Balada Cerşetorului

Un cerşetor, la colţ de stradă,

Cu-o faţă-amară şi zbârcită,
Tot aştepta un ban să cadă
În pălăria-i terfelită;

Dar trecătorii, cam grăbiţi,

Mânaţi de treburile lor,
Se arătau a fi zgârciţi
Cu amărâtul cerşetor,

Dar dup' un timp, n-a mai răbdat

Şi a oprit pe-un cetăţean,
Ce arăta bine dotat,
Cerând atunci şi el un ban;

Dar individual tulburat,

Tot scotocind prin buzunare,
Pe cerşetor l-a suspectat
Venind subit cu-o întrebare:

-Ce faci cu banii? Poţi să-mi spui?

Cumva îi dai pe băutură?
-Nu domnule! Că eu nu pui
Alcool de zece ani în gură…

-Îţi iei ţigări, să le fumezi?

(Din nou al nostru om preseazã)
-Nu domnule! Poate nu crezi,
Însă tutunul, dãuneazã…

-Şi nici la cărţi nu-i pui la joc,

În seara asta cu amicii?
-Nu domnule! Eu cărţi nu joc…
Nu am avut aceste vicii…

-Atunci, eu îţi propun ceva:

Î-ţi dau o sută, nu cinci Lei,
Că vezi, cum e nevastă-mea (!?)…
Morală-mi face…dumnea-ei!...

Vino te rog cu mine-acasã,

Să vadă şi ea cum arată,
Un individ ce nu fumează
Nu-i cartofor şi nu se-mbată!