Homeostazia

Homeostazia reprezintă orice proces de auto-reglementare, prin care

sistemele biologice au tendinţa de a menţine stabilitatea în timp ce se adaptează la
condiţiile optime pentru supravieţuire. Dacă homeostazia este menţinută, viaţa
continuă; dacă nu, atunci apare boala sau moartea. Stabilitatea atinsă este de fapt
un echilibru dynamic, în care apar schimbări continue.

Orice sistem în echilibru dinamic tinde să ajungă la o stare de echilibru, un

echilibru care rezistă în afara forţelor de schimbare. Atunci când un astfel de sistem
este perturbat, dispozitivele de reglementare răspund la abateri pentru a stabili un
nou echilibru; un astfel de proces este unul de control feedback.

Toate procesele de integrare şi coordonare a funcţiei, indiferent dacă sunt

mediate de circuite mecanice sau de către sistemul nervos şi endocrin, sunt
exemple de reglări homeostatice.

Temperatura corpului la om este un bun exemplu a homeostaziei într-un

sistem biologic. La om, temperatura normală a corpului fluctuează în jurul valorii
de 37 ° C, dar diferiţi factori pot afecta această valoare, inclusiv expunerea,
hormoni, rata metabolică, şi boala, ceea ce duce la temperaturi excesiv de mari sau
mici. Reglarea temperaturii organismului este controlată de către o regiune din
creier numită hipotalamus. Feedback-ul despre temperatura corpului este condus
prin vasele de sange la creier şi rezultă în ajustări compensatorii alei frecvenţei
respiratorii, nivelului de zahăr din sânge şi ratei metabolice.

Pierderile de căldură la om sunt ajutate de reducerea activităţii, de

transpiraţie, şi de mecanisme de schimb de căldură, care permit circularea sângelui
în cantităţi mari, aproape de suprafaţa pielii. Pierderea căldurii este redusă prin
izolare, circulaţie sanguină scăzută la nivelul pielii, şi modificări culturale cum ar
fi îmbrăcămintea, adăpostul şi sursele externe de căldură.

Intervalul dintre nivelurile înalte şi joase de temeperatură a corpului,

constituie platoul homeostatic – intervalul “normal” care susţine viaţa. În
momentul în care temperature corpului se apropie de una din cele două extreme,
acţiunile corrective, care se fac prin intermediul feedback-ului negative, readuc
sistemul la valorile normale.
 Organismul uman este format din trilioane de cellule, ce lucrează toate
împreună pentru întreţinerea întregului organism. În timp ce celulele pot îndeplini
funcţii foarte diferite, toate celulele sunt destul de asemănătoare în cerinţele lor
metabolice. Menţinerea unui mediu intern constant, cu tot ce au celulele nevoie
pentru a supravietui (oxigen, glucoză, ionii de minerale, îndepărtarea deşeurilor, şi
aşa mai departe) este necesar pentru bunăstarea celulelor individuale şi bunăstarea
întregului corp. Procesele variate prin care organismul reglează mediul său intern
sunt denumite într-un mod colectiv homeostazie.

Homeostazia se referă, în general, la stabilitate sau echilibrul. Acesta este

încercarea organismului de a menţine un mediu intern constant. Menţinerea unui
mediu intern stabil impune monitorizarea constantă şi ajustări în ce condiţiile se
schimbă. Această adaptare a sistemelor fiziologice în cadrul organismului se
numeste reglare homeostatică.

Reglarea homeostatică implică trei părţi sau mecanisme: 1) receptorul, 2)

centrul de control şi 3) efectorul.

Receptorul primeşte informaţii că ceva în mediu este în schimbare. Centrul

de control sau centru de integrare primeşte şi procesează informaţiile de la
receptor. Şi ultimul rând, efectorul răspunde la comenzile de la centrul de control,
ori prin inversarea ori prin creşterea stimulilor. Aceasta este un proces continuu
care funcţionează continuu pentru a restabili şi menţine homeostazia.. De exemplu,
in reglarea temperaturii corpului există receptori de temperatură la nivelul pielii,
care transmit informaţiile la creier, care este centrul de control, iar efectoarele sunt
vaselor de sânge şi glandele sudoripare din creierul nostru.

Atunci când o schimbare de variabilă are loc, există două tipuri principale de
feedback la care sistemul reacţionează:

 Feedback negativ: o reacţie în care sistemul răspunde în aşa fel încât să

inverseze direcţia de schimbare. Deoarece acesta tinde să păstreze lucrurile
constant, astfel se menţine homeostazia. De exemplu, în cazul în care
concentraţia de dioxid de carbon din organismul uman creşte, plămânii sunt
semnalaţi să îşi crească activitatea şi de a expulza dioxid de carbon mai
mult. Termoreglarea este un alt exemplu de feedback negativ. Când creşte
temperatura corpului (sau scade), receptorii din piele şi hipotalamus simt o
schimbare, declanşând o comandă de la creier. Această comandă, la rândul
său, determină răspunsul corect, în acest caz o scădere a temperaturii
corpului.
  Feedback pozitiv: răspunsul este de a amplifica schimbarea variabilei. Acest
lucru are un efect destabilizatoar, astfel încât nu conduce la homeostazie. De
exemplu, în nervi, un potenţial de prag electric declanseaza generarea de un
potenţial de acţiune mult mai mare.

Homeostazia în întreg organismul

Fiecare sistem din organism contribuie la homeostazia altor sisteme şi a
întregului organism. Nici un sistem al organismului nu lucreaza in izolare, precum
şi bunăstarea persoanei depinde de bunăstarea tuturor sistemelor corpului ce
interacţionează. O dereglare la nivelul unui sistem, în general, are consecinţe
pentru mai multe sisteme din corp. Iată câteva scurte explicaţii pentru modul în
care sistemele organismului contribuie la menţinerea homeostaziei:

Sistemul nervos

Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin, serveşte ca centru de

control primar al organismului de lucru sub nivelul de conştiinţă. Hipotalamus, pe
lângă reglarea temperaturii corpului, stimuleaza glanda pituitara să elibereze
hormoni diferiţi pentru controlul metabolismului şi dezvoltarea corpului.
Simpaticul şi parasimpaticul sistemului nervos alternativ stimulează şi inhibă
răspunsuri corporale diferite (cum ar fi ritmul cardiac, frecvenţa respiratorie, etc)
pentru a ajuta la menţinerea nivelelor corespunzătoare. Sistemul nervos, de
asemenea, reglează diverse sisteme, cum ar fi sistemul respirator (controlează
ritmul), sistemul cardiovascular (controlează ritmul cardiac şi tensiunea arterială),
organele endocrine ( secreţia de ADH şi oxitocina), sistemul digestiv
(reglementează circulaţia tractul digestiv şi secreţie), precum şi sistemul urinar
(ajută la ajustarea tensiunii arteriale renale). The nervous system is also involved in
our sexual behaviors and functions. Sistemul nervos este, de asemenea, implicat în
comportamentele şi funcţiile noastre sexuale.

Sistemul endocrin

Sistemul endocrin este format din glande, care secreta hormoni in sange.
Fiecare hormon are un efect asupra ţesuturile ţintă. În acest fel, sistemul endocrin
reglează metabolismul şi dezvoltarea celulelor şi sistemelor corpului. Pentru a fi
mai specifici, sistemului endocrin are hormoni sexuali care pot activa glandele
sebacee, dezvoltarea glandelor mamare, să modifice fluxul de sânge cutanat etc.
Cresterea oaselor noastre este reglată de mai mulţi hormoni, iar sistemul endocrin
ajută cu mobilizarea calciului. În cadrul sistemului muscular, hormoni reglează
metabolismul muscular, producţia de energie, şi creşterea. În sistemul nervos,
hormonii afectează metabolismul neuronal şi reglează echilibrul fluid/electrolitic.
În sistemul cardio-vascular, avem nevoie de hormoni care regleze tensiunea
arterială. Hormonii, de asemenea, pot avea efecte anti-inflamatorii şi de stimulare
a sistemului limfatic. Pe scurt, sistemul endocrin are un efect de reglere în principal
asupra fiecarui sistem din organism.

Pielea

Pielea protejează corpul de invadarea de microbe, reglează temperatura

corpului prin transpiraţie şi vasodilataţie, sau frisoane, si reglează echilibrul de ioni
în sânge . Pielea noastra, de asemenea, ajută la menţinerea echilibrului prin
eliminarea apei şi a altor substanţe. De asemenea, oferă protecţie mecanică
împotriva riscurilor de mediu. Trebuie să ţinem minte că pielea noastra este prima
noastră linie de apărare, şi este nevoie de muncă pentru a o menţine în echilibru.

Sistemul scheletic

Ca şi cadru structural al organismului uman, sistemul osos este format în

principal din 206 oase, dar include de asemenea cartilagiile, ligamentele, şi alte
ţesuturile conjunctive care stabilizează şi se interconectează. Oasele lucrează
împreună cu sistemul muscular pentru a ajuta la postură şi locomoţie. Multe oase
funcţionează ca pârghii, care schimbă magnitudinea şi direcţia forţelor generate de
musculatura scheletică. Rolul principal al oaselor este de a proteja majoritatea
organelor. Sistemului osos, de asemenea, serveşte ca o rezervă de minerale
importantă. De exemplu, în cazul în care nivelurile de calciu sau magneziu din
sânge sunt scăzute şi aceste minerale nu sunt disponibile în dieta, ele vor fi luate
din oase. De asemenea, sistemul osos oferă aportul necesar de calciu pentru
contracţia musculară. În cele din urmă, celulele roşii din sânge, limfocite si alte
celule cu privire la răspunsul imun sunt produse şi stocate în măduva osoasă.

Sistemul Muscular

Sistemul muscular este unul dintre sistemele cele mai versatile din organism.
Sistemul muscular cuprinde şi inima, care în mod constant pompează sânge prin
corp. Sistemul muscular este de asemenea responsabil pentru acţiunile involuntare
(de exemplu, sughiţ, digestie, respiraţie) şi voluntare (de exemplu, mersul pe jos,
ridicarea obiectelor). Muschii, de asemenea, ajuta la protejarea organelor din
cavităţile organismului.
Alte exemple de reglare a homeostaziei

 Termoreglarea
o Muşchii scheletici pot tremura pentru a produce căldură în cazul în
care temperatura corpului este prea mică.
o Termogeneza fără tremurături implică descompunerea de grasimi
pentru a produce căldură.
 Reglarea chimică
o Pancreasul produce insulină şi glucagon pentru a controla concentraţia
de zahăr din sânge.
o Din plămâni preiau oxigen şi emană dioxid de carbon, care reglează
pH-ul în sânge.
o Rinichii elimina uree, şi ajustează concentraţiile de apă şi de o largă
varietate de ioni.

Dacă toate aceste mecanisme nu reuşesc să menţină homeostazia,

organismul va suferi diferite boli si afecţiuni. Când celulele din corp încep să
funcţioneze anormal, atunci echilibrul homeostatic este perturbat. Această
perturbare va conduce în final la boală şi la moarte.