Cuprins

Introducere .................................................................................................................................................... 3
Noțiuni introductive privind succesiunea ...................................................................................................... 5
Felurile succesiunii........................................................................................................................................ 9
Concluzii .....................................................................................................................................................14
Bibliografie .................................................................................................................................................15

2
 Introducere
Din punct de vedere etimologic cuvântul succeiune își găsește originea în latinescu succesio-
succesionis care înseamnă ,,înlocuire,, dar și ,,urmare,, sau succesiunea lucrurilor. În literature de
specialitate mai veche s-a arătat, în acest sens, că a moșteni sau a succeed înseamnă a lua locul
unei persoane.1

Moștenirea este considerată una dintre cele mai importante instituții ale dreptului civil, ea
fiind indinsolubilă legată de formele de proprietate. Adoptarea Constituției, a Codului familiei și
implimentarea reformei economice au stat la baza creării noii legislații moldovenești. Odată
adoptat, Codul civil al Republicii Moldova s-a constituit ca o simbolizează între teorie și
practică, de tinîndu-se cont de doctrinele contemporane în material de drept civil, tendințele
jurisprundenței europene, de specificul național și tradiția reglementării raporturilor de drept în
Republica Moldova, ceea ce va da posibilitatea participanților la circuitul civil să-și realizeze
interesele în cadrul unei economii de piață modern.

Succesiunea , fiind în dependențe direct de formele de proprietate, de relațiile de producție

ale sistemului economic al statului, abordând interesele unor pături largi ale populației și
reprezentând unul dintre modurile de dobândire și transmitere a proprietății private, a fost și
rămâne cea mai important verigă a vieții sociale. Anume prin aceasta și se explică învestirea
instituției moștenirii cu statut constituțional.

Elocvente în acest sens sunt prevederile Costituției Republicii Moldova, care în alin. (6) art.
46 stipulează : dreptul de moștenire al proprietății private este garantat, ceea ce înseamna că
statul nu se limitează doar la recunoașterea formal a dreptului de moștenire, dar și asigură, prin
intermediul instituțiilor sale, protecția juridică a acestui important drept.2 Orice persoană fizică
sau juridică are dreptul să i se respecte bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa
decât din motive de utilitate public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale
dreptului internațional, stipulează art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (Roma, 04.11.1950), ratificată
prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XII din 24.07.1997.3

1
Drept Civil. Succesiunea, I. Adam, A. Rusu , București 2003, p.1
22
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, în vigoare in 27.08.1994 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 1 din 12.08.1994, p.7
3
Convenția Europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Roma 04.11.1950, în
vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1995, ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova,
nr.1298-XII din 24.07.1997, publicat în Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reglementări de bază și
jurisprundența în cauzele moldovenești, Arc, Chișinăi, 2007, p.11.
3
 Ca instituție a dreptului civil, moștenirea are o legătură indisolubilă cu dreptul de proprietate.
Moștenirea este unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate și, ca orice
transmisiune, asigură legătura dintre cel care lasă moștenirea (defunct) și cel care primește
moștenirea, denumit successor sau moștenitor. Spre deosebire de alte moduri de transmitere a
drepturilor și obligaațiilor, moștenirea are anumite particularități, menționate în art. 1432, alin(2)
CC RM.

4
 Noțiuni introductive privind succesiunea

Conform Hotărârii Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, nr.13 din 03.10.2005, cu
privire la practica aplicării de către instanțele judecătoreștia legislației la examinarea cauzelor
despre succesiune nr. 13 din 03.10.2005, succesiunea constituie una dintre modalitățile de
dobândire a dreptului d proprietate prevăzute de alin (2) art. 320 Cod Civil al RM, care include
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice,
juridice sau către stat și reprezintă una dintre cele mai importante instituții ale legislației civile.4

În alin.(1) art.1432 CC RM, moștenirea este definită ca fiind transmisiunea patrimoniului

unei personae fizice decedate către succesorii săi.

Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului (totalitatea drepturilor şi obligaţiilor

patrmoniale care pot fi evaluate în bani, privite ca o sumă de valori active şi pasive, strîns legate
între ele, aparţinînd unor persoane fizice sau juridice determinate) unei persoane fizice decedate
către una sau mai multe persoane în viaţă (persoane fizice, persoane juridice ori stat). Prin
urmare, normele care guvernează instituţia moştenirii sînt aplicabile numai în cazul morţii unei
persoane fizice, dar nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. Prin moştenire, mai
înţelegem stingerea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane, cauzată de moartea ultimei şi
naşterea unor drepturi sau obligaţii similare, prin conţinutul său sau a unor drepturi şi obligaţii
analogice în activul şi pasivul persoanelor recunoscute de lege sau testament în calitate de
moştenitori. A moşteni sau a succede înseamnă a lua locul unei alte persoane.

Pe lîngă noţiunea de „moştenire”, în mod frecvent, se utilizează şi aşa noţiuni cum ar fi:
„succesiune” sau „ereditate”. Noţiunea de „succesiune” are un înţeles mai larg decît
„moştenire” sau „ereditate”. Prin succesiune înţelegem orice transmisiune de drepturi de la o
persoană la alta, fie prin acte încheiate între vii, fie pentru cauză de moarte. Prin noţiunea de
„moştenire” se mai desemnează şi patrimoniul care se transmite după moartea unei persoane.
Instituţia moştenirii este intim legată de instituţia proprietăţii şi constituie unul din modurile de
dobîndire a proprietăţii.
Persoana fizică decedată, deci cel care lasă moştenirea se mai numeşte defunct sau de cujus,
prescurtare a formulei romane „is de cijus succesione agitur”. Se utilizează şi termenul de
„autor”, iar în cazul moştenirii testamentare cel care dispune de patrimoniul său prin testament se
numeşte „testator”. Cel care lasă moştenirea poate fi orice persoană fizică, indiferent de
capacitatea de exerciţiu ale acesteia.
4
Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2006, nr.5, p.5.
5
 Moştenirea este o transmisiune de drepturi pentru cauză de moarte, universală, unitară şi
indivizibilă.

Transmiterea moştenirii are loc numai la moartea unei persoane fizice şi prin efectul acestei
morţi, fie că este vorba de moartea fizic constatată, fie că este vorba de moartea declarată prin
hotărîrea instanţei judecătoreşti. Astfel, ceea ce deosebeşte transmisiunea succesorală de
transmiterea prin acte între vii, este faptul morţii persoanei fizice, patrimoniul căreia urmează a fi
transmis către moştenitorii săi. Numai moartea unei fiinţe umane poate avea ca efect
transmiterea moştenirii. Un astfel de efect nu este de conceput în cazul încetării existenţei unei
persoane juridice, aceste efecte fiind reglementate prin acte normative cu caracter special. În
schimb, în cazul în care statul sau o persoană juridică apare în calitate de dobînditor ale unor
bunuri sau a întregului patrimoniu succesoral vor fi aplicabile normele care reglementează
transmiterea succesorală.
Obiectul transmisiunii succesorale îl constituie patrimoniul persoanei fizice decedate, privit
ca o universalitate juridică. Altfel spus, obiectul transmisiunii succesorale îl constituie totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor, care au valoare economică şi au aparţinut celui care lasă moştenirea.
Transmisiunea succesorală se opune transmisiunii între vii, deoarece patrimoniul unei persoane
fizice este intransmisibil în timpul vieţii acesteia. Transmisiunea prin acte între vii, spre
deosebire de transmisiunea succesorală, nu poate avea ca obiect un patrimoniu, obiectul acesteia,
constituind doar bunurile, drepturile sau obligaţiile, privite izolat. Transmisiunea succesorală
poate fi atît activă cît şi pasivă.

Întrucît patrimoniul celui care lasă moştenirea este privit ca un tot unitar, rezultă că şi
moştenirea este, în principiu, unitară. Prin urmare, transmisiunea succesorală este guvernată de
aceleaşi norme juridice, fără a se face deosebire între bunurile succesorale după natura şi
originea lor. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale va subzista şi dacă cel care lasă
moştenirea a dispus de o parte din bunurile sale prin testament, restul atribuindu-se potrivit
regulilor moştenirii legale.
Principiul indivizibilităţii transmisiunii moştenirii rezultă din unitatea patrimoniului
succesoral. Acceptarea sau renunţarea la moştenire comportă un caracter indivizibil, neputînd
avea ca obiect numai o parte din moştenire. Un moştenitor nu poate să accepte sau să renunţe
doar la o parte din moştenire, el va accepta moştenirea, conform vocaţiei succesorale sau va
renunţa la ea.

6
 Succesiunea în dreptul roman est reglementată de cartea a IV-a a Codului civil ,,Despre
moștenire și libertățile’’, art. 953 CC România este stipulat că ,, Mostenirea este transmiterea
patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta,,5.

În legislația Federației Ruse succesiunea este expres stipultă în art. 1110: ,, la succesiunea
bunurilor defunctului (moștenire, bunurile succesorale) trece la alte persoane, în modul universal
de succesiune, adică în formă nemodificată ca un tot unitar și într-unul și același moment, în
cazul în care din normele prezentului Cod nu ar trebui să fie altfel.6

Potrivit definiților Dicționarașui explicative, noțiunea de moștenire, succesiune ereditate sunt

utilizate în sesns de preluare a unor bunuri, material rămase de la o persoană decedată și pot fi
considerate sinoniime absolute anume sub acest aspect; tot în acest sens, le regăsim în normele
noastre juridice în literature de specialitate.

În legislația noastră, este utilizată și noțiunea de succesiune ca sinonim al noțiunii de

moștenire. În dreptul civil, pe lângă sensul restrâns, cel de sinonim al termenului de moștenire,
succesiunea are și un alt înțeles, mai larg decât cel de moștenire sau ereditare : orice transmisiune
de drepturi de la o persoană la altă, fie prin acte între vii, fie pentru cauză de moarte. În ce
măsură alternanță termenilor creează sau nu dificultăți din punct de vedere al tehnicii legislative,
poate fi justificată folosirea doar unui singur termen(succesiune sau moștenire) este problem ace
a reținut atenția mai multor cercetători în domeniu.

De exemplu, după părerea autorilor N. Bondarev și E. Eidinova, moștenirea, ereditatea sau

succesiunea este transmiterea patrimoniului unui defunct către altă persoană.7

În Constituția Republicii Moldova în art. 46 se prevede că este garantat dreptul de moștenire,

fără ca textul Legii fundamentale să folosească și termenul de ,, seccesiune,,, așa cum se
regăsește în noul Cod Civil. Acest fapt nu prezintă un impediment pentru a folosi mai mulți
termini având același conținut, în cadrul aceleiași discipline de drept ce nu sunt de natură să
modifice instituțiile de drept.

5
Cod civil al României Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil

6
Traducere neoficială. https://translate.yandex.ru
77
Бондарев Н., Эйдинова Э., Право на наследство и её оформление. Беседы в советском законодательстве,
Юридическая литература, Москва, 1971, с.32.
7
 Spre deosebire de alte moduri de transmitere a drepturilor și obligațiilor, moștenirea are
anumite particularități, menționate în art. 1432, alin (2) CC RM. Ea se caracterizeză prin
următoarele:

- Este o transmisiune mortis causa, or, prin moștenire se poate transmite doar patromoniul
unei personae fizice decedate.
- Moștenirea reprezintă o transmisiune universal, întrucât are ca obiect o universalitate
juridică, un patrimoniu care aparține defunctului, adică o totalitate de drepturi și obligații
cu valoare economic rămas fără titular.
- Moștenirea are un character unitar, deoarece transmiterea patrimoniului prin succesiune
se supune unui regim unic, stabilit de aceleași norme juridice, indifferent de
natura(drepturi reale sau creanța, bunuri mobile sau imobile) și proveniența bunurilor
care alcătuiesc masa succesorală (moștenite sau achiziționate).
- Transmiterea moștenirii este indivizibilă, ceea ce presupune că acceptarea moștenirii sau
renunțarea la ea are character indivizibil.

8
 Felurile succesiunii
Conform Codului Civil al Republicii Moldova, art. 1432 alin. (3) moștenirea are loc conform
testamentului (succesiune testamentară) și în temeiul legii ( succesiune legală).

După izvorul ei, moştenirea poate fi de două feluri: legală şi testamentară.

Moştenirea este testamentară dacă transmisiunea moştenirii are loc în baza unui testament,
adică cel ce a lăsat moştenirea a desemnat prin propria voinţă acele persoane care îl vor moşteni.

Moştenirea este legală dacă cel ce a lăsat moştenirea nu a întocmit un testament sau dacă deşi
există testament, ultimul nu este valabil. Se vor aplica normele cu privire la moştenirea legală
şi în cazul în care cel care lasă moştenirea a întocmit testament, însă acesta nu conţine
dispoziţii referitoare la transmisiunea patrimoniului succesoral. Moştenirea legală mai este
cunoscută şi sub denumirea „ab intestat” (moştenire fără testament).

Moștenirea testamentară.

Conform art. 1449 alin (1) CC RM ,,testamentul este un act juridic, solemn unilateral,
revocabil și personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale
din viață, de toate bunurile sale sau de o parte din ele’’8.

Patrimoniu soccesoral al unei persoane fizice decedate poate fi transmis către succesorii săi
atît în temeiul legii, cît şi prin act de ultimă voinţă a celui ce lasă mostenirea – prin testament.
Dat fiind faptul, că oricare persoană este interesată să-şi hotărască soarta patrimoniului său,
legislatorul dă prioritate moştenirii testamentare, recunoscînd dreptul oricărei persoane de a
dispune liber pentru cauză de moarte, prin manifestare de ultimă voinţă, cui să transmită bunurile
sale sau o parte din ele. Prin urmare, moştenirea legală are o funcţie doar de întregire, normele ei
fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus pentru cauză de moarte, prin testament, cu
privire la bunurile sale sau o parte din ele au rămas netestate.

În scopul protejării intereselor unor anumite categorii de moştenitori legali, eliberarea de a

dispune prin testament este limitată doar în partea ce constituie rezerva succesorală.

Testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numită testator îşi realizează
dreptul de dispoziţie pentru cauză de moarte cu pivire la patrimoniul său. O noţiune mai amplă a
testamentului este dată în alin. (1) din care rezultă că testamentul are următoarele caractere
juridice:

8
Cod Civil al Republicii Moldova
9
 - testamentul este un act juridic, prin care se manifestă voinţa testatorului. Astfel,
testamentul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a actului juridic, cum ar fi:
capacitate de exerciţiu, consimţămînt valabil, obiect licit, determinat sau determinabil, cauză
licită şi morală. (vezi cap.II, tit.III, Cartea I). Testamentul întocmit cu încălcarea condiţiilor de
validitate a actului juridic este nul;

- testamentul este un act juridic solemn pentru a cărui validitate testatorul trebuie să-şi
exprime voinţă prin una din formele prevăzute la Art.1458. Nerespectarea formei testamentului
atrage nulitatea lui;

- testamentul este un act juridic unilateral, deoarece în el se exprimă o singură voinţă şi

anume aceea a testatorului, indeferent de acceptarea sau neacceptarea de către moştenitorul
desemnat a moştenirii;

- testamentul este un act juridic revocabil în sensul că testatorul în timpul vieţii sale poate
reveni oricînd asupra conţinutului testamentului, modificînd sau anulînd unele dispoziţii
testamentare, ori revocîndu-l în întregime. Testatorul nu poate renunţa la acest drept, iar orice
clauză de renunţare la dreptul de revocare este nulă. Testamentul devine irevocabil odată cu
decesul testatorului;

- testamentul este un act juridic personal, deaceea nu poate fi întocmit la decizia terţelor
persoane prin reprezentare, sau de către un terţ. Testatorul poate pune în sarcina terţei persoane
doar desemnarea executorului testamentar. Reieşind din caracterul unilateral şi personal al
testamentului nu se admite întocmirea unui testament de către două sau mai multe persoane;

- testamentul este un act juridic cu titlu gratuit, adică un act de liberalitate, prin care
testatorul pentru cauză de moarte transmite gratuit toate bunurile sale sau o parte din ele.
Testamentul prin care testatorul testează bunurile sale în contul achitării unei datorii sau
recunoaşterii şi executării altei obligaţii asumate de către testator este nul;

- testamentul este un act juridic prin care se dispune pentru cauză de moarte. Deşi,
testamentul este valabil din momentul întocmirii lui, el produce efecte juridice doar în momentul
încetării din viaţă a testatorului. Astfel, testatorul fiind în viaţă păstrează toate drepturile asupra
bunurilor de care a dispus prin testament, iar moştenitorul testamentar sau legatarul dobîndeşte
dreptul de a accepta sau renunţa la bunul testat din momentul decesului testatorului;

- testamentul este un act juridic prin care persoana poate dispune liber de bunurile sale
sau o parte din ele prin desemnarea unui moştenitor sau cîtorva moştinitori. Astfel, punctul

10
esenţial al testamentului îl constitie desemnarea moştenitorului sau/şi a legatarului. Dacă
testatorul a testat unei persoane întreg patrimoniu sau o parte din patrimoniu, o asemenea
dispoziţie se consideră ca desemnare a moştenitorului, chiar dacă această persoană nu a fost
numită direct moştenitor. În cazul în care persoanei i-a fost testat un anumit bun, determinat sau
determinabil această persoană va fi recunoscută legatar, dacă din sensul dispoziţiei testamentare
nu rezultă, că persoana a fost desemnată în calitate de moştenitor.

Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulate mai sus spune că ,, testator poate fid oar o persoană cu
capacitate de exercițiu’’, iar Art.52 din Legea nr. 1453/2002 concretizează că persoana trebuie să
posede capacitate de exerciţiu deplină. Potrivit Art.20 (1), persoana fizică dispune de capacitate
de exerciţiu deplină la împlinirea vîrstei de 18 ani sau prin dobîndirea acestei capacităţi de către
minorul care a atins vîsta de 16 ani în modul şi temeiurile prevăzute de lege.

Nu pot dispune prin testament minorii, persoanele declarate incapabile (Art.24), precum şi
persoanele limitate în capacitate de exerciţiu (Art.25).

Persoana trebuie să aibă capacitate de a testa cînd îşi manifestă voinţa, adică la momentul
întocmirii testamentului.

Pentru validitatea testamentului este necesar ca persoana să aibă nu numai capacitate deplină
de exerciţiu dar să aibă şi descernămînt, adică să poată să conştientizeze acţiunile sale şi să le
dirijeze, fiind în stare să aprecieze efectele juridice ale manifestării sale de voinţă.

Persoana care nu poate aprecia efectele juridice ale manifestării de voinţa din cauza
dereglărilor psihice, alienaţiei sau debilităţii mintale, stării vremelnice de inconştiinţă, hipnozei,
beţiei alcoolice, folosirii de stupifiante, etc., nu poate dispune prin testament.

Testamentul încheat cu încălcarea prevederilor privind capacitatea de exerciţiu sau lipsei de

descernămînt este nul.

Moștenire legală.

Moștenirea este legală atunci când transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul
legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege. Potrivit art. 1499 CC RM ,
moștenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menționate în lege ,
se aplică în cazul în care:

a) Cel ce a lăsat moștenirea nu a lăsat nici un testament;

b) A fost declarată nulitatea testamentului;

11
 c) Succesorul testamentar este concediat sau comorient cu testatorul;
d) Succesorul testamentar este nedemn;

În afară de situațiile menționate mai sus moștenirea legală intervine și atunci când
testamentul lăsat nu conține dispoziții testamentare cu privire la dispunerea de patrimoniu, ci
alte dispoziții de ultimă voință (desemnarea executorului testamentar, dispoziții cu privire la
dezmoștenire). În fine moștenirea legală poate coexista cu cea testamentară. Astfel, în cazul
în care există moștenitori rezervatari, testatorul poate testa doar partea din patrimoniu care
depășește rezerva succesorală,care, potrivit normelor cu privire la moștenirea legală se va
atribui moștenitorului rezervatar. De asemenea, dacă testatorul nu a testat întregul său
patrimoniu, partea rămasă se va deferi celor care au dreptul la el potrivit regulilor moștenirii
legale.

Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea moştenirii are loc în temeiul legii, la
persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege.

Moştenirea legală intervine în toate cazurile în care cel care lasă moştenirea nu a întocmit
testament.

Dacă testatorul a întocmit testament, dar acesta a fost declarat nul, moştenirea va fi deferită
potrivit legii. Un testament poate fi declarat nul, prin hotărîrea instanţei judecătoreşti, dacă sînt
prezente condiţiile de fond şi de formă a nulităţii actelor juridice. La fel, un testament va fi nul
în cazul în care dispoziţiile testamentare contravin legii sau intereselor publice sau conţine
condiţii care nu sînt clare sau contravin una alteia. În cazul în care cel ce a lăsat moştenirea a
lăsat testament, însă acesta nu cuprinde legate, prevăzînd alte dispoziţii de ultimă voinţă se vor
aplica normele referitoare la moştenirea legală. Moştenirea va fi legală şi în acele cazuri în care
testamentul cuprinde dezmoşteniri (înlăturarea de la moştenire a unui sau a mai multor
moştenitori legali), fără ca testamentul să cuprindă legate.

Moştenirea se va diferi potrivit legii şi în situaţia în care nu există moştenitori testamentari,

fie că aceştia sînt comorienţi sau codecedaţi, fie aceştia au predecedat, fie sînt declaraţi nedemni
prin hotărîrea instanţei de judecată.

Moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară, dacă cel care a lăsat moştenirea a
dispus prin testament numai de o parte din moştenire sau dispunînd de întreg, există moştenitori
rezervatari, care dobîndesc rezerva întotdeauna în virtutea legii, deci ca moştenitori legali.

12
 Codul Civil din 26.12.1964 nu dădea o definiție clară a succesiunii legale, mentionând în art.
561 că succesiunea se înfăptuiește în virtutea legii și prin testament. Succesiunea legală are loc
dacă și în măsura în care testamentul nu conține prevederi contrarii, neindicând expres cazurile
de moștenire legală, în art 1499 CC sunt stipulate cazurile de moștenire legală.

Codul Civil al Federației Ruse are prevederi asemănătoare cu cele ale Codului Civil din
Republica Moldova, astfel acesta prevede în art. 1110 că succesiunea legală are loc în cazurile:

1) Când în urma decedatului a rămas o proprietate transmisă prin rudenie;

2) Când nu există testament;
3) Când persoanele chemate la succesiune o refuză;
4) Când testamentul e declarat nul de către instanța de judecată;

Succesiunea în dreptul roman este reglementată de cartea a IV- a a Codului civil ,,

Despre moștenire și libertăți’’, titlu I ,, Dispoziții referitoare la moștenire în general’’, titlul II
,, Moștenirea legală’’, titlul III ,, Libertățile ‘’, capitolul III ,, Testamentul’’.

Între prevederile din codurile sus - numite , există asemănări cele mai pronunțate fiind
constatate în legislația rusă, temeiurile apariției dreptului la succesiune fiind aproapre
identice. Potrivit legislației române , moștenirea legală intervine în cazurile în care:

a) Defunctul nu a dispus prin testament asupra bunurilor sale, deși a lăsat testament,
acesta nu conține dispoziții privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral;
b) Defunctul a dispus de bunuri prin testament, aceste dispoziții nu sunt valabile;
c) A dispus numai o parte din bunuri, restul urmând a fi transmis moștenitorilor legli;
d) Defunctul a dispus de întreaga succesiune prin testament, existând moștenitori
rezervatari, dispozițiile testamentare cele ce afectează rezerva fiind nevalabile.

Moștenirea legală este concepută ca o moștenire de familie.

13
 Concluzii

Pornind de la concepția necesității conservării bunurilor în familie, dreptul nostru atribuie

moștenirea familiei sau altor cunoștințe (prieteni) defunctului, iar în caz de vacanță succesorală-
statului.

Succesiunea ca fiind un patrimoniu pe care o persoană îl lasă în momentul morții sale, adică
totalitatea bunurilor care aparțineau defunctului la epoca morții sale.

Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului (totalitatea drepturilor şi obligaţiilor

patrmoniale care pot fi evaluate în bani, privite ca o sumă de valori active şi pasive, strîns legate
între ele, aparţinînd unor persoane fizice sau juridice determinate) unei persoane fizice decedate
către una sau mai multe persoane în viaţă (persoane fizice, persoane juridice ori stat). Prin
urmare, normele care guvernează instituţia moştenirii sînt aplicabile numai în cazul morţii unei
persoane fizice, dar nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. Prin moştenire, mai
înţelegem stingerea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane, cauzată de moartea ultimei şi
naşterea unor drepturi sau obligaţii similare, prin conţinutul său sau a unor drepturi şi obligaţii
analogice în activul şi pasivul persoanelor recunoscute de lege sau testament în calitate de
moştenitori. A moşteni sau a succede înseamnă a lua locul unei alte personae.

14
 Bibliografie
1. Codul Civil al Republicii Moldova 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86.
2. I. Adam, A. Rusu, Drept Civil, Succesiuni, București, 2003.
3. Gh.Chibac, A.Băieșu, A. Rotaru, O. Efrim, Drept Civil, Contracte și succesiuni ,vol. III,
2010.
4. Gh.Chibac, O. Robu, S.Bruma, N.Chibac, Drept Civil, Contracte și succesiuni, ediția II,
Chișinău 2014.
5. Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, în vigoare in 27.08.1994 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994.
6. Hotărârea Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, nr.13 din 03.10.2005, cu
privire la practica aplicării de către instanțele judecătoreștia legislației la examinarea
cauzelor despre succesiune nr. 13 din 03.10.2005.
7. Cod civil al României Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil.
8. Бондарев Н., Эйдинова Э., Право на наследство и её оформление. Беседы в
советском законодательстве, Юридическая литература, Москва, 1971.
9. Comentariu Codului Civil al Republicii Moldova.

15