c

Miezul rotoric are doua variante constructive:

¬ „



 igura 4.2);
¬ „

 „

 igura 4.3).

  

 este ormat dintr-o serie de poli piese polare) ixati la peri eria unei roti polare solidare cu arborele masinii. Polii poseda
în asurari de excitatie în curent continuu. Bobinele de excitatie ale polilor se leaga în serie sau paralel, în asa el încât polaritatea polilor sa
alterneze la peri eria rotorului. Alimentarea bobinelor se ace prin intermediul inelelor de contact solidare cu arborele inele izolate între ele si
ata de masa si la care se leaga capetele în asurarii de excitatie ) si a doua perii ixe care reaca pe inelele de contact.
La peri eria interioara a statorului, în aceasta varianta, între ierul este neuni orm, de grosime relativ mica sub piesele polare si oarte mare în
zonele dintre poli.

    
    igura 4.3) este o constructie cilindrica masiva din otel de mare rezistenta. La peri eria rotorului se taie o serie de
crestaturi în care se plaseaza spirele bobinelor de excitatie în c.c. a polilor. În asurarea unui pol acopera, de obicei, doua treimi din deschiderea
unui pol, în mijlocul polului ramânând o zona de aproximativ o treime din deschiderea polului în care nu sunt practicate crestaturi. Aceasta zona
se mai numeste à


spre deosebire de ceilalti dinti cu deschidere mult mai mica care separa crestaturile. Capetele rontale ale bobinelor
sunt puternic strânse prin bandaje masive pentru a ace ata solicitarilor centri uge. Aceasta varianta constructive conduce la un între ier
constant, la peri eria interioara a statorului. Generatoarele electrice de turatii mari 
 | 3 rot/min) actionate de turbine cu aburi numite

 

se construiesc cu poli înecati datorita rezistentei mai mari la solicitarile mecanice centri uge. Generatoarele electrice de turatii
mici sute de rot/min) ant renate de turbine hidraulice se mai numesc si à 

si se construiesc cu poli aparenti deoarece prezinta o
mai mare simplitate tehnologica. Hidrogeneratoarele se construiesc, de obicei, cu axa de rotatie verticala.
Generatoarele sincrone de puteri sub
 se mai construiesc si în constructie inversa, cu poli aparenti de excitatie pe stator si în asurarea
tri azata cu inele de contact pe rotor.

Maşina asincronă, este o maşină rotativă de CM., la care pentru o frecvenţă dată a tensiunii de alimentare, viteza rotorului este
variabilă în funcţie de sarcină şi de regimul de funcţionare. Maşinile asincrone se clasifică în:
‡ maşini asincrone cu colector întâlnite sub denumirea de maşini de curent alternativ cu colector
‡ maşini asincrone fără colector, numite obişnuit maşini asincrone sau maşini de inducţie, excitate în general în c.a., curent absorbit
sub formă inductivă, simultan cu curentul activ din reţeaua de distribuţie la care este conectat statorul acestora
1.1 Elemente constructive alte maşinii asincrone
Maşina asincronă, ca orice maşină electrică rotativă, (fig. 17.1) este compusă din două părţi:
a. parte fixă, statorul ce joacă rol de inductor şi cuprinde: carcasa cu tălpile de prindere în fundaţie, miezul feromagnetic statoric 4,
înfăşurarea statorică 5, scuturile 7 cu lagărele, cutia de borne, dispozitivul 11 de ridicare a periilor şi scurtcircuitare a înfăşurării
rotorice (numai la unele tipuri);
b. parte mobilă, rotorul ce joacă rol de indus şi cuprinde: miezul feromagnetic rotoric 2, înfăşurarea rotorică 3, arborele l, inelele de
contact 10 (numai la unele tipuri), ventilatorul 8 ;
Carcasa se execută prin turnare sau sudare, din aluminiu, fontă sau în ultimul timp din tablă ondulată din oţel, care are o greutate
mai mică şi o răcire mai bună. Carcasa este prevăzută cu nervuri de răcire, tălpi de fixare, inele de ridicare, scuturi laterale, cutie de
boiae şi plăcuţă indicatoare. Aceasta susţine miezul magnetic statoric împreună cu înfăşurarea statorică şi dă posibilitatea de
centrare a rotorului faţă de stator în scopul asigurării unui întrefier uniform.
Miezul feromagnetic statoric 4 este un cilindru gol, prevăzut la periferia interioară cu crestături identice (de formă dreptunghiulară
deschisă sau semideschisă, trapezoidală cu istm, pară cu istm ca în figura 17.2) şi uniform distribuite, în care se plasează bobinele
înfăşurării trifazate statorice.
Acest miez feromagnetic se realizează din tole de tablă silicioasă de 0,5 mm grosime, laminată la cald sau la rece (cu cristale
orientate).
Infăşurarea trifazată statorică se compune din Nb bobine, fiecare bobină având w' spire din cupru rotund sau profilat, izolate cu
email, bumbac, fibre de sticlă, micanită (la 6 kV). înfăşurarea se izolează în raport cu crestătura. Pentru maşinile sub 500 V, izolaţia
crestăturii este formată din una sau două folii izolante din hastafan, nuvolit, preşpan sau alte izolaţii, de grosime 0,5 mm, care
înconjoară jur împrejur crestătura. Crestătura se închide spre istm cu o pană de sticlo-textolit ori din lemn de fag fiert în ulei.
Motorul de inducţie cu rotor bobinat:
1-arbore; 2-miezul rotoric; 3-înfşurarea rojorului; 4-miezul statoric; 5-înfaşurarea
statorică; 6-carcasa; 7-scuturile; 8-ventilator; 9-capacul ventilatorului; 10-inele de contact;
11-dispozitiv de ridicare a periilor şi de scurtcircuitare a înfăşurării rotorului; 12-maneta
dispozitivului 11 de ridicare a periilor şi scurtcircuitare a înfăşurării rotorice.
Miezul feromagnetic rotoric se execută din acelaşi material magnetic ca şi miezul statoric, deci din tole de tablă silicioasă de 0,5 mm
grosime, izolate sau neizolate (la funcţionarea în regim de motor, frecvenţa de magnetizare a tolelor este foarte redusă şi în
consecinţă Pfe2 sunt neinsemnate). La periferia exterioară a rotorului se găsesc crestăturile rotorice în care se plasează înfăşurarea
rotorică. Pachetul de tole rotoric se consolidează pe axul maşinii sau pe butucul rotoric prin tole marginale şi plăci frontale de
presare şi strângere.
înfăşurarea rotorică poate avea mai multe forme constructive şi anume:
‡ dacă rotorul este bobinat (sau cu inele) fig. 17.1 înfăşurarea rotorică este trifazată, asemănătoare înfăşurării statorice şi este
întotdeauna conectată numai în stea (3 capete ale înfăşurării sunt conectate între ele, iar celălalte trei capete sunt legate fiecare la
câte un inel de contact). Pe cele 3 inele de contact, izolate între ele şi faţă de axul rotoric, calcă câte o perie (sau mai multe legate
în paralel) de bronz grafit. Cele trei perii sunt legate apoi la bornele plasate în cutia de borne a statorului.
Sistemul de inele şi perii asigură contacte alunecătoare între înfăşurarea rotorică şi reostatul de pornire sau reglare, sau/şi o sursă
de tensiune şi frecvenţă date în cazul unei duble alimentări, în consecinţă, prin intermediul acestui sistem de contacte alunecătoare
se poate interveni în circuitele retorice, modificându-se după necesităţi parametrii circuitelor de fază sau conectând aceste circuite
la surse trifazate exterioare.
‡ dacă rotorul este în colivie sau în scurtcircuit, înfăşurarea rotorică arată ca în figura 17.3, fiind compusă din Zi bare drepte, masive,
aşezate în crestături şi neizolate, bare scurtcircuitate de două inele frontale.
Colivia rotorică se obţine de cele mai multe ori, prin turnare, dintr-un aliaj de aluminiu (siluminiu ori zamac).

†
 
 
mărimea fizică scalară cu ajutorul căreia se caracterizează starea de încărcare electrică a corpurilor
Notaţie:  
Unitate de măsură: coulomb, [C] ; submultipli: mC (10-3), ȝC (10-6), nC (10-9), pC 
-
2)
Sarcini electrice elementare: electronul, sarcină negativă, 







Sarcina electrică nu poate fi creată nici distrusă ci numai transportată
În sisteme fizice izolate electric sarcina electrică se păstrează constantă.

este starea de existenţă a materiei din jurul corpurilor electrizate, ce se caracterizează prin faptul că exercită forţe
sau cupluri ( acţiuni ponderomotoare) asupra unor corpuri electrizate aflate în cұmpul electric.
  
‰
într-un punct este egală cu raportul dintre forţa exercitată de cұmpul electric asupra unui corp de
probă şi sarcina electrică q a corpului de probă situat în acel punct.
å
 
±
À c
cc‰± 
c
Ô 
  cc
c  cÀ c c
cc  c

c c‰dc


 


„  
 
„

à
:
]>.H 2.8)
unde > este 


 
„

à  ,