2.

Condiţiile de lucru ale garniturii de foraj în

interiorul coloanelor de tubare

2.1. Generalităţi

Condiţiile în care garnitura de foraj lucrează în coloanele de tubare se caracterizează prin:

1. lungimi de lucru sub şiul coloanelor de la câteva sute de metri până la două, trei mii de
metri şi chiar mai mult;
2. durate mari de lucru în interiorul coloanei, în funcţie de natura rocilor traversate, tipurile
de sape de foraj utilizate şi regimul tehnologic aplicat;
3. număr mare de manevre ale garniturii de foraj, determinat de avansările pe sapă şi de
realizarea unor operaţii curente sau accidentale;
4. fluide de foraj diferite ca tipuri şi compoziţii, de la noroaie naturale până la fluide emulsii
inverse ori pe bază de polimeri;
5. regimuri de lucru cu parametri cuprinşi într-o gamă largă de valori (viteze de curgere a
fluidului de foraj în spaţiul inelar de 0,41,4 m/s, turaţii de 40150 rot/min, viteze medii de
manevră la introducere şi extragere de 0,52,5 m/s.);
6. vibraţii longitudinale şi transversale ale garniturii de foraj, mai ales în regimuri de
rezonanţă;
7. acţiuni dinamice locale de lovire a coloanelor de burlane, produse la rotaţia neuniformă a
garniturii de foraj, la manevrare sau la rezolvarea unor accidente.

2.2. Condiţiile cinematice şi dinamice ale contactului

racord special-coloană de burlane

Mişcarea complexă descrisă de garnitura de foraj în gaura de sondă, atât de partea inferioară
care condiţionează direcţia de avansare a sondei, cât şi de zona prăjinilor de foraj sau a celor
intermediare influenţează uzura şi durabilitatea elementelor în contact. Acest fapt a impus studii şi
cercetări care au permis elaborarea de modele specifice de calcul [5, 20, 46, 47, 52]. Aceste modele
au evidenţiat că atât prăjinile grele, cât şi prăjinile de foraj au uneori o mişcare neordonată în gaura
de sondă.

– 13 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Zona de acţiune a racordurilor asupra burlanelor, în timpul rotaţiei, este determinată de

modul de mişcare a garniturii de foraj, în speţă a racordurilor, în interiorul coloanelor tubate. Când
garnitura de foraj efectuează doar o mişcare de rotaţie în jurul axei proprii cu viteza unghiulară ,
zona de contact a racordului cu burlanele rămâne permanent aceeaşi: uzura este locală (fig. 2.1, a).
Dacă garnitura de foraj efectuează o mişcare planetară cu viteza unghiulară , zona de uzură va
cuprinde parţial sau total circumferinţa burlanului (fig. 2.1, b).

Fig.2.1. Cinematica contactului racord-coloană:

a – contact local; b – contact circumferenţial.

În timpul forajului, zona de contact se deplasează şi axial în lungul burlanului, ca urmare a

avansării sapei.
Lungimea pe care burlanul este afectat de uzură depinde de gradul local de deviere al sondei.
Din studiile efectuate şi măsurătorile înregistrate în sonde cu profile diferite [54] s-a
evidenţiat faptul că acolo unde sonda prezintă intensităţi mari de deviere este predominantă uzura
locală. În zonele rectilinii verticale sau înclinate, unde garnitura de foraj se poate roti atât în jurul
axei proprii, cât şi în jurul axei burlanului, uzura cuprinde parţial sau total circumferinţa burlanului.
În acest din urmă caz problema este foarte complexă: garnitura de foraj poate să capete o mişcare
sub formă de vârtej. Această mişcare este provocată de efectul forţelor centrifuge şi este influenţată
de masele excentrice aflate în garnitură, de forţele de frecare dintre racord şi coloană, respectiv
garnitură de foraj-fluidul de foraj, de jocul radial, de parametrii regimului de foraj şi de forţele
axiale din garnitură. Studiul acestui tip de mişcare a fost făcut pentru partea inferioară o garniturii
de foraj aflată în compresiune şi echipată cu stabilizatori [20, 52]. Dacă se admite că un element de
garnitură de foraj ce constituie o semiundă de flambaj a prăjinilor de foraj se comportă asemănător
cu semiunda de flambaj a prăjinilor grele, modul de mişcare şi algoritmul matematic legat de apari-
ţia mişcării de vârtej înainte şi vârtej înapoi (de precesie) sunt prezentate în cele ce urmează.
În figura 2.2 este prezentat elementul de garnitură dintre două racorduri speciale. Centrul de
greutate al acestuia nu coincide cu centrul găurii de sondă datorită forţelor centrifuge produse de
mişcarea de rotaţie. În general mişcarea sub formă de vârtej nu duce la ruperea garniturii de foraj
deoarece amplitudinea vibraţiilor transversale este limitată de contactul cu peretele interior al
coloanei. Totuşi această mişcare are consecinţe nedorite legate de abraziunea corpului prăjinilor, a
racordurilor şi a suprafeţei interioare a burlanelor. Gradul de uzare provocat de acest tip de
abraziune este mare mai ales în cazul vârtejului înainte în condiţii de sincronism. Aceasta
corespunde situaţiei în care aceeaşi parte a racordului sau corpului prăjinii este în contact permanent

– 14 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

cu peretele coloanei producând uzarea neuniformă a elementului de garnitură, precum şi uzarea

locală a burlanelor ce o compun.
O altă formă potenţială de vârtej ce poate duce la creşterea gradului de uzare o constituie
vârtejul înapoi sau mişcarea de precesie. În situaţia precesiei pure elementul de garnitură de foraj se
rostogoleşte fără alunecare în interiorul coloanei în sens opus rotaţiei impuse de la suprafaţă.

A A.

Fig.2.2. Semiunda de încovoiere. Fig.2.3. Mişcarea garniturii de foraj

în interiorul coloanei.

Parametrii principali care influenţează mişcarea de vârtej sunt: viteza de rotaţie a garniturii
de foraj, forţele de frecare dintre elementele garniturii de foraj şi celelalte elemente ale mediului de
lucru – fluidul de foraj, coloana de tubaj, peretele găurii de sondă; jocurile radiale garnitură-coloană
de tubare s0 (jocul radial racord-burlan) şi c0 (jocul radial prăjină-burlan) (fig. 2.2); excentricitatea
centrului de masă al elementului studiat; traiectul găurii de sondă. Forma spaţială a găurii de sondă
şi frecările sunt elementele care introduc maximul de incertitudine în ceea ce priveşte acurateţea
rezultatelor obţinute.
Cinematica elementului de garnitură considerat este prezentată în figura 2.3. Prăjina de foraj
se roteşte în jurul axei proprii (punctul A) cu viteza unghiulară  şi în jurul axei coloanei
(punctul O) cu viteza de vârtej  . Pentru a scrie dependenţa dintre viteza tangenţială v şi viteza
unghiulară de vârtej  se consideră raza interioară a burlanului Rb , raza exterioară a racordului Rr
şi raza prăjinii de foraj R p . Se consideră un sistem de coordonate cartezian (xyz) cu axa z pozitivă
îndreptată în sus, iar rotaţia se consideră pozitivă în sensul trigonometric privit de sus în jos.
Viteza de alunecare între prăjini şi suprafaţa interioară a coloanei de tubare
v  Rb  R p   R p  . (2.1)

Viteza de alunecare condiţionează modul în care corpul prăjinii intră sau nu în contact
alunecător (abraziv) cu peretele interior al burlanului.
Din relaţia (2.1) se observă că viteza tangenţială v creşte liniar cu  . Aceasta din urmă
porneşte de la o valoare minimă corespunzătoare unei viteze de alunecare nule, vârtej pur fără
alunecare, dată de relaţia:

– 15 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

R p
p  
R b  Rp 
, (2.2)

unde  p reprezintă viteza unghiulară a vârtejului înapoi fără alunecare, până la o valoare maximă
egală cu Rb  – în condiţii de mişcare de vârtej înainte şi sincronism (    ).
Variaţia vitezei tangenţiale de alunecare în funcţie de viteza unghiulară de rotaţie în jurul
axei coloanei (de vârtej) este prezentată în figura 2.4, din care se observă că mişcarea de rotaţie în
jurul axei proprii a garniturii de foraj (vârtejul înapoi cu alunecare) apare pentru   0 . Pentru
v  0 mişcarea este fără alunecare, condiţie din care rezultă valoarea vitezei unghiulare de vârtej
înapoi fără alunecare (relaţia 2.2). Mişcarea de precesie dispare pentru situaţia   0 (garnitura se
roteşte numai în jurul axei proprii). Dacă   0 şi    apare mişcarea de vârtej înainte cu
alunecare (cele două viteze unghiulare au acelaşi sens) În afara domeniului ( p , ) mişcarea de
vârtej este puţin probabil să apară, respectiv pentru    p nu apare vârtej înapoi şi pentru
   nu apare vârtej înainte.

Fig.2.4. Dependenţa dintre viteza de alunecare

şi viteza de vârtej [20].

Se defineşte ca parametru al mişcării de vârtej Av raportul dintre viteza unghiulară de vârtej

curentă şi viteza unghiulară de vârtej înapoi fără alunecare:

Av  (2.3)
p

Dacă se înlocuieşte acest parametru în relaţia (2.1)

v  Rb  R p Av  p  R p  . (2.4)

Pentru exemplificare, în tabela 2.1 sunt calculate valorile frecvenţelor proprii, de vârtej, de
încovoiere şi viteza de alunecare pentru un burlan cu diametrul interior de 220,52 mm (D = 9 5/8 in,
t = 11,99 mm) şi un racord special de 161,90 mm la o viteză de rotaţie de 120 rot/min acceptând
diferite forme de vârtej.

– 16 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Tabela 2.1. Frecvenţa mişcării şi viteza de alunecare pentru diverse tipuri de vârtej.
Frecvenţa Frecvenţa de Frecvenţa de Viteza de
Tipul de vârtej
proprie /2 vârtej /2 încovoiere (-)/2 alunecare v
– cicluri/s cicluri/s cicluri/s m/s
Înainte sincron Av= – 0,25 –2,00 –2,00 0,00 1,27
Înainte cu alunecare Av= – 0,125 –2,00 –1,00 1,00 1,14
Fara vârtej (rotaţie) Av= 0 –2,00 0,00 2,00 1,02
Înapoi cu alunecare Av= 0,25 –2,00 2,00 4,00 0,76
Înapoi fara alunecare Av= 1,00 –2,00 8,00 10,00 0,00

Pe baza studiului comportării ansamblurilor de adâncime prezentate în [46, 47] s-a

extrapolat modelul fizic, considerând semiunda de flambaj a prăjinilor de foraj sau intermediare,
(cazul cel mai defavorabil fiind zona imediat deasupra prăjinilor grele sau, în cazul sondelor
deviate, zona de curbură a găurii de sondă).
Modelul de calcul al mişcării de precesie a garniturii de foraj. Vibraţiile laterale ale
garniturii de foraj, ce pot avea în anumite situaţii caracter pulsatoriu, pot duce la accentuarea
fenomenului de uzare reciprocă a contactului racord special-coloană. Studiul mişcării laterale a
prăjinilor de foraj are la bază un model cu două grade de libertate (translaţiile pe direcţiile x şi y). În
centrul de simetrie al secţiunii transversale a prăjinilor (secţiunea A-A) se concentrează:
– porţiunea de prăjini aflate pe lungimea semiundei de încovoiere;
– o parte din masa fluidului de foraj din vecinătatea acestora.

Fig.2.5. Elementele geometrice ale Fig.2.6. Poziţia centrului de masă

ansamblului prăjini-coloană (A – A) al semiundei de încovoiere.

Masa elementelor semiundei de încovoiere (prăjini şi racorduri) se concentrează în centrul

de masă al secţiunii transversale a prăjinilor (secţiunea A-A, figura 2.2). Mişcarea centrului de masă
sub această formă poate fi descrisă de doi parametri (x şi y în coordonate carteziene sau  şi  în
coordonate polare (fig.2.6)) şi de derivatele de ordinul I şi II al acestora.

– 17 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Poziţia centrului geometric al prăjinilor de foraj O (fig.2.6) se poate determina cu variabila

complexă
z  x  iy  ρeiθ , (2.5)

y
în care: ρ  x2  y2 ; tg θ  .
x
De regulă, centrul de masă al secţiunii prăjinilor de foraj nu coincide cu centrul lor
geometric. Această excentricitate eo împreună cu alţi parametri determină traiectoria centrului O.
Dacă se admite că viteza de rotaţie a garniturii este constantă şi se neglijează influenţele forţelor
gravitaţionale, a fluidului de foraj, a frecării şi a jocului radial racord-coloană, ecuaţiile de mişcare
ale centrului de masă [20] sunt:
mx  k rc x  meo ω2 cos ωt , (2.6)

my  k rc y  meo ω2 sin ωt , (2.7)

unde: m este masa redusă a elementului de garnitură de foraj;

krc – constanta elastică racord-coloană de tubare.
Aceste ecuaţii descriu vibraţia laterală plană a prăjinilor sub acţiunea forţei de inerţie, a
forţei elastice (apare când racordul este în contact cu peretele coloanei de tubare şi este
proporţională cu deplasarea prăjinii pe direcţie radială) şi a excitaţiei armonice. Luând în
considerare teoriile dinamicii nelineare şi aplicând principiul lui d’Alambert se obţine ecuaţia de
mişcare sub formă complexă a cărei rezolvare s-a realizat aplicând o metodă numerică. Elementele
de nelinearitate sunt introduse de: greutatea fluidului de foraj antrenat în mişcare de prăjini; forţa
elastică; forţele de interacţiune (frecare de rostogolire şi/sau alunecare) racord/prăjini-coloană;
greutatea proprie a prăjinilor. Expresiile acestor forţe în planul complex sunt:
1. forţa de inerţie a prăjinilor
Fi  mz  me0 exp(i ω t ) ; (2.8)

2. forţa de inerţie a fluidului de foraj antrenat în mişcare

F fl  m f z  c f z z ; (2.9)

cu z  ρ exp(iθ)  ρθ exp(i(θ  π / 2)) şi z  ρ 2  ρ 2 θ 2 ; (2.10)

3. forţa elastică
Fe  [ λ1 (ρ)k rc (ρ  s0 )  λ2 (ρ)k pc (ρ  c0 )] exp(iθ) , (2.11)

0 pentru ρ  s0 , c0  0 pentru ρ  c0

unde: λ1 (ρ)   şi λ2 (ρ)   ; (2.12)
1 pentru ρ  s0 , c0  1 pentru ρ  c0

4. forţa de interacţiune racord-burlan

Frc  λ1 (ρ) rck rc (ρ  s0 ) exp(i(θ   / 2)) ; (2.13)

– 18 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

5. forţa de interacţiune prăjini-coloană

Fpc  Sλ2 (ρ) pck pc (ρ  c0 ) exp(i(θ   / 2)) ; (2.14)

6. forţa de amortizare vâscoasă

Fv  λ2 (ρ)cv ρ exp(i(θ  ))   λ2 (ρ)cv ρ exp(iθ) ; (2.15)

7. greutatea proprie corespunzătoare masei reduse a prăjinilor

Gap  i m g b sin  . (2.16)

Mărimile utilizate la stabilirea ecuaţiilor respective sunt:

– jocurile radiale racord-coloană şi prăjini-coloană: s0  ( Dic  d r ) / 2 , c0  ( Dic  d p ) / 2 ;
– masele reduse ale prăjinilor şi fluidului de foraj antrenat de acestea pe lungimea
considerată: m  0,5q p L ; m f  0,5q f L  0,39 f (12  1)d p2 L ,
în care qp este masa unitară a prăjinilor de foraj;
L – lungimea semiundei de flambaj;
1 – coeficient supraunitar care determină volumul de fluid din exteriorul prăjinilor ce intră
în calculul masei reduse de fluid (antrenat în mişcare de rotaţie);
– pentru cazul rezemării simple constanta elastică racord (prăjină)-coloană are expresia
krc= 48EI/L3;

unde EI este rigiditatea secţiunii racordului (prăjinii de foraj);

– sensul vectorului viteză tangenţială
 d 
S  sgn  θ   p  ;
 2c0 
 f 
– factorul de flotabilitate b  1   ;
 0 
– coeficientul de amortizare vâscoasă cv şi coeficientul de rezistenţa la înaintare cf;
– unghiul de înclinare al sondei .
Dacă aceste mărimi se introduc în ecuaţiile de mişcare (2.6) şi (2.7) şi se separă partea reală
de cea imaginară, se obţine un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul al doilea, neomogen şi
neliniar. Acesta, pus sub o formă convenabilă pentru condiţiile iniţiale (, ) împreună cu derivatele
de ordinul întâi nule, poate fi rezolvat cu metoda Runge-Kutta:
ρ  u

θ  v

u  C1 (t , ρ, θ, ρ , θ ) sin θ  C2 (t , ρ, θ, ρ , θ ) cos θ (2.17)
    
v  C1 (t , ρ, θ, ρ, θ) cos θ  C2 (t , ρ, θ, ρ, θ) sin θ
(ρ, θ, u, v ) t 0  (0,0,0,0)

Soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale (2.17) reprezintă un set de funcţii de timp de forma
 = (t), u = u(t),  = (t), v = v(t) (2.18)

– 19 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

şi s-a obţinut aplicând formula de ordinul al treilea (formula treimii) a metodei amintite cu un
program MathCad [46].
Traiectoria centrului de masă al prăjinilor de foraj, obişnuite sau intermediare, în interiorul
coloanei şi viteza unghiulară de rotaţie în jurul axei coloanei, precum şi analiza influenţei factorilor
principali (viteza unghiulară în jurul axei proprii a prăjinilor, lungimea semiundei de flambaj,
frecările, caracteristicile fluidului de foraj, jocurile radiale, excentricitatea centrului de masă şi
unghiul de înclinare al coloanei) sunt prezentate în cele ce urmează. În tabela 2.2 sunt sintetizate
valorile parametrilor pentru cazurile studiate, fiecare linie reprezintă datele de intrare pentru
rezolvarea sistemului.
Soluţia sistemului (2.17) reprezintă, prin funcţiile (t) şi (t), traiectoria centrului geometric
al prăjinilor de foraj, viteza radială şi cea unghiulară de rotire în jurul axei coloanei . Pentru toate
stările analizate s-a impus un pas de incrementare a timpului de 0,01 s cu perioada de studiu a
mişcării de 15 s.
Deoarece raza vectoare  apare şi la numitorul unor expresii matematice ale algoritmului de
calcul, ultima condiţie la limită a sistemului de ecuaţii diferenţiale (2.17) nu poate fi riguros
respectată. S-a considerat că poziţia iniţială a centrului de masă a prăjinilor de foraj este
(0) = 1 mm, aproximaţie care nu afectează sensibil corectitudinea soluţiei.
Tabela 2.2. Valorile parametrilor în cazurile studiate.
Nr.  (*) rc(*) pc(*) 1 cf cv s0 c0 e0 L Figura
0
crt. rad/s - - - kg/m kg/s mm mm mm m nr.
Prăjini de foraj
1 3 0 0,20 0,20 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.a
2 2 0 0,20 0,00 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.b
3  0 0,20 0,20 1,15 600 1 29 48 13 9 2.7.c
4 3 10 0,35 0,20 1,15 600 1 41 70 13 19 2.8.a
5 3 20 0,15 0,10 1,15 600 1 41 70 1 19 2.8.b
6 2 15 0,20 0,20 1,15 600 1 41 70 8 9 2.8.c
7 2 20 0,25 0,20 1,15 600 1 27 44 13 9 2.9.a
8 2 20 0,25 0,10 1,15 600 500 27 44 13 28 2.9.b
9 2 20 0,05 0,00 1,15 600 100 27 44 13 19 2.9.c
Prăjini intermediare
10 2 15 0,20 0,10 1,10 900 1 24 44 7 6,5 2.10.a
11 2 5 0,20 0,20 1,10 900 1 24 44 10 22 2.10.b
12 4 0 0,00 0,00 1,10 900 1 24 44 10 11 2.10.c
13 3 25 0,30 0,20 1,25 900 100 63 83 1 33 2.11.a
14 2 10 0,20 0,10 1,25 900 1 63 83 5 20 2.11.b
15 2 45 0,15 0,01 1,25 900 600 63 83 10 15 2.11.c
* , rc, rp sunt înclinarea sondei, respectiv coeficienţii de frecare racord-coloană şi corp prăjină-coloană.

În figura 2.7 sunt prezentate graficele de variaţie ale vitezei unghiulare de rotaţie în jurul
axei coloanei şi traectoria de mişcare pentru cazurile 13 din tabela 2.2. Se constată că viteza
unghiulară  este neuniformă. Până la contactul cu peretele coloanei, prăjinile au o mişcare
imprevizibilă, cu schimbări bruşte ale direcţiei de deplasare. După stabilizarea mişcării, semnul
acestei viteze rămâne constant negativ, situaţie ce corespunde unui sens de rotire orar, acelaşi cu
sensul de rotire al prăjinilor în jurul axei proprii cu viteza ; aceasta influenţează calitativ mişcarea,
iar frecvenţa contactului periodic cu peretele coloanei creşte în mod corespunzător. Viteza

– 20 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

unghiulară de rotire în jurul axei coloanei , păstrează acelaşi sens (vârtej înainte), iar contactul
prăjini-coloană se realizează pe toată circumferinţa coloanei.

Viteza unghiulară , [rad/s]

Fig.2.7. Variaţia vitezei unghiulare de vârtej şi traiectoria centrului de masă

pentru diverse valori ale vitezei de rotaţie a garniturii de foraj pentru cazurile:
a – cazul 1; b – cazul 2; c – cazul 3 (tabela 2.2).

Figurile 2.8 şi 2.9 ilustrează cazurile 49 din tabela 2.2. Ele evidenţiază influenţele variaţiei
celor mai importanţi factori (excentricitatea centrului de masă, înclinarea coloanei, coeficientul de
frecare, jocul garnitură de foraj-coloană şi lungimea semiundei de flambaj) asupra modului de
mişcare a prăjinilor de foraj. După cum era de aşteptat, la valori ale înclinării ce depăşesc 150 şi
semiunde formate din cel puţin două bucăţi de prăjini mişcarea devine neordonată, sensul de rotire
în jurul axei sondei schimbându-se la intervale neregulate iar contactul cu peretele coloanei este
cvasilocal.
Viteza unghiulară , [rad/s]

a. b. c.

Fig.2.8. Influenţa diverşilor parametrii (înclinare, excentricitate, coeficient de frecare)

– 21 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

asupra modului de mişcare a prăjinilor de foraj de 5 in şi racorduri de 161,9 mm:

a – cazul 4; b – cazul 5; c – cazul 6 (tabela 2.2)

Viteza unghiulară , [rad/s]

a. b. c.

Fig.2.9. Influenţa variaţiei lungimii semiundei de flambaj şi a coeficientului de frecare

asupra modului de mişcare a prăjinilor de foraj de 5 in şi racorduri de 161,9 mm:
a – cazul 7; b – cazul 8; c – cazul 9 (tabela 2.2).

În continuare sunt analizate cazurile 1015 din tabelul 2.2. Datele corespund prăjinilor
intermediare de 5 in (fig.2.10) şi 5 1/2 in (fig.2.11). Din analiza stărilor studiate se constată că
principalele elemente care conduc la un contact local între prăjini şi coloană sunt înclinarea,
coeficientul de frecare, excentricitatea centrului de masă şi lungimea semiundei (care la rândul său
este sensibil influenţată de valoarea jocului radial).
Viteza unghiulară , [rad/s]

a. b. c.

Fig.2.10. Traiectoria de mişcare şi viteza unghiulară de rotaţie a prăjinilor intermediare

de 5 in pentru diferite valori ale parametrilor ce le influenţează în condiţiile:

– 22 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

a – cazul 10; b – cazul 11; c – cazul 12 (tabela 2.2).

Viteza unghiulară , [rad/s]

a. b. c.
Fig.2.11. Traiectoria de mişcare şi viteza unghiulară de rotaţie a prăjinilor intermediare
de 5 1/2 in pentru diferite valori ale parametrilor ce le influenţează în condiţiile:
a – cazul 13; b – cazul 14; c – cazul 15 (tabela 2.2).

Limite ale modelului

 Studiul mişcării garniturii de foraj nu permite decât evidenţierea calitativă a influenţei

principalilor factori care guvernează mişcarea de vârtej; modelul matematic propus face unele
ipoteze simplificatoare, iar o serie de factori cum sunt frecările, poziţia spaţială a centrului de masă,
interacţiunile garnitură-fluid-coloană au un caracter cu totul aleatoriu;
 originea centrului de masă legat de axa coloanei prin constanta elastică k (cu valori greu de
evaluat) nu ţine seama de rigiditatea suplimentară a prăjinilor în dreptul racordurilor speciale;
 modelul presupune doar tipul coulombian al forţelor de frecare.
Concluzii
 Perioada regimului tranzitoriu de mişcare a prăjinilor este relativ scurtă (maximum 5 s)
după care racordurile rămân în general în contact cu suprafaţa interioară a coloanei de tubare;
 la viteze de rotaţie reduse, pentru ipotezele acceptate, centrul geometric al prăjinilor
descrie un poligon curbiliniu, cu vârfurile pe peretele interior al coloanei; odată cu creşterea turaţiei
creşte şi numărul punctelor de contact;
 caracterul neordonat al mişcării garniturii de foraj este în mare măsură guvernat de forţele
de frecare şi de traiectul spaţial al sondei;
 mişcarea de vârtej (cu viteza ) are în general sensul orar (vârtej înainte cu sau fără
alunecare); există şi situaţii în care prăjinile au o mişcare de precesie, antiorar în jurul axei sondei;
 influenţa fluidului de foraj antrenat în mişcare o dată cu prăjinile de foraj este neglijabilă
cu variaţia coeficientului de volum 1 în limitele [1, dr/dp], (cu dr, dp – diametrul racordului,

– 23 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

respectiv al prăjinilor de foraj), în schimb este sensibilă la variaţia proprietăţilor reologice ale
fluidului (înglobată în coeficientul de rezistenţă la înaintare a prăjinilor în fluid cf);
 traiectoria centrului de masă este sensibil influenţată de jocurile radiale (s0, c0), precum şi
de poziţia spaţială a coloanei;
 înclinarea axei sondei la valori mai mari de 10 – 150 în combinaţie cu valori ridicate ale
coeficienţilor de frecare face ca prăjinile să rămână în contact local cu peretele inferior al coloanei.

2.3. Situaţiile posibile de contact dintre prăjinilor

de foraj şi coloana de burlane
Pe baza algoritmului de calcul prezentat de Lubinski [27] şi completat de S. Miska [32]
pentru toate tipurile de prăjini de foraj (dimensiuni, grad oţel, prăjini cu protectoare din oţel sau din
cauciuc) se poate determina forţa laterală cu care apasă atât racordul special, cât şi corpul prăjinii de
foraj asupra coloanei de tubaj în zonele curbilinii ale găurii de sondă şi în condiţii statice. În figura
2.12 şi figura 2.13 sunt prezentate forţele normale pe racord sau pe corpul prăjinii în funcţie de
intensitatea de deviere a găurii de sondă (raza de curbură a sondei) şi de forţa axială pentru:
 prăjinile de foraj de 5 in (127 mm) cu lungimea de 9,1 m, grosimea de perete de 9,19 mm
şi racorduri speciale de 6 3/4 in (161,9 mm);
 prăjinile de foraj de 4 in (101,3 mm) cu lungimea de 9,1 m, grosimea de perete de
9,65 mm şi racorduri speciale de 152,4 mm. Trasarea curbelor s-a făcut pe baza unui program
prezentat în anexa 1.

Fig.2.12. Forţele normale pe racord sau pe corp în funcţie de intensitatea

de deviere a sondei şi de forţa axială pentru prăjini de foraj de 5 in cu lungimea de 9,1 m.

În cele două figuri sunt trasate şi curbele ce delimitează situaţiile de contact ale corpului
prăjinilor cu peretele coloanei (curbele pline 1 şi 2 ):

– 24 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

a. fără contact (porţiunea din stânga curbei pline 1);

b. cu contact punctual (zona dintre cele două curbe pline);
c. cu contact pe lungimea unui arc (domeniul din dreapta curbei pline 2).

Fig.2.13. Forţele normale pe racord sau pe corp în funcţie de intensitatea

de deviere a sondei şi de forţa axială pentru prăjini de foraj de 4 in cu lungimea de 9,1 m.

Relaţiile de calcul pentru forţele de contact şi pentru condiţiile de delimitare a celor trei
cazuri sunt:
a. porţiunea din stânga curbei pline 1:
Fnr  2 Fto ; (2.19)

Fto  k E I so ; (2.20)

F
k ; (2.21)
EI

so  k L c . (2.22)

b. porţiunea dintre curbele pline 1 şi 2: Relaţiile (2.19) şi (2.20) rămân valabile, în schimb
formula (2.22) devine:
 r 
 0,5  2  kL sh kL  ch kL  1
so  k L c 
L c
. (2.23)
2 ch kL  1  kL sh kL

Pentru calculul forţei normale şi al forţei axiale pe corpul prăjinii se utilizează relaţiile:

– 25 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Fnp  2 Ftp ; (2.24)

Ftp  EIk co sh kL  so ch kL ; (2.25)

sh kL  kL   0,5  r 

 kL ch kL  1
co  k L c  L2 c 
. (2.26)
2 ch kL  1  kL sh kL

c. Domeniul din dreapta curbei pline 2: Forţa normală la racord Fnr se determină tot cu
relaţiile (2.19) şi (2.20), dar s o depinde de o lungime necunoscută, Z ce este evidenţiată în figura
2.14 şi se determină iterativ iar
kZ ch kZ  sh kZ
so  c . (2.27)
ch kZ  1

În relaţiile (2.19)(2.27) şi pe figurile 2.122.16 s-au folosit următoarele notaţii:

c reprezintă curbura sondei (coloanei);
c 0 – curbura liniei elastice la Z  0 (curbura prăjinii lângă racord);
R p – raza exterioară a prăjinii de foraj;
Rr – raza exterioară a racordului special;
E – modulul de elasticitate longitudinal al prăjinii de foraj;
Fnr – forţa normală pe racord;
Ft0 – forţa tăietoare în origine;
I – momentul de inerţie axial al prăjinilor de foraj;
Fnp – forţa normală de contact pe corpul prăjinii;
F – forţa axială din prăjina de foraj în secţiunea de calcul;
2L – distanţa dintre două racorduri speciale.
În figura 2.14 se observă existenţa a două tipuri de reacţiuni ale peretelui coloanei asupra
corpului prăjinilor de foraj:

Fig.2.14. Distribuţia reacţiunilor asupra corpului prăjinii de foraj.

a. reacţiunea R p* , concentrată în punctele de tangenţă B şi B ' ;

– 26 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

b. reacţiunea uniform distribuită pe porţiunile de contact BC şi B 'C ' . Rezultanta acestor

reacţiuni este R *p* .
Relaţiile de calcul pentru aceste reacţiuni sunt:
R*p  EIk c0 sh kZ  s0 ch kZ  , (2.28)

în care:
Z se determină prin metoda iteraţiilor succesive din ecuaţia
0,5 kZ  ch kZ  1  2 ch kZ  1  2kZ sh kZ k 2 r
2
 ; (2.29)
ch kZ  1 c

s0 din ecuaţia (2.27) iar c0 din ecuaţia

kZ sh kZ  ch kZ  1
c0  c . (2.30)
ch kZ  1
Din condiţia de echilibru rezultă
Rp**  F  L  Z  c . (2.31)

Reacţiunea totală pe porţiunea 2 L dintre două racorduri speciale


Fnp  2 Rp*  Rp** .  (2.32)

Pe baza datelor obţinute din prelucrarea pe calculator a modelului prezentat, Miska în

colaborare cu J.S.Williamson [32] recomandă utilizarea de protectoare din metal sau cauciuc
intercalate pe porţiunea 2L, în vederea diminuării pericolului de oboseală şi reducerii uzării atât a
racordurilor speciale, cât şi a coloanei. În figura 2.15 se observă influenţa benefică de micşorare a
spaţiului dintre racorduri ( 2L ) şi anume faptul că intensitatea de deviere admisibilă a sondei creşte.
Ecuaţiile sunt valabile, însă, numai în cazul când spaţiul dintre suporţi este constant.

Fig.2.15. Influenţa distanţei dintre racorduri în delimitarea

intensităţii de deviere limită admisibilă de oboseală a prăjinilor de 4 ½ in.

– 27 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

S-a constatat că uzura coloanei este cu atât mai mare cu cât forţa de contact racord-coloană
este mai mare; aceasta se produce în zonele curbate ale sondei, în care valoarea forţei axiale este
considerabilă şi de aceea s-a acceptat menţinerea forţei de contact racord-coloană la o valoare de
maxim 9 kN pentru prăjini de foraj cu lungimea de 9,1 m şi fără protectoare drept criteriu pentru
limitarea uzării coloanei la o valoare nepericuloasă [27]. În baza acestei ipoteze au fost trasate
curbele de egală uzură a coloanei pentru diverse lungimi ale prăjinilor de foraj (fig.2.16).

Fig.2.16. Curbe de egală uzură pentru prăjini de 4 ½ in

pentru diverse valori ale distanţei dintre racorduri.

Algoritmul de calcul pentru trasarea curbelor de egală uzură pleacă de la supoziţia că

intensitatea uzurii este proporţională cu pătratul presiunii de contact:
Vu  k p p 2 , (2.33)

cu Vu – volumul uzat în unitatea de timp, k p – coeficient de proporţionalitate, iar p – presiunea de

contact.
Pentru o adâncime de penetrare constantă AB (fig.3.3, a, cap.3) a racordului în coloană,
mărimea secţiunii de contact este de asemenea constantă şi
Vu  k1 Fn2 , (2.34)

astfel încât pentru orice valoare a distanţei dintre racorduri (punctele de sprijin)
2
Vu 2 L  Fn 2 L 
  . (2.35)
Vu 9,1  Fn 9,1 

Dacă distanţa dintre racorduri este de 9,1 m

Vu 9,1  Vu 2 L 9,1
2L , (2.36)

Fn 2 L Fn 9 ,1
c2 L  , c9 ,1  . (2.37)
F  2L F  9,1

– 28 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

unde c2L şi c9,1 sunt curburile limită ale sondei dependente de forţa normală (9 kN) şi de forţa
axială pentru prăjini cu diferite lungimi 2L, respectiv prăjini cu lungimea de 9,1 m.
Din ecuaţiile (2.35)(2.37) rezultă:
Fn 9,1 9,1
c2 L  ; (2.38)
F 9,1 2 L

c2 L 9,1
 . (2.39)
c9,1 2L

Cu ajutorul relaţiei 2.39) şi valorile 2L = 9,1 m, Fn 9,1  9kN , au fost trasate curbele de egală
uzură în zone curbe ale sondei pentru prăjini de foraj de 4 1/2 in (fig.2.16).

2.4. Determinarea forţei de contact şi a coeficientului de frecare

Modelul Johancsik-Dawson. Utilizând modelul dezvoltat de Lubinski [27], C.A.Johancsik,

D.B Friesen şi R.Dawson [22] au elaborat un program de calcul pentru stabilirea momentului de
torsiune şi a forţei de tracţiune ce apar în garnitura de foraj în timpul manevrelor de
extragere-introducere şi a forajului propriu-zis, în sonde deviate şi în sonde orizontale. Cauza
principală ce generează creşterea momentului de torsiune şi a forţei de tracţiune o reprezintă forţa de
frecare la alunecare. Modelul matematic propus permite, între altele, să se determine valoarea forţei
normale de contact dintre elementele garniturii de foraj şi coloană în orice interval al gaurii de
sondă; la determinarea frecării de alunecare sunt luaţi în considerare doi factori principali: forţa
normală de contact şi coeficientul de frecare dintre suprafeţele în contact. Produsul dintre cei doi
factori reprezintă mărimea forţei de frecare la alunecare.
Fie un element de garnitură cu lungimea l . La capătul inferior al acestuia înclinarea este  ,
iar azimutul . La capătul superior înclinarea este   , iar azimutul  .
Forţa normală de contact dintre prăjini şi coloană depinde de o mulţime de factori. În acest
model se iau în considerare doi factori: forţa gravitaţională Gg şi forţa axială F de la capetele
elementului de prăjină (fig.2.17, a).

Fig.2.17. Forţele ce acţionează asupra unui element de garnitură :

a – mod de acţiune ; b – elemente de calcul.

– 29 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Dacă se cunoaşte alcătuirea garniturii de foraj, sunt disponibile măsurătorile de deviaţie şi se

admite o anumită valoare a coeficientului de frecare, în funcţie de condiţiile specifice din sondă,
calculul forţelor începe de la partea inferioară a garniturii. Sonda se împarte în intervale distincte
(rectiliniu înclinat sau orizontal, curbiliniu cu creşterea sau scăderea înclinării sondei şi vertical).
Primul pas de calcul legat de variaţia forţei de tracţiune pentru un element de garnitură îl
reprezintă stabilirea intensităţii forţei de contact. Forţa normală Fn este vectorul (considerat negativ
când acţionează pe peretele superior al coloanei) rezultat ca sumă a componentelor normale ale
greutăţii q g l şi a două forţe axiale, F şi F  F (fig.2.17).
Forţa normală


Fn  F  sin   F   l q g sin 
2 2
 1
2
, (2.40)

iar variaţia forţei de tracţiune

F  l q g cos    Fn . (2.41)

în care  este coeficientul de frecare de alunecare dintre garnitura de foraj şi coloană.

În ecuaţia (2.41), semnul plus corespunde manevrei de extragere, iar semnul minus manevrei
de introducere a garniturii de foraj.
Problema principală pe care o ridică acest model este stabilirea valorilor coeficienţilor de
frecare corespunzători unei anumite geometrii a sondei, configuraţii a garniturii de foraj, tip fluid de
foraj şi operaţii ce se execută în sondă. În acest scop au fost confecţionate aparate ce măsoară forţa
de tracţiune şi momentul de torsiune de-a lungul sondei. Determinările efectuate în sonde au permis
calibrarea programului şi stabilirea valorilor coeficienţilor de frecare. Pentru exemplificare au fost
efectuate măsurători în trei sonde [54], iar datele obţinute sunt prezentate în tabela 2.3.

Tabela 2.3. Coeficienţi de frecare măsuraţi în sonde [54].

Mărimea U.M. Sonda 1 Sonda 2 Sonda 3
Adâncimea m 2985 4745 3700
Intervalul tubat % 70 83 99
- PG- 73/4 in - 40m PG- 63/4 in - 140m PG- 61/2 in - 113m
Garnitura de foraj - PI- 41/2 in - 300m - PI- 5in - 256m
- PF- 41/2 in - 2645m PF- 5in - 4605m PF- 5in - 3331m
Profilul sondei - în pantă în pantă în pantă
Adâncimea de deviere m 305 915 732
o
Înclinarea sondei 32 24 44
o
Înclinarea maximă 37 27 49
Densitatea fluidului kg/m3 1390 1500 1170
Greutatea în rotaţie kN 680 1290 970
Greutatea la extragere kN 899 1677 1673
Greutatea la introducere kN 543 1032 627
Coeficientul de frecare:
Extragerea garniturii - 0,28 0,31 0,40
Introducerea garniturii - 0,27 0,31 0,40
Rotirea garniturii - 0,27 0,29 0,39
PG - prăjini grele ; PI - prăjini intermediare ; PF - prăjini de foraj

Exemplu de utilizare a modelului de calcul

– 30 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Fie un profil de sondă cu trei intervale (fig.2.18) având intervalul vertical h  1200 m , inten-
sitatea de deviere pe intervalul curbiliniu, i  200 30 m, unghiul final de înclinare   800 , lungimea
intervalului rectiliniu înclinat L  600 m, fluidul de foraj în sondă are densitatea n = 1080 kg m3 ,
prăjinile de foraj au diametrul dp = 5 1/2 in şi masa unitară qp = 25,3 kg/m. Coeficientul de frecare
 se consideră 0,35.
a. Intervalul rectiliniu înclinat: forţele ce acţionează asupra garniturii de foraj includ o
componentă de frecare ce acţionează în direcţia opusă mişcării acesteia; dacă se ia în considerare şi
efectul forţelor de presiune variaţia forţei axiale unitare
     
f  q g 1  n  cos    q g 1  n  sin  , (2.42)
 o   o 

iar valoarea forţei axiale la partea superioară a acestui interval

F1  f L . (2.43)

Fig.2.18. Profilul sondei

din exemplul de calcul.
1. Pentru introducere:
F1  600 25,3  9,81  0,86  cos 800  0,35  25,4  0,86  sin 800   21904 N .

2. Pentru extragerea garniturii:

F1  600 25,3  9,81  0,86  cos 800  0,35  25,4  0,86  sin 800   73 567 N .

3. Pentru rotirea garniturii de foraj variaţia momentului de torsiune unitar

  
m   q g 1  n  sin  R p , (2.44)
 o 

iar valoarea momentului pentru acest interval

M 1  m L , (2.45)

respectiv

– 31 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

600
M 1  0,35  25,3  9,81  0,86  sin 800  0,1397   3083Nm .
2
b. Intervalul de creştere a înclinării sondei:
Variaţia forţei axiale unitare f este o funcţie de forţa normală de contact unitară:

  
f  q g 1  n  cos     f n , (2.46)
 o 

iar forţa normală unitară este o funcţie de valoarea forţei axiale unitare, unghiul de înclinare şi cel
azimutal:
1

 2

2
    
f n   f  sin    f   q g 1  n  sin    .
2
 (2.47)

   o   


În cazul în care schimbarea de azimut este egală cu zero (profil într-un plan vertical), forţa
normală unitară
  
f n  f   q g 1  n  sin  . (2.48)
 o 

Forţa axială unitară are o variaţie neliniară pe intervalele curbe ale sondei. Pentru calculul
acesteia se foloseşte o procedură iterativă:
  
f n i   f i  1   q g 1  n  sin i ; (2.48’)
 o 

  
f i   q g 1  n  cos i    f n i  ; (2.46’)
 o 

f i   f i  1  f i  ;

i  1...n ( n număr de intervale); α – pasul de variaţie al unghiului de înclinare;

α i  α i 1  α; α 0  α; αn  0 . (2.49)

Modelul Wu-Juvkam-Wold. Pentru intervalele curbilinii (de creştere sau scădere a

înclinării sondei), Jiang Wu şi Hans C.Juvkam-Wold [21] au elaborat un model matematic pe baza
căruia au construit nomograme ce pot fi utilizate rapid pentru determinarea forţei de tracţiune
(suplimentată de frecarea de alunecare) şi a momentului de torsiune dar în condiţii de şantier.
Notaţiile utilizate în modelul propus sunt:
Dr – diametrul exterior al racordului special;
F  – funcţia forţei axiale de tracţiune din garnitura de foraj (tracţiune-pozitivă);
Fc  – funcţia forţei axiale de compresiune (compresiune-pozitivă);
ff – forţa de frecare unitară dintre racord şi burlan (forţa de frecare F f = ff s);
Fd – forţa totală dată de frecarea de alunecare;

– 32 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

fn – forţa de contact unitară între prăjini şi peretele coloanei;

R – raza de curbură a sondei;
q  g – greutatea unitară a prăjinilor de foraj;
 – unghiul de scădere a înclinării sondei (    2   );
0 – unghiul complementar înclinării maxime ( 0   2  max );
1 – unghiul de scădere a înclinării sondei corespunzător zonei de tranziţie (legat de
contactul racord-coloană, cu peretele superior sau cel inferior al burlanului);
2 – unghiul de la partea superioară a intervalului curbiliniu (în general 900);
 – unghiul de înclinare al sondei;
 – coeficientul de frecare.
Schema elementului de garnitură în porţiunea curbilinie este prezentată în figura 2.19;
aceasta prezintă un element de lungime s , într-o zonă curbilinie cu unghiuri până la 900 . S-a
acceptat că sonda se forează cu o creştere constantă a înclinării în zona curbilinie, prăjinile vin în
contact atât cu peretele superior, cât şi cu cel inferior al sondei şi au aceeaşi curbură cu cea a sondei,
forţa tăietoare pe secţiunea transversală a prăjinilor este neglijabilă în comparaţie cu forţa axială la
stabilirea echilibrului de forţe asupra elementului s . De asemenea se neglijază şi efectele forţelor
de inerţie. Dacă elementul de lungime s este în contact cu partea superioară a peretelui, forţa de
contact ( Fn = fn s) va fi negativă.

Fig.2.19. Distribuţia forţelor pe un element

de garnitură aflat într-o zonă curbilinie,
o
(0 – 90 ) a sondei.

Echilibrul de forţe scris în coordonate xy duce la relaţiile

F  F  cos    F cos    
f f R  q g R sin  
 
  0, (2.50)
 2   2   2 

F  F  sin    F sin    
f n R  q g R cos  
 
  0, (2.51)
 2   2   2 

în care f f   fn . (2.52)

Prin trecerea la limită, (   0) se obţin următoarele ecuaţii diferenţiale:

– 33 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

d F 
 F   q g R cos   sin  (pentru f n   0 ); (2.53)
d

d F 
 F   q g R cos   sin  (pentru f n   0 ). (2.54)
d
La extragerea garniturii de foraj forţa de contact unitară
F 
f n   q g cos   . (2.55)
R

Din ecuaţia (2.55) se poate vedea că forţa de contact unitară f n  poate fi pozitivă sau
negativă, depinzând de unghiul  şi forţa axială F   . Unghiul 1 (în care f n   0 , peste
care f n   0 , şi sub care f n   0 ) delimitează zona de schimbare a contactului racord-burlan.
Rezolvând ecuaţiile (2.53) şi (2.54), rezultă

 
F   F 0   A sin 0  B cos 0 e     0   A sin   B cos  (pentru 1    0 ) (2.56)

şi

 
F   F 1   A sin 1  B cos1 e   1   A sin   B cos (pentru 2    1 ), (2.57)

în care:
2
A qg R;
1  2

1  2
B qgR .
1  2

La partea superioară a intervalului curbiliniu forţa suplimentară de tracţiune

Fd  F 2   F 0   q g Rcos 2  cos 0  . (2.58)

Dacă forţa axială la partea superioară a intervalului curbiliniu F  2  este determinată, forţa
de frecare de alunecare totală Fd , în porţiunea curbilinie se determină uşor cu relaţia (2.58). Primul
pas al algoritmului de calcul este stabilirea ecuaţiei cu care se determină F  2  :
– dacă prăjinile sunt în contact pe toată lungimea cu partea superioară a zonei curbate,
Fn   0 şi 1  0 , iar F  se determină cu relaţia (2.57);
– când 2  1  0 se folosesc ambele relaţii, (2.56) şi (2.57), mai întâi se calculează F  1 
prin metoda iteraţiilor succesive cu relaţia (2.56) şi apoi se calculează F  2  cu formula (2.57).
Pentru exemplul de calcul considerat în paragraful anterior

10     1 1800
0  , 2  , q g 1  n   213,4 N m , R  86 m ,
180 0 2  0  i 

F 0  73 567 N , A = 11 444,7 N, B =  14 346,7 N,

– 34 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

f n 0  213,4 cos 100  73 567 86  645,3 N /m, fn < 0,

F 2   F  2  134 755 N , Fd  43114,4 N .

– 35 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Modelul Maidla. Modelul prezentat de Maidla [31] pentru coloanele de tubare poate fi
aplicat si la garnitura de foraj cu condiţia să fie considerată prezenţa racordurilor speciale. Pentru
cele trei secţiuni caracteristice ale unui profil de sondă deviată (fig.2.20) – de creştere a intensităţii
de deviere, de menţinere a înclinării şi de reducere a înclinării – forţa de tracţiune totală se
calculează de la talpa sondei către suprafaţă.

Fig.2.20. Profilul şi proiecţia orizontală a unei sonde dirijate.

În cele ce urmează sunt prezentate relaţiile de calcul al forţei de tracţiune şi al forţei normale
de contact pentru cele trei tipuri de interval al găurii de sondă:
1. Intervalul de creştere a înclinării sondei. Pe lânga coeficientul de frecare, forţa totală de
tracţiune este controlată şi de direcţia forţei normale. Pentru acest interval, sunt posibile trei poziţii
ale prăjinii de foraj în raport cu coloana de tubare.
Forţa normală
 α   α 
Fn  2 Fa cos 90    2 Fa sin


 2 . (2.59)
 2   

Deoarece α / 2 (fig. 2.21) este foarte mic, sin(/2)  /2. Forţa normală rezultantă
pentru manevra de extragere este
Fn  α q g R sin α  Fa  . (2.60)

– 36 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Forţa de frecare, opusă ca sens mişcării,

Fd  μ Fn  μ α q g R sin α  Fa α . (2.61)

La extragerea garniturii de foraj variaţia elementară a forţei axiale

Fa Fa 2  Fa1  Fa  0 , pe lungimea arcului elementar α 2  α1  α  0

Fa  μ α q g R sin α  Fa α  α q g R cos α . (2.62)

Fig.2.21. Forţele ce acţionează pe elementul de garnitură

în secţiunea de creştere a înclinării sondei.

În condiţii de echilibru şi variaţie infinitezimală d

dFa
 μ q g R sin α  Fa  q g R cos α . (2.63)
dα

Pentru cazul contactului cu partea superioară a coloanei, ( q  g  R  sin α  Fa ) < 0, iar ecuaţia
(2.63) capătă forma
dFa
 μ Fa  q g R (μ sin α  cos α) . (2.64)
dα
Valoarea forţei axiale totale Fa poate fi determinată prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale
(2.64), considerând soluţia ecuaţiei omogene şi o soluţie particulară:
Fa  Fa omo  Fa part . (2.65)

Dacă se combină cele două soluţii şi se ţine seama de prima condiţie de capăt,
Fa (α1 )  Fa1  const . , se obţine

qgRe μ(α α1 )

F (α )  eμ(α α1 )
Fa1 
1 μ 2
 
2μ cos α1  sin α1 1  μ 2  
. (2.66)

qgR
1  μ2

2μ cos α  sin α 1  μ 
2


– 37 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Cu cea de-a doua condiţie la limită Fa (α 2 )  Fa 2  const . , dacă se notează

e μ(α2 α1 )  K B expresiile forţei axiale pe intervalul de creştere a înclinării sunt:
a. în porţiunea superioară, forţa axială
qgR
Fa 2  K B Fa1  [(1  μ 2 )( K B sin α1  sin α 2 ) 
1 μ 2
, (2.67)
 2μ ( K B cos α1  cos α 2 )]

l1  l2
unde R . (2.68)
α1  α 2

Pentru zona intermediară şi partea inferioară a intervalului de creştere a înclinării sondei,

creşterea forţei axiale datorită frecării se calculează în acelaşi mod:
b. pentru zona intermediară, forţa axială
Fa 2  Fa1  q g R (sin α1  sin α 2 ) ; (2.69)

c. pentru zona inferioară, forţa axială

qgR
Fa 2  K B Fa1  [(1  μ 2 )( K B sin α1  sin α 2 ) 
1 μ 2
. (2.70)
 2μ ( K B cos α1  cos α 2 )]

Forţa normală şi forţa axială ce acţionează pe un element de prăjină în sectiunea de creştere

a înclinării sondei sunt prezentate în figura 2.21 (q g reprezintă greutatea unitară a elementului).

Fig.2.22. Distribuţia forţelor în zona rectilinie înclinată.

2. În cazul forţelor ce acţionează pe un element de garnitură în intervalul rectiliniu înclinat

(fig.2.22) valoarea forţei axiale este controlată de tipul operaţiei ce se execută – extragerea sau
introducerea garniturii de foraj:
– la extragere
Fa 2  Fa1  q g (l1  l2 )(μ sin α1  cos α1 ) ; (2.71)

– la introducere

– 38 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Fa 2  Fa1  q g (l1  l2 )(cos α1  μ sin α1 ) . (2.72)

3. Pentru intervalul de scădere a intensităţii de deviere schema forţelor elementare este

prezentată în figura 2.23 iar valoarea forţei axiale se deduce similar cu cazul 1.
– la extragere
qgR
Fa 2  K D Fa1  [(1  μ 2 )(sin α 2  K D sin α1 ) 
1 μ 2
. (2.73)
 2μ (cos α 2  K D cos α1 )]

– la introducere
qgR
Fa 2  K D Fa1  [(1  μ 2 )(sin α 2  K D sin α1 ) 
1 μ 2
, (2.74)
 2μ (cos α 2  K D cos α1 )]

unde K D  e μ(α2 α1 ) . (2.75)

Fig.2.23. Distribuţia forţelor în zona de scadere a înclinãrii sondei.

Modelul de calcul prezentat este valabil pentru profile plane ale găurii de sondă. În general
însă, pentru secţiunea de creştere a devierii sondei, profilul este spaţial. Forţele ce acţionează pe un
element de prăjină sunt prezentate în figura (2.24).
Din condiţia de echilibru ecuaţia diferenţială asociată forţei axiale are expresia
d Fa
 Gu (l )  μ Cs (l ) GN (l ) , (2.76)
dl

în care:
Cs(l) este un factor de corecţie ce exprimă influenţa suprafeţei de contact dintre prăjină şi
coloană;
GN(l) – proiecţia greutăţii în fluidul de foraj pe direcţia normalei principale:
1/ 2

  Fa (l )  
2

GN (l )  Gb (l )  G p (l ) 
2
  ; (2.77)

  R ( l )  


– 39 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

R(l) – raza de curbură a coloanei ca funcţie de adâncime;

Gu(l) , Gb(l) , Gp(l) – proiecţiile greutăţii unitare pe cele trei direcţii ale triedrului drept:
tangenta, binormala şi normala principală (fig.4.8) ale căror expresii sunt:

Gu (l )  G u (l )  d l Gbu (c sin λ  z cos λ ) ; (2.78)

Gb (l )  G b (l )  d l Gbu (a y  b x) ; (2.79)

G p (l )  G p(l )  Gbu (c cos λ  z sin λ ) . (2.80)

Greutatea unitară a garniturii în fluidul de foraj

Gbu  G (1  ρ n / ρo ) . (2.81)

Fig.2.24. Distribuţia spaţială a forţelor pe elementul de garnitura

în secţiunea de creştere a înclinării.

Notaţiile utilizate în relaţiile (2.78)(2.80) au următoarele expresii:

(l1  l2  l ) β
λ ; (2.82)
l1  l2

x  sin α 2 cos ω2 ; y  sin α 2 sin ω2 ; z  cos α 2 ;

u  sin α1 cos ω1 ; v  sin α1 sin ω1 ; w  cos α1.

β  arccos( u  x  v  y  w  z) ; (2.83)

– 40 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

u  x cos β
a ;
sin β
v  y cos β
b ; (2.84)
sin β
w  z cos β
c ;
sin β

l1  l2
R(l )  . (2.85)
arc coscos(ω1  ω 2 ) sin α1 sin α 2  cos α1 cos α 2 

În ecuaţia (2.76) semnul plus este asociat mişcării de ridicare a garniturii de foraj, iar
expresiile (2.772.80) descriu proiecţiile greutăţii unitare pe axele triedrului drept asociat unui
punct dat al traiectului sondei.
Factorul de corecţie Cs ia în considerare efectul de formă a suprafeţei de contact dintre
prăjină şi coloană, este o funcţie de semiunghiul suprafeţei de contact  şi are expresia
2  4  
C s (l )  (l )    1  1 . (2.86)
π  π  

Valorile acestuia sunt cuprinse între 1 pentru  (l) = 0 (contact liniar) şi 4/ pentru  (l) = /2.
În ecuaţia (2.86) s-au admis următoarele ipoteze:
1. elementele în contact se deformează elastic;
2. suprafaţa de contact are aceeaşi geometrie pe lungimea de contact;
3. există o dependenţă liniară între factorul de corecţie al suprafeţei de contact şi unghiul de
contact;
4. forma secţiunii de contact generată de intersecţia celor două cercuri se presupune a fi arc
de cerc.
În model nu au fost considerate efectele de răsucire care la rândul lor pot influenţa valoarea
forţei normale.

Fig.2.25. Suprafaţa de contact racord-coloană.

Iniţial contactul dintre prăjină şi coloană este liniar dar în timp, prin uzare, se formează un
canal cu adâncime variabilă d.

– 41 –
CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Semiunghiul suprafeţei de contact

  2X 
 (l )  arctg  , (2.87)
  2Y  d ic  d r 

unde X şi Y sunt coordonatele punctului de intersecţie al celor două cercuri determinate de diametrul
exterior al racordului dr şi de diametrul interior al burlanului dic (fig. 2.25):

 d 2  d ic2  (d ic  d r  2d ) 2 
Y  0,25 r ; (2.88)
 d ic  d r  2d 

X  0,5(d r2  4Y 2 ) 0,5 . (2.89)

2.5. Evaluarea lungimii de alunecare a racordurilor

speciale în zona de contact cu burlanele

Pentru calculul lungimii de alunecare respectiv a numărului de cicluri de încercare a

fost introdus conceptul de lungime echivalentă de alunecare (propus de Bruno Best [3] sub
denumirea “wear track length”). În ipoteza că viteza de foraj este mult mai mică decât viteza
l
circumferenţială a racordului special, timpul de contact al racordurilor cu burlanul este egal cu r t s
lp
(lr este lungimea de contact a racordulului, l p – lungimea unei prăjini de foraj, ts – durata forajului
intervalului propus). În aceast de timp garnitura execută n t s rotaţii şi în final lungimea echivalentă
de alunecare pentru condiţii de şantier
lr
Lar  2Rr n ts (2.90)
lp

unde: Rr – raza exterioară a racordului special;

n – viteza de rotaţie a garniturii de foraj.
În condiţii de laborator, pe standul de încercări
lrp
Lal  2Rr n Nc , (2.91)
vax

în care: Lal este lungimea urmei de contact în condiţii de laborator;

lrp – lungimea probei de burlan;
vax – viteza axială a mufei racordului în raport cu proba de burlan;
N c – numărul de cicluri de testare.

– 42 –
 CONDIŢIILE DE LUCRU ALE GARNITURII DE FORAJ ÎN INTERIORUL COLOANELOR DE TUBARE

Exemplu de calcul. Dacă pentru o lungime a racordului special de 0,43 m se consideră că

acesta este în contact cu coloana, numai cu 80 % din lungimea sa (lr = 0,34 m) şi lungimea unei
prăjini de foraj l p = 9,1 m, pentru o turaţie n = 110 rot/min, o durată a forajului ts  250 ore şi
diametru exterior al racordului Dr  0,165 m , cu relaţia (2.90) se calculează: Lar = 32 675 m.
În condiţii de laborator, pe standul de încercări lungimea probei de burlan este de 0,18 m,
viteza axială a mufei racordului în raport cu proba de burlan vax este echivalentă unei viteze de
avansare de 4,77 m/h şi dacă se admite că Lar = Lal , rezultă cu relaţia (2.91) N c  250 cicluri .
Această mărime permite trasarea de uzurograme (pierderea de grosime a burlanului în funcţie de
condiţiile de foraj).

– 43 –