Solstitiul Gradinilor

Mirajul unui dulce fruct

îmbraca-un sîmbure amar,
ca sa ne cada într-o zi
neasteptat în palme - dar.

Sorocul cresterii e-n vînt.

Copacii iau puteri pe-un an
din noaptea elementului
ce se-nnoieste nazdravan.

E ceasul cînd tinerii serpi

camasa si-o dezbraca-n spini.
Comori la radacini se-aprind,
se spala-n flacari de rugini.

Privind la hora flacarii

întîmpinam solstitiul cald,
ce se revarsa peste noi
de pe tarîmul celalalt.

Ne pierdem ca sa ne-mplinim.
Mergînd în foc, mergînd în spini,
ca aurul ne rotunjim
si ca ispita prin gradini.