Cele 10 Porunci :

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, să nu te închini lor, nici să
slujeşti lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi
pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. (Ieșirea 20, 2-17)

CELE NOUĂ PORUNCI BISERICEŞTI

1. Să ascultăm cu evlavie sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare.

2. Să ţinem toate posturile de peste an.
3. Să cinstim feţele bisericeşti.
4. Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare din cele 4 posturi mari de peste
an, ori, dacă în fiecare post nu putem, cel puţin o dată pe an, în Postul Paştilor.
5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea ţării.
6. Să ţinem posturile pe care le-ar orindui episcopul sau mitropolitul locului în
vreme de primejdii, de molime sau de alte necazuri.
7. Să nu citim cărţi eretice sau de ale sectanţilor.
8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim, spre scopuri străine, lucruri bisericeşti sau
averea Bisericii.
9. Să nu facem nunţi şi ospeţe, sau alte petreceri, în timpul posturilor.

DARURILE SFÂNTULUI DUH

1. Darul înţelepciunii.
2. Darul înţelegerii tainelor şi a voii lui Dumnezeu.
3. Darul sfatului pentru preamărirea lui Dumnezeu şi mântuirea noastră.
4. Darul puterii în credinţă, împotriva greutăţilor şi ispitelor.
5. Darul cunoştinţei sau al ştiinţei valorii bunurilor vremelnice şi al celor
veşnice.
6. Darul dreptei credinţe şi al evlaviei.
7. Darul temerii de Dumnezeu.

PĂCATELE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

1. Necredinţa şi împotrivirea până la moarte la adevărul dumnezeiesc.

2. Lepădarea de Hristos şi de Biserica Lui (apostazia).
3. Încrederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu, care te face să săvârşeşti
neîncetat păcate, socotind că Dumnezeu te va ierta.
4. Deznădejdea în bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
5. Nepocăinţa până la moarte şi nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.
6. Pizmuirea aproapelui pentru harul dumnezeiesc primit şi faptele bune
săvârşite.

Cele 8 patimi
Ascetica ortodoxă vorbeşte despre următoarele opt patimi sau duhuri ale răutăţii,
corespunzând celor opt păcate capitale . Acestea sunt:

1. Lăcomia pântecelui (gastromarghia), care se manifestă printr-o grijă exagerată

spre hrănirea trupului. Ea are trei forme: a) mâncarea înainte de ora de masă; b)
lăcomia la orice fel de mâncare; c) grija de a mânca hrănuri alese şi special gătite.

2. Desfrânarea (porneia) cu o lucrare pătimaşă variată: ca relaţie trupească între

sexele opuse în afara căsătoriei religioase; relaţii exagerate fără respectarea
perioadelor de post şi fără finalitatea de a naşte copii; onania; relaţii contra firii
între acelaşi sex; vorbele, glumele, cuvintele uşuratice, triviale şi necumpătate, care
constituie aluzii la desfrânare.

3. Iubirea de argint sau avariţia (philargyria), goana exagerată şi preocuparea

pătimaşă de obţinere a unor bucuri materiale peste strictul necesar unei existenţe
modeste, furtul, înşelăciune, asuprirea semenului.

4. Mânia (orgi). Există şi o mânie mântuitoare, faţă de păcatele şi patimile noastre,

faţă de viaţa noastră de păcat. Mânia lumească sau pătimaşă, însă, se manifestă
prin uciderea, lovirea, înfurierea, strigarea la altă persoană sau orice atitudine
născută din violenţă, faţă de acesta.
5. Întristarea (lipe). Există o tristeţe datorată păcatelor noastre şi ale semenilor
noştri, prin care ne îndepărtăm de la faţa lui Dumnezeu, izvorul a tot binele şi al
iubirii supreme. Tristeţea sau angoasa pe care o provoacă lumea, pătimaşă, este
datorată nerealizării unui lucru dorit, frica, dejnădejdea, ţinerea de minte a răului.

6. Trândăvia (acedia) - „diavolul amiezii”, de care vorbeşte Evagrie, care ne

ispiteşte sub formă de moleşeală, somnolenţă, lipsă de procupare, delăsare de la
îndeplinirea celor folositoare vieţii.

7. Slava deşartă (kenodoxia) conduita epatantă, în scopul de a impresiona pe cei

din jur şi a fi, în acest mod, lăudat; trufie; dispute neîncetate în scopul de a ieşi în
evidenţă; păreri personale trufaşe, care merg prin lipsa lor de discernere şi
echilibru, până la erezie.

8. Mândria (hyperifania) - supraestimarea noastră şi dispreţuirea semenilor,

nesupunere, invidie, clevetire, blasfemie.

Dintre cauzele generale, ascetica ortodoxă analizează mai ales: 1) mintea slăbită în
lucrarea ei autonomă şi proprie; 2) lucrarea de percepţie simţuală exagerată,
nesubordonată raţiunii; 3) alergarea exclusivă şi iraţională după plăcere. Prin
acestea, patimile se dovedesc a fi la marginea conştiinţei şi izvorând din zonele ei
abisale şi cele mai întunecate. Ele au un caracter profund antidivin, antipersonal,
antiindividual, antinatural, antiraţional şi antisocial, anticomunitar.

Referindu-se la procesul de împătimire, Evagrie Monahul vorbeşte despre „dracul

care face sufletul împătimit nesimţit”. „Când năvăleşte acela, iese sufletul din
starea sa firească şi leapădă cuviinţa şi frica Domnului, iar păcatul nu-l mai
socoteşte păcat, fărădelegea n-o mai socoteşte fărădelege şi la osânda şi la munca
veşnică se gândeşte ca la nişte vorbe goale. De cutremurul purtător de foc, el râde.
Pe Dumnezeu, e drept, îl mărturiseşte, însă poruncile Lui nu le cinsteşte. De-i baţi
în piept când se mişcă spre păcat, nu simte; de-i vorbeşti din Scripturi, e cu totul
împietrit şi nu ascultă. Îi aminteşti de ocara oamenilor şi nu o ia în seamă. Pe
dracul acesta îl aduc gândurile învechite ale slavei deşarte... De fapt dracul acesta
este dintre cei ce atacă rar pe fraţi” . Calea de a izgoni acest demon sunt
nenorocirile, bolile şi suferinţele altora, care ne sensibilizează, care „pun pe fugă
acest drac, întrucât sufletul e străpuns puţin câte puţin şi e trezit la milă, fiind
dezlegat de împietrirea venită de demon” .

(Preot Ioan C. Cristinel Teșu, Teologia necazurilor, Editura CHRISTIANA,

1998)
 PĂCATELE STRIGĂTOARE LA CER

1. Uciderea (şi avortul).

2. Sodomia, adică desfrâul împotriva firii.
3. Oprirea plăţii lucrătorilor.
4. Asuprirea văduvelor şi orfanilor.
5. Batjocorirea şi asuprirea părinţilor.

FAPTELE MILOSTENIEI SUFLETEŞTI

1. A îndrepta pe cel ce greşeşte.

2. A învăţa pe cel neştiutor.
3. A da sfat bun celui ce stă la îndoială.
4. A ne ruga pentru aproapele nostru.
5. A mângâia pe cei întristaţi.
6. A suferi cu răbdare asuprirea şi a întări şi pe alţii la răbdare, când sunt
asupriţi.
7. A ierta pe cei ce ne-au greşit.

FAPTELE MILOSTENIEI TRUPEŞTI

1. A sătura pe cel flămând.

2. A da de băut celui însetat.
3. A îmbrăca pe cel gol.
4. A primi în casă pe cel străin.
5. A cerceta pe cel bolnav.
6. A cerceta pe cel din închisoare.
7. A îngropa pe cel mort.