Consolidarea cunoştinţelor teoretice de bază din fiecare ramură de

sport prevăzută în programa analitică

Considerăm că un element important al oricărui demers ştiinţific îl reprezintă

definirea clară a conceptelor şi termenilor utilizaţi, prin reunirea sintetică a
principalelor puncte de vedere din literatura de specialitate.

Motricitatea
Conceptul de motricitate nu poate fi privit în afara conceptului de mişcare în
general, mişcare biologică, în special. Provenit din latinescul „movere", mişcarea
desemnează o ieşire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a poziţiei
corpului în spaţiu, în raport cu unele repere fixe.
Mişcarea poate fi privită ca act, proces şi rezultat.
Conceptul de motricitate este definit ca exprimând o însuşire a fiinţei umane
înnăscută şi dobândită de a reacţiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli
externi şi interni, sub forma unei mişcări.
Motricitatea reuneşte totalitatea actelor motrice efectuate pentru întreţinerea
relaţiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice
activităţilor sportive. Este vorba de actele motrice realizate prin contracţia muşchilor
scheletici.
In sinteză, motricitatea reprezintă ansamblul de procese şi mecanisme prin care
corpul uman sau segmentele sale se deplasează, detaşându-se faţă de un reper, prin
contracţii muscu­ lare fazice sau dinamice ori îşi menţin o anumită postură prin
contracţii tonice.
Structura motricitatii(actul, acţiunea,activitatea motrică). Mişcarea umană
ca ansamblu poate fi dezarticulată în scop didactic, în secvenţele sale componente,
actul, acţiunea şi activitatea motrică. Acestea reprezintă micro-, mezo- şi
macrostructura mişcării , cu conţi­ nut şi intenţii din ce în ce mai elaborate, cu diferite
niveluri de structurare şi integrare, alcătuind împreună un sistem funcţional ierarhic.
Actul motric este definit ca fiind elementul de bază al oricărei mişcări, efectuat
în sco- pul adaptării imediate sau al construirii de acţiuni motrice. Acesta se prezintă de
regulă ca act reflex, instinctual. De exemplu, o mişcare de „pompare" a mingii în sol,
în cazul driblingului sau retragerea bruscă a unui segment la atingerea unei
suprafeţe fierbinţi.
Acţiunea motrică desemnează un sistem de acte motrice prin care se atinge un
scop ime- diat, unic sau integrat într-o activitate motrică (de exemplu, mersul,
alergarea, „serviciul", driblingul, contraatacul, toate procedeele tehnice cunoscute
etc). Acţiunea este determinată de integrarea factorilor energetici, cinematici şi
cognitivi ai mişcării. Acţiunea motrică are în acelaşi timp caracteristici de constanţă
(posibilitatea de a realiza o anumită sarcină motrică în repetate rânduri, de exemplu,
scrisul) şi caracteristici de unicitate (mişcarea nu se repetă nicio­ dată identic, ci există
mici variaţii ale ei, la fiecare repetare).
Activitatea motrică reprezintă ansamblul de acţiuni motrice, articulate sistemic,
 pe baza unor idei, reguli, forme organizatorice, având drept rezultantă atingerea
unui scop.
Elementele componente ale unei activităţi sunt acţiunile sau procesele
comportamentale. Structura unei activităţi vizează stabilirea diferenţiată a rolului
acţiunilor componente, în aşa fel încât prin conjugarea acestora, să se realizeze funcţia
finală (cerinţă funcţională asau necesitate).