Alacrimia sau Sindromul ochiului

uscat
– După ce stau în faţa calculatorului mai mult timp, am o senzaţie de iritare
şi de nisip în ochi.
– Îmi simt ochii obosiţi şi iritaţi. Cel mai rău este când încerc să citesc sau
să mă uit la televizor.
 Simptome. Mulţi oameni suferă de sindromul ochiului uscat. Această problemă
este mai frecventă la persoanele mai înaintate în vârstă, dar şi persoanele tinere pot
avea senzaţia ochiului uscat. Disconfortul este asociat adesea cu anumite activităţi,
ca statul în faţa ecranului calculatorului sau cititul. Majoritatea resimt nu numai
senzaţia ochiului uscat, dar şi oboseală, iritaţie sau durere. Cauza este absenţa
peliculei lacrimale (ceea ce în termeni obişnuiţi numim lacrimi sau lichid lacrimal),
care face imposibilă menţinerea umidităţii la nivelul globului ocular. Aceasta
determină apariţia unor leziuni minore, a iritaţiilor şi a senzaţiei de corp străin.
 Tratament. Alacrimia nu se poate vindeca, însă există mari şanse de ameliorare a
simptomelor.

Blefarita
Blefarita este o inflamatie cronica care afecteaza pleoapele si genele si este
una dintre cele mai frecvente probleme pe care medicii le intalnesc in
birourile lor. O problema frecventa la copii si adulti, blefarita provoaca
adesea eritem si tumefactie, precum si mancarimi si iritatii ale pleoapelor.
Printre cele mai frecvente cauze de blefarita sunt: igiena precara a pleoapelor,
excesul de ulei produs de glandele pleoapei, infectiille bacteriene si reactiile
alergice.

Chalazionul
 Chalazion este o mica umflatura ferma in pleoapa, cauzata de o deschidere
blocata sau o infectie a glandelor sebacee palpebrale, situata in pleoapele
inferioare sau superioare. Este frecvent asociata cu o afectiune numita
blefarita. Tumorile Chalazion pot fi incomode, inestetice si pot impiedica
vederea normala. Ele sunt initial rosii, umflate, si sensibile. In cazuri rare,
Chalazion ar putea creste suficient de mare incat sa creeze o presiune pe ochi,
fortand pleopa sa atarne, si sa provoace vedere incetosata.

Cheratoconusul
Ce este cheratoconul? Cheratoconul este termenul medical pentru corneea cu
formă de con. Cheratoconul este o afecţiune care în general nu manifestă
simptome până în ultimii ani ai adolescenţei. Este o „eroare de programare”
congenitală a creşterii corneei, având drept rezultat un viciu de refracţie care,
pe măsură ce avansează, devine tot mai greu de corectat. Corneea este în mod
normal bombată şi are o suprafaţă netedă în partea anterioară, ceea ce permite
pătrunderea uniformă a luminii către cristalin, ajungând apoi la retină. În
cazul cheratoconului, structura corneei este slăbită, astfel încât aceasta se
subţiază şi ajunge la forma de con. Cauzele sunt parţial de natură ereditară şi
afecţiunea apare mai frecvent la băieţi.

 Simptome. Cheratoconul afectează vederea treptat, iar evoluţia bolii se opreşte de

la sine după vârsta de 40 de ani. După aceea, modificările apărute sunt în general
uşoare şi lente. În timp, vederea devine neclară şi apar leziuni, iar în cazuri rare, o
inflamare crescută a corneei poate determina dureri tranzitorii. Această inflamare,
adesea bruscă, se numeşte atac hidropic, iar tratamentul constă în aplicarea unui
unguent lubrifiant şi antibacterian. Afecţiunea poate fi percepută ca gravă, însă nu
duce niciodată la perforarea corneei.
 Tratament. Iniţial, afectarea vederii se poate corecta cu ajutorul ochelarilor, iar
dacă forma corneei se modifică prea mult, lentilele de contact reprezintă o bună
alternativă. În faza avansată a bolii, când vederea nu mai poate fi corectată astfel,
se poate recurge la transplantul de cornee. În acest caz, se înlocuieşte partea
centrală a corneei.
 Conjunctivita alergică
Conjunctiva este o membrană mucoasă similară cu celelalte membrane
mucoase ale corpului uman, de exemplu cele ale nasului şi gâtului. Forma
cea mai frecventă a simptomelor alergice la nivelul conjunctivei se datorează
hipersensibilităţii la substanţe ca polenul sau fânul, ca şi alergiilor la animale
cu blană sau similare. Reacţiile de hipersensibilitate la nivelul conjunctivei
pot apărea şi la persoanele fără alergii anterioare cunoscute.

 Simptome. Reacţiile alergice la nivelul conjunctivei sunt în general extrem de

neplăcute, dar complet inofensive pentru ochi şi pentru vedere. Acestea se pot
manifesta sub formă de mâncărime, înroşire şi inflamare a conjunctivei. Uneori
apare o secreţie abundentă care curge lăsând urme lipicioase. De obicei este
însoţită de sensibilitatea la lumină. În timpul aşa-numitelor reacţii toxice, odată cu
declanşarea unei reacţii puternice la un factor iritant din mediul înconjurător, se
dezvoltă adesea şi o inflamaţie puternică.

Conjunctivita acuta
Rolul conjunctivei este de a secreta substanţe lubrifiante pentru pelicula
lacrimală. De asemenea, conjunctiva îndeplineşte şi o funcţie de apărare
împotriva infecţiilor, la fel ca membranele mucoase ale căilor respiratorii. De
exemplu, în timpul unei răceli, conjunctiva se înroşeşte şi se inflamează,
producând o secreţie lipicioasă, ca şi membranele mucoase de la nivelul
nasului şi gâtului. Conjunctivita este asociată frecvent cu simptomele răcelii,
dar poate apărea şi independent de simptomele de la nivelul aparatului
respirator.

 Simptome. Conjunctivita poate determina dureri, arsuri, mâncărimi şi, uneori,

sensibilitate la lumină. Ochii se înroşesc şi adesea apare o secreţie lipicioasă, mai
ales dimineaţa.
 Tratament. Cauza cea mai frecventă a conjunctivitei o reprezintă infecţia virală. În
general, simptomele dispar în câteva zile, fără a fi nevoie de tratament, doar prin
 spălarea ochilor cu apă călduţă. În cazurile persistente, infecţia poate fi de natură
bacteriană, caz în care este necesar tratamentul cu antibiotice sub formă de picături.
În cazurile de recurenţă a bolii, este suspectată prezenţa unor bacterii la marginea
pleoapei. Putem preveni situaţia prin spălarea şi curăţarea pleoapelor în mod
regulat (prin masaj sau ştergere uşoară) cu ajutorul unei comprese sau şerveţel
curat şi apei călduţe. În multe cazuri este greu de determinat dacă persoana
respectivă suferă de o formă de alergie cu manifestări la nivelul conjunctivei. Dacă
nu există alte simptome alergice, determinarea altor factori declanşatori este
aproape imposibilă. Dacă unul dintre principalele simptome este mâncărimea, iar
aspectul conjunctivei sugerează hipersensibilitate, se pot recomanda picăturile
oculare împotriva simptomelor alergice.

Degenerescenţa maculară datorată vârstei

Macula lutea este situată exact în centrul retinei, fiind singurul loc în care
vederea este extrem de clară. La examinarea retinei, această zonă apare
galbenă. Funcţia celulelor fotosensibile, foarte concentrate în această zonă,
poate fi afectată de diverse boli. Cele mai frecvente afecţiuni se datorează
înaintării în vârstă. Relaţiile cauzale nu sunt foarte clare, dar circulaţia
sanguină deficitară şi problemele metabolice par să aibă un rol important.
Doar în cazuri excepţionale, evoluţia bolii poate fi afectată de schimbarea
stilului de viaţă. Degenerescenţa maculară datorată vârstei constituie cauza
cea mai frecventă a problemelor de vedere la adulţi în lumea occidentală.

 Cum recunoaştem modificările datorate vârstei la nivelul maculei lutea? În cele

mai multe cazuri, imaginea obiectelor apare fracţionată, cu bucăţi lipsă, obiectul
observat poate apărea ca prin ceaţă sau nu este deloc vizibil. Problemele se observă
cel mai uşor în timpul cititului sau al desfăşurării unor activităţi la distanţă mică.
Zona din jurul obiectului observat, numită periferică, este percepută mai clar.
Modificările maculei lutea nu determină orbirea. Însă va scădea treptat abilitatea de
 a citi, deşi de regulă acesta nu este un proces rapid. În cazurile în care scade şi
vederea de orientare, aceasta se datorează probabil altei afecţiuni, necesitând
evaluarea de către medicul oftalmolog.
 Cum se tratează modificările maculei lutea datorate vârstei? Din păcate, nu există
tratament pentru ameliorarea simptomelor. Dacă în percepţia obiectelor formate
din linii drepte (cadrul uşii, rama unui tablou etc.) apar brusc linii frânte, acesta
poate fi un semn că s-a produs o nouă inflamaţia în apropierea maculei lutea.
Aceasta necesită examinarea de către medicul oftalmolog. În cazuri excepţionale,
inflamaţia poate fi redusă prin tratamentul cu laser. Aceasta poate constitui o
modalitate de încetinire a deteriorării vederii.
Tratamentul fotodinamic. În unele tipuri de modificări datorate vârstei, se poate
utiliza cu succes aşa-numitul tratament fotodinamic. Metoda este nouă, însă
disponibilă în clinicile oftalmologice mari.
Optica medicală. În cazurile scăderii treptate a vederii la ambii ochi, se recomandă
utilizarea dispozitivelor optice medicale şi se oferă consiliere în acest sens.

Despre decolarea posterioară de vitros

Odată cu înaintarea în vârstă, corpul vitros, format dintr-un lichid cu
consistenţă de gel, se poate contracta şi uneori desprinde de peretele posterior
al globului ocular. Aceasta determină mici hemoragii ce dau în partea
anterioară apariţia unor puncte roşii. Procesul de contractare apare în mod
natural ca o consecinţă a îmbătrânirii, dar se manifestă în special la
persoanele cu miopie şi la cele care au suferit o operaţie de cataractă sau o
inflamaţie în interiorul globului ocular. În interiorul corpului vitros se pot
forma mici cheaguri sau fibre, percepute în acelaşi mod.

 Simptome. Persoanele afectate văd puncte, linii, cercuri sau pete care „plutesc” în
faţa ochilor. Ceea ce se vede sunt de fapt umbrele proiectate pe retină de celulele
 sau ţesutul afectat. Acestea se pot observa cel mai uşor când privim spre o
suprafaţa uniformă, ca cerul sau un perete.
 Tratament. Desprinderea segmentului posterior al corpului vitros nu este o
afecţiune în sine şi nu se tratează, dar dacă apar brusc noi „pete”, acesta poate fi un
semn că există probleme mai grave. Corpul vitros care se contractă şi se desprinde
de peretele posterior al globului ocular poate leza retina şi poate duce la
desprinderea acesteia. Dacă începeţi să vedeţi mai multe „pete”, „fulgere”, suferiţi
de pierderea parţială a vederii sau de reducerea câmpului vizual, trebuie să mergeţi
cât mai repede la medicul specialist. Dacă vedeţi asemenea „pete” atunci când citiţi
sau când mişcaţi privirea, încercaţi să priviţi în sus şi apoi în jos, pentru a face
cheagurile să se deplaseze. În general, simptomele dispar de la sine cu timpul.

Dezlipirea de retină
Dezlipirea de retină apare atunci când straturile retinei se separa.Orice parte a
retinei care este dezlipita nu poate trimite semnale vizuale la creier. Daca este
lasata netratata, dezlipirea de retină poate provoca daune devastatoare
vederii. Dezlipirea de retină este considerată o urgenţă oculara care necesită
atenţie medicală imediată.

Tulburări vitreene (Flocoane vitreene)

Petele mici sau norii care se misca in campul vizual sunt numite flocoane
vitreene. Majoritatea flocoanelor nu sunt periculoase si sunt cauzate de bucati
mici de tesut din interiorul ochiului. Cand lumina atinge aceste bucăţi de
ţesut, creează umbre pe retina, care par să plutească în campul vizual.
Aparent, aceste pete sunt pe suprafaţa frontală a ochiului, dar ele sunt de fapt
in interior. În cele mai multe cazuri, flocoanele nu sunt un motiv de alarmă şi
tratamentul nu este necesar, totuşi, o creştere bruscă în flocoane noi poate
indica o problemă şi un examen oftalmologic este recomandat dacă se
întâmplă acest lucru.
 Hemoragia subconjunctivala
Hemoragia subconjunctivala are loc atunci când un vas de sânge de sub
conjunctiva se sparge si sangereaza. Poate să apară spontan sau de la tuse,
ridicarea de greutati, sau vărsături. În unele cazuri, se poate dezvolta după o
intervenţie chirurgicală la ochi sau dupa diverse traumatisme. Hemoragia
subconjunctivala tinde să fie mai frecventa în rândul celor cu diabet zaharat
şi hipertensiune arterială.

Infecţia corneei cu virusul herpes

simplex
Virusul herpes simplex constituie cauza herpesului labial, determinând
uneori apariţia unor mici ulceraţii cutanate. La aproximativ 90% dintre adulţi,
acest virus se propagă prin intermediul unor nervi. Mecanismul infectării nu
este cunoscut, dar probabil apare în asociere cu o răceală sau altă infecţie
minoră. La majoritatea oamenilor, virusul este în stare latentă şi nu determină
nici un simptom. Nu se ştie exact de ce restul de 10% dintre purtători
manifestă simptomele. Factorii care par să declanşeze activarea virusului
herpetic pot fi temperaturile extreme, expunerea intensă la soare, stresul fizic
şi emoţional, probleme generale de sănătate şi existenţa unor leziuni.

 Simptome. Virusul herpetic poate determina diferite tipuri de leziuni la nivelul

corneei. O leziune tipică o constituie formarea „ramificaţiilor”, uşor observabile de
către medicul oftalmolog prin aplicarea unor picături oculare colorate. Corneea
este foarte sensibilă la durere şi orice leziune la nivelul acesteia produce o durere
severă. Pe lângă aceasta, se amplifică secreţia lacrimală, sensibilitatea la lumină,
iar uneori se constată vederea înceţoşată şi inflamarea pleoapelor. Infecţia nu este
foarte contagioasă, dar se recomandă o igienă riguroasă a mâinilor.
 Tratament. Tratamentul constă în aplicarea unguentelor oculare antivirale. Dacă
inflamaţia avansează spre pupilă, sunt indicate uneori picăturile oculare pentru
dilatarea pupilei. În faza acută, problema se poate agrava dacă se utilizează în mod
 greşit picături pe bază de cortizon. Dacă sensibilitatea la lumină persistă, este
indicată purtarea unui pansament ocular. Infecţia acută se poate vindeca în 1-4
săptămâni, însă uneori tratamentul poate lua mai mult timp. Cu cât infecţia
avansează mai profund în cornee, cu atât creşte riscul de leziune permanentă. O
leziune localizată în centrul corneei poate afecta vederea. Persoanele care au avut o
infecţie cu virusul herpetic la nivelul corneei prezintă un risc de 25% de a se
infecta din nou în următorii doi ani. Este foarte important ca tratamentul să fie
iniţiat cât mai curând posibil, pentru a se reduce riscul leziunii permanente.

Infecţia virală a corneei

Corneea, porţiunea anterioară a globului ocular, trebuie să se comporte în
mod normal ca un geam curat, cu proprietăţi de refracţie a luminii, având o
formă bombată exact cât trebuie. Corneea este unul dintre organele cele mai
sensibile la durere din corpul uman.

 Simptome. Infecţia virală a corneei, adesea simultană unei răceli, are drept rezultat
apariţia unor puncte mici, dispersate, de culoare gri, şi a leziunilor la suprafaţa
corneei. Acestea determină vederea oarecum înceţoşată, dureri, sensibilitate la
lumină şi lacrimaţie. Infecţia se poate răspândi şi la alte persoane prin intermediul
mâinilor nespălate. De aceea, se recomandă respectarea cu stricteţe a igienei
mâinilor.
 Tratament. Nu există un tratament eficace împotriva infecţiei virale ca atare. În
unele cazuri, se poate utiliza un unguent cu proprietăţi lubrifiante (eventual cu un
ingredient antibacterian, pentru a preveni infecţiile bacteriene secundare), pentru
ameliorarea simptomelor. În general, infecţia se vindecă de la sine. Vederea poate
fi afectată permanent, însă în cazuri foarte rare. Cu toate acestea, există cazuri în
care vindecarea se produce foarte încet, iar atunci se suspectează existenţa unui
 răspuns antiinflamator excesiv al sistemului imunitar al organismului. Vindecarea
corneei se poate accelera prin utilizarea picăturilor oculare pe bază de cortizon.
Dezavantajul acestui tratament este că trebuie susţinut pe o perioadă lungă de timp,
uneori de ordinul lunilor de zile. Uneori, problemele temporare datorate lentilelor
de contact sunt greu de diferenţiat de infecţiile virale. În general, se poate aplica
acelaşi tratament ca şi pentru infecţiile virale, însoţit desigur de întreruperea
purtării lentilelor de contact. În cazuri excepţionale, o infecţie cu virusul herpetic
(virusul herpes simplex de tip 1) se poate confunda cu infecţia virală nespecifică a
corneei. Dacă se suspectează prezenţa virusului herpetic, se recomandă utilizarea
unui unguent ocular antiherpetic specific. Vezi şi Infecţia corneei cu virusul herpes
simplex.

Inflamaţia nervului optic

Nu se cunosc cauzele inflamării nervului optic. În multe cazuri aceasta apare
fără cauze externe aparente, în prezenţa unei alte tulburări în organism, ca de
exemplu o infecţie etc. S-au sugerat diverse asocieri cu unele afecţiuni de
natură virală sau inflamatorie, însă nu se pot dovedi.

 Simptome. Inflamaţia nervului optic determină în general o pierdere a vederii mai

mult sau mai puţin evidentă, în general doar la unul dintre ochi. Uneori se poate
manifesta ca o înceţoşare a vederii centrale sau ca o pierdere parţială a câmpului
vizual central. Prin comparaţie cu ochiul sănătos, ochiul afectat poate percepe
culorile mai palide sau „mai puţin saturate”.
 Tratament. În majoritatea cazurilor, inflamaţia se retrage de la sine, în decurs de
câteva luni. Tratamentul cu cortizon sub formă de comprimate nu a avut o
eficacitate dovedită. Evoluţia bolii nu poate fi oprită prin modificarea stilului de
viaţă, dar se recomandă evitarea alcoolului şi a altor substanţe care pot afecta
ţesutul nervos. În general, vindecarea este completă, fără a lăsa în urmă simptome
evidente. Dacă nu există alte probleme de sănătate, riscul de apariţie a altor
episoade inflamatorii este redus. Dacă episoadele se repetă, există un risc crescut
de afectare a nervului optic, ceea ce poate duce la deteriorarea vederii.

Pinguecula
Pinguecula este o mica pata galbuie in relief care se formeaza pe conjunctiva,
de obicei pe fiecare parte a corneei. Pinguecula se considera a fi cauzata de
expunerea la radiaţii ultraviolete, vânt şi praf, şi este frecventa în rândul
persoanelor care petrec timp indelungat în aer liber, în special în medii foarte
luminoase.

Pterigionul
Pterigionul este o creştere anormală în formă de pană pe cornee. Această
creştere in relief este rezultatul unui proces anormal în care conjunctiva
creste pe cornee. Nu este un cancer. Motivul exact pentru aparitia
pterigionului nu este complet elucidat. Cu toate acestea, expunerea pe termen
lung la razele solare ultraviolete şi iritaţii cronice de la condiţiile de secetă,
par să contribuie la dezvoltarea lor. Pterigionul este mai frecvent la
persoanele care trăiesc în medii tropicale.

Retinopatia diabetica
Orice persoana cu diabet risca sa dezvolte retinopatie diabetică. În stadiile
incipiente, nu sunt deloc sau sunt putine simptome vizuale. Fără depistare
precoce şi tratament, retinopatia diabetica poate afecta permanent retina.
Dacă această afectiune nu este depistata devreme, poate produce simptome
care afectează vederea. Acestea includ incetosarea uşoară in vedere in
apropiere sau la distanţă, flocoane şi chiar pierderea bruscă a vederii. Daca
este lasata netratata, poate provoca pierderea severa a vederii, şi chiar orbire.
Chirurgii oftalmologi nu pot repara daunele cauzate de retinopatia diabetică,
dar, daca este depistata la timp, metode moderne de tratament pot ajuta la
încetinirea progresului bolii, şi chiar la prevenirea pierderii vederii. Este
 extrem de important pentru pacienţii cu diabet zaharat să fie examinati în
mod regulat, chiar dacă nu au observat încă nici un simptom. Dacă un pacient
prezintă orice schimbare semnificativă a vederii, ar trebui să se adreseze
imediat medicului lor pentru o consultatie, chiar dacă au avut un examen
recent.

Sclerita şi episclerita
Termenul medical pentru inflamaţia scleroticei este „sclerită”. Dacă este de
natură superficială, atunci vorbim despre „episclerită”, care este forma cea
mai frecventă şi mai puţin gravă. Cauzele inflamaţiei sclerei sunt complet
necunoscute. Posibil să fie asociate unor afecţiuni reumatice sau ale ţesutului
conjunctiv, în special în cazurile de sclerită profundă. Episclerita apare în
multe cazuri independent de aceste afecţiuni, totuşi se suprapune adesea cu
alte tulburări în organism, ca infecţii sau modificări hormonale.

 Simptome. Episclerita determină în general înroşirea ochiului pe o zonă restrânsă.

Roşeaţa poate fi uneori intensă şi poate căpăta o nuanţă albăstruie. Este însoţită de
durere de diverse grade, iar zona înroşită devine sensibilă la durere. Simptomele
scleritei sunt similare, dar în general amplificate, iar roşeaţa afectează o zonă
extinsă.
 Tratament. În multe cazuri sunt eficace picăturile oculare antiinflamatorii, în
general cele pe bază de cortizon, iar vindecarea se produce în 1-2 săptămâni sau
chiar mai mult. În cazul scleritei este important să se trateze în paralel orice
probleme de natură reumatică sau afecţiuni ale ţesutului conjunctiv cunoscute.
Sclerita este una dintre afecţiunile cu tendinţe de recurenţă, deşi nu în toate
cazurile. În cazurile singulare, este imposibil de anticipat riscul apariţiei de noi
inflamaţii. Cu cât se începe mai devreme tratamentul, cu atât cresc şansele de
vindecare.

Orjeletul (Ulciorul)
Ulciorul se dezvoltă atunci când una dintre glandele de la marginea pleoapei
devine infectata. Asemanator cu un cos, un ulcior poate creşte în interiorul
sau în afara pleoapei. Ulcioarele apar la orice varsta. Zonele afectate sunt
sensibile, cu roşeaţă localizata, şi umflături. In general nu impiedica vederea.