You are on page 1of 4

Cesiunea de creanţă

Definiţie

Convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.

Operațiunea implică trei personae:

- creditorul cedent este persoana care transmite creanța,

- cesionarul este cea care o dobândeşte,

- debitorul cedat este terțul împotriva căruia creditorul cedent are creanța.

Părţi ale contractului de cesiune sunt doar creditorul cedent şi cesionarul, iar debitorul
cedat este terţ faţă de contract .

Dispozițiile referitoare la cesiunea de creanță nu se aplică următoarelor operațiuni:

a) transferului creanțelor în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal (art. 1566
alin 2 lit.a); fie că este vorba de patrimoniul unei persoane fizice care a decedat sau patrimoniul
unei persoane juridice implicată într-o operațiune de fuziune sau divizare, transmiterea tuturor
elementelor active şi pasive se face după aceleaşi reguli, astfel că regimul derogator în cazul
acestei operațiuni este justificat

b) transferului titlurilor de valoare şi altor instrumente financiare (cu excepția cesiunii de creanțe
constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtător, care este reglementată în secțiunea a
doua a capitolului referitor la cesiunea de creanță), adică transferurile de creanțe care constituie
obiectul de reglementare al unor legi speciale

c) transmisiunile cu titlu particular realizate ca urmare a succesiunii testamentare

Condiţiile cesiunii de creanţă

Cesiunea de creanță fiind un contract, trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond cerute
de lege (art. 1179) pentru validitatea oricărui contract. În cazul în care prin cesiunea de creanță se
realizează şi o altă operație juridică (vânzare, donație etc.), cesiunea trebuie să îndeplinească şi
condițiile de fond specifice acestor contracte.

Nu pot face obiectul cesiunii de creanță următoarele creanțe:

a) creanțele care sunt declarate netransmisibile de lege (art.1569 alin 1), datorită legăturii
speciale a creanței cu persoana debitorului (numite de doctrină creanțe intuitu personae în
privința creditorului

b) creanța ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de bani (a da, a face sau a nu
face) nu poate fi cedată, parțial sau în totalitate, dacă cesiunea face ca obligația să fie, în mod
substanțial, mai oneroasă (art.1569 alin 2; art. 1571 alin 2);
c) creanța pe care părțile au declarat-o prin clauză contractuală inalienabilă integral sau parțial;
astfel de clauze sunt valabile dacă sunt justificate de un interes legitim

Condiţii de formă

Contractul de cesiune a creanței este consensual, prin urmare simplul acord de voință al
părților este suficient pentru încheierea sa valabilă, nefiind necesară notificarea debitorului şi cu
atât mai puțin consimțământul acestuia (art. 1573 alin 1).

a) dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispozițiile legale referitoare la cesiunea de creanță se
completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donaţie; dacă cesiunea de
creanță este o donație una din cerințele de valabilitate este forma autentică (art. 1011);

b) dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispozițiile legale referitoare la cesiunea de creanță se
completează în mod corespunzător cu dispozițiile speciale din materia contractului de vânzare-
cumpărare sau, după caz, din materia altei operațiuni juridice în cadrul căreia părțile au convenit
ca plata să se facă printr-o cesiune de creanță sau ca operațiunea să cuprindă cu titlu accesoriu o
cesiune de creanță

Opozabilitatea faţă de terţi a cesiunii de creanţă(art. 1578):

a) acceptarea cesiunii de către debitor printr-un înscris cu dată certă; deci, este suficient un
simplu înscris sub semnătură privată, singura condiție cerută de lege fiind ca acesta să aibă dată
certă

b) notificarea scrisă a cesiunii făcută către debitorul cedat fie de creditorul cedent, fie de
cesionar; notificarea poate fi făcută pe suport hârtie sau în format electronic şi trebuie să arate
identitatea cesionarului, să identifice în mod rezonabil creanța cedată şi să solicite debitorului să
plătească cesionarului;

c) cesionarul creanței poate notifica debitorului cesiunea de creanță şi prin cererea de chemare în
judecată a debitorului, care încorporează notificarea debitorului cedat (prevăzută de art. 1578
alin 1 lit b) şi presupune ataşarea la cererea respectivă a contractului de cesiune a creanței

Momentul din care debitorul este ținut să plătească cesionarului creanța

După cum comunicarea cesiunii a fost făcută de creditorul cedent sau de cesionar; astfel:

a) dacă notificarea cesiunii a fost făcută de creditor, debitorul este ținut să plătească cesionarului
din momentul în care a primit notificarea(art 1578 alin 1 lit b);

b) când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte
dovada scrisă a cesiunii şi poate să suspende plata până la primirea unei asemenea dovezi (art
1578 alin 3 şi4); comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este
comunicată debitorului (art. 1578 alin 5).
Efectele cesiunii de creanţă

Cesiunea de creanţă transferă dreptul de creanţă din patrimoniul creditorului cedent în


patrimoniul cesionarului, încă din momentul realizării acordului de voinţă (art. 1568 alin 1):

a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; cesionarul devine
creditor în locul cedentului, subrogându-se în toate drepturile lui (de exemplu, dreptul de a cere
rezoluțiunea contractului, de a solicita executarea silită în natură, de a invoca executarea prin
echivalent a acestuia etc

b) drepturile de garanție şi toate celelalte accesorii ale creanței cedate; din categoria accesoriilor
legea dă ca exemplu dobânzile şi alte venituri aferente creanței, devenite scadente, dar
neîncasate încă de cedent şi care se cuvin cesionarului (dacă părțile nu au convenit altfel), cu
începere de la data cesiunii (art. 1576

Prin cesiune, creanța se transmite la valoarea ei nominală, indiferent de prețul pe care l-a
plătit cesionarul sau dacă cesiunea a fost cu titlu gratuit

Efecte-obligația de garanție

De regulă, creanța se transmite integral, dar în cazul în care se face o cesiune parțială se
aplică regula plății proporționale, adică cedentul şi cesionarul sunt plătiți proporțional cu valoarea
creanței fiecăruia dintre ei

Transmiterea integrală a creanței presupune şi predarea înscrisului constatator al creanței


(art. 1574). Cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în
posesia sa, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.

Dacă cesiunea de creanță se face cu titlu gratuit cedentul nu garantează nici măcar existența
creanței la data cesiunii, exceptând cazul în care există o stipulație contrară (art. 1585 alin 5).

Dacă cesiunea de creanță se face cu titlu oneros creditorul cedent are obligația de garanție
față de cesionar (art 1585 alin 1), obligație care este de două feluri: obligația legală sau de drept,
care operează în lipsa unei clauze contractuale de garanție şi obligația convențională

Efecte care se produc faţă de terţi

a) Efectele cesiunii înainte de acceptarea sau comunicarea cesiunii (art.1575).

Față de debitorul cedat cesiunea creanței este opozabilă, deci produce efecte, din momentul
când a acceptat cesiunea sau aceasta i-a fost comunicată; până la acea dată debitorul nu se poate
libera decât plătind creditorului cedent (art. 1578); până la data respectivă debitorul poate să
opună cedentului toate mijloacele de apărare pe care are dreptul să le invoce, precum
compensația sau prescripția extinctivă

b) Efectele cesiunii după acceptarea sau comunicarea cesiunii (art.1575). Din momentul
acceptării cesiunii sau comunicării acesteia (în condițiile art. 1578 alin 1) cesionarul devine
creditor al debitorului .
Măsuri speciale de publicitate pentru opozabilitate

Înscrierea în arhiva electronică pentru

-cesiunea unei universalități de creanțe, actuale sau viitoare, nu este opozabilă terților decât prin
înscrierea cesiunii în arhiva electronică; totuşi, o asemenea cesiune nu le este opozabilă
debitorilor şi fideiusorilor lor, decât din momentul comunicării ei (art. 1579)

-cesiunea creanței privind chiria, în cazul înstrăinării bunului dat în locațiune, nu poate fi opusă
dobânditorului bunului închiriat decât dacă în privința acestuia au fost îndeplinite, înainte ca
înstrăinarea să devină opozabilă locatarului, formalitățile de publicitate prin înscrierea în arhivă
sau, după caz, în cartea funciară, în funcție de obiectul locațiunii, ori dacă cesiunea a fost
cunoscută de dobânditor pe altă cale (art. 1815)

-cesiunea de creanță încheiată în scop de garanție (operațiune asimilată ipotecilor) se supune


regulilor speciale de opozabilitate a ipotecilor, adică înscrierea în registrele de publicitate (arhiva
electronică), conform art. 2347 alin 1

Notarea în cartea funciară

O măsură specială de publicitate a cesiunii de creanță privind chiriile viitoare este


reglementată de art. 902 alin 2 pct. 6, care prevede că sunt supuse notării în cartea funciară,
pentru a deveni opozabile terțelor persoane, „locațiunea şi cesiunea de venituri”