NUMELE DUMNEZEU: EL-

ELOHE-ISRAEL
CRISTIAN GEORGE VASILE·21 IANUARIE 2018

NAMES OF GOD: EL-ELOHE-ISRAEL

MARCH 27, 2012 NICOLE VAUGHN

The name of God that we will look at today can be found in the book of beginnings…

Now Jacob came safely to the city of Shechem, which is in the land of Canaan,

when he came from Paddan-aram, and camped before the city.

He bought the piece of land where he had pitched his tent

from the hand of the sons of Hamor, Shechem’s father,

for one hundred pieces of money.

Then he erected there an altar and called it El-Elohe-Israel.

Genesis 33:18-20

El-Elohe-Israel, this name of God means God, the God of Israel.

Now to understand the full power of this name of God, of this passage of Scripture, we
have to go back and look at the context. We have to back and look at Israel. We have
to go back and remember that Israel was first Jacob.

Jacob got in a good bit of trouble with his dad Isaac and his big brother Esau. He let
his mother lead him into deceiving his father in order to receive the blessing of the
firstborn. The sad thing about this was that Rebekah had been foretold by God when
the twins were still in her womb that the older would serve the younger, but instead of
waiting on God and trusting in His word, she decided to “help” God out… just like her
mother-in-law Sarah did.
This blessing deception ended with Esau ready to literally kill Jacob. So their mother,
once again comes up with scheme before her husband. She has Jacob sent off to live
with her family under the guise that she has sent him in the hope that he would find a
wife.

Now on the way, Jacob stops to sleep on a rock in Beersheba. We read in Genesis
28:10-21 how God comes and speaks to him in a dream. We read of “Jacob’s ladder.”
We also read how Jacob responds to this dream. He acknowledges that this is indeed
God speaking to him… but pay close attention to his words.

Then Jacob made a vow, saying,

“If God will be with me and will keep me on this journey that I take,

and will give me food to eat and garments to wear,

and I return to my father’s house in safety,

then the LORD will be my God.

Genesis 28:20-21

Did you catch that?

Did you just see that Jacob has not made God his God. He is still just the God of his
father Isaac and the God of his father Abraham… He is not the God of Jacob. There is
no relationship between God and Jacob. We even see here that Jacob has taken a
bargaining mindset with the Creator of the universe and the Sustainer of his very
breath.

If God will do A,B, and C then Jacob will do God the honor of letting Him be his
God… Wow.

Yeh. Unfortunately that mindset is still very much alive and well today in the hearts
and minds of men and women everywhere.

Now over fourteen years later, after Jacob has found not one wife, but two, his beloved
Rachel and her sister Leah, he has finally decided it is time to leave Uncle Laban and
return home. We read in Genesis 31 how Laban’s other sons and servants are not to
fond of Jacob… basically because God has been blessing him like crazy and he has
gained a lot of livestock and made his Uncle quite prosperous. So Jacob goes to his
wives and tells them it’s time to move on… in this conversation we see once again that
even though Jacob acknowledges that God has been with him and that it is indeed God
that has blessed him… he still does not claim God as his personal God.

“I see your father’s attitude, that it is not friendly toward me as formerly,

but the God of my father has been with me.

Genesis 31:5

Now after Jacob has separated from his Uncle Laban and is traveling toward home he
gets word that his big brother Esau is coming after him with 400 men. This kind of
shakes Jacob up a little bit. He gets a little scared. So he actually did what a lot of us
do when we get scared… he prays.

Jacob said, “O God of my father Abraham and God of my father Isaac,

O LORD, who said to me, ‘Return to your country

and to your relatives, and I will prosper you,’

I am unworthy of all the lovingkindness

and of all the faithfulness which You have shown to Your servant;

for with my staff only I crossed this Jordan, and now I have become two companies.

Deliver me, I pray, from the hand of my brother,

from the hand of Esau; for I fear him,

that he will come and attack me and the mothers with the children.

For You said, ‘I will surely prosper you and make your descendants as the sand of
the sea,

which is too great to be numbered.’”

Genesis 39:9-12

However, in his prayer we see that God is still the God of his fathers… not his God.
But we also see Jacob beginning to take a different attitude with the God of his fathers.
This time he is not bargaining with God. He is on his face before him acknowledging
that he has not deserved any of the kindness that God has shown him. He is begging
God to keep His word even though he does not deserve for Him to keep it.

This is one of the awesome things about our God… the keeping of His word, His
promises, is not dependant upon us. He keeps His word because He is God not because
we are good.

Now later in this chapter Jacob sends his family across a stream and he stays behind…
to just be alone. This is where God has to get all of us. He has to get us alone. Away
from all distractions, excuses, false senses of security.

While alone a “man” shows up and begins wrestling with Jacob. Jacob holds tight and
keeps fighting. He finally grabs hold of the man and says that he will not let him go
until he blesses him. (Now I hope you have picked up that this was not just an ordinary
man that showed up while Jacob was alone)

Then Jacob was left alone, and a man wrestled with him until daybreak.

When he saw that he had not prevailed against him, he touched the socket of his
thigh;

so the socket of Jacob’s thigh was dislocated while he wrestled with him.

Then he said, “Let me go, for the dawn is breaking.”

But he said, “I will not let you go unless you bless me.”

So he said to him, “What is your name?” And he said, “Jacob.”

He said, “Your name shall no longer be Jacob, but Israel;

for you have striven with God and with men and have prevailed.”

Genesis 32:24-28

Why on earth did this man want Jacob to say his name?

Jacob’s name meant deceiver… and that’s exactly who Jacob was. He was a deceiver.
He was a con-artist. He was selfish and set on himself… Jacob had to admit who he
was. The real A, B, and C that Jacob needed to address was..
A– admit that you are a sinner

B– believe upon the Word

C– call upon His name and confess him as LORD

Now God was getting somewhere with Jacob. He had made it to step A. He had
admitted that he was indeed a deceiver, a sinner. There were no excuses, no justifying
his actions, no bargaining games, he was admitting I am the problem. It was here that
Jacob was beginning to see that God needed to be his God, not on the basis of earning
his worship, but because God was worthy of his worship, and he (Jacob) just needed to
be thankful that God was willing to accept his worship.

So now when we read El-Elohe-Israel we see the true impact of this confession of
Jacob. He was a man with a new name… and a personal God. A God that was no
longer just his daddy’s God, no longer just his grandaddy’s God, but his God. God, the
God of Israel.

Then he erected there an altar and called it El-Elohe-Israel.

Genesis 33:20

So the question is… is He your God?

For such is God, Our God forever and ever; He will guide us until death.

Psalm 48:14

NUMELE DUMNEZEU: EL-ELOHE-ISRAEL

27 MARTIE 2012 NICOLE VAUGHN

________________Traducerea___________________

Numele lui Dumnezeu pe care îl vom privi astăzi se găsește în cartea începuturilor ...

Iacov a venit în siguranță în cetatea Sihemului, care este în țara Canaanului, când a
venit de la Padan-aram și a tăbărât în fața orașului.

El a cumpărat bucata de pământ unde își așezase cortul din mâna fiilor lui Hamor,
tatăl lui Sichem, pentru o sută de bucăți de bani. Apoi a ridicat acolo un altar și la
numit El-Elohe-Israel. Geneza 33: 18-20
El-Elohe-Israel, acest ’’nume al lui Dumnezeu’’ înseamnă: Dumnezeu, Dumnezeul
lui Israel.

Acum, pentru a înțelege puterea deplină a acestui nume al lui Dumnezeu, din acest
pasaj al Scripturii, trebuie să ne întoarcem și să privim contextul. Trebuie să ne
întoarcem și să privim Israel-ul. Trebuie să ne întoarcem și să ne amintim că Israel
a fost întâi, Iacov.

Iacov a intrat într-o mică problemă cu tatăl său Isaac și cu mai marele său frate
Esau. El a lăsat-o pe mama (Rebekah) să se ducă să-l înșele pe tatăl său pentru a
primi binecuvântarea primului nascut. Problema tristă a fost că Rebekah(ăi) i-a fost
prezis de Dumnezeu pe când gemenii se aflau încă în pântecele ei, încât cei mai în
vârstă îi vor sluji pe cei mai tineri, dar în loc să aștepte pe Dumnezeu și să se
încreadă în Cuvântul Său, ea a hotărât să-L "ajute" la fel cum a făcut și soacra ei,
Sarah.

Această înșelăciune de binecuvântare s-a încheiat odată cu Esau gata să-l omoare,
literalmente, pe Iacov. Deci, mama lor, vine din nou cu planul în fața soțului ei. Ea
l-a trimis pe Iacov să trăiască împreună cu familia ei sub pretextul că l-a trimis cu
speranța că(-și) va găsi (încă) o soție.

Acum, pe drum, Iacov se oprește să doarmă pe o stâncă din Beersheba. Citiți în

Geneza 28: 10-21 cum vine Dumnezeu și îi vorbește într-un vis. Citim despre "scara
lui Iacov". Citim, de asemenea, cum răspunde Iacov visului acesta. El recunoaște că
acesta este într-adevăr Dumnezeu vorbind cu el... dar, acordați o atenție deosebită
cuvintelor sale !

Atunci Iacov a făcut un jurământ, spunând:

"Dacă Dumnezeu va fi cu mine și mă va păstra în

această călătorie pe care o fac și îmi va da mâncare ca
să mănânc și haine de îmbrăcăminte și mă întorc în
siguranță în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi
Dumnezeul Meu.’’ Geneza 28: 20-21
Ai prins asta?
Tocmai ați văzut că Iacov nu l-a făcut (recunoscut ca) pe Dumnezeu.. Dumnezeul său.
EL este totuși, doar Dumnezeul tatălui său Isaac și Dumnezeul tatălui tatalui său
Avraam... EL nu este Dumnezeul lui Iacov. Nu există nici o relație (directă) între
Dumnezeu și Iacov. Vedem chiar aici că Iacov a luat o mentalitate de negociere cu
Creatorul cosmosului și Sursa spirtului său.

Dacă Dumnezeu va face A, B și C (și D) atunci Iacov îi va face Lui Dumnezeu

onoarea de a lăsa pe El să fie (și) Dumnezeul lui... Wow !

Mda. Din păcate, acea mentalitate este încă foarte vie și bine (înradăcinată) astăzi în
inimile și mințile bărbaților și femeilor de pretutindeni.

Acum.. peste paisprezece ani, după ce Iacov nu a găsit nu o soție.. ci două,

preaiubita lui Rachel și sora ei, Leah, a decis în cele din urmă că este timpul să
părăsească pe unchiul Laban și să se întoarcă acasă. Citiți în Geneza 31 cum ceilalți
fii și slujitori ai lui Laban nu-l plăceau pe Iacov... în esență fiindcă Dumnezeu îl
binecuvânta fără măsură și a câștigat o grămadă de animale și l-a făcut pe unchiul
lor destul de prosper. Așa că Jacob merge la soțiile sale și le spune că este timpul să
meargă mai departe... în această conversație vedem încă o dată că, deși Iacov
recunoaște că Dumnezeu a fost cu el și că într-adevăr Dumnezeu l-a binecuvântat...
el încă nu-L declară pe Dumnezeu ca Dumnezeul personal.

"Văd că atitudinea tatălui tău nu e prietenă față de mine

ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine."
Geneza 31: 5

Acum, după ce Iacov sa despărțit de unchiul său Laban și călătorește acasă, el

primește vorba, potrivit căreia marele său frate Esau vine după el cu 400 de bărbați.
Aceasta îl zduncină un picuț pe Iacov. E puțin speriat. Așa că, el a făcut ceea ce
facem mulți dintre noi atunci când ne speriem... s-a rugat.
Iacov a spus: ’’ "Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac,
Doamne, care mi-a zis: "Întoarce-te în țara ta și a rudelor voastre și te voi face
prosper "

Sunt nedemn de toată iubirea și de toată credincioșia pe care ai arătat-o robului

Tău; căci am trecut Iordanul numai cu personalul meu și acum am devenit două
companii.

Eliberează-mă, mă rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; căci mă tem de
el, că va veni și va ataca pe mine și pe mamele cu copiii.

Căci Tu ai spus: "Te voi prospera cu siguranță și voi face pe descendenții tăi ca pe
nisipul mării, care este prea mult pentru a fi numărat." ’’ Geneza 39: 9-12

Cu toate acestea, în rugăciunea lui vedem că Dumnezeu este încă Dumnezeul tatălui
său... nu Dumnezeu al lui.

Dar vedem, de asemenea, că Iacov începe să ia o atitudine diferită față de

Dumnezeul tatălui său. De data aceasta el nu mai negociază cu Dumnezeu. El este
în fața Lui și recunoaște dinainte că nu a meritat nici o bunătate pe care Dumnezeu
i-a arătat-o. El îl imploră pe Dumnezeu să-și păstreze Cuvântul, deși nu merită
pentru ca El să-l păstreze.

Acesta este unul dintre minunatele lucruri despre Dumnezeul nostru... păstrarea
Cuvântului Său, promisiunile Sale, nu depind de noi. Își păstrează Cuvântul pentru
că El este Dumnezeu nu pentru că suntem buni.

Acum, în acest capitol, Iacov își trimite familia peste un curs de apă și rămâne în
urmă ... să fie singur. Aici Dumnezeu trebuie să ne aducă pe toți. Trebuie să aduca
la a fi singuri. Departe de toate distragerile, scuzele, falsul sentiment al siguranței.

În timp ce doar "un om" apare și începe să se lupte cu Iacov. Iacov se ține tare și
continuă să se lupte. În cele din urmă, el îl apucă pe om și spune că nu îl va lăsa să
plece până când nu-l binecuvântează. (Acum sper că v-ați prins că nu era doar un
om obișnuit care s-a arătat în timp ce Iacov era singur)

’’Atunci Iacov a fost lasat singur și un om s-a luptat cu el până în zori.

Când a văzut că nu-l învinsese, el îi atinse soclul coapsei, astfel încât soclul coapsei
lui Iacov era dislocat în timp ce se lupta cu el.

Apoi el a spus: "Lasă-mă să mă duc, căci zorile se ivesc."

Dar el a spus: "Nu te las să pleci dacă nu mă binecuvântezi !"

Așa că el i-a zis: "Cum te cheamă?

Și el a zis,"Iacov."

El spuse: "Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel, căci te-ai luptat cu Dumnezeu și
cu oamenii și ai răzbit." ’’ Geneza 32: 24-28

Căci pe pământ acest Om dorea ca Iacov să-i spună numele Numele lui Jacob
înseamnă.. înșelător... și exact aceasta a fost Jacob. El a fost un înșelător. A fost un
con-artist. El era egoist și se fixat pe el însuși ... Iacov a trebuit să recunoască cum
era. Adevărurile A, B și C pe care Iacov a trebuit să le adreseze a fost :

A - Recunoaște că ești un păcătos

B - Crede Cuvântul Lui

C - Cheamă-L pe nume și recunoaște-L (mărturisește) ca pe Domnul Dumnezeu

Ghici ce... ?! (nota mea) B și C este

:)

exact ce încearcă și Dracul

Așadar Dumnezeu se afla undeva cu Iacov. El a ajuns la pasul A. El a recunoscut
că el era într-adevăr un înșelător, un păcătos. Nu exista scuze, nu justifica acțiunile
sale, nici jocuri de negociere, recunoștea că ’’eu sunt problema’’. Aici Iacov începea
să vadă că Dumnezeu trebuia să fie Dumnezeul său, nu pe baza câștigării închinării
sale, ci pentru că Dumnezeu era vrednic de închinarea Lui și el (Iacov) tocmai
trebuia să fie recunoscător că Dumnezeu era dispus să accepte închinarea lui.
Acum, când citim El-Elohe-Israel, vedem adevăratul impact al mărturisirii lui
Iacov. Era un om cu un nume nou ... și un Dumnezeu personal. Un Dumnezeu care
nu mai era doar Dumnezeul tatălui său, nu mai era doar Dumnezeul bunicului său,
ci Dumnezeul lui; Dumnezeul lui Israel, Dumnezeu ! Apoi a ridicat acolo un altar și
la numit El-Elohe-Israel.Genesis 33:20 Deci întrebarea este ... este El Dumnezeul
vostru? Căci astfel este Dumnezeu, Dumnezeul nostru pentru totdeauna și pentru
totdeauna; El ne va călăuzi până la moarte.Psalm 48:14