MODELUL TRIDIMENSIONAL AL OPINIEI

PUBLICE
Vincent Price: opinia publica poate fi abordata fie la nivelul proceselor psihice individuale,
fie la nivelul proceselor psihice colective.

Irving Crespi: “model interactiv complex” al OP – 3 dimensiuni:

1. Cum se formeaza si cum se schimba OP individuale

2. Cum devin aceste OP individuale OP publica
3. Cum influenteaza OP guvernarea

= process interactiv tridimensional

Chelcea – abordare multidisciplinara:

1. Dimensiunea psihologica
2. Dimensiunea psihosociologica
3. Dimensiunea sociologica (relatia dintre OP si puterea politica - subdiviziunea)

DIMENSIUNEA PSIHOLOGICA

Cum se formeaza OP la nivel individual?

Ce s-a spus despre reprezentarile sociale? – apparat evaluator, grila de lectura a realitatii

Ca si in cazul reprezentarilor, nu exista OP fara obiect. Nu orice obiect genereaza insa OP.

Teoria reprezentarilor sociale de la Denise Jodelet: OP apar ca raspuns la un stimul social

(fenomen sociale, persoana, grup uman etc). Raspunsul este mediat de cognitii si afecte.

Adecvarea, coerenta, stabilitatea si sensibilitatea sunt dimensiunile rationalitatii OP.

Benjamin I. Page si Robert Y Shapiro (analiza tendintelor preferintelor politice americanilor pe o
perioada de 50 ani): “opinia publica este… stabila (totusi, nu de neschimbat), plina de inteles si
prin aceasta, rationala”. Analiza secundara a unui nr de aproximativ 10 000 de intrebari din
sondajele de OP realizate in SUA intre anii 1935 – 1990. Cca 1000 au aparut intr-o forma identica.
In 58% dintre cazuri raspunsurile la aceste intrebari au ramas neschimbate.
 OP si cognitia sociala - Cognitia este sociala in masura in care se ia in considerare
influentarea ei de catre relatiile interpersonale si intergrupale.

Neil Macrae si Miles Hewstone: Studiul cunoasterii sociale si al proceselor cognitive ofera
CHEIA pentru intelegerea comportamentului social si al factorilor care il mediaza. Intre acesti
factori se numara si OPINIA PUBLICA (modul cum isi reprezinta oamenii lumea in care traiesc,
felul in care se percep pe ei insisi si pe altii ca actori sociali).

COGNITIA SOCIALA – TEORII

1. Omul de stiinta ingenuu

 Oamenii cauta cauza fenomenelor si sunt capabili sa prelucreze informatiile relevante
 Emite opinii spontan – comite erori, nu gandeste logic
 Oamenii cauta informatii care sa le confirme opiniile si ignora informatiile care ar putea sa
le contrazica.
 Conservarea opiniilor deja formate

Teoriile atribuirii ne permit sa explicam comportamentele noastre si pe ale celorlalti pe baza

relatiilor de cauzalitate pe care le stabilim intre diferitele elemente si evenimente din campul
psihologic. Miles Hewstone:

A. Cauzalitatea fenomenologica - Fritz Heider

 Oamenii au tendinta de a considera comportamentele ca fiind stabile, predictibile si
controlabile.
 Intre cauzele personale si cauzele situationale exista o distinctie clara
 Cand fac inferente cauzale asupra comportamentelor, oamenii au predilectie pentru luarea
in considerare a dispozitiilor personale.
 In mod spontan, oamenii aplica in atribuirea cauzalitatii, principiul diferentei din logica lui
John Stuart Mill.
 Dispozitiile personale sunt influentate de factorii externi, iar factorii externi sunt
conditionati de dispozitiile personale.
 B. Inferenta corespondentei
 Actorul social sa fie constient de efectele actiunii sale
 Sa aiba capacitatea de a realiza respectiva actiune
 Sa aiba libertatea de alegere

Modelul teoretic ia in considerare analiza efectelor noncomune si analiza dezirabilitatii sociale:

cu cat efectele noncomune sunt mai putine si cu cat comportamenul este mai indezirabil social, cu
atat riscul de a face evaluari eronate este mai mic si increderea in propriile judecati este mai mare.
Ex: lider politic bun orator, inteligent, familist, atractiv din pc de vedere fizic, internat intr-o clinica
psihiatrica (ultimul element este cel noncomun si conteaza mai mult decat restul elementelor). Ex:
liderul politic care nu si-a interrupt concediul de odihna pentru a fi la locul unei catastrofe navale
– comportament indezirabil social.

C. Covariatia

Harold Kelley – explica atribuirea cauzei comportamentelor in functie de covariatia cauzei si

comportamentului. Cu cat aceasta covariatie este mai ridicata, cu atat mai puternica este atribuirea.
Criterii de validare a atribuirii:

1. Specificitatea efectului legat de un obiect sau de o persoana

2. Consistenta acestui efect in timp si in functie de posibilitatile de interactiune cu acest obiect
sau persoana
3. Consensul intre persoane in privinta acestui efect

EX: Domnul x observa zambetul larg al unui politician in timpul interviurilor. Va spune ca este o
persoana optimista numai in cazul in care este singurul care zambeste (consens alb) sau daca face
asta la fiecare interviu (consistenta puternica) sau daca zambeste la fel si in alte imprejurari
(specificitate scazuta). Aceasta este o atribuire de ENTITATE, adica referitoare la persoana
observata.

Eroare fundamentala de atribuire = tendinta de a explica toate comportamentele

persoanelor observate prin caracteristicile lor psihomorale si de ignora factorii de context,
situationali. Ex: cand prim-ministrul promite marirea pensiilor, dar apoi o amana – lumea il critica.
Ex: X atribuie cauze interne succeselor sale si cauze externe succeselor celorlalti, iar esecurilor
proprii le atribuie cauze externe, in timp ce esecurilor celorlalti le atribuie cauze interne.
 D. Motivatie si emotie

Atribuirea cauzalitatii – se iau in considerare 3 dimensiuni:

1. Locul cauzei (intern-extern)

2. Stabilitatea (invariant-schimbator)
3. Controlabilitatea (controlabil/necontrolabil)

E. Lenesul cognitiv

Oamenii au capacitate cognitive limitate, ei cauta sa le utilizeze cu economie si sa recurga la

scurtaturi in judecatile si inferentele pe care le fac. Nu acorda atentie tuturor stimulilor.

Scheme/scurtaturi de cunostinte: simplifica si organizeaza informatiile despre persoane,

grupuri umane sau caracteristici ale acestora.

Ex: atribui anumite caracteristici in functie de scheme – meciul de tenis dintre Bush si
premierul Romaniei (atentie, evaluare rapida, energie, fizic etc).