Alte echipamente

 Siguranțe fuzibile
 Descărcătoare
 Bobine
 Transformatoare de măsurare
 Asigură, prin topirea uneia sau a mai multor
Siguranţă fuzibilă de componente ale sale, întreruperea unui curent care
înaltă tensiune depăşeşte pe o durată suficient de lungă o valoare P
High voltage FUSE admisibilă. (Se poate marca borna ce rămâne sub
tensiune la funcţionarea siguranţei).

Siguranța fuzibilă este un aparat care realizează protecția unui circuit împotriva
curenților de intensitate mare (curenți de suprasarcină respectiv de scurtcircuit),
Siguranța se montează în serie cu circuitul protejat.
Caracteristici nominale
UMe – tensiunea cea mai ridicată pentru echipament.
Valori standardizate 3.6 – 7.2 – 12 – 17.5 – 24 – 36 kV (valoare efectivă a tensiunii între faze)
Condiția care trebuie respectată pentru realizarea funcției de protecție: UMe > UMr în care UMr este
tensiunea cea mai ridicată pentru rețea**
Exemplu: pentru un circuit în care UMr este 1.1 * 10 = 11 kV vor fi alese siguranțe cu UMe = 12 kV
IN – curentul nominal (ales din seria R10)**
** (definițiile sunt date în EE-Simboluri-MarimiNominale.pdf)

I1 – curent de rupere maxim

Este cea mai mare valoare a curentului de defect care poate fi întrerupt de siguranța fuzibilă.
Pentru siguranțe de medie tensiune, valoarea curentului I1 este foarte mare (între 20 și 50 kA)

I3 - curent de rupere minim

Este cea mai mică valoare a curentului de defect a cărui circulație poate fi
întreruptă urmare a funcționării siguranței. Pentru curenți de defect mai mici
decât I3 arcul electric care rezultă în urma topirii fuzibilului nu poate fi stins
decât prin intervenția unei alte protecții, ca atare siguranța nu reușește să
protejeze circuitul. I3 are valori în intervalul 2…6 IN.

2
 → Funcționare

Siguranța fuzibilă este un aparat de conexiune și protecție.

Funcția: întreruperea fizică a circuitul în care este conectată și prin aceasta întreruperea circulației de curent, atunci când acesta depășește pe o
anumită durată o valoare dată. Întreruperea circuitului se realizează prin topirea unuia sau mai multor elemente fuzibile (destinate și proiectate în
acest scop). Acțiunea unei siguranțe se bazează pe topirea fuzibilului ei în caz de suprasarcini și de scurtcircuite. Fuzibilul siguranței constituie
elementul care realizează protecția. El trebuie să se topească înaintea conductoarelor, a înfășurărilor mașinilor sau a transformatoarelor, adică
înainte ca curentul prin circuit să poată atinge o valoare periculoasă. Siguranțele fuzibile se caracterizează printr-o construcție foarte simplă și
robustă. Sunt montate în serie cu obiectul de protejat. Siguranțele fuzibile se folosesc atât în instalațiile electrice de joasă tensiune, cât și în cele
de medie tensiune și deși din punct de vedere constructiv ele diferă mult în funcție de domeniul de utilizare, funcția de protecție este aceeași.

În figura 1 este ilustrată funcționarea unei siguranțe fuzibile parcursă de un curent mai
mare decât curentul minim de topire al fuzibilului. În intervalul de timp 0...t1 fuzibilul se Fig. 2
încălzește până la temperatura de topire θ1. Urmează topirea (pe durata căruia
temperatura rămâne constantă și egală cu temperatura de topire). În intervalul de timp
t2 la t3 lichidul este încălzit până la temperatura de vaporizare θ2 moment în care se
formează arcul electric. Fuzibilul este înglobat într-un material care are proprietățile
unui mediu de stingere. Stingerea arcului produce întreruperea circuitului

Fig. 1

Pentru aparatele de protecţie se defineşte caracteristica de

protecţie (sau timp-curent, sau de acţionare) care reprezintă
dependenţa dintre timpul de acţionare ta (timpul în care se
realizează întreruperea circuitului prin vaporizare fuzibilului şi
valoarea curentului de defect care parcurge fuzibilul ta=f(I)
Se observă că o dată cu creșterea intensității curentului de defect,
timpul de topire al fuzibilului scade. În același timp, efectul termic al
circulației curentului nominal nu poate produce topirea fuzibilului Scările utilizate în grafic sunt logaritmice 3
→ Caracteristici constructive

Sigurantele fuzibile realizate pentru

tensiuni nominale peste 1 kV se
numesc MPR – cu mare putere de
rupere. Sunt folosite la protectia la
supracurenți a echipamentelor din
instalaţiile de medie tensiune.
Avantajul principal constă in
functionarea rapidă prin întreruperea
circulației curentului in cazul
defectelor tip scurtcircuit şi evitarea
efectelor termice și electrodinamice
ale scurtcircuitului.
Agentul de stingere folosit pentru
răcirea și stingerea arcului care
apare după topirea fuzibilului este
nisipul de cuarț

Secțiune prin corpul unei siguranțe fuzibile

și imagini ale principalelor părți componente

4
 → Siguranțe fuzibile de medie tensiune în montaj trifazat

Într-o instalație trifazată, montarea siguranțelor fuzibile se

face pe cadre metalice, cu ajutorul izolatoarelor suport
(porțelan sau compozite) care asigură izolația fază-
pământ. Izolația între faze este asigurată de distanța în
aer menținută între axele siguranțelor individuale.
Izolația longitudinală (care intervine după ce siguranța a
funcționat și a întrerupt circuitul) este asigurată de
lungimea corpului siguranței (distanța de izolare S este
marcată în figura de pe slide-ul 4)
Corpul siguranței

Izolație fază-pământ (izolatoare suport din material

Soclu cu siguranţe fuzibile de medie tensiune (SSMT-
încadrat pe figură) montat pentru protejarea la
scurtcircuit a circuitului din aval, format din
transformator de forță (montat pe stâlp) și circuitul de
joasă tensiune alimentat de acesta
compozit)
Siguranţele fuzibile se montează în serie pe
calea de curent, de aceea sunt izolate faţă de
masă (în exemplul din figură cu izolatoare
5
suport din material compozit)
 → Descărcător cu rezistență variabilă (DRV)– construcție
Limitează nivelul supratensiunilor (de trasnet şi uneori
de comutaţie) care solicită izolaţia echipamentului
Descărcător electric
electric din staţii. P
ARRESTER
Denumiri echivalente : descărcător cu rezistență
variabilă, descărcător cu oxizi metalici

Rezistența neliniară principală, formată din înserierea mai
multor discuri ceramice realizate din oxid de zinc (ZnO 90%;
Bi2O3) sau carbură de siliciu (SiC). Prin caracteristica
tensiune-curent neliniară realizează limitarea supratensiunilor
Rezistențele neliniare sunt de tipul comandate în tensiune
(tensiunea aplicată determină valoarea curentului)
Aparatul este montat între fază și pământ pe fiecare
6
fază a circuitului protejat
 → Descărcător cu rezistență variabilă (DRV)– caracteristica curent-tensiune
Fig. 1 Protecția la supratensiuni realizată de descărcător se bazează pe
caracteristica curent – tensiune a rezistențelor neliniare.
• Pentru valori ale tensiunii corespunzătoare regimului normal de
funcționare (Uc – tensiune de funcționare continuă), rezistențele
neliniare au o valoare foarte mare (practic infinită) deci prin
echipament nu circulă curent.
• La creșterea tensiunii aplicate (regim de defect) rezistența se
modifică brusc devenind practic un scurtcircuit.

În Fig. 2 sunt comparate caracteristicile rezistențelor din ZnO

și carbură de siliciu (SiC). Rezistențele din ZnO înlocuiesc în
prezent rezistențele din SiC datorită caracteristicii curent-
tensiune mai avantajoase (rezistențele din ZnO basculează
rapid între valoarea foarte mare a rezistenței corespunzătoare
tensiunii nominale și valoarea mică corespunzătoare regimului
de defect). Explicația: valoarea exponentului α din expresie
caracteristicii U_I
In Fig. 1se poate vedea caracteristica tensiune-curent calitativă
pentru rezistențe neliniare din oxid de zinc (ZnO). Aceasta are
trei zone caracteristice:
• zona U < Uc (zona I) în care curentul prin rezistența neliniară
este practic neglijabil; este zona în care trebuie s- se
găsească punctul de funcționare în regim normal;
• zona U > Us (zona II) în care Us denumită tensiune de prag
este tensiunea pentru care curentul prin rezistența neliniară
este egal cu 1 mA; este zona în care rezistența neliniară
scade foarte mult permițând curentului care circulă prin
descărcător să crească; în tot acest timp tensiunea la bornele
descărcătorului (și implicit tensiunea între fază și pământ a
circuitului protejat) rămâne practic constantă. În această zonă,
cu cât exponentul α al caracteristicii curent-tensiune are
valori mai mari, cu atât valoarea rezistenței dinamice este mai Fig. 2
mică iar limitarea tensiunii se face mai eficient
7
 Efectul creșterii tensiunii nominale asupra construcției descărcătorului

Descărcător cu rezistență variabilă montat în stație Serie modularizată de DRV (cu oxid de zinc- ZnO)
(protecția împotriva supratensiunilor) Creșterea înălțimii echipamentului este determinată de
necesitatea creșterii nivelului de izolație care se realizează
mărind înălțimea anvelopelor izolante o dată cu creșterea
Descărcător cu
înălțimii acestora crescând și linia de fugă
rezistență variabilă
Înălțimea anvelopei este determinată de distanța disruptivă
exterioară necesară pentru asigurarea nivelului de izolație
A – 121 kV – 1460 mm
B – 300 kV – 2673 mm
C – 550 kV – 4010 mm
D – 800 kV – 5346 mm

Armătură metalică pentru

uniformizarea câmpului electric

Descărcătoarele cu rezistență variabilă (DRV ) se montează în

general la intrarea liniilor electrice în stații, pentru a asigura protecția
stației împotriva supratensiunilor de trăsnet "culese" de linie .
Există însă și alte puncte din stație în care se montează astfel de
echipamente de protecție.

O dată cu creșterea tensiunii nominale apar armăturile metalice

montate pe borna de înaltă tensiune a descărcătorului pentru a
obține uniformizarea distribuției câmpului electric pe coloana
descărcătorului. Se elimină în acest fel riscul de producere a
descărcării corona și se optimizează funcționarea coloanei de
rezistențe neliniare A B C D
  Bobină (reactor)

→ Prezentare generală a principalelor tipuri de bobine și a funcțiilor îndeplinite de acestea în instalațiile electrice

Există două categorii de bobine:

(i)-bobine serie (Series reactors) – echipamentul se montează în
serie pe calea de curent. Principala utilizare este limitarea
curenților de defect (de scurtcircuit) în diverse circuite. Reactanța
inductivă nominală este de valorarea câtorva ohmi (valoare mică
pentru a nu introduce cădere de tensiune excesivă).
În regim normal de funcționare a rețelei, prin bobină circulă un curent
mai mic cel mult egal cu curentul nominal iar tensiunea care se aplică
bobinei este egală cu căderea de tensiune dată de circulația
curentului prin impedanța bobinei (deci mică). Bobina fiind înseriată
cu calea de curent se găsește la potențialul acesteia față de pământ.

(ii)-bobine derivație (Shunt Reactors)- echipamentul se montează

Bobină între calea de curent și pământ (în derivație) Bobinele derivație se
REACTOR instalează pentru a realiza diferite funcții: P
- în neutrul unei secții de rețea cu funcție de bobină de stingere
- între fază și pământ, pe fiecare fază, pentru compensarea
excesului de putere reactivă din rețea
- în combinație cu condensatoare pentru filtrarea armonicilor
Fiind montată în derivație, bobina trebuie să asigure o valoare mare a
impedanței sale echivalente, pentru ca valoarea curentului care
circulă prin bobină în regim normal de funcționare să fie mică. În
consecință, reactanța inductivă a unei bobine derivație este mult mai
mare decât cea a unei bobine serie și, de multe ori, bobina este
realizată cu circuit magnetic din material feromagnetic.
Fiind un echipament instalat între fază și pământ, subansamblul
izolație trebuie să fie dimensionat pentru a suporta solicitările de
tensiune care apar în rețea.
9
 Bobina serie – funcționare

Cum funcționează: În regim de defect, bobina, prin reactanța ei inductivă (XL=ωL), contribuie la creșterea impedanței
echivalente la scurtcircuit a rețelei în care este montată - în absența ei curentul de scurtcircuit ar fi mult mai mare. În
regim normal de funcționare prezența bobinei contribuie la creșterea căderii de tensiune din rețea dar în limite
tolerabile și la creșterea pierderilor de putere (atât activă cât și reactivă)
CA
Schema electrică echivalentă:
Impedanța bobinei serie: 𝒁𝒁 = 𝑅𝑅𝐶𝐶𝐶𝐶 + 𝑗𝑗𝜔𝜔𝜔𝜔 = 𝑅𝑅𝐶𝐶𝐶𝐶 + 𝑗𝑗𝑋𝑋𝐿𝐿
Puterea reactivă: 𝑸𝑸𝑳𝑳 = 𝑋𝑋𝐿𝐿 𝐼𝐼 2
RCA – rezistența de curent alternativ a bobinei (mai mare decât
rezistența de curent continuu datorită efectului pelicular)
L – inductivitatea totală a bobinei

Exemplul din figură – defectul (scurtcircuit trifazat pe

barele marcate S66_1) produce în prezența bobinei un
curent de scurtcircuit egal cu 9.8 kA iar în absența
bobinei un curent egal cu 26 kA (vezi figura alăturată).
Impedanța bobinei:
ZSR1 = RCA + j XL = 5.5 mΩ + j 2,5 Ω

Scheme electrice tipice pentru utilizarea bobinelor serie

Cuptor electric

10
 Bobina serie cu izolație în aer (construcție uscată)
Deoarece valoarea reactanței inductive necesară limitării
curentului de defect este relativ mică (de ordinul câtorva
ohmi), bobinele pentru limitarea curentului (bobine serie)
sunt construite fără utilizarea circuitelor magnetice din
material feromagnetic. Soluția constructivă cea mai
răspândită este cea a bobinei în aer (air core reactor) –
ilustrată în figura din stânga jos. Detalii privind
construcția sunt menționate pe figură.
Înfășurarea este realizată în straturi, folosind conductor
izolat. Întreg ansamblul este înglobat în rășină epoxidică
pentru întărirea izolației longitudinale (dintre spire) și
asigurarea performanțelor la solicitări mecanice.
La montarea în instalație trebuie asigurată izolația față de
pământ a bobinei în totalitate. Se folosesc suporți izolanți din
porțelan. Mărirea distanței de gardă față de pământ se poate
obține (dacă este necesară) prin supraînălțarea întregii
structuri cu ajutorul suporților din beton armat (Atenție! aceștia
nu fac parte din izolația față de pământ). Axa bobina ei este
amplasată vertical (din considerente mecanice). Conexiunea
de înaltă tensiune este adusă pe la partea superioară a
bobinei și scoasă pe la parte inferioară, realizând inserarea
echipamentului în calea de curent.
11
 Bobina serie cu izolație în aer (continuare)

Bobina serie – detaliu care

ilustrează modul în care este
asigurată izolația longitudinală

Distanțor

Spiră – din conductor izolat

Strat de spire

Bobina este construită din conductor de cupru izolat cu țesătură din bumbac. Stratul de bumbac care există
între două spire consecutive, formează izolația longitudinală dintre spire.
Bobina este realizată din trei straturi de spire dispuse concentric. Distanțele în aer dintre straturi sunt
menținute cu ajutorul distanțoarelor (din material electroizolant). Distanța păstrată în aer asigură izolația dintre
două straturi consecutive iar canalul care este format pentru menținerea acestei distanțe, contribuie la răcirea
bobinei.

12
Bobina serie - montaj

Bobine de limitare (montate serie cu calea de curent), cu înfășurări

în aer, trei unități monofazate câte una pe fiecare fază.
a) – calea de curent (1) intră în bobină pe la partea superioară și
iese pe la partea inferioară
b) –susținerea mecanică a bobinei cu ajutorul suporților izolanți (2)
plasați pe suporți din beton armat (3)
c) – izolația față de pământ este asigurată de izolatoarele suport din
porțelan (2)

13
 Bobina serie izolată în ulei
Bobină serie pentru limitarea curenților de defect. Varianta trifazată. Ansamblul funcționează imersat în ulei în
interiorul unei cuve metalice. Bobinele (1) sunt cu aer , câte una pe fiecare fază. Capetele înfășurării (3) sunt scoase în
afara cuvei cu ajutorul izolatoarelor de trecere (2). Reducerea câmpului magneticNOTA creat de cele trei bobine în
vecinătatea echipamentului, atunci când acesta este conectat în rețea, se obține cu ajutorul ecranului feromagnetic (4).
Acesta concentrează liniile de câmp magnetic reducând mult nivelul câmpului emis în exteriorul cuvei.
Izolația longitudinală (între spire și straturi) este asigurată prin realizarea înfășurării folosind conductor izolat cu hârtie
electrotehnică impregnată cu ulei. Izolația transversală (fază-pământ) și izolația între faze sunt asigurate în principal de
distanțele de separație în ulei (uleiul este un izolant cu performanțe superioare aerului).

4
1

14
 Bobina serie izolată în ulei – limitarea emisiei de câmp magnetic de joasă frecvență
NOTA – Bobinele serie sunt parcurse de curentul din calea de curent în regim normal de funcționare și în
regim de defect. În consecință, intensitatea câmpului magnetic H sau inducția B pot depăși, în anumite situații,
limitele legiferate pentru expunerea la acțiunea câmpurilor de joasă frecvență , ceea ce impune aplicarea unor
soluții de reducere a emisiei.

• Inducția magnetică în interiorul unei bobine serie,

trifazată, cu funcție de limitare a curenților de defect .
Puterea reactivă nominală QN = 30 MVAr .Bobina este
prevăzută cu ecran feromagnetic

• Distribuția (3D) a inducției magnetice B în afara ecranului până

la distanțe de ordinul a 8 m față de echipament.
Valorile inducției (B în µT) sunt mult sub limitele impuse de
legislație în zone cu expunere profesională la acțiunea câmpului
magnetic (1000 µT = 1 mT)

15
 Bobina derivație (șunt)

Funcția: Bobina pentru tratarea neutrului în rețele cu neutrul izolat

Există în două variante:
a) cu reactanță de valoare fixă
b) cu reactanță de valoare reglabilă (denumită și bobină de stingere a arcului sau bobină Petersen)

Bobina este montată între neutrul înfășurării legate în stea a unui transformator și priza de pământ a stației
Deoarece în anumite regimuri de defect, specifice acestui mod de tratare a neutrului (respectiv rețea cu neutrul
izolat) bobinei i se poate aplica tensiunea pe fază a rețelei, subansamblul izolație are aceleași caracteristici cu
cel al transformatoarelor de putere.

16
 Bobina derivație (șunt) – funcție
Capacitățile (proprii și mutuale) ale unei linii electrice aeriene (LEA)
generează energie reactivă (stocată în câmpul electric din jurul
conductoarelor LEA). Energia reactivă generată crește cu creșterea
1
tensiunii nominale a LEA (𝑊𝑊𝐸𝐸 = 𝐶𝐶𝑈𝑈 2 ) . Pentru LEA cu tensiuni
2
nominale care depășesc 400 kV, energia reactivă generată
determină creșterea tensiunii liniei (linia funcționează în condiții de
supratensiune temporară). Pentru reducerea acestui efect se
folosesc bobine de compensare (menținerea câmpului magnetic se
face cu consum de energie reactivă).

Bobină pentru compensarea puterii reactive

generate de LEA. QN = 150 MVAr UN = 400 kV

Bobină pentru compensarea puterii

reactive produse în exces de liniile
electrice aeriene de înaltă tensiune in
figura alăturată bobină cu Un = 400 kV
Deoarece bobina este montată între fază
și pământ, subansamblul izolație este
realizat la fel ca la transformator.
17
Cablurile electrice de medie tensiune, datorită
construcției lor (conductorul de fază și mantaua
cablului formează un condensator cilindric), au
capacități pe unitatea de lungime mult mai mari
decât acela ale liniilor electrice aeriene fiind deci
și ele generatoare de putere reactivă. Pentru
menținerea tensiunii la nodurile rețelei în plaja
valorilor admise pentru regimul normal de
funcționare trebuie consumată local o parte din
energia reactivă produsă folosind bobine
montate între fază și pământ (în derivație), așa
cum s-a arătat și în cazul liniilor electrice aeriene.

Există însă deosebiri între utilizarea bobinelor

șunt în cazul liniilor electrice aeriene (LEA) și în
cazul liniilor în cablu (LEC), deosebiri datorate
tensiunilor nominale mult diferite ale celor două
categorii de instalații:
• LEA pentru care se realizează compensarea
excesului de putere reactivă, au tensiuni
nominale mai mari de 245 kV ceea ce explică
soluția constructivă de tip transformator
adoptată pentru bobinele șunt;
• LEC au tensiuni nominale mult mai mici (până
la 24 kV) în consecință bobinele șunt montate
pentru compensarea puterii reactive pot fi
realizate folosind soluțiile constructive aplicate
pentru bobinele serie (izolație uscată în aer)

18
 În combinație cu
CONDENSATOR condensatoarele, bobinele intră
în structura filtrelor pentru
eliminarea armonicelor și
menținerea calității energiei
livrate consumatorilor
Figurile ilustrează acest tip de
utilizare

BOBINA

19
Transformatoare de măsurare pentru curent și pentru tensiune

20
 Rolul transformatoarelor de măsurare (TM) pentru tensiune și pentru curent

Funcţiile unui transformator de măsurare (TM)

Diferenţa substanţială de nivel existentă între mărimile de stare electrică asociate căilor principale de curent şi cele asociate dispozitivelor secundare,
impune utilizarea unor dispozitive intermediare pentru:
 reducerea valorilor curentului respectiv tensiunii la valori compatibile cu aparatele de măsurare şi protecţie;
 separarea "galvanică" (izolarea) aparatelor de măsurare şi protecţie în raport cu căile principale de curent, atât pe durata regimului normal de
funcţionare cât şi pe durata regimurilor tranzitorii iniţiate de defecte.
Dispozitivele care realizează aceste funcţii sunt TM - transformatoarele de măsurare (instrumentation transformers, transformateurs de mesure).
În funcţie de mărimea primară convertită există următoarele categorii de TM:
 transformatoare de măsurare de curent (pe scurt transformatoare de curent sau TC)
 transformatoare de măsurare de tensiune (pe scurt transformatoare de tensiune sau TT)
o TT inductive
o TT capacitive

Valori standardizate de curent şi tensiune în regim normal de

funcţionare
Valori nominale în primar: tensiunea respectiv curentul în înfăşurarea
primara a unui TM depind de caracteristicile reţelei în care urmează
să funcţioneze.
→ pentru TC valoarea nominală a curentului primar trebuie aleasă
astfel încât să depăşească cu 10 până la 40% valoarea estimată în
regim normal de funcţionare pentru curentul primar al instalației în
care se montează; alegerea se face din seria 10-12.5-15-20-25-30-
40-50-60-75 şi multipli decimali ai acesteia.
→ în mod normal TT sunt montate între fază şi pământ deci valoarea
nominală a tensiunii primare a unui TT este egală cu tensiunea
nominală a instalației
Valori nominale în secundar:
→ pentru TC valorile nominale ale curentului din înfăşurarea
secundară 1, 2 sau 5 A TC (current transformer) – pentru asigurarea raportului de transformare a
→pentru TT valorile nominale ale tensiunii înfăşurărilor secundare curenților înfășurarea primară are un număr foarte mic de spire (uneori rolul ei este
sunt (în practica europeană) îndeplinit de calea de curent primară)
TT (voltage transformer) – construcția lor este foarte asemănătoare cu cea a
100 / 3 V; 100 V 110 / 3 V 110 V transformatoarelor de forță (primar cu mai multe spire decât secundar), însă in
dimensionarea circuitului magnetic se utilizează valori mai reduse ale inducției
→ pentru TT ori de câte ori este posibil, raportul nominal de magnetice, pentru a menține punctul de funcționare în zona de liniaritate a
transformare trebuie ales din seria valorilor standardizate caracteristicii de magnetizare
În schema de mai sus sunt ilustrate:
-modul de legare al celor două transformatoare de măsurare în circuitul primar
-care sunt sarcinile care sunt alimentate din secundarul transformatoarelor
(bobinele de curent ale aparatelor de măsurare și cele ale releelor de protecție în
21 secundarul TC, bobinele de tensiune ale aparatelor și releelor în secundarul TT).
 Transformator de măsurare la care - în condiţii
Transformator de normale de funcţionare – tensiunea din secundar este
masurare de tensiune practic proporţională cu cea din primar şi defazată faţă P
Voltage transformer de aceasta cu un unghi apropiat de zero la folosirea
corectă a conexiunilor.
Transformator de măsurare (generic) – instrument transformer
Transformator de tensiune inductiv, Un = 110 kV, unitate monofazată cu izolație degresivă hârtie-ulei

A Circuitul magnetic este amplasat la partea de B

TT decuvat (în stânga) și în anvelopă
izolantă (în dreapta)
Părțile componente vizibile por fi identificate
cu ajutorul reperelor din figura B
jos a unității într-o cuvă metalică umplută cu
ulei electroizolant. Înfășurarea primară și
înfășurarea (sau înfășurările secundare) sunt
concentrice, amplasate pe una din laturile
circuitului magnetic.
Înfășurarea primară este dispusă spre exterior
în timp ce înfășurarea secundară ocupă poziția
de lângă circuitul magnetic,
Ieșirea din înfășurarea de înaltă tensiune, care
urmează să fie conectată la potențialul căii de secțiunea cea
curent, este scoasă din cuvă și adusă la borna mai solicitată
primară a TT printr-o conexiune cu izolație d.p.d.v. electric
degresivă (grosime mai mare la partea
inferioară unde solicitarea electrică este
aproape egală cu tensiunea pe fază și grosime
din ce în ce mai mică către partea superioară
unde solicitarea electrică scade).
Conexiunea este izolată cu hârtie impregnată
în ulei și este amplasată în interiorul unei
anvelope izolante umplută la rândul ei cu ulei.
Practic, ieșirea din înfășurarea primară se face
după principiul trecerii izolante (care a fost
explicat și la întreruptoarele dead tank).
Secțiunea cea mai solicitată din punct de
vedere electric este cea de la ieșirea din cuvă,
acolo unde distanța dintre peretele cuvei
(legată la pământ) și legătura spre borna
primară a TT (aflată la potențialul acesteia)
este minimă.
22
 Principalele tipuri de TT – (1) cu izolație degresivă și (2) – TT cu izolație plină

Varianta 2: TT inductiv monofazat cu izolaţie plină (toată

înfăşurarea primară este izolată la nivel nominal de
izolaţie). Ambele capete ale înfășurării sunt scoase în
Varianta 1: TT inductiv monofazat cu izolație degresivă exteriorul cuvei prin izolatoare de trecere.
Înfășurarea primară are un capăt legat la borna de înaltă Transformatorul poate funcţiona conectat între faze
tensiune iar cel de al doilea capăt este legat la pământ. (folosit pentru Un<72.5 kV)
Izolația față de masă a înfășurării, este degresivă (vezi slide-ul
anterior). Dintre cele două capete ale înfășurării este accesibil
numai unul (cel care este scos în exteriorul cuvei prin
izolatorul de trecere vizibil în imagine)
Tranfsormatorul funcționează conectat între fază și pământ

Referitor la construcția unui

TT cu izolație plină

23
 TT capacitiv – Capacitive Voltage Transformer
Coloana de Fig. B Schema electrică echivalentă a
condensatoare Detaliu unui transformator de tensiune capacitiv
rigidizare coloană

Fig. A – corespondența dintre elementele schemei

electrice echivalente și părțile constructive ale TT

Transformatorul de tensiune capacitiv (TTC) este format
din două părți:
- un divizor de tensiune capacitiv care reduce
tensiunea de la valoarea tensiunii primare din
instalație la o tensiune de cca. 24 kV
- un transformator intermediar de tip inductiv care
produce în secundarul său tensiunile standardizate
pentru transformatoarele de tensiune
În consecință, raportul de transformare realizat de TTC
este produsul dintre raportul de divizare și raportul de
transformare de tensiune pentru transformatorul
intermediar (vezi figura pentru Vp/Vs)
Din punct de vedere constructiv,
transformatorul intermediar este realizat ca un
transformator de tensiune inductiv și amplasat
integral în interiorul unei cuve metalice
umplute cu un mediu izolant (ulei sau SF6).
Pe cuvă este așezată anvelopa izolantă care
conține condensatoarele divizorului capacitiv.
Acestea sunt legate electric în serie pentru a
forma brațul de înaltă tensiune (C1) și
rigidizate mecanic (vezi fig. A detaliul de
rigidizare).
Inductivitatea L0 se alege astfel încât să fie
respectată relaţia:
L0 (C1 + C2) * (2 π fretea)2 =1
fretea = 50 Hz
Valoarea rezultată pentru L0 este mare, de
aceea inductivitatea nu poate fi asigurată
decât în varianta bobinei cu miez de fier.
Condiția asigură menținerea unei valori
reduse a curentului în înfășurarea primară a
transformatorului intermediar
 Transformator de măsurare – la care în condiţii
Transformator de normale de funcţionare – curentul secundar este
masurare de curent practic proporţional cu cel primar şi defazat faţă de P
Current transformer acesta cu un unghi apropiat de zero la folosirea
corectă a conexiunilor.
Soluții constructive pentru transformatoare de curent cu Un < 52 kV

Cel mai simplu TC este format din trei părţi principale :

- un circuit magnetic de forma unui tor cu secţiune
circulară
- înfăşurarea secundară dispusă pe acest tor
- înfăşurarea primară, care se la o simplă bară care
traversează torul

Este soluția adoptată pentru TC cu Un > 72,5 kV

Pentru TC care funcționează în instalațiile de medie tensiune (Un < 72,5 kV)
înfțăurarea primară este formată din mai multe spire. În figura alăturată,
reperul 3 este prezentat parțial secționat pentru a pune în evidență structura
înfășurării primare (4 spire realizate din conductor de cupru cu secțiune
pătrată,; conductorul este izolat iar înfășurarea este dispusă în două straturi.
Aspectul exterior al TC poate fi văzut, în medalion, în aceeași figură. Se
observă că nu are carcasă metalică, toate componentele fiind înglobate în
rășină epoxidică. Echipamentul este realizat pentru funcționare în interior 25
Înfășurarea primară - Borne ieșire

Înfășurarea primară - Bornă intrare (polarizată)

TC izolat cu rășină epoxidică pentru

funcționare în interior : 12 - 24 kV,
2 500 - 4 000 A |

Cutia de borne a înfășurării secundare

26
 Soluții constructive pentru transformatoare de curent cu Un > 52 kV

În staţiile de înaltă tensiune (Um > 52 kV) se utilizează pe scară largă transformatoare de măsurare cu construcţie
convenţională cu izolaţie internă din hârtie impregnată cu ulei şi izolaţie externă din porţelan.
Din punct de vedere constructiv, transformatoarele de curent pot fi clasificate în următoarele categorii:
 TC cu înfăşurare secundară izolată
 TC cu înfăşurare primară izolată şi înfăşurare secundară amplasată la partea de jos a transformatorului
 TC cu înfăşurare primară izolată
Oricare dintre soluţiile constructive adoptate, urmăresc rezolvarea aceloraşi probleme tehnice:
- poziţionarea circuitului magnetic şi a înfăşurării secundare la distanţă cât mai mică de înfăşurarea primară, pentru
optimizarea cuplajului magnetic dintre cele două înfăşurări şi reducerea fluxurilor de scăpări (fluxuri a căror prezenţă
determină creştere erorilor de măsurare);
- asigurarea izolaţiei înfăşurării primare (care este conectată în serie cu calea primară de curent deci primeşte potenţialul
acesteia-tensiunea pe fază) faţă de înfăşurarea secundară (care este conectată cu circuitele secundare şi se află practic
la potenţialul pământului);
- asigurarea izolaţiei externe a echipamentului atât pentru solicitări tranzitorii (prin înălţimea anvelopei izolante) cât şi
pentru solicitări electrice permanente (prin asigurarea unei linii de fugă corespunzătoare zonei de poluare în care
urmează să fie instalat).

Sunt utilizate două concepţii diferite

- poziţionarea secundarului în vecinătatea
circuitului primar (de înaltă tensiune) cu care este
înseriat primarul TC (cunoscut sub denumirea de
model inversat); se impune izolarea înfăşurărilor
secundare faţă de pământ la un nivel de izolaţie
corespunzător părţii de înaltă tensiune;
- poziţionarea secundarului departe de calea
principală de curent prin coborârea căii de curent
primare la nivelul solului; în acest caz izolaţia
faţă de pământ a secundarului trebuie să asigure
nivelul de izolaţie cerut în joasă tensiune, însă
înfăşurarea primară trebuie izolată faţă de
pământ la nivelul de izolaţie cerut de tensiunea la
care funcţionează.

27
 poziţionarea secundarului în vecinătatea căii primare de
curent (înfăşurările secundare sunt izolate faţă de pământ la
un nivel de izolaţie corespunzător părţii de IT)

poziţionarea secundarului departe de calea primară de

curent prin coborârea căii de curent primare la nivelul solului;
• izolaţia faţă de pământ a secundarului → nivelul de izolaţie
cerut în JT
• înfăşurarea primară trebuie izolată faţă de pământ la nivelul
de izolaţie cerut în IT
28
29
 1 (1) – circuitul primar (în interiorul TC circuitul
primar este izolat cu hârtie electrotehnică
– material electroizolant cu performanțe
3 electrice și mecanice bune, pierderi de
putere active reduse și durată de viață
mare)
1 4 (2) - secundar al TC (înfășurare din sârmă
1 de Cu sau Al izolată cu dublu strat de
email și este uniform distribuită pe
circuitul magnetic de formă toroidală)NOTA
(3) - anvelopă din porțelan (prin înălțime și
lungimea liniei de fugă asigură izolația
externă între fază și pământ a TC)
2
(4) - nisip de cuarț cu care se umple
anvelopa (minimizează cantitatea de ulei
utilizată pentru umplerea TC și asigură
un suport mecanic suplimentar pentru
secundarele TC; asigură izolația internă
a TC după impregnarea cu ulei mineral)

Cele 5 secundare ale TC sunt amplasate la partea de jos

NOTA –secundarele sunt izolate față de înfășurarea primară cu straturi de carton electrotehnic (presspahn) și hârtie .
Înfășurările sunt uscate sub vid. După introducerea lor în anvelopa de porțelan, spațiul rămas liber (circa 60% din
volumul anvelopei) este umplut cu nisip de cuarț (curat și uscat). Transformatorul montat este impregnat sub vid cu
ulei. Transformatorul este apoi sigilat ermetic .
30