Clasificarea edentațiilor – Kennedy, Costa și ACP

Publicat pe 7 aprilie 2017 de Lavinia E. Radu

VALOARE TERAPEUTICĂ ȘI DIAGNOSTICĂ ÎN TRATAMENTUL PROTETIC
Protetica dentară se ocupă cu metodele de restaurare morfo-funcţională şi estetică a aparatului dentomaxilar (ADM) cu ajutorul unor proteze.
Aceasta este divizată în 3 subcategorii: protetica dentară fixă, protezarea mobilizabilă a edentaţiilor parţiale şi protezarea mobilizabilă a
edentaţiilor totale. Iată că importanța cunoașterii clasificării edentațiilor se resimte chiar de la începutul studiului proteticii dentare.
Orice sistem de clasificare trebuie să facă legătura între categoriile diagnostice pe care le propune şi un anumit tip de atitudine terapeutică,
obiectiv greu de atins având în vedere multitudinea de factori care influențează elaborarea unui plan de tratament.

Prin urmare, prin articolul de față ne propunem prezentarea a 3 tipuri de clasificări, considerate semnificative la momentul actual:
1. Clasificarea Kennedy – clasificare topografică – prezintă completări ulterioare aduse de Applegate şi Fiset;
2. Clasificarea Costa – clasificare topografică, răspândită mai ales în România – cu modificările ulterioare propuse de Ioniţă;
3. Clasificările ACP (American College of Prosthodontists) – mai recente şi prin urmare mai puţin răspândite.
CLASIFICAREA KENNEDY
Există 4 clase de bază, al căror număr corespunde frecvenței edentației observate de autor:
I. Clasa I Kennedy – edentație biterminală la oricare dintre cele două arcade; edentațiile pot fi asimetrice sau extinse până în zona frontală,
putând depăși linia mediană;

II. Clasa a II-a Kennedy – edentațiile uniterminale;

III. Clasa a III-a Kennedy – edentaţie intercalată, cu dinţi restanţi situat atât anterior (mezial) cât şi posterior (distal);
IV. Clasa a IV-a Kennedy – includ zona frontală, de-o parte şi de alta a liniei mediane.

Reguli generale:
o Numele clasei de edentaţie este dat de breşa cea mai posterioară (distală);
o Breşele edentate suplimentare, altele decât cele care determină clasa, sunt numite modificări – clasificarea include numărul modificărilor;
o Clasa a IV-a Kennedy nu poate prezenta modificări;
o Întinderea şi/sau localizarea modificărilor nu este enunţată în diagnosticul de edentaţie;
o Dinţii irecuperabili (cu indicaţie de extracţie) nu se iau în considerare pentru clasificare;
o Dinţii absenţi şi care nu vor fi protezaţi, nu se iau în considerare pentru clasificare; este cazul molarilor 3 şi uneori, molarii 2.
* dinţii absenţi deja protezaţi corect nu se iau nici ei în considerare
Applegate propune două noi categorii: Clasa a V-a și Clasa a VI-a, ambele fiind variante ale clasei a III-a. În prima dintele limitant mezial al
edentaţiei nu poate asigura suport pentru o proteză parţială mobilizabilă; aceste cazuri sunt rare. În clasa a VI-a tratamentul restaurator
poate fi realizat printr-o punte dentară, caz des întâlnit în practică.

Jaques Fiset adaugă încă patru clase sistemului de clasificare: a VII-a (toţi dinţii restanţi de la nivelul unei arcade sunt situaţi de o singură
parte a liniei mediane), a VIII-a (dinţii restanţi de la nivelul unei arcade sunt situaţi la nivelul uneia dintre cele două zone de curbură ale
arcadei), a IX-a (proprie edentaţiilor parţiale la care cerinţele funcţionale / estetice sau spaţiul protetic vertical recomandă supraprotezare
parţială sau totală cu coroane telescopate – dinţii restanţi pot asigura parţial / total sprijinul protezei) şi a X-a (dinţii restanţi nu pot asigura
sprijinul unei proteze parţiale mobilizabile. Se recomandă supraproteze totale cu sprijin preponderent muco-osos).
CLASIFICAREA COSTA-IONIȚĂ
Există 3 categorii de breșe edentate:
Terminală – ”T”, în care breșa e delimitată numai anterior de dinți restanți;
Laterală – ”L”, în care breșa e delimitată atât anterior, cât și posterior, fiind localizată în zona laterală;
Frontală – ”F”, în care breșa e delimitată la ambele capete, fiind plasată în zona frontală.
o Citirea edentațiilor se face de la dreapta la stânga la ambele arcade după Costa(1>2, 4>3) și în sens orar(1>2, 3>4) după Ioniță;
o Numim o edentație întinsă atunci când lipsesc cel puțin 3 dinți și redusă atunci când breșa e constituită din 1-2 dinți absenți;
o Spunem că o edentație e extinsă atunci când aceasta depășește sextantul inițial al clasificării – trece din zona laterală în zona frontală sau
invers; exemplu: când lipsesc 14, 13 edentația este laterală extinsă, iar câns lipsesc 23, 24 edentația este frontală extinsă, breșele extinse
fiind denumite după poziția primului dinte absent;
o Când mai sunt doar câțiva dinți prezenți pe aracadă spunem că edentația e subtotală;
o În scris, între tipurile de edentații punem ”,”, iar la nivelul liniei mediene punem ”-” care se citește ”m”
* atunci când în cazul unei edentații frontale este depășită linia mediană, simbolul ”F” va fi încadrat de simbolul ”-”, iar litera ”m” nu se mai
pronunță;
o Dinții absenți care nu se vor proteza nu se iau în calcul la stabilirea tipului de edentație;
o Se poate specifica în cazul edentațiilor unilaterale partea pe care sunt plasate, dacă sunt protezate(corect sau nu) sau neprotezate.

CLASIFICĂRILE ACP (American College of Prosthodontists)

Sunt clasificări complexe, care utilizează 4 criterii diagnostice:
1. Întinderea şi topografia breşelor
2. Starea dinţilor stâlpi
3. Raporturile ocluzale
4. Crestele edentate

Fiecare din aceste criterii se poate încadra într-una din cele 4 clase, astfel:
1. Clasa I: Ideal sau afectare minimă
2. Clasa a II-a: Afectare moderată
3. Clasa a III-a: Afectare substanţială
4. Clasa a IV-a: Afectare severă
ÎNTINDEREA ȘI TOPOGRAFIA BREȘELOR

Breşa edentată unică , localizată la o singură arcadă (arcade ideale/minim afectate):

· Orice breşă frontală maxilară care nu depăşeşte 2 incisivi

· Orice breşă frontală mandibulară care nu depăşeşte 4 incisivi

· Orice breşă laterală, maxilară sau mandibulară, care nu depăşeşte 2 premolari sau un premolar

Clasa I şi un molar

Clasa II Breşele edentate sunt prezente la ambele arcade(moderat afectate):

 · Orice breşă frontală maxilară care nu depăşeşte 2 incisivi

· Orice breşă frontală mandibulară care nu depăşeşte 4 incisivi

· Orice breşă laterală, maxilară sau mandibulară, care nu depăşeşte 2 premolari sau un premolar

şi un molar

· Este absent un canin maxilar sau mandibular

Arcade substanțial afectate:

· Orice breşă laterală, maxilară sau mandibulară, de cel puţin 3 dinţi sau cuprinzând 2 molari

Clasa III · Orice breşă edentată de cel puţin 3 dinţi, care include un canin

Arcade sever afectate:

· Orice breşă edentată sau asociere de breşe care solicită complianţă terapeutică sporită din

Clasa IV partea pacientului

STAREA DINȚILOR STÂLPI

Dd. stâlpi ideali/minim afectați:

Clasa I · Nu este necesar nici un tratament pregătitor

Dd. stâlpi moderat afectați:

· Structuri dentare insuficiente pentru menţinerea – sprijinul unor restaurări intracoronare, în 1-2

sextante

· Dinţii stâlpi necesită tratament preparator limitat, de exemplu parodontal, endodontic,

Clasa II ortodontic în 1-2 sextante

Dd. stâlpi substanțial afectați:

· Structuri dentare insuficiente pentru menţinerea – sprijinul unor restaurări intracoronare, în 3

sextante

· Dinţii stâlpi necesită tratament preparator limitat, de exemplu parodontal, endodontic,

Clasa III ortodontic în 3 sextante

Dd. stâlpi sever afectați:

· Structuri dentare insuficiente pentru menţinerea – sprijinul unor restaurări intracoronare, în 4-6

sextante

· Dinţii stâlpi necesită tratament preparator limitat, de exemplu parodontal, endodontic,

ortodontic în 4-6 sextante

Clasa IV · Dinţi stâlpi cu prognostic rezervat

RAPORTURILE OCLUZALE

Raporturi ocluzale ideale/minim afectate:

• Nu necesită tratament ocluzal

Clasa I • Raporturi interarcadice şi intermaxilare de clasa I

 Raporturi ocluzale moderat afectate:

• Necesită tratament preparator ocluzal limitat (ex: îndepărtarea prin şlefuire selectivă a

interferenţelor ocluzale)

Clasa II • Raporturi interarcadice şi intermaxilare de clasa I

Raporturi ocluzale substanţial afectate:

• Necesită reconstrucţia schemei ocluzale, fără modificarea DVO

Clasa III • Raporturi interarcadice şi intermaxilare de clasa a II-a

Raporturi ocluzale sever afectate:

• Este necesară reconstrucţia schemei ocluzale cu modificarea DVO

Clasa IV • Raporturi interarcadice şi intermaxilare de clasa a II-a (diviziunea 2) sau clasa a III-a

CRESTELE EDENTATE

În această clasa se încadrează următoarele situații:

1. Înălţimea osoasă a procesului alveolar – Mandibular – Cel puţin 21 mm

2. Morfologia crestei edentate – Maxilar – Tip A – rezistă la deplasări verticale și orizontale, şanţ

pterigo-maxilar prezent, fără torus

3. Inserţiile musculare – Mandibular – Tip A – mucoasă fixă corespunzătoare

Clasa I 4. Raporturile mandibulo-maxilare – Clasa I

În această clasa se încadrează următoarele situații:

1. Înălţimea osoasă a procesului alveolar – Mandibular – 16-20 mm

2. Morfologia crestei edentate – Maxilar – Tip B – înălţime vestibulară laterală redusă, şanţ

pterigomaxilar şters, fără torus interferent cu limita distală a protezei

3. Inserţiile musculare – Mandibular – Tip B – fără mucoasă fixă în zona frontală, m. Mentalis

4. Raporturile mandibulo-maxilare – Clasa I

Clasa II 5. Manifestări orale ale unor afecţiuni sistemice – uşoare

În această clasa se încadrează următoarele situații:

1. Înălţimea osoasă a procesului alveolar – Mandibular – 11-15 mm

2. Morfologia crestei edentate – Maxilar – Tip C – înălţime vestib. frontală redusă, sprijin minim,

creastă frontală rezilient

3. Inserţiile musculare – Mandibular – Tip C – fără mucoasă fixă în zona frontală, m. mentalis, m.

genioglos

4. Raporturile mandibulo-maxilare – cls. I, II, III

5. Necesitatea unor intervenţii chirurgicale preprotetice (Intervenţii minore asupra părţilor moi,

intervenţii minore asupra ţesuturilor dure, implanturi – simple)

6. Spaţiu interarcadic redus – 18-20 mm

Clasa III 7. Anatomia limbii – Hipertrofie (ocupă spaţiul interdentar)

 8. Manifestări orale ale unor afecţiuni sistemice- moderate

9. Factori psihosociali – moderați

În această clasa se încadrează următoarele situații:

1. Înălţimea osoasă a procesului alveolar – Mandibular – Cel mult 10 mm

2. Morfologia crestei edentate – Maxilarv – Tip D – înălţime vestib. frontală şi laterală redusă,

torus situat posterior, hiperplazie frontală

3. Inserţiile musculare – Mandibular – Tip D – mucoasă fixă numai lingual lateral/Tip E – fără

mucoasă fixă

4. Raporturile mandibulo-maxilare – cls. I, II, III

5. Necesitatea unor intervenţii chirurgicale preprotetice (Implanturi cu adiţie – complexe, corecţia

unor malformaţii dentofaciale , augmentarea ţesuturilor dure, remodelarea masivă a părţilor moi)

6. Spaţiu interarcadic redus – Este necesară corectare chirurgicală

7. Anatomia limbii – Hiperactivitate – cu poziţie posterioară

8. Manifestări orale ale unor afecţiuni sistemice – severe

Clasa IV 9. Factori psihosociali – majori

Cazul este plasat direct în clasa a IV-a dacă:

o Pacientul este refractar
o Manifestări orale severe ale unor afecţiuni sistemice, inclusiv sechele după tratament oncologic
o Dischinezie şi/sau ataxie mandibulo-maxilară

În concluzie, cunoașterea tipurilor de edentații, factorilor determinanți ai acestora precum și a vastei patologii asociate, face posibilă
conturarea unui tablou clinic complex și complet, care să ajute la stabilirea soluției ideale de tratament, în conformitate cu nevoile individuale
ale fiecărui pacient.

Referințe:
1. Petre Alexandru Eugen, Note de curs, Protetica dentara fixa si ocluzologie, 2017
2. Poză articol (sursă)
3. Pozele în ordinea intrării în articol (poza 1, poza 2, poza 3, poza 4)