Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, Bucureșt
– d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la
dezvoltarea liricii româneșt sub influența baudelairianismului. Opera sa poetcă, de
o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A
scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitrul Buna Vestre și
Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre
autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi
provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S.
Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii
române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni
din unirea numelor a doi celebri eretci, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii
canonici din literatura română.
Opere
Cuvinte potrivite, poezii, 1927 Una sută una poeme, 1947
Icoana de lemn, tablete, 1929 Prisaca, 1948, poeme pentru copii
Poarta neagră, tablete, 1930 1907-Peizaje, 1955
Flori de mucigai, poezii, 1931 Pagini din trecut, publicistcă,
Cartea cu jucării, poezii, 1931 1955
Tablete din Țara de Kuty, povestri Cântare omului, 1955
swiftiene, 1933 Frunze, 1961
Ochii Maicii Domnului, 1934 Poeme noi, 1963
Cărtcica de seară, poezii, 1935 Cadențe, 1964
Cimitrul Buna-Vestre, roman Silabe, 1965
parabolic, 1934 Răzlețe, 1965
Versuri, 1936 Versuri lungi, 1965
Ce-ai cu mine vântule?, 1937 Ritmuri, 1966
Lina, roman, 1942 Litanii, 1967
Eminescu, studiu critc, 1943 Noaptea, 1967
Versuri alese, 1946 O Furnică
Bilete de papagal, 1946 Testament
Primii ani
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la Bucureșt, în strada Țărani nr. 46, numele
său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei
Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub
îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează
cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava”
din Bucureșt. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se
întrețină singur, dând meditații.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga
Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N.
Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala
Galacton), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și
poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru
prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în
urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitla.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga
Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt
tmp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:
"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără
margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica
versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotte, la
noi și in străinătate, ca o culme a poetcii și a artei."
A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi
Secesiunea vieneză) polemizând în artcolele vremii cu George Panu de la Junimea'
asupra attudinii critce a celui din urmă privind Literatura modernistă. La 19 ani a
intrat la mănăstrea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a
publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat
să mai apară după doar cinci numere. Arghezi, Gala Galacton și Demetrius au fost
legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius,
artsta și nuvelista Lucia Demetrius.

În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de

călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretc și nu un spirit mistc. A recurs la
acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al
Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitrul Buna Vestre a parodiat cu sarcasm
lumea monahală.

În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905

Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama
copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la
Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris unde a stat
puțin tmp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a partcipat la cursurile
Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia.
S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și
câstge existența, a lucrat în atelierul unui bijuter.

În acel tmp, datorită critcismului său referitor la represiunea mișcării țărăneșt,

a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.

În 1909 a vizitat Italia.