, au întors taberile străinilor.
A c e s t e a cuvinte se potrivesc şi-4a Evreii aceia, cari s'au în­
tors din robia Babîlonului la Ierusalim; căci aceştia, mai mult
nădăjduind atuncea şi crezând în puterea lui Dumnezeu, s'au
ostăşit şi au biruit prin credinţă pre neamurile cele megieşite
de Ierusalim, care fiindcâ zavistuiau pre E v r e i , câci s'au în­
tors iarăşi în Ierusalim şi începuse a zidi iarăşi biserica, le dâ
război şi nu iî lăsa să zidiască. Şi au jfost siliţi Evreii cu o
mână a zidi şi cu cealaltă să ţie arme, pentru ca sâ bată pre
vrăjmaşii lor, de care scrie" E z d r a : «-Şi erâ norodul pământu­
lui slâbănogind manile norodului lui Iuda şi îi opriâ pre ei de
a zidi» (Ezdra I V , 4 ) . Şî Neemie z i c e : «-Care zidind cu o mână
şi cei c e ridicau erau într'armaţi cu arme, cu o mână făceau
lucrul său şi în cealaltă ţinea arma ş: ziditorii fieşte-carele e r â
încins asupra coapsei sale şi zidiâ şi- cel c e trimbiţâ cu trim-
biţa c e a de corn erâ aproape de el» (Neenî. I V , 1 7 ) ) . S e p o ­
1

triveşte însă graiul acesta al Apostolului mai mult la S a m s o n ,

care singur oştindu-se cu taberile celor străini, de multe ori
le-a biruit, în c â t însuşi zicea: «Cu falca măgarului stingând,

*) Teodorit însă zice, că aceşti mai înainte zişi, s'au făcut tari în răz­
boae şi fiii lui ;Matatia, Iuda şi Ionatan şi S a m o n adecă Macaveii.
 606. EPIST. CĂTRE EVREI GAP. XI, VERS. 3 5 .
(
am stins pre ei, că cu falcă .de măgar â bătut pre o mie de
b ă r b a ţ i » (Jud. X V , 1 6 ) .
35. Au luat femeile dintru înviere pre morţii lor.
Două femei în vremea veche au luat pre fiii lor cei o m o ­
râţi vii, văduva Saraftia, pre al căreia fiu l'a înviat prorocul
Ilie, fiind mort, precum scrie cap. X V I I din a.. IlI-a a împă-
răţielor şi alta femeea Somoniteanca, pre, a f căreia copil mort
l'a |nviăt••prorocul' Elisei,. ..precum ..aceasta o pomeneşte c a p .
ffî "ăl cărţei av'lV a împăraţilor.
Iar alţii au fost bătuţi pană au murit.
A d e c ă li s'au tăiat capetele, precum s'a tăiat capul înainte
mergătorului loan şi a lui lacov a lui Zevedei de Irod cu s a - .
bîa tăindu-se, precum mărturisesc apost. F a p t e , zicând: «Şi
au ucis pre lacov, fratele lui loan cu sabia» (Fapt. X I I , 2 ) ;
unii însă zic, c â aceasta c e zice Apostolul, însemnează că ar
fi fost ucişi cu ciomege şi c u toiege^),,
• Nepriimind slobozire.
. . A d e c ă drepţii cei de mai s u s tâindu-li-se capul,, sau ucigân-
du-se cu toege, puteau sâ nu m u s t r e . p r e în-ţpăraţi şi pre s t ă -
pânitori şi să-i izbăviască de moarte şi de munca âce ea, c e r

a u pătimit; dar însă nu o a u voit aceasta, ci au ales mai bine

a mostră pre ei şi pentru mustrare s ă s e munciascâ şi s ă s e .
;

o m o a r e ) decât a nu-i mustră şi să-i scape de moarte.

2

Ca mai bună. înviere să dobândiască. v

- i
1
• *) Şi Lexiconul (filologul) Varin încă zice, că aceasta ce zice A p o ­
stolul însemnează, se bate, se despoae, se cic-măgeşte, dela beţele acelea,
c u care se băteau, cei cp se pedepsiaii • de judecători. Şi mai chiar a-
ceasta o zice Isihie, că poate aceasta a o înţelege aice Apostolul şi nu
moartea cea desăvârşit, precum aceasta e arătată din cuvântul ce adaugă
mai j o s : „cu ucidere de sabie au murit", căci dacă aceea c e zice A-
postolul s'au timbanisit arată că li s'au tăiat capul, de prisos ar-fi fost
a poftori Apostolul şi a zice,' cu ucidere de sabie au murit.
") Insă socotesc cum că zicerea nepriimind izbăvite, s'ar înţelege şi
aşa.: drepţii cei de mai sus zişi nu au luat îndată ..izbăvire de moarte,
adecă nu au murit îndată după ce i-au muncit împăraţii şi stăpânitorii,
ci au vieţuit şt au mai suferit încă şi alte rnulte cazne, ca prin multele
munci, să se învrednicească a luă mai bună înviere; însă aceasta o zic,
c ă precum am zis m a i . înainte că s'au timbanisit, ce o a zis mat sus
Pavel, nu se înţelege în loc de moarte desăvârşită; iar toată înţelegerea
Apostolului este aceasta: „Şi alţii s'au timbanisit, adecă s'au Schingiuit
şi s'au bătut fără a aştepta izbăvirea,, adecă fără a ' m u r i îndată, ca de
mai bună înviere s ă se norociască.- Unii c a aceştia însă au stătut: cei
împreună cu Eleazar şi cu cei 7 Macavei şi cu 'maica acestora precum
zice Teodorit.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 3 5 — - 3 6 . 607

Drepţii cei de mai sus zice, mai bine au ales să pătimiască

a c e s t e a ca la sfârşitul lumei să d o b â n d i a s c ă mai bună înviere,
şi nu adecă c a a c e a s t a , care o a luat fiul văduvei Saraftiei şi
•fiul Somanitencii, precum mai sus s a , z i s : decât, sâ iâ mai b u n ă
înviere decât â celoralalţi o a m e n i ; căc.i sfinţii pentru credinţa
•cea întru Dumnezeu luând m o a r t e şi rane şi cazne, aceeaşi vor
învia cu strălucire şi cu slavă şi au sâ se răpiască de nouri pen­
tru câ să meargă spre întimpinăi ea împăratului Christos, c â n d
va" yeni -pre pământ, " p r e a c e a s t ă ' s l ă v i t ă şi~stră]ucitâ înviere
însă, aiurea o numeşte Pavel streînviere, că doar aşa ajunge
la streinvierea morţilor» (Filips. III, M ) . Şi nu numai înviere
s e va face drepţilor celor de mai sus strălucită, pentru schin­
giuirea ce au suferit; ci li se va face şi spre viaţă veşnică; iar
învierea păcătoşilor se va face spre muncă şi ruşine v e ş n i c ă ;
pentrucă aceştia sculându-se, nu au sâ s e n ' â p i a s c ă în nouri,
ci v o r rămânea joâ, aşteptând pre judecătorul cu frică şi cu
:

cutremur. Şi vezi talcuirea zicerei, «că doar sâ ajung la stră-

învierea rrioT-ţrlo ; şi a zicerei: «ne vom râpi în nori, â p r e
r>>

întimpinarea Domnului în văzduh» (I T e s a l . IV, 1 7 ) .

3 6 . I a r alţii d e b a t j o c u r i .
Unul c a a c e s t a a stătut prorocul Elisei, care se baţjocoriâ
d e cei X L I I de copii diq Vetil, care ii ziceau, luându-1 a d e c ă
în râs, îndată după răpirea şi ridicarea prorocului Ilie, a învă­
ţătorului lui Eliseu, precum zice dumnezeescul Iustin. «Câ su-
indu-se el pre cale şt nişte copii mici eşind din cetate îl luau
în râs şi i-au zis: sue-te, pleşuvule, sue-te» (a IV Impar, II,
2 3 ) . Unul ca .acesta a stătut şi. S a m s o n , baţjocurindu-se de cei
c e altă seminţie, după c e ' i - a u scos ochii lui, precum este s c r i s :
«Şi au chemat (cei de altă seminţie) pre Samson din legături
şi îl batjocuriau pre el dinaintea lor şi îi dâ palme preste o-
braz» (Jud. X V , 2 5 ) ) .
1

Ş i de b ă t ă i i s p i t ă a u l u a t . :

Mulţi dintre proroci înainte s'au bătut cu bice şi cu alte

chipuri ) şi Petru şi loan dintre Apostoli mai în urmă ( F a p t . V ) .
2

x
) Cuvintele acestea ale Apostolului mai ales se potrivesc şi la ludei,
cei din vremea Macaveilor, batjocorindu-se de Elini. Căci scrie cartea I
a Macaveilor zicând: „Şi căută şi cercetă pre prietenii lui Iuda şi i-au
adus pre ei la Vauhidim (voevodul împăratului Dimitrie) şi şi-au izbân­
dit asupra lor şi-i baţjocoriâ pre ei (I Macav. IX, 26). Şi pentru întâiul
.fiu.'al Solomoniei are se scrie: „Şi scăpând cel întâi în chipul acesta
pre cel al ll-lea l'au adus spre batjocură (II Macav. VII, 7 ) .
2
) Că şi pre Mihea l'a lovit preste falcă; „şi s'au apropiat Sedechie
fiul lui Hanan şi au lovit pre Miheea preste falcă şi a z i s : „Carele Duh
5(jy, KP1ST. GATRE EVREi CAP. XI, VERS. 37.

D a r î n c â şi d e l e g ă t u r i şi d e î n c h i s o r i .
Legături şi închisori a suferit mai înainte prorocul l e r e m i a ) 1

şi Mihea şi Anania mai î n a i n t e ) şi mergătorul-înainte Ioan şi

2

Apostolii mai în urmă.

37. S ' a u ucis cu petri.
A ş a Navute mai înainte s'a zborătuit cu pietre de I e s a b e l ,
pentru ca sâ-i iâ via, despre carele e s c r i s : «Cu pietrii s'a
ucis Navute şi a murit» (III a Impar. X X I , 1 4 ) . A ş a cu pietrii
s'au ucis şi Azaria a lui Iodae preotul, despre carele eşte. scris:
«Si Duhul lui Dumnezeu a î m b r ă c a t pre Azaria a lui Iodae,
preotul şi s'au sculat asupra norodului şi a zis: A c e s t e a zice
Domnul, cercetaţi alăturea cu poruncile Domnului? Şi nu vă
veţi îndrepta în c a l e ; că aţi părăsit p r e Domnul şi vă va p ă ­
răsi pre voi; şi s'a pus asupra lui şi cu pietrii l'au ucis pre
el prin porunca împăratului Ioas în curtea casei Domnului (ÎI
Parai. X X I V , 2 0 ) . Şi precum cei de mai sus, c u pietrii s'au
ucis mai înainte, aşa cu pietrii s'au ucis şi întâiul ucenic Ş t e ­
fan mai în urmă ( F a p t . I X ) .
S ' a u hierâstruit.
Adecă cu hierăstrău s'au tăiat precum Isaia de împăratul
Mânase, şi n u
» ferestrău de fer, ci de lemn, precum zice,
c

pentru ca să se facă schingiuiri şi muncirea mai aspră, fiindcă

cel ce se tae cu hierăstâu de lemn, prelungeşte mai rnultă
vreme muncindu-se. A c e a s t ă tâlcuire o face şi T e o d o r i t .
S ' a u ispitit.
^To^mnuTui ~ C c e a grăit întru tine? (Iii Impar. X X I V , 24). încă
e s t e c e

şi pre Eleazar acel ^de 9 0 de ani, pre cel dintâi cărturar şi de D u m n e ­

zeu cinstitor l'au bătut cu bice, de care şi murind zicea: „Cunoscut este
Domnului, celui ce are sfânta cunoştinţă, că putând a mă slobozi de
moarte, cumplite dureri sufăr pre trupul meu bătându-mă; cu sufletul
însă cu dulceaţă pătimesc acestea pentru frica lui (II Mac. VI, 30).
i) Că aşa e scris pentru leremia: „Şi a fost cuvântul Domnului a
]I-a către leremia şi el încă erâ legat în ograda.temniţei" (Ier. X X X I I I , 1).
*) Şi despre Miheea aşa zice Scriptura: „Şi a zis împăratul lui Israil
(Ahaav adecă): Luaţi-1 pre Mihea şi întoarce'ţi-1 pre el către Hemir îm­
păratul cetaţei;^şi lui Ioaas fiul împăratului au "zis: puneţi-1 p r e . a c e s t a
în temniţă şi să mănânce ei pâne de necaz şi apă de necaz, până ce
mă voiu întoarce cu pace" (111 Impar. X X I V , 2 6 ) . Iar despre Ahani
prorocul aşa zice sf. Scriptură: - „Şi în vremea aceea a venit Anani,
prorocul, către Asa împăratul lui Iuda şi a zis lui: „Fiindcă te-ai n ă ­
dăjduit tu în împăratul Siriei şi nu ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul
tău, pentru aceasta s'a isprăvit puterea Siriei din m â n a t a ; şi s'a mâ­
niat Asa pre prorocul şi l'a pus pre el în. temniţă, că s'au mâniat a s u ­
pra lui" (U Gart. XVI, 7 ) .
 E P I S T . CĂTRE E V R E I C A P . X I , V E R S . 37. 609

P r e c u m s'a ispitit Avraam despre care se scrie, cum c ă :

«Dumnezeu a ispitit pre Avraam ( F a c . X X I I , 1 ) . Ş i Moisi d e s - '
pre carele se scrie: «Şi acolo l'au ispitit pre el şi au zis» ( E ş .
X V , 2 5 ) . Şi ceilalţi drepţi încă s'au ispitit, despre care a zis
S o l o m o n : «Dumnezeu i-a ispitit pre ei şi i-au aflat luişi vred­
nici» (Intel. Iii, 5 ) .
In ucidere de sabie a murit.
A ş a s'au omorît cu sabia prorocul Mihea mai întâi ) şi Z a - 1

haria şi loan şi lacov în urmă. Vezi însă, iubitule, Că alţii prin

credinţă au scăpat de ascuţişul săbiei, iar alţii dinpotrivă au
murit de s a b i e ; că un lucru c a a c e s t a e s t e credinţa, în c â t
poate şi lucruri mari a lucră şi dinpotrivă p o a t e a pătimi şi
lucruri mari şi pre amândouă deopotrivă lesnicioase le s o c o ­
t e ş t e . Ş i dar dacă drepţii aceştia au pătimit a t â t e a şi atâtea
rele, cum voi hristianii vă necăjiţi şi vă împuţinaţi cu sufletul,
de vreme c e încă nu aţi pătimit vre . un a s e m e n e a rău ?
Au umblat în c o j o a c e ş i piei d e c a p r e .
Unul c a a c e s t a a stătut mai întâi prorocul Ilie şi al doilea
Elisei şi apoi Mergătorul înainte loan, care purtă c o j o a c e de
oaie şi de piei de c a p r e ; atât de neagonisitori erau de trei
ori fericiţii; c â de vreme c e cei c e crezuse din E v r e i , nu a-
veau încă minunat ipolipsis pentru Apostolii Domnului, pentru
aceasta Apostolul, dupâ c e a pomenit pre drepţii cei de mai
sus, au venit ş: la prorocul Ilie, cel slăvit, carele s'â înnălţat
c a la c e r ; iar Zicerea «umbla» însemnează, cum că drepţii a-
ceştia şi mai ales Ilie se alungă şi nu s t â întru -un l o c .
Lipsiţi fiind. :

P r e c u m se tipsia şi de pânea c e a de t o a t e zilele prorocul

Ilie şi Elisei, pentru aceasta şi femei îi hrăniâ pre ei, p r e Ilie
adecă Seraftela"' văduva, iar pre EHseiu S u m a n i t e a n c a ) . 2

N e c ă j i ţ i fiind, d e r ă u s u p ă r â n d u - s e .

*) Şi în cartea lui leremia încă se scrie, că împăratul Ioachim a o -

morît pre Urie, proorocul, pentrucă prorocia împotriva Ierusalimului. „Şi
om, zice, erâ prorocind cu numele Domnului Urie, fiul lui Sameu, din
Coriatiarim; şi a prorocit despre pământul acesta dupre toate cuvintele
lui leremia: şi a auzit împăratul Ioachim şi toţi boerii cuvintele lui şi-l
:ăutâ să-1 omoare pre e L . . Şi l"au scos pre el de acolo şi l'au băgat
a împăratul şi l'au ucis pre el cu sabia şi l'au aruncat în mormântul
fiilor norodului l u i " (Ierem. X X V I ) .
s
) Unii ca aceştia au fost cei o sută de proroci, pre care îi hrăniâ
Vvdiu, E c o n o m u l lui Ahaav. „Şi Avdiu erâ temându-se de Domnul foarte
ii i-au a s c u n s pre ei câte cincizeci în peşteră şi îi hrăniâ pre ei cu
>âne şi cu apă" (III a împărat. XVIII, 4).

Tom. IU.
610. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 3 8 .

Şi toţi drepţii cei de mai sus se necăjiau şi pătimiau rău,

ci şi pre Ilie nu puţin îl năcăjiau împărăteasa Isavela, gonin-
du-1 şi căutând sâ-i o m o a r e .
. 3 8 . Cărora nu erâ lumea vrednică.
Nu aveţi, zice, voi hristianii a zice, "c4 pătimiau necazurile
"cele -de ăcest-fel şi" relele drepţii cei de mai sus, c ă ar fi fost
păcătoşi; nu; fiindcă c e i . 4 l e acest-fel au stătut minunaţi şi îm­
:

bunătăţiţi, în oât^eiau rriaî cinstiţi decât însuşi lumea. L u m e a

însă numeşte Scriptura şi pre mulţimea oamenilor celor p ă ­
cătoşi şi pre însuşi făptura; aice îns'ă-amândouă se s o c o t e s c ; căci
1

de vei pune de o parte făptura împreună cu păcătoşii oamenii,

cei c e se cuprind întru zidire şi_desprej altă parte vei pune
pre drepţii aceştia, mai cinstiţi şi mai pre sus se vor ^arătâ
aceştia _şi nici un lucru vrednic împrotiva lor vei află. P e n t r u
aceasta şi Sirah a zis: «Mai bun este un'drept, decât o mie» *
(Sirah X V I , 3 ) ; şi iarăşi: «Şi nu este toată cumpăna vrednică'
de un suflet înfrânat» (Sirah X X V I , 1 6 ) ) . Cu aceste cuvinte
4

însă deşteaptă Apostolul inimile hristianilor a nu c e r e nici un

lucru de ale lumei aceştia, fiindcă lumea nu' este vrednică de
sfinţi; pentrucă ocară şi necinste a ta, zice, este hristiane d e
vei căuta în lumea aceasta, aici plata ostenelei şi ale nevoin-
ţelor t a l e ; căci arăţi cu aceasta, câ eşti vrednic de nişte lu­
cruri pământeşti şi de nimica; şi dacă lumea toată nu e s t e
vrednică de un singur sfânt, c e parte de lume cauţi tu, iubi­
tule, spre Ţăsplătirea faptei bune a tale. ,."
Prin pustietăţi rătăcind şi prin munţi şi prin peşteri şi
prin grăpăturile pământului.
x
) Cum că cei mai puţin cinstitori de Dumnezeu şi drepţi s â n t . mai
cinstiţi decât cei mai mulţi necinstitori de Dumnezeu şi "păcătoşi, ade-
verează şi teologul Grigorie.zicând: „Mai mult sânt înaintea lui D u m ­
nezeu trei adunaţi întru numele Domnului, decât cei mulţi, care tăgăduesc
dumnezeirea, dacă şi decât toţi Hanenienii au cinstit mai mult pre un
Avraam? Sau şi decât Sodomitenii pre un Lot? Sau decât Madeamitenii,
pre Moisi nemernicul şi străinul? Dar. ce? Pre c&i trei sute ce au fost
cu Ghedeon, cari au înfruntat pre miile, celor întorşi în fugă; Şi ce?
Casnicii lui Avraam, cei puţin mai J o s la număr decât aceştia, zecimile
de mii de oaste ale împăraţilor celor mulţi, pre cari, măcar că erau mai
puţini, i-au înfrânt şi i-au gonit? Şi cum vei înţelege aceea, c ă de s'ar
face numărul fiilor lui Israil ca nisipul mărei, rămăşiţa se va mântui? Ce
pi aceasta: „Am lăsat mie-mi şapte mii bărbaţi; cari nu şi-au plecat g e -
nunehile Vaalei". Nu este aceasta: rai întru cei mulţi au binevoit D u m ­
nezeu, tu adecă numeri zeciuri de mii; iar Dumnedeu pre cei ce se mân-
tuesc; şi tumumeri ţărâna cea nenumărată., iar. eu pre vasele alegerei"
^Cuv. către cei 150 de Episcopi). / • '
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 3 8 — 4 0 . 611

Unii c a aceştia au stătut prorocul llie şi Eliseiu şi acei o

sută d e proroci ascunşi in două peştere şi care se hrăniau d e
A v d i e , precum am z i s ) ; şi nici în pustii, zice, erau ertaţi a-
1

ceşti d e trei ori fericiţi să locuiască cu odihnă şi cu încăpere,

c i şi d e acolo fugiau d e frica celor c e îi goniau şi se rătăciau
une ori întru o parte şi alte ori întru alta';. însă toate a c e s t e a
t

le suferiau pentrucă credeau, c ă au' s ă f i â dela,Dumnezeu v e ş ­

n i c ă mângâere în ceruri.
' ;
39. Şi aceştia toţi, mărturisiţi fiind prin credinţă nu
au luat făgăduinţă.
C e , zice, vă împuţinaţi cu sufletul voi, o hristianilor, pentru
c ă vă aflaţi întru nevoinţă vieţei aceştia şi încă nu aţi luat
răsplătirile nevoinţei voastre? T o ţ i sfinţii şi drepţii cei mai îna­
i n t e zişi, cu t o a t e că au fost mărturisiţi prin credinţa lor, c ă
- au bine plăcut lui Dumnezeu; însă nu- au dobândit bunătăţile
cele făgăduite în ceruri; pentrucă unii dintre dânşii au priimit
bunătăţile cele pre pământ făgăduite; p r e c u m : David şi Isus
a lui Navi şi Halev. D a r însă nu e a c e a s t a c e e a ce se caută;
fiindcă bunătăţile cele c e sânt în ceruri acelea sânt chiar fâ-
gaduinţi a lui Dumnezeu. Vezi şi subînsemnarea zicerei: « D e
s â n t e m nădăjduind în viaţa aceasta» (I Cor, X V , 19); de n e ­
voe fiind, şi a c e a s t a : cate o va dă mie Domnul în ziua aceea
: (11 Tirnot. IV, 8 ) . \ . /
40. Dumnezeu pentru noi ceva mai bun provăzând,
ca nu atară de noi sâ-se depliniască.
Dumpezeu, zice, a provezut pentru ceva mai bine, adecă

*)' Unii ca aceştia au stătut fiii lui Ionadav, vieţuind o" vieaţă filozo-
fească şi locuind în corturi, nici vii având, nici Sămănând, nici vin bând;
•ci rămânând încoace şi încolo cu femeile şi cu copiii lor, precum scrie
- pentru dânşii leremia a ş a : „Şi am dat înaintea feţei lor un ulcior cu vin
ş i pahare şi am zis, beţi vin; şi mi-a zis, c ă nu vom beâ vin, c ă Ionadav,
fiul Iui Rihav, părintele nostru a poruncit noua zicând: „Nu veţi beâ vin
voi şi fiii voştri până în veac şi case nu vă veţi zidi şi sămânţă nu veţi
s ă m ă n ă şi vie nu v a fi v o u ă ; c ă , î n corturi Ireţi locui întru toate zilele
vieţei voastre; ca să petreceţi zile multe pre pământul pre carele voi
petreceţi pre dânsul" (Ier. X X X I , 5 ) . Pentru aceasta zice şi înţeleptul
Teodorit, cum că ,cei mai mulţi dintre proroci nici case aveau, ci tăind
lemne îşi făceau colibi, desprp cari şi cetim în sf. Scriptură: că au zis
fiii prorocilor cătră Elisei, câ merge-vom până la Iordan şi vom luâ de
'. acolo fieştecare om câte o bârnă şi ne vom face case acolo, ca să Io-
;'cuim acolo? Şi a z i s : Mergeţi, şi a zis unul cu blândeţe: Vino cu robii
t ă i ; şi a mers împreună cu dânşii şi au mers la Iordan şi au tăiat lem­
nele ţ (IV Impărăţ. VI, 1).
612. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XI, VERS. 4 0 .

pentru cinstea n o a s t r ă ; căci pentru a nu se arată drepţii, c e l

mai înainte zişi, cum că au oare-care pronomion mai mult d e
c â t noi, fiindcă s'ar fi încununat ei mai înainte, pentru a c e a s t a
Dumnezeu a rânduit" pre una~şt~a~Ceeăş vreme a sfârşitului a
toată lumea şi celor mai vechi şi nouă hristianilor, celor mat
noi; întru c a r e vreme avem să ne încununăm amândouă p ă r ­
ţile. Şi nu a zis Pavel, c a să nu se încununeze, ci ca să n u
depliniască pentrucă atunci au să se arate drepţii cei de m a t
sus dupre t o a t e depliniţi. încă şi dupre alt chip se înţelege
zicerea «sâ se d e p l i n i a s c ă » ; fiindcă şi acum au luat sfinţii c e i
j n a i nainte zişi arvonile şi pronomiele slavei şi ale cinstei ş i
ale deplinâtăţei (căci de aiurea de unde au luat ei puterea,,
spre a ajuta acelora, cari c e r ajutorul lor pre pământ? Sau d e
unde au îndrăznială spre a mijloci şi a ruga pre D u m n e z e u
pentru alţii, fâră numai din slava c e a din parte, care acum o
au dobândit în ceruri?). Iar atunci la învierea c e a de o b ş t e ,
au să iâ împreună cu noi deplinătatea slavei şi a fericire! ).. 1

Dar oare nu-i nedreptăţeşte pre ei Dumnezeu, de vreme c e ei.

ne-au întrecut pre noi cu nevoinţele şi cu osteneleie faptei
b u n e şi ale credinţei, mai înainte apucând şi n e a ş t e a p t ă p r e
noi şi dupre cununi sâ se facă urmaşi? L a a c e a s t a dar r ă s ­
pundem, c ă aceasta a ne a ş t e p t ă pre noi a c i e a pentru c a s â
se încununeze împreună cu n o i : aceasta, zic, e s t e plăcută ş i
iubită l o r ; pentrucă toţi şi cei mai înainte de lege şi c e i în
legea vechi drepţi şi noi hristianii cei c e vom fi bine plăcut
lui Dumnezeu întru darul a c e s t n o u : toţi, zic, sântem în trup;,
şi precum trupului i se pricinueşte mare îndulcire, când s e
încununează toate mădulările sale, cu a s e m e n e a chip şi acelora
şi nouă ni se pricinueşte bucurie şi îndulcire, când d e o b ş t e
toţi ne vom încunună. Auzi însă, iubitule, şi altă pildă: D u m ­
nezeu e un Părinte i u b i t o r de fii, carele are fii osebiţi şi unii
dintre fiii săi s'au întors de pe la ţarini, adecă de pe la moşii,,
unde' au slujit casei Părintelui lor mai curând, fiindcâ au s ă ­
vârşit slujba şi lucrarea, c e avea să o f a c ă ; iar alţii încă ră­
mân acolo la părinteştele moşii, şi la slujba c e a încredinţată..

*) Iar cum că cei ce s'au îndreptat mai nainte de lege şi în lege şi

întru credinţa lui Christos, nu se vor deplini fără de noi, cei ce după.
lege am crezut în Evanghelia lui Christos, ci împreună cu noi au să
învieze şi să meargă întru odihna Domnului, vezi' la subînsemnarea zi­
cerei: „începătura Christos, apoi cei ce sânt ai lui Christos, întru ve~
nirea lui" (I Cor. XV, 25). Şi a zicerei: „Şi cei morţi întru Christos
vor învia întâi (I Tesal. I, 16).
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 . 613

P e n t r u aceasta Dumnezeu acelora, fiindcă au apucat mai îna­

i n t e şi au slujit şi s'au întors înapoi, le-au dat ca o gustare
mai înainte de mâncare, zicând l o r : îngăduiţi, o fiii mei, şi pre
•ceilalţi fraţi ,ai* voştri, până ce vor veni toţi, c a să şedeţi şi
s â vă îndulbiţi de masa c e a desăvârşit. Şi aceia luând progus-
t a r e a aceea (sau zacusca) îngăduesc, b u c m â n d u - s e ca nişte iubi­
tori de fraţi, ca să vie şi ceilalţi fraţi, pentru ca împreună să
s e veseliască toţi de o b ş t e , şi să se îndulciascâ de masa c e a
^desăvârşită a fericirei.

- CAP. XII.

i . Drept aceea şi noi atâta nor de martori având pus

împrejurul nostru.
D e c i de vreme c e şi noi hristianii, zice, avem atât de des
n o r de marturi şi de sfinţi, care nu se ailâ la înnălţime preste
c a p e t e l e noastre, ci împrejurul nostru pus, a d e c ă din toate păr­
ţile cuprinzându-ne pre noi, să răbdăm necazurile, ce ni s e
întâmplă nouă. Martori însă numeşte Pavel nu numai pre mu­
cenicii şi mărturisitorii cei c e s'au nevoit pentru Christos î n - ,
tru Noul T e s t a m e n t , ci şi pre drepţii şi sfinţii cei întru V e ­
chiul T e s t a m e n t ; pentrucă şi aceia au mărturisit pentru mări­
r e a şi credinţa lui Dumnezeu, precum au fost cei trei tineri şi
Daniil şi Macaveii cei şapte şi maica lor iSolomoni şi Eleazar,
dascălul lor ş i toţi p r o r o c i i ) . Nu a zis însă Pavel atâta mulţime,
1

ci atâta nor, .potrivind zicerea a c e a s t a foarte potrivit la pricina

a c e a s t a ; de vreme ce hristianii, cei c e crezuse din Evrei aveau
arsură de necazuri; pentru aceasta zice ijor Pavel, câ a d u c e ­
rea aminte. a> drepţilor şi a mucenicilor, 'aceasta, c a un nor
d e s p r e sud, despre fieşte-care parte cuprinzându-vâ pre voi,
fraţilor, va răcori arsura inimei v o a s t r e ) .
2

*) Teologul Grigorie însă voeşte că şi cei ce s'au săvârşit întru L e ­

g e a c e a Veche, s ă nu se fi săvârşit fără de credinţa cea în Christos
„Cuvântul acesta e şi oare-care tăinuit împreună! şi negândit; însă mie
şi tuturor celor iubitori de Dumnezeu, mi se pare foarte de crezut; că
adecă nici unul dintre cei ce s'au săvârşit mai dinainte de venirea lui
Christos, fără de credinţa acea în Christos nu s a u norocit de aceasta;
căci cuvântul cu adevărat s'au înfăţişat în urmă în vremile sale, î n s ă
cunoscut s'au făcut şi mai înainte celor curaţi c i mintea, precum dela
mulţi este cunoscut dintre cei ce s'au cinstit mai înainte de arătarea
aceluia (Cuv. la Macavei).
!

2
) Zice însă şl Icumenie, cum că pomenirea martorilor stă spre a-i
invită pre aceştia către asemenea râvnă a nevoiriţelor; iar nor i-au ntir
 614. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 .

Lepădând toată sarcina.

A d e c ă s ă s c u t u r ă m , z i c e , o fraţii m e i h r i s t i a n i d e pre su-,
fletele n o a s t r e , g r e u t a t e a p ă m â n t e ş t i l o r l u c r u r i şi grijirife c e l e
p e n t r u lucrurile a c e s t e a ; fiindcă t o a t e lucrurile p ă m â n t e ş t i n u - s
a l t ă c e v a f â r ă n u m a i o s a r c i n ă şi o u m f l ă t u r ă z a d a r n i c ă . Şi
d a r - d a c ă l u c r u r i l e c e l e p ă m â n t e ş t i sânt o u m f l ă t u r ă zadarnică
p e n t r u c e v o i v ă Întristaţi i u b i ţ i l o r , c ă c i le-au r ă p i t alţii şi p r e
-

••vor - v ' a u # ^ b d ? ; i t , d e - e l e ? f ş . , -
Ş i păcatul c e l " l e s n e i r h p r e j u r ă t o r .

mit pre dânşii sau dela metaforaua celor -ce.se pârjolesc de arşiţă şi să.
pun sub nor răcoros şi să mângâe, că şi pomenirea sfinţilor pre cei
slăbănogiţi de arşiţa ispitelor îi mângâe. S a u , c ă răcoriala gândiră zice,
mijlocesc pentru voi către Dumnezeu, rugâncju-se. Dar de vreme ce c u ­
vântul aice este pentru mulţimea martorilor, ! de cate este bogată sf. b i ­
serica a lui Christos, cea a noastră, mi s'a pgrut lucru de mâhnire a n u
însemnă şi eu spre slava lui Christos şi a credinţei'-noastre; cercetarea
a c e e a ce o fac oare-cari asupra câtimei şi asupra marei mulţimi aceştia.
a sfinţilor mucenici. Că li> împăraţi ai Rojnei şi.» tirani au stătut acei
c e goniau şi munciau pre hristiani, dintre care cel al nouălea, adecă.
DiOcliţian întru o singură lună au ©mopt şaptesprezece mii de hristiani;
şi în singur Eghiptul în vreme de zece şni s'au c^morît o sută patru­
zeci şi patru de mii şi şapte sute de mii s'au risipit întru o aspră iz­
gonire. Şi atâta îndrăcire au arătat tiranii aceia asupra hristianilor, în
cât hotărâre obştească .au dat îniru-H:oată, lăţită împărăţie şi avtocraţia
Romei, că'fieşte-care necredincios, idoîp-slujŞtor să aibă voe să omoare
pre fieşte-carele hristian, ori unde , l'ar: aflâ şi ori cu ce chip s'ar mul­
ţămi. Pentru aceasta atâta mare perdere s'au făcut "hristianilor în fieşte-
care parte de lume, în cât idolo-slujitori-i socotind că s'au stins din lume
credinţa lui Christos, scriau pre marmoră cuvinte 'şi suprascrierea a-
ceasta: „Religia lui Christos pretutindenea s ' a u stins". Pentru aceasta
oare-cari istorici perierghi, făcând socotiala prin toate mineile lunilor ale
bisericei noastre, au socotit pre mucenicii cari se cuprind într'însele şi
a u însemnat, cum că sânt în număr de zece milioane şi nouă sute cinci­
zeci de mii; în cât de s'ar împărţi acestea de o măsură în trei sute
şasezeci şi cinci de zile ale anului, cad în fie-care. zi s ă se prăznuiască
câte trei sute de mii de mucenici. Şi cu adevărat negreşit, prea mare
nor este mulţimea aceasta de mare număr de mucenici, tot o dată preş
• des şi prea luminos; care fiind des acopere ziua pre toată biserica lu.
Christos şi pre toţi drepţii slăvitorii hristiani şi opreşte despre dânşi
pre toată arşiţa şi înfocarea soarelui; adecă pre toate necăjicioasele is­
pite şi se asemânează cu norul acel gros şi des, care ziua acoperiş
pre vechiul Israil; iar ca prea luminos, lumiaează şi povâţueşte cătr<
Ierusalim cel ceresc pre hristiani, pre noul Israil, care s e află în noap­
tea şi în pustiul lumei aceştia şi se potriveşte cu stâlpul acel de foc
care noaptea lumina pre vechiul Israil şi-1 povăţUiâ către pământul fă
găduinţei. (Vezi despre aceasta ia tom. II a Ierochiricului Procopie, foaef
2 2 7 şi 237. . . . . . • :
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 — 2 . 615
iwnmmnrrrnrr--—r-tr"—rr-r-"-TH-Tr" r VTrr • " T - ~ " — i r " * - • " - " - l - " — -
1
[..Ţ...—r~~~-i—fţ--,—f-'-l'T-*""*""'!—— vnrrr!r . — - --
mi r |V| •, , i.. _ i.

Pavel numeşte pre păcat lesne împrejurător, sau pentrucă

păcatul lesne ne încunjoară, sau pentrucă cu lesnire p o a t e a-1
pătimi împrejurarea, adecă biruinţa şi primejdia; căci de am
voi noi, lesne putem a-1 birui, sau pre păcatul, zice, lesne îm­
prejurător, pentrucă cu lesnire oboară pre ticăloşii păcătoşi în
întâmplări rele şi în primejdii; că nici- un lucru e a t â t de pri-
mejduincios, precum este p ă c a t u l ) , . - 1

Prin răbdare să alergăm.- întns;Iurj^ "cea propusă nouă.

Aicea se îhehee graiurile de mai sus având şi l e p ă d â n d ; nu
au zis însă Apostolul să pumnim sau s ă trântim, care a c e s t e a
au trebuinţă de multă luptă; ci c e e a c e e s t e mai lesnicioasă
decât t o a t e , a c e e a o au adus în mijloc, a d e c ă să alergăm în
c a l e ; nici^ au zis să apucăm cale mai multă, ci să rămânem în­
tru însuşi măsura aceasta a căei, c e o facem a c u m ; căci alţii
aleargă în calea vieţei ceii dupre Christos, prin înfrânare; iâr
alţii pripi milostenii şi alţii prin altă faptă b u n ă ; iar voi, zice,,
hristianii alergaţi în calea aceasta prin r ă b d a r e ; fiindcă de r ă b ­
dare aveţi mai multă trebuinţă, precum şi mai sus s'a zis: «câ
de răbdare aveţi trebuinţă» (Cap. X , 3 6 ) ,
2 . Privind la începătorul credinţei şi plinitorul.
A d e c ă de voim, zice, să ne învăţăm, cum să alergăm prin
răbdare sâ privim la Christos, carele e s t e începutul şi sfârşi­
tul credinţei n o a s t r e ; precum şi cei c e învaţă vre un m e ş t e ­
şug, cu totului tot privesc la dascălul şi maistrul lor. D e a-
ceasta şi însuşi Domnul vrând a ne îndemnă pre noi la a c e a s t a
zicea: «Invăţaţi-vă dela mine» JlVlat. X I , 2 9 ) . Ş i iarăşi: «Nu
este ucenic mai pre sus de dascălul său... destul e ucenicului a
se face ca dascălul său» (Mat. X , 2 4 ) . D a r c e va să zică: în­
cepător al credinţei şi plinjtor? A d e c ă Christos e s t e , carele a
pus în inimile noastre din început c r e d i n ţ a : « C ă nu voi, zice,
m'aţi ales pre mine, ci eu pre voi» (loan X V , 1 6 ) ; ci şi sfâr­
şitul credinţei el îl va pecetlui întru noi, în cât sâ avem c r e ­
dinţă pre devăraţă şi prea deplinită.
Carele în loc de bucuria cea pusă, înaintea, lui, au su­
ferit cruce, ruşinea defăimându-o. :
Slobozenie, zice, şi stăpânire avea Christos a nu pătimi şi
a nu muri; căci nepăcătos fiind, dupre urmare nu erâ supus

) Iar Teodorit zice: Lesne împrejurător î n s ă pre păcat l'au numit,

l

căci cu lesnire se alcătueşte şi se face; că ochiul se amăgeşte, auzul.

vânează, pipăirea se gâdilă şi limba cu lesnire să alunecă şi g â n d u l
către mai rău este povârnit.
616. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 2—3.

m o r ţ e i ; care şi însuşi Domnul arătând z i c e a : « E u pun sufletul

meu, ca iarăşi să-1 i e u ; nimenea îl va luâ dela mine, ci eu îi
pun pre el de sinemi; stăpânire ara a-1 pune pre el şi s t ă p â ­
nire am iarăşi a-1 luâ» (Ipan X , 1 7 ) . Ş i iarăşi: «Vine stăpâni-
torul lumei aceştia şi întru mine nu are nimica» (loan X I V ,
3 0 ) . D e c i de ar fi voit Domnul nu s'ar fi răstignit; cu t o a t e
aceastea însuşi a răbdat crucea, a d e c ă nu fieşte-cum a suferit
moartea, ci o moarte c e a mai de ocară şi pre ruşine o a d e ­
făimat, care urmă pentru moartea c e a acest-fel d e n e c i n s t i t ă ;
nu a zis Insă s c â r b ă defăimându-o, fiindcă Domnul nu au su­
ferit cU scârbă m o a r t e a c e a de c r u c e ) .
1

De-a' dreapta scaunului lui Dumnezeu a stătut.

Vezi, hristiane, sfârşitul râbdârei, la c e înnălţime a suit prd
cel ce a răbdat? C ă la însuşi dreapta scaunului lui Dumnezeu
şi Părintelui a suit pre Christos dupre o m e n i r e ; care şi aiurea
acestaş Pavel arătând zicea: P e n t r u a c e e a (adecă pentrucă Chri­
stos s'a făCut ascultătorul până la m o a r t e de cruce) şi D u m n e ­
zeu pre el l'a prea înnălţat şi a dăruit lui numele, cel mai p r e
sus de t o t numele» (Filip. II, 9 ) . D r e p t a c e e a zice, fiindcă Chri­
s t o s s'a. prea înnălţat şi a şezut în scaunul cel de-a d r e a p t a
Părintelui, poate a răsplăti nouă celor ce pătimim necazurile p e n ­
tru cuvântul s ă u ; fiindcă scaunul cel de-a dreapta, însemnează
pre cinstea, c e a deopotrivă cu P ă r i n t e l e .
3 . Că socotiţi de cela ce a răbdat o împotrivă grâire
ea aceasta dela cei păcătoşi asupra sa.
D a c ă se mângâe cineva îndestul când îşi aduce aminte şi
l e socoteşte pătimirile c e le-au- suferit oamenii cei goli şi a s e ­
m e n e a lui, cu atât mai vârtos s e . m â n g â e când s o c o t e ş t e î m ­
potriva grăire, c e o a suferit stăpânul a t o a t ă ? Împotrivă grâ­
i r e însă numeşte Pavel aicea luările în râs a Evreilor şi b a t ­
jocoririle, ocările şi sudălmile şi pălmuirile cele preste obrazul
Domnului şi lovirile şi împotrivă grâirile, c e le fâceâ asupra
învăţâturei lui cărturarii şi fariseii, răctnitele cele mari c e le
f â c e â poporul î n a i n t e a lui Pilat, z i c â n d : «Iei, iei, răstigneşte-1
p r e el» (loan X I X , 1 5 ) ; şi în sfârşit m o a r t e a c e a d e c r u c e ,
c ă c i zicerea a c e a s t a o împotrivă grâirei, e s t e înseninătoare şi
arătătoare de t o a t e a c e s t e a , a d e c ă c a cuni ar zice Pavel, a d u -

) Şi teologul Grigorie încă întru o unire tâlcueşte zicerea aceasta

1

zicând: „Căruia nindu-i cu putinţă a rămânea întru însuşi slava a dum­

nezeirei sale, nu numai s'au deşărtat pre sineşi până la chipul robuluij
ci şi crucea au suferit defăimând ruşinea. . -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 3 — 4 . 617

ceţi-vă aminte, fraţii mei hristiani, de Christos a suferit o îm­

protiva grăire ca aceasta, care l'a adus până la m o a r t e ; şi
moarte nu prost, ci moarte cu tâlharii. Şi dela cine a suferit
a c e s t e a ? D e l a păcătoşi, adecă dela păgâni şi idolo-slujitori, de
la Pilat şi dela ostaşii cei împrejurul lui, sau şi dela însuşi
păcătoşii şi nelegiuiţii Iudei.
Ca sâ nu obosiţi slăbind cu sufletele voastre.
Pentru aceasta, zice, socotiţi; o fraţilor, zice, pre Christos
•şi pătimirile lui .Chrişro's, ca socotinţa aceasta să întăriască su­
fletele voastre şi să nu vă lase să slăbănogiţi şi să obosiţi de
necazuri.
4 . Câ încă nu aţi stătut pânâ la sânge.
D o u ă feluri de mângâeri sânt, iubitule, potrivnice una alteia;
una adecă, când zice cineva către cela c e se întristează: frate,
mari necazuri şi ispite ai suferit, deci aduţi aminte, c â ai a-
ratat în acelea o bărbăţie acest-fel de mare şi cu ac eea mân-
g â e - t e . Şi alta iarăşi, când zice cineva celui c e se întristează:
frate, încă nu ai pătimit vre o ispită mare, apoi pentruce t e
întristezi şi să nu suferi cu bărbăţie? Şi felul cel dintâi al mân-
gâerei, mângâe pre suflet, când este o b o s i t de ispite, pentrucă
îi înfiinţează şi îi măreşte ispitele, ce le-a pătimit; iar celalalt
fel de mângâere smereşte pe suflet, când el se întâmplă a se
mândri şi î i deşteaptă şi il înferbântă când va să slăbiască.
D e c i pre a c e s t e două feluri de mângâeri l e întrebuinţează P a ­
vel aice acum, către cei c e din Evrei au crezut; căci după c e
a zis mai sus l o r : «Că multă nevoinţa de pătimiri aţi suferit»
(Evrei X , 3 2 ) . Şi îndemnându-i pre ^i a urma însuşi loruşi,
cari au suferit mai înainte atâtea patimi, acum aicea zice co\.
totul dinpotrivă şi arată, lor, că încă nu a pătimit vre o p a ­
t i m ă şi ispită mare, vrednică de cuvânt, pentru ca să nu se- ~
întâmple să s e mândriască. Şi vezi, o cetitorule, apostoleasca
Înţelepciune, după c e a pomenit pre sfinţii şi drepţii aceia, cari
a u suferit atâtea mari ispite şi după c e a adus în mijloc pre
D o m n u l , C a r e l e a pătimit atâta împrotiva grâire, atuncea arată
cum c â ispitele şi pătimirile lor n u - s nimica, cumpănindu-se c u
pătimirile acelora şi cu pătimirile Domnului; încă, zice, o fraţii-
mei, nu aţi ajuns până la moarte, c i aţi ajuns numai până l a
g o a n e şi la răpirea averilor, iar Christos a ajuns până l a m o a r t e
şi moartea c e a m a i ocărâtă. Zicând î n s ă Apostolul, a ţ i stătut
împotriva păcatului, tot o d ă a r a t ă c u m c ă ş i păcatul îi luptă
a t

p r e dânşii şi l e s t ă împrotiva foarte, c ă ş i ei stau "împrotiva

:şi s ă luptă împrotiva păcatului, însă n u cu cele mai d e c a p e -
618. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 4 — 5 .

t e n i e , adecă cu ispite d e moarte, ci mai cu uşoare şi mai slabe,

împotriva păcatului luptându-vâ.
P ă c a t numeşte aicea Pavel, sau pre diavolul, pre cel c e e s t e
însuşi păcat, ca aflător şi învăţător al păcatului, împotriva c ă ­
ruia s e cuvine a se luptă hristianii; sau zice, că se cuvine î m ­
potriva a se luptă cei bine credincioşi şi însuşi împotriva p ă ­
catului şi a necinstitelor paternilor păcatului, care-s lucrătoare-
:

asupra noastră ş|.^er^i^are,.? jU- ;

• 5. Ş i a ţ i uitat 'mângâerea:." ;
v
A t â t a v'aţi slăbănogit, zice, şi v'aţi obosit hristianilor, în c â t
aţi uitat şi cuvântul acela a lui Solomon, care vă î n d e a m n ă
la b ă r b ă ţ i e ; şi măcar că încă nu aţi pătimit vre o patimă şi
ispită mare c a aceasta, care să vă facă s ă uitaţi; căci pătimi­
rile şi ispitele cele mari şi vrednice de cuvânt, acelea d e
multe ori pricinuesc uitare şi de însuşi c e l e , de nevoe.
C a r e a v o u ă c a u n o r fii v ă g r ă e ş t e : «Fiul- meu, nu.
defăimâ-pedeapsâ D o m n u l u i » (Pild,. III, 1 1 ) .
Cuvântul-Cel rnângâetor a lui S o l o m o n , zice, voroveşte v o u ă
hristianilor, ca unor fii duhovniceşti; fiindcă Solomon, c u v â n ­
tul acela c e l'a zis: «Fiul meu, s ă mi defaimi pedeapsa D o m ­
nului», nu l'a zis fiilor săi celor trupeşti; ci ca o învăţătură
obştească l'a propus p r e acesta înaintea tuturor acelora c a r i
p o t sâ-1 audă. Ş i arătat e că v'a zis acestea şi vouă, o h r i s ­
tianilor, cari vă pedepsiţi; c ă pentru aceasta a adaus şi zice­
r e a : «Ca adecă zicând Apostolul, "ca unor fii».
N i c i s l ă b i d e el m u s ţ r â n d u r - t e ( t i j ) . '','
Fiindcă omul se mustră de Dumnezeu, precum zice aicea.
Solomon şi Apostolul. Deci ispitele dela Dumnezeu vin o a m e ­
nilor, şi dacă dela Dumnezeu vin ispitele, apoi spre folosul
oamenilor cu adevărat vin; căci Dumnezeu ori c ă mai cu d i ­
1

nadinsul adecă dupre întâia şi chiar a sa v o e binevoeşte s ă

ne ispitim noi spre ştergerea păcatelor n o a s t r e ) ; ori d u p r e
2

*) Teodorit însă aşa tâlcueşte: La vreme însă. o au pus aceasta A -

postolul zicând: „încă nu până la sânge aţi stătut împotriva păcatului
luptându-vă; din alăturare arătând, Cât sânt de- mai josiţi decât aceia,-
cari cu pietrii s'au ucis şi s'au herestruit.şi în ucideija de sabie âu-muriL
2
) Mă mir cum zice aicea sf. Teofilact cum. că Dumnezeu cu deadin­
sul şi întâi binevoeşte a ne ispiti noi spre ştergerea păcatelor noastre,'
adecă dupre întâia voe a sa; de vreme ce de a : n e ispiti noi chiar e s t e
dupre următoarea voe a lui Dumnezeu şi -nu dupre cea întâia şi Chiar.
Că zice durnnezeescul Ioan Damaschin; „Ţrebufi a şti că Dumnezeu
„chiar şi cu deadinsul va toţi să se mântuiască'Si-împărăţia sa s ă o
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 5 8. 619

ertare ne lasă pre noi, să ne ispitim spre c e r c a r e a proalege-

rei sau voei noastre şi pentru ca mai multe cunune să luăm.
6. Că pre carele îl iubeşte Domnul îl pedepseşte şi
bate pre tot fiul pre carele îl priimeşte (tij. 1 2 ) .
Cu neputinţă, zice, e s t e de a află vre un om din aceia, pre
cari iubeşte Dumnezeu şi îi are de fii, fără de necazuri. si is­
pite. Dar s'ar nedumeri cineva zipând: o a r e şj tâlharii'şi furii
şi ceilalţi .făcători de rele oarneni,..cari se b f t t ş i se şehingiuCsc'
pentru răutăţile l o r : oare fii a Iui Dumnezeu sânt şi a c e i a ?
Răspundem, b a ; nu sânt fii, pentrucă S o l o m o n nu a zis, c ă
ori-carele să biciueşte este Fiiu a lui D u m n e z e u ; ci cum că
fieşte-carele Fiiu a lui Dumnezeu, acela se p e d e p s e ş t e . Tâlharii
dar şi făcătorii de rele nu se bat, ca nişte fii a lui Dumnezeu,
ci ca nişte răi sâ m u n c e s c . Iar aicea după c e mai întâi a zis
S o l o m o n cum că Dumnezeu pedepseşte, atunci a zis dupre
urmare şi că b a t e ; pentru c a să nu s o c o t e ş t i - t u , o hristiane,
câ bătaia fiului e ca o cercare şi plată a răutăţei, c i ca p p e ­
deapsă şi întreaga înţelepţire părintească; «Pre carele îl pri­
imeşte, zice, Dumnezeu a d e c ă şi pre carele îl are al său, mai
mult decât pre toţi ceilalţi, p r e acela îl p e d e p s e ş t e » .
7 . De suferiţi pedeapsă, ca unor' fii vouă se arată Dum­
nezeu; căci carele fiu este, pre care nu îl pedepseşte pă­
rintele?
8. Iar de sânteţi fără pedeapsă, căreea toţi s'au făcut
părtaşi neadevărat dar sânteţi şi nu fii.
Vezi, cetitorule, înţelepciunea. Apostolului P a v e l ; pentrucă
din acelea c e socotiau credincioşii cei din Evrei, că s'a pă­
răsit de către Dumnezeu, din însuşi acelea arată el cum câ
Dumnezeu are multă provedenţie şi purtare de grijă pentru
dânşii; căci zice, dacă voi hristianii aţi fi fâră necazuri şi fără

„câştige, că nu ne-au tăcut pre noi ca să ne munciască, ci ca din b u -

_ „nătatea sa- să ne împărtăşiască, c a cela ce e bun, păcătuind însă noi,
„va..să ne muncim, ca cela ce este drept; şi se zice şi dar voea ceâ
„întâi propovăţuitoare şi bună voinţă dintru dânsul fiind; iar cea a
,,doua, se zice următoare voe şi slobozire, din pricina noastră" (Cart, II,
cap. X L V I despre credinţă). Şi lacov fratele lui Dumnezeu zice: „Nimine
ispitindu-se, s ă zică că dela Dumnezeu mă ispitesc, că Dumnezeu neis­
pititor de rele şi pre nimenea ispiteşte el (dupre propovăţuitoarea voe
adecă) (lacov I, 3 ) . Ci poate înţeleptul Teofilact să fi zis, cum că mai
întâi binevoeşte Dumnezeu a ne ispiti noi, fiindcă ispitele privesc la
.mântuirea sufletului, carea mântuire este voea lui Dumnezeu propovă-
ţuitoare şi chiar.
620. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS 8"—9

ispite, atuncea cu adevărat v'aţi arătă că s â n t e ţ L n e a d e v ă r a ţ i ,

a d e c ă nu fii curaţi; de vreme c e , care părinte poartă grijă
pentru a înţelepţi şi a bine regularisi pre cei nu adevăraţi fii
ai săi? Cu adevărat nici u n u l ) ; iar fiindcă voi aveţi necazuri
1

şi ispite, iar din a c e s t e a necazuri, câştigaţi ca să vieţuiţi cu

b u n e regule şi înţelepţeşte, precum cu un chip ca acesta au .
vieţuit şi drepţii şi sfinţii cei mai înainte zişi, cari s'au făcut
fii a iui Dumnezeu, dupre d a r ; pentru aceasta arătat este şi fără
împotrivă grăire, că Dumnezeu să poartă către voi, cu o pro-
v e d e n ţ i e ca a c e a s t a , precum se poartă un părinte, c ă t r e a d e ­
văraţii fiii săi şi c â p o a r t ă grijă pentru voi, pentru a nu fi
pedepsiţi şi fâră rânduială. P e n t r u c e sfârşit? Ca nu fără rân­
duială făcându-vă voi să vă lepede c a pre nişte scoşi din m o ş ­
tenirea împărăţiei sale şi din părinteasca voastră m o ş t e n i r e ) . 2

. 9. Apoi (dacă) pre trupeştii noştri părinţi, i-am avut

pedepsitori şi ne ruşinam de dânşii; au nu mai bine sâ
ne supunem Părintelui duhurilor şi să fim vii?
Din silogismuri omeneşti şi pilde, iarăşi arată Pavel credin­
cioşilor celor din E v r e i , c ă se cuvine să rabde necazurile şi
i s p i t e l e ; pentrucă dacă născătorii noştri cei trupeşti, când ne
pedepsiâu, nu cutezam a n e feri d e pedeapsa lor, ci ne ruşinam
şi suferiam ori c â t e p e d e p s e voiau a ne face, cu c â t mai vâr­
t o s acum se cuvine a ne ruşina şi a răbda, de vreme c e ne'
p e d e p s e ş t e Dumnezeu, Părintele nostru cel dupre duh? Vezi
însă iubitule, că nu a zis Pavel, cu cât mai mult vom răbda,
ci cu c â t mai mult să ne supunem Părintelui nostru, celui du­
p r e duh; c a cu zicerea a c e a s t a să arate,"că a nu r ă b d a cineva
necazurile, a c e a s t a e o însuşire de fiu protivnic lui Dumnezeu
şi nesupus. Iar Părinte al duhurilor au numit pre Dumnezeu,
sau căci este Părinte, adecă pricinuitor al darurilor duhului,
s a u al netrupeştilor angheli, precum zice dumnezeescul H r i s o -

J
) Pentru aceasta porunceşte Solomon către părintele: „ S ă nu te de­
părtezi a pedepsi pruncul; că de'l vei lovi pre el cu toiagul, nu va
m u r i ; că tu adecă îl vei lovi cu toiagul, dar sufletul lui îl vei izbăvi
din moarte" (Pild. XXIII, 13). Şi iarăşi: „Cela ce-şi cruţă toiagul, urăşte
p r e fiul s ă u ; iar cela ce îl iubeşte, cu osârdie îl pedepseşte" (tij. XIII,
2 4 ) . Şi iarăşi: „Pedepseşte pre fiul tău şi te vei odihni pre tine" (tij.
X X I X , 17).
-) De aceasta şi Teodorit zice, a obişnui a bate pre fiii cei adevăraţi
şi văzindu-i că se bat şi de dascăli, nu izbândesc; că pre rodul cel ce
r ă s a r e din pedeapsă îl v ă d ; pre cei neadevăraţi, fii adecă îi defăima şi-
de asemenea purtare de grijă nu-i învrednicesc. Deci dacă şi voi v'aţi
a b ă t u t dela pedeapsă, sânteţi din partea celor neadevăraţi. •
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 9 10. 621

stom şi T e o d o r i t ; sau mai potrivit a zice, pentrucă e pricinu­

itor al sufletelor n o a s t r e ; căci spre o s e b i r e a trupeştilor părinţi
a zis Apostolul pre Dumnezeu P ă r i n t e d u h o v n i c e s c ) ; a adaus
1

încă şi a c e a s t a : şi ea să fim vii, pentru c a sâ arate c â cel ce

e s t e nesupus lui Dumnezeu, acela nici e s t e viu; fiindcă e s t e
afară de Dumnezeu, c a r e l e e s t e adevărata viaţă,
i o . C â a c e i a întru puţine zile.
Născătorii, c e i dupre rrrip, zice, nu pot a ne pedepsi cu t o ­
t u l u i ' i o t p r e , noi şi a ne face depliniţi; căci sau moartea t a ­
tălui întâmplându-se, sau c r e ş t e r e a vârstei şi asprimea fiilor
*) A numi Apostolul pre Dumnezeu, Părinte, adecă pricinuitor al du­
hurilor, o a luat aceasta din sf. Scriptură; că a zis Moisi şi Aaron c ă ­
tre Dumnezeu acestea, când s'au adunat împrotiva lor Core şi Datan
şi Aviron; şi au căzut cu feţele la pământ şi au zis: Dumnezeule, Dum­
nezeul duhurilor şi a tot trupul" (Numer. X V I , 2 2 ) . De unde şi A p o ­
stolii de obşte aceasta o zic întru aşeze mân tu rile lor, la o a r e - c a r e . ru­
găciune dela care şi biserica luând aceasta în rugăciunea cea pentru cei
adormiţi, a ş a se roagă zicând: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul. Căci
cum că sufletele din Dumnezeu s'au alcătuit; iar trupurile din materia
ceea ce erâ supusă, mărturisesc mulţi dumnezeeşti părinţi. Zice însă şi
Nichita Sholiastul teologului Grigorie, tâlcuind cuvântul cel la botez,
a c e s t e a : „ S ă se ştie însă câ şi la naşterea cea trupească,- trupurile a-
decă de j o s se fac din trupuri, iar sufletele de sus din Părintele duhu­
rilor, precum zice Apostolul (aicea adecă).... fiindcă şi îndoit este c u ­
vântul cel dupre naştere a firei omeneşti; unul adecă pentru suflet, iar
altul pentru trup; căci sufletul din dumnezeiasca însuflare învioşitoare,
cu chip negrăit se alcătueşte; iar trupul din materia ceea ce „.zace î n a -
.inte. Şi cum c ă iarăşi sufletele nu cu chip ziditoresc se zidesc acum
de Dumnezeu, precum oare-când —s'au zidit sufletul lui Adam, fiindcă
acum au încetat Dumnezeu despre toate lucrurile sale, ci provăzătoreşte
adecă prin însuflarea cea dintâi, care o dată s'au dat lui Adam, lucrează
însă provăzătoreşte ş< întru toţi cei ce se nasc dintr'însul, mărturiseşte
teologul Grigorîe zicând: „Pre trupeasca naştere se vede că o au cinstit
Christosul meu, cu întâia şi învioşitoarea însuflare"; care aceasta tâl c u -
indu-o acelaş Nichita Scholiastul zice a ş a : „Pre naşterea cea din tru­
puri Christos dela sineşi o au cinstit cu însuflarea cea întâia şi învi­
oşitoare şi ziditoare de suflet, pre care o dată o au insuflat în Adam (că
au insuflat în faţa lui, zice, duh de viaţă şi s'a făcut omul în suflet
viu). Aceia lucrează şi întru tot cei dintr'însul; c â zice: iar cuvântul
nostru dela început adecă din ţărână şi din suflare ştie c ă împreună
s'au închegat omul; iar în urmă trupul însuşi din trupuri; iar sufletele
nevăzut din afară s ă amestecă, intrând în plăzmuirea ţărânei. Ştie însă
cela ce au mestecat, cum cea întâia oară au însuflat şi p r e chip cu pă­
mântul împreună l'a legat. Că poate precum trupul din început din
ţărână alcătuindu-se, în urmă s'a făcut de om şi de aici ca dintr'o r ă ­
dăcină altă dată alt bărbat se face—aşa şi sufletul de Dumnezeu î n -
suflându-se este de sineşi născut; precum din sămânţa cea dintâi î m -
părţindu-se în niai mulţi (La tâlc. lui Mat. VI. 271.
622. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 0 — 1 1.

urmând, curmă şi împedecă pre pedepsirea fiilor şi inţelepţi-

rea, şi deplinătatea lor; iar Dumnezeu, Părintele nostru, cel
dupre duh, fiindcă totdeuna viază şi ne pedepseşte t o t d e a u n a
şi poate a ne face depliniţi.
Aceia dupre părerea lor ne pedepsiâ.
Nâscătofîi Cei dupre trup, zice, pedepsesc pre fiii lor cei a-
devăraţi şi curaţi p r e c u m . s e pare lor •pentru buna cuviinţă, i a ţ ^
a c e e a ce îi se pare ÎOf a fi^cje buna • cuyqnţâ, n u - e s t e chiar
şi de folos fiilor,, pentrucă mulţi născători învaţă pre fiii lor
meşteşuguri vătămătoare de suflet şi ruşinoase.
Iar acesta pentru folos de a ne împărtăşi de sfinţe­
nia sa.
Iar Dumnezeu zice, Părintele cel dupre duh al nostru al o a m e ­
nilor, totdeuna n e p e d e p s e ş t e spre folosul nostru, nu pentru
ca.-însuşi să iâ ceva dela noi, ci mai ales pentru ca să ne împăr-
tăşască pre noi din sfinţenia sa, adecâ flin curăţenia s a , vă
sâ zică că noi sâ ne facem priinlitori de dumnezeeştile daruri
şi bunătăţile sale. Deci se închee din cuvântul acesta al A p o ­
stolului, cum că pedeapsa cea dela Dumnezeu este împărtăşi­
rea a sfinţeniei lui Dumnezeu şi dupre cuviinţă de v r e m e c e
pedeapsa întoaree-pFe-suftet la—sf. Dumnezeu şi nu-1 lasă a se
plecă şi a se împătimi întru nici .un lucru o m e n e s c .
i i . Şi toată pedeapsa în vremea cea de faţă nu se
.paie a li de, bucurie, ci de mâhnire,
Iarăşi din obşteştele înţelegeri ce au întors oamenii, i â A -
postolul prilejurile sfătuirei şi zice: T o a t a - p e d e a p s a dumneze­
iască şi omenească nu se arată a fj.de bucurie, ci de mâhnire, 1,
adecă nu se pare a fi pricinuitoare de bucurie," ci m â h n i t o a r e . .
Bine a u zis însă că. se pare, de vreme c e cu adevărat p e d e a p s a
nu e mâhnitoare; căci cum ar 'fi p e d e a p s a dupre adevăr mâh­
nitoare, de vreme ce ea este m a i c ă şi pricinuitoare de b u c u ­
rie? Dar în cât ni se pare nouă, cari ne mâhnim şi pătimim',
prin pedeapsa ce o luăm, a zis Apostolul, că pedeapsa se
pare mâhnitoare ). 1

l
) De aceasta a zis şi Mar. Vasilie: Pedeapsă;; însă este o oare-care
povăţuire folositoare sufletului, de nuffţe ori cui osteneală cUrăţindu4
•pre el de petele răutăţei, care îiivVrenyea cea de f & ţ ă a d e c ă nu se pare
a fi, de bucurie, ci de mâhnire. L â u r r f t ă însă :dă rod paşnic celor i s c u ­
siţi printr'însa spre mântuire. Această pedeapsă spre a o cunoaşte, nu
e lucru de fieşte ce minte; căci mulţi din neînţe'fepciune oprind folosul
isprăvei cel durător a.celor ce se fâc şi nu î l a ş i e a p t ă , ci supărându-se
de asprimea sirguinţei rămân în . bo,al&le peînţelepţiet. Pentru aceasta .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 11 12. 623

. Iar în urmă rod paşnic de dreptate dă celor iscusiţi

printr'însa.
Ce vrâ să zică rod paşnic > A d e c ă neturburat, n e t e d , dulce,
căci cela c e se mâhneşte se turbură, iar cela c e se. bucură are.
•oare-care alinare şi netezire în sufletul său. Şi rodul acesta,,!
pre eare-1 n a ş t e pedeapsa c e a dela Domnul, e s t e rod 9,1A d r e p -
/tăţei, pentrucă Dumnezeu drept fiind, odihneşte acolo in veacul
cel viitor pre aceia, ce se întristează şi se mâhnesc în veacul
acesta; Şi vezi, iubitule, că Apostolul pre pedeapsă o numeşte
iscusire, fiindcă aceasta întăreşte şi împuterniceşte pre hristi­
ani şi îi face mai puternici întru duhovniceştele nevoinţe; pre­
cum şi trupeasca exerciţie sau nevoinţă, face mai puternici pre
nevoitorii şi lucrătorii întru luptele cele din afară; deci şi voi
bristianii pentruce fugiţi de pedeapsa, care atâta întăreşte pre
sufletele v o a s t r e ?
1 2 . Pentru aceea manile cele slăbite şi slâbânogitele
genunche bine îndreptaţi-le (Is. X X X V , 3).
Cu acest cuvânt voroveşte hristianilor Apostolul c a unor lupr
ţători şi nevoitori; ne-am împrumutat însă cu a c e s t cuvânt de
la Isaia, ce z i c e : «Intăriţi-vâ mâni slabe şi genunche slăbăno-
gite», âfătând lor dela metaforaua manilor Şi a genunchilor,
a părţilor trupului celor mai de căpetenie, cum câ toţi sânt
slăbănogi cu sufletul; căci manile adecă s â n t semn de lucrare,

vrednic de laudă sânt glasurile drepţilor celor ce zic: „Doamne, nu cu

mânia ta~ să mă mustri, nici-cu urgia ta să mă pedepseşti" (Psalm. VI,
1); că n u . s e feresc de pedeapsă ..ci de urgie. Potrivită este şi a c e a s t a :
„Pedepseşte-ne pre noi, Doamne, însă cu judecată şi nu cu m â n i e "
{Ierem."X, 23).. Şi aceasta: „Pedeapsa Domnului îmi deschide urechile"
(isaia L V ) ; că precum pruncii cei dintre fii supărându-se de învăţături,
după bătăile, pe care dascălii lor sau pedagogii' le pun asupra lor fă-
cându-se mai luători aminte, priimesc învăţăturile; şi acestaş cuvânt mai
înainte de lovituri nu se auziâ; iar după durerile bătăilor, ca cum de
' curând s'ar fi deschis urechile şi l'au priimit în auz şi l'au păzit întru
s

pomenire; âşa şi l a i c e i ce nu as'cultă dumnezeeştile învăţături şi zac

.defăimând poruncile li se întâmplă; căci când li se aduce asupra lor
pedeapsa: dela Djjmnezeu, atuncea mai ales cele ce pururea se grăiau
ş L p u r u r e a se îndemnau din poruncile lui Dumnezeu; ca cum atuncea
întâi au căzut în urechile lor, le priimesc... Pedeapsa aceasta decât mulţi
bani, c e l o r , c e cugetează drept, le este mai preţuită. Pentru aceasta zice
S o l o m o n : „Luaţi pedeapsă şi nu argint" (Vor. la începutul pild.). Zice
şi Teodorit: „începuturile fieşte-căreea pedepse sânt mâhnicioase. şi foarte
neplăcute ci odrăsleşte rod vrednic de laudă pre pacea cea dupre D u m -
a e z e u şi pre aşteptarea cea lăudată. Că şi Domnul a ş a a zis; „ Că
strimtă şi necăjicioasă e calea care duce la viaţă" (Mat. VII, 14).
624. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 2 — 1 3 .

iar genunchele sânt semn de mişcare mutâtoare; deci ale o -

mului celui ce se întristează şi se mâhneşte şi organele c e l e
sufleteşti mai întâi slăbănogesc şi mădulările cele trupeşti d u ­
pre urmare s l ă b e s c ) .
1

13. Şi cărări drepte faceţi picioarelor voastre, ca nu

ce este şchiop sâ se abată, ci mai vârtos sâ se vindece.
Cu acest cuvânt voroveşte Apostolul hristianilor, ca u n o r
alergători, adecă ca celor c c aleargă în c a l e ; precum şi m a i
sus însuşi a c e a s t a O au arătat zicând: «Prin răbdare să a l e r ­
găm la nevoinţă c e a pusă înaintea noastră» (Evrei X I I , 1 ) .
D e c i zice l o r : «Hristiani, faceţi cărări drepte picioarelor v o a s ­
t r e » ; au luat însă zicerea aceasta dela S o l o m o n carele z i c e :
«Drepte cărări fă picioarelor tale, şi căile tale îndreptează-le»
' (Pild. IV, 2 6 ) . Cărări însă sânt sau semnul- şi închipuirea r o ţ e i
carului, c a r e semn se închipueşte pre pământ, când aleargă
carul; sau pământul şi locul este supus picioarelor celor c e a -
leargâ. D e c i , zice, cărările voastre să fie netede şi drepte căile
voastre, adecă să nu fie în sufletele voastre vre o asprime şi
lucru mâhnicios şi ne n e t e d , ci alergaţi calea vieţei voastre c u
netezire şi fâră mâhniciune, ca să nu vă abateţi fiind şchiopi,
a d e c ă fireşte, fiind mici de suflet, fiindcă şânteţi Iudei (fiindcă
Iudeii sânt mici de suflet). Sau se înţelege şi a ş a : ca nu şchiopi
fiind despre a crede bunătăţile cele c e vor sâ fie şi care s e
"nădăjduesc, îrică mai mult vă răniţi şi să se a b a t ă p i c i o a ­
rele voastre, a d e c ă cu totul sâ se s t r â m b e z e ; căci cela c e s ă
târăşte împreună cu împuţinarea de suflet c e a firească sau c ă ş -
.tigată, nu se trage înapoi pre sineşi cu dreptul cuvânt ca c u
un frâu, ci nesimţind cade cu totul în prăpastia deznâdăjduirei
şi apoi cu ane voe poate a se sculă de a c o l o ; pentru a c e a s t a
sârguiţi-vă voi, fraţii mei hristiani, c a să vindecaţi - ş c h i o p â t a -

a
) Şi Fotie încă zice, cum că Apostolul nu zice despre mâini şi ge­
nunche, ci dupre cugetările cele ce şchiopătează întru mulţimea ispite­
lor şi a celor ce au slăbănogit. Iar Teodorit zice: însemnează însă prin
aceasta durnnezeescul Apostol că întru mulţimea primejdiilor slăbănp-
gind, mai leneş s'au făcut către calea bunei cinstiri de Dumnezeu. Din
destule însă sânt acestea a strica pre mândria lui Navat; că pre. cei ce
s'au nevoit strălucit şi. apoi s'au trândăvit îi întăreşte şi cu doftoriile
;

pocăinţei îi vindecă, că şchiop zicând pre vindecare o au fggăduit. Iar

Chirii al Alexandriei aşa tâlcueşte zicerea: Ca nu ceea ce este şchiop
să se abată; iar vindecarea şchiopătăturei ceii ca aceasta nu s'ar putea
face cândva de aiurea fără. numai prin singura credinţa cea întru Chri­
stos. Iar aceştiea, Iudeii adecă, credinţa neproaducându-o, au rămas întru
şchiopătare şi întru abaterea pntimei, dupre Pavel (Cart. I din tâlcuiri).
626. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIÎ, VERS. } 4 — 1 5 .

Apostolul (Evrei XIII, 4 ) . Insă nu e şi sfântă pentru îndulcirea

împătimitoare ci păzitoare de sfinţenie.
. Fără de care niminea va vedea pre D o m n u l .
F ă r ă de sfinţenie, zice, şi fără de curăţia trupului nu se va
învrednici cineva a vedea pre D o m n u l ; p e n t r u aceasta a c e s -
taş-Apostol zice a i c e : r,iei curvarii,".nici preacurvarii^nici rna-
lahieniij nici cei c e . s e culcă cu bărbaţii împărăţia iui D u m n e ­
zeu nu o vor moşteni (I--'Oşţ.- VI, 9); Şi Domnul încă a zis în
Evanghelie: «Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea
pre Dumnezeu» (Mat. V , 8).
1 5 . Socotind ca nimenea să se lipsiască de Darul lui
Dumnezeu.
A i c e a Apostolul potriveşte pre hristiani cu cei ce călătoresc
p r e cale, de merg o cale depărtată, de tovărăşia multora şi
le zice: Vedeţi fraţii mei şi luaţi aminte ca nu vre unul din­
tre fraţii'dimpreună călătorii voştri să fi rămas în urmă; căci
eu nu cer dela vor nurnai această ca—înşivă să umblaţi, şi sâ
mergeţi înainte; ci cer încă să iscodiţi, adecă şâ cercetaţi şi
să ajutaţi ca pre un bolnav (că a c e r c e t ă la bolnav se zice)
pre cela ce rămâne în urmă în calea faptei bune şi este lip­
sit de Darul lui Dumnezeu; şi măcar unul singur de s'ar în­
tâmplă să fie acesta voi să nu-1 lăsaţi fâră purtare de g r i j ă ;
dar a lui Dumnezeu însă pre credinţă o zice şi pre vieţuirea
bună şi bunătăţile cele fiitoare, căci toate acestea sânt lucruri
ale Darului lui Dumnezeu.
Ca nu vre o rădăcină de amărăciune în sus răsărind
să supere.
Zicerea aceasta se afla şi în A doua lege scriind a ş a : « C a
nu vre unul dintre voi să fie rădăcina odrăslind în venin şi în
amărăciune» (A Il-a lege X X I X , Î S ) . Şi o zice aceasta şi Moisi
şi Apostolul aicea dela metaforaua numelor,- A c e a s t a la altă
parte o asemănează acestaş Pavel cu aluatul cel dospit, z i c â n d :
«puţină dospitură, pre toată frămâptâtura o dospeşte» (I C o r .
„V, 6). înţelegerea dar a cuvintelor acestora este a c e a s t a : că
de e vre unul viclean şi rău dintre voi, să nu se erte a vă­
;

tăma şi pre ceilalţi cu răutatea \a% ci săj se tae rădăcină â-

mărăciunei lui, adecă a păcatului lui 1). Iar. cum că p ă c a t u l . e

*) Pentru aceasta purtătorul de Dumnezeu Ignatie despre rădăcinele

şi buruen.ele cele acest-fel de amară, scria în. Epistolia cea cş-tre. T r a l i -
sieni zicând: „Rogu-vă pre voi, nu eu ci darul "Domnului nostru Iisus
Christos se întrebuinţaţi singură hrana cea hristienească; iar de buru-
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XU, VERS; 1 5 — 1 6 . 627

amar, sau mai bine a zice, că nu este alt lucru mai a m a r d e

c â t păcatul, aceasta o ştiu păcătoşii, aceia, cari se t o p e s c şi
s e usucă de mustrarea conştiinţei lor, dupâ c e fac p ă c a t u l ) . 1

Şi vezi, iubitule, cum c ă Pavel nu a zis păcatul rădăcină a-

mară, ci rădăcină d e amărăciune, pentrucă rădăcina c e a amară
e cu putinţă a f a c e şi roduri dulci; iar rădăcina a d e c ă izvorul
şi pricina amârăciunei, care?i păcatul, a c e s t a e CU neputinţă a
:

n a ş t e roduri dulci. . '.. -

Şi prin aceasta sâ se smreduiască mulţi..
F i i n d c ă hristianii cei leneşi şi trândavi, când văd p r e cei răi
păcătuind, s e pleacă spre râvna şi urmarea lor şi dupre ur­
m a r e ise smerduesc şi să fac necuraţi cu sufletul, pentru a c e a s t a ,
zice Apostolul, să se t a e rădăcinile ce|le c a a c e s t e a a păcatului,
pentru a nu odrăsli roduri aducătoare de m o a r t e ca "acestea.
16. S â nu fie vre-un curvar sau spurcat ca Isav, ca­
rele fn loc de o mâncare ş'au dat întâele naşteri ale sale
(Fac. X X V , 3 2 ) . ' '
Nu a zis aicea Apostolul, c ă I s a v a fost curvar, d e a c e a s t a
t u cetitorule după c e vej ceti zicerea, să nu fie vre unui cur­
var, stă, adecă aşa c e t e ş t e : sâ nu fie între voi vre unul cur­
v a r ; c ă ghicitoreşte arată Apostolul cu cuvântul acesta pre
oare-cari hristiani curvari, pre cari nu voeşte a-i vădi; ci se
f a c e că nu-i ştie pentru c a să-i îndrepteze. Apoi ca dela alt
început c e t e ş t e a c e a s t a : s'au spurcat c a Isav; adecă să nu fie
între voi vre ..un hristian lacom de p â n t e c e , lurtieşte cugetând,
spurcând şi călcând darurile Duhului; pentrucă şi Isav au spur­
cat, adecă a vândut cinstea c e a dată lui de Dumnezeu, a

i a n a cea străină să vă depărtaţi, care este eres, că mestecă pre Chri­

stos ca s ă se facă vrednici de crezare, precum fac cei ce dau otravă
•cea omorâtoare, mestecândU-o cu vin şi miere, care cel ce nu o ştie,
c u dulceaţă o priimeşte. Păziţi-vă dar de unii ca aceştia. Şi iarăşi întru
aceeaşi epistolie zice: „Fugiţi de odraslele cele de pe delaturi rele, care
nasc roduri aducătoare de moarte, din care de ar gustă cineva, îndată
moare, că aceştia nu sânt sad al duhului". Şi în cea către Filadelfeni
scrie: „fugiţi de buruenile cele rele pre care Christos nu le grădină-
reşte, pentrucă ele nu sânt sad al Părintelui". Şi Teodorit zice: „Iar ră­
dăcină de amărăciune şi pre dogmele cele rele şi pre viaţa cea stricată
le-au numit".
l
) D& aceasta şi Solomon a zis: Că miere curge din buzele muerei
•curve, care la o vreme îngraşă pre gâtlej, iar apoi ce vei aflâ mai a-
mar decât veninul ei (Pild. V, 4 ) . Şi aiurea acestaş zice: „Şi zic că mai
-amară deCât însuşi moartea este muerea, care este capcană şi cursă ini­
mei, legătură în manile e i " (Eclisiast. VI, 2 6 ) .
628. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. XTI, VERS. 16—17.

naşterei întâi şi o au perdut pentru o proastă m â n c a r e . Şi a-

c e a s t a este scurcare, când cineva defăima lucrurile cele dum-
nezeeşti. A r a t ă lor Apostolul cât de mare rău e lenevirea şi
trândăvirea; pentrucă Isav, întâiul fiu a lui lacov, s'au făcut
urmaş fiindcă s'au împuţinat cu sufletul şi nu s'au împotrivit:
poftei de lintea c e a f e a r t ă ) .
3

17. Că ştiţi cum câ şi după aceea vrând să moşte-

niască blagoslovenia au fost nepriimit (Fac. X X V I I , 3 7 ) .
Ştiţi, hristianilor -zioq că Isav dup3 c e şi-a vândut protonaş-
t e r e a sa lui lacov, la urmă voind să moşteniască c a întâiul
născut blagoslovenia părintelui său Isaac, nu au fost priimit
de dânsul; că mai întâi Isav de Dumnezeu nu au fost priimit,
de vreme ce Dumnezeu a fost pricinuitor de a se amăgi Isaac'
şi a blagoslovi pre lacov, ca întâi născut în locul lui Isav; la
urmă însă când Isav a cerut blagoslovenia, nu a fost priimit
nici de tatăl său, sau şi atuncea de amândoi nu a fost priimit:
şi d e Dumnezeu şi de I s a a c . C â arătat e s t e , cum că şi Isaac
nu au fost priimit pre Isav, pentrucă aşa au voit Dumnezeu;:
că a zis Isaac c ă t r e I s a v : «De l'am fâcut pre el domn al tău
şi p r e toţi fraţii lui i-am fâcut slugi ale lui, cu grâu şi cu vin
l'am întărit pre el, ţie dar ce voiu face fiule?» ( F a c . X X V I I , 3 7 ) .
Câ loc de pocăinţă nu au aflat), deşi cu lacrimi o c ă ­
lită aceasta.
O a r e nu cumva cu cuvintele a c e s t e a Apostolul surpă pocăinţa?
Răspundem, că nu. S â nu fie! Ş i cum apoi zice, că Isav nu
a aflat loc de pocăinţă, măcar deşi cu lacrimi o căuta aceasta?-
.Zicem, că mai întâi, o frate, aceasta nu se cuvine să o s o c o ­
teşti pocăinţă, ci blagoslovenie; că în mijloc se cuvine să în­
ţelegi a c e a s t a : câ loc de căinţă nu au aflat. Totul însă n e t e d
cetindu-se este a ş a : c ă ştiţi că şi în urmă vrând să m o ş t e «
niască blagoslovenia, nu au fost priimit, deşi cu lacrămi c e -
rându-o (câ loc de pocăinţă nu au aflat); iar apoi zicem ţie^
că cu adevărat a căutat Isav pocăinţa, însă nu o au căutat cu

*) Că aşa zice Scriptura; Şi au fert lacov o fertură şi au venit I s a v

din câmp leşinat. Şi a zis Isav lui I a c o b : dă-mi din fertură aceasta d e
linte, că leşin de foame, pentru aceasta s'a chemat; numele lui E d o m
{ c a r e însemnează rumen şi roş). Şi a zis lacov lui Isav: dă-mi mie as-
râzi pronaşterea ta mie; şi Isav a z i s : iată eu mă duc să mor şi ce-mi
trebue pronaşterea mie; şi a zis lacov lui: jură-te mie astăzi şi s'au j u ­
rat l u i : şi au dat Isav înapoi lui lacov protonaşterile şi lacov a dat lui
Isav pâne şi fertură de linte şi au mâncat şi au băut şi s'au sculat şt
saltă şi a stricat Isav protonaşterile sale ( F a c . X X V , 2 9 ) .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 17. 629

adevărul şi precum se c u v i n e ; căci c e semn de adevărată p o ­

căinţă a fost, icând el păziâ în inima sa patima asupra fratelui
său şi căută să-1 o m o a r e ? C ă aşa scrie S t . S c r i p t u r ă despre
e l : «Şi pizmuiâ Isav asupra lui l a c o v pentru blagoslovenia, cu
c a r e l'a blagoslovit pre el tatăl s ă u ; şi a zis Isav în gândul
lui: apropie-se zilele plângerei tatălui meU, ca să o m o r pre l a c o v ,
fratele meu» ( F a c . X X V I I , 4 1 ) . Pentru a c e a s t a d a r nu au aflat
loc de pocăinţă, pentrucă nu a căutat precum se cuvenea, căci
m ă c a r deşi a vărsat i a c r ă m i : «Că au strigat, z i c e I s a v cu glas
r

ş i au plâns» (Fac. X X V I I , 39). Ci lăcfămile lui nu erau Iacrămi

d e pocăinţă, ci Iacrămi de pizmă şi de amărăciune, p e n t r u c ă
nu suferiâ, nici îi erâ de t i c n ă a se arată, fratele său mai în­
tâi şi mai sus d e c â t el. C â se n a s c Iacrămi de multe ori şi
din multa a m ă r ă c i u n e ) ; precum nici mâhnirea lui Cain a fost
1

mâhnire de pocăinţă, ci de pizmă: « C ă s'au mâhnit Cain, zice,

foarte şi a scăzut faţa lui ( F a c . I V , 5 ) ; a d e c ă nu s'a mâhnit
p e n t r u c ă s'au Căit de răutatea ce au făcut, d e au proadus lui
Dumnezeu rodurile cele mai proaste, ci s'au mâhnit pentru

*) A arătat şi *iz. Scriptură,, că din multa amărăciune şi mânie şi za­

vistie au plâns Isav, că zice Scriptura: Şi a fost când a auzit Isav gra­
iurile lui Isaac, părintele său a strigat cu glas mare şi amar foarte ( F a c .
X X V I I , 3 4 ) . Care' tâlcuindu-o dumnezeescul Hrisostom zice: Ce va să
zică cu glas mŞare, şi amar foarte? Mânia o a însemnat prin graiul a-
cesta şi pre covârşirea urgiei, cu care s'au umplut auzindu-le acestea.
Dar şi Procopie a ş a zice; nu pentrucă nu au priimit blagosloveniile aşa
s e turbură şi se scârbeşte, cât pentrucă fratele său s'a învrednicit, căci
zavistnic fiind»,'mai bine alege decât folosul său pre paguba fratelui s ă u .
Şi aiurea încă acelaş Procopie încă zice, ..tălmăcind zicerea aceasta a
Apostolului, că loc de pocăinţă nu au aflat; că nu cu chipul cu care
trebuia cerea blagoslovenia, deşi părându-se că o fâceâ aceasta cu l a - •
c r ă m i ; c ă nu s'au ^întristat, căci s'au făcut nevrednic, ci căci nu s'au
norocit de aceasta,' negătindu-se spre a se cuveni (cea dintâi la Penda-
teth. foaea 3 3 9 ; iar aceasta din urmă tij. foaea 2 7 ) . Iar Teodorit zice
a ş a : că loc de pocăinţă nu au aflat, în loc de, nu au aflat calea p o c ă ­
inţei, nici au plâns pentru cele ce rău au socotit; şi se tânguiâ nu pen­
tru greşală, ci pentru buna soartă a lui lacov; şi mărturisesc graiurile
lui ca au z i s : „Apropie-se zilele plângerei părintelui meu, ca s ă omor
pre lacov, fratele m e u " , şi nu prost a pomenit dumnezeescul Apostol
de întâmplările lui Isaav cî şi învăţând, că şi acela întâi născut fiind
pentru lăcomia pântecelui şi trândăvirea s'au lipsit de blagoslovenie. Şi
Evreii cinstiţi fiind cu protonaşterea şi cu cele de prisos ale legei, p e n ­
tru lăcomia pântecelui robiţi fiind au căzut din mântuire; iar neamurile
norodul cel nou, al căruia închipuire a fost lacov, a u dobândit proto­
naşterea. Deci chezeşlueşte pre cei ce din Evrei au crezut, să nu r â v -
n i a s c ă fără de legea întâiului născut, ci să se împărtăşiască dela bla-
.goslovenia norodului celui mai nou. • -
630. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 17—18.

pizma sa; văzând că Dumnezeu a priimit darurile lui Avei f r a ­

telui său, iar jertfele sale nu le-au primit. i
Iar cum că Cain s'a mâhnit pavistuind pre fratele său şi nu
căindu-se, a arătat uciderea fratelui .său cea în urmă de dân­
sul făcută. D e c i ori aşa se înţelege zicerea aceasta, precum o
am tâlcuit; ori că cu cuvintele acestea durnnezeescul P a v e l
prea înţelepţeşte înspăimântează pre aceia cari încă nu au c ă ­
zut în păcat; zicând c ă la .păcatele c e l e tu ari nu e de l o c d'e
pocăinţă; -şi 0 fac a c e a s t a iconomieeşte, cac-U-temerea aceasta.
să-i propazască pre ei ca să nu cadă în p ă c a t ; însă când v e d e
pre oari-cari că au căzut iarăşi în păcat, ' ut >ncea de-a î n d â -
răptul îi cheamă pre ei la p o c ă i n ţ a pentru ca să nu cadă în
deznădăjduire, precum şi pre Galateni căzând în Iudaism îi
cheamă înapoi la pocăinţă zicând: «Copilaşii mei, pre cari i a ­
răşi chinuesc a vă naşte până se va închipui Christos întru voi
(Gal. IV, 19); a căreea zicere şi tâlcuire şi subfnsemnare vezi-o...
Nu leapădă dar Pavel aicea pocăinţa, ci siguripseşte şi p r o -
păzeşte pre hristianii cei din Evrei, pentru ca să nu cadă în
păcat. .

18. Că nu v'aţi apropiat de muntele cel pipăit şi c a ­

rele se ardea de foc şi de nour şi de ceaţă şi de vifor
şi de glasul trimbiţei. • -
L a Eşire e. s c r i s : Ş i a fost în ziua a treia fâcându-se dimi­
neaţă şi s'au făcut strigări şi fulgere şi nori întunecaţi pre m u n ­
tele Sinai/ şi glasul trimbiţei răsuna t a r e şi s'au înspăimântat
norodul în tabără ( E ş . X I X , 16). Iar cu cuvintele a c e s t e a a-
rată Pavel, că hristianii de nu rabdă cu mulţămire necazurile
şi ispitele, şi nu cred în Christos cel făgăduit, sânt vinovaţi
de mai mare muncă decât Evreii L e i e i Vechi, adecă a T e s ­
tamentului Vechiu. Şi vezi iubitule, cum face asemănarea; pen-;
.truca după ce au arătat mai întâi cu {mai multe pilde pre c o ­
vârşirea ce o are Scriptura aceasta nouă mai pre sus de c e a
veche, acuma aicea pune lucrurile cele mari şi minunate din
care s'a făcut înaintea vechilor Evrei, din care m a i ales au
fost muntele Sinai şi arată câ acestea sâîit mici şi nu v r e d ­
nice de cuvânt, asemănându-se cu lucrurile' Noului T e s t a m e n t ;
căci în muntele Sinai, a fost zice, multă fantazie a ochilor spre
înspăimântarea şi temerea şi minunarea norodului Evreilor, c e ­
lui pruncesc; că acolo în Sinâ se vedea foc, pentru ca s'arate
cu aceasta, că Dumnezeu, puitorul de lege are putere sâ ardă
şi să pedepsiască pre cei răi şi dupre urmare ca s'arate E -
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 8 — - 1 9 . 631

vreilor, c ă este înfricoşat şi cutremurător. A c o l o în Sinai s e

arătă pâclă şi întunerec, pentru ca să închipuiască pre litera
L e g e i ceii Vechi umbroasă şi întunecoasă; căci de au fost L e ­
gea c e a V e c h e închipuire, arătat este c ă închipuirea a c e a s t a
au rămas nedescoperitâ şi întunecată şi nu cunoştea cineva c e
însemnează» până. c e au venit adevărul, c ă pâcla şi î n t u n e r i ­
cul cel de pre S i n a văzut închipuia încă şi pre nevederea şi
neînţelegerea firei lui Dumnezeu; Gâ zice D a v i d ; « C ă au_pie^
c a t cerurile şi, s'au pogorît şi îtiitutteree- sub picioarele sale»
(Ps. X V I I , 9 ) ; iar viforul, care este un vârtej repede de vânt
deştepta pre leneşii şi trândavii Evrei şi îi îndemnă pre ei spre
a luâ aminte; iar trimbiţele cele c e se auziau în Sinai, arată
că este faţă împăratul a toate D u m n e z e u ; fiindcă împăraţii o -
bişnuesc a fi întovărăşiţi de trimbiţi răsunătoare. Pentru aceasta
şi la a doua venire a lui Iisus Christos a r e să răsune trimbiţe
pentru ca s'arate c ă Christos este împărat').
19. Ş i glas de graiuri, care cei ce l'au auzit s'au le­
pădat a nu li se mai adauge lor cuvânt.
Dumnezeu când dâ lege lui Moisi, auziâ norodul că voro­
veşte D u m n e z e u ^ a d e c ă pentru ca să fie d e crezare punerea
de lege, şi altă încă pentru c a să nu socotiască Evreii, cum
că cuvintele şi legea au fost ale lui Moisi şi nu a lui D u m n e ­
z e u ; iar de vreme c e glasul lui Dumnezeu erâ cu adevărat în­
fricoşat şi ca un tunet, iar glasul lui Moisi ^erâ amorţit şi sub­
ţ i r e ; pentru aceasta Evreii, cei c e au auzit, s'au lepădat de a
auzi glasul lui Dumnezeu şi c e r e a să audâ glasul lui Moisi,

*) însemnează aicea că sf. dulcele cântă.tor Cosrna din această zicere

dulce au alcătuit troparul cel în a opta cântare al întâiului canon al
cincizecimei ce zice: „Cei ce nu v'aţi suit în muntele cel ce nu se pu­
tea pipăi netemându-vă de focul cel mistuitor, veniţi să stăm în m u n ­
tele Sionului, în cetatea viului Dumnezeu, cu purtătorii de duh ucenici,
acum dănţuind. T o a t e lucrurile pre Domnul lăudaţi şi-1 prea înnălţafi
întru toţi vecii". Acest tropar însă mă mir cum înţeleptul Teodor S e -
racul Prodromit (numit) cel ce a tâlcuit azmaticeştile canoane nu l'au
tâlcuit dupre înnaltă sa înţelepciune şi pricepere: că zicerea, nu se pu­
tea pipăi, o au înţeles în loc de, nepipăit; pentru aceasta şi nu se des­
luşeşte bine noima; că zicerea cel ce se pjpj.e._este în loc de, carele se
pipâe, se calcă şi curat simţit şi văzut, precum zice mai sus Apostolul.
Iar noima troparului toată este acest-fel: noi hristianii, cei ce nu ne
suim în muntele Sinai cel pipăit şi simţit, nici ne temem de mistuito­
rul foc, cel ce ardea oare când de-asupra Sinăei, veniţi şi să stăm în
muntele Sionului cel gândit şi în cetatea lui Dumnezeu cea gândită,,
adecă în biserica lui .Christos, împreună dănţuind cu purtătorii de duh.
ucenici. , .. ~"
632. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 1 9 .

precum zice dumnezeiasca S c r i p t u r ă : «Şi t o t norodul vedea

glasul şi luminile şi glasul trimbiţei şi muntele fumegând; şi
t e m â n d u - s e tot norodul au stătut de departe şi au zis către
Moisi: «Grăeşte tu nouă şi nu grăiască Dumnezeu către noi
c a să nu murim» ( E ş . X X , 18)').
x
) . E s t e nedumerire pentruce apost. aicea, despre o parte zice, că
Evreii au auzit glasul lui Dumnezeu; şi A doua lege despre altă parte
zice; Şi a grăit Domnul nouă din mijlocul focului, glas de graiuri pre
cas-e voi le-aţi auzit şi asemănare nu aţi văzut, fără numai glas (A il-a
lege. IV, 12). Iar Domnul zice, din potrivă,în Evanghelia lui loan către
Iudei: Şi părintele meu, cela ce m'a trimis, a mărturisit pentru mine,
nici glasul lui. l'aţi auzit când-va, nici chipul lui l'aţi văzut (loan V, 3 7 ) .
S p r e dezlegarea nedumerirei aceştia însă zic unii, ca glasul pre care l'âu
auzit Evreii pre muntele Sinai nu a fost deadreptul fără mijlocire glas
dela Dumnezeu ci de un anghel sau de mai mulţi, cari slujea la darea
legei, care purtă faţa lui Dumnezeu. Şi vezi despre aceasta la subînsem­
n a r e a dela Cap. VI a aceşteiaşi Epistole s. 13., adecă zicerea: „Că iui
Avraam făcându-se Dumnezeu şi celelalte; iar alţii zic că Evreii au a-
uzit glasul lui Dumnezeu adecă, însă fiind înfricoşat glasul nu a putut
a desluşi, ce zice glasul „adecă auzea cu adevărat glas fără încheeturi;
iar glas cu încheeturi şi desluşitor nu auzea, pentru aceasta şi zicea
lui Moisi: grăeşte tu nouă şi nu grăiască Dumnezeu către noi, ca să
n u murim; precum una. ca aceasta s'a întâmplat şi celor ce împreună
călătorea cu P a v e l ; carii când auzea Pavel dumnezeescul glas cel din
c e r zicându-i: Saul, Saul, ce mă goneşti; au auzit glasul acesta şi ei]
î n s ă iară încheeturi şi ca un tunet şi n'au desluşit ce zicea glasul acela.
Pentru aceasta şi la fapte se scrie la un loc adecă, cum câ au auzit şi
ei glasul: iar bărbaţi cei împreună călători cu el, au stătut uimiţi glasul
auzindu-1, dar pre nimenea văzând (Fapt. IX, 7) (Măcar că dumneze- .
eseul Hrisostom tâlcueşte căci a auzit glasul lui Pavel şi nu vedea pre
acela către carele grăia). Şi la alt loc iarăşi faptele scriu, că ei nu au
auzit glas zicând despre faţa lui Pavel: „Iar cei ce erau împreună cu
mine, lumina adecă o a privit şi s'au fâcut înspăimântaţi; iar glasul celui
c e grăia mie nu l'au auzit" (Fapt. X X I I , 9). însuşi aceasta au urmat şi
când zicea Domnului glasul din cer şi i-au zis: „Şi am proslăvit şi iarăşi
voi proslăvi" (loan XII, 2 8 ) . Pentrucă norodul cel ce stâ împrejur, cu
adevărat fără încheeturi au auzit glasul acesta ca un tunet; iar ce zicea
glasul acela, cu desluşire nu l'au putut auzi, zicând: „Iar norodul cel ce­
s t a auzind, zicea, tunet se făcu; iar alţii ziceau: anghelii a u grăit lui (tij.'.
;

2 9 ) . Drept aceia amândouă sunt adevărate dupre zicerea aceia: şi că

a u auzit glasul acesta Evreii şi în muntele Sinai şi împreună călătorii ..
c u Pavel şi când au zis Domnului: am proslăvit şi.... şi că nu le-au auzit.

Iar dumnezeescul Hrisostom tâlcuind zicerea cea de mai sus din E -

vanghelia lui loan zice, că cu cuvintele acestea Ce au zis Domnul că- :
tre ludei îi sue la o dogmă fîlozofească, şi arată lor cum că D u m n e z e u ;
nici glas are, nici chip dupre firea sa; fiindcă este afară de tot glasul
şijjfelul şi chipul şi ca mai pre sus de fiinţă şi neînchipuit şi nevăzut:
„ C â t e puţin îi introdueje pre ei la o fîlozofească dogmă, zice sf. HrisosHj
tom, arătând că la Dumnezeu nici glas este nici chip, ci mai pre sus d e )
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII^VERS. 2 0 — 2 1 . 633

20. Că nu suferea ceea ce li se zicea.

A d e c ă c e e a c e se zicea dela Dumnezeu, nu putea Evreii a
o suferi în urechile lor, p e n t r u c ă era înfricoşată; şi dar fiindcă
nu putea Evreii a suferi înfricoşatul glasul lui Dumnezeu, pen­
tru a c e a s t a s'au făcut ei pricinuitori a se arăta Fiiul lui D u m ­
nezeu pre pământ cu trop o m e n e s c , pentru c a să fie lor în­
căput şi suferit.
Măcar fiară de se va atinge de munte, cu pietre se v a
ucide (Eş. X I X 1 2 ) .
2 1 Şi aşâ de înfricoşat era ceea ce să fantazeâ.
Şi cu cuvintele a c e s t e a arată Pavel pre covârşirea, c e o are
NOul T e s t a m e n t mai pre sus de cel vechiu: căci cel vechiu a-
d e c ă m ă c a r de nu avea vre un lucru m a r e e i minunat şi a c e s t
fel de a s e m ă n a t precum are acest nou, însă era a t â t a de în­
fricoşat, în cât măcar vre o hiară, sau d o b i t o c , nu se ertâ a
se atinge aproape de m u n t e : « C ă luaţi-vâ a m i n t e pre sine-vă,
(zicea Dumnezeu lui Moisi să zică norodului), de a vâ sui în
m u n t e , şi a vă atinge ceva de e l : tot cel c e se va atinge de munte
cu m o a r t e se va sfârşi: nu se va atinge d e el m â n ă : c ă cu

chipuri; că pre pum zicând că nici glasul lui aţi auzit, nu o zice aceasta
căci glas cu adevărat a eşit, nu auzit însă (adecă.jnu înţeles). A ş a zi-
~cand c ă nici chipul lui aţi văzut, cu aceasta o zice, c ă chip adecă are,
însă. acel fel, care nu se poate vedea, dar cum câ nici una din acestea
sunt la Dumnezeu; în cât dupre cuvintele acestea ale dumnezeescului
părinte, au auzit Iudeii glasul lui Dumnezeu şi au văzut chipul slavei
lui D u m n e z e u , ; fiindcă Dumnezeu a formăluit şi glasul şi chipul cu o-
meneasca cuviinţă şi dupre compogorâre, pentru ca să poată Evreii să
vie întru simţirea înfăţoşărei sale: „,Că au arătat (zicea ei) Domnul Dum­
nezeul nostru slava sa şi glasul lui Fam auzit din mijlocul focului,, (Il-a
lege V, 2 4 ) . Şi, iarăşi: „Nu au auzit glasul lui Dumnezeu, nici chipul
lui î'au văzut; pentrucă Dumnezeu e mai pre sus de tot glasul ş i . d e
tot chipul. Pentru aceasta şi Areopagitul Dionisie a z i s : că pricina tu­
turor s e arată eelo.u_ce se lipsesc de toate dumnezeeştile lumini şi de
glasuri şi de "cuvintele cereşti, şi întru întunerec fiind au trebuinţă, de
cel ce cu adevărat este, (adecă Dumnezeu), precum zic cuvintele: carele
este mai pre sus de toate" (Cap. I despre tainica teologie). Iar Ammonie
zice, cum că; cei pe nu au crezut în Christos, carele e cuvântul cel ipostat-
nic al Părintelui, şi chipul cel Inipostatnic a lui, aceia nici glasul lui
ţ

Dumnezeu au auzit, nici glasul lui ştiu: „Aceştia sunt, cari nici chipul
lui Dumnezeu au văzut, nici glasul lui au auzit, cari nu au crezut în
Christos, carele este cuvântul. Părintelui şi chipul lui cel adevărat" (la tâlc
E v a n g h . lui Ioan). Pentru aceasta şi Domnul, după ce a zis Iudeilor:
„Nici glasul lui aţi auzit, nici chipul lui aţi văzut", a adaus şi acestea:
" Ş r cuvântul lui nu îl aveţi rămâind întru voi; căci pre carele l'a trimis
n

acela, acestuia voi nu credeţi" (Ioan XII, 3 9 ) .

004. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 21—22.

pietre se va împroşcâ, sau cu săgeată se' va săgeta: ori dobi­

toc, ori om, nu va trăi (Eş. X I X , 12). Iar acest nou, de şi
toate le are deplinite, nimic însă arată înfricoşat, ci toate ale
lui sunt blânde şi line ).1

22. Moisi a zis m'am înspăimântat şi m'am cutremu­

rat. (A doua lege IX, 19).
In A doua lege sunt scrise despre Moisi acestea-:. «Mîam ni-'.,
gât înaintea Domnului a doua oară, precum- şi mai întâi, pa­
truzeci de zile şi patruzeci de nopţi, pâine nu am mâncat şi
apă nu am băut, pentru toate păcatele voastre cu care aţi gre- •
şit de aţi fâcut răutate înaintea Domnului I^jiranezeu a'l întărâtă
pre el: şi m'am înspăimântat pentru mânie "şi urgie, ca s'a în­
tărâtat Domnul asupra voastră» (tij). Şi dacă Moisi a. fost atâta-
de înspăimântat, carele a intrat în lăuntru în pâcla în care era
Dumnezeu: că Moisi zice a intrat în negura, întru care erâ
Dumnezeu ( E Ş . J X X , 21). Cu cât. p â r vârtos va fi fost înspăi­
mântat norodul? De unde Scriptura zice: «Muntele Sinai fu­
mega tot, pentrucă s'a pogorât asupra lui Dumnezeu în foc,
şi se suia fum ca un fum de cuptor; şi s'a înspăimântat tot
norodul. (Eş. X I X , 18). '
Ci v'aţi apropiat.
Israiltenii cei vechi, zice, nu au putut s ă se apropie de mun­
tele Sinai, ci au stătut de "departe: «că temându-se, zice, tot
norodul au stătut departe» (Eş. X X , 18). Iar voi hristianii Is­
railtenii cei noi v'aţi. apropiat lângă Sion. Vezi iubitule, co­
vârşirea, care are Testamentul cel Nou mai multă decât cel
vechiu?.
De muntele Sion, şi de cetatea Dumnezeului celui viu,
de Ierusalimul ceresc. \- •
Voi, zice, hristianii, în loc de muntele Sinai cel simţit şi.
pustiu, aveţi muntele Sionului cel gândit, şi cetatea cea gân­
dită a Ierusalimului, adecă pre însuşi cerul cel locuit, şi nu
pustiu.
Şi de sborul zeciurilor de mii de angheli.
In locul norodului Evreilor, zice, voi hristianii aVeţi zeciurile
de mii de angheli,- cari lăcuesc în cer; şi în'locul temerii ce
o aveau atuncea Evreii, voi aveţi bucurie şi veselie, că prin
numirea sborului ce însemnează bucuria; că unde este prâz-
). Zice însă Teodorit: „Fandasit (figurat) însă a zis, fiindcă nu pre '
1 1

însuşi Dumnezeul a toate îl vede, ci oare care fantazie a dumnezeeştei^

arătări. (Pentru ca sâ nu zic nălucire, am pus însă zicerea Apostoli"' ''
1
 EPJST. CĂTRE EVREI CAP. XII,. VERS. 2 3 — : 2 4 . 635

nuire, acolo este şi bucurie; iar a c e a s t a prăznuire, zice, se al-

cătueşte cu zeciurile de mii de angheli.
2 3 . Şi de b i s e r i c a celor întâi născuţi,--celor s c r i ş i în c e r .
întâi născuţi numeşte Pavel aicea pre credincioşii hristiani
pre cei afierosiţi lui Dumnezeu şi sfinţiţi, ale Cărora nume sânt
scrise în cartea vieţei: Precum şi Domnul zicea ucenicijor s ă i :
«Ci bucuraţi?vă înjgă- c ă numele • voastre s'au scris' în ceruri.
(Luca X , 2 0 ) . Iar d e vreme c e ' D u m n e z e u este o b ş t e s c Părinte
a tuturor oamenilor, pentru aceasta dupre urmare, toţi oamenii
d u p î e facere sânt fii al lui Dumnezeu; însă între fiii aceştia
întâi născuţi sânt aciea, cari au crezut în Christos şi s'au fă­
cut vrednici înfiuirei cei dupre proalegere şi dupre d a r ; sau
toţi hristianii cei c e au crezut sânt dupre d a r fii ai lui D u m ­
nezeu, i a r întâi născuţi din aceştia sânt acei c e au bine plă­
c u t lui Dumnezeu, şi cari s'au învrednicit a luâ cinstile cele
mai întâi dupre petrecere şi dupre cuvânt, adecă dupre faptă
şi cunoştinţă, sau dupre lucrare şi teorie, va să zică întâi năs­
cuţi dintre c e i c e au crezut sânt sfinţii.
Şi de j u d e c ă t o r u l tuturor, Dumnezeu.
Cu aceste cuvinte Apostolul despre o parte adecă înspăi-
mântezi pre credincioşii cei din Evrei, fiindcă zice lor, c ă D u m ­
nezeu este judecătorul al tuturor, n e numai al necredincioşilor
Iudei, ci şi al celor credincioşi; temeţi-vâ dar d e a c e s t a , zice,
şi voi hristianii: iar despre altă parte, arată p r e covârşirea c ' o
au ei mai pre sus de Evreii c e i vechi. D e vreme c e : acea,
cu adevărat, nici goale cuvinte ale lui Dumnezeu, nu au s u ­
ferit, nici cuteza a se aprOpiâ de muntele Sinai, iar voi hris­
tianii, zice, v'aţi apropiat d e însuşi judecătorul al tuturor a-
decâ de Christos, c ă c i : «Dumnezeu Părintele, nu j u d e c ă pre
nimeni, ci toată judecata o au d a t Fiiului» (Ioan V , 2 2 ) .
Şi de duhurile drepţilor celor depliniţi.
' V o i , zice, v'aţi apropiat lângă duhurile, a d e c ă d e sufletele
acelor ce pentru fapta bună şi pentru credinţă au bine plă­
cut şi depliniţi s e - a r a t ă la Dumnezeu, cu cari împreună aveţi
să vâ număraţi, de veţi urma credinţa l o r şi fapta bună.
24. Şi de P. mijlocitorul Testamentului Nou.
Voi hristianii, zice, v'aţi apropiat nu d e robul Moisi, ci d e
Iisus Chrisos, de Dompul şi stăpânul lui Moisi, şi al lumei
t o a t e , celui c e s'au făcut mijlocitor al Testamentului N o u .
Şi de sângele stropirei.
V o i hristianii, zice, v'aţi apropiat d e sângele Stropirei, adecă
636. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS 24—25.

al curâţirei, care este sângele lui Christos, carele fiindcă s'au

stropit asupra noastră, ne-au curăţit pre noi şi ne-au sfinţit.
Carele grăeşte mai bine d e c â t a lui Avei.
Dar cum? S â n g e l e lui Avei grăit'au? Răspundem c â aşa au
g r ă i t : c ă zice Scriptura a ş a : «Glasul sângelui fratelui tău Avei
strigă către mine» ( F a c . IV, 1 0 ) . S a u , precum am zis mai sus,
(

sângele lui Avei grăeşte, pentrucă se laudă şi se povesteşte

d e t o ţ i : Sângele lui Christos însă s l o b o a d e glas mai strălucit,
şi mai mare, decât sângele lui A v e i ) . Pentrucă sângele lui •Chri­
1

s t o s şi însuşi'lucrurile şi faptele strigă, pentrucă au sfinţit pre

t o ţ i oamenii: şi dupre alt chip încă sângele lui Christos gră­
e ş t e : căci ori-care inimă curată o află de o împărtăşeşte, In­
suflă întru dânsa pre Darul Sfântului D u h , şi o face să g r ă -
i a s c ă tainele lui D u m n e z e u : fiindcă precum zi e P a v e l : « D u -
hui se roagă pentru noi cu suspine negrăite ( R o m . VIII, 2 6 ) .
I a r sf. Chirii al Alexandriei aşa tâlcueşte zicerha aceasta a A
postolului, zicând: «Cum c ă sângele lui Avei striga izbândire
asupra lui Cain ucigaşului său. Iar sângele lui Christos grăeşte
c ă t r e Dumnezeu Părintele, nu pentru izbândire ci pentru aju­
torul şi mântuirea n o a s t r ă : pentru aceasta şi au zis Pavel, c ă
sângele lui Christos mai bine grăeşte decât al lui A v e i ) . 2

2 5 . Vedeţi sâ nu vă lepădaţi de acela ce grăeşte.

L u a ţ i - a m i n t e , zice, bine, şi păziţi-vă, hristianii, să nu vă l e ­
pădaţi de cela c e grăeşte, necrezând cumva făgăduinţele lui,
şi desnădăjduindu-vă, precum Evreii acei vechi s'au lepădat

l
) Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicerile de mai s u s : LAcolo, zice erâ
frică, iară aicea este serbare şi prăznuire; şi acelea adecă pre "pământ,,
iar acestea în ceruri; acolo mii de oameni, iar aicea z i d u r i de mii de
a n g h e l i ; acolo necredincioşi şi fără de lege, iar aicea I adunare de cei
întâi născuţi, şi scris în cer, duhuri ale drepţilor depliniţi; acolo T e s t a - .
m e n t Vechiu, aicea T e s t a m e n t N o u ; acolo Duh mijlocitor, iar aicea F i ­
iul: acolo sânge de dobitoace necuvântătoare, aicea sângele de miel c u ­
vântător. Iar zicerea c ă mai bine grăeşte decât sângele jlui Avei, în loc
de c ă prin lucrări grăeşte, şi lucrarea sa o arată, că sângele lui Avei,
se povesteşte: iar acesta lucrează mântuirea oamenilor. întâi născuţi
î n s ă pre cei aleşi i-au numit, fiindcă îndoită soartă dupre lege luâ cei
întâi născuţi, şi acestea le-au zis,, şi pre covârşirea acestora arătându-o,
şi îndemnând mai cu osârdie a ne apropie de acesta". '
-) Cuvintele dumnezeescului Chirii sânt acestea:, „Sângele lui Avei
p o a t e oare unde sa fi strigat asupra ucigaşului, Iar cinstitul sângele lui
Christos au strigat cu adevărat asupra cruzimei şi nemulţămirei Iudeilor
şi a u scos pre lume din păcat, ca unul ce l'au vărsat) pentru dânsa
(Cart. I din tâlcuiri).
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 25. 637

de eî, şi nu au ascultat poruncile lui ). Şi carele altul e s t e cel

1

c e grăeşte, fără numai Christos? Câci dacă sângele lui Chri­

stos grăeşte, cu mult mai vârtos însuşi Christos e viu şi g r ă e ş t e .
C â d a c a aceia nu au scăpat, lepădându-se de a c e l a
ce grăia pre pământ.
Câci dacă .aciea, zice, Evreii cei vechi nu au scăpat, de cer­
t a r e şi de pedeapsa (că aceasta se cuvine din afară a. se în­
ţelege) . fiindcă s'au lepădat şi nu au voit sâ asculte de cela
c e pre pământ le-au grăit, adecă de Moisi, sau şi de D u m n e ­
zeu, carele din cer s'au coborît, şi pre pământ le voroviâ lor
prin Moisi: căci Dumnezeu în muntele Sinai a vorovit cu Moisi:
şi legea lui o au dat' ). 2

C u m u l t m a i v â r t o s n o i , l e p â d â n d u - n e d e c e l din c e r u r i .
D a c ă Evreii cei vechi, zice, nu au scăpat de certare, pen­
trucă s'au lepădat de Dumnezeu cel ce grăia lor pre pământ,
cu mult rnai vârtos nu vom scăpa noi hristianii de c e r t a r e ,
căci ne întoarcem şi nu voim a asculta pre Christos, carele
grăeşte nouă din ceruri? A d e c ă carele dupâ ce s'au înnălţat
la ceruri, de acolo au dat nouă legea prin Sf. Duh. Şi o zice
•aceasta aşa Pavel, n u căci altul au fost atuncea carele au grăit
în Sinai, şi altul acum carele grăeşte din c e r : că unul şi a -
celaş Fiiu al lhi Dumnezeu erâ şi cel ce atuncea a grăit, şi
cel ce acum grăeşte. Ci o zice aceasta pentrucă punerea d e
lege a c e a a Testamentului Vechiu au fost deosebită de a c e a s t a
a cestui nou, şi chipul au fost osebit, cu care amândouă T e s -
tamenturile a c e s t e a s ' a u d a t : căci atuncea adecă în Sion v o -
rovind, au dat legea, iar acum dupâ c e s'au înnălţat au lu-

) . Iar Teodorit aşa tâlcueşte zicerea: „Fiindcă aceia au z i s : grăeşte

l

tu către noi, şi nu grăiască Dumnezeu către noi: li porunceşte acestora

Apostolul, să nu râvniască grosimea acelora, nici asemenea cu aceia a
lăsă pe stăpân, şi a alerga către siugâ, şi în locul lui Dumnezeu a l u â
pre Moise şi în locul celor nouă a îngădui celor vechi, că măcar zice,
că nu din cer a grăit lor Dumnezeu, ci în muntele Sinai au dat lor
punere de lege; rioi însă arătarea stăpânului din cer o aşteptăm.
) Iar Icumeniei înţelege că Dumnezeu atuncea a vorovit pre pământ,
2

fiindcă făgăduia .Evreilor lucruri pământeşti, pământ ce curge lapte şt.

miere, biruinţă asupra de vrăjmaşi trupeşti; mulţime de copii, bunătate
de copii, şi viaţă de îndelungaţi ani; iar din cer acesta-şi acum g r ă ­
eşte, fiindcă făgădueşte moştenirea cerurilor şi slavă cerească şi cuprin­
zătoare bunătăţii cereşti; s a u _ p r e pământ le grăia atuncea Dumnezeu,
fiindcă legea cea dată prin Moise erâ smerită şi curăţiri trupeşti, şi c a r e
se teorisiâ către materialnicul şi pământescul trup acesta; iar acum g r ă ­
eşte din ceruri fiindcă grăeşte lucruri dumnezeeşti şi înnalte şi care pre
suflet îl curăţesc şi k cer—rl sue.
638. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XII, VERS. 25—26.

minat pre Apostoli cu Duhul Sfânt, şi au scris Evanghelia, şi

au propoveduit credinţa: drept acea mai înfricoşat este acum,
decât întâi, şi cu dreptate este a se asculta acum mai mult
decât atuncea: iar cum că unul şi acelaş au fost carele au
grăit şi atuncea şi acum şi nu altul şi altul, ascultă ce zice
mai jos Pavel. ' .
2 6 . Al căruia glasul'au clătit atuncea .pămâp-ţuL,
.. Vezi, iubitule, câ şi cel ce grăia atuncea pre pământ, şi ca­
rele acutn grăeşte din cer, este unul'şi acfelaş Christos? Căci
glasul lui, zice, atuncea când au dat legea'. au clătit pre mun­
tele Sinai şi pământul: că s'au cutremurat lumea atuncea pen­
tru punerea de lege cea dată în muntele Sinâi,. de aceasta zi­
cea David: «Dumnezeule, când mergea' tu înaintea norodului
meu, când treceai tu în.pustie, pământul s'au clătit; că şi ce­
rurile au picurat dela faţa Dumnezeului Sinaei, dela fata Dum­
nezeului lui Israil (Psalm" L X X V U , 7 ) . . . .:
. Iar acum au făgăduit zicând: «încă. 6 dată eu voiu
clăti, nu numai pământul., ci şi cerul (Ageu II,' 7 ) .
Două mai catoliceşti cutremurări pomeneşte dumnezeiasca
Scriptură, că s'au făcut: un cutremur adecă s'au fâcut mai
întâi când s'au coborît Dumnezeu în muntele Sinai, pentru
ca să deâ legea, precum mai sus au zis dumnezeescul Da­
vid; iar acum s'au făcut, când s'au întrupat Fiiul lui Dumne­
zeu: căci când erâ Domnul prunc, şi s'au pogorît în Egipt,
s'au făcut un cutremur pentru carele este scris aşa: «Iată Dorn-
_nul va veni în Egipt, şi iată se vor cutremura cele făcute de
mâini ale Eghiptului» (Is.. X I X , 1). Câ s'au cutremurat idolii,
adecă s'au povârnit din starea ce o aveau spre a amăgi pre
oameni a-i cinsti, şi s'au risipit puterea lor: jar când au in­
trat în Ierusalim şezând pe mânzul asinii, s'au fâcut alt cutre­
mur, despre care au zis Evanghelistul Matei: «Şi intrând el în
Ierusalim, s'au cutremurat toată cetatea zicând: cine este a-
cesta?» (Mat. X X I , 10)'). S'au fâcut şi alt cutremur când s'a
răstignit Domnul dupre acestaşi evanghelist ce zice: «Şi pă- :

mântui s'au clătit» (Mat. X X V I I , 51). Iar a zice Dumnezeu prins

prorocul Ageu, câ încă o dată voiu clăti cerul şi pământul,
aceasta, zic, însemnează, că are a se face şi al treilea cutre­
mur, carele urmează dupre cel al doilea, adecă în urma celui]
J
) Iar sf. Chirii al Ierusalimului cutremur zice adecă, auzirea propo-
:

veduirei, prin care s'au cutremurat toţi -oamenii din vechea starea T ă â
tăcirei, şi s'au strămutat întru cunoştinţa' de Dumnezeu.
 EPIST. CĂTRE EVREI GAP. XII, VERS. 2 6 — 2 8 . 639

c e s'au fâcut în trupeasca economie, a d e c ă eu voiu face încă

o nouă prefacere în vremea sfârşitului a toată lumea, când
t o a t e stihiile şi materialnicile făpturi, au să se cutremure, a-
decă au să se strămute, şi au să se s c h i m b e din stricăciune
întru, nestricăciune. " .
27. Iar aceia ce zice încă o dată, însemnează pre stră-
: mut*i*eâ'-Celor ce şe clătesc ca a unora ce se prefac.
Irică o dată arată, zice, pre strămutarea făpturei cei strică-
cioase, care are firească însuşire a se clăti, fiindcă s'au zidit:
a d e c ă fiindcă făptura au luat început de a fi, pentru a c e a s t a
de nevOe are şi sfârşit: căci fieşte-care făptură s'au început şi
iarăşi fieşte ce s'a început în cât în firea sa are şi sfârşit; căci
şi anghelii, dupre firea şi fiinţa lor a d e c ă , nu sânt fâr de sfâr­
şit, fiindcâ dupre fire nu sânt nici fâră de început; însă du­
pre dumnezeescul Dar, şi nu dupre fire, au luat nesfârşire şi
n e m u r i r e : şi vezi talcuirea zicerei: ceia c e singur are nemurire
(I-a T i m o t . V I , 16) şi subînsemnarea ei. .
Ca să rămâe cele ce nu se clătesc.
A d e c ă pentru aceasta se strămută şi se prefac cele ce se
c l ă t e s c , adecă zidirile care au şi început, pentru ca să rămâe
bunătăţile cele fiitoare, a d e c ă cele ce nu au a se mai clăti şi
a se s c h i m b a : căci după ce se vor s c h i m b a făpturile aceste
stricăcioăse, atuncea t o a t e bunătăţile care au să le dobândiască
drepţii, vor fi nestricăcioase şi neclătite, fără a mai putea să iâ
s c h i m b a r e şi strămutare.
. 28. Drept acea, împărăţie neclâtită luând, sâ avem har.
F i i n d c ă noi hristianii, zice, avem săi. dobândim nişte bună­
tăţi ca a c e s t e a , nestricate, nestrămutate, neclâtite, şi fiindcă
luăm o împărăţie a cerurilor c a aceasta, şi priimim încă de
aice arvunile şi începăturile împărăţiei ceii" de acest-fel, care
sânt darurile Sfântului Duh, c e l e ce ni se dau aice, pentru a-
<jeasta, zic, sâ avem har, a d e c ă să nu ne mâhnim, şi să nu
ne întristăm, ci sâ mulţămim lui Dumnezeu, carele ne-ău dă­
ruit în viaţa aceasta-ne bunătăţi ca acestea, şi are să ne dă­
ruiască mat mari în viitoarea viaţă.
Prin care slujim lui Dumnezeu întru buna plăcere.
Prin c a r e , a d e c ă prin mulţămire slujim cu b u n ă p l ă c e r e lui
Dumnezeu, căci .când sântem noi hristianii mulţâmiţi de Dum­
nezeu, atuncea şi slujim Iui Dumnezeu cu bună plăcere, fiindcă
cunoaştem ce stăpân şi făcător de bine a v e m ; iar dimpotrivă
c â n d nu mulţămim lui Dumnezeu, întocmai şi de o protivâ
 640. EPIST. CÂTRE ' E V R E I CAP. XII, VERS. 28—29.

atât pentru repaos cât şi pentru necaz, şi pentru bunele n o ­

rociri cât şi nentru nenorocire c e dobândim, atuncea nici lui
Dumnezeu slujim cu buna p l ă c e r e ; căci carele rob cârtind a -
supra stăpânului său, slujeşte stăpânului său cu bună plăcere?'
Negreşit nici unul: c ă cel c e cârteşte, acela nici cunoaşte c â t
de puţin cum se cuvine a sluji stăpânului său. Pentru a c e a s t a
şi aiurea aceastaşi Pavel zicea hristianilor: «Şi nu cârtiţi p r e ­
cum oare-care dintre dânşii (dih E v r e i adecă în pustie) au c â r ­
tit, şi s'au perdut de c ă t r e pcrzâtorul» (I a C o r . X , 1 0 ) . Şi
iarăşi: « T o a t e faceţi-le fără c â r t i r e » , ( F i l i p . II, 1 4 ) . Şi Israiltenii
încă în pustie au căzut ca cârtitori (Numer. X I , 1, X I V , 2 7 ) ) . 1

C u sfială şi .cu e v l a v i e .
A d e c ă prin mulţămire slujind noi hristianii lui Dumnezeu, s ă
nu zicem vre un cuvânt aspru şi fără omenie, ci şi forma c e a
din afară a trupului nostru, să fie cu ruşinare către oameni,,
şi cu evlavie către Dumnezeu.
29. Fiindcă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.
Câ scris e s t e în A doua l e g e : «Domnul Dumnezeul tău fo
mistuitor e s t e : Dumnezeu râvnitor! (A Il-a lege IV, 2 4 ) . A
ceastaşi încă se scrie şi în capul I X al legei a II-a stih. 3
Deci această zicere o aduce Apostolul a i c e a : câ de vreme ct
mai sus pre cele ale Testamentului Vechiu le-au arătat că
—sunt înfricoşate, iar cele ale a c e s t u i , N o u le-au arătat că nu au
nici un lucru a c e s t fel înfricoşat: pentru aceasta c a nu hristi­
anii sâ defaime bunătatea şi blândeţea c e o a întrebuinţat
Dumnezeu în Noul T e s t a m e n t , a zis puţin mai înainte Pavel
c ă să mulţumim lui Dumnezeu cu cucernicie şi cu evlavie: pen­
t r u c ă sufletul, când se află în necazuri, desnădăjduindu-se c â
n u ar avea mai mult a dobândi r e p a o s şi ajutor, se face fără
d e o m e n i e : sau zice că slujirea c e a către Dumnezeu a noas­
t r ă a hristianilor se cuvine a se face cu cucernicie şi cu evla­
v i e : pentrucă Dumnezeul nostru este foc, carele mistueşte ş i
s e cuvine noi slujitorii lui Dumnezeu să fim evlavişti pentru
c a să nu ne ardem de el, ca nişte nebăgători de s e a m ă şi d e ­
făimători ai mărirei s a l e : pentru a c e a s t a porunceşte şi D u m ­
nezeu preoţilor legii vechi, sâ facă pre Israiliteni evlavişti: « E - ;
vlavişti faceţi pre fii lui Israel de necurăţiile lor, şi nu vor muri
pentru necurăţirea lor. (Leviţi X V , 3 1 ) . Iar cuvântul acesta re-

*) Vezi şi subînsemnarea zicerei a cap. X al ceii I către Cor. stih -vf>

de câte ori au cârtit Israiltenii; vezi şi la cap. III stih 15 al ceii C o i a s
cum se cuvine hristianii a mulţămi întru toate. Iar ce este slujirea,-jţsm
la subînsemnarea zicerei: căruia slujesc cu Duhul meu (Rom. I, 7)..,
 . EPIST.; CĂTRE E V R E I GAP. XII, V E R S . 29. 641

îl z i c e P a v e l . a i c e a , tot o d a t ă a d u c e şi m â n g â e r e H r i s t i a n i l o r :
d e v r e m e c e , z i c e , a v e m un D u m n e z e u c a a c e s t a , c a r e l e p o a t e
s ă a r z ă şi s â p i a r z ă p r e v r ă j m a ş i i n o ş t r i i : d e c i s ă nu n e î m p u ­
ţ i n ă m cu'.sufletul, nici s ă . n e î n t r i s t ă m ) . 1

*). Vrednice-de laudă sunt cu adevărat cuvintele cele ce scrie ară­

tătorul de cele cereşti Vasile potrivindu-se la zicerea aceasta; „Urmează,
ei (Măriei adecă; cei ce şedea-la picioarele lui Iisus, şi se înfierbânta de
lacrimile cele ce'-.curgea din ochii ei, către dragostea Domnului), urmatu-
i-ai ei o Fiule, urmează-i, către nimic alta uitându-te, decât către cela
ce a zis: foc am venit să pun, şi ce aş fi voit, dacă. acum s'a aprins!
că este înfocare a Duhului care înfocază pre inimă: căci focul cel ne-
rnaterialnic şi Dumnezeesc, pre suflete le luminează cu adevărat, şi le
cearcă din lăuntru, ca pre aurul cel curat în topttoare: pre răutate însă
o topeşte, ca pre nişte trestii şi spini: că Dumnezeul nostru foc mistui­
tor este, dând izbândire în focul văpăii celor Ce nu îl ştiu pre el, şi
celor ce nu ascultă de evanghelia lui: focul acesta a lucrat între Apos­
toli, când grăia cu limbi de foc: focul acesta a strălucit împrejur prin
;

slavă pre Pavel, mintea lui o a luminat, iar pre simţirea vederii o a
înegrit, că vederea trupului nu încape pre puterea luminei aceea. Focul
acesta s'a arătat lui M o L s i î r u H i g : focul acesta în chip de car a răpit
pre llie: pre lucrarea focului acestuia arătându-o fericitul David zicea:
„Cearcă-mă pre mine Doamne şi ispiteşte-mă, înfochează rărunchii mei"
şi inima mea; focul acesta înfierbântă inima lui Cleopa şi a celui ce
era împreună cu el, când le grăia lor Mântuitorul pre cale după în­
viere: pentru aceasta Anghelii şi duhurile cele slujitoare, loc învăpăiat
sunt: focul acesta, pre bârna ceea ce este înăuntru în ochi arzându-o,
face pre minte curată, ca dobândind pre străvederea cea dupre fire, n e ­
încetat sâ vază minunile lui Dumnezeu, dupre cela ce zice: „descopere
ochii mei.şi voi cunoaşte minunile din legea t a " . Deci acest foc, diavo­
lilor este îngrozitor, răutăţii arzător, al învierei putere, "al nemurirei lu­
crare: a "sufletelor . sfinţilor luminare, al cuvântătoarelor puteri întărire.
Acest foc n e rugăm să ajungă şi la noi, ca totdeauna întru lumină-um­
blând, nici ca cum s ă ne împiedicăm. (In cuvântul cel despre stăpânire
de^sine). Însemnează că cuvântul acesta despre stăpânirea de sine, ce se
cuprinde în cele aschiticeşti ale Mar. Vasile, însuşi acesta se cuprinde
şi în voroavele Mar. Mâcarie Eghipteanul, supra scriindu-se aşa: (Vor.
15 a "acestuia). Zice însă despre focul acesta şi .teol. Grigorie: „Ştiu foc
curăţitor: Hristos a venit să'l pue pre pământ, foc şi însuşi cu cuvinte
de Anagoghie humindu-se, topitor este acesta al materiei, şi al relei de­
prinderi: carele şi voeşte cât mai îngrabâ a se aprinde, că doreşte graba
facerii de bine, fiindcă şi cărbuni aprinşi de foc dă nouă spre ajutor.
(Cuv. la sf. botez). Vezi şi subttnsemnarea zicerei: cărbuni aprinşi de foc
vei grămădi pre. capul lui. (Rom. XII 2 0 ) . A luat însă zicerea aceasta te­
ologul, cărbuni, aprinşi de foc dă nouă spre ajutor, dela prorocul Issaia
ce zice: „Câ ai cărbunT-aprinşi de foc, şezi pre dânşii: aceştia vor fi ţie
ajutor. (îs. 47. \4\ "

Timi III.
642. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 1—3.

CAP. XIII.

1. Iubirea de fraţi petreacă.

2. Iubirea de streini să nu o uitaţi.
Nu a zis Pavel dobândiţi fraţii mei hristiani, iubirea de fraţi şi
iubirea de streini-; pentrucă precum se v e d e , hristianii cei din
Evrei aveau aceste fapte b u n e ; ci fiindcă din desele necazuri
şi ispite se primejduiau a părăsi aceste două fapte b u n e , - p e r i ­
tru aceasta zice lor Pavel acum, că iubirea de fraţi c a r e o a-
veţi, aceasta sâ rămâe statornică şi nestrămutată pentru voi
şi luaţi aminte a nu o lăsa să fugă dela voi: ci şi iubirea de
streini să nu o uitaţi; -căci fiindcă li s'au răpit averile lor şi
le-au perdut ei, p o a t e se scumpiâ şi nu găzduia pre săracii
fraţi neospătându-i precum se c u v e n e a : S a u le zice a c e s t e a A -
postolul lor pentru ca să-i propăziască în viitorime, a nu fi
neiubitori de fraţi şi urători de streini.
Că prin aceasta nu au ştiut oare-cari ospătând anghelii.
Atâta mare lucru este zice, iubirea de streini, şi a priimi
hristianul pre toţi streinii în casa sa, şi a nu c e r c e t ă carele
este bun şi carele rău, în cât iubirea de streini aceasta s'au
fâcut pricină şi prilej atât lui Avraam ia stejarul Mambri să
priimiască pre sf. T r e i m e în chip de trei angheli, şi să o Os-
p e t e z e l a masa sa ( F a c . 1 8 ) , cât şi lui L o t de a priimi p r e
acei doi angheli în S o d o m a şi prin a c e e a - a se izbăvi de ar­
v

derea Sodomei ( F a c . 19).' Iar zicerea «nau ştiut», arată, că

şi Avraam, şi L o t , nu au ştiu pre aceia c e îi ospăta că s â n t
angheli, ci prost i-au socotit oamenii: cu toate acestea ei cu
nedeosebire i-au priimit ca pre nişte strein] ospâtându-i; c a r e
a c e s t lucru, adecă a nu şti cine: sânt, şi a-i ospăta, a c e a s t a
iar arătat mari şi numiţi, zic, pre  b r a a m şi pre L o t ; că de
ar fi ştiut că sânt angheli, şi i-ar fi ospătat, r •: ar fi făcut un
lucru atât de mare şi de lăudat ), 1
'
3. Aduceţi-vă aminte de cei legaţi, ca cei ce aţi fi
împreună legaţi.
Aduceţi-vă aminte, zice, fraţilor hristiani,, de cei legaţi şi.
închişi, fiindcâ şi voi sânteţi asemenea legaţi şi închişi; căci
cel ce este legat şi pătimeşte, acela nu ppaţe a uită pre c e i ­
lalţi, cari asemenea sânt legaţi şi pătimesc, chiar.şi de a voi să uite.
*) Pentru cei ce priirnesc şi ospătează pre eei "mbunătaţiţi, vezi. ia'
subînsemnarea zicerei: „Vă urează pre voi Gaie, găsduitorul şi o s p ă t ă -
torul meu" (Rom. X V l , ~ 2 3 ) .
 • EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. . 3 — 4 , 643

De cei necăjiţi, ca unii ce şi voi sânteţi în trup.

Aduceţi-vă aminte, zice, hristiani, d e cei c e pătimesc rău,
ori de închisoare ori de foame ori de alt n e c a z : căci ori-carele
hristian îşi aduce aminte, c ă şi însuşi el are trup asemenea p ă ­
timaş c a aceiaşi, cari pătimesc rău şi se necăjesc, negreşit a-
ducerea aminte aceasta îl va face să. p o a r t e ' grijă, şi să ajute
- p r e frăţii săi, cei * e rău pătimesc, atât pentru compătimirea a-
c c e a ş i firi, c â t şi pentru frica: temându-se a d e c ă nu cumva şi
însuşi sâ se sloboadă-dela Dumnezeu s â încapă întru a s e m e n e a
rele pătimiri, pentru nemilostivirea c e au arătat către fraţii săi.
4 . Cinstită este nunta întru toate şi patul nespurcat.
Vezi, o cetitprule, cum poartă de grijă Pavel pentru întreaga
înţelepciune şi curăţenia trupului: căci şi când a zis mai s u s :
« Vânaţi- sfinţenia» ( E v r . X I I , 1 4 ) , pentru întreaga înţelepciune
şi pentru curăţia trupului zicea: şi după a c e s t e a iarăşi va zice
pentru curvari şi prea curvari. F i e dar, zice, nunta cinstită în­
tru t o a t e , şi patul nespurcat: cinstită întrut oţi, adecă nu fie
cinstită numai la oamenii cei trecuţi cu vârsta, iar la cei tineri
n u : ci la toţi să fie cinstită: sau întru toate însemnează, c ă nunta
se cuvine a fi cinstită întru t o a t e chipurile şi în toate vremile,
a d e c ă s â nu fie numai cinstită în vreme de necaz şi de nenoro­
cire, iar nu şi în vreme de repaos şi de b u n ă norocire, ci în
fieşte-care v r e m e : nici iarăşi sâ fie cinstită numai despre o parte,
iar despre ceealaltă nu, ci cu totuluşi tot despre toate părţile se
cuvine a fi cinstită şi neprihănită ). Cu cuvântul acesta însă al
1

*) Şi ,dar de vreme ce nunta se cuvine a fi cinstită şi neprihănită,

despre toate părţile, şi dupre toate Chipurile, precum zice Apostolul: a-
poi nici organe se cuvine a lăsă hristianii să cânte la nunţile lor. Nici
a j u c a se cuvine şi a cântă cântece, şi alte nerânduele a face la nunţi:
pentrucă jocurile şi. cântecele pricinuesc cinstitei nunţi necinste şi pri­
hană.. Ci despre cuvântul acesta slăbiciunea m e a înadins a alcătuit un
cuvânt, şi vezi-1 acela în Hristoithia hristianilor, Carele acolo este al tre­
ilea. Iar cinstită se zice nunta şi patul nespurcat, când cei ce se îm­
v

preunează după nuntă, atât bărbaţii cât şi femeile, nu numai nu se spurcă,

prea curvăsătoreşte cu alte streine feţe, ci şi când însuşi aceştia nu se
s p u r c ă cu mestecări fără de lege şi afară de (fire, şi când se împreună
n u pentru îndulcue, trupească şi desfrânare, ci pentru singura naştere
de fii, şi' când socotesc trupeasca împreunare un semn de duhovnicească
unire a lor cu Christos şi de sporirea lor cea întru Christos şi n e m e -
rire (armonie): fiindcă nunta - hristianilor celor bine cinstitori de Dum­
nezeu, nu este numai trupească, precum sânt nunţile, sau mai bine a
zice' tocmelile păgânilor, ci are rod de duhovnicească făgăduinţă, pre-
curn. zice înţeleptul Meletie Pigas. „Insă şi lucrul (adecă nunta) celor
c e vor a s e căsătorit nu este neroditor, şi fără de duhovnicească făgă-.
644. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 4 — 5 .
. .,^^.«»^.!^.:!/ .«»W«XA,^
,

Apostolului, se ruşinează ereticii aceia, cari prihănesc nunta, ca

pre un lucru rău; căci iată Pavel o numeşte cinstită aicea, pen­
trucă păzeşte pre oameni întru întreaga înţelepciune a trupului
şi nu-i lasă să curviască şi sâ preacurviască: pentru aceasta şi.'
aiurea, acestaşi Pavel a zis: «Iar pentru curvii fieşte-carele să-şi
aibă femeea s â : şi fieşcarea pre bărbatul său (I C o r . VII, 2 ) .
Iar pre curvari, şi pre prea curvari, îi va j u d e c ă Dum­
nezeu.
Curvar se zice acela, ce va cădea cu femee n e m ă r î t a t â : iar
prea curvar se zice acela ce va cădea cu femeea măritată: cu
cercare insă Pavel opreşte pre hristiani, de curvie, şi de prea
curvie: c a p r e unii ca aceştia zice îi va j u d e c a Dumnezeu, a-
decă îi va osândi, şi îi va osândi în m u n c ă : şi cu dreptate îi
va munci: căci dacă nunta s'au ertat pentru a nu se face oa­
menii curvari, şi prea curvari, precum mai sus âm zis, deci acei
câţi slobozi fiind nu se c ă s ă t o r e s c , şi curvesc şi prea curvesc,
sau acei câţi însuraţi fiind curvesc şi prea curvesc cu alte femei,
aceia cu toată dreptatea se osândesc de Dumnezeu în muncă.
5 . N e i u b i t o r Ide a r g i n t fie c h i p u l .
Nu a zis Pavel hristianilor să nu aveţi nici un argint sau
câştig, adecă nu a zis, să fiţi cu totul necâştigători; ci au zis.
câ,' măcar deşi aveţi argint, însă sâ nu fiţi robiţi de dânşii; ci
să-i întrebuinţaţi cu sloboda voe, fâră a avea vre-o împătimire
C u dânşii: în cât, deşi s'ar întâmplă a-i perde, să nu vâ mâh­
niţi că i-aţi perdut. Pentru aceasta şi mai sus zicea hristiani­
lor celor din Evrei: «Câ răpirea avuţiilor voastre cu bucurie
o aţi priimit» (Evr. X , 3 4 ) . Şi în scurt, voi, zice, hristianii^
atâta de fâră împătimire se cuvine a avea banii şi avuţiile noas­
tre, ca cum nu le-aţi avea. Şi dupre alt chip încă se înţelege
zicerea aceasta, de vreme ce mulţi hristiani, după ce au îm­
părţit banii şi averile lor la săraci se siliau iarăşi să câştige
cu prilej şi pricină pentru ca să miluiască, pentru aceasta P a ­
vel porunceşte lor, ca chipul şi socotiala lor să fie neiubitoarfe
de argint; pentru aceasta dupre urmare zice:
Uuinţă; că nici este ca tocmelile cele de nuntă ale păgânilor, nu sar
cădea a le socoti fiii hristianilor de a se uni trupeşte, ci vor avea uni»
trea cea trupească întru a fi un trup, şi pre ştirea cea dupre trup, si
ţporirea, ca de unirea lui Christos, şi de creşterea cea întru Christos
Si sporirea cea tainică, ca un oare-care semn; că oare-ce ca acest Iu»:
cru este taina aceasta: aşa hristianii, în trup umblând, nu dupre, ftu®
petrec (Cart. III despre hristianism). Vezi şi subînsemnarea zicerei: „lat
p.eniru curvii, fieşte-carele aibăşi femeea sa" (1-a Cor. VII, 2). Vezi m
sssserea: taina aceasta mare este (Efes. II, 3 2 ) .
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 5 . 645

I n d e s t u l â n d u - v ă c u cele c e s â n t de fată.
»

Cu cuvântul acesta arata Apostolul chipul, cu care pot hris­

tianii a nu fi iubitori de argint şi iubitori de b o g ă ţ i e : iar a-
ceasta este dacă hristianii se vor îndestulă cu singure cele c e
le au, şi nu vor căuta nimica mâi mult, afară de trebuinţa, şi
cele de nevoe şi întăritoare ale vieţei lor, căci cel c e caută
mai mult decât cea ce îi este de nevoe, acela viderat este
iubitor de argint, şi iubitor de bogăţie.
C ă î n s u ş i au z i s : «Nu te voiu l â s â p r e tine; nici te
voiu p ă r ă s i ( A d . l e g e X X X I , 6 ) .
Dumnezeu porunceşte în a doua l e g e să nu se t e a m ă nici
s ă se înfricoşeze Isirailtenii, că el nu-i va lăsa neajutoriţi, nici
îi va părâs) .zicând: «Imbărbătează-te şi întăreşte-te, nu te t e ­
m e , nici. sâ te înfricoşezi, nici să t e înspăimântezi de faţa lor,
căci Domnui Dumnezeul tău cel ce merge înainte, cu voi, în­
tre voi este, nici te va lăsa, nici te va părăsi (tij). A ş a a zis
lui lacov, că nu îl va părăsi: «nu te voiu părăsi, până ce nu
nu voi face eu toate c â t c a m grăit ţie» ( F a c . X X V I I I , 1 5 ) . A ş a
şi lui Isus al lui Navi: «Nu te voiu părăsi pre tine, nici t e
voiu t r e c e cu vederea» (Iisus I, 5 ) . Zice şi prin I s a i a : «Şi se
vor veseli săracii şi cei lipsiţi.... lui Domnul D u m n e z e u : E u îi
voiu asculta Dumnezeul lui Israil, şi nu îi voiu părăsi pre ei»
(Is. L I , 1 7 ) . D e c i această zicere a lui Moise o adaugă şi P a ­
vel acum a i c e a : căci fiindcă urmă a zice oare-carii hristiani,
apoi c e să fecem, dacă nu avem nici însuşi cele de nevoe şi
întăritoare ale vieţei noastre? Pentru aceasta zice Apostolul,
c â aceasta este cu -neputinţă a se face, cu neputinţă: fiindcă
Dumnezeu singur a zis prin Moise că nu te voiu lăsă pre tine,
nici t e voiu părăsi; de aceasta este cu neputinţă adevărat a zice
Dumnezeu minciuni. Urmă însă a zice- şi acei. c e au fost c r e ­
zut dintre E v r e i : N e zici, o fericite Pavîe, să ne îndestulăm
întru singure cele de faţă. D a r întru care cele de faţă să ne
îndestulăm," noi, cei ce ni s'au răpit averile noastre, şi nu a-
v e m nimica?-i P e n t r u - a c e a s t a le zice Pavel, câ chiar de sânt
puţine cele ce_vi_se află,-care v'au rămas, însă puteţi a vă
îndestula într'însele: fiindcă Dumnezeu a zis că nu t e voiu lăsă
p r e tine. Insă măcar că Apostolul aicea zicerea aceasta o a
înţeles pentru cele trebuincioase şi de nevoe trupului, tu însă
iubitule,. înţelege-o aceasta c â o a zis Dumnezeu şi pentru
fieşte-care altă împrejurare şi nevoe, atât a trupului, cât şi a
sufletului; pentru aceasta să nu t e desnădăjdueşti când se va
646. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS.' 5—7.

întâmplă aţi urmă ţie vre o nevoe sufletească sau trupească

c a aceasta, pentrucă Dumnezeu fâgădueşte â nu te părăsi, ci
a ajută ţie, dacă şi tu, cu totuluşi t o t , vei nădăjdui într'însul.
6. In cât, nădăjduind noi a zice: Domnul este ajuto­
rul meu, şi nu mă voi teme, ce-mi va face mie omul»,
(ţsalm. C X V I I , 6),-
D e vreme c e cuvintele acestea, zice, Dumnezeu le-au zis, a -
4ec|k. că; ,U.u. t e voi lăsa pre tine, nici t e voi jjărăsî, pentru a -
ceasta negreşit credincioase . sunt şi adevărate. Ş i dar cu în­
drăzneală -şi cu multă încredinţare noi hristianii întru î m p r e ­
jurările noastre să zicem cuvintele lui David. Domnul şi s t ă ­
pânul a toată lumea -asta ajutorul m e u . Pentru c e dar să m ă
tem ce-mi va face mie omul? Drept a c e e a şi voi credincioşii
c e i din Evrei dupre urmare ziceţi: c ă oamenii cei c e au răpit
şi au luat averile noastre, nu ne vor strâmtori cu lipsa şi c u
sărăcia.
7. Aduceţi-vă aminte de povăţuitorii voştri, cari au
grăit nouă cuvântul lui Dumnezeu.
însuşi aceasta o scrie şi Tesalonichenilor Apostolul, ca s ă - ş i
aducă aminte adecă de cei c e ş s t e n e s c şi îi învaţă pre ei z i ­
c â n d : « Ş i vă rugăm pre voi fraţilor, ca să cunoaşteţi pre cei
c e ostenesc întru voi, şi proestiresc vouă întru Domnul, şi v ă
sfâtuesc pre voi, şi sâ-î socotiţi pre ei mai cu prisosinţă întru
dragoste pentru lucrul l o r . (I T e s a l . V, 12). Aduceţi-vă a m i n t e
zice, o hristianilor, de povăţuitorii şl învăţătorii voştrii, c a r i
v'au grăit cuvântul lui Dumnezeu: şi precum aceia a împărtă­
şit vouă cuvântul lui Dumnezeu, a ş a şi voi, de aveţi chip a-r-
jutaţi-i, pre ei la trebuinţele lor cele trupeşti: c ă aceasta g â -
citoreşte arată prin zicerea de a-şi aduce aminte, sau zice că.
k

să-şi adu câ aminte hristianii d e învăţătorii, lor, pentru ca să l e

urmeze faptele şi petrecerea c e a plăcută lui D u m n e z e u ) . -1

La a cărora săvârşire a vieţuirei privind să le urmaţi

credinţă. * < r
Zicerea «privind», va să zică m a i e u amănuntul teorisind şi
c e r c e t â n d : căci precum ucenicii zugravilor, privind cu luare a-
minte la Icoană întâi închipuită, aceea o u r m ă r e s c : aşâ şi voi, 1

zice, fraţilor hristiani văzând plinirea, adecă sfârşitul cel plă^

cut lui Dumnezeu al petrecerei şi al vieţuirei învăţătorilor şt
). Vezi şi Subînsemnarea zicerii de mai sus către Tesalomchenj, I
x

cap. V st. 12. Iar Teofilact tâlcuind înainte zicerea: „Ascultaţi pre p o J

văţuitorii voştrii, zice că pre aceştia aicea îi numeşte episcopi şi arhierii.

 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIH, VERS. 7 — 8 . 647

proestoşilor voştri, urmaţi şi voi credinţa lor. Zice însă Pavel

să urmeze hristianii credinţa întâi stătătorilor l o r : pentrucă din
credinţă se naşte şi viaţa c e a c u r a t ă : fiindcă de nu ar fi c r e ­
zut ei pentru bunătăţile c e l e fiitoare, ci s'ar fi îndoit, nu ar fi
arătat viaţa îmbunătăţită şi neprihănită: D r e p t a c e e a şi voi ur­
mând credinţa învăţătorilor; voştri, urmaţi şi viaţa lor c e a îm­
bunătăţită: C u aceste cuvinte insă vindecă Apostolul micşura-
rea de suflet, şi împuţinarea credinţei credincioşilor celor din
E v r e i : sau credinţă numeşte Pavel pre a d o g m e l o r : D e a c e a s t a
şi dupre urmare z i c e ) .1

8. Iisus Hristos eri, şi astăzi acelaş este şi în v e c i .

~Fiindcă, precum s e vede, erâ oare care dintre cei c e au c r e ­
zut dintru Evrei, cari râu tălmăceau dreapta credinţă şi ziceau,
că altul este Hristos cel c e are sâ vie, p e carele până astăzi
îl aşteaptă necredincioşii E v r e i : pentru a c e a s t a răsturnând so­
coteala această Pavei, zice aicea că astăzi Hristos este, carele a
fost eri, adecă-în toată vremea c e a t r e c u t ă : acestaşi este, c a ­
rele e s t e şi astăzi, adecă în vremea [de f a ţ ă : -acestaşi este iar
c a f e l e va fi în veacurile cele viitoare, adecă şL nesfârşite, şi
alt Hristos nu va veni. Nu vâ amăgiţi dar fraţilor a zice, c ă
alt Hristos are să vie. Sau zicerea a c e a s t a o zice Pavel pen­
tru ca sâ arate, cum că Hristos precum nu" a lăsat neajutoraţi
pre povăţuitorii şi învăţătorii voştri, în vremea trecută, ci pen­
tru toate a ajutat lor, aşa, zice, şi pre voi vă va ajuta acum.
ISÎu vâ împuţinaţi cu credinţa dar pentrucă a c e s t a ş Hristos a
fost atuncea, este şi acum şi va fi in v e c i ) . 2

l
) . Iar Teodorit scrie, că Pavel aicea zice pentru Ştefan, cel ucis cu
pietre, şi pentru lacob, fratele lui Ioan, carele a murit.de sabie: Şi pen-"
tru lacob fratele Domnului, şi pentru alţi Apostoli ce s'au omorît de Iu­
dei: la aceştiea, zice, priviţi, fraţilor, şi viaţa lor cea vrednică de laudă
aflându-o, urmaţi-le credinţa.
2
) . Iar Nichita sholasticul teologului Grigorie, sholiazând zicerea acea­
sta a Apostolului, ce o aduce teologul în cuvântul cel la naşterea Dom­
nului, zice aşa: „Iar aceasta se zice, Iisus Hristos eri şi astăzi acestaşi
şi în veci, din cea către Evrei:'prin zicere se arată, cum că Hristos du­
pre Dumnezeire, pe câte trele părţile vremei le are, şi cum că nu va veni'
după oare. care altul, altul viind: acesta este cel de mai înainte, dupre
eri, adecă dupre vremea trecută: şi este astăzi, dupre vremea de faţă,
' şi vâ fi în veci, dupre viitorime. Iar Teodorit zice: eri şi astăzi pre o-
meneasca fire o a numit, iar vecinică pre dumnezeire o a numit; şi a-
ceastaşi a , z i s , şi atuncea acelaşi a fost, fiindcă Fiiu unul născut este
acesta şi întâiul născut. Iar purtătorul de Dumnezeu Maxim zice a ş a :
„Cuvântul lui Dumnezeu odată născându-se, pururea se naşte vrând
dupre Duhul, pentru iubirea de oameni celor ce voesc, şi se face prunc.
t > 4 y
' ^ ^ EPIST.^ CĂTRE JEVggţ^CAP. Xlir, VERS^9.

9. L a învăţături de multe feluri, şi streine, sâ nu vă

mutaţi.
învăţături de multe feluri numeşte Pavel pre cele c e se fac
altele de c ă t r e alţi oameni, şi altele de c ă t r e alţii, şi altele în­
tru altă vreme, iar altele întru a l t a : iar învăţături streine zice
pre acelea, c e sunt departe de dreapta dogmă, şi de adevă­
rata credinţă: căci e s t e cu putinţă a fi învăţătură de multe fe­
luri şi osebite după vreme, şi dupre faţa celui ce o zice, a nu
fi însă streină şi o s e b i t ă de dreapta d o g m ă , nici a fi lepădată
şi neprimită: iar când învăţăturile sunt o s e b i t e după d e o s e b i ­
tele feţe şi învăţătorii carii le grăesc şi dupre osebitele vremi
întru c a r e se zic, şi sunt tot odată şi streine de dreapta d o g m ă ,
şi de adevărata credinţă, atuncea, zice, voi hristianii, se cu­
vine a vă păzi de a c e l e a învăţături, şi a nu le primi: fiindcă
adevărul este de un fel şi simplu, şi priveşte la un singur p r a -
v ă ţ : iar minciuna este de multe feluri şi mult împiestritâ, şi îm­
parte pre minte la multe locuri. Vezi însă, o cetitorule, şi zi­
c e r e a : «Mutaţi», ce o zice Pavel, care e s t e o zicere c e se o-
bicinueşte a se zice la oamenii cei deşerţi şi uşori de minte
carii se poartă î n c o a c e şi încolea, precum poartă vântul paele
şi alte erburi u ş o a r e : c a r e aceasta şi aiurea o zice A p o s t o l u l :
«Ca să nu mai fim prunci înviforându-ne şi purtându-ne de
fieşte c a r e vânt al învăţâturei. ( E f e s . IV, 1 4 ' ) .

Gâ mai bine este cu darul să întăriţi inima, nu cu mân­

cările, dintru care nu s'au folosit cei ce au umblat în­
tru ele, •
A c e s t e a , c e zice acum Apostolul, sunt învăţăturile pre cari
-mai sus le-a numit de multe feluri şi s t r e i n e : cu cuvintele a-
c e s t e a însă g â c i t o r e ş t e arată pre cei c e legiuiâ evreeştile pân-
diri şi mâncările. D e c i zice, că noi hristianii se cuvine a ne
întări cu Darul, a d e c ă cu credinţa evangheliei, şi a ne încre-

p r e sineşi. Intru aceea lucrând faptele bune, şi atăta arătându-se, în cât

ştie a'l încăpea cel ce îl primeşte:... aşa pururea şi arătându-se D u m n e ­
zeu, Cuvântul cu chipurile împărtăşirilor pururea rămâne dupre covârşi­
r e a tainei tuturor nevăzut: pentru aceasta dumnezeescul Apostol înţe­
l e p ţ e ş t e cercetând pre puterea tainei zice: „Iisus Hristos şi eri şi astăzi
acestaşi în veci: ştiind dea pururea vreme taina, şi mai odinioară î n v e -
c h i n d u - s e , o va cuprinde mintea. (Cap. VIU din a treia sută din teologhii):
1
) . Iar Teodorit: zice că învăţături streine a numit pre cele protivnice
celor evangheliceşti. Deci porunceşte lor a stărui întru darul învăţâturei;-.
ş i a părăsi pândirile cele ale legii: că niminea, zice, din acestea au d o ­
bândit folos.
 EPJST. CÂTRE EVREI CAP. XIII, VEES. 9 11. 649

dinţa că nici o mâncare este necurată, ci toate sunt curate a-

celuia ce crede în Hristos. Deci avem trebuinţă să avem c r e ­
dinţă adevărată, şi nu pândiri de mâncări Pentrucă aceia ce
au umblat dupre mâncări, adecă au urmat luările aminte a
mâncărilor totdeuna, aceia nici un folos au luat în sunetul lor,
pentrucă au rămas afară din credinţa lui Hristos şi au slujit
legii cei nefolositoare. încă şi dupre alt chip se înţelege a-
c e a s t a : că ce se foloseau zice, Evreii din luările aminte a n e ­
curatelor' mâncări, de vreme ce însuşi ei erau atât de spurcaţi
şi necuraţi, în cât pentru necurăţia lor, nu puteau a şe îm­
părtăşi din jertfele ce se aduceau lui Dumnezeu de Către preoţi,
pentru păcat şi pentru greşală? «că preotul zice, cel c e o va
aduce aceasta o va mânca- în loc sfânt se va mânca, în curtea
cortului mărturiei. (Lev. VI, . 2 6 ) .
10. Avem jertfelnic, din care a mânca nu au stăpâ­
nire cei ce slujesc cortului.
Fiindcă mai sus a zis Apostolul, că noi hristianii nu se cu­
vine a luâ aminte mâncările, pentru a nu se părea cele ale
voastre, adecă ale darului nou, cum câ sunt lesne defăimate,
pentrucă n u . a u luări aminte, zice, că şi noi hristianii avem
luări aminte, dar nu la mâncările cele de acest fel, ci la j e r t ­
felnic, şi la jertfirea c e a fără de sânge a făcătorului de viaţă
trupuluLDomnului: fiindcă din această jertfă nu este ertat să
m ă n â n c e nici însuşi preoţii legii vechi, până când slujesc cor­
tului, adecă închipuirilor legei celei trecătoare, şi care se strică
şi nu slujesc adevărului şi lucrurilor» P e n t r u c ă şi cortul acest
fel de lucru este, trecător şi care se strică. S a u cort zice pre
lumea aceasta, căreia cei ce îi slujesc, adecă cei ce se închină,
şi îndoesc patimile, aceia nu pot a se împărtăşi din jertfa c e a
fără de sânge a.trupului Domnului, precum nici Evreii cei vechi
n u se împărtăşiau din jertfele legii, ..ca nişte-.nevrednici ). 1

1 1 . Pentrucă ale căror dobitoace sângele pentru pă­

catele care se bagă de "arhiereul între cele sfinte, ale a-
celora trupurile se ard afară de -tabără.
' ) Aceastaşi Teodorit zice, că de vreme ce biserica Evreilor stă încă
x

î n vremea aceea,, şi se jertfiâ necuvântătoare dobitoace la dânsa dupre

lege, pentru aceasta zice Pavel „avem jertfelnic; acesta al nostru j e r t ­
felnic este mai cinstit decât cel vechîu; fiindcă acela al acestuia eră
u m b r ă ; acela priimiâ-jertfe necuvântătoare, i a r acesta priimeşte cuvân­
tătoare, şi dumnezeiască jertfă; pentru aceasta şi nici unul din preoţii
aceea m ă n â n c ă jertfa aceasta, de nu. va priimi mai întâi credinţa cea
în Christos.
650. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 1 2 .

1 2 . Pentru aceasta şi Iisus ca să sfinţească pre norod

prin sângele său, afară de poartă a pătimit.
Cu aceste cuvinte arata Apostolul, că cele de E v r e i r e s p e c -
tarisite şi cinstite, au fost închipuiri ale noului dar, şi zice c ă
jertfele acelea, din care se oprea a nu mânca norodnicii E v r e i ,
nimic erau- iâr de înfricoşată şi c e a fără de sânge j e r t f a t r u ­
pului Domnului, nici însuşi arhiereii legii se împărtăşesc, p r e
* a r e ^ c e a s t f r - b p r e î n s e m n â jertfele cele c e de dânşii se p r o ­
:

aduceau ). Căci precum sângele acela îl b ă g ă arhiereul în sfin­

1

tele sfintelor., "şi'stropea dintr'însul cu degetul său de şapte ori

in faţa curâţitorului, iar trupurile dobitoacelor a c e l o r a se a r d e a u
-afară din tabăra norodului ), cu un chip ca a c e s t a şi H r i s t o s
2

pătimind pentru păcatele lumei, sângele său l'a proadus *ca ar­
hiereu în lâuntru, în sfintele sfintelor, adecă îh cer la P ă r i n t e l e ,
iar trupul său s'a răstignit afară din tabără, adecă afară de c e ­
tatea Ierusalimului. D e c i arhiereii noului dar, făcând p o m e n i r e
a jertfei aceleia a Domnului, întru fieşte c a r e liturghie, b a g ă
sângele Domnului in lăuntru în sfintele n o a s t r e , a d e c ă în s f â n ­
tul altar (luând adecă vinul cel în locul chipului sângelui, d e l a

*) Pentrucă nici lev-iţii puteau a mânca clin jertfele acelea, ale c ă r o r a

sângele se aducea în lăuntru în sfintej,e sfintelor, precum zice G h e o r -
ghie Coresie; jertfele acelea însă-p.roînsemnâ pre jertfa trupului Domnului*
-) Vezi despre acestea la cap. X V I , Levit. unde se zice că Aaron s ă
iâ un viţel pentru păcatul său, şi un ţap pentru păcatul norodului, ş i
sl-i jimghîe, şi luând din sângele lor sâ intre. în sfintele sfintelor, şi s ă
stropească d i n e i de şapte ori cu degetul său în faţa curâţitorului: i a r
trupurile acelora să le ardă afară din tabăra norodului: ,,Şi viţelul cel.
pentru păcat, şi ţapul cel pentru păcat, ai căror sângele s'a băgat spre
ă şe curaţi întru cel sfânt, îl vor scoate afară, din tabără, şi Ia "vor arde
cu foc, şi peile lor, şi coarnele lor, şî baliga lor" (Lev. XVI,' 17). Şi la
cap. IV al cei Leviticeşti asemenea se scrie să se junghie viţelul cel
proadus pentru păcatul arhiereului: asemenea şi viţelul Cel proadus p e n ­
tru păcatul a toată tabăra norodului, şi apoi să se ardă cu jtotul: şi u -
nul şi altul împreună cu peile şi cu'pântecele şi capul, afară din tabără
la loc curat. Iar Coresie zice, câ şi le viţii spânzură jertfele afară de c e ­
tatea Ierusalimului, şi de celelalte cetăţi'în pustie. Zice îiisă şi Teodorit:
vedeţi închipuirea şi alăturaţi adevărul, şi asemenarea tebrisiţi-o: că legea
a poruncit a se junghiâ juniţa roşie, şi din sângele acesteia a luâ a r h i e T

.reul, şi înaintea-curăţitorului. a stropi eh degetul do şapte o r i : pre a~;

ceasta juniţă afară din tabără arzându-o cu totul, luă.praful, şi prin a - ;
cesta pre cei ce se numea necuraţi îi curăţă: a c e a s t a î n s ă împlinea pre-
închipuirea mântuitoarei patimi: c ă şi aicea trupul cel din Adam în limbajj
Evreilor însemnează pre numele Cel r o ş ; şi gfară de poartă s'a pironit
pre cruce: şi sângele lui curăţeşte sufletele noastre, iar în lo-ul prafului!
nouă ni se face însuşi făcătorul de viaţă trup.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 1 2 — 1 3 , 651

sfinţita proscomidie, şi intrând îl aduc pre el la jertfelnic, a -

decă asupra sfintei mese), c a în lâuntru în c e r : şi pentru â-
; c e a s t a şi arhiereilor legei, nu le este e r t a t a m â n c a dela j e r t ­
felnicul acesta, şi dela duhovniceasca masă, fiindcă sunt de alt
neam, şi fiindcă nu cugetează ceva mai înalt decât luniea d a r
noi hristianii nu s u n t e m a c e s t fel de lumeşti c u g e t ă t o r i ) .
1

5
" r - - £ "Dsti. 'S^-eţtâJc^e^l&f&â. din tabără, ocara lui
purtânciu-o. !

- — F i i n d c ă afară de -poarta cetăţii Ierusalimului a pătimit H r i s ­

tos c ă eşind, zice, a aflat pre un om chirineu anume S i m o n ,
pre a c e s t a l'a silit c a să ridice crucea lui (Mat. X X V I I , 32)..
Şi iarăşi: «Şi purtând crucea sa a eşit la locul ce se zice al
căpăţânei, carele evreeşte se zice Golgota (Ioan X I X 1 7 ) . Ş i
de vreme c e Hristos zice, s'a răstignit afară d e c e t a t e a - I e r u ­
salim, pentru aceasta şi noi hristianii, ucenicii şi următorii lut
Hristos, să urmăm lui, şi să eşim şi noi din poarta cetăţei a-
decâ afară din lumea aceasta, şi din poftele şi patimile lumei,
pentr u ca să purtăm o c a r a şi necinstea stăpânului şi învăţăto­
(

rului nostru, a d e c ă pentru ca împreună să pătimim şi noi cu

dânsul, şi împreună să ne necinstim de oamenii cei lumeşti şi
de pământ cugetători, ca unii c e ne împrotivim faptelor şi c u ­
getărilor l o r : şi Domnul nostru, ca un osândit şi tâlhar s ' a
răstignit afară din c e t a t e : şi noi ucenicii lui, să nu ne ruşinăm
a eşi afarâ^din . lume, şi din cele strălucite şi cinstite ale lu­
mei, din bogăţie adecă, din slavă, şi -din îndulciri, măcar şi
necinste de ar urmă nouă din a c e a s t a , dela cei c e - c u g e ­
tează cele ale lumei-). Cu aceste cuvinte însă îndeamnă A p o s -
) . Fiindcă şi în lege cărnurile berbecului săvârşirei singur Aaron şi
1

fii săi le mânca: şi nu vre unul de alt neam: „Şi vor mânca cărnurile
berbecului, Aaron şi fiii lui şi pânile cele din Cană.... şi Cel de alt neam
nu va mânca dintrinsele. ( E ş . X X I X , 3 2 ) .
) . Zice însă Coresie cum că Apostolul însemnează patru oare care în
2

jertfele acestea, adecă în cele ce se ardea de tot afară de tabără: literă,

alegorie, tropologhle şi a n o g o g h i e : şi dupre slavă zice, că dobitoacele-
se ardeau de tot afară de tabără şi de cetate, ca Evreii să-şi lepede p ă ­
catele, socotind că păcătoşii se scot afară din cetatea Ierusalimului; iar-
dupre alegorie (adecă zicere u n a în loc de alta) cum că şi Hristos, urma
să. se răstignească afară de cetatea Ierusalimului, precum şi acelea s e
ardeau afară din cetate, şi cum că sângele dobitoacelor acelor însemnă,
pre .sângele lui Hristos, cel ce ştergea tot păcatul: iar tropologhiceşte
(adecă cu închipuire), înţelege Pavel că hristianii, cei ce vor să se a p r o ­
pie la jertfelnicul tainelor şi să se împărtăşească,'sunt datori a eşi afară,
din lucrurile cele lumeşti ale lumei, precum şi biserica cântă în heruvi-
miceasca laudă, zicând: toata grija cea lumească sâ o lepâdâin, ca pre.
-652. EPIST. CÂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 14^—15.

toiul pre hristianii acei din E v r e i , s ă sufere relele c e l e - a u pri­

c i n u i t lor necredincioşii E v r e i , ori ocări d e ar fi a c e l e a , ori ră­
piri ale averilor lor.
14. Câ nu avem aicea cetate stătătoare, ci să căutăm
pe cea fiitoare.
C u a c e s t e cuvinte a n a g o g h i c e ş t e formălueşte Pavel că s e c u ­
v i n e noi hristianii s â eşim afară d i n poartă, a d e c ă a f a r ă din
l u m e a a c e a s t a , şi din patimile şi cugetările lumei:• Căci n o i ,
zice, ucenicii' lui H r i s t o s , nici 6 . împărtăşire avem cu lumea a -
c e a s t a ; p e n t r u c ă lumea e s t e stricăcioasă şi zadarnic^ şi vremel­
n i c ă : iar noi suntem nemuritori şi f â r ă de sfârşit. D e a c e a s t a
şi suntem datori s â fugim de lumea a c e a s t a vremelnică, şi s â
a l e r g ă m la c e t a t e a c e a fiitoare şi n e s t r i c a t ă patrie a n o a s t r ă ,
a d e c ă la c e r : c ă c i şi aiurea a c e s t a ş Pavel zicea: « P e t r e c e r e a
n o a s t r ă se. a f l ă în c e r » . (Filip. I I I , 2 0 ) .
1 5 . Printr'însul dar să proaduceau jertfă de laudă pu­
rurea lui Dumnezeu, adecă roadă leuzelor ce se mărtu­
risesc numelui lui.
Printr'însul, a d e c ă prin H r i s t o s , c a prin arhiereu dupre o-
m e n i r e , înălţăm noi Hristianii lui Dumnezeu Părintelui jertfa
de l a u d ă ' ) , a d e c ă slavă cuvântare, şi m u l ţ ă m i r e : căci noi mul­
ţ ă m i m Părintelui, p e n t r u c ă a dat pre iubitul său fiiu c a s ă ne
s f i n ţ e a s c ă pre noi. A c e s t cuvânt însă l'a zis P a v e l pentru n e ­
putinţa şi n e d r e p t a t e a hristianilor c e l o r din E v r e i : fiindcă şi ai

împăratul tuturor s&'\ primim. Iar anagoghiceşte (adecă după o înaltă

socotinţă), înţelege Pavel c ă hristianii aicea nu au cetate stătătoare, ci se.
cuvine s ă caute pre cea viitoare şi cerească, şi pentru aceasta se- cuvine
a se purtă împrotiva diavolului, împrotriva trupului şi împrotiva lumei.
l
) . Şi în Testamentul cel vechi era jertfă de mântuire şi de laudă, care'
e r a închipuire a slavocuvântărei şi a mulţămirei lui Dumnezeu, ce i se
a d u c e în vremea Darului; precum despre jertfa aceasta arată capul VII.:
a l cei Leviticeşti, zicând a ş a : „Aceasta este legea jertfei de mântuire, p r e ;
c a r e 0 vor proaduce Domnului: de 6 va proaduce pre ea pentru laudă,
ş i o va proaduce preste jertfa laudei pâini din semidali (făină de grâu;
aleasă) făcute cu untdelemn, şi turte nedospite u n s e cu untdelemn, Şi-
semidali prăjită cu untdelemn: preste pâinile cele dospite va proaduce':
darul său pentru jertfa de laudă şi de mântuire" (Levit VII, 11) care
•dumnezeescul Chirii tâlcuindu-o zice: Pre jertfa laudei David nu o n u ­
meşte pahar de mântuire. (Psalm. C X V , 13). Proaducem şi noi dar la­
u d a dupre mulţime, adecă în biserici, ca întru unirea Duhului, şi ca
într'un trup şi într'un suflet împreună adunându-ne prin credinţă, şi
facem slavocuvântarea de multe ori,, şi câte u n u l l i n i ş t i n d u - n e prin casâ|
ş i ziua şi noaptea. "Despre jertfa aceasta zicea David: „Jertfa laudei m ă j
v a slăvi pre mine. (Psalm 4 9 ) . • •
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 15—16. , .653

Fiiului dar a fost cel c e ne-a sfinţit pre noi, e s t e arătat din
aceasta, din cinstea c e a întocmai c e o are Fiiul împreună Cu
Părintele, precum însuşi Fiiul zicea: « C a toţi să cinstească p r e
Fiiul, cum cinstesc pre Tatăl, cela c e nu cinsteşte pre F i i u l ,
nu cinsteşte pre T a t ă l cela c e l'a trimis pre el. (Ioan V , 2 3 ) . .
Deci această slavocuvântare şi mulţămire c ă t r e Dumnezeu
şi Părintele este un rod al buzelor celor c e mărturisesc, a d e c ă
se mărturisesc şi slavocuvintează ) numele lui. Drept aceasta,
1

nici din jertfa aceasta a laudei şi a şlayocuvân tarei ceii c ă t r e

Dumnezeu şi â mulţămirei pot a se împărtăşi Arhiereii L e g e i
ceii V e c h i , fiindcă nici, p o t . a,.mulţămi şi a slavocuvântâ pre
•Dumnezeu pentru sângele Fiiului lui aceia, cari nu s'au sfinţit
cu dânsul pentrucă au rămas întru necredinţă. Vezi însă, iubi­
tule, că PâVel îndeamnă iarăşi pre hristianii cei din E v r e i , să.
mulţămiască iui Dumnezeu, şi sâ nu cârtească pentru necazu­
rile ce pătimesc, nici să zică vre un cuvânt semeţ şi aspru din
micşurarea lor de suflet şi din împuţinarea credinţei lor.
1 6 . Iar facerea de bine şi î m p ă r t ă ş i r e a sâ nu o uitaţi.
Unde sânt acum hristianii cei c e pun d e pricină c ă sânt s ă ­
raci şi pentru aceasta nu mihiesc pre fraţii lor? Auzi c e po­
runceşte Apostolul hristianilor celor c e din Evrei crezuse, celor
cu totul săraci, şi cărora li se răpise averile, c ă le p o r u n c e ş t e
a d e c ă să nu uite milostenia, ci totdeuna" să-şi aducă aminte
şi să o lucre.ze;-pre a c e a s t ă milostenie însă o numeşte împăr­
tăşire. Iar pentruce pricină o numeşte pre ea împărtăşire, am
spus aiurea: şi vezi tâlcuirea şi subînsemnarea zicerei: «Pen­
tru împărtăşirea voastră în Evanghelie» (Filipis, I, 5 ) ) şi tâl­ 2

cuirea şi subînsemnarea zicerei: «Câ de s ' a u împărtăşit n e a m u ­

rile întru cele duhovniceşti ale lor» ( R o m . X V , 2 7 ) .
Câ cu jertfe ca acestea se îmblânzeşte Dumnezeu.
1
) Mărturisirea Scriptura de multe ori o Iâ în loc de slavocuvântare-
şi de laudă; asemenea şi zicerea mărturisescu-mă, în loc de slavocu-
vintez: „Cu mărturisire (adecă cu laudă şi cu slavă) şi cu mare cuvi­
inţă te-au îmbrăcat" (Psalm CV, 2 ) . „Mărturisiţi-vă Domnului, că este
b u n " (Psalm CXVII, 1), adecă slavocuvântaţi-1.
2
) Zice însă; şi Teodorit: „Jertfa tacerei de bine- o au numit împăr­
tăşire, că şi Domnul a zis; „Faceţi-vă vouă prieteni din Mamonaua ne-
dreptăţei, ca când vă veţi lipsi să "vă priimiască pre voi în locaşurile-
lor" (Luca X V I , 9 ) . Şi durnnezeescul Apostol "zice: Prisosul vostru să
fie spre lipsa acelora, ca şi prisosul âceJbja să s e j a c ă spre a voastră lip­
sire, pentru c a să se facă potrivire (II Cor—VIII, 18). Deci împărtăşire-
este şi răsplătire, că unul adecă dă bani, iar--altul dă blagoslovenie ş i
este mai mare decât ce i s e dă.
654. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 1 6 — 1 7 .

Cu acest-fel d e jertfe, zice, atât ale slavocuvântărei către

Dumnezeu şi ale mulţâmirei, c â t şi cu ale milosteniei cei c ă ­
t r e săraci, să bucură şi se odihneşte Dumnezeu si bine îi plac
-căci cel c e este bine mulţămitor către Dumnezeu, acela arătat
e c ă este şi milostiv, fiindcă cunoaşte c a r e faceri de b i n e , şi
ce milă s'au învrednicit a luâ-dela Du;mn€î'seu.
.17. A s c u l t a ţ i d e p o v ă ţ u i t o r i i v o ş t r i .
•>....Aicea--AgpstoM• •'fk-vel. s c o a t e cuvântul .pentru Episcopi; şi-
A r h i e r e i ; şi după c e mai nainte laudă cu cuvântul care l'au
.zis mai -sus, cum c ă ei sânt credincioşi şi vrednici de a se
râvni de către cei ce privesc, zicând: «Ailuceţi-vâ aminte de
povăţuitorii voştri.... .şi privind la săvârşirea petrecerei lor, ur-
maţile credinţa» (la stih 7 ) ; după c e mai nainte i-a lăudat, zic,
pentru aceasta, acum a i c e a z i c e : «Că supuneţi-vă unor Arhi­
erei şi Episcopi ca acestora ai voştri, fraţii mei hristiani; ci
a zice cineva: dar c e ? Ş e cuvine a ne supune fieşte-căruia p o -
văţuitor şt arhiereu şi stăpânilor, măcar şi rău d e ar fi? R ă s ­
pundem : Dupre c e zici, hristiane, câ arhiereul şi povăţuitorul.
t ă u este rău? D e este dupre credinţă rău, adecă de are dog-;
m e ereticeşti şi hulitoare, fugi d e dânsul măcar de ar fi şi,
anghel din c e r : iar de este rău dupre viaţă şi petrecere, su-=
pune-te lui, că despre unii ca aceştia zice> Domnul: «Că pre
scaunul lui Moise au şezut cărturarii şi fariseii. Deci toate c â t e
ar zice vouă să ţineţi, ţineţi-le şi faceţi-le, iar dupre faptele
lor nu faceţi, că ei zic şi nu fac» (Mat. X X I I I , 3 ) ) .1

Iar despre ereticji Episcopi şi povâţuiţori şi stricaţii în c r e ­

d i n ţ ă au zis mai sus Pavel să nu ne purtăm cu învăţăturile

•') De aceasta a zis dumnezeescul Hrisostom despre lereu şi Arhiereu

•că de are vre o dogmă răsvrătită, măcar- anghel de ar fi, nu tt supune,
iar de învaţă drept, nu luâ aminte l a viaţa lui ci la graiuri. (Voroava
a 2 - a la cea a doua către Timotei), Şi iarăşij zio-e: * „Au nu ştii ce este;
-preotul? Anghelul Domnului este; că' a u , d o a r ale/sale zice? De îl clas
• fainii pre el, nu pre dânsul îl defaimi, ci pre Dumnezeu -carele l'a i l i i
rotonit. Şi de unde e arătat, că Dumnezeu T a ;hirptonit pre el,- zieM
1

Drept acea, de nu ai această socotială, nădejdea'fa s'au zădărnicit, eaei

•de nu lucrează Dumnezeu nimic printr'însul, niii scăldătoare, (addtS
botez) ai, nici de taine te împărtăşeşti, nici de blagoslovenii i e îndul­
ceşti, dar nu eşti hristian. Dar ce, zise? Pre toţi Dumnezeu îi hţr®E&-
ueşte? Dumnezeu adecă nu pre toţi hirotoneşte; însuşi î n s ă lucreasS
prin toţi, şi de ar fi ei nevrednici, pentru a se mântui norodul; că awm
prin măgar şi prin Valaam, prin un otn spurcat pentruTolosul . U B ^ M
•dului Dumnezeu a grăit, cu mult mai vârtos prin preoţi (tij). Vei» fM
însemnarea zicerei: „Că toate ale voastre sânt, ori Pavel. ori Amim
ori Kifa (I Cor. III, 2 1 ) .
 EPIST. C&TRE EVREI CAP. X I I I , VERS. 17, 655

l o r ; « L a învăţături de multe feluri şi streine (de credinţă si

d e dreptele dogme adecă streine) să nu vâ abateţi (la stih 9 ) .
S i pentruce trebue să ne supunem arhiereilor celor răi despre
p e t r e c e r e , iar nu. răi dupre credinţă? P e n t r u c ă arhiereul acela
ce să politevsâşte rău, nici o dată va sfătui p e alţii ca să se
politevsiască .rău; pentrucă^ şi însuşi făcând fapte rele se ruşi-
.'nează: c â arătată -este aceasta; pentrucă însuşi el toate chipu-
-fjfe jfe- întrebuinţează, ,;^jş$)şi-^.cja;q:d.â'.-,<ieşpre oameni faptele
c e l e rele ce le Tace, apoi c e l e ' c e le ascunde, cum p o a t e a le
învăţa altora? Iar arhiereul acela ce a r e credinţa rea, este cu
:

neputinţă el până în sfârşit a nu propovedui şi norodului, e-

r e t i c e a s c a socotiala a c e a , care o are înl inima sa.
Ş i supuneţi-vă lor.
Cu zicerea a c e a s t a arată Apostolul curăţitoarea supunere şi
ascultare care sânt datori hristianii sâ a r a t e către arhiereii şi
dascălii lor: în cât nu numai prin cuvânt sâ asculte, ci şi p r i n
fapte să-i slujiască pre e i . d e ar c e r e t r e b u i n ţ a ) .
1

C ă , a c e ş t i a priveghează pentru sufletele v o a s t r e , ca unii,

ce au a dâ s e a m ă pentru voi.
A u z ă Arhiereii şi Preoţii şi Igumenii ( a d e c ă povăţuitorii), cu­
vintele acestea ale Apostolului: câ precum se cuvine norodul
şi hristianii a fi bine ascultători lor, aşa asemenea şi ei se cu­
vine a fi cu priveghere pentru norod. Sirguindu-se şi îngrijin-
du-.se pentru mântuirea lor, precum şi păstorii oilor priveghează
pentru turma lor, precum este s c r i s : şi păstorii erau în locul
a c e l a , îngrijind şl păzind s t r e j î d e noapte, împrejurul turmei
lor ( L u c a II, 8 ) . Căci şi Arhiereii şi Igumenii, au s ă deâ s e a m a

*) Pentru aceasta şi purtătorul de Dumnezeu Ignatie scria către Smir-

•ueni zicând: „Toţi urmaţi Episcopului, ca Iisus Părintelui său celui ce­
resc şi preotului ca Apostolilor, iar de diaconi ruşinaţi-vă, ca de p o ­
runca, lui Dumnezeu.. Niminea fără de Episcop să facă ceva din cele ce
•se cuvin în biserică". Şi în cea către Policarp aşa scrie zicând: „de E -
piscopi luaţi aminte, ca şi de voi D u m n e z e u : eu mă pun în locul s u ­
fletelor celor ce se supun Episcopului, Presviterului şi Diaconului". Şi în
•cea către Efeseni zice: „ S ă ne silim a nu ne împotrivi Episcopului, ca
s ă fim şupuindu-ne lui Dumnezeu". Şi în c e a către Magnisieni zice:
„Spre cinstea lui Dumnezeu, celui c e . ne vâ (voeşte) pre noi, e s t e ' d e
•cuviinţă a , a s c u l t a pre Episcopul dupre. nici o făţărie; că nu pre E p i s ­
copul acest ce se vede amăgeşte cineva, ci pre Dumnezeul cel nevăzut
îi amăgeşte". Şi iarăşi zice acestaşi: „Când v ă supuneţi Episcopului, mi
se pare că nu vieţuiţi dupre om, ci dupre-Iisus Christos, carele a mu­
rit pentru noi". Şi iarăşi: „Fiii luminei cei adevărate, fugiţi de împărţire
şi de relele învăţături, şi unde este păstorul, acolo ca nişte oi urmaţi".
656. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 17—18.

lui Dumnezeu, pentru p ă c a t e l e ce fac hristianii cei supuşi lor.

Ca cu bucurie să o facă aceasta, iară nu suspinând::
că nefolositor lucru este vouă aceasta.
T e supui şi tu, hristiane, zice, Arhiereului tău, şi de odih­
neşti pre preotul şi pre proestosul tău, faci lui mai uşoară p r e
greutatea purtârei de grije, ce o are pentru mântuirea ta, fi­
indcă e l ' p r i i m e ş t e bucurie când tu t e supui lui, iar de-i zici
împrotiva şi te arăţi fără omenie, el cu neomenia ta a c e a s t a ,
va priveghea şi va .purta,- grijă pentru sunetul tău. Insă, de nu
vei îndrepta nesupunerea ta, Arhiereul şi proestosul tău v a
suspină către Dumnezeu împrotiva t a ; şi suspinai ea lui. nu va
fi ţie de folos, ci îţi va fi foarte vătămătoare şi păgubitoare.
Vezi însă, Iubitule, că Apostolul Pavel nu iartă Arhierului şi
proestosului sâ izbândiascâ asupra nesupuşilor cu alt chip, de
cât ai singură suspinarea, care suspinarea acesta, Arhiereului
adecă şi proestosului, pricinueşte blândeţa şi îndelungă r ă b ­
dare, iar nesupusului şi celui neîndreptat, mai mult îi aprinde
pre focul muncei, fiindcă îndeamnă pre Dumnezeu spre a se face
mai aspru pedepsitor al nesupusului aceluia. Tu dar hristiane,
carele nu te supui Arhiereului şi proestosului, nu t e face nebă-^
gâtor de s e a m ă pentrucă e s t e numai suspin, izbânda lui c e a
asupra ta, ci pentru a c e a s t a t e m e - t e mai mult, pentrucă s u s ­
pinul a c e s t a părut mic, ajunge la urechile Domnului, şi te d â
pre tine urgiei lui.
18. Rugaţi-vă pentru noi, că nădăjduim câ bună conş­
tiinţă avem întru toţi.
D e vreme ce unii prihăneau. pre Pavel, cum că învaţă c ă
hristianii să se depărteze dela obiceiurile L e g e i Vechi, şi pen­
tru aceasta îl vrâjmăşiau pre el mulţi E v r e i credincioşi; pen­
tru aceasta, nici numele său l'au pus la începutul E p i s t o l i e i
acesteea, precum am prozis în pricina Epistoliei. D e vreme c e
şi cei credincioşi dintre E v r e i , nu suferiâu nici să auzâ numele
lui Pavel. Deci desvinovăţindu-se acum către dânşii, mai întâi
îi roagă să se roage lui Dumnezeu pentru dânsul; care obiş­
nuim a o cere dela cei c e ne i u b e s c ; şi al doilea arată, câ el>
este nevinovat de prihana c e îi fac. Peritru a c e a s t a ş i zice, c ă
întru toţi avem bună conştiinţă, adecă nu numai întru c r e d i n ­
cioşii cei din neamuri, ci şi întru voi cei c e din Evrei aţi c r e |
zut, câ nici un lucru am făcut cu făţărnicie; ci conştiinţa n o a s l
tră e s t e curată, şi nu ne mustră că v'am vrăjmăşit, sau că ana
fâcut vre un lucru rău împotriva voastră, sau c ă v'am nrihan
nit cu nedreptate.
 EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 18 20. 657

Binevoirîd a petrece.
Noi, zice, voim să ne politevsim bine, a d e c ă fără împiedi­
care, şi fără a pricinui vre o sminteală: fiindcă şi cuvântul a-
cesta, ce eu îl zic vouă, câ legea s'a făcut nelucrătoare şi a
încetat, nu este cuvânt pricinuitor de sminteală, sau de vrăj­
maş al vostru, şi protivnic: pentrucă cu acesta învăţ, că s'a
împlinit legea şi s'a sfârşit, şi arăt câ umbroasa scriere a l u a t
deplinătatea şi s'a făcut închipuire amârunţită. Şi dar cum este
îndepărtare de l e g e învăţătura m e a ? şi cum nu sunt eu făcă­
t o r de bine al vostru, carele caut pre toţi să vă aduc la de­
plinătate, şi: sâ vă despart dela umbră şi dela aşezarea c e a
pruncească a legei?
19. Iar imai mult m â r o g să o faceţi- aceasta, c a cu­
rând să mă întorc la v o i i
Cu acest cuvânt arată Pavel, câ întâi, că cu covârşire iu­
b e ş t e pre credincioşii cei din Evrei, şi pentru aceasta voeşte
aşa mult, şi i i roagă ca cu fierbinţeala să se roage lui Dum­
nezeu, şi cu toată silinţa, ca cu un ceas mai înainte să meargă
la dânşii. Şi al doilea arată, câ să bizueşte în conştiinţa sa, cum
că nu are nici o patimă, şi pentru aceasta voeşte sâ meargă şi
să se îndulcească de dânşii, care nu o ar face de ar cunoaşte
întru conştiinţa sa vre o răutate împrotiva lor.
20. Iar Dumnezeul păcii.
După ce mai întâi a cerut Pavel rugăciunile celor credincioşi
dintre Evrei, şi cu cererea aceasta i-au cinstit pre ei, dupre
urmare aşa se roagă şi însuşi "pentru dânşii; Dumnezeu, zice,
este Dumnezeu al păcii, de aceasta nu se cuvine voi ucenicii
Irinarhului (adecă începătorului păcii) Christos, să aveţi vrajbă
şi ură asupra mea, şi mai ales sâ aveţi vrajbă nu din vederea
mea (adecă fără a mâ vedea), ci dintr'un singur gol auz de mine.
Cela c e a ridicat din morţi pre păstorul oilor c e l mare
(Is. L X I I I , 1 1 ) .
Cu aceste cuvinte adevereazâ Apostolul-credincioşilor celor
din Evrei pre dogma cea pentru înviere; a luat însă zicerea
aceasta de ia prorocul Isaia, c e zice: «Unde suind din marea
(adecă din patimi şi din iad), sau din morţi,' (precum aicea P a ­
vel a tălmăcit) pre păstorul oilor? Unde este cel _ce a pus în­
tru dânşii pre Duhul cel sfânt?» (Is. L X I I I , 1 1 ) . Iar fiindcă sunt
şi alţi păstori mici, pentru aceasta Pavel pre Christos l'a zis
păstor m a r e : pentrucă mulţi proroci sunt păstori, şi învăţători,
dar însă chiar unul e s t e învăţătorul Christos, precum singur r>
658. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII., VERS. 2 0 — 2 1 .
i w n n » " i i r f ţ f r i ' T T f ' f "i-fii w~\-—--jKvsM^J'4t&&~wr4iWifâw^^ -

a zis (Mat. X X I I I , 1 0 ) . Ş i unul e s t e bunul şi adevăratul păs­

tor, dupre a căruia urmare sunt şi ceilalţi păstori: « C ă eu sunt
zice, păstorul cel b u n , şi cunosc pre ale mele, şi mă cunosc
de ale mele (Ioan. X , 1 4 ) .
I n t r u sângele t e s t a m e n t u l u i veşnic, pre Domnul nos--.
tru Iisus C h r i s t o s .
•' Adecă Dumnezeu oarele-, â sculat din morţi pre Iisus Chris­
t o s - c ă ţ e l e - a murit şi ş'a vărsat sângele său, pentru ca s ă d e a
şi sâ întărească nouă Testamentul Evangheliei, hu carele s e
strică şi încetează, precum a fost al Legii Vechi, ci carele pu­
rurea veşniceşte şi petrece în v e c i : S a u şi a ş a se înţelege zi­
cerea: Dumnezeu a sculat pre Christos din morţi, cu sângele
unui testament v e ş n i c : căci după c e a înviat Christos, sângele
lui s'a dăruit nouă, în loc de testament S a u diată: şi de nu
ar fi înviat Christos sângele lui nu a r fi fost nouă în loc de
testament veşnic. ,
21. S ă vă d e p l i n e a s c ă pre v o i î n t r u , t o t lucrul b u n .
Dumnezeu, zice, cel c e a sculat pre Christos din morţi, o
de v a deplini pre voi, fraţilor, întru t o t lucrul- bun! Arată însă
cu acest cuvânt Pavel cum că, cei ce crezuse dintre Iudei au
fost început fapte bune, însă aveau trebuinţă şi de a se arăta
depliniţi întru a c e s t e : care lucru roagă pre Dumnezeu a se face
întru dânşii. Vezi însă, hristiane, cum că noi s e cuvine să în­
cepem faptele cele bune, şi atuncea sâ c e r e m dela Dumnezeu
să ne dăruiască şC^fârşitul—lor- )^—— ~. 1

C a să f a c e ţ i v o e a lui. -"_ _
_Cela c e întru toată fapta bună se v a arătă desăvârşit, zice,
adecă deplinit, acela face şi voea lui Dumnezeu şi nu cela- c e
face binele pe jumătate, şi nu îl săvârşeşte.
F ă c â n d î n t r u voi ceea ce e bine p l ă c u t î n a i n t e a s a ,
prin Iisus C h r i s t o s : c ă r u i a slava în vecii v e c i l o r . Amin..
Drept, aceea, când facem noi hristianii binele, Dumnezeu îl
face întru noi prin Iisus Christos, mijlocitor adecă întrebusn-
ţându'l pre Christos şi lucrător: căci Chris:os careje a lucrat
mântuirea noastră din început, c e mirare este d e s e face mij­
locitor şi întru lucrarea virtutelor şi a faptelor bune? S ' a u şi
ce lucru de mirare este desăvârşit el întru noi voea Părintelui
.'). Vezi la zicerea: Cela ce a fâcut început întru voi de fapte bune. ;
(Filipis. I, 2) şi subtînsemnarea zicerei: „Iar Dumnezeu este cel ce lu­
crează întru, voi, ş i . a. voi, şi a lucra (Filip. II, 13): adecă începutul şi
sfârşitul faptelor bune dela Dumnezeu este.
 EPIST. CĂTRE EVRE[ CAP. XIII, VERS. 2 1 23. 659

său, întărindu-ne pre noi întru faptele b u n e ? Vezi însă, iubi­

tule, că după ce a zis Apostolul z i c e r e a : «bine plăcut» a a-
•daus şi a c e a s t a «înaintea lui» pentrucă cu adevărat atuncea
b i n e plăcem lui D u m n e z e u , când ne vom a r ă t a buni înaintea
- -şa, şi tiu când ne vom arătă buni înaintea o a m e n i l o r : d e a-
. -ceasta,-şi <>ătre Avrâarnva; zis D u m n Ş z e u : « E u .sunt.Dumnezeul
;

iă,U\ â f â t â - t e b i n e ; ; p l ă c u ţ î n a i n t e a m e a , şi fii neprihănit» ( F a c .

• X V I I , 1 ) . Şi David încă z i c e a : dupre curăţia mâinilor mele îna-
• inlea ochilor lui (Psalm. X V I I , 2 5 ) . Şi Isaia z i c e : « L e p ă d a ţ i
vicleşugurile voastre înaintea ochilor mei» (Is. I, 1 6 ) .
2 2 . - Ş i vâ rog pre voi, fraţilor, suferiţi cuvântul mân-
gâerii.
Vezi o cetitorule, că c e e a c e nu a . s c r i s Pavel la alţii care-va
în celelalte epistolii ale lui, aceasta o scrie în a c e a s t ă epistolie
c ă t r e credincioşii cei din Evrei ? Şi nu zice suferiţi cuvântul
şfâtuirei, ci al mângâerei, a d e c ă cuvântul cel d e m â n g â e r e , c a r e
l'am-scris vouă şi al îndemnării, pentru c a sâ r ă b d a ţ i : fiindcă
epistolia aceasta o a scris c ă t r e oamenii cari s e necăjiau şi p ă -
iimiau rău.
Fiindcă prin puţine am scris vouă.
Cu toate că a zis a t â t e a multe cuvinte Pavel în epistolia a-
c e a s t a , însă le numeşte foarte puţine, alăturându-se a d e c ă cu
a c e l e a , c â t e d o r e a încă a mai z i c e : c a cum ar zice l o r : m ă c a r
deşi sunteţi împuţinaţi cu -sufletul,—însă suferiţi-mă: fiindcă
puţine sunt cuvintele mele, şi nu puteţi a zice că aţi o b o s i t
d e lungimea cuvintelor m e l e : care lucru vedem câ îl pătimesc
c e i împuţinaţi cu sufletul: căci însuşirea acelor împuţinaţi cu
sufletul este a nu suferi îndelungat cuvânt, ci a obosi ascultând.
2 3 . Cunoaşteţi pre fratele Timotei slobozit.
F i i n d c ă nu avea vrajbă asupra lui T i m o t e i cei c e c r e z U s e
din E v r e i , pentru a c e a s t a îl trimete pre el Pavel la d â n ş i i ) . 1

D e unde însă era slobozit T i m o t e i ? P<J>ate că s ă fi fost închis

în temniţă, si să se fi slobozit de a c o l o : sau că s'a slobozit
a d e c ă s'a trimis dela Atina de unde s'a fost aflat.
Cu carele T(de va veni curând), vă voiu vedea pre voi.
Ş i cuvântul acesta este îndestul a înduplecă pre credincioşii
c e i din Evrei, pentru c a să c o n t e n e a s c ă vrajba, c e avea asupra
iui P a v e l : fiindcă le face cunoscut, c ă Apostolul era gata sâ

\ Teodorii î n s ă zice cum c ă cu Timotei a trimis Pavel epistolia a—

ceasta^ pentrucă urmă să'l fi iubind pre el, c a pre unul ce s'a fost t ă ­
iat împrejur, şi sâ se fi bucurat de venirea lui.
660. EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS 23—25.

m e a r g ă la dânşii împreună cu ucenicul său T i m o t e i ; şi p o a t e

s ă fi urmat a merge spre împlinire, şi a merge şi la Ierusalim,
d e l a R o m a , P a v e l : căci- mai înainte fiind legat şi închis de N e - •
ron, în urmă s'a lăsat din legături, şi dela R o m a a mers l a
Ispania, şi de acolo p o a t e să fi mers la Ierusalim, precum a m
zis la început în pricina epistoliei a c e s t e i a . >
24. Imbrăţoşaţi pre toţi povăţuitorii voştri şi pre toţi.
sfinţii. .. • "
Vezi, o cetitorule; pre Pavel, .cum. -cinsteşte „pre. • c r e d i n c i o ş i i .
c e i din E v r e i , fiindcă prin aceştia urează pre povăţuitorii şi
proestoşii şi învăţătorii lor; pentrucă mai cu drept cuvânt e r a
a trimite epistolia aceasta la proestoşi şi Ia povăţuitorii lor,,
şi prin povăţuitorii şi proestoşii lor sâ ureze de o b ş t e şi p r e
t o t norodul cel supus a c e l o r a : Pavel însă face dinprotivă, ca.
m a i cu înţelepciune să vindece pre cei mat neputincioşi întru
s o c o t e a l ă cu protimisirea aceasta.
Vâ îmbrăţişază pre voi cei dela Italia.
A t â t a vă iubesc, zice, şi vă îmbrăţişez fraţii mei hristiani,,
î n cât nu numai eu vâ urez, ci şi întru ceialalţi dorul vostru
c e l mult l ' a m _ s ă d i t ; pentru a c e a s t a şi ei vă iubesc din a t â t
d e p ă r t a t loc, şî pentru dragostea voastră vă hiritisesc ). 1

2 5 . Darul cu voi cu"toţi. Amin ). 2

D e vreme c e Darul lui Dumnezeu este un obştesc bine, p e n ­

t r u aceasta şi Pavel o b ş t e ş t e îl roagă pre acesta tuturor, şi
proestoşilor, şi supuşilor.. D a r carele e s t e darul acesta? F ă r ă
numai ertarea păcatelor, curăţirea patimilor, şi împărtăşirea Sfv
D u h . Iar cum, şi cu c e chip va fi darul acesta cu voi? A d e c ă
d e n a veţi necinsti Darul acesta cu fapte n e c i n s t i t e : şi de nu
v e ţ i vieţui cu nevrednicie de e l ; pentrucă Darul Sf. Duh r ă ­
m â n e întru-noi, când avem fapte bune, şi se depărtează d e
n o i când nu vieţuim după poruncile lui Dumnezeu celui ce a
d a t nouă p a r u l a c e s t a . D a r însă o de am cunoaşte şi noi d a ­
rul acesta, şi c â t e bunătăţi prin darul a c e s t a am luat, şi aşa

) Iar Teodorit aşa zice: „A arătat de unde a, scris Epistolia (adecă

1

din Italia) şi întru aceeaşi vreme a arătat că Evangheliceasca propove-

duire în scurtă vreme a alergat până acolo şi că neamurile, după f ă ­
găduinţa cea către Avraamv au dobândit blagoslbvenie.
) însemnează că dupre Teodorit zicerea: „Darul cu voi cu toţi, A -
2

niin", care obişnueşte Apostolul Pavel a o s c r i e ' î n Epistoliile sale, erâ.

oraţia cea din partea sa, pentru. aceasta şi cu însuşi mâna s a o scria;,
şi aceasta în loc de fiţi sănătoşi, care obişnuim şi noi a c u m a scrie înr
Epistoliile noastre. ....
 . EPIST. CĂTRE EVREI CAP. XIII, VERS. 2 5 . 661

s ă nu vieţuirii spre ocara şi necinstirea lui Dumnezeu, celui

c e a dăruit nouă atâtea multe bunătăţi, ci cu faptele noastre
•cele bune, fie să slăvim pre Dumnezeu, şi să arătăm, cum c ă
nu au dat Darul său unor robi netrebnici şi necunoscători, ci
unor fii b i n e cunoscători şi bine mulţămitori; şi cu un chip c a
a c e s t a vieţuind, binevoiască Dumnezeu să păzim darul a c e s t a
neîmpuţinat în sufletul nostru, întru Christos făcătorul nostru
d e bine, şi mântuitorul sufletelor n o a s t r e ; cu carele împreună
slavă-JPărinteiui împreună şi Sf. Duh, acum, şi pururea, şi în
veacurile veacurilor A m i n . •
t. ' • • •. • ' • .—
Epistolia a c e a s t a către E v r e i s'au scris din Italia prin T i m o t e i .

Sfârşitul trimiterilor şi al tomului al treilea.

Cu ajutorul lui Dumnezeu s'au sfârşit şi tomul al treilea d e

tălmăcit la anul 1 8 4 6 O c t o m b r e 2 4 .
 A L M A T E R I E I DIN TOMUL. A L T R E I L E A

Aaron a fost chemat a sluji lui Dumnezeu 2 Timot. II, 9.

„ toiagul lui Ce semne a făcut? 2 Timot. III, 8.
„ 1
„ „ când a "ibşt pus în'"sicriu? Evr,. IX, 4 s.
„ a\luat femee din seminţia ludei.. Evr. VII, 1 4 . . .
Adam cum se zice că n'a fost înşelat... 1 • Timot. 41, 14. .
„ de erâ întărit în cuget şi în credinţa în Dumnezeu nu l'ar fi a-
măgit femeea... 2 - T i m o t . Il, 19.
:

Adevărul este numai într'un fel... Evr. XIII, 9.

Adormiţi, de ce se numesc aşa cei morţi?... 1 T e s a l . IV, 13.
„ , pre cei... aduce-i-va Dumnezeu împreună cu Iisus, ce va se
zică?... 1 T e s a l . IV, 14.
„ vezi şi v o r b a : Morţi.
Adunare rea ce este?... Evr. X , 2 5 şi nota.
Afurisenia de câte feluri e r â la cei. vechi?... 2 T e s a l . III, 14 nota dela sfârş..
Albina când înţapă pre cineva moare... 1 T e s a l . V, 16 nota.
•Ales, popor... ce va se zică?... Tit II, 14 şi nota.
Alexandru ferarul de ce fu blestemat de Pavel? 2 Timot. 14.
Amanetul ce este?... 1 Timot. VI, 2 0 ; 2 T i m o t . I, 12 şi 14.
Amărăciune ce este?... Evr. 111,-8 s.
Amintirea de isprăvile noastre naşte întru noi osârdie.,. Evr. X , 3 2 nota.
Anani prorocul a fost pus în temniţă... Evr. X I , 3 6 nota la sfârşit.
Antihrist va fi un om deosebit, iară nu un neam de oameni... 2 T e s a l .
II, 4 not. 2.
„ se va arătă pre sine ca Dumnezeu... T o t acolo.
„ va fi om nu S a t a n a şi se chiamă Apostasie... 2 Tesal. II, 3 .
„ de cine este stăpânit şi oprit?... 2 T e s a l . II, 6.
„ >. nu se ştie când va veni... T o t acolo.
„ va fi perdut cu Duhul gurei Domnului şi cu arătarea venirei
sale... 2 T e s a l . II, 8.
„ -. va face semne şi minuni mincinoase... 2 T e s a l . II, 9,
Antonie sf. a priimit poruncă să lucreze... 2 T e s a l . 111,-8 nota.
Apa,- cât este de b u n ă băutură... T i t II, 3 nota.
Apfla cine a fost?... Filim. stih 2:
„Apologhia (Răspunderea) întâia ce numeşte Pavel?... 2 Timot. IV, 6.
664 REGISTRU ALFABETIC

Apostolii se îndeletniceau toţi cu meşteşuguri pentru 7 pricini... 1 T e -

sa). II, 9 nota.
„ plătiau dările obşteşti... T o t acolo.
„ nu ştiau toate; pentruce?... 1 T e s a l . III, 5 la sfârş.
„ nu aveau darul lui Dumnezeu lucrător neîntrerupt întru ei...
T o t acolo. .. ... •
,, au fost prigoniţi de âi lor... 2 Timot. III, 12 nota la sfârşit.
„ purtau un vestmânt deosebit când slujiau sf. Liturghie... 2 Ti­
mot. IV, 13 nota.
,, au vieţuit în ocări şi în necazuri... Evr. X , 13.
Arătare (Epifania) se zice şi a doua venire a lui Hristos... 2 Timot. IV,
8 la sfârşit. ,
Arătarea lui Hristos cine o iubeşte şi cine o urăşte?... Tot acolo.
Arătările Domnului sânt două... T o t acolo şi Tit II, 13.
Arătatu-s'a Darul lui Dumnezeu ş. c. 1. T i t II, 11 cuprinde firea scopul
şi răsplata adevăratei religiuni. In notă loc. citat.
„ în aceste cuvinte se cuprinde în genere ori-ce virtute şi ră­
utate... T o t acolo.
Arhierei trebue a fi chemaţi de Dumnezeu... Evr. V, 4 .
„ fără chemare sânt osândiţi... T o t acolo.' Nota.
„ nu toţi sânt aleşi de Dumnezeu, dar prin toţi lucrează. T o t acolo.
„ cine li se supune, vieţueşte după Dumnezeu... T o t acolo.
„ numai cu suspinuri trebue a'şi izbândi... T o t acolo.
„ suspinul lor îl ascultă Dumnezeu... T o t acolo.
Arhiereul în Legea Veche, ce însuşiri avea?... Evr. V, 2.
„ intră în sfânta sfintelor de două ori pe an s ă tămâieze şi nu­
mai o dată cu sânge... Evr. IX, 7.
„ " pentruce stropiâ de 7 ori cu sânge în sf. sfintelor?... T o t a-
colo nota la sfârşit. ' •
„ înger al Domnului este. . Evr. XIII, 17 nota.
„ cine-1 defăima, pre Dumnezeu deiaimă... T o t acolo.
Arhieria este slujbă foarte ostenicioasă... 1 \ i m o t . III, 1 la sfârşit.
Arhimede s'a lăudat că-va mişca singur tot pământul... Evr. 1,3 al. c. nota
Arhip cine a fost?... Filim. st. 2.
Ars i a conştiinţă cine. se' zice?... 1 T i m o t . IV, 2.
Ascheţii trebue s ă lucreze... 2 T e s a l . III, 11.
Ascultare ce Însamnă?.~-Evr. V, 8 al. b. nota..
Asemănări sânt admise în Dumnezeu... Evr. XI, 3 nota.
„ din aceste...-nevăzute sânt zidirile văzute...: T o t acolo. •
Astăzi, ce însemnează?... Evr. III, 7, 13. şi 15.
Atei, pentruce sânt unii?... 2 Timot. III, 8 nota 2.
Ateizmul este răul cel mai covârşitor... 2 Timot. III, 5 nota.
Avdie câţi proroci a hrănit?... Evr. X I , 37 nota.
.Avei a întărit hotărârea spre moarte... Evr. Xr, o.
„ sângele lui... cum strigă?... Evr. XII, 24.
„ a adus lui Dumnezeu jertfi din cele mai bune .oi... Evr. X I , 4.
„ încă grăeşte prin credinţă... T o t acolo. .
.Avelvus cine a fost?... 1 Timot. I, 13 în- notă.
Averile, a suferi s ă ni se râpiască pentru credinţă este mare l u c r u
Evr. X, 3 4 .
 REGISTRU ALFABETIC 665

Averile când ni se răpesc' pentru credinţă şi ne bucurăm, ne fac ase-,

• menea cu Apostolii... T o t acolo.
„ suferind răpirea lor câştigăm mare îndrăznială către Domnul...
T o t acolo.
Avraam pentruce a dobândit dela Dumnezeu făgăduinţă că va fi mare
ş. c. 1. 1 Timot. V , 10 nota.
„ fără îndoire s'a grăbit a jertfi pre fiul său... 2 T i m . III, 14.
„ s'a învrednicit de făgăduinţa dumnezeiască prin credinţă şi î n ­
delungă răbdare.., E v r . V I I , 14.
„ a avut vorbitor pre Fiiul lui Dumnezeu... T o t acolo.
' .„ ' făgăduinţa .către.,, s'a dat şi nouă... Evr. VII, 18.
„ prin credinţa â ascultat şi a eşit din patria sa... Evr. X I , 8 .
„ a cumpăn.t şi mormântul soţiei sale Sarra... E v r . X I , 9.
„• s'a privit pre sine ca strein în această lume... Evr. X I , 13 la sfârş.
„ pentruce s'a-ispitit de Dumnezeu?... Evr, X I , 17.
Azaria fiul lui Iodae s'au ucis cu pietri... Evr. X I V , 37.

. . . 33. _-. -:z ~ _. .- . . . . .

B a s m e , ce numiâ Pavel?... 1 Timot. IV, 7.

„ cei c e spun... sunt stăpâniţi de sirene adecă de demoni... 2 T i -
. mo!. IV, 4 nota.
.Bărbatul care se amăgeşte nu este bărbat ci femeiuşcă,.-. 2 Timot.. III, 6.
Bătrânii cei mărturisiţi în credinţă, care sunt?... E v r . X I , 2 nota.
„ şi bătrânele s ă nu fie certaţi de episcop... 1 Timot. V , 1, 2 nota.
•• „ „ ' „ ce virtuţi trebue să aibă?.^--Tit. II, 2, 3.
Bătrânul având pofte ca tinerii este tânăr... 2 Timot. II, 2 2 .
Băutura de apă este cea mai bună... Tit. II, 3 nota.
B e ţ i a este şi de vin şi de patim:... 1 T e s a l . V, 7.
B i n e plăcuţi trebue să fim înaintea lui Dumnezeu... Evr. XIII, 21 la sfârşit.
Biserica, are acoperământ pre Duhul Sfânt... 1 TimoţŢ-I, 20.
-„ trebue a fi împodobită de preoţi... 1 Timot. VA{'£ nota cea m a r e .
• „ ' este c a s a :ui Dumnezeu... 1 Timot. III,. 15.
"„ toţi cei ce, o formează, trebue să fie buni... 2-~Tirnot. II, 2 0 .
- „ se a s e a m ă n ă cu corabia... tot acolo. ,'• '
„ sunt în ea şi buni şi răi tot... acolo notă. - -
„ a primit pre Apostolii... Evr. XI, 31 în notă.
„ afară din... nimeni nu trebue să iasă Evr. X I , 2 8 nota.
„ cel isgonit din... se lipseşre şi de darul Sf. Duh.._. 1 T i m . I, 2 0 .
„ a dobândit prin sângele Domnului vecinicile bunătăţi... tot acolo-
B l â n d ce înseamnă?... 1 Timot. III, 3 la sfârşit. —

Bocitoarele ce aduc unii întradins la morţi se afurisesc... 1 T e s a l . IV, 13

şi nota.
B o g a t a făcut Dumnezeu pre fiecare om... 1 T i m . VI, 17 la s f â r ş i t .
Bogaţii cum pun temelie b u n ă pentru viitor?... 1 T i m . VI, 19.
„ vor fi primiţi de săraci în corturile lor după moarte... tot acolo?
„ care vor a se îmbogăţi în ce rele cad?... 1 T i m . V I , 9.
„ îşi. pot răscumpără sufletul prin milostenie... 1 -Tim. VI, 19.
B o g a t u l greu poate fi scui'k de păcat... 1 T i m o t . VI, 10 nota.- - -
.Bogăţia este neştiută zidirb...- 1 T i m o t . VI, 17 nota dela sfârşit.
666 REGISTRU ALFABETIC

Bogăţia adevărată care este?... 1 Timot. VI, 17 al. d.

Botezul de ce se numeşte a doua naştere de ziuă... i T e s a l . V,- 7 nota
la sfârşit.
„ se împărtăşeşte după ce omul fe'a pocăit... E v . VI, 1 Ia sfârşit.
„ ne curăţeşte de păcatul strămoşesc ş. c. 1. Evr. VI, 2.
„ se zice dar ceresc... Evr. V r p 4 ; —
nu sC poate-repeţi(.. T o t .acolo.
„ al doilea hu -*ţp fiinţă... Eyr, VI, 6; X, 2 6 Jâ sfârşit.
. este'cruce... T o t jacojo.
" V •• -rse numeşte a p a . ' c u r ă ţ i ţ i i , . - E v £ X , !?>. •
„ închipueşte moartea Domnului... Evr. X , 2.6 la sfârşit.
„ ' Cste unul ca şi moartea Domnuţm... T o t acolo.
„ se numeşte lumina... T o t acolo.
Botezuri multe avea legea veche... Evr. VI, 2.
Bosuiocul la ce se întrebuinţa... Evr. X, 4 .
B o u , pentru ce idolul turnat în pusţje avea chip de... 1 Titn. IV, î
nota la sfârşit. -
' Buna--cinstire ce este?... 1 Tim. Vi, 7 ' l a sfârşit şi nota.
„ „ ce câştig aduce?... 1 Tim- VI, ,?•
Buruiana streină ce este?... Evr. XII, i o n o t a ;
y
' • " ' a .

Cain au adus.lui Dumnezeu jertfa din rodurile ceie mai proaste... Evr. XI, <
j, din ce a cunoscut că jertfa lui Avei a fost mai bine priimită... Tc
acolo la sfârşit.
„ întristarea lui nu erâ din căinţă ci din pizmă... Evr. XII, 17 la sfâr:
Canoanele şi Epitimiile cu ce se. asamână?... 2 T i m . IV, 2 notă.
„ „ „ să fie cu îndelungă răbdare şi cu învăţătură
T o t acolo. .
' Capul cărţei ce-este?.,. Evr. X 7.
;

Cădelniţe erau două în cortul mărturiei,.. Evr.. IX,' 4. ~

Cărări drepte ce însemnează?... Evr. XII, 13. ~
'Cărţile mincinoase .ale necredincioşilor nu trebue s a s e publice... 2 1
motei IIj 17.
„ ereticilor trebue a fi arse... T o t acolo. •
Casă mare ce numeşte Pavel?... 2 T i m . II, 2 0 . ~~
Case, stricătorii de... nu vor moşteni împărăţia lui..Dumnezeu,.. Tit. I
11 la sfârşit.
Căsătoria creştină nu este numai unire trupească ci şi unire sufleteasc:
Evr. XIII, 4 .
„ pentruce s ă zice cinstită?... T o t acolo.
Cârmuirea şi ţinerea făpturilor covârşeşte zidirea lor... Evr. L, 3.
Căutaţi şi. veţi aflâ, cum să tâlcueştş?... 1 T i m . I. 4 la sfârşit.
Cercare, ne-a cercat Dumnezeu, ce v a să zică?;.. <\ T e s a l . II, 4 .
Cerere,, ce este?... 1 T i m . II, 1. :
-!

Ceriul nu este sferic nici se mişcă ci este fluid... Evr. VIII, 2 şi n<
„ văzut este pentru noi ca un acoperemlnt, iar pehtru îngeri
un subpământ... .Evr. X I , 1 nota Ia-sfârşit.
; ;.
„ se zice cort şi catapeteazmă... Evr. XI, 11 la sfârşit. .
 REGISTRU ALFABETIC 66?

Ceriul erâ închipuit prin sfânta sfintelor... T o t acolo stih 8.

„ este Sfânt^ cea adevărată... T o t acolo stih 2 4 .
„ este casa lui Dumnezeu având preot pre Hristos... Evr. X , 2 1 .
Ceriurile se vor învechi şi se vor schimba... Evr. I, 11 şi urm.
Certarea, cei ce o rabdă sânt fiiţ lui Dumnezeu... Evr. XII, 7 s.
,, , cei ce nu o cunosc sânt fii neadeveriţi... Evr. XII, 1 la sfârşit şi 7 s.
„. . este întristătoare.şi îmbucurătoare, ce fel?„, Evr. X I I , . 12,
„ , c e a dela Dumnezeu "este împărtăşire cu sfinţenia. Lui,.,. E v r i
XII, 10 ia sfârşitul. _ ,
"'„'" cum desbhid&.tifeciille'şi ce rod aduce?.;.-Evr. XII, 1 i la s f â r ş .
Cetirdâ Scripturilor cât e de trebuincioasă... 1 Timot. IV, 13 nota.
„ „ . a d u c e mângâere... 2 Timot. III, 16 nota 2.
r

Chemarea este îndoită: simplă şi sfântă... 2 Timot. I, 9 şi nota.

„ cerească, care este?... jEvr. III, 1.
Chemările sânt două şi care anume?... . 2 Tesal. I, 11 şi nota.
Chivotul Legei ce înclrpuiâ? Evr. I X , 4 nota 1.
„ „ în el a pus Moisi numai tablele legei... T o t acolo la s f â r ş .
„ „ când s'a pus în el şi năstrapa cu mana şi toiagul lui
Aaron... T o t acolo. .'...„,
Clăti, a nu se... ce va s ă zică... 1 T e s a l . III, 3.
Cojoace, de ce se amintesc? Evr. X l , 37 la, sfârşit. •
Conştiinţa bună de unde se naşte?... 1 Timot. I, 19.
„ ce este ea?... T o t acolo.
Cort se numeşte trupul Domnului, însă mai mare, mai desăvârşit şî
nefăcut de mână... Evr. I X , 1 1 .
Cortul mărturiei trei despărţiri avea... Evr. I X , 1.
„ „ avea şi trei catapetezme (perdele)... T o t acolo stih 3 .
„ .„ în el atât Sfânta cât şiSfântaSflntelor aveau curte.Tot a c o l o .
„ „ întreg închipuia lumea... Evr. I X , J nota.
„ „ , a doua catapeteazmă ce închipuia?... T o t a c . st. 3 .
„ „ .'., de ce fie-care despărţitură a lui se numiâ cort?... T o t
;
• • • acolo st.-3~Ia sfârşit.
„ , avea două cădelniţi... T o t acolo st- 4 nota.
Credincioşi pentruce ne numim? 1 Timot. I, 4 la sfârş. nota.
Credinţa propiu zis ce este?... 2 T e s a l . I, 11. • . , "• ..'
:

_ „ este dar dela Dumnezeu... 2 T e s . II, 14.

„ în ce înţeles este dar dela Dumnezeu?... 2 T e s , III, 2 nota.
„ nu este a tuturor, cum se tâlcueşte?... T o t acolo.
„ este amestecată cu înţelegeri fireşti şi mai pre sus de fire. T o t ac.
„ lucrul ei care este?... .1 Tesal. I, 3.
„ adeverirea ei ce este?... T o t acolo st. 5 al. d,
„ este zea de fer... 1 T e s a l . V, 8 .
„ , fundul ei cercându-1 se învălue... 1 Timot. I, 4 la sfârş. nota.
. este începutul mântuirei... Evr. VI, 1 la sfârş.
„ , naşte îndelungă răbdarea, şi supunerea... Evr, VI, 12 la sfârş.
... „ fără primejdii este zadarnică... 1 T e s a l . II, 1.
„ este liman... 1 Timot. I, 19 al. b.
„ ' este ochiul sufletului..." .1 Timot. VI, 4 .
'<:- ; , este lepădată de cunoştinţa omenească cea mincinoasă... 1 T i -
668 REGISTRU ALFABETIC

-Credinţa necercată se naşte din patimi..-. 2 Timot. III, 8 .

„ este aşăzare şi pregătire... T i t I, -l nota 2.
„ -, de ea leagă Pavel dreptatea... T o t acolo.
„ , din ea purcede tăria şi mântuirea sufletului... Evr. XI, 11.
„ este bunul din lăuntru... T o t acolo, nota.
„ este putere.şi cunoştinţa..."Tot acolo.
„ fără ea nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu... Evr. XI, 6.
•Creştinii pentruce la început îngăduia Dumnezeu a fi prigoniţi... 1 T e -
••' sal. I, 3 al. d. ,..
„ se cuvine a dâ cu mulţămire contribuţiunile publice... 1 Tesal.
II, 9 nota.
„ sânt rânduiţi la suferinţi.., 1 T e s a l . III, 3 al. b.
„ să cuvine a lucra... 1 T e s a l . II, 9 şi IV, 11.
„ cu toate că ştiu c ă adevărat vor birui pre diavoiul, însă nu "se
războieşte împrotivă Iui... 1 T e s a l . III, 5 al. c.
„ să cuvine a avea dragoste de prisosit... 1 T e s a l . III, 12.
„ să cuvine a fi fără prihană înaintea lui Dumnezeu... 1 T e s . III, 13.
„ să cuvine a face mai mult decât le este poruncit.... 1 T e s . IV, 1.
„ nu să cade a se întrista peste măsură pentru cei morţi... 1
Tesal. IV, 13.
„ nu trebue a merge la mormintele acestora ca să plângă. T o t acol.
„ nu trebue a se întrista cu totul Ia moartea sfinţilor. T o t 'acolo
nota c e a mare la sfârşit.
„ care n u merg la biserica, unde sânt îngropate rudeniile lor, tre­
bue s ă fie certaţi... T o t aceeaşi notă.
„ cele ce se chiamă bocitoare, se afurisesc ca idololatri. T o t acolo.
„ sânt fii luminei şi ai zilei... 1 Tesal. V, 5.
„ trebue să privigheze şi să se roage... 1. Tesal. V, 6 ss.
trebue a fi înarmaţi... 1 T e s a l . V, 8.
„ trebue a fi unul-altuia spre zidire... T o t acolo st. 1 1 . .
„ trebue a cinsti şi a iubi pre mai marii lor duhovniceşti şi pre
învăţători şi cu r h i p u l şi cu inima... T o t acolo stih 13.
„ nu trebue a face rău pentru rău... T o t acolo st. 15.
„ pururea trebue a se rugă şi a mulţămi... 1 T e s a l . V, 16, .17,
,, trebue a mulţămi şi pentru propăşirea altora... 2 Tesal. I, 3.
,, cei săraci, cari pentru puţin a j u t o r c e li se dă şi-ar schimba
credinţa, trebue s ă s e certe... 2 - T e s a l . I, 4 al. b.
„ vor fi slava lui Hristos... 2 T e s a l . I, 9 a l . - b .
„ adevăraţi când se vor arătă?.,. T o t acolo st. 10 al. b.
„ ce mângâere au? 2 T e s a l . II," 17._
„ ttebue a se aflâ întru ei virtutea pururea, până la sfârşitul lor..;
2 Tesal. III, 4.7 '
„ trebue a lucră pentru nevoia aproapelui'nu numai pentru sine..,
2 T e s a l . III, 9 nota. . ...
„ trebue să ajute şi pre Cei ce nu lucrează,.. T o t acolo st. 13.
,, nu trebue a se întovărăşi cu păcătoşi vederaţL. T o t acolo st. 14.
„ ce dragoste li se cere să ăibă7... 1~ Timot. I, 5 .
„ care nu poartă grijă de cei de_o credinţă şi de rudenii sânt
mai răi decât necredincioşii.;. 1 Timot.-"V, '8.
care poartă numele Iui Hristos nu trebue să'l vânză la cei ce'i
— prigonesc... 1 T i m o t . I, 12 al. b. nota.
 BEGISTRU ALFABETIC 669'

Creştinii ce trebue s ă proaclucă fie-care lui Hristos?... T o t acolo.

„ hu iubesc pre Hristos ca pre prietenul lor... 1 Tim. I, 14 nota..
„ se spălau pe mâni, când aveau să se roage în biserică... 1
Timot'. II, 8 al. b nota 2.
„ nu trebue să se întristeze că n'au bani... 1 Timot. VI, 6.
„ în loc de bogăţie să fie îndestulaţi cu numele de creştin. T o t .
acolo, notă.
„ trebue să se rnulţămiascâ mimai cu cele necesare. T o t acolo.
„ care se întristează că sânt săraci, sânt fără de minte... 1 T t ~
; mot. VI, 17 ih. d ...
„ trebue să mângâe pre cei ce pătimesc pentru credinţa şi p o ­
runcile lui Hristos... 2 Timot. I, 16 al. b.
„ toţi sânt ostaşi; lui Hristos, de aceea trebue să sufere ori-ce:.
rău... 2 T i m o t . . I I , 3.
„ trebue a se luptă legiuit c a să se încununeze... T o t acolo stih. 5..
„ pururea trebue a se iscusi la luptă... T o t acolo.
„ de nevoe este să' sufere prigoniri... 2 Tim.. III, -12 nota.
„ nu trebue a se îndeletnici cu cărţi de mitologie... 2 Tim. IV, 4 not.
„ cu ce'şi adeveresc, nobilitatea lor?... Tit II, 2 al. b.
„ trebue a căută la Iisus... Evr. XII, 2.
„ când vor avea viaţă îmbunătăţită, vor închide gura protivnici—
lor credinţei... Tit II, 8 al. b. nota.
„ sânt fraţii lui Hristos..: Evr. III, 10 al. c. şi 11 al. b.
"„ între ei şi Hristos este asemănare dar şi covârşire... T o t acolo-
st. 11 nota. .
„ nu trebue a se teme de moarte... Evr. II, 15 nota.
„ sânt locaş a lui Hristos... Evr. III," 6 al. b
„ nu e destul mimai a începe ei şi a desevârşi... Evr. III, 14 al. b..
„ trebue a nu fi necrezători la poruncile lui Hristos... E v r . III, 16..
„ cei ce vor crede, vor intră în odihna Domnului... Evr. IV, 3 .
„ se n u m e s c popor a lui Dumnezeu... Evr. IV, 9 nota:
„ trebue a să sili ca să intre în odihna cerească..., Evr. IV, 11..
„ au a se munci mai rău decât Israiltenii... Evr. I V , - 1 3 al. c.
. „ trebue sil Iese începutul şi să vină pururea" spre desăvârşire...
Evr. VI, 1.
„. trebue să aibă viaţă desăvârşită... T o t acolo.
„ ce trebue să zică la ori-ce lucru, pe care voesc a-1 face? Evr.
VI, 3.
.„ se numesc sfinţi... Evr. VI, 10 al. b.
„ sânt cort al lui Dumnezeu şi loc al sălăşluirei lui... Evr. I X , 2 1 .
„ sânt casă a lui Dumnezeu... Evr. III, 2 1 .
„ trebue a se îndemnă unii pe alţii ca să facă faptele cele b u n e
din dragoste... Tîvr. X , 24.
„ trebue a se înţelege şi a se uni între sine, ea- s ă nu fie supă­
raţi de alţii... T o t acolo şi stih 2 5 .
„ trebue a crede cu tărie, iar nu cu îndoială şt nestatornicie...
Evr. X , 3 8 .
„ se asamănă cu luptătorii şi nevoitorii... Evr. XII, 11 al. b.
„ se asamănă şi cu călătorii... Evr. XII, 15.
„ cei ce pot munci dar umblă după. milostenie s e numesc n e -
guţitori de Hristos... 1 T e s a l . IV, 12.
670 REGISTRU ALFABETIC

Creştinii trebue să deâ concurs celor ce rămân înapoi din calea virtu-
ţei... Evr. XII, 15.
„ s'au apropiat de muntele Sion... Evr. XII, 22 al. c.
„ trebue să fie cucernici... Evr. XII, 28 al. c.
„ nu trebue să fie pătimaşi de avuţii... Evr. XIII, 5 .
„ • • nu trebue să se deznădajduiască... Evr. XIII, 6 i .
„ nu trebuş s ă cutriere pe la învăţături felurite şi streine... Evr.
xiii, o. • : • '.
„ •. cuirr es âîarâ din tabără... Evr. X i l l , 4.3.; ' ' \
„''."' ]iU:"âu aici cetate stătătoare...; v£vi . Kftl, $4. -
;
' •••• —
Creştinismul, care este scopul sau ţinta lui?..: 1 Timot. 1, ,6.
„ , ' c a r e este calea lui?... Evr. IX, 8 şi X , 20.
•Creştinul în deşert poartă numele acesta dacă necinsteşte cu faptele pre
Hristos... Tit I, 16.
••Critenii pururea mincinoşi, cum se tâlcueşte?.- T i t 1, 12 s.
Critul cel cu o sută de cetăţi a fost sădire şi lucrare a propoveduirei
lui Pavel... Tit. Introducere,
„ , tot poporul care locuia în... pentruce este ocărit de Pavel?... Tit.
Introducere.
•Crucea, cu ea se'nsa m nă creştinii la închinăciune.., 1 T i m . II, 8 not. 3.
„ a doua nu este... Evr. VI, 6 aţ. "o. , . ;
C u n u n a fericirei cum se priveşte ca datorie?... 2 Tinvoţ. IV, 8.
„' „ este har şi dăruire iar nu plată şi datorie,.. T o t acolo.:
, „ în ce mod s e câştigă prţh faptei...-1 T o t acolo.
Cunoştinţa adevărului ce este?... 1 Ti mo*, II, 4 nota.
„ „ are de pricinuitor pre Dumnezeu... Tit I, 1.
„ se naşte din credinţă... T i t I, 1 la sfârşit.
„ .- lumească înţelepţeşte spre amăgire... B T i m . III, 15.
„ falşă şi omenească respinge cpedinţa... 1 Timot. VI, 2 0 .
'Cuptorul din Vavilon, cine -a măsurat 'pars,;iui?... E v c XI, 34 nota.
Curăţitorul ce erâ şi ce închipuia?... Evr..,l.X, 5 . .
Curvie se zice tot telul de păcat t r u p e s c . 1 T e s a l . IV, 2 nota la sfân
Cutremure a tot pământul, două arătă Scriptura. ; Evr. XII, 26.
„ „ „ şi al treilea va fi... T o t acolo.
C u v â n t ce numeşte Pavel?... Evr. II, 2.
Cuvântul dreptăţei care este?... Evr. V. 13. .-;
„ lui Dumnezeu nu se leagă... 2 Timot, Jî, 9.
Cuvintele dumnezeeşti trebue sâ le priimim cu ciedinţă... 1 Timot. I,
nota la sfârşit.
„ dumnezeeşti sânt adevărată hrana a sufletelor... Evr. V, 12 la sfâr

1D. I

-Darul şi jertfa se iau în, sf. Scriptură ca sinonime E v r . V, 1 la sfârş

VIII, 3 . , ;
„ se deosebeşte de jertfă şi ce este?... T o t acolo.
„ cu.,. începe Pavel şi sfârşeşte epistolia sa; a 2 - a cătr^ T e s a l . III, 1
„ în care suflete locueşte?... T o t acolo. .
„ unde e pus ca p e c e t e . d e Pavel?... 1 T i m o t VI, 21 la sfârşit.
, a cel întru Hristos mai înainte de anii veacurilor s'a dat nouă;
Tim. I, 9 al. c. • S
 REGISTRU ALFABETrC 671

Darul face începutul îndreptărei Tit. I, 1 al. b. nota 2.

— „ dumnezeesc are isprăvi minunate 2 T e s a l . I, 2.
- „ " lui Dumnezeu opreşte, s ă nu vie Antihrist 2 Tesal..II, 7 la sfârşit.
„ „' „ să cuvine a-1 aprinde 2 Timot. I, 6.
Darurile, Duhului Sfânt-pentru ce nu le iâ cineva?.,.. Evr. II, 4 al. c.
David pe patul său se închina lui Dumnezeu Evr. XI, 21 nota. ,
".Demonii:, pentru ce scop-, ^e-m.Uhpîefep.... 1 ' T i m o t . 1, 2 0 . ';
„ mor de altfel, de şi nu trupeşte.... 1 Timot. VI, -16 nota la sfârşit.
:- ", ..... ce moarte au?.... T-ot acolo. . :
> '• ' :,-
, ' " • " pentru'c'e, au fost opriţi a grăi de Hristos şi de Pavel?... Tit. I, 13.
:

Deprindere ce numeşte Pavel?... Evr. V, 14 al. 2.

Desăvârşirea se atinge prin pătimiri.,.. Evr.. V", 9.
-Desăvârşiri două sunt.;.., Evr. V , 14.
Desăvârşit nu este nimenea..., 1 - T i m o t . Introduc, la sfârşit.
„ propriu zis ce înseamnă.... Evr. VI, 1.
„ cine este?... T o t acolo.
Desăvârşiţi, a ne face.... precum avem poruncă.... Evr. VI, 3.
Descoperite, toate sunt înaintea ochilor lui Dumnezeu.... Evr. IV, 13.
Desfătarea, dedarea la ea este păcat.:... Evr. XI, 25.
Dezlegarea se zice şî răscumpărare, despre, cine?... Tit, II, 14.
Deşertarea (înjosirea) lui Hristos ce .este?... Evr. II, 11 nota.
"Diaconesele ce virtuţi trebue s ă aibă?... 1 T i m o t . III, 1 1 .
„ • se alegeau şi dintre văduve.... 1 Timot....V, 7.
Diaconii nu trebue să practice medicina.... 1 Timot. III, 8 nota la sfârşit.
„ ce virtuţi trebue să aibă?... 1 Timot. IU, 8 s.
„ cei ce slujesc bine vor dobândi în cealaltă viaţă treapta mai
înaltă.,.. 1 Timot. 111, 1 3 nota.
Diavolul de şi nu ştie de v a birui pre oameni, dar îi ispiteşte.... 1 T e ­
sal. III, 5 .
.„ •; când fuge de ei ruşinat?.,. Idem,
.. „ rău fiind face pre oameni ^a se înţelepţi prin ispitire..., 1 Timot.
1, 20. . .
„ - când îi dă lui Pavel pre cei răi şi cum?... Idem.
. „ supuşi sunt lui câţi s u n t prinşi de dogme rele sau de purtare
• rea... 2 Timot. II, 26.
„ se teme şi el de numele Scripturei cei nouă... Evr. I ] , 3 nota.
„ cum avea stăpânirea morţii... Evr. I I , J . 4 , .
„ a ispitit pre Hristos şi direct şi indirect... Evr. II, 18 nota.
Dihotomie ce va să zică?... Evr. IV, 11 nota.
Dima pentru ce e învinovăţit de Pavel... 2 T i m . IV, 10.
„ s,'a făcut popă idolesc... Id. nota.
„ a. fost iubitor de trup... Id. nota.
Dobitoace felurite pentru ce a poruncit Dumnezeu s ă nu se mănânce?...
1 Timot. IV, 3 .
Dogmele.rele sunt rădăcina amărăciunei... Evr. XII, 15 şi nota.
Doica se zice şi mamă... 1 T e s a l . II, 7 la sfârşit.
Domn este T a t ă l , Fiul şi Sf. Duh, însă nu sunt trei Domni ci un Domn...
2 T i m o t . I, 18.
Domnul, deâ.... milă cum se tâlcueşte?... T o t acolo.
Dragostea adevărată şi cu fapta este mare osteneala... 1 T e s a l . I, 3
şi nota.
672 REGISTRU ALFABETIC

Dragostea către Dumnezeu ce este?... 2 T e s a l . III, 5.

„ către toţi este cu putinţă?... 2 T i m . II, 22 nota.
„ cea ferbinte face scurtă şi vremea cea mai îndelungată... ;
T e s a l . II, 17 nota.
„ are propriu a iubi pre toţi fără osebire... 2 TesaL III, 12.
„ desăvârşită nu desparte firea cea u n a a oamenilor cu felu
ritele, lor socotinţi... 2 T e s a l . III, 12 nota.
„ face pre oameni neîntinaţi şi întreg înţelepţi... T o t acolo stil
13 nota.
,, este c ă m a ş a de fer... 1 T e s a l . V, 8.
„ pricinueşte unirea-ce sufere necazurile... 2 T e s a l . I, 8 la fine
„ . numai către unii oameni nu este dumnezeiască... T o t acolo
„ creştinească trebue să fie din inimă curată şi cuget bun ş
credinţă nefăţarnică... 1 T i m . I, 5.
„ cine nu are... nu' este creştin .. T o t acolo v. 6.
. ;„ către Dumnezeu şi aproapele este isvorul vieţei creştineşti..
1 Tim. II, 15.
„ este isvor a tot binele... 2 T i m . III, 2.
„ este dreptatea cea din Tiou a omului... Tim. I, 1 nota.
Dregătorie, în fie care... unii se mântuesc, alţii se osândesc... I Timot. IV, 3
Dreptate ce se numeşte?... Evr. IV, 11 nota.
Drepţii cei din legea veche se priveau ca streini pe pământ.,. Evr. XI
13 la sfârşit.
„ cei din legea veche căutau patria cerească..'. Id.
„ pentru ce n'au primit slobozenia... Evr. X I , 3 5 .
„ care au 'fost batjocoriţi etc. Evr. X I , 36—-37 şi note.
„ cărora nu era lumea vrednică şi c u m ? . . Id._stih 3 8 .
„ puţini sunt mai de cinste decât păcătoşi mulţi... Id.
D u h ce se numeşte?... 1 T e s a l . V, 2 0 la sfârşit.
„ sufletesc care este?... Evr. IV, 12 a l . - b . nota.
„ „ cum e numit de filozofi?... T o t acolo.
Duhovnicii, când dau mărturie, trebue- a .întrebă şi pre c e r c e ştiu viat
candidatului... 1 . Timot...III, . 7 hota.
Duhul lumesc, acum acoperământ î n t u n e c o s - a l sufletelor î n v i a t a vi
itoare va fi şi |al" trupurilor..-. ~.l T e s a l . IV, 17 nota dela sfârşi
„ să nu'l stingeţi, ce înseamnă?... 1 T e s a l . V, 19.
„ temerei, cine'l iâ dela Dumnezeu?.-.. 2 Timot. I, 7.
„ sfânt se numeşte Domn... 1 T e s a l . III, 12—»• 13 note şi 2 T e
sal. IU, 5 . ,•
„ sfânt darul şi slava lui cea a s c u n s ă acum în suflete va acopei
în viaţa de veci şi trupurile... 1 T e s a l . - IV, 17 nota cea mar
dela sfârşit.
„ sfânt darul lui este făclie... I T e s a l . V, 1 9 — 2 0 .
„ „ ce lucru stinge darul lui... Id.: Id. şi nota.
„ „ poruncele lui sunt şi ale Tatălui... 1 Timot.'" I, 1.
„ „ este Dumnezeu... 1 T i m o t . IV, 1 nota şi 2 Timot. IU, 16 not£
„ „ este veşnic... 1 Timot. \ 17 şi E v x T X , IA.
r

„ „ nu e cuprins în zicerea: „ T o a t e prifitf'însul s ' a făcut"- ca s ă fi

zidire a Fiiului; el este nezidit... 1 Timot. VI, 13 al. 2 nota.
„ „ de vom păzi pre el şi el va păzi întru noi bunătăţile c
am luat.
 REGISTRU ALFABETIC 673

Duhul Sfânt... cine nu are pre... n'are nici pre Hristos... 2 Timot. IV, 22.
„ „ de ce- se cheamă untdelemn al bucuriei?... Evr. I, 9.
„ „ după a lui voe se fac împărţirele darurilor lui... Evr. II,
4 al. 3.
„ „ pentru cine s'a dat?... Evr. VI, st. 2.
„ nu l.pcueşte în trupul păcătosului... Id. st. 4 al. 3 .
. „ „ cei părtaşi lui dacă nu se întăresc prin har cad în mii de
rele... Id. st. .5 nota 1.. .
„ „ . vesteşte ca şi Tatăl... Evr. X I , 7.
Duminica este ziua vieţei" şi a învierei... Evr. III, 11 nota cea mare.
,, „ a opta-şi veacul al optulea va fi nesfârşit... Id.
Dumnezeeşti a cerceta cele... cu raţionamente fireşti este blasfemie... 1
Timot; I, 20 la sfârşit.
Dumnezei cine se mai numesc?... 1 Timot. V, 4.
Dumnezeu, viu şi adevărat, pentru ce se zice?... 1 T e s a l . I, 9 nota la sfârşit.
„ n u Vede, cum vede omul... 1 T e s a l . III, 5 .
„ voea lui... care este... 1 Tesal. IV, 3 şi V, "18.
„ pentru ce pedepseşte pre cei ce fac păcate trupeşti... 1 Tesal.
IV, 6 la sfârşit.
„ mângâe pre cei puţini cu sufletul... 1 T e s a l . V, 14 nota la sfârşit.
„ cine hulesc pre..j 2 T e s a l . I, 3.
„ cu dreptate la... ce este?... 2 T e s a l . I, 7.
„ va pedepsi pre cei ce nu'l cunosc... Id. st. 8.
„ , slava Iui... este, mântuirea noastră... 2 T e s a l . II, 14.
„ singur se zice înţelept... 1 Timot. I, 7. •"'
„ despre... când se zice unul şi unul nu sunt doi... 1 T i m . 11,-6.
„ primeşte! ca martori împreună cu e l ' ş i pre făpturele sale...""1
Timot. V, 2 1 . -
,, pentru ce cu repetire se numeşte împărat şi Domn?... 1 T i m .
VI. 16 nota. ' •.
' ,•, este singur fără de moarte fiindcă singur e cu totul neschin
bat în viaţă... 1 Timot. VI, 16.
„ este lumina neapropiată pentru ce?... T o t acolo. - j.
„ , nimerii nu a văzut pre... după fiinţă şi fire... T o t acolo şi note.
„ -, cum îf vor vedea cei curaţi cu inima... Id. note. ' . . _ •
„ ,, firea l u i ' n u trebue s ă o iscodim ci numai s ă i slăvim... Id-.
•,, , cum nu se poare'făgădui pre sine?... 2 Timot. 11, 13.
,, răsplăteşte cu haiul darurile lui... 2 Timot. IV, 8 şi nota.
•„ • , departe este de... schimbarea socotinţei şi părerea de rău...
Tit. I, 2.
„. trage pre fie care către a sa cunoştinţă... Tit. I, 13.
„ pentru ce se zice mare?... Tit. II, 13.
„ cum s'a arătat prorocilor şi patriarhilor... Evr. I, 1.
nu este cu firea în multe chipuri... Id. ..şi nota,
„ s'a văzut micşbrat şi întrupat... Id. în note.
„ este mai înainte şi m a i . p r e sus de veci... Id. st. 2 nota.
„ este veşnic... Id.
„ este fără mutare şi fără schimbare... Evr. I, 12.
„ lucrările, puterile şi săvârşirele (perfecţiunile) lui sunt mai pre
sus de veci şi nezidite... Evr. I, 2 nota.
„ scaun şi stare ce înţeles are la... Evr. I, 3 la sfârşit nota.

Tom. III. 43.

674 REGISTHTJ ALFABETIC
Dumnezeu înţelege şi gândurile minţei... Evr. IV, 12 la sfârşit nota.
„ toate le cunoaşte, cele viitoare şi cele trecute, ca şi pre cele
de faţă... Evr. IV, 13 note.
„• este plugariu... Evr. VI, 7.
„ nu uită faptele şi trudele celor ce se ostenesc pentru e l . .
Evr. VI, 10.
„ adevăr este... Evr. VI, 14.
„ s'a arătat .^frămoşilof .prin înger..."-Id.••••• -
- . în, mânefe lui»., a. cădei.4nni€oşat Veste... Evr. X , .31.
„ - Y când ..trebue <3fteva:"sj£' C4âi_-în..mâap^;luii..' şi când,. ţij-Tuâ-.
:
"nete oamenilor"?:.: îd. 'ootft, t
„ în ce înţeles se zice c ă are suflet?... .Evr. X , 3 8 .
„ , idei şi pilde în... pot să fie... Evr. X I , 3 nota. .
„ că este toţi ştim, iar ce este el dupre fiinţă aceasta este cu
totuPnemţeles... Evr. XI, 6.
„ , pentru ce se zice că prin credinţă ştim că există?... Id.
„ , cunoştinţa despre existenţa ?ui... este sădită în firea noastră
Id. nota dela sfârşit.
„ este dătător de plata... Evr. Xţ', 6.
„ se numeşte al patriarhilor... Evr. X I , 17.
.„ se numeşte Părintele duhurilor.,. Evr. XII,' 9.
„ pedepseşte spre îndreptare... E v r ; XII... .10 la sfârşit. ,
„. glasul lui... pentru -ce- unii zid.că l'au auzit iudeii, iar alţii
zic că nu l'au auzit... Evr. XI|, 19 notă,.'
„ n'are nici glas nici chip... Evr, XII, 10 iiota.
„ glasul lui a clătit pământul... Evr. X]l, 27. - ' i
„ este foc mistuitor... Evr. XII, 29. ' .'• y
„ pre „.nimenea nu. părăseşte... Evr. XIII,. 5 . ;''
. ! „ '.. pentru.ee a grăit, în' Sinai... Evr. X I I , ' 18.
•„ înaintea lui t r e b u e - s ă bine plăcem... Evr. XIII, 2 1 .

Eghiptenii la ce animali se închinau?.. 1 T i m . I V , 3 nota 2.

Eliazer a fost bătut... Evr. X I , 36 nota. |
Elima vrăjitorul cu ce vorbă calomniază pre Pavel şi cum e mustrat d<
acesta?... 2 Timot. 11, 13 nota.
.Enoh a arătat credinţă mare... Evr. X I , o.
„ prin el s'a arătat că hotărârea morţei este provizorie... Id. la sfârşii
„ se află în raiul cel pământesc... Id: la notă.
„ s'a făcut pildă de pocăinţă... Id. . • • ' ' •
Eşitam (loan VIII, 42) la ce" se referă... Evr. 1, 6 nota.
Episcop, cine doreşte a fi de boala diavolului boleşte... 1 Timot. III, S
„ cine voeşte a fi, ce virtuţi trebue s ă aibă?... 1 Timot. III, 2 —
şi notele. • ; . ;

Episcopie, trebue să poftească cineva munca iâr nu vrednicia ei... 1 Ti

mot. I, 1 nota la sfârşit.
Episcopii vechi şi cei de acum prin ce se deosebesc... T o t acolo.
„ cei mai mulţi se vor osândi.... Id. nota..,.
Episcopul are trebuinţa de har şi pace pentru mireni... Tit. I, 4 la sfârşi
'„ -o virtute îl înalţă la cer, şi un păcat. îi pogoară la Iad... It
 REGISTBU ALFABETIC 675

Episcopul va fi osândit pentru sufletele ce se perd din a lui pricină... Id.

„ de c e s e numeşte aşa?... 1 Timot. II, 1 la sfârşit nota.
„ trebue să ştie toată sf. scriptură... 1 T i m . III, 2 nota 6.
1

'.''„. „ „ înveţe poporul în fie care zi... Id.

„ - din vechime nu se alegea de nu s e făcea monah... 1 T i m .
III, 6 nota
.,, trebue s ă fie podoaba filozofiei... 1 Timqt. III, 7 nota.
• „ ' nu trebue s ă beâ vin mult,-pentru ce'?... Id. stih 8 îa sfârşit.
.,, „ •„ • a porunci şi a'Stăpâni, ci nuftrai a învăţa si âfav
tui Id. IV, 6 . ' . •.' ."- . . . . "'•'". , " ' " ' ' .;• '.
.„ nu este stăpânitor ci sfetnic... 1 Tum. I V , 6 nota. •
.,, • e s t e . p ă r t a ş păcatelor'-celor hirotonisiţi de el... 1 T i m . V, 2 2 -
" la sfârşit.
.,, -• de va lăsă numai pe un creştin fără învăţătură, aceasta îi va
atrage perderea mântuirei... T o t acolo.
.,, se zice presviter... Tit. I, 5 la sfârşit.
..„— anumitele lui virtuţi... Tit. I, 6 — 9 .
.,, ___trebue s ă fie pildă bună poporului.;. T i t . I, 6.
„ a avea soţie au îngăduit Apostolii ca o concesiune... Id. nota 2.
„ poate învăţa şi fără a cunoaşte filozofia.. T i t I, 9.
„ însuşirea lui caracteristică este de a învăţa... Id. la .sfârşit.
„ având viaţa virtuoasă, închide gura protiyoicilor credinţei... Tit»
II, 8 nota.
E p i s t o l i a către Evrei în ce limbă s'a scris şi_cine a tradus-o... E v r . Introd.
--, -'• - ,-— „ este opera lui Pavel... Id. nota dela sfârşit.
„ „ „ textul ei evreesc nu s'a păstrat nici de cei vechi... Id.
E r e s u l este buruiană streină... Evr. X I I , 15 nota.
.Ereticul când se cuvine a ne feri de el şi când nu... Tit. III, 11 şi nota.
„ ' trebue a ne depărta de cel neîndreptat ş L a nu învăţa decât
pre cel cu nădejde de îndreptare... 2 T i m . II, 25.
Eretici, trebue a fugi de ei ca de ciumă... 2 T i m . II, 17 nota.
E v a n g e l i a unde se află, de acolo fuge diavolul.-..' E y r . 11, 3 .
„ a arătat însuşi adevărul de faţă... E v r . X , 1 nota.
—
„ • . adeverirea ei care este... 1 Tesal. I, 5 .
se zice cuvânt al ascultărei... 1 T e s a l . II, 13.
„ „ „ Evanghelia slavei... 1 Timot. I, 1 1 .
• .„ c u m s e înţelege mai cu scumpătate... 2 Timot. I, 8 la sfârşit.
.„ se iâ în loc de propoveduiţorii săi... -Id.
. „' face de-o potrivă cu stăpânul pre serv... Filim. 13 nota.
„ mântuirea ei este mare... Evr. II, 3 .

. " >. I P
-

F a c e , pentruce se zice: Cel ce... şi nu cel ce a făcut... Evr. I, 7.

F a p t e moarte... Evr. VI, 1 la sfârşit şi I X , 14 la sfârşit.
•„',-.• moarte şi păcătoase cine face, lor slujeşte şi n u Dumnezeului c e ­
lui viu... E v r . I X , 14.
Faptele sânt puterea cucerniciei şi nevrele credinţei... 2 Timot. III, 5 .
„ sânt parte urmarea poruncilor lui Dumnezeu şi parte a sfatu-r
irilor... "Tit I, 3 la sfârşit.
F ă c â n d u - s e mai b u n decât îngerii, ce însamna?... E v r . I. 4 .
676 REGISTRU ALFABETIC

Făpturile, ocârmutrea şi ţinerea lor e mai mare lucrare decât zidirea lor.,..
Evr. I, 3 .
„ schimbarea şi nestricăciunea lor este mai p r e s u s decât p l ă s ­
muirea lor şi pentruce?... Cor. I, 12 şi nota. .
F ă r ă tată, fâră mumă, fără neam cum poate fi cineva?... Evr. VIL 3.
„ rânduială cine este... 1 Tesal. V, 14.
Fecioarele, de ce nu hotărăşte Păvel vârsta lor?... 1 Timot. V, 11 şi not..
„ la ce vârstă să se priimiască?... Id.
Fecioria este mai cinstită şi mai bună decât căsătoria... 1 T i m o t . IV, 2..
., se tocmeşte prin învăţături şi iscusinţă... 1 Tesal. IV, 4 .
Felonul ce erâ?... 2 Timot. IV. 13 nota.
•Femeea aruncă şi ea din sine oare-care sămânţă... Evr. X I , 11 la Sfârş.
„ este mai amară decât moartea... Evr. XII, 15 în notă.
„ iubitoare de -bărbatul ei... T i t I I , 4 . -
„ când se roagă trebue să ridice manile... 1 Tim. II,.„8.
„ cum răpeşte şi se lăcomeşte... 1 T i m . II, 9. . .
„ s'a amăgit iar nu bărbatul..; 1 Tim. H, 14.
„ partea femeească este uşoară la minte... Id.
„ se va mântui prin creşterea bună a copiilor... 1 T i m . II, 15.
„ de ce s'a luat nu numai din trupul ei, chiar din coasta b ă r ­
batului... Idem.
F e m e i , prin... iau cei de acum vrednicii lumeşti şi bisericeşti... 2 Tim..
III, 7 nota.
„ prin... de asemeni sânt înşelaţi... T o t acolo.
Femeile lăudate... 2 T i m . IV, 21 şi nota 2.
„ din Legea Veche, care au luat întru înviere pre fiii lor cei morţi...
Evr. XI, 3 5 . ^ ^ -
„ trebue să aibă îmbrăcăminte modestă iar nu luxoasă... T o t a c o l o .
„ trebue să'şi acopere capul, faţa, peptul şi toate părţile trupului...
T o t acolo.
„ Dumnezeu le va desbrăcâ oare-când de" toată podoaba... Id. în n o L
„ podoaba femeilor de acum care este?... Id.
„ cele spilcuite cu ce se asamănă?... Id.
„ rugăciunea lor nu este ascultată... Id.... note, _. ;
„ nu trebue s ă se deâ cu văpsăli pe faţă.;. Id.
„ trebue să se împodobiască cu fapte bune... 1 T i m . ÎI, 10.
.„ să nu vorbiască în biserica... 1 Tim;. ÎI, 11.
„ în particular nu e oprită de a învăţa... 1 Tim. II, 12.
„ se vor mântui şi cele sterpe prin faptele lor bune... Id.
„ a se vedea şi vorba „ m a m ă " în acest registru.
„ pentru care sfârşit se cuvine a se mărita... 1 T i m . V, 14.
„ nu sânt mai pre j o s decât bărbaţii atât în cele fizice cât şi înj
cele duhovniceşti... 2 T i m . IV, 21 la sfârşit.
„ măritate ce virtuţi trebue să aibă... Ţ i t - I L - 4 ş. m. d.
„ nu trebue să'şi lese bărbaţii... Id.
„ pentruce ajutau pre Domnul după botez... T i t III, 14 la sfârş.
Fericiţi, cei... vor priimi şi lumina cea zidită şi pre cea nezidită a lui Durri-
nezeu... 2 T e s a l . I, 8 nota la sfârş. .~.
F i i lui Dumnezeu se fac cei ce sufăr certări... Evr. XII, 8 . -
F i u l este de o putere cu Tatăl... 2 T e s a l . I, 1 nota. . . .
„ este de o putere cu Tatăl... T e s a l . I, 1 nota. '-.
 REGISTRU ALFABETIC 677

F i u l cele ce porunceşte sânt porunci şi ale Tatălui... 1 Timot. I, 1,

„ zideşte toate zidirile, nu însă şi pre Duhul... 1 Timot. VI, 13 nota.
„ este lumina cea neapropiată întru care locueşte Tatăl... 1 Timot.
VI, 16 al. b nota.
.„ pentruce se zice strălucirea slavei?... Evr. I, 3 .
„. pentruce se numeşte chip al ipostasului Tatălui?... Evr. I, 3 al. b.
„ cum poartă toate cu cuvântul puterei lui?... Evr. I, 3 al. c.
.„ s'a arătat lui Avraam şi unde scrie înger se înţelege că D u m n e ­
zeu s'a arătat... Evr. VI, 14 în nota,
„ se numeşte anghel... Ev;.'. VI, în note.
„ cine calcă pre Fiiul iui Dumnezeu?.'.. Evr. X , 29. .
. „ când s'a întrupat cutremur a fost... Evr. XII, 26 al. b.
Filit ce eres avea?... 2 Timot. II, 18.
Filimon a tost bărbat minunat, stăpân lui Onisim... Epist. c. Filim. Irttrod.
„ casa lui a durat până pe vremea lui Teodorit... T o t acolo.
„ a fost slujitor al propoveduirei Apostolilor... Filim. 1 al. c.
„ erâ colosean şi locuia în Colase... Filim. 2 nota.
„ avea'dragoste către toţi sfinţii... Filim. 5 .
„ a priimit credinţa creştină dela Pavel... Filim. 19 al. b. nota.
„ epistola către el a scris'o toată Pavel cu mâna sa... Filim. 19.
Filozofii lumeşti au cunoscut că Dumnezeu este neînţeles dupre fiinţă...
Evr. XI, 6 nota.
F i r e a omenească, în... s'a pus iscusirea şi puterea de a cunoaşte lesne
pre Dumnezeu... Evr. VIU, 11. . -.
„ omeneasca nu face pre om bun sau rău... 2 Timot. II, 2 1 .
F o c u l muncei ce va să fie aţiţare şi mânie va luâ împrotiva celor ce
„ calcă dumnezeeştire porunci... Evrei X , 27.
„ de veci are să arzâ numai, dar n'are să lumineze... 2 Tesal. I, 8 .
,, cel dumnezeesc, câte minunate lucrări are?... Evr. XII, 29 nota.
„ s'a pogorât din cer şi a ars jertfele celor bine plăcuţi lui Dum­
nezeu... Evr. X I , 4 .
F r i c a lui Dumnezeu este ,rod al credinţei... Evr. XI, 11.

Gr-

•Galatia se mai numeşte şi Galia... 2 Timot. IV, 10 Ia sfârşit.

Gamaliil cine era şi unde fu îngropat?...- 1 Timot. I, 13 nota.
Gânduri ce sunt?... Evr. IV, 12 nota.
Gândurile oamenilor sunt ca valurile... 1 Timot. I, 19 al. 2.
G e n u c h e slăbănoage care sunt?... Evr. XII, 12.
Ghedeon ce a fost?... Evr. X I , 32.
G l a s u l lui Dumnezeu l'au auzit Iudeii sau nu?... Evr. XII, 19 nota.
Gnosticii, cine au fost?... 1 Timot. VI, 21 nota.
Grăeşte, cel ce grăeşte pre pământ, ce va să zică?... Evr. XII, 2 5 al. b.
Greşeli, jertfe pentru... ce erau?... Evr. X , 6 nota.
Grigorie s'a îndelitnicit în pustie 13 ani cu scriptura... 1 Timot. IV,
13 nota.

Heruvimi c e erau?... Evr. IX, 5 nota.

678 REGISTRU ALFABETIC

Hrană vârtoasă ce se înţelege?... Evr. V, 12 la sfârşit.

Hristos s'a bucurat pătimind... 1 Tesal. I, 6.
„ când este cineva următor lui... T o t acolo al. b,
„ a lucrat meşteşug pentru şeapte pricini... 1 T e s a l . II, 9 nota..
„ a plătit dările publice... T o t în notă la sfârşit.
-f, este o mare mângâere a ne împărtăşi cu el dupre pătimiri... 1
T e s . II, 15. , /
" „•' pentruce Pavel zice despre El .că a murit?... 1 T e s a l . IV, 14:
, „. . cu porunca T u ; . , v.ojr învia, morţii..,.. I Tesal.:-IV, 16.
,i pejitnîce Va răpi în nori p r e - c e i drepţi... l^ot acolo st. 17.
„ două sânt venirile lui... 1 Tesal. V, 3, nota 3 .
„ a învăţat şi Cu cuvântul şi cu, fapta-ca sa mulţămim... T o t a -
" colo st. 18 nota. i
- „ pentruce a douaverure.a Lyi, seziec-âescoperire?... 2 T e s . I, 7 al. b>
'•„ va să vină cu slavă şi cu putere...-2 Teisp.l. 1, 9 al. b.
„ va umplea de admirare pre taţi credincioşii,.- T o t acolo st. 1(X
„ se numeşte dragostea cea adevărată... 2 Tesal. SI, 10 al. b.
„ pentruce porunceşte a nu n e griji, iar Pavel porunceşte să l u ­
1

c r ă m . . . ' 2 Tesal. III, 9 nota. • '

„ este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni... 1 Timot. II, 5 .
„ pentruce despre dumnezeirea Lui n'a vorbit Pavel arătat?... T o t a c .
„ este mijlocitor de frunte şi întâi... T o t acolo nota.
„ pururea mijloceşte pentru noi... Ţpt .acolo.
„ este mijlocitor ca Dumnezeu şi om, iar \ nu IA singur D u m n e ­
zeu sau ca singur om... T o t acolo.
„ s'a dat pre sine preţ şi răscumpărare pentru noi.;. 1 Timot. I
6 nota. , -
„• în trei locuri îl numeşte Pavel, 'arătat Dumnezeu... 1 Tim. IIL,
16 al.' b. nota.
., „ cum s'a îndreptat în Duh... T o t acolo al. e. "şi nota.
„ cum a mărturisit înaintea Pontiuîui Pilat... i Timot. VI, 13 al. c
1

„ a lui... mărturie au mărturisit-o şi Mucenicii,.. T o t acolo nota.

„ sângele lui... are comunitate c u , al mucenicilor. T o t acolo.
„ este întâiul mucenic... T o t acolo.
„ este fericit şi singur puternic... 1 Timot. 16 al. b.
„ prin trupul său cel unit ipostatic cu dumnezeirea împarte t u t u - ;

ror celor fericiţi lumina cea neapropiatâ a dumnezeirei..-. 1 T i ' ;

' mot. VI, 16 al. b. nota.

„ ' s'a arătat ingerilor prin învălişul omenirei... T o t a c o l o . .
„ va fi întru noi toate... 2 Timat. I, j . '
„ defăimând ruşinea a suferit crucea.!. 2 Timot. I, 8.
„ cine este părtaş patimilor lui... va ti părtaş şi bucuriei lui... î
Timot. II, 11 al. b. i- ;,-
„ se va lepădă şi El de cel ce se leapădă de Dânsul... 2 Timot
II, 12 al. b. ;

„ rămâne credincios chiar dacă noi nu'i sântem credincioşi... T o

acolo st. 13.
„ a fost prigonit de ai săi 2 Ţim. III, 12 nota de la sfârşit,
„ pentruce a fost hrănit de. femei după botez... Tit III, 14 şi nota
„ nu respinge nici pe slugă nici pe slobod... Filimon, I n t r o d u c
„ pentru EI şi cele mai de necinste sânt cinstite... Filim, 1.. -î
 REGISTRU ALFABETIC 679

Hristos pentruce ce se. zice c ă . e pus de Tatăl clironorn a toate... Evr. I, 2 .

„. este clironom al Părinteştilor avuţii... Evr. I, 2 al. b. nota.
„ este curăţitor al lumei... Evr. I, 3 al.' d.
pentruce Pavel zice despre E l că şeade, iar Ştefan l'a văzut stând?..
Evr. I, 3 al. e nota.
„ este mai pre Sus de îngeri şi de însuşi scaunele... Evr. I, 4 şi 6 al. b.
. „ a . fost maţ micşurat decât îngerii, în ce privinţă ?••• Evr. I, 4 noţa.
' ,, „.cum se aduce în lume ca întâi, născut?,;, Evr, % 6 , ' .. -
„ afară ;de zidire a fost, şi îh lăuiitrul zidirei S'a făcut... T o t ăc.-la- sfârş.
„ pentruce se se zice întâi născut..', '"fot acolo, nota dela sfârşit.
„ ' 'prin credinţa în E l . a u J u a t Duhul cei de sub Lege.-:, Evr. I, 9 al. b.
„ are pre Tatăl ca Dumnezeu dupre omenire... T o t acolo. .
„ pentru toţi a gustat moartea... Evr. II, 9 al. b.
„ pentruce a gustat moartea?... T o t acolo.
„ , de economia lui... toate făpturile au avut nevoe... T o t acol nota.
- „ — - desăvârşirea lui... care este?... Evr. II, 10 al, c.
„. a priimit Înfrăţirea cu . oamenii... Evr. II, 12.
„ a nădăjduit în Dumnezeu dupre omenire.., Evr. II,, 13.
„ s'a făcut părintele oamenilor... Evr. 11, 13 al. b; -
,, a fost ispitit numai din afară nu. şi-din lăuntru.» Evr. II, 18.
. „\ ..este apostol şi arhiereu al mărturisirei noastre... Evr. III, 1 al. b.
„ slava lui;., nu are asămănare cu a lui Moisi... Evr. III, 3 ss.
„ este arhiereu, care împreună pătimeşte cu neputinţele noastre,..
' iEvr. IV, 15.
•„ -.''a-fost ispitit întru toate, afară de păcat... Evr. IV, 15 al. b.
: - ~„ a fost hirotonit de Dumnezeu, iar nu de oameni... Evr. V, 6 şi 10.
„ ^a fost arhiereu după rânduială lui Melhisedec... Evr. V, 6 nota la sfâr.
• ••„ ' ..în 12-moduri s'a asâmănat cu Melhisedec... T o t acolo.
; „ „ p e n t r u c e este arhiereu în veci... Evr. V, 3 la sfârşit*
„ a plâns de patru ori... Evr. . V , 7 al. b nota.
'-• „ . , rugăciunea lui... către Părintele a fost îndoită... Evr. V, 8 nota.
„ —'a fost ascultat după întâia lui rugăciune.'.. T o t acolo.
„ cum a învăţat a asculta din cele ce a pătimit?.... Evr. V, 8 al. b.
,. . „ nu are a doua cruce, nici moarte... Evr. VI, 6 al. b.
„ -înainte mergător a intrat în cer pentru noi.., Fvr. VI, 20.
„ după câte chipuri este arhiereu mai bun decât arhiereii Legei
, Vechi?... Evr. VI, 20 al. b.
a fost împărat al dreptăţei şi al păcei... Evr. VII, 2 al. b. şi c.
a fost fără tată, fără niamă şi fâră neam... T o t acolo st. 3 .
a răsărit din seminţia lui Iuda şi a lui Levi... Evr. Vil, 14 nota.
a fost şi împărat şi preot... T o t acolo,
a fost propriu zis din seminţia Iudei... T o t acolo.
, preoţia lui... s'a fâcut cu jurământ... Evr. VII, 2 0 .
cum se roagă pururea pentru noi?... Evr. VII, 23 al. b.
. ce însuşiri -are ca Arhiereu ?... Evr. VII, 2 6 .
numai o dată a .adus jertfă pe sine însuşi pentru noi... Evr. VII,,
27 al. b. . _
însuşi este şi jertfitoc, şi jertfă şi priimitor al ei ca Dumnezeu.
T o t acolo nota.
este slujitor cortului celui adevărat, adecă din ceriu... Evr. VIII, 2 s..
este preot mai ales pentrucă n'â avut loc şi sălaş pe păm...Evr. VIII, 4 .
68U REGISTRU ALFABETIC

Hristos are ca oltariu ceriul... E v r . VIII, 5 .

„ a pus în firea omenească iscusinţă de a cunoaşte lesne pre D u m ­
nezeu... Evr. VIII, U .
„ n'au adus jertfă pentru sine... Evr. I X , 7 al. c.
„ avu ca scop al venirei sale pe pământ arhieria, adecă a se jertfi
pre sine... Evr. IX, 11.
„ • , cum trupul lui... n'a fost din această făptură?... T o t acolo.
cum zice despre.-.. Ariopaghitul Dionisie, că n'a fost om?... E v r . :

IX, 11 al. c. nota. " .

„ a vieţuit cu lucrare dumnezeească-omenească... T o t acolo.
„ însuşi este şi cei ce aduc şi cel ce se a d u c e şi cătfă care se aduce
jertfa... Evrei IX,- 14.
„ de nu muriâ, nu fâceâ T e s t a m e n t nici noi nu ne făceam m o ş ­
tenitori ai părinteştilor bunătăţi... Evr. IX,. 17.
„" , moartea lui... nu s'a făcut numai pentru a adeveri Noul T e s ­
tament ci şi pentru a face adevărată curăţire, sufletelor noastre.. v

Evr, I X , 2 3 al. c.
„ cum s'a arătat Tatălui pentru noi Evr. I X , 2 4 .
„ pentruce a murit la sfârşitul veacurilor şi în urma a multor p ă ­
cate?... Evr. I X , 2 6 .
„ pentruce a murit o singură dată?... Evr. IX, 27.
„ va să vină nu ca s ă mai poarte păcatele noastre, ci pentru mân­
tuirea celor ce nădăjduesc întru Dânsul... Evr. I X , 2 8 al. c.
„ ce vorbe a grăit intrând în lume?... Evr. X , 5 s. .
„ şederea Iui de-a dreapta ce însemnează?... E v r . - X , 13 şi XII, 2 al. e;
„ nu s'a zămislit prin sămânţă nici nu s'a schimbat în cele -de a-
eum... Evr. XI, 11 al. b neta. - _•• -
„ este începător şi săvârşitor credinţei... E v r . XII, 2.
„ a nesocotit ruşinea... T o t acolo al. b.
„ ce împrotivire a suferit?... E v r . XII, 3 . -
„ , la A doua venire a Lui... pentruce vor s u n ă trâmbiţe?... Evr. XII, 18.
„ , sângele lui... cum strigă mai bine decât a lui Av_el?... E v r . X l L . 2 4 al.c,
„ acelaş este eri şi azi şi în veci... Evr. XIII, 8.
„ a pătimit afară de poartă... Evr. XIII, 12.
„ este păstor mare... Evr. XIII, 2 0 al. b.
Hristoşi care se numesc?... E v r . I, 9 al. b.
H u l ă ce este?... 1 T i m . I, 2 0 la sfârşit.
H u l e s c pre Dumnezeu, cine...?... 2 T e s a l . I, 3.

' • I , . ' ' -

l a c o v ca strein şi nemernic s'a aflat în pământul făgăduinţei... E v r . X î |

9 la sfârşit.
„ cum s'a închinat la vârful toiagului său... Id. st. 2 1 .
„ prin credinţă a blagoslovit pre fii lui Iosif... Id. st. 22.
Ianis şi Iamvris cine erau?... 2 Timot. 111, 8 şi nota.
I a r b ă de bună treabă ce se numeşte?... Evr. VI, 7.
I d e i l e Ia Dumnezeu se primesc... Evr. X I , 3 nota. __
„ , din acestea nevăzute fiind s'au fâcut făpturele cele văzute."jj§jj
„ la Dumnezeu care sunt?... Id.
i e f t a e cine erâ?... Evr. X I , 3 2 .
 REGISTRU ALFABETIC

Ierarh ce va sa zică?... 1 Timot. IV, 13 nota.

Ierarhia ce este?... Id. |
leremia profetul a fost pus în temniţă... Evr. X I , 3 6 nota.
J i s u s , singură, pomenirea lui veseleşte şi mângâe sufletul... 2 T i m o t . II,
8 nota. .
„ a'şi aminti cineva de... este a'şi aminti.de viaţă... Id.
„ cine uită pre,.. îşi atrage moarte... Id.
„ al lui Navi n'a putut duce pre israiliţi la odihna cerească... E v r .
IV, 8 la sfârşit.
Itie va veni la sfârşitul lumei Pentru ce?... 1 T e s a l . V, 3 nota.
Îmbrăcăminte, cuviinţa. în.;. eti este? 1 Timot. VI, 8 nota.
:

„ frumoasă e caracteristică tinerilor... T o t acolo,

I m e n e u ce eres avea?.,. 2 Tirhof. II, 18.
împăraţi, trebue s ă ne rugăm pentru necredincioşii... 1 T i m . II, 1.
„ şi iudeii se rugau pentru împăraţii Vavilonului... 1 Tim., II,
2 nota.
„ nu e păcat a ne ruga în timpul sf. liturghii pentru... fără a'i
n u m i . . T o t acolo.
împărăţia lui Dumnezeu este mai pre sus de veacuri... 1 Timot. I, 17
nota şi Evr. I, 1 la sfârşit nota.. ' '
„ lui Dumnezeu în ea va fi odihnă de toată osteneala... Evr. IV, 9.
„ „ „ „ „ este privire şi desfătare Iară saţiu.. T o t acolo,
este neclătită... Evr. XII, 2 8 .
împărăţie, îndulcirea de vremelnica... este îndulcire vremelnicească de pă-~
cat... Evr. XI, 25.
împărtăşirea, prin... Cu prea sfântul trup al Domnului dobândim cetă­
ţenia cerească... Evr. X,. 21 nota. 2.
Împrotivă grăire, ce.„ a răbdat Hristos?... Evr. XII, 3 .
încă o dată (la Agheu II, 7), ce înseamnă?... Evr. XII, 2 6 .
începătorul şi stăpânitorul de norod scria singur A doua lege... 1 T i m .
IV, 13 nota.
închinăciune,- (sărutare) ce... a scris. Pavel c u . m â n a lui?... 2 T e s a l . III,
17; Tit. III, 15 şi Evr. XIII, 24,
închipuire se iâ şi în sens bun şi în sens rău... 2 Timot. III, 5 nota.
îndatorirea aspră naşte trei lucruri... 2 Timot. IV, 1 nota.
îndelungă răbdare, când nu e la loc?... 1 T e s a l . V, 14 la sfârşit nota.
„ „ .. puterea ei este mare... Evr. VI, 15.
„._..•• „ prin ea s'au învrednicit unii de dumnezeeştile fagă-
duinţi... Id.
îndoită socoteală ce înseamnă... 1 Timot. II, 8 la sfârşit.
Îngerii slujesc mântuire! oamenilor... Evr. I, 14.
„ prin ei s'a dat legea... Evr. II, 2. -
„ cu puţin se deosebesc de oameni... Evr. I, 14.
„ au iconomisit cele din Legea Veche... Evr. 11,-2.
„ vor stâ înainte la judecată ca slujitori..'. Evr. II, 5 .
„ se întristează de răutăţile oamenilor.... Evr. II, 9,- nota dela fine.
„ s'au zidit în Jimp... Evr I, 2 nota dela fine.
„ grăiesc ca din partea Jui Dumnezeu unde sunt trimişi.,. Evr. VII,
14 în note.
„ cu trâmbiţe vor adună pre cei înviaţi... 1 T e s a l . IV, 16,
„ pedepsesc, însă cu scop bun... î Tiniot. 1, 2 0 nota deia fine.
t>#2 REGISTRU ALFABETIC

îngerii au văzut împreună cu oameni! de pe pământ pre Fiul lui D u m ­

nezeu întrupat... 1 Timot. III, 16 la Jine.
„ pentru ce se iau martori împreună cu Tatăl şi cu Fiiul... 1 T i ­
mot. ..V, 2 1 .
„ nu mor cu trup ci în alt chiţ)... 1. T m. VII, 16- în note.
„ sunt nemuritori dupre dar... T o t acolo.
. „ . . c e moarte a u , - T o i . a c o l o . . .
„ nu au viaţă cu- .totul neschimbată... T o t acolo.
„ vădpre Dumnezeu în acoperemântul omenirei... T o t acolo nota u r m .
• „ ' Veând s'a f l c u t Hristos. mai presus, şi mai pre j o s decât ei.,. Evr. I, 4 -
v

„ nu se n u m e s c fii ai lui Dumnezeu şi pentru, ce?... Evr. I, 5 nota..

din urmă.
„ se zic dumnezei... T o t acolo.
„ cel ce faci pre... ce va să zică.... Evr. I, 7.
Inima milostivă care este?... 1 Tim. II, 1 nota. '
înnoire (sfinţire) ce înseamnă?... Evr. IX, 18.
Împuţinaţi cu sufletul, cine sunt?... 1 Tesal. V, 14.
întrebările prigonitoare stârpesc credinţa... 1. Timot. 1, 4 la sfârşit.
„ „ ele nu dau roade bune fără numai lupte şi v r ă j ­
măşii... 2 Timot. II, 2 3 .
„ cele despre sf. scriptură nu trebue să se facă cu aprindere
şi ceartă... T o t acolo. •'
întreagă înţelepciune ce să numeşte?... 1 Timot. II, 15 la sfârşit,
"întregi înţelepţi cine se numesc?... Tit. II, 2.
Înţelegerea ce este?-.. 2 Tim. II, 7 al 2.
învaţă, fără timp. ce înseamnă?... 2 T i m , IV, 2,
Învăţătura se numeşte ploaia... Evr. VI,. 7. • ' - - -
„ cu scop de a dobândi mântuirea, este de laudă, iar cu s c o ­
puri lumeşti este de osândit... 2 Timot. III, 16.
învăţătorii trebue a fi onoraţi... 1 Tesal. V, 12.
„ vrednică sau-slujba proprie.a lor care este... 1 Tesal. V, 14,
„ au mai vârtos luptă... 1 Tim. I,--18,:1a sfârşit.
„ trebue s ă aibă virtuţile pe care le recomandă ucenicilor.. . T o t a c o l .
„ au drept hrană învăţătura lor, iar elevii, cartea... 1 Timot. IV, 6,
„ prin cele ce învaţă pre alţii şi- ei se folosesc... 1 Timot. IV, 16.
„ trebue să primească din destul cele necesare pentru existenţă
1 Timot. V, 17. " '" -• ,
„ nu trebue s ă se servească de oratorie...; T o t acolo.
„ sunt datori a se osteni la învăţătură... T o t acolo,.
cei ce nu se ostenesc, nu sunt vrednici de plata -lor... k. T i ­
mot. V, 18.
„ două lucruri trebue sâ aibă... 2 Timot.,11, 2 la stârşit.
„ primesc întâi roadele din ceie ce au învăţat... Id. stih. 1
„ . _ c â n d înduplecă pre cineva şi'i convertesc, trebue să socotească
că Dumnezeu l'a înduplecat... 2 Ţ i m o t ; II, 25 la sfârşit.
• „ trebue să zdrobească cursele diavolului şi să'-slobozească pre=
cei păcătoşi... Id. st. 26, ' • 1
„ întâi trebue să pregătească pre ascultători şi apoi să le spună
cele ce are de spus... Evr. VII, 10,
„ trebue să păşască-puţin câte;puţin la noţiuni mai înalte.Js
- .Evr. VIU, 1. - . ' • •
 REGISTRU ALFABETIC 683

învăţături streine şi de multe feluri, care sunt... Evr. XIII, 9.

învierea, zice Pavel, numai a drepţilor, iar nu în genere... 1 T e s a l . IV, 14.
„ întru înviere, cei atunci vii nu vor întrece pre cei mai înainte
adormiţi... T e s a l . IV, 15 Ia sfârşit.
„ scoposul ei care va fi şi pentru ce?... 1 T e s a l . IV, 18 nota.
„ nu vor învia animalele nici sadurele... 1 Timot.. Vi, ,13 nota.
. . . „ . . , . ..nu s'a făcut acum, adecă în-copiii, ce moştenesc pre pătirîţi... /
2 Tim-. II, 18 la sfârşit.şi nota. •
-•• 7, din thorţi este cale către cer.:. "Evr. 'X, 2 0 nota.- "'
„ drepţilor este strălucită şi preslăvită... Evr." XI, 3 5 Ja sfârşit.
„ . -se numeşte şi sculare... T o t acolo.
•Ioan evanghelistul, cine avea o îmbrăcăminte preoţească a lui?... 2 T i ­
mot, IV, 13 nota.
Ionadav, fiul lui a rătăcit în pustii... Evr, XI, 3 8 note.
„ ,! nici merinde aveau, nici vin nu beau... Id.
Iosif, prin'credinţă a poruncit pentru oasele sale... Evr. XI, 22.
Iov, prietenii lui... sunt învinuiţi, că de ce nu l'a mângâiat... 1 T e s a l .
V, 14 la sfârşit nota. ' .."
„ chiar de i-ar fi venit suferinţa pentru răutate; se cuvenea să'l mân­
gâe... Id. •••'••_-
Isaac c a strein a locuit în pământul făgăduinţei... Evr. XI, 9".
„ cum se numeşte unul născut... Evr. XI, 19.
„ prin credinţă a blagoslovit pre fiii săi... Id. st. 2 0 .
Isaiarcu herăstrău de" lemn a fost herestruit... Evr. XI, 37.
Isav a fost pângărit şi pentru ce?... Evr. XII, 16.
„ pentru un blid de mâncare şi-a vândut întâia naştere... Id. nota.
„ s'a cercat şi de Dumnezeu şi de Tatăl său... Id. st. .17.
„ de ce n'a- aflat pocăinţă... Id. la sfârşit.
„ lacrămile lui nu erau de pocăinţă ci de pismă-şi amărăciune... Id.
•Iscusinţa trupească'ce- este?.., 1 Timot. IV, 8.
Ispita ce s e numeşte şi pentru"ce?... Evr. XI, 17 nota.
Ispitele suntindoite.:.. Evr". II, 18 nota.
„ cel ce -se îndoeşte şi se descurajază când îl ajunge... nu este
bine plăcut lui Dumnezeu... Evr. X , 3 8 .
„ cel ce le rabdă până în sfârşit se mântueşte... Id.
„ spre folosul nostru vin şi din îngăduirea lui Dumnezeu... Evr.
X I , 17.
Iubirea de fraţi este lucru firesc şi de nevoe şi arătat... 1 T e s a l IV, 9.
„ „ ., care_şe numeşte?... T o t acolo nota.
„ de argint este rădăcina tuturor răutăţilor... 1 Timot. VI, 10.
„ „ ~„ se alcătueşte din slava deşartă şi îndulciri... T o t a-
— colo nota.
„ „ „ naşte slava deşartă, şi îndulcirele... T o t ac-eîo.
„ • „ „ ' este mai puternică decât îmbuibarea pântecelui şi slava
deşartă... T o t acolo.
Iubirea de sine este rădăcina tuturor relelor.,. 2 Timot. III, 2.
„ „• „ strâmtorează lăţimea dragostei... T o t acolo.
, Iubirea de streini s ă nu o uite creştinii... Evr. XIII, 1.
„ „ „ a învrednicit pe Avraam şi pe Lot a ospăta îngeri..:
T o t acolo al. b.
iubirea de trup cât e de mare rău... 2 Timot. IV, 10. - • •
684 REGISTRU ALFABETIC

Iubitorii de argint câte rele fac?... T o t acolo.

„ „ „ nu cred în Evangelie... T o t acolo.
Iubitorul de sine nici pe el însuşi nu se iubeşte... T o t acolo.
Iudeii şi pre Domnul şi pre proroci i-au omorît şi pre apostoli i-au
prigonit... 1 T e s a l . II, 16.
„ cu toţi oameni sunt contra... Id.
„ au ajuns ia culmea răutăţei... Id.
„ nici odată nu se vor isbăvi din robie... Id.
„ vor crede însă mulţi la. sfârşitul lumei... Id. nota dela sfârşit.
„ pentru ce luaij aminte la genealoghii... 1 Timot. 1, 4 note.
„ • câte răutăţi, aveau?... îd.•st. .1.0:
„ pentru" ce n'au fost miluiţi de Dumnezeu ca Pavel?... Id. st. 13,
„ „ „ ri'aveau voe a mânca felurite dobitoace?... 1 Tim. IV, 4 .
„ cei ce s'au luptat cu Medianitenii de ce au împărţit prăzile cu
cei ce nu s'au bătut... 2 TimOt. I, 16 la sfârşit note.
„ , obiceiurile lor în două chipuri sunt basme... ..Tit. I, 13 la sfâr­
şit nota.
„ au fost nesupuşi şi deşerţi... Tit. I, 10.
„ nădăjduiau bunuri văzute... Evr. VII, 19.
„ de câte ori s'au numărat... Evr. X I , 13 note.
,, prin credinţă au intrat în Marea Roşie... Evr. XI, 29.
„ glasul lui Dumnezeu au auzit şi chipul lui au văzut, însă nici-
au auzit nici au văzut... Evr. X I I , 19 nota.
.„ când s'au făcut tari în războaie... Evr. X I , 3 4 .

ar.
J ă r t f a idoleaseă când s e face curată cu mulţămirea către "Dumnezeu..-
1 Timot. IV, 5. .. . .
„ c e a fără de sânge este jertfă cu adevărat iar nu închipuire... Esfffi
X , 1 nota 3 . . '• ._
„ cea fără de sânge prefacerea la ea este prefacere a pânei cei
junghiate în însuşi trupul Domnului cel junghiat c u ^ d e v ă r a Ş a i I
„ cea fără de sânge pânea ce se preface este multă iar "trupul D o n »
nului întru care se preface este unul şi jertfa una... Id» - •
„ este nu a pânei ci a mielului lui Dumnezeu... Id . s

„ , de aceasta nu s'au împărtăşit nici însuşi arhiereii i e g e i W c M

Evr. XIII, 11 — 12. . . . . .
„ , pe aceasta au preînchipuit-o jertfele Legei Vechi...-ld> .
„ , cei ce se împărtăşesc cu dânsa, trebue sâ se ridice mai petsaans
de cele lumeşti... Evr. XIII, 13 nota. ... ^
„ cea fără de sânge nu se proaduce acum alta, decât a c e a u p l S B
pe cruce, a cărei amintire o sevârşeşte... Evrei VIII, 4 nota
.„ cea fără de sânge dă ertare şi păcatelor celor cu Ştiinţă...»JIIlll
IX, 7 la sfârşit.
„ cea fără de sânge este una, iar nu multe, deşi se aduce înSBBlH.
părţi... Evr. X , .1 al. 3 .
„ , cum se păzesc în ea toate cuvintele ce .credem... Idssiai mmtm
„ de lauda, care este?... Evr. XIII, 15.
„ se numeşte şi dar... Evr. VIII, 4, ____
Jertfele Legei Vechi nu se aducea toată lui Dumnezeu.., 2 ~ $ S 8 • • •
 REGISTRU ALFABETIC 685

Jertfele Legei Vechi pentruce se cheamă jertfe... Evr. VIII, 3 s.

„ „ „ ce păcate ertau?... Evr I X , 7 la sfârşit.
„ „ „ curăţiau numai întinăciunile trupului nu şi ale s u ­
fletului... Evr. I X , 9. . .
„ Legei Vechi pentruce pricinuiau curăţire?... Evr. I X , 13.
„ „ din ce pricină se -aduceau de multe ori... Evr. X , .3.
„ ,. „ au încetat si mai nainte de întruparea lui Hristos...
Evr. X , fi.
„ Legei Vechi se împart în trei... Evr. X , 6 nota.
- „ pentru-păcate constau din dobitoace femeeşti şi nu bărbăteşti
şi se aduceau fără îăffiâe şi untdelemn... id.
-„ de mântuire., care erau?... Id.
„ , se ardeau unele. întregi (olocauste) altele numai, o parte... Id.
„ împăcărei ce erâur... Id.
„ jurămintelor .ce erau?... Id. -
„ curăţirei ce erau?... Id."
„ , n'au fost voea cea înainte povăţuitoare. â. lui Dumnezeu... E -
vrei X, 8—-9: . 7
Jertfelnicul tămâerei unde se află?... Evr. IX, 1 la sfârş. nota şi 7 nota.
„ „ . , pe el aprindă tămâe Arhiereul de două ori pe zi...
Evr. IX, 7.
„ de «aramă unde se află?... Evr, IX, 1 J â - s f â r ş . notă.
:

„ creştinilor, din... n'au voe să m ă n â n c e preoţii Legei Vechi...

Evr. XIII, 10.
Judeţul, lui Dumnezeu, trebue a'l prevedea şi a ne înfricoşa de el... E -
vrei IV, 13 nota.
Junice fâră prihană şi roşie, a cărei cenuşa curăţia pre cei necuraţi, a
cui închipuire erâ?... Evr. IX, 13 şi XIII, 12
J u r a , nu trebue cineva a... 1 T e s a l . V, 27 nota. .
Jurat, s'a... asupra s a ce va se zică?... Evr. VI, 13 şi urm.
Jurământ, istorisire frumoasă despre... Id.

Tu.
Lacrămile isvorăsc şi din amărăciune multă... Evr. XII, 17 al. 2.
Lapte ce înseamnă... Evr. V, 12 la sfârşit. • ""
Lăcomie ce numeşte Pavel?... 1 Tesal. II, o.
Legea veche, a fost j u g . ş i sarcină grea... Evr. IX, 10 la sfârşit,
„ a fost umbra Noului Testament... Evr. X , 1.
' „ cine o călca era ucis fără milă... Id. stih. 28.
„ pentru cine s'a dkt?... 1 Timot. I, 8 — 9 .
„ dreptăţei păcat este... 1 Timot. I, 15 la sfârşit.
„ veche când a început a nu fi lucrătoare... 1 Timot. I, 5 al. 2.
„ „ era unita cu preoţia, care desfiinţândU-se s'a desfiinţat şt
aceia... Evr. VII, 12.
„ „ s'a fâcut nelucrătoare pentru neputinţa şi nefolosul ei...
Evr. VII, 18.
j,T „ n'a dat putere sufletului c a s ă o păzească... Id.
^erieş n"a făcut Dumnezeu pre om... 2 T e s a l . III, T.
^eneşii s e numesc oameni fără rânduialâ... .1 T e s a l . V, 14 şi nota.
cu ei nu trebue a fi în contact creştinii... 2 T e s a l . III, 6 şi 1 4
spre sfârşit.
686 REGISTRU ALFABETIC

Leneşii care pot însă nu voesc a munci nu trebue miluiţi... 2 T e s a l .

III, 11.
„ cu cine sunt asemenea... T o ţ acoto.. nota a 2.
„ şi pre ei trebue să'i ajute creştinii... 2 T e s a l . III, 13.
„ , pre leneşi nu trebue creştinii să'i aibă ca vrăjmaşi... 2 T e s a l .
III, 15.
Lenevirea câte răutăţi naşte?... I Tesal. II, 9 nota la sfârşit şi 2 T e s a l .
111, 0 nota, • '
"„' a trăi în... este necuviincios.... 1 T e s a l IV, 1.3 :-nota,
„ este mormânt al. otnUlui încă de viu... 2 Tesal. I I I , . 8 nota,
. „ este pricina.păcatului;'este împrotiva' fireî; este maiea. răută­
ţilor... T o t acolo. ' ' .
Lepădarea de Dumnezeu este de multe feluri... Tit. 1, i 6 nota.
„ de Hristos se iartă prin pocăinţă... Evn VI, 6.
Levi, cel ce luâ zeciuială a dat zeciuială lui Melhisedec prin Avraam...
Evr. VII, 9.
„ erâ în coapsele strămoşului său Avram... Id. st. 10.
Lin c i n e - a fost... -2 Timot. IV, 2 1 .
.Linguşirea, a cui însuşire; este... 1 Tesal. II, 5.
Listra era patria lui Timotei.:. 2 Timot. III, 11.
„ în ea ce a pătimit Pavel?... Id. nota.
L u c a singur a fost nedeslipit de Pavel... ş. m. d 2 Timot. IV, 1 i şî
notele.
Lucrul manilor pentru ce se zice duhovnicesc... 1 Tesal. IV, 11 la sfârşit '
„ wedinţei care este?... 1 Tesal. I, 3.
Lucruri, ce se zic?..; 2 Timot. II, 4 şi nota.
Lume ce se numeşte?... Evr. XI, 38.
„ cei ce slujesc ei nu se vor putea împărtăşi cu jertfa cea fără d<
sânge... Evr. XIII, 10. 1
..
L u m e a cea viitoare, ce înseamnă?... Evr. II, 5.
Lumina drepţilor în fericirea de veci 'numai va lumină nu va arde... ;
Tesal. 1, 8 la sfârşit.
„ cea nezidită o vor dobândi drepţii... T o t acolo nota.
„ „ „ , aceasta este lumina c e a adevărată şi neapropiats.„
1 Timot. VI, 1 6 . a l b. nota.
„ cea neapropiatâ, întru... cum se zice că locueşte Dumnezeu?.
T o t acolo.
„ cea neapropiată se numeşte dumnezeescul nor, de ce? T o t acolo
„ „ „ a dumnezeirei se d ă la toţi cei fericiţi prin mij
;

locirea trupului Domnului, celui univcu dumnezeirea... T o t acoţ|

Lupta cea bună ce înseamnă şi de os se cheamă aşa?... 2 T i m . IV,:v|
„ în cuvinte nu aduce nici un folos... 2- Timot. II, 14.
-Luxul combătut energic... I Timot... II, 9 nota ia sfârşit.

'• , •

^Machedonienii huliau pre Duhul Sf. şi penstruce?.,. 1 .Tesal. I, 1 l a ş f â H

iMaica Domnului, c u m a născut... e mai pre sus de judecata o m u i u t B î
Evr. VII, 3 . . :
-Mama fiind rea îşi creşte răii şi copiei... 1 Timot. H, 15.
„ fiind-mse bună, dar neîngrijind de copii se va pedeosi... Id. la sfSîS
 REGISTBU ALFABETIC 687

Mama pedepsind copiii, dar ei neîndreptându-se, n'are păcat... Id.

Maniheii, şirul lor prea încurcat, care erâ?... 2 Timot. II, 17 note.
„ ce huliau?... 2 Timot. II, 21 şi Evr. 1, 1 al. 2.
Marchion a fost fiul întâi născut al diavolului... 2 Timot. II, 17,
Marchioniţii ce huliau?... Evr. I, 9.
Masa din cortul mărturiei ce închipuia?... Evr. I X , 2 notele.
„ deasupra sf. mese ce trebue să se pună... 1 Timot. III, , 2 a n note.
Materia nu"este rea nici tfără început, ci este b u n ă , ş i .zidită în timp...
1 Timot. IV, 4 nota." .
„• dupre ceea ce e cum este şi ca e de.nevoe.,, T o t acolo.
„ "necesitatea ei nu face pe oameni buni -sau răi... 2 T i n i . II, 2 1 .
Mărturii, când minţesc ce are să fie... 1 T i m . V, 19 al. 2.
„. ajung doi la păcate ascunse... Id. la sfârşit.
„ . când lipsesc, ce este de făcut?... Id.
„ cele multe de care vorbeşte Pavel, care sânt... 2 Timot. I, 2.
„ , nor de... ce va se zică?... Evr. XII, 1.
,, amintirea J o r mângâe în aprinderea ispitelor... Id.
Mărturisesc se iâ în loc de mustrez... 1 Tesal. II, 12. ..
Mărturisirea adesea se iâ în loc de slavocuvântare şi de laudă... E v r .
XIII, 15 la sfârşit.
Mâncările sânt curate celor curaţi... T i t I, 15.
„ ; ce se socotesc necurate nu necurăţesc şi pe dobitoacele care
le mănâncă... T o t acolo-,
„ , desfătarea în mâncări este oprită, iar nu ete înşile... 1 T i m . IV, 13.
„ cine zic câ sânt rele?... 1 Timot. IV, 2 al. 2.
pentruce sânt unele oprite de Dumnezeu a le mânca?... 1 T i -
•
' mot. IV, 3 .
„ sânt-bune... T o t acolo. • •-'
„ cele ce se socotesc necurate cum se sfinţesc?... 1 Tim. IV, 5 .
.Mândria, a se mândri ce însemnează?... 2 Timot. III, 2 al. d.
Mângâerea celor necăjiţi e s t e - c ă vrăjmaşii lor se vor certă de D u m n e ­
zeu... E v r . - X , 3 1 .
„ celor necăjiţi, este şi a. auzi că se apropie vremea izbăvirei
- --lor... Id. stih- 3 6 .
„ este de două feluri... Evr. XII, 4 .
Mâni slăbite ce însemnează?... Evr. XII, 12. ^
Manile trebue a le ridică când ne rugăm.-.. 1 - T i m o t . II, 8 al. b . - —
„ . spălau preoţii şi- mirenii când aveau s ă şe roage... T o t acolo.
„ prin punerea lor se dâ Duhul Sfânt... Evr. VI, 2 al b.
Mântuirea adevărată care este?... 2 T i m . IV, 18 al. 2.
„ omului cei ce a slujeşte face lucru al îngerilor şi al lui Hri­
stos... Evr. I, 14.
• „ ea a luat început prin Domnul... Evr. II, 3 al. 2.
„ - Dumnezeu mărturiseşte despre ea prin semne... Id. stih 4 .
Melhisedec în 12 moduri închipuia pre Hristos... Evr. V, 6 nota 2.
„ nu a fost uns preot de vre un om... Evr. V, 10.
„ erâ împărat al păcei şi âl dreptăţei... Evr. VII, 2.
„ a fost fără tată şi fără m a m ă după dar iar nu după fire...
Evr. VII, 3 nota a 3-a. . ' .
„ • . erâ. hananeu..; .Id. .. ...
„ au binecuvântat pre Avraam şi i-a luat zeciuială... Evr. VII, 4 — 9 .
688 [REGISTRU ALFABETIC

Melhisedec erâ mai pre sus decât Avraam şi decât preoţii Legei Vechi..T-
Idem stih 6.
Memvrane, ce numeşte Pavel?... 2 Timot. IV, 13.
Meşteşug sau meserie a lucră, nu este ceva necinstit... 1 T e s a l . II, 9 nota.
„ a avea creştinii,, însuşi Hristos a poruncit... 2 T e s . III, 6 not. 2.
„ să avem nu "numai decât pentru nevoea noastră, ci pentru a:
aproapelui... 2 Tesal. III, 9.
Meşteşugul este lucru duhovnicesc, în ce privinţă?... T o t acolo,
este pentru cei avuţi filotimie... T o t acolo.
„; şi lucrul manilor opreşte pe om la păcate... 2 T i m . III, 8 not.
Meşteşugarii trebue să'şi practice meseria pentru 7 pricini.... 1 T e s , II. 9 not.
„ cu cine .se• asamână?.-. 2 T e s a l . III, 11 n o t . 2.
Meşteşuguri trebue a lucra şi cei bogaţi... 1 T e s a l . IV, 11 nota.
Meşteşugurile n a s c ori-ce. bună rânduială şi virtute... T o t acolo, Ia sfârşi.
Mihail, prin glasul l u i ' v a veni Domnul... 1 T e s a l . IV, 16 notă.
„ ce vă striga către îngerii mai de jos?... Id.
„ eră protectorul Evreilor... Evr. II, 2.
Mihea prorocul a fost lovit cu. palme... Evr. X I , 3 5 .
„ şi cu sabia omorît... Idem st. 37.
Mila este un nume general ce cuprinde toate darurile lui Dumnezeul""'
2 Timot. I, 18 nota. '
„ este şi slava din ceriuri... Idem.
Milă cu cine s e face... 1 Timot. I, 13.
Milostenia este virtute duhovnicească... 1 T e s a l . IV, 1 1 . _ . — .".
„ către cine este permis a se face... 2 T e s a l . III, l i nota.
„ se zice dragoste... Evr. VI, 10. —
'
„ cea către păcătoşi este milostenie propiu zisă... Id. — ~ .
„ pentruce se zice împărtăşire... Evr. XIII, 16.
„ se zice jertfă... Id.
Minciuna este de multe feluri... Evr. XIII, 9,
Mintea are lume pre noime (idei)... 1 Tesal. IV, 3 nota.
„ desfrânează cu înţelegerea muerii... Id.
„ face cu gândul, ceea ce face trupul cu fapta... Id.
„ cum încetează din lucrarea ei?'...-Evr. IV, 10 nota...
Mirul, sf... când se repeţeşte... 1 Tesal. IV, 8..
Moarte, fapte... şi păcătoase,... Evr. IX, 14.
Moartea de care oameni este dorită şi de care urâtă... Evr. II, 15 n o t a ;
„ ce noi trebuia să 0 luăm spre pedeapsă, a "suferit-o Hristos...
Evr. IX,. 27. , -.
„ rea, ori cum ar fi, nu trebue s ă o bage.în samă cel ce a dus
o viaţă bună... Evr. II, 15 note.
„ se zice ziua Domnului... .1 T e s a l . V, 2.
„ o pildă frumoasă despre frica ei... Id. st! 3 şi nota.
„ se zice somn... Id. -st. 10.
„ demonilor şi. a sufletelor care este... 1 Ţîmot. VI, 16 şi note.;
„ topire pentruce se zice... 2 Timot. IV, 6.
„ sfârşitul ei care este?... Evr. II, 10 în note.
„ , pentru frica ei slujesc oamenii plăcerilor... Evr. II, 15 nota.
„ care sânt cei ce nu se tem de ea... Id.;
Moisi doriâ numai osteniala cârmuirei Evreilor iar nu vrednicia... 1 T i
mot. III, 1 la sfârşit.
 REGISTRU ALFABETIC 689

Moisi a fost casnic a lui Dumnezeu... 2 Timot. II, 19 la sfârşit.

„ n'a putut să'şi vindece gângăvia... 2 Timot, IV, 20.
„ a fost cârmuitor credincios al poporului israiltenesc... Evr. III, 2.
„ a văzut p i ş Fiiul... Evr. VI, 14 nota 2-a.
„ a fost ascuns de părinţii săi... Evr. X I , 23.
„ prin credinţă s'a lepădat, a se zice fiu al fetei lui Faraon... Evr.
XI, 2 4 — 2 5 şi 28.
„ a fost ocărit de evreul pe care'l scăpase... Id.
„ cum nU, s'au temut de mânia împăratului?... Id.
„ erâ spăimântat şi cutremurat... Evr. XII, 22.
Monahii şi monahiele trebue să se roage totdeuna... 1 T e s . V, 17 nota.
„ nu sânt ţinuţi a îngriji de rudele lor... 1 Timot. V, 8 nota.
. . „ nu trebue a'i milui numai pre ei ci şi pre săracii de prin o-
raşe-şi sate... Evr. VI, 10 la sfârşit.
Morţii nu trebue a fi îngropaţi în Biserică sfinţită... 1 T e s . IV, 13 nota
cea mare.
„ trebue a priimi sărutare dela toţi, preoţi şi mireni... Id.
„ pomenirea tor- la Biserică ce însamnă?... Id.
„ nu trebue jăliţi preste măsură... Id.
„ nu trebue a merge îa mormintele lor spre a'i jălî... Id.
„ în Hristos, care sânt... 1 T e s a l . IV, 16 al. 2.
„ prin a cărui glas vor învia?... Id. nota la început.
„ cine se numesc?... 2 Timot. IV, 1.
Moştenitor a toate l'au pus, cum se tâlcueşte?... Evr. I, 2.
Mucenia, moarte desăvârşită şi desevârşire se cheamă, pentruce? Evr.
II, 10 nota dela sfârşit.
„ .. lui Hristos, care este?... 1 Timot. II, 6 al. b. 2.
Mucenici, sfinţii... au fâcut aceeaşi mărturisire ca şi Hristos... 1 Timot.
VI, 13 la sfârş. nota.
„ când se varsă sângele lor compătimeşte Tatăl cel fără de în­
ceput... Idem.
„ sângele lor are cea mai de sus împărtăşire cu sângele lui Hri­
stos... Idem.
„ au arătat fapta cea. înaKdesevârşită a dragostei... Evr. II ş i 10 r

nota la sfârşit.
„ câte milioane sânt?... Evrei XIII, 1 nota 2 la-sfârşit.
Mulţi se iâ în loc de toţi... 1 Timot. II, 6 şi Evr. IX, 28.
Munca de veci o numeşte Pavel dreaptă răsplătire.. Evr. II, 2 la sfârş.
•Muncele sânt veşnice... 2 Tesal. I, 8.
„ „ „ - focul lor va arde şi nu se va stinge... Idem.
Mulţumi, a... s e cuvine pururea... 1 Tesal. V, 17.
„ „ ş i pentru binele altora... 2 T e s . I, 3 şi 1 T i m . II, 1 la sfârş.
Mulţumire vrednică înaintea lui Dumnezeu, care este?... 2 T e s . I, 3.
Mulţumirea şi binecuvântarea se iau una pentru -alta ca senonime... 1
Tim. IV, 5 nota.
„ prin ea slujim plăcut lui Dumnezeu... Evr. XII, 2 8 .
„ se numeşte jertfă... Evr, XIII, 16.
Mustrarea cu blândeţa loveşte pre cei mustraţi 2 Timot. II, 2 4 .
„ cili îi sste trebuincioasă... 2 Timot. IV, 2 Tit I, .13.

Tom. III.
690 BEGISTRU ALFABETIC

IST.
Naşterea omului de câte feluri este?... 1 T e s a l . V, 7 nota.
„ firească prin ce se deosebeşte de cea duhovnicească?... Tit. I,
4 nota. /
Navaţienii, cei ce nu priirnesc pocăinţa celor ce s'au -lepădat de Hristos,
sÂnt osândiţi c a eretici... Evr. VI, 6 n o t a ; X j 2 6 nota şi Xfî,
13 la sfârşit.
Năsţrapa 4e aur cu mana de ce se păstră?... Evr. IX, 4 .
„ „ „ când s a pus în chivot?.,., id. Id.
7 :

Nebunul, pentruce. a ' z i s că nu este Dumnezeu... 2 Timot. III, 8 la sfârşit.

Necaz când sufere:'emeva cum se poate bucura?... 1 Tesal. I,. 6.
Necazuri, prevestirea despre -ele este mângâere pentru cei necăjiţi... 1
. Ţ e s . III, 5.
Necazurile creştinilor sânt vremelnice, iar necazurile ce vor avea cei ce'i
necăjesc sânt veşnice... 2 Tesal. I, 6 .
Necredincioşii care au oare-care bunătăţi şi virtuţi fereşti nu pot fi bine
plăcuţi lui Dumnezeu şi a se mântui, fiindcă nu au cre­
dinţă... Evr. XI, 6.
„ . virtuţile lor nu sânt adevărate vktuţi... „Tot acolo.
Necurăţie propriu zis ce se numeşte?... 1 'Ţesal. I I I 17. K

•Nădejdea este .coit... 1 Tesal. V, 8. ,:

:

„ tare în Dumnezeu este singura avuţie... 1 Tim. VI, 17 ia sfârş,

„ este anghiră... Evr. VI, 19.
- „ - intră în cerul ce! dinlăuntru... Id. stih 21 la sfârşit.
„ creştinilor este cu mult mai mare decât a Iudeilor... Evr. VII, 19.
Nedreptate_ce numeşte Pavel... 2 Tim. II, 19 al. 2.
Nedreptul nu este zidit pe temelia lui Dumnezeu... T o t , a c o l o .
Neguţători de Hristos se numesc creştinii, cari pot munci dar cer mi­
lostenie... 1 Tesal. IV, 12.
- Neiubitor de argint cine este... 1 Timot. .111, 3.
. Neluptător cine este... 1 Tim. IU, 3 nota dela sfârşit.
Nenorocirile se nasc dela noi înşi-ne... Evr. VIII, 9 la, sfârşit.
Neprihănit când este omul?... 1 Tesal. III, 13.
„ să fie episcopul, ce va se zică... 1 T i m . Fit, 2.
Neputinţă ce însemnează... Evr. VII, 28.
Nerăbdarea este pricină perderei făgăduinţei... Eyr. VI, 15.
Neron a. fost tip a lui Antihrist... 2 T e s a l II, 7. - •
pentruce a tăiat capul lui Pavel...."2 T i m o t 1V\ 16 nota.
„ pentruce s'a numit leu?... Id. stih 17 la. sfârşit şi nota.
Neştiinţa duce pe om la mândrie.,. 1 Timot Vil, 3.
„ uşurează osândă... 1 Tim. I, 13,.
Nestorienii, cum se batjocuresc de ortod'6xi?... Evr. 11,9 la sfârş. şi, ft^!
„ ;pii ce zicere din Scripturi sânt respinşi;?..,; Evr. X , 29.
Nesupusul Iui Dumnezeu nu va trăi... Evr. XII, 9. \.
Nfevoitorut, Şe .încununează dacă se nevosşte dupre lege... 2 T i m . II,;?i.
MiwHlim* a cui nepot a fost?.., 1 Timot. I, 13 nota 4 a sfârşit.
» cine este el, cu cine s'a îngropat. î m p r e u n ă ? . . - I d .
!. a îseriS; o carte despre patimile* Domnului-..': Id, .: .
Nfcolaifii eretici,, care au fost?;:. 2 Timot. III, 6 nota.
NicoDQÎe. cjs oras a fost?... Tit Ilf, 12.
 REGISTRU ALFABETIC 691

Humele lui Hristos cum se slăveşte la creştini şi dimprotivă cum se s l ă ­

vesc creştinii prin el... 2 T e s a l . I, 12.
„ lui Hristos cine'l poartă ... 1 Timot... I, 12 la sfârşit.
(

N u n t a nu este necinstită şi rea.;. 1 Timot. IV, 2.

„ de ce'i oprită unora... T o t acolo, nota 2. .
„ cine o prihănesc?... T o t acolo, nota urm.
.-„ "a doua nu este fără vinovăţie... Tit I, 6.
„ cum este cinstită întru toate?... Evr. XIII, 4 .
.„ se n e c i n s t e s c prin jocuri şi, petreceri,.. T o i acolo, nota.

O a m e n i i sânt cu mult mai pre j o s decât îngerii... E v r . II, 9.

„ cei proşti nu j â l e s c pre bărbaţii vrednici... 2 T i m . IV, 14.
„ care trăesc din lucrul manilor întărâtă gloatele... T o t acolo, nota.-
O c a r a lui. Hristos, care este?... Evr. X I , 2 6 .
O c ă r i , a răbda.., este semn al unui suflet mare... Evr. X , 3 3 .
Odihna, este de trei feluri... Evr. III,. 1 1 .
Oltariu, sf. o. cum trebue preoţii a'l împodobi... 1 T i m . III, 2 nota a 5 - a .
O m a lui Dumnezeu a se numi cineva e mare vrednicie. . 1 Tim. VI, 1 1 .
„ „ „ „ aşa se numesc cei drepţi... T o t acolo.
O m u l poartă firea iar nu firea pre. om... 2 T i m . IU, 6 la sfârşit.
„ este uitător... Evr, II, 8 nota.
„ pentruce este mai micşurat cu puţin decât îngerii?... Evr. II, 8.
Onisifor este blagoslovit de P a v e l pentruce?... 1 Timot. T, 16.
„ , trebue a sluji ca pildă p e n t r u t o ţ i creştinii... Id.
-

„ , pentruce Pavel se roagă ca el se afle mila?... Id. not. dela.sfârş.

Onisim a fpst slugă lui Filimon şi a furat bani dela stăpânul său F i ­
limon... Introd. în Epist. c. Filim. p. 3 6 3 .
„ a fost catihizat de Pavel.'.. Id. .
„ a fost trimis de Pavel la Filimon... Id. _ . •
„ e numit de Pavel fiu al său... Id.
„ a fost t r i m i s d e Filimon J n a p o i la Pavel... st, 14 nota.
„ iar Pavel T a trimis îrr Colase... Id.
Opritor al lui Antihrist cine este.„ 2 T e s a l . II, 7 al 2.
Origen e osândit pentrucă învâţă-sfârşitul muncilor iadului... 2 T e s . I, 9.
O s â n d i , nu trebue a osândi ş i . pentra~păcatele viitoare şi cele trecute...
Tit III, 3.
' Osândiţii, cei în veci mai de folos- ăr fi fost pentru ei s ă nu se fi n ă s ­
cut... Evr. I, 12 nota 1.
O s â r d i a se naşte din aducerea_aminte a omului de isprăvile sale... E v r .
X , 3 2 nota.'
O s t a ş i a lui Hristos eşte o mare vrednicie... 2 T i m . .II, 3 .
(

„' nu trebue s ă se amestice în lucruri lumeşti... Idem stih 4 . "

„ care voeşte să biruiască patimile, cu împleticiturr lumeşti, cui • s â
aseamănă?... Idem,
Ostenelele bune, ce rod au... 2 Timot. II, 6.
O z i e pentruce a făcut lepră?... Evr. VII, 13 n o t a . " - ' . - -

• P a c e trebue să aibă creştinii totdeuna.,,.. 2 T e s a l . III, 16.

v iubitorul de... mult ajută la îndreptarea fraţilor...'Idem. ' .
692 REGISTRU ALFABETIC

P a c e a avea cineva cu toţi nu e cu neputinţă... 1 Tim. II. 22 la ş f â r ş .

P a c e a urmăriţi, ce va se zică?... Evr. XII, 1.4.
Pastele Legei Vechi ce înţeles au pentru noi creştinii?... Evr. XI, 28.'
Patimi ale poftei ce se numesc?... Idem st. 4 .
Patimile au produs ateizmul... 2 Timot. III, 8 nota la sfârş.
Pavel s'a dus la Colaseni şi-au propoveduit... Filim. stih ,14 şi nota.
„ de ce nu'şi arată nici numele, nici că e Apostol în epistolia c ă ­
tre Evrei?... Evr. Introducerea pe la mijloc.
„ s'a dus a doua oară la S a l o n i c sau nu?... 1 T e s a l . I, 9 şi nota.
„ n'a propoveduit cu linguşire, sau cu vicleşug sau cu lăcomie... 1
T e s a l . II, 5 .
„ n'a căzut nimarui sarcină... Id. st. 7,
„ încălziâ pre creştţni ca o doică pre copii... Id.
„ a covârşit chiar pre Moisi cu milostivirea... Id. nota.
„ erâ gata să'şi pună chiar sufletul pentru creştini... Id. stih 8..
„ noaptea şi ziua lucră pentru 7 pricini... Id. stih 9 nota.
„ plătea dările împărăteşti şi cele bisericeşti... Id. la sfârşit.
„ pentruce ţinea la el ajutoarele strânse pentru cei lipsiţi, dacă mun^
ceâ?... Id. nota la sfârş. stih 9.
„ mângâia pre toţi, ca părintele pre fii, dar şi îngroziâ... I Tesal. II, 1 1 .
„ ca un copil ortan se mâhniâ, când se despărtiâ de creştinii... 1
T e s a l . II, 17.
„ cuvintele lui de maică iubitoare de fii.... 1 T e s a l . II, 19.
„ nu băgă în seamă primejdiile ce suferiâ, ci numai pre ucenicii săi'"
creştini... 1 Tesal. III, 4 la sfârş.
„ priviâ ca mângâere a sa statornicia ucenicilor săi... Id. stih 6 .
„ „ „ moartea s a sminteala creştinilor... Id. st. 8.
„ ce rugăciune făcea?... Id. stih 1 0 — 1 1 .
„ nu se socotiâ vrednic a rugă pre Tesalonicheni... 1 Tesal. IV, 1,
„ ce cuvinte rostite de Hristos a auzit?... stih 15.
„ luâ scăpare la rugăciunile altora... Id. V, 2 5 .
„ de ce j u r ă pre Tesalonicheni să'i citiască toată epistolia... Id. st. 27
„ închinăciunea cea scrisă cu mâna sa, care eră?... Id. st. 28 nota
1 Timot. VI, 21 la sfârş. n o t a ; Evr. XIII, 2 5 nota.
„ nu arătă când va să fie venirea Domnului... 2 T e s a l . II, 1".
„ a predat multe învăţături nescrise, ci numai prin viu. g r a i u . . ; % :

Tesal. II, 5 . i .
•-„' nu se rugă pentm. vre un lucru al seu, ci numai pentru cele/ăli!
lui Dumnezeu... 2 T e s a l . III, 1.
„ pâne în dar n'a mâncat... Id. stih 7.
„ pentruce pricină de capitenie lucră?... Id. st. 9 notă.
„ pentruce porunceşte şi nouă să lucrăm, când Hristos a zis să>$iSII
ne grijim?... Id.
„ ce semn au adevăratele Epistolii a le lui... 2 T e s a l . TTI. 17 n d K 3
„ a fost ucenic al lui Gămăliei... 1 T i m o t . I, 13.
„ pentruce zice că Hristos a arătat lui toată îndelunga răbdare?\.j|i8
Timot. I, 16.
„ , o pildă frumoasă despre mântuirea lui... Id. nota.
„ pentruce nu pedepsiâ el însuşi pre cei nelegiuiţi ci îi dâ satanei .-yg
1 Timot. I, 2 0 .
„ în câte locuri numeşte pe Hristos expres Dumnezeu ?... Id. III, 16<n«SSi
 REGISTRU ALFABETIC 693

Pavel luâ aminte la citire... Id. IV, 13.

„ , cum slujiâ lui Dumnezeu din strămoşi? 2 Timot. I, 8.
„ îndepliniâ prin viu graiu cele ce lipsiâ în epistoliile sale... Id. st. 13..
„ erâ fără de răutate... Id. st. 16.
„ pătimiâ totdeuna pentru mântuirea altora... Id. II, 9.
.„ ca un grabnic călător alergă spre a propovedui Evanghelia... Id. st. 7.
„ următor erâ lui, Iisus şi lui Ştefan... Id. st. 16, al. 2.
v umplea cu mult, har prin singură închinăciunea sa pre cei căror
o trimitea... Id. IV, 19.
„ -făcea lucrurile cele mai grele, iar pre cele mai uşoare le iăsâ lui
Tit... -Tit 1, 5 .
.,, să lăuda cu numele de legat... Filimon 1.
^ n u se grijiâ de numiri şi cuvinte... Evr. II, 2 la. sfârşit.
,, pentruce zicea une ori că nu eşte ucenic al oamenilor iar' alte
ori că cele auzite i s'au dat dela Domnul... Id. stih 3 al. 2.
.„ s'a adiverit numai dar nu şi s'a învăţat de Apostoli... Id. nota.
.„ mai mult se aplică la însuşirile cuvenite omenirei lui Hristos, de
cât la ale dumnezeirei, pentru slăbiciunea ascultătorilor... Evr. V, 11.
,, obiceiu avea să sară dela unele graiuri la altele... Evr. VI, 1.
„ de ce obişnueşte. a se sui dela smerita fire, omenească a lui Hri­
stos la înnalta sa fire dumnezeiască... Evr. VIII, 1.
„ a făcut formă de cuvânt pedosnică... E v r . XI, 21 nota.
,, de ce zice că pentru păcatele cele mari nu este loc de pocăinţă?...
Evr. XII, 17 la sfârşit.
„ cheamă la pocăinţă pre cei căzuţi... Id. .
avea b u n ă conştiinţă întru toate... Evr. XIII, 18.
• „ poate .să. Va fi dus deîa Roma la Ierusalim... Id. stih 23 la sfârş.
Păcat, cei c e - n u - r ă m â n în et ci se pocăesc iau ertare... T o t acolo.
„ este a nu' compătimi cu aproapele... Evr. XI, 2 5 .
•Păcatele cele mari nu află loc de pocăinţă, şi pentruce?... Evr. XII, 17
al. 2 la fine.
„ cele în trup defăima pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni...
1 T e s a l . IV, 8.
„ ce osândesc pre om înaintea morţei şi după moarte... 1 T i m . V, 2 4 .
„ trebue înfruntate unele cu asprime, iar altele cu blândeţa... T i t II, 15
' „ se nasc fie-care din necunoştinţă şi amăgire... Evr. V, 2.
„ peste iot este spin şi ciulină... Evr. VII, 8.
Păcatul este lucrul cel mai fără de minte... Evr. V, 2 nota.
„ cu ce şe aseamănă... T o t acolo.
„ neputinţă se numeşte... Evr. VII, 28.
„ este lucrul cel mai amar... Evr. XII, 15.
„ este necinste... 1 T e s a l . IV, 4 .
„ ciitezarea Iui ce este?... Evr. IX, 2 6 .
,„. ce y a s ă zică şi ce jertfe erau pentru el... Evr. X , 6 în notă.
^ ,. urmele lui rămân pururea în amintirea păcătoşilor... Evr. VIII,
• 8 not. 2.
„ de păcatul cel cu neştiinţă şi fără de voe nimeni nu este seu-
..- tit... Evr. IX,. 7 la fi i e .
i„ ;;
împrotivă lui trebue a luptă până la sânge... Evr. XII, 4 .
.„ aduce, ruşine, şi sfiala iar ertarea păcatelor naşte îndrăznială...
Kyr, X;<19.
 694 REGISTRU ALFABETIC

Păcatul de ce se zice lesne încunjurător... Evr. XII, 1.

Păcătosul când nesocoteşte pre Hristos atunci păcătueşte... . Evr. X , 2 9 .
„ . ocărăşte pre Duhul Sfânt... T o t acolo.
„ ... căutarea lui nu este plăcută lui Dumnezeu... 2 T i m . II, 19 la fine..
„ împetrit şi sterp poate ajunge pământ roditor de fapte buhe...
T o t acolo.
, ^Păcătoşii făţişi, trebue a fi..şi m'ustra|i făţişi... 1 T i m . V, 20.
„ nu se vor râpi în nouri... 5 - Teşâl. IV^ .16.
•;, ;.„ . ruşinea lor este mai grovază-decâtfocUl Veşnic.. ; Tîvr, VII, 8-.not.
1

Păcătuireă continuă nu exclude pe o m ' d e l a pocăinţă.,, E y c VI, -SrjQta.-'

Pământul ce se numeşte?... Evr. V I , , 7 . <
. "-'
„. dă roade din binecuvântarea lui Dumnezeu..; Evr. VI, 7 la s f â r ş .
„ neroditor este aproape blestemat... Evr.. XI, 8 .
„ se va sfârşi prin foc... T o t acoio.
Părinţi, a hrăni pe... este bună credinţă.,. Tot acolo.
;

Părinţii, care nu'şi învaţă-copiii bunele moravuri şi credinţa creştină, ci'iv

pun să înveţe multe limbi se vor pedepsi... 2, Timot. II, 15 nota.>
dela sfârşit.
„ se numesc dumnezei... 1 Timot. V , 4 nota.
Părtaşi lui Hristos cine sânt... Evr. I, 9 la sfârş.
Pătimirile sânt săvârşire... Evr. II, 10. al, 8.
Petru ş.e numeşte şi Simeon... 1 Tesal. I, 1 nota.
..."'•„ văzând pe femeea sa târâtă l a moarte i-a zis să'şi aducă aminte-:;
de-DomnUl... 2 Timot. II, 8.
felonul lui s'a găsit în Antiohia... 2 Timot. IV, 13.
Plinirea păcatului, ce este?... 1 Tesal. II, 16 nota. •
" - Plugarul să se împărtăşiască cel întâi-de roade, ce însamnă?... 2 T i m . I L 6.
Pocăinţa nu.' curăţeşte de păcatul strămoşss.c... Evr. VI, 2.
„ nu poate aduce pre om la luminarea cea prin botez... Evr. VI, 6.
„ . nu e lepădată de Pavel... Id. nota şi Evr. X, 26 nota şi XII, 13.
-„ trebue a o face de câte ori cădem în păcat:.. Evr. VI, 6 nota;
... „ foloseşte chiar celor ce s'au lepădat de Hristos... Id.
„ cine o face, va priimi ertare de păcate.... Evr, X , „ 2 6 nota. .
- -jr n'are- loc la păcatele cele mari, pentruce?... Evr. XII, 17 la sfârş.
Pofte _ale inimei ce se numesc?... 1 Tesal. IV, 3 nota la sfârşit.
Poruncă este a dâ cineva toată averea la săraci?... 1 Tesal. III, 2.
Porunci şi sfaturi... Id. şi Tit I, 3.
Poruncire ce se zice?... 1 T e s . IV, 2 şi 2 T e s . III, i r ş i 1 Tim. IV, ^
Povăţuitori, trebue a ascultă de„. măcar de ar fi şi cu viaţă rea... Evr. X I I I . T l l l
„ de vor fi eretici nu trebue a ne supune lor... Id.
„ trebue să privigheze pentru fraţii lor... Id. la sfârş.
Preacurvar este şi bărbatul însurat, care cade cu femee nemăritatâ... ;ţţg
Tesal. IV, .6 nota 2.
. Preacurvarul, c a r e - c a d e cu femeea unui .necredincios este osândit 4^a>
. . . Dumnezeu... 1 Tesal. IV, 6 la sfârşit.
„ unul ca acesta este canonisit şi de Biserică cu epitemii rolB»
aspre decât sânt cei de altfel... Id; st. 8 nota
f

Preacurvia lăcomie se numeşte;.. 1 Tesal. IV, 6. ...

Preot, trebue ca obştea să se roage a nu fi lipsită de... 1 Tim. III, z n.rssş
.Preoţii se numeau şi episcopi... 1 Timot. IV, 14 la sfârş.
„ se aseamănă cu Apostolii... Evr. XIII, 15 la sfârşit, n o t ă .
 REGISTRU ALFABETIC 695

P r e o ţ i i ' ş i arhiereii vechi se făceau după profeţie... 1 Timot. I, 18.

„ din vechime când se duceau la biserica nu beau vin... id. stih 8
nota penultimă.
„ fiii lor nu trebue să j o a c e la teatre, nici să le vadă... 1 T i m . III, 12 not.
„ fiicele lor păcătuind se canonisesc mai greu decât ale mirenilor... Id.
,,
:
trebue să citească Scripturile... 1 Timot. IV, 13 nota.
. „ trebue a fi .întreţinuţi.-4e popor ea .din v«chim>.„ J . TinV V, 17 not.
„ sânt datori a face Cuvântări, dar nu ritorice... Id. st. 17.
nu trebue a fi judecaţi fără mărturii... Id. st. 19.
T
„ " .mai mult se vor osândi... 1 T i m o t . V, 2 3 la sfârş. nota.
:

„ când v o r . l ă s ă numai pre un creştin necatihisit,. acesta le împe-

dică toată mântuirea lor... Id. st. 22 la s f â r ş . ' nota.
„ trebue să fie chemaţi la preoţie de Dumnezeu... Evr. V, 4 .
Preotul este părinte obştesc a toată lumea... 1 Timot. II, 1.
„ trebue s ă fie mai curat-decât soarele... 1 Timot, IU, 2 nota 2.
„. cum au a împodobi biserica, altarul şi sf. vase... Id. nota 5-a.
„ nu se cade a fi hirotonit până nui va face mai întâi pre toţi c a s ­
nicii săi prtodoxi... 1 Timot. III, 4 nota.
„ neadevărat şi nelegiuit care este?... Id. stih 6 nota.
„ cel ce va să fie hirotonit trebue să aibă mărturie şi dela cei ne­
credincioşi şi dela creştini... Id. stih 7 şi nota dela sfârşit.
„ este îngerul Domnului... E v r . XIII, 17 notă.
„ cine va dispreţul pre... -dispreţueşte pre Dumnezeu...' Id.
„ , nu tot... este hirotonit de Dumnezeu, dar prin fie-care lucrează.. Id.
„ cine asculta de..., ascultă de Apostoli... Id. hota 2-a.-..
„ trebue să privigheze poporul... Evr. XIII, 17 la sfârşit.
„ numai prin suspin trebue a'şi isbândi asupra celor neascultători.. Id.
„ suspinul lui ajunge la Dumnezeu... Id.
Prepoziţia e v = î n se întrebuinţază'şi despre Tatăl şi despre Fiiul... 1 T e ­
sal. I, 1 la sfârşit. j„
„ iv se iâ ş i . î n loc d e 2 - T e s a l , I, 10 la sfârşit.
„ este sortită pentru^SfriDuh... Evr. I, 1.-
„ „gâ><;"=până ce, nu-se-împrotiveşte la cele ce urmează... Evr.
I, 13 nota. :.-_T
Prepoziţiile se întrebuinţază de P-aveLfără osebire.... 1 T e s . IV, 2 n. la sfârş.
Preţ de izbăvire şi răscumpărare are două însemnări... 1 Timot. II, 6 n. la sf.
„ de izbăvire nu se zice propriu despre sângele lui Hristos... Id.
Prevedere, ce este?... 1 Timot. I, : Î 8 al. 2 nota.
Prieten credincios a află este greu lucru... T o t acolo.
Prietenii cei ce se iubesc Cu căldură au trebuinţă şi de trupeasca pri­
vire a prietenului... 1 Tesal. II, 17 al. b.
„ trebue să păziască c r e d i n ţ a u n u l altuia... 2 Timot. II, 22 al. c.
„. cei ce descopăr secretele prietenului perd încrederea... T o t acol. n,.
„ şi prietenia se laudă minunat de sf. loan Gură de aur... 1 T e s .
II, 8 nota.
„ adevăraţi sânt mai pre sus chiar de părinţi şi fii... T o t ac. la sL
Prietenul îşi dâ chiar sufletul pentru prieten... T o t acolo.
„ nu se mai satură de privirea prietenului... T o t acolo.
„ când porunceşte, aceasta se socoteşte bucurie de prietenii lui...
T o t acolo. —
„ , este mai bine a lipsi soarele din cer, decât prietenul a se
696 , REGISTRU ALFABETIC

lipsi de al său prieten.. T o t acolo. .

Prigoniri aşteaptă pre toţi cei ce au Duhul Sf... 2 T i m . III, 12 n, la s f . ,
Primejdie arătată, a se aruncă cineva în... este faptă diavolească... Evr. XI, 27.
Prin care, se zice despre Tatăl... Evrei II, 10 nota.
„ „ cum se tâlcueşte... Id.
Privind, ce înţeles are... Evrei XIII, 7 la sfârşit.
Proaducere (prinos) are însemnare deosebită de jertfă... Evr. X , o al. 2.
Proestoşii duhovniceşti trebue a'i iubi şi a cinsti ca pre nişte părinţi...
1 T e s a l . V, 12 al. 2. "
„ şi păstorii au trebuinţă de mila lui Dumnezeu mal mult decât
creştinii de obşte:.. î Timot. I, 2. Vezi şi vorbele: învăţători
şi Preoţi.
Profeţie ce se zice?... 1 Timot. I, 18 al. 2.
Profeţii nu ştieau toate; pentruce?... 1 T e s a l . III, 5 al. 2.
„ au fost prigoniţi de ai lor... 2 T i m . III, 12 nota.
„ fie-cărui profet i se încredinţa oare-care parte din iconomia mân­
tuirei... Evr. I, 1 nota cea mare.
„ aveau icoana bunătăţilor Evangheliei... Evr. X , 1 al. 2 nota.
„ cei mai mulţi n'aveau case ci colibi... Evr. X I , 3 8 al. 2 nota.
Pruncul din câte şi la ce timp se deplineşte?... Evr. XI, 11 not. 2.
P u n e r e a înainte a panilor ce însemnă?... Evr. I X , 2 nota dela sfârşit.
Putere şi îndemânare s'a dat firei omeneşti după întruparea lui Hristos
a cunoaşte mai lesne pre Dumnezeu... Evr. VIII, 11.

Raav prin credinţă a priimit iscoadele... Evr. XI, 3 1 .

„ închipueşte alegoric biserica... Id. Id. nota.
„ ce va s ă zică?... Id.
„ înţelepciune mare a uneltit... Id.
Răbdare, cei ce au... li se dau dumnezeeşti haruri şi bunuri cereşti... 2
T e s a l . I al. b notă. •
R ă b d a r e a până în sfârşit a necazurilor este voea lui Dumnezeu... Evr. X , 36.
„ care este?... 2 T e s a l . I ai. b.
. „ se cearcă timp îndelungat.. T o t acolo.
„ prin ea au să împărăţiască creştinii cu Hristos... 2 Timot. II, 12,
Răi, oamenii... sânt de trebuinţă pentru întărirea ordinei... 2 Tim. II, 20 la s f
Răpirea averilor sale pentru credinţă cirie o rabdă e mai bună isprava
decât a dâ milostenie... Evr. X , 34 în notă.
Răpirile cine le sufere cu bucurie se a s e a m ă n ă Apostolilor... Evr. X , 34;
Răpitorii sânt mai de plâns decât cei pe care'i jefuesc... Evr. X , 3 4 n.
„ se aseamănă cu fiarăle... T o t acolo. . .
„ nu vor ihtrâ întru împărăţia cerurilor... T o t acolo.
„ cu ei nu trebue cineva a se însoţi... T o t acolo.
„ până ce nu vor întoarce dreptul altuia pe care l'au răpit, nu
pot dobândi ertare, nici nu sânt bine priimite milosteniile sau
alte binefaceri ale lor... T o t acolo. j
Răutăţile se leagă u n a de alta ca un lanţ... 2 Timot. III, 2 — 3 .
Războaie, cei ce stâ în... de pază uneltelor ostăşeşti, âu împărţit prăzile
cu luptătorii... 2 T i m . I, 16 nota la sfârşit.
.Războiul este bun şi rău şi care este?... 1 Timot. I, 18 la sfârşit.
 REGISTRU ALFABETIC 6 9 7

Războiul este mai ales partea învăţătorului şi a arhiereului... Id.

,i este întreit... 1 T i m o t . ..II, 2 la sfârşit
Romanilor, împărăţia... a împedecat venirea lui Antihrist... 2 T e s . II, 6.
R u g ă , de ce Apostolul porunceşte a ne rugă în tot locul, iar Hristos
porunceşte a ne rugă pe ulifi?... 1 Timot. II, 8 .
„ în ori-ce loc este îngăduit a ne ruga... Id.
"Rugă ce este?... Idem.
Rugăciune, înainte de... preoţii şî mirenii ridică manile... 1 Timot. II, 8
al. 2 note.
„ rrebue a face... fără de îndoială şi fără de stânjânire... î T i ­
mot. II, 8 la sfârşit.
„ cum putem face... nu în deşert... Id. Id. notă.
Rugăciunea este adevăratul ajutor ce învăţătorul poate dâ ucenicilor săi...
2 Tesal. II, 17.
„ ce este... 1 Timot. II, 1 la sfârş. -
„ de două feluri este... 1 Timot. II, 8 , al. 2 nota dela sfârşit.-
Rugăminte, ce va se zică?... 1 Timot. V, 21 al. 2.
Ruşinea păcătoşilor este mai înfricoşată decât gheena... Evr. VI, 8.

. S . ..

S a r a prin credinţă a născut stearpă fiind,.:-Evr. XI, î l .

frica- ce o cuprinse erâ rod al credinţei... Id.
• „ a dat şi ea sămânţă... Id. . . . . .
Samuil a fost şi profet şi judecător... Evr. XI, 3 2 al. 3.
S a t a n a , ce Isprăvi poate împedecâ şi ce nu?... 1 T e s a l . II, 18 şi nota.
S ă m â n ţ a se află în coapse, iar mai propriu în rărunchi... Evr. VII, 10.
S ă n ă t a t e a se păstrează prin două mijloace... 1 T i m . IV, 8 nota.
Săraci, cine ocărăsc pre... şi'i împroaşcă cu pietre,-cât rău fac?... 2 T e s . III, 15
„ nu se fdiosesc ds milostenie atât, cât se folosesc cei ce'i milu­
esc... T i t III, 14.
S â m b ă t a nu este ziua învierei... Evr. IU, 11 nota.
„ nici are aceleaşi privilegii ca Duminica... Id. Id.
„ este sărbătoare la Iudei nu la creştini... Id.
„ este zi de cădere şi de moarte... Id.
." S b u r d ă împrotiva ce va se zică?... 1 Timot. V, 11 la sfârşit.
S c a u n u l de acum al lui Hristos şi cel viitor prin ce se deosebesc?... E -
vrei IV, 16.
S c h i m b a r e a şrViestricăciunea celor vii are să fie de două feluri... 1 T e ­
sal. IV, 15 note.
- Scorpii, ce păcate se numesc?... 2 Timot. II, 1 al. 2 nota.
Scriptura veche ş; cea nouă este a bunului Dumnezeu... Evr. I, 1.
„ cea noua îngrozeşte şi pe diavol... Evr. II, 3 nota.
Scriptură se numeşte şi sfinţite cărţi... 2 Timot. III, 14.
„ toată este insuflată de Dumnezeu... 2 Tim. III, 15 şi 1 T e s . IV, 15 n.
Scripturile a cui suflet Odihniau şi mai ales cuvintele: „Arătatu-s'a da­
rul lui Dumnezeu"... T i t II, 11 nota.
„ . sf. trebue...a se citi cu luare aminte şi cu tâlcuirile lor... 1 T i ­
mot. IV, 13 nota la sfârşit.
„ întrebările despre... nu trebue să se facă cu filonichie... 2 T i ­
mot. II, 23. - _
698 REGISTRU ALFABETIC

Scripturile au fost scrise pe membrane... 2 Timot. IV, 13 nota 2-a.

S'qdpturi, fără de... nu poate omul ajunge desăvârşit... 2 Tim. III, 17.
•••„ , cele zise în... hotărît, se iau nehotărît... Tit III, 5 nota.
•„ toate cuvintele din... sânt dictate de Duhul Sfânt?... 1 T e s . IV, 15 n.
„ sau numai cuvintele cele mai de căpitenie din...?... T o t acolo.
„ Cetirea scripturilor este foarte de trebuinţă spre mântuire pen­
tru toţi chiar-.şi pentru mirepk.< 1 Ţ i m o t .13 nota.
Şchiopul să nu se abată ce însamnăP.. Evr. XII, 13,
-

Seminţia Iudei şi a lui Levi s'au unit dela început... Evf. .VII, 14 nota.
,i '. a avut ighe.ttoniâ în războaie. ., T o t acolo.
1
.
Servi propriu zis se numesc cei răscumpăraţi.... Id. nota.
Servii-trebue s ă cinstească p're stăpâni şi necredincioşi fiind,.. 1 Tim. VI, 1.
. „ nu trebuesă nesocotească pre stăpânii cei de-o credinţă cu ei.. Id. st. 2.
„ află har făcând cele plăcute stăpânilor..,-2 Timot. IV, 22 la sfârş.
„ trebue să se supună stăpânilor... T i t II, 9.
„ nu trebue a fi smomiţi dela stăpânii lor.,. Filimon Introducere.
„ nu trebue a s e hirotoni fâră ştirea stăpâmior.<.,' FiUm. 14 nota.
„ devin şi ei sfinţi... Pilim. 24. 1

Şerpi, care păcate sânt...?.,, 2 Timot. II, .« nota.

Stânt ce însamnă?... 2 Tesal. III, 2 nota.
S f â n t a sfintelor ce închipuia?... T o t acolo.
Sfârşitul lumei în ce timp vâ fi nu se ştie.., i T e s . V, ~2.
„ „ să zice ziua Domnului... Idem.
Sfeşnicul ce închipuia"?... Evr. IX, 2 notă a 2-a.
Sfintele taine-, cei se se împărtăşesc cu... şi apoi se tăvălesc în păcate
trupeşti, pre Fiiul lui Dumnezeu de formă... Evr. X, 29.
„ taine prin împărtăşirea cu... dobândim cetăţănia cerească.... Id.
... st. 21 nota. . .
Sfinţenie, fără... nimeni nu va vedea pre Domnul.., Evr. XII, 14 la tine.
„ propriu zis ce va se zică?... 1 Tesal, <ill, 13.
Sfinţii mu au neîntrerupt întru dânşii harul lui Dumnezeu... I T e s . III, 5 şi n,,;
„ se zic mijlocitori în al doilea rang nu-în cel întâi... 1 Tim. II, 5 n.
„ pentru unsprezece pricini li se îngădue a suferi... 1 Tim. V . 23 n.
„ murind-mi dobândesc fericire deplină... 2 Tim. IV, 8 nota la fine;
„ nu pot face tot ce voesc... 2 Tim. IV, 20.
„ în trupurile lor s'au vărsat puterea lui Hristos... Evr. II, 1 ; nota::
„ se arată ei însuşi celor ce'i cheamă în ajutor.-. Evr. VJI, 3 n.-Ulîi
„ sânt cei întâi născuţi dintre credincioşi... Evr. XII, 23.
Sfinţire lumească ce erâ?... Evr. IX, 1.
Sfinţitele Scripturi, iscusinţa în... ajuta mult, a deosebi dogmele, ear|
sânt eretice şi care drept sîăvitoare... Evrei V, 14 la sfârşiţi
S h i s m a ce este?... Evr.. X , 25 nota. ,
Silvan, cine este?-.."> I•.Tesal-.-1,- 1 nota.-- ..
S i m e o n , Petru s a chiamă... 1 T e s . 1, 4-nota.
S i m o n e diminutiv din Simeon, prin tăeteâ silabei...! 1 T e s a l . I, l ,.r\M
•Sinai-muntele, a fost minunat pentru Iudei... Evr. XII, "18;
„ ce închipuiau fenomenile de pe el?... Id, Id. -!
Iudeii nu s'au putut apropia de el... Id. stih 22.
S l a v ă , trebue a se dâ... îndoită lui Dumnezeu... 1 Tirh.T, 17
Slavo-cuvântarea se numeşte-jertfă... Evr. XIII, 16.
S l u g a Domnului nu trebue a se gâlcevi.,. 2 Timot. II, 24.
 REGISTRU ALFABETIC 699

•Sluga Domnului trebue şă înveţe cu blândeţe... Td. 2 5 . .

Slujba dumnezeiască trebue a se face cu evlavie... Evr. XII, 2 8 .
Smerita cugetare adevărată, care este?... 1 Tim. I, 12.
„ ,, trebue a o arătă fie-care în cuvânt şi în purtare...,
acolo nota 1.
Sminteală, ce v a , s e zică?... 1 Timot. V, 21 al. 2.
Spurcăciune..ce este,,. Ev.r. XII, 1,6. .. ' "
•Ştefan întâiul'mucenic, trupul lui cum s'au aflat?... 1 T i m . I, 13 al. 2 n.
., ;• • •-„• • „ în ce mod a văzut-slava lui Dumnezeu?,.. 1 T i -
inot. VI, 16 al. 3 nota. "; '
.Stelele se mişcă fie-care de şine... Evr. VIU, 2 la sfârşit nota.
„ 'unele sânt mai sus, altele mai jos,, ca şi peştii în ape şi pase­
rile în aer... T o t acolo.
Stihiile cuvintelor lui Dumnezeu ce sânt?... Evr. V. 12.
Strane în biserică pentruce s'au făcut?... 1 Timot. II, 8 nota 3-a.
Străyederea (prorocie) ce va se zică... 1 Timot. I, 18.
Suflarea (de viaţă) cea dată lui Adam întâi de Dumnezeu, lucrează şi
în toţi cei ce se trag din el,.. Evr. X I I , 9 nota (vezi şi voi. I p. 4 3 1 ) .
Sufletul se numeşte putere simţită şi viaţa... 1 Tesal,-- V, 2 3 al. b.
„ se conformează după chipurile şi mişcările de afară ale trupu­
lui... 1 Timot. I, 12 nota.
„ este nemuritor dupre dar... 1. Timot. VI, 16.
„ nu moare, ca trupurile, dar moare în alt chip... T o t acolo, not.
„ , moartea lui care este?... T o t acolo.
„ nu are viaţă pururea neschimbată... T o t acolo.
„ nu se zice de-apururea ş i . s e zice.... Evr. I, 2 al. b nota la sf.
,, se deosebeşte de duhul simţual.TrEvr. IV, 12 al. b nota dela sfârş.
„ despărţirea lui care . este?... T o t acolo.
„ se numeşte pământ.,. Evr. VI, 7. ... . -
„ nu ţine sămânţa nici o creşte pentru schimbarea socotinţei sale.. . ;

' Evr. VII, 10.

„ se alcătueşte de Dumnezeu... Evr. X I I , 9 nota. .
„• se alcătueşte însă de Dumnezeu nu ca ziditor, ci ca proniitor
sau purtător de grijă, a toate... T o t "acolo.
Supunerea cea de bună voe şi din fire care este?... Evr. I, 2.

, T . •/__'

Tâblile legei cele date a doua oară pentruce s'au păzit?... Evr. IX, 4 .
T a i n a fără de legei, ce însamnă?... 2 T e s a l . II, 7..
, „ dumnezeeştei întrupări este pururea taină... 1 Timot. 111,-16.
„ dumnezeeştei întrupări este neînţeleasă .şi de însuşi cetele cele
mai dintâi ale îngerilor... Id. -" - — -- . - -
„ dumnezeeştei întrupări a fost mai înainte c u n o s e u t ă ' ş i mai î n a ­
inte hotărâtă decât toate zidirile... 2 Timot; I, 9 la sfârşit nota.
„ dumnezeeştei întrupări prin ea s'au cunoscut mai înainte şi s'au
predestinat toate făpturile... Td, -
„ dumnezeeştei întrupări a fost. voe mai înainte mergătoare a lut
Dumnezeu şi nu..următoare.,, Id. • • '•
T a t ă l este de aceeaşi putere cu Fiiul... 2 . T e s a l . 1, 1 şi nota.
„ , a lui sânt porunci, poruncile Fiiului şi ale Sf. Duh... 1 T i m . I, 1 .
700 REGISTRU ALFABETIC

T a t ă l , însuşirile lui fireşti sânt şi ale Fiiului... Id.

„ , toate numirile ce se cuvin dumnezeirei lui sânt şi ale Fiiului
şi ale Sf. Duh... 1 Timot. I, 17.
„ , cum se zice un Dumnezeu... 1 Timot. II, 5 şi nota.
T ă i n d u - n e , aşa... de voi, ce va se zică?... 1 T e s a l . II, 8.
T ă i n u i t e şi ascunse pricini trebue a fi zălogite la oameni încredinţaţi şi
la preoţi, iar nu la cei nesfinţiţi... 2 T i m . II, la sfârş. nota.
T e m e l i a lui Dumnezeu, ce este?... 2 Timot. II, 19.
„ . „ „ pecetea aceştia, ce este... îd. în notă.
T e o l o g u l prin. excelenţă, care este?... 1 T i m . 16 nota dela sfârşit.
"Teşsiloniceni.i .aveau oare-care-dispnte, care le trebuia învăţătură.. 1 Tes.Intr.
„ multe au pătimit perttru dragostea lui Pavel... 1 T e s . 1, 3.
„ s'au făcut învăţători altor credincioşi... 1 Tesal. I, 7,
„ s'au făcut următori lui Pavel şi Domnului... 1 T e s . I, 6.
• „ aveau mare credinţă... Id. stih 10.
„ erau săraci... 1 Tesal. II, 9.
„ au priimit cuvântul lui Pavel ca al lui Dumnezeu... Id. st. 13.
„ s'au făcut următori creştinilor din ludeia... Id. st. 14.
„ erau c u n u n a laudei lui Pavel... Id. stih 19.
„ lipsuri aveau... Id. stih 10.
„ erau învăţaţi de Dumnezeu a se iubi unii cu alţii... 1 T e ­
sal. IV, 9. .
„ nu ştiau despre învierea particulară a credincioşilor şi drep­
ţilor, iar despre cea de obşte ştiau... 1 T e s a l . IV, 14.
„ despre ei se laudă Pavel... T o t acolo st. 16.
„ epistolia către... cine a. adus'o... 1 Tesal. Introducere.
„ epistolia întâi către... este cea dintâi epistolie a lui Pavel.l
1 T e s a l . Introducere în notă. . —,
"Tesalonicul a cui mitropolie (capitală) eră?... 1 T e s a l . Introd.
"Testamentul Nou a fost mai bun decât cel vechiu... Evr. VII, 22, VIII, 6, 8.
„ „ vezi şi la cuvântul: „Scriptura". - . . '
„ „ nu s'a dat prin slove ci prin Duhul Sf... Evr. VIU, 8, 9.
„ '„ covârşeşte pre cel Vechiu cât covârşeşte duhul pre
trup... Evr. VIU, 10 nota.
„ „ e peste tot blând şi lin... Evr. XII, 21 la sfârşit.
. „ „ este veşnic... Evr. XIII, 2 0 la fine._
„ Vechiu nu|legiuiâ şi totuşi legiuiâ pentru felurite băuturi.,
Evr. IX, 10.
„ Nou a lui Hristos s'au întărit prin moartea sa... Evr. I X , l'f.
„ „ pre cine face moştenitori ?Pre cine are m a r t i r i . . E v r . ! X , l î ţ
„ Vechiu prin sânge s'a sfinţit, s'a făcut temeinic şi lucră*
lor... Evr. I X , 18.
„ Vechiu slujirile la stropirea cărţei Legei Vechi ce închipU:
iau?... Evr. IX, 19.
„ Nou e asemenea cu icoana cea desevârşiţă».., Evr. X , 1.
„ „ este centrul celui Vechiu şi ăl cereştilor fapte... Id.,n;
„ Vechiu ş'au înlăturat pentru imperfecţiunea ce avea.. Evr. X>9"
„ „ a fost înfricoşat... E v r , XII, 2 0 .
T i m o t e i nu e sigur de s'a dus a doua oară la T e s a l o n i c , ca să dugâ
epistola către Tesalonicheni... 1 T e s . Introd. la sfârş.
„ pentruce 'i atât de lăudat de către P a v e l . T e s . III, 2 s i ; f i ^
mot. Introducere.
 REGISTRU ALFABETIC 701

Timotei moaştele lui, vădite cu minuni în Constantinop... T o t acolo.

,„ a priimi canoane dela Pavel, în număr de nouă... T o t acolo.
„ pentru ce'l numeşte Pavel fiu adevărat?... 1 T i m . I, 2.
„ de asemeni e numit şi fiu iubit... 2 Timot. I, 2.
„ a pătimit multe şi erâ bolnăvicios... 1 Timot. V,- 2 3 .
„ nu erâ în Efes, când i-a trimis Pavel a doua epistola... 2 T i ­
mot. Introducerea.
„ plângea, când se despărţiâ de Pavel... 2 Timot. I, 4 .
„ pentruce se numeşte slobozit... Evr. XIII, 2 3 . "
Tim-panişit ce va s.e Zică?... Evr. XI, 3 5 la sfârş. şi nota.
Tinerii, ce .virtute .trebue L ă aibă?,,.. Ţit 1L.6» - • • • " '
'. „ adesea sânt mai cuminţi decât bătrânii;.. 1 Timot. IV, 12 nota..
„ şi ţinerile, când trebue a se cinsti mai mult decât bătrânii şi b ă ­
trânele?... 1 Timot. V, 2 nota la sfârş.
Tit a fost ucenic minunat a lui Pavel... Introducerea în E p . c. Tit.
„ este mult lăudat... T o t acolo.
Tradiţia este de aceeaşi însemnătate cu Scriptura... 2 T e s . II, 5 şi 15 n....
"•' „ cei ce o calcă se anatemisesc... Id. şi 2 Timot. I, 13.
„ se zice învăţătură prin fapte.. 2 Timot. III. 6 la sfârş.
Trâmbiţe multe vor trâmbiţa ia A doua venire şi în urmă va veni J u ­
decătorul... 1 T e s a l . IV, 16.
Trebuinţe, s ă căutăm numai cele de... ale vieţei... 1 Tim. VI, 8 note. - :

Treimea, Sf..., strămutarea numelor ei nu pricinueşte nici o deosebire a

vredniciei sale... 2 Tesal. II, 16 şi nota.
„ sf..., unde o arată Apostolul?... 2 T e s a l . III, 5 notă.
„ , nimenea afară de E a nu este din fire Dumnezeu... 1 Timot..
I, 17 nota dela sfârşit.
„ , ipostasurile Ei le vestim singuratic... 1 Tim. II, 5 nota.
„ este Dumnezeu fericit şi singur Atotputernic... 1 T i m . VI, 15.
„ este o singură Domnie iar nu trei... 2 Timot. IV, 18..
Tropariul Canonului I a l ' Gincizecimei, cântarea 8 - a : „Ca pre muntele-
cel ce nu se puţeâ atinge suindu-te..." cum se tâlcueşte?....
Evr. XII, 18 nota.
Trufaşi ce însamnă... 2 T i m . III, 2.
T r u p u l lui Hristos de ce să zice că nu a fost al acestei zidiri?... Evr..
IX, 11 al. 3.
„ lui Hristos erâ da şi al nostru, dar mai pre sus de al nostru.. Id.
„ Domnului să zice cort nefâcut de mână... Idem.
„ ,„ să zice şi catapiteazmă pentruce?... Evr. X , 2 0 al. 2..
„ „ prin împărtăşirea cu el dobândim cetăţănia cerească....
Idem, Idem:
„ să zice vas... 1 T e s . IV, 4 .
„ când devine lucru al nostru?... Id.
„ când' este preţuit?.., Id.
„ iscusinţa lui ce este?... 1 Tim. IV, 8 .
„ iscusinţa lui trebue s ă fie măsurată, căci numai a ş a foloseşte... Id. n.:,
„ lui Hristos precum s'a proslăvit în T a b o r a ş a proslăveşte şi t r u ­
purile sfinţilor... Evr. II, 11 nota.
„ este casă... Evr. X I , 2 8 .
„ pragul de s u s a l lui care este?... Id.
. „ Uşorii cari sânt?... Id. .
702 REGISTRU ALFABETIC

Trupul, Uşa... care este?... Id.

„ cum nu eşim afară din uşa lut?... Id.
„ din materie josnică se alcătueşte..;. Evr. XII, 9 nota.

TJ.
Umflarea adecă îngâmfarea sau trufia ce patimă'este?... 1 T i m . VI, 3 ş i n.
Unirea c u Hristos adevărata fericire... 3 , T e s . IV,, 17. şi noj;%.
Uria prorftcul a fost ucis cu sabia..., Evr. XI, 37 nota..., ;

.., '• . "Vw - •

Vasilie cel mare s'a îndeletnicit 13 ani în pustie cu sf. "Scriptură... 1 T i ­

mot. IV, 13 nota.
V ă d u v e ce au rudenii nu se hrăneau din Biserică... ,1 Timot. V, 3 6. 7,
„ nu aveau voe a se hrăni de rude necredincipase... T o t acolo.
„ se numărau în rândul văduvelor-şi ş e hrăniau de Biserică...''li
' T i m o t . V, 3 nota şi 9. , . -%
„ împlinesc datoria către părinţii lor dacă poartă grijă de fiii lor,;;;
1 Timot. V, 4 al. b nota.
„ care se răşfăţază sânt de vii moarte... T o t acolo stih 6.
„ care nu poartă grijă de cei de o . credinţă şi de rudeniile lor
sânt mai rele decât cele necredincioase... T o t acolo stih 8 .
„ tinere trebue să lucreze "ca să se hrăniască şi prin aceasta s â
înfrâneze trupul... T o t acolo stih 9.
„ trebue să'şi slujiască loruşi singure... T o t acolo stih 10 al. 4.
„ pentruce s'a r-ânduit-a~aveâ vârstă,de 6 0 ani?... T o t acol. st. l j
• „ "" au de mire pre Hristos ca şi fecioarele... T o t acolo al. b. •„
„ tinere a se mărită, o zice Pavel din condescendenţă:.. T o t ac. st. 1#
Veacutije'vce sânt?... 1 Tesr._V, 1 . Evr. I, 2 la fine, 3 notele dela'fine.
Veci, cel mai înainte de...~ nu este făptură,., Evr. I, 2 note.
V e c i n i c i â este însuşire- numai a lui Dumnezeu... E v r : I, 2 not. la fine®
;

Venirea Domnului când va fi, nu se ştie... 2 T e s a l . II, 1 .

Venit-am (Ioan VIU, 4 2 ) despre ce se'nţelege?... Evr. I, 6 not.
Veştmintele şi vasele sfinţite cum trebue a, le păzi preoţii?... 1 T i m t l f f l
nota spre sfârşit.
V i a ţ a - î n Hristos care este... 2 T i m . 1, 1.
„ desfrânată naşte şi dogme stricate... 1 T i m . I, 19.
„ „ b u n ă naşte şi conştiinţa bună... Id. al. 2.
• „ omului este lupta necurmată... 2 Tini. 11, 5 nota dala sfârşit.
„ şi buna purtare este cale către ceriu... Evr. X , 2 0 riota.
„ stricată este rădăcina amărăciunei... Evr. XII, 15 şi not.
Vii, cei care se numesc?... 2_Timot. III, 1. -
Vin, cine nu t r e b u e , s ă beâ... 1 T i m . III, 8 la. sfârş. nota.. .
Vinovăţie, mărturisirea ei potoleşte mânia celui jignit prin eâ.* Filirri^sî^H
Virtute • adevărată şi sfinţenie, care este... .1 T e s a l . III, 13.
„ cei ce se nevoesc în... au mulţi vrăjmaşi... 2, T i m . III, 1 2 , n | ^ ^ S
„ ori-ce fără buna credinţă este răutate... Evr. X I , 6 ' n o t ă .
Virtuţile atârnă una de alta... 2 Timot. III, 3.
„ s e deosebesc în trei... T i t II, 13 nota. •
V o e a lui Dumnezeu care este?... 2 Tim. II, 2 6 la sfârş.
 REGISTRU ALFABETIC 703

V o e a lui Dumnezeu trebue să o căutăm în toate faptele noastre... Evr. VI, 3 .

„ „ „ are două semnificări... Evr. X , 9.
„ Tatălui a fost iertfirea lui Hristos pe cruce... Id. st. 10.
„ lui Dumnezeu este a răbda până în sfârşit... Evr. X , 3 6 .
V a r a c cine. erâ... Evr. XI, 3 2 nota.
Vremea sfârşitului lumei este neştiută... .1 T e s a l . V, 1 la sfârş. no.ta.
„ ., bine priimită, ce însamnă dupre sf. Scriptură?... T i t I, 3 . ,
. . . „ . ţie acum a " c â r o c oameni este? Dar cea viitoare?... Evr. IV,.,16 n..
„ estg-A'eşnică?-- Evr. XI, 3 nota dela sfârşit.
V r e m i rele pentruce se z i c . 2 Timot. III, 1. ,
' „ rele. despre care proroceşte Pavel erau pe vremea lui Teodorit..,
Id. st. 5 nota la sfârş.
„ rele cu cât mai vârtos sânt acum în timpul nostru... Id.

ZL

Zaharia a priimit. dela înger vestea cea bună la sărbătoarea corturilor

în luna Septemvrie... Evr. I X , 6.
Zavistie 'cine hrăneşte şi prin ea defăima pre fratele,-defăima pre D u m ­
nezeu... 2 T e s a l . I, 3 . • '.
Zămislirea fătului s ă face din sămânţa bărbatului ş i a femeei şi din s â n ­
gele lunar... Evr. XI, 11 al. 2. - '
Ziua Domnului se cheamă şi sfârşit şi moarte... 1 T e s a l , V, 2.