Esenţa misiunii disciplinei Proiecte Internaţionale în contextul pregătirii profesionale a unui

specialist în Relaţiile Internaţionale se subînţelege prin termenii de performanţă, pasiune şi

dezvoltare personală. Aceasta oferă posibilitatea specialistului de a aplica strategiile, tehnicile şi
informaţiile citite sau auzite din cărţi, seminare şi de la experţi în dezvoltarea personală şi
profesională. Sunt foarte mulţi oameni care au tone de informaţie necitită, ce să mai vorbesc de
aplicarea ei. Informaţia neaplicată este egală cu zero cînd vine vorba de succes.

Dacă pînă acum zece ani oamenii căutau a se angaja în firme cît mai mari, pe
perioade cît mai lungi pentru o anumită „siguranţă financiară”, acum lucrurile nu mai stau chiar aşa.
Chiar eri mi-a spus o cunoştinţă: „Eu nu vreau să fiu angajată la 30 de ani. Sper ca atunci să pot
să am afacerea mea!” Am întrebat-o ce afacere vrea să-şi facă. Nu ştia. Ştia doar că nu voia să fie
angajată. Simţea, încă de acum, că a fi angajat nu este „de succes”.
Ştiu că viitorul nu este în mîinile pasiunilor transformate în mici afaceri, ci pentru că oriunde mă
uit în jur, văd o atitudine ce trădează faptul că vrem tot mai mult să facem doar ce ne place! Cei
mai de succes oameni din societatea actuală sunt cei ce şi-au urmat pasiunea şi acum şi-o
monetizează. Şi prin „de succes” nu mă refer la bani, ci la fericire. Viitorul nu mai este în mîinile
marilor companii. Multinaţionalele nu mai sunt la modă. Nu mai vrem să ne supunem, să ne
simţim ca nişte sclavi, să facem ce ni se spune… E momentul ca lucrurile să fie făcute tot mai bine
şi cu tot mai multă pasiune, nu de nişte roboţi, ci de nişte oameni pasionaţi cu adevărat! Roboţi tot
mai inteligenţi se inventează constant. Munca fizică pe care o făceam pînă acum pentru o pîine va fi
făcută de nişte bucăţi de fier programate. În următorii ani pentru a pune o pîine pe masă oamenii vor
fi nevoiţi să facă ceva special, ceva… excepţional şi cu pasiune! acum ceva timp oamenii nu puteau
să meargă la supermarket să cumpere mîncare şi băutură. Acum şi mai mult timp nici măcar nu
existau bani! Noi suntem nişte fericiţi!Avem o singură slujbă (sau două…) unde facem în mod
repetitiv aceleaşi task-uri şi suntem plătiţi cu de toate. Oamenii iniţial nici n-aveau timp liber. Dar
n-aveau nici slujbă. Cum ar fi să te trezeşti dimineaţa şi să n-ai ce mînca? Ce-ai face? Ai vîna! Ai
face un foc! Ai pune prada pe foc şi ai mînca. Apoi ţi s-ar face sete! Ce-ai face? Ai căuta un rîu.
Fie vorba între noi, oamenii din societatea de azi nu mai sunt capabili să vîneze. Lasă-i fără
supermarket şi o să moară de foame. De faptAzi noi ştim că trebuie să facem nişte task-uri învăţate
de-a lungul anilor (la şcoală, la liceu, la facultate, făcînd practică sau traininguri) în schimbul unui
ban.
Principala misiune a disciplinei este de a dezvolta în noi capacităţile de lider. De multe ori avem
nişte idei extraordinare însă cei din jur ne ridiculizează. Alteori ştim că am putea ajuta în mod real
oamenii atunci când îi vedem în dificultate însă sfaturile şi bunăvoinţa noastră sunt ignorate. Asta
pentru că nu suntem în ochii celor din jur, lideri.
Există oameni care îşi doresc să fie lideri, însă marea majoritate, ori nu înţeleg ce înseamnă asta, ori
nu îşi doresc.
Ceea ce această majoritate nu ştie, e că fie că vrei, fie că nu, vine un moment în viaţă când eşti pus
faţă în faţă cu o decizie care te va face lider sau te va arunca în braţele mediocrităţii şi a ratării.
De exemplu, ţi se oferă o oportunitate însă ţi-e frică de eşec şi nu acţionezi. Un om cu mentalitate
de lider ar fi fost pregătit şi ar fi sărit cu curaj în acest tren al oportunităţii.
Poate vine un moment în viaţa ta când trebuie să spui stop unor abuzuri (părinţi, şefi, parteneri, grup
social). Un om cu mentalitate de lider s-ar fi ridicat cu capul sus şi ar fi spus STOP! PÂNĂ AICI!
Ai un vis pe care îl urmezi, însă eşti descurajat din toate părţile. O persoană pregătită să fie lider ştie
ca toţi oamenii care au sfidat turma şi regulile ei au fost atacaţi însă asta nu înseamnă că nu au mers
cu entuziasm spre obiective.
Problema este că nepregatindu-te din timp să fii lider, îţi pregăteşti terenul pentru a fi un
ratat.
Este firesc să ajungi la un moment dat să ai mai multă experienţă de viaţă decât cei din jur şi atunci,
cei mai lipsiţi de experienţă se uită la tine cu speranţa că îi vei putea ajuta şi chiar conduce spre un
obiectiv comun şi măreţ, spre un tărâm al făgăduinţei.