Combatere Cor

Efim Obreja, Viorelia Gâscă, Teodor Potîrniche
Achiziţiile Publice şi Etica Publică:

viziuni privind combaterea corupţiei
TRANSPARENCY
INTERNATIONAL
MOLDOVA
Chişinău, 2002
Transparency International – Moldova
CZU 351.712 : 328.185

O-16
AUTORI:
Efim Obreja
Viorelia Gâscă
Teodor Potîrniche
DESIGN:
Adrian Cazacu
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Obreja, Efim
ACHIZIŢIILE PUBLICE ŞI ETICA PUBLICĂ: VIZIUNI PRIVIND
COMBATEREA CORUPŢIEI / Efim Obreja, Viorelia Gâscă, Teodor
Potîrniche; Transparency International – Moldova. – Ch.: S. n.,
2002 (Tipogr. “Bons Offices”). – 160 p.
ISBN 9975-928-24-2
500 ex.
351.712 : 328.185
ISBN 9975-928-24-2
© Transparency International – Moldova, 2002

2
ACHIZIŢIILE PUBLICE ŞI ETICA PUBLICĂ: VIZIUNI PRIVIND COMBATEREA CORUPŢIEI
Conţinut........................................................................... 3
EFIM OBREJA, TEODOR POTÎRNICHE
1. Corupţia în sistemul achiziţiilor publice................. 4

1.1 Practica internaţională privind corupţia în domeniul
achiziţiilor publice.......................................................... 6
1.2 Reglementarea achiziţiilor publice în Republica
Moldova.......................................................................... 22
1.3 Aspecte reale ale achiziţiilor publice în Republica
Moldova.......................................................................... 48
1.4 Propuneri................................................................... 65
VIORELIA GÂSCĂ
2. Etica publica vs. Corupţia........................................ 69

2.1. Introducere............................................................... 69
2.2 Codul internaţional al eticii din sectorul public........ 90
2.3 Codurile de conduită pentru sectorul public:
experienţa străină............................................................ 112
2.4 Standardele etice ale serviciului public din
Moldova: situaţia actuală şi recomandări....................... 133
2.5 Anexă: Codul de conduită pentru funcţionarii
publici din Republica Moldova (model)......................... 143
3
1. CORUPŢIA ÎN SISTEMUL ACHIZIŢIILOR PUBLICE

În condiţiile unei societăţi bazate numai pe proprietatea
obştească, cum a fost societatea din perioada sovietică,
dezvoltarea economică se efectua pe principiul de dirijare
centralizată. Statul determina cine, ce şi cât să producă, cui să
livreze marfa, la ce preţ, cui să dea credite, în ce mărime şi în
ce formă, etc. Despre toate acestea ne mărturisesc numeroasele
documente lăsate moştenire. Perioada dată se caracterizează
printr-un sistem închis al puterii, sistem lipsit de control, de
contopirea puterii şi economiei. În asemenea condiţii, societăţii
i-a fost înlăturată concurenţa caracteristică unei societăţi bazate
pe economia de piaţă şi, respectiv, posibilitatea de a se dezvolta
din punct de vedere economic.
Odată cu proclamarea independenţei sale şi păşirii pe calea
dezvoltării bazate pe o economie de piaţă, Republica Moldova
a intrat în perioada de tranziţie, în care principiul centralizat de
dezvoltare n-a fost imediat anulat. Ani în şir activitatea în
diferite domenii, dar, mai cu seamă, în cel economic s-a bazat
pe „semimăsuri”, care, în principiu, reprezintă o simbioză a
celor două principii de dezvoltare, vechi şi nou. Principiile
economiei de piaţă au început să se implementeze treptat,
foarte anevoios, fiind însoţită de lupta dintre adversarii acestor
principii. Anume în această perioadă de tranziţie, datorită
ignorării măsurilor de implementare deplină a principiilor
economiei de piaţă, s-au creat premisele pentru adâncirea
corupţiei în Moldova. Graţie acestui fenomen, nu numai că nu
s-a reuşit obţinerea unui nivel competitiv al economiei, dar,
mai mult ca atât, s-a pierdut şi acel potenţial economic iniţial
moştenit.
Aceasta, în principiu, şi era de aşteptat, căci corupţia are o
influenţă distrugătoare asupra dezvoltării economiei.1 Corupţia
1
Donald Strombom, Corruption in procurement, USIA Electronic Journal,
Vol. 3, No. 5, November 1998.
4
întotdeauna ia avânt, când ţara se află la etapa de transformare.

Problemele ce generează corupţia sunt cele caracteristice
majorităţii statelor aflate la etapa dată, dar, mai cu seamă, care
se află în tranziţie de la economia centralizată la economia de
piaţă. Printre aceste probleme se enumără: dificultăţile legate
de depăşirea moştenirii perioadei totalitare (retragerea slabă de
la puterea închisă şi lipsită de control; depăşirea fuziunii puterii
şi economiei, caracteristice regimurilor totalitare cu un sistem
centralizat de dirijare a economiei); legislaţie imperfectă şi
contradictorie; ineficienţa instituţiilor puterii; societatea civilă
prost pregătită şi izolarea puterii de societate; implementarea
anevoioasă a normelor democratice2 şi, desigur, economia
necompetitivă, căci statele cu o economie necompetitivă sunt
cele mai corupte.3
„Transparency International – Moldova” a efectuat un şir de
cercetări, prin care a fost reflectat nivelul destul de sporit al
corupţiei în Republica Moldova, pătrunderea ei tot mai adâncă
în diverse domenii de activitate, precum şi tendinţele de
agravare a situaţiei; a reflectat impactul negativ asupra
dezvoltării economice şi sociale asupra Moldovei şi asupra
securităţii politice a statului. În rezultatul cercetărilor au fost
relevate un şir de probleme, care urmează a fi soluţionate
pentru o luptă eficientă cu corupţia.4
Rezultatele sondajului, desfăşurat în anul 2000, indică că în
Moldova corupţia este una dintre cele mai acute probleme şi
2
Международный опыт борьбы с коррупцией: от неудач Китая до
успехов Израиля, Чистые руки, nr.3, 1999.
3
Иван Крастев, Искренни ли посткоммунистические правительства в
борьбе с коррупцией?, Чистые руки, nr.3, 1999.
4
Lilia Caraşciuc, Corupţia şi calitatea guvernării: cazul Moldovei, TI-
Moldova, Chişinău, 2002. Efim Obreja, Lilia Caraşciuc, Corupţia în
Moldova: fapte, analiză, propuneri, TI-Moldova, Chişinău, 2002.
5
ocupă locul II după problema sărăciei.5 Corupţia este evaluată

la nivelul 5,34 pe scara de la 0 la 6, unde 6 este forma cea mai
desăvârşită, cele mai corupte sectoare publice fiind considerate
ocrotirea sănătăţii, apoi serviciul vamal, poliţia, inspectoratele
fiscale, primăriile, sectorul de educaţie, judecata.
În scopul aprecierii situaţiei în domeniul achiziţiilor publice şi
unei activităţi eficiente de prevenire şi contracarare a corupţiei
în acest domeniu au fost întreprinse primele încercări de
cercetare a problemei achiziţiilor publice în Republica
Moldova. Pentru efectuarea acestor cercetări au fost utilizate
actele normative naţionale, materialele Agenţiei Naţionale
pentru Achiziţii Publice, Curţii de Conturi, organelor de drept,
documentele internaţionale, alte surse.
1.1 Practica internaţională privind corupţia în domeniul
achiziţiilor publice
În concluzia raportorului general Carlos Castresena6 pe
problema corupţiei în domeniul achiziţiilor publice, prezentată
la cea dea II Conferinţă europeană a serviciilor specializate de
luptă contra corupţiei se indică, că s-au modificat
caracteristicile corupţiei, că cea din urmă şi-a mărit prezenţa sa
în toate administraţiile publice şi a depăşit limitele conduitei,
devenind o cauză de deteriorare sistematică a stării bugetelor
publice. La toate nivelurile guvernele şi organizaţiile procură
bunuri şi servicii, făcând achiziţii publice, în care sume enorme
de resurse publice sunt plasate sub controlul agenţilor publici
individuali - o ţintă privilegiată a fenomenelor de corupţie.
5
Lilia Caraşciuc, Corupţia şi calitatea guvernării: cazul Moldovei,
Transparency International-Moldova, Chişinău, 2002.
6
Carlos Castresena Fernandez, II Conference Europeenne des Services
Specialises dans la lutte contre la Corruption (Tallinn, 27-29 octobre 1997),
La corruption dans les marches publics.
6
Donald Strombom7, fost conducător al sistemului de achiziţii a

Băncii Mondiale, accentuează că, probabil, nici una din forme
ale corupţiei nu a obţinut o mai mare răspândire şi generează
mai mari consecinţe, cum este corupţia în sistemul achiziţiilor
publice. Contractele de stat privind achiziţiile publice creează
condiţii favorabile pentru acte de corupţie. Motivele sunt
simple. Dacă nu se iau în consideraţie salariile funcţionarilor de
stat şi plăţile indemnizaţiilor sociale, achiziţiilor, de obicei, le
revine cota cea mai mare a cheltuielilor de stat de toate
nivelurile. Atât sumele totale a cheltuielilor, cât şi sumele unor
contracte sunt destul de mari, de aici şi posibilităţi mari pentru
corupţie. De regulă, corupţia se manifestă prin mituirea
funcţionarilor, efectuarea plăţilor unui anumit procent din suma
afacerilor şi în alte forme de corupere. Remunerarea posibilă
pentru un contract, organizat pentru persoana necesară, poate
să depăşească salariul oficial al funcţionarului ce a luat decizia
pentru toată viaţa lui. Ispita este mare, iar riscul de a fi pedepsit
frecvent este relativ mic. De proiectele din domeniul
construcţiilor obiectelor de stat – aeroporturilor, barajelor,
şoselelor, staţiilor de metro, sistemelor de asigurare cu apă – în
toată lumea, tradiţional, sunt legate cele mai mari şi mai
convingătoare cazuri de corupţie cunoscute. Printre alte ţinte
principale se află tehnica costisitoare – parcurile de autobuze,
utilajul de construcţie, avioanele, turbinele şi generatoarele, -
precum şi alte mijloace tehnice, medicamentele, manualele,
uniformele, care sunt achiziţionate din an în an în cantităţi
enorme. Din domeniile noi cel mai bine este pregătit terenul
pentru corupţia în domeniul tehnologiilor informaţionale,
pentru că puţin cine se descurcă în esenţa lor, dar, în acelaşi
timp, aici se semnează o mulţime de contracte costisitoare.
Cazurile cele mai efective şi care atrag o mai mare atenţie sunt
situaţiile, când în formă de remunerare pentru unul şi acelaşi
7
Vol. 3, No. 5, November 1998;
7
contract trec din mâini în mâini milioane de dolari sau situaţiile

când sunt date publicităţii scandalurile legate de mituiri, care
duc la căderea guvernelor şi partidelor politice.
Cum are loc corupţia în sistemul achiziţiilor publice? Donald
Strombom informează, că în conştiinţa în masă s-a întipărit
chipul viitorului antreprenor, care se apropie de biroul
ministrului sau primarului cu o valiză plină cu bani până la
luarea deciziei definitive pe problema cui va reveni contractul.
În realitate, probabil, va fi un depozit electronic pe cont într-o
bancă străină, acţiuni ale corporaţiei, loc achitat într-o instituţie
de învăţământ de elită pentru fecior sau fiică. Utilizarea de
către destinatar a acestui venit pentru o faptă bună simţitor
complică activitatea de combatere a corupţiei.
În continuare Donald Strombom menţionează, că sunt
frecvente cazurile de corupere la etapele anterioare procesului
de achiziţie: de exemplu, pentru a izbuti includerea firmei în
lista limitată de concurenţi sau de a îndemna clientul să
formuleze cerinţele sale astfel încât câştigătorul tenderului să
fie anticipat. În altă variantă corupţia poate fi realizată exclusiv
între firmele concurente prin înţelegerea între ele şi denaturarea
ofertelor fără vre-o participare a clientului, care poate chiar şi
să nu ştie despre cele ce se întâmplă. Firmele pot să se
înţeleagă din timp cine va depune cererea de participare la
concurs şi ce preţ va propune, cine va câştiga şi cum va fi
împărţit venitul.
Probabil că cel mai înalt nivel al corupţiei, cu implicarea a
celor mai mari cheltuieli se atestă după ce se determină soarta
contractelor. Scopul corupţiei doar nu este un act de binefacere:
„câştigătorii”, indiscutabil, sunt dispuşi de a-şi recupera
cheltuielile pentru mitele oferite şi utilizează pentru aceasta
diverse procedee. La prima etapă, mai cu seamă la înţelegerea
de tender, aceasta se face prin exagerarea preţului propus.
Recuperarea în continuare poate fi efectuată pe parcursul
8
îndeplinirii contractului, când se înaintează conturi exagerate

pentru loturile livrate de mărfuri sau pentru lucrările prestate;
la efectuarea construcţiilor se utilizează materiale de o calitate
mai proastă, iar mărfurile se livrează de modele mai ieftine,
precum şi când furnizorul insistă la modificarea condiţiilor
contractului în direcţia majorării volumului mărfurilor vândute
sau lucrărilor prestate la preţuri exagerate pentru o unitate de
producţie. După prezentarea contractului corupţia poate fi
generată cu consimţământul unor funcţionari din organizaţia
clientului sau prin iniţiativele ascunse cu minuţiozitate a însuşi
furnizorului (antreprenorului).8
Tot în acest context se exprimă şi Castresena9, care
menţionează că în domeniul dat corupţia provoacă o escaladă a
preţurilor proiectelor, o calitate inferioară a prestaţiilor, are loc
programarea şi executarea proiectelor antieconomice şi inutile.
Mult mai alarmante, că ea conduce la o deteriorare a normelor
etice a societăţii şi la pierderea încrederii cetăţeanului în
serviciile publice şi instituţiile democratice.
Care este prejudiciul real al corupţiei la efectuarea achiziţiilor
publice? Conform lui Strombom, unele din căi ce permit
estimarea prejudiciului este compararea preţurilor reale la
asemenea mărfuri şi servicii prestate în alte condiţii, de
exemplu, conform contractelor încheiate în rezultatul
tratativelor directe sau unui tender închis, cu preţurile care se
formează din târgurile deschise şi, probabil, concurente în
modul cuvenit organizate. De regulă, se relevă diferenţa în
preţuri, care constituie circa 20-30%, iar uneori şi mai mult.
8
9
La corruption dans les marches publics; GMC (2000) 32 Final, Groupe
Multidisciplinaire sur la Corruption, rapport d’activite dun GMC (1994-
2000).
9
Conform celor mai modeste calcule, corupţia, care poartă un

caracter sistematic, probabil sporeşte cheltuielile de efectuare a
achiziţiilor publice cu cel puţin 20-25%. În unele cazuri de
achiziţii publice, în care s-au depistat acte de corupţie, preţul
unui volum unic de lucrări pe proiecte mari a scăzut mai mult
de 50%. Ţinând cont că bugetele anuale pentru achiziţii
constituie miliarde sau sute de milioane de dolari, aceştia sunt
bani enormi.
Polemica referitoare la responsabilitatea pentru corupţia în
sistemul de achiziţii publice în mare măsură este lipsită de sens
din motivul lipsei unui model unic. Uneori iniţiativa de
corupţie vine de la client în formă de cerinţă directă a
directorului cu privire la acordarea unui procent concret din
preţul propus sau de la inspectorii care „confirmă” mărimea
incorectă a plăţilor furnizorilor. În alte situaţii, participantul la
tender primul propune stimulări materiale. În majoritatea
cazurilor, este evident gradul determinat al coparticipării
clientului şi concurentului sau furnizorului. În pierdere, în toate
cazurile, se află plătitorii de impozite şi societatea în
întregime.10
Strombom mai menţionează, că în prezent se întreprind măsuri
serioase pentru demonstrarea că sistemele achiziţiilor publice
pot activa efectiv fără corupţie. Pentru a evita fenomenul
corupţiei în sistemul achiziţiilor publice se elaborează şi se
implementează un mecanism efectiv de achiziţii.
Care sunt caracteristicile unui sistem bun al achiziţiilor
publice? Conform lui Strombom, sistemul achiziţiilor publice
trebuie să asigure furnizarea de mărfuri şi servicii necesare
guvernului pentru îndeplinirea funcţiilor lui în termen şi la
preţuri rezonabile. Adică, sistemul trebuie să fie economic şi
10
10
activ, eficient. Posibilităţile încheierii contractelor necesită de a

fi aduse la cunoştinţa publicului larg. Se recomandă de a oferi
prioritate acelor pretendenţi, care sunt în stare de a satisface
necesităţile expuse şi de a îndeplini standardele necesare,
sugerând cele mai optime condiţii. Regulile trebuie să fie clare
şi cinstite, tot procesul să fie deschis, iar rezultatele –
previzibile. La baza întregului sistem trebuie să fie pusă
viziunea, că persoanele cu funcţii de răspundere îşi dau darea
de seamă pentru utilizarea eficientă a mijloacelor de stat şi nu
vor urmări scopul îmbogăţirii ilegale în procesul acestei
activităţi.
Strombom se pronunţă în continuare vis-a-vis de experienţa
internaţională, care demonstrează că aceste caracteristici sunt
mai bine scoase în relief cu ajutorul sistemului bazat pe
metodele corect construite ale concurenţei dintre furnizorii
competenţi de mărfuri şi servicii. Există, de asemenea, o
înţelegere largă asupra elementelor principale ale procesului
târgurilor prin tender de concurenţă, care trebuie să includă în
sine:
• anunţul public despre posibilităţile de participare în tender;
• documentele care expun clar necesităţile, ce descriu
procedura târgului, termenii şi condiţiile contractului şi care
conţin criteriile determinării câştigătorului;
• prezentarea cererilor în stare sigilată cu siguranţă, care se
deschid în prezenţa tuturor participanţilor tenderului într-un
timp determinat şi într-un loc stabilit;
• aprecierea imparţială şi comparaţia cererilor de experţi
competenţi fără influenţă sau amestecul participanţilor
tenderului sau altor părţi;
• oferirea contractului acelui participant la tender, care a
îndeplinit toate cerinţele stabilite şi a propus cele mai bune
11
condiţii a contractului în corespundere cu criteriile de

selectare publicate.
În concluziile prezentate la conferinţa din Tallinn, Castresena11
indică că procedurile referitoare la achiziţiile publice trebuie să
fie economice, echitabile şi imparţiale, transparente şi eficace.
Ele trebuie să stopeze corupţia, să faciliteze relevarea ei şi să
pregătească cu o atenţie deosebită diferitele aspecte particulare
vulnerabile, în particular:
• registrele însărcinărilor apelurilor de oferire a achiziţiilor
publice trebuie să fie clare, precise, accesibile şi
nediscriminatorii;
• criteriile de selecţie trebuie să fie obiective şi câmpul de
discreţie redus la minimum posibil;
• deschiderea plicurilor trebuie, de regulă generală, să aibă
loc în public, permiţând cel puţin prezenţa autorităţilor
publice şi furnizorilor pentru a supune aprecierii ofertele,
precum şi, de preferinţă, participarea societăţii civile
(asociaţiilor de consumatori sau profesionale, mass-media,
etc.);
• în măsura posibilităţilor, decizia asupra determinării
achiziţiei nu trebuie să fie luată de către o singură persoană,
ci de către comisii, care efectuează evaluări colective,
independente şi fără a se supune unei influenţe din partea
administraţiilor sau sectorului privat;
• când concurenţa şi publicitatea achiziţiei sunt imposibile
din motivul naturii unui asemenea contract (de exemplu,
11
2000).
12
securitatea sau apărarea naţională), mecanismele alternative

de control trebuie să fie prevăzute pentru a evita corupţia;
• responsabilii de achiziţii publice trebuie să-şi dea seama de
deciziile lor;
• comisiile independente trebuie incluse pentru verificarea
bunei derulări a procedurilor achiziţiilor publice; furnizorii
şi alte persoane interesate trebuie să poată sesiza asemenea
comisii;
• administraţiile publice trebuie să prevadă mecanisme de
control extern şi intern adecvate şi proceduri de verificare a
conturilor.
În scopul activizării luptei cu corupţia în domeniul achiziţiilor
publice, participanţii la conferinţa de la Tallinn12 au
concluzionat că:
- Prevenirea şi sensibilizarea sunt elemente de bază ale unei
strategii eficiente de termen lung de luptă contra corupţiei în
achiziţiile publice. Experienţa denotă că serviciile publice
remunerate adecvat sunt mult mai puţin afectate de actele de
corupţie. Măsurile preventive, cum ar fi divizarea procesului
decizional în mai multe faze, adoptarea deciziilor importante de
către mai multe persoane, rotaţia la posturile majore, declararea
la intervale regulate de timp de către funcţionarii de rang înalt a
averii lor urmată de un control a informaţiilor furnizate, au
arătat eficienţa acestora;
- Legea trebuie să antreneze sancţiuni adecvate pentru
contracte de achiziţii publice obţinute ca urmare a faptelor de
12
2000).
13
corupţie, care prevăd în particular: rezilierea contractelor,

sechestrarea gajului vărsat, prejudicii şi interese, liste negre de
societăţi şi de conducători ce au participat la acte de corupţie;
- Urmărirea şi sancţionarea permanentă şi fermă a cazurilor de
corupţie descurajează într-o manieră mai eficace practicarea
unor asemenea infracţiuni. Pentru aceasta judecătorii şi
procurorii trebuie să beneficieze de o independenţă şi
imparţialitate în exerciţiul funcţiilor lor, să posede o pregătire
suficientă pentru lupta contra acestui tip de comportamente
criminale şi să dispună de mijloace şi resurse suficiente pentru
a atinge acest obiectiv;
- Este necesar de ţinut cont de pătrunderea crescândă în diferite
state a crimei organizate în practicile de corupţie în achiziţii
publice, care sunt câştigate nu numai prin transmiterea mitelor,
ci şi prin ameninţare, precum şi alte delicte.
- Experienţa mai arată, că fenomenul corupţiei în achiziţiile
publice frecvent este legat de finanţarea ilegală a partidelor
politice şi campaniilor electorale. Aceasta duce la o risipă a
resurselor publice şi alterează funcţionarea adecvată a
instituţiilor democratice.
- Conform declaraţiei Adunării Generale a Naţiunilor Unite din
16 decembrie 1996 contra corupţiei în tranzacţiile comerciale
internaţionale, statele trebuie să coopereze pe deplin cu
guvernele care cercetează informaţiile asupra investigaţiilor
criminale sau orice altă procedură judiciară referitoare la
corupţie, mituire şi, în genere, toată experienţa acumulată în
acest domeniu.
- Schimbul internaţional de date şi experienţe trebuie să fie
urmat, mai cu seamă, între actorii multilaterali. Această
cooperare ar putea beneficia de implementarea unei baze de
date accesibile pentru toate organizaţiile profesionale.
14
Strombom13 relevă, că organele puterii în multe state şi la

diferite niveluri au elaborat şi cu succes utilizează procedura
achiziţiilor publice, având drept bază elementele principale
indicate.
Mecanisme de implementare a procedurilor de achiziţii publice
au fost adoptate, de asemenea, de un şir de state în tranziţie din
Europa de Est, de exemplu, în România - Ordonanţa Urgentă
de Guvern nr.60 din 25.04.2001 achiziţiile publice, urmată de
Hotărârea de Guvern nr.461 din 09.05.200114 şi Ordonanţa de
Guvern nr.20 din 24.01.2002 achiziţiile publice prin licitaţii
electronice, urmată de Hotărârea de Guvern nr.182 din
28.02.200215; în Federaţia Rusă - Decretul Preşedintelui
Federaţiei Ruse nr.305 din 08.04.199716.
Ibrahim Shihata, profesor în drept, vicepreşedinte al Băncii
Mondiale, ne relatează că practic în toate societăţile corupţia
este recunoscută ca pericol social, dacă nu păcat religios. Pe
măsura liberalizării comerţului şi regimurilor de investiţii,
globalizării treptate a pieţei şi implementării tehnologiilor
sofisticate, corupţia a devenit nu numai o problemă naţională,
dar şi internaţională. Ea se răsfrânge negativ, dacă nu direct
asupra dezvoltării economice, atunci asupra preţului afacerilor,
13
14
Ordonanţa Urgentă de Guvern nr.60 din 25.04.2001 privind achiziţiile
publice; Hotărârea de Guvern nr.461 din 09.05.2001 aprobarea normelor de
aplicare a O.U.G. 60/2001 privind achiziţiile publice.
15
Ordonanţa de Guvern nr.20 din 24.01.2002 achiziţiile publice prin licitaţii
electronice; Hotărârea de Guvern nr.182 din 28.02.2002 lista autorităţilor
contractante care au obligaţia de a aplica prevederile O.G. 20/2002 privind
achiziţiile publice prin licitaţii electronice şi produsele care urmează să fie
achiziţionate prin procedura de licitaţie electronică.
16
Указ Президента Российской Федерации №305 от 8 апреля 1997 года
«О первоочередных мерах по предотвращению коррупции и
сокращению бюджетных расходов при организации закупки
продукции для государственных нужд».
15
volumului fluxului de investiţii străine, stabilităţii şi

pronosticării mediului de investiţii.17
Preşedintele Băncii Mondiale James D.Wolfensohn în
anul1996, la Moscova, a declarat, că după sfârşitul războiului
rece, corupţia a devenit frâna principală în calea dezvoltării
democratice.18
Corupţia în domeniul colaborării economice internaţionale
apare la crearea întreprinderilor cu capital străin, la realizarea
proiectelor de investiţii şi la privatizarea proprietăţii de stat, la
examinarea problemelor de împărţire a producţiei, etc. Nici o
ţară nu este asigurată de acest tip de corupţie. În organizaţiile
internaţionale corupţia există dat fiind faptul, că prin
intermediul lor se repartizează resurse (de exemplu, ajutor
statelor-membre sau clienţilor acestor organizaţii); ele sunt
repartizate de funcţionari, care nu sunt proprietarii acestor
resurse.18
Strombom19 menţionează că toate băncile principale
internaţionale de dezvoltare, inclusiv Banca Mondială, Banca
Europeană de Reconstrucţii şi Dezvoltare, au adoptat regulile
de achiziţii utilizate referitor la proiectele finanţate de ele.
Pentru a utiliza mijloacele în limitele creditelor eliberate de
aceste bănci, debitorii urmează a utiliza aceste reguli. Băncile
la rândul lor, efectuează supravegherea cu scopul asigurării
respectării întocmai a acestor reguli. Nerespectarea lor poate
provoca pierderea creditelor. Conform lui Strombom, în scopul
combaterii corupţiei în sistemul achiziţiilor publice băncile
internaţionale de dezvoltare cheltuiesc un volum mare din
17
Ибрагим Шихата, Всемирный Банк против коррупции, Чистые руки,
nr.3, 1999.
18
Международный опыт борьбы с коррупцией: от неудач Китая до
успехов Израиля, Чистые руки, nr.3, 1999.
19
16
timpul de lucru şi bugetului administrativ pentru efectuarea

supravegherii asupra fiecărei operaţiuni creditare şi, mai cu
seamă, la urmărirea şi aprobarea procedurilor şi hotărârilor în
domeniul achiziţiilor. În pofida acestui fapt, cazurile relevate în
ultimul timp permit de a presupune, că în unele state nu mai
puţin de 20% din aceste mijloace se pierd în rezultatul
„scurgerii” banilor ca rezultat al corupţiei, umplând buzunarele
funcţionarilor şi conturilor lor bancare personale. Încă până la
publicarea acestor aprecieri instituţiile financiare internaţionale
au întreprins măsuri concrete pentru consolidarea posibilităţilor
lor în lupta cu corupţia. Ele au îmbogăţit conţinutul regulilor
privind achiziţiile, incluzând în ele interdicţii directe în ceea ce
priveşte escrocheriile şi corupţia, stabilind sancţiuni aspre
pentru violarea acestora, cum ar fi rezilierea contractelor cu
delicvenţii, interzicerea participării lor în tenderele următoare
referitoare la contractele finanţate de aceste bănci, refuzul de a
efectua plăţi pentru contractele obţinute ilegal, în ultima
instanţă – anularea acordării creditelor. Suplimentar la cerinţele
de efectuare a supravegherii asupra proiectului şi reviziilor
financiare, băncile internaţionale de dezvoltare însărcinează
efectuarea reviziilor companiilor străine cu scopul determinării
respectării de către debitori a regulilor şi procedurilor stabilite.
Pe lângă înăsprirea controlului şi supravegherii asupra
proiectului, concomitent băncile întreprind măsuri pentru a se
încredinţa că debitorii într-adevăr conştientizează şi sunt
capabili să utilizeze corect procedurile de achiziţii. Cele două
domenii-cheie ce prezintă obiectul de cercetări sunt:
corespunderea regulilor de achiziţii practicii primite şi prezenţa
semnelor corupţiei.
Ibrahim Shihata20 denotă că, pe lângă măsurile întreprinse spre
limitarea corupţiei în interior, Banca Mondială întreprinde un
20
Ибрагим Шихата, Всемирный Банк против коррупции, Чистые руки,
nr.3, 1999.
17
şir de măsuri întru limitarea acestui fenomen la eliberarea

creditelor, de a evita orice posibilităţi de pătrundere a corupţiei
în proiectele finanţate de ea. În acest scop, la etapele iniţiale de
elaborare a proiectelor, Banca acordă o deosebită însemnătate
participării persoanelor interesate şi organizaţiilor
nonguvernamentale. În procesul realizării proiectului Banca
acordă o atenţie deosebită controlului. Posibil, cele mai
importante în contextul luptei cu corupţia o au regulile Băncii,
care sunt utilizate în privinţa livrărilor de stat a mărfurilor şi
serviciilor în limitele creditelor prezentate. Suplimentar la
acestea au fost adoptate noi reguli şi proceduri stricte, care
includ, de asemenea, aspecte ce ţin de lupta cu corupţia:
• Banca în orice moment poate să anuleze finanţarea oricărui
contract de credit nu numai în cazurile legate de livrările de
stat, dar şi în orice alte cazuri, când se stabileşte vre-un act
de corupţie sau escrocherie în care sunt implicaţi
reprezentanţii debitorului sau utilizatorului de împrumut în
timpul încheierii sau realizării contractului de livrare de
stat, dacă debitorul nu întreprinde măsurile cuvenite şi la
timp, care vor satisface banca.
• Orice furnizor (antreprenor), consultant, finanţat din
împrumutul băncii, care după controlul respectiv, a fost
recunoscut de bancă implicat în corupţie şi escrocherie, va
fi declarat prin hotărârea preşedintelui băncii ca persoană
ce nu corespunde pentru participarea în executarea
contractelor finanţate de bancă pe o perioadă determinată
sau nedeterminată, în dependenţă de gravitatea infracţiunii;
• Banca, de asemenea, este în drept să respingă propunerea
debitorului de a transmite contractul privind livrarea de
stat, dacă va stabili că pretendentul, recomandat în acest
scop de către debitor, a fost implicat în acte de corupţie şi
de escrocherie, aflându-se în concurenţă cu alţi pretendenţi
pentru obţinerea dreptului de a participa în acest contract.
18
Ibrahim Shihata menţionează că anume politica creditară a

băncii şi prezentarea împrumuturilor de asistenţă tehnică este
mijlocul principal de ajutor statelor-membre în lupta cu
corupţia.
În scopul unei lupte eficiente cu fenomenul corupţiei atât pe
plan naţional, cât şi pe plan internaţional diferite organisme
internaţionale au adoptat un şir de documente, care conţin
elementele de bază necesare acestei activităţi.
În anul 1993 Comisia ONU asupra legislaţiei privind comerţul
internaţional a adoptat o lege-model cu privire la livrarea
mărfurilor şi efectuarea lucrărilor de construcţie. Acest
document conţine, în fond, toate acele principii, la care băncile
internaţionale de dezvoltare îşi aliniază regulile lor de efectuare
a achiziţiilor, precum şi procedurile administrative şi judiciare
de examinare a deciziilor de achiziţii, ceea ce este un pas
important în elaborarea regulilor şi procedurilor unice
internaţionale.21 Se are în vedere legea-model UNCITRAL cu
privire la achiziţia de mărfuri şi servicii, adoptată la Vienna la
5-23 iulie 1993 cu Recomandările de utilizare.22 Legea-model
este elaborată pentru a ajuta ţările în reorganizarea procesului
de achiziţii publice.
După părerea lui Strombom, cel mai important succes în acest
domeniu a fost elaborarea Acordului privind achiziţiile
guvernamentale înregistrat la 15.04.1994 la Marrakesh23, parte
componentă a Acordului General cu privire la comerţ şi tarife.
Acest acord, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1996 pentru statele
semnatare, frecvent este numit ca reguli de achiziţii a
21
22
UNCITRAL model law on procurement of goods, construction and
services, New-York, 1995.
23
WTO, Agreement on Governement procurement, done at Marrakesh
15.04.1994.
19
Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Respectarea de către

guvernele statelor-membre ale OMC a acestor reguli se
stimulează, necătând că nu servesc drept condiţii de a fi
membru al organizaţiei.
La 6 noiembrie 1997 Comitetul de Miniştri al Consiliului
Europei a adoptat cele 20 de principii directorii de luptă contra
corupţiei. Unul din principiile directorii de luptă cu corupţia are
o atitudine directă faţă de achiziţiile publice. În corespundere
cu principiul dat urmează a fi adoptate proceduri referitoare la
achiziţii publice asigurate cu o transparenţă adecvată pentru a
favoriza o concurenţă loială şi a descuraja mituitorii.24
La 27.01.1999 Consiliul Europei a adoptat Convenţia penală
privind corupţia25, care atribuie la infracţiuni penale actele de
corupţie activă şi pasivă în sectorul public şi cel privat, traficul
de influenţă, spălarea banilor rezultaţi din delictele de corupţie,
actele de participare (complicitate), stipulează responsabilitatea
persoanelor juridice, responsabilitatea pentru infracţiuni
contabile, etc., iar la 04.11.1999 - Convenţia civilă privind
corupţia26.
În baza rezoluţiei (98) 7 a Comitetului de Miniştri din 5 mai
199827 Consiliul Europei a adoptat Rezoluţia (99) 5 din 1 mai
1999, prin care a instituit Grupul de State contra corupţiei
(GRECO).28
24
Resolution (97) 24 portant les vingt principes directeurs pour la lutte
contre la corruption (adoptee par le Comite des Ministres le 6 novembre
1997, lors de sa 101 session), Conseil de l’Europe.
25
Convenţia penală privind corupţia, Strasbourg, 27.01.1999.
26
Convenţia civilă privind corupţia, Strasbourg, 04.11.1999.
27
Resolution (98) 7 portant autorisation de creer l’accord partiel et elargi
etablissant le “Groupe d’Etats contre la corruption – GRECO” (adoptee par
le Comitee des Ministres le 5 mai 1998, lors de sa 102e session).
28
Resolution (99) 5 instituant le Groupe d'Etats contre la corruption
(adoptee le 1er mai 1999).
20
Mai mult ca atât, Consiliul Europei şi Comisia Europeană au

lansat unele programe în acest scop, cum ar fi Programul
Octopus I pentru anul 1998, Programul Octopus II „Lupta
contra corupţiei şi crimei organizate în statele în tranziţie”
pentru perioada 1999-2000, la care a participat şi Republica
Moldova, iar în februarie 2000 a fost adoptată Iniţiativa
Anticorupţie din cadrul Pactului de Stabilitate în Europa de
Sud-Est (SPAI).
În scopul unei lupte eficiente în domeniul comerţului
internaţional la data de 21.11.1997 Organizaţia de Cooperare şi
de Dezvoltare Economică (OCDE) a adoptat Convenţia privind
lupta contra corupţiei agenţilor publici străini în tranzacţiile
comerciale internaţionale29, care, de asemenea, atribuie la
infracţiuni penale actele de corupţie a agenţilor publici străini
în domeniul comerţului internaţional, complicitatea în
asemenea acte de corupţie, spălarea de capital ca rezultat al
actelor de corupţie, prevede responsabilitatea persoanelor
juridice, aspecte ce ţin de cooperarea internaţională în
domeniul luptei cu corupţia, alte aspecte. Suplimentar, la data
de 23.05.1997 Consiliul OCDE a adoptat Recomandări privind
lupta cu corupţia în domeniul tranzacţiilor comerciale
internaţionale. Ele includ în sine şi recomandări ce ţin de
transparenţa în achiziţiile publice, suspendarea accesului la
achiziţii publice a întreprinderilor implicate în coruperea
agenţilor publici străini.30
Considerăm, că este necesară aderarea ţării noastre la aceste şi
alte mecanisme internaţionale şi de a ajusta legislaţia naţională
cerinţelor internaţionale, ceea ce ar contribui la o activitate mai
29
Convention sur la lutte contre la corruption d’agents publics etrangers
dans les transactions commerciales internationales, OCDE, 21.11.1997.
30
Recommandation revisee du Conseil sur la lutte contre la corruption dans
les transactions commerciales internationals, adopte par le Conseil OCDE le
23.03.1997.
21
eficientă de luptă contra corupţiei atât pe plan naţional, cât şi

pe plan internaţional.
Strombom31 relatează că experienţa instituţiilor financiare
internaţionale şi altor structuri în sistemul achiziţiilor publice
indică, că nu poate fi combătută sau limitată corupţia numai în
baza unor reguli efective. El consideră că pentru a influenţa
asupra corupţiei sunt necesare şi alte eforturi acordate, cum ar
fi sisteme efective de control şi revizie şi organe de drept, care
dispun de voinţa şi capacitatea de a acţiona împotriva
infractorilor, indiferent de poziţia lor. Este necesar un sistem de
judecată necorupt, capabil de a lua decizii asupra vinovăţiei şi
de a asigura executarea lor. Este necesar de a pregăti pentru
activitate în sistemul de achiziţii publice a cadrelor
profesioniste, imparţiale din punct de vedere politic în procesul
de luare a deciziilor în acordarea contractelor. Ispita corupţiei
la aceste persoane urmează a fi limitată din contul unui salariu
demn al muncii lor ce stimulează atitudine onestă.
Strombom mai menţionează, că pentru a combate eficient
corupţia este necesară o gândire creatoare şi o atitudine de
inovator. Una din tendinţe cu perspective în această privinţă
este mişcarea pentru implementarea transparenţei în procesul
de achiziţii publice. Va fi destul de tragic dacă intenţiile bune
se vor pomeni a fi doar semimăsuri adoptate în grabă, astfel
permiţând corupţiei în sistemul achiziţiilor publice să rămână
neînfrântă, demoralizând reformatorii.
1.2 Reglementarea achiziţiilor publice în Republica
Moldova
În scopul asigurării economiei şi eficacităţii achiziţiilor
publice, fapt ce ar duce la evitarea sustragerilor, abuzurilor,
precum şi actelor de mituire în acest domeniu se impune
31
22
elaborarea şi implementarea în Republica Moldova a

mecanismului respectiv.
Până la adoptarea unei legi de reglementare a mecanismului
achiziţiilor publice, această activitate în Republica Moldova se
desfăşura în conformitate cu diverse Hotărâri de Guvern.
Astfel, Hotărârea Guvernului nr.534 din 24.08.93 a aprobat
Regulamentul provizoriu privind organizarea şi desfăşurarea
concursurilor şi licitaţiilor pentru lucrările publice.32
Hotărârea Guvernului nr.658 din 20.09.95 a adoptat
mecanismul achiziţiilor publice şi celor din contul
împrumuturilor externe, hotărâre care a fost abrogată la
31.12.97. În corespundere cu aceasta33 a fost reglementat
„mecanismul achiziţiilor publice şi celor efectuate din contul
împrumuturilor externe, în cadrul firmei "Moldova-EXIM" şi a
fost instituit Biroul pentru Asistenţa Proiectelor şi Achiziţiilor
Publice (BAPAP), care avea următoarele atribuţii:
a) organizarea achiziţiilor şi procurărilor de stat;
b) asigurarea eficienţei mecanismului achiziţiilor şi plăţilor
din contul împrumuturilor externe, de acordare Guvernului,
ministerelor, departamentelor, instituţiilor de stat şi agenţilor
economici a serviciilor de consulting în vederea implementării
acestui mecanism;
c) efectuarea, în comun cu Departamentul Relaţii Economice
Externe al Ministerului Economiei, cu Ministerul Finanţelor,
alte ministere şi departamente interesate şi cu Banca Naţională
a Moldovei a operaţiunilor de rigoare privind achiziţiile, plăţile
şi asistenţa tehnică potrivit condiţiilor împrumuturilor externe;
32
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.534 din 24.08.93 despre
aprobarea Regulamentului provizoriu privind organizarea şi desfăşurarea
concursurilor şi licitaţiilor pentru lucrările publice.
33
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.658 din 20.09.95 privind
mecanismul achiziţiilor publice şi celor din contul împrumuturilor externe.
23
d) organizarea instruirii consecutive a specialiştilor din

ministere şi instituţiile de stat, de implicate în valorificarea
împrumuturilor externe;
e) administrarea şi efectuarea tuturor achiziţiilor din numele:
- Republicii Moldova - în cazul în care statul este beneficiar
sau garant al oricăror împrumuturi sau donaţii din surse
externe;
- organizaţiilor private şi independente - în cazul în care ele
beneficiază de împrumuturi externe, garantate de către stat;
f) asigurarea desfăşurării tenderelor internaţionale şi interne;
g) preluarea tuturor activelor şi de asumare integrală a
obligaţiunilor Unităţii de Coordonare a Proiectului (U.C.P.),
instituite prin Dispoziţia Guvernului nr. 455 din 22 decembrie
1993.
Hotărârea Guvernului nr.310 din 10.06.96 reglementează
mecanismul de achiziţionare a medicamentelor şi articolelor cu
destinaţie medicală prin intermediul aceluiaşi BAPAP. 34
Analizând ultimele două Hotărâri de Guvern, inevitabil apare
întrebarea ce ţine de fenomenul corupţiei, poate oare o firmă
privată să administreze bani publici pentru necesităţi publice
fără a comite abuzuri, sustrageri, acte de corupţie/mituire în
condiţiile, în care Guvernul are posibilitate numai să înainteze
firmei careva recomandări. Bunăoară, p.3 al Hotărârii
Guvernului nr.658 din 20.09.95 stipulează următoarele „Se
recomandă firmei „Moldova-EXIM” să prezinte propuneri
privind modificarea statutului său în vederea includerii
funcţiilor Biroului pentru Asistenţa Proiectelor şi Achiziţiilor
34
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.310 din 10.06.96 privind
mecanismul de achiziţionare a medicamentelor şi articolelor cu destinaţie
medicală din contul mijloacelor bugetare şi al împrumuturilor de stat pe
anul 1996.
24
Publice”. Mecanismul creat de achiziţii publice, inevitabil,

ducea la sustragerea sau utilizarea ineficientă a mijloacelor
publice, ceea ce s-a confirmat în practică. De exemplu, Curtea
de Conturi a depistat mai multe cazuri, care confirmă acest
lucru. Unul din ele este cel descris în Hotărârea Curţii de
Conturi nr.60 din 21.06.200135, din care rezultă următoarele.
Cu consimţământul Ministerului Agriculturii, a fost creată
întreprinderea mixtă moldo-germană „Semger” SRL. Fondatori
ai acestei întreprinderi sunt Institutul de Cercetări pentru
Culturi de Câmp din Bălţi „Selecţia” (cota-parte 25%),
Asociaţia „Zahăr” (25%) şi firma germană „KVS” (50%).
Potrivit procesului-verbal din 12.03.96 (reprezentant al
ministerului I.Bulgac) a fost luată decizia de a procura utilaj
tehnologic în sumă de 7,3 mil.DEM de la firma „KVS”. În
conformitate cu Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova
nr.977-XIII din 24.07.96, la 18.09.96 a fost aprobată emiterea
garanţiei de stat a Ministerului Finanţelor (ministru V.Chiţan)
în favoarea băncii „AKA” AG din Germania, având ca bază
Acordul individual de credit din 24.07.96, încheiat între BCA
„Moldinconbanc” şi banca „AKA” AG (Germania) în sumă de
6,2 mil.DEM, destinat creditării întreprinderii „Semger” SRL.
Între Ministerul Finanţelor, BCA „Moldinconbanc” şi ÎM
„Semger” SRL, la 27.05.97 a fost încheiat Acordul de asigurare
a garanţiei de stat la creditul extern. Ministerul Finanţelor, în
calitate de garant, la 01.05.2001 a achitat creditorului „AKA”
AG suma de 3,1 mil.DEM, din care 0,65 mil.DEM – dobânda
bancară, iar ÎM „Semger” SRL a restituit în buget doar 0,29
mil.DEM. Pentru restituirea datoriilor către garant, beneficiarul
nu a pus la dispoziţie activele sale (inclusiv utilajul), aşa cum
prevedea Acordul, şi la momentul respectiv datoria ÎM
35
Hotărârea Curţii de Conturi nr.60 din 21.06.2001 privind rezultatele
controlului asupra unor aspecte ale activităţii Ministerului Agriculturii şi
Industriei Prelucrătoare în perioada anilor 1999-2000 şi executării devizului
de cheltuieli în anul 2000.
25
„Semger” constituia circa 3,4 mil.DEM. În aşa mod, din

bugetul de stat au fost utilizate 3,1 mil.DEM pentru achiziţia de
utilaj tehnologic pentru necesităţile unei structuri nestatale.
Cazul dat denotă faptul, că mijloacele publice au fost utilizate
pentru procurarea utilajului tehnologic de la aceeaşi firmă, care
deţine principala cotă-parte în întreprinderea mixtă, cu alte
cuvinte, întreprinderea privată „cumpără de la sine pentru sine”
din mijloacele publice fără a restitui aceste mijloace statului şi
fără a purta responsabilitatea respectivă. Apare întrebarea: este
oare achiziţia dată bazată pe act de corupţie?
Pe lângă măsurile menţionate, prin Hotărârea Guvernului
nr.711 din 19.12.96 s-a dispus organizarea licitaţiilor
(tenderelor) privind proiectarea şi executarea investiţiilor
publice.36
În scopul reglementării achiziţiilor publice, la data de 30.04.97
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea achiziţiei de
mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului nr.1166-
XIII. Obiectivul acestei legi este asigurarea economiei şi
eficacităţii achiziţiilor, participării largi a furnizorilor
(antreprenorilor) la procedurile de achiziţie, a dezvoltării
concurenţei, obiectivităţii şi nepărtinirii procedurilor de
achiziţie şi încrederii publice faţă de ele.37 Legea dată
stipulează noţiunile principale, sfera de aplicare, subiecţii şi
obiectele achiziţiilor, reglementarea de stat a achiziţiilor,
cerinţele principale faţă de procedura de achiziţie, metodele de
achiziţie, procedura de licitaţie, particularităţile achiziţiei de
servicii, contestarea şi alte aspecte.
36
organizarea licitaţiilor (tenderelor) privind proiectarea şi execuţia
investiţiilor publice.
37
Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului
nr.1166-XIII din 30.04.97.
26
În baza art.5 al Legii (Reglementarea de stat a achiziţiilor),

pentru asigurarea executării acesteia în domeniul achiziţiilor
publice, reglementarea de stat şi coordonarea interramurală în
domeniul achiziţiilor, prin Hotărârea Guvernului nr.1217 din
31.12.9738, în structura Ministerului Economiei şi Reformelor a
fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice cu
statut de persoană juridică şi cu un personal de 10 unităţi. În
corespundere cu articolul dat, Agenţia pentru Achiziţii
organizează licitaţii sau proceduri de achiziţie de alternativă
pentru necesităţile publice. Acelaşi articol al legii
reglementează crearea şi activitatea Grupului de lucru pentru
achiziţii, care reprezintă un grup de specialişti în cadrul
autorităţii administraţiei publice sau al unui agent economic şi
care efectuează proceduri de achiziţie cu bani publici. Grupul
de lucru pregăteşte invitaţii de participare la preselecţie sau la
licitaţie, efectuează preselecţia, elaborează documentele de
tender, examinează, evaluează şi compară ofertele furnizorilor
(antreprenorilor), întocmeşte dările de seamă privind
procedurile de achiziţie, încheie contracte de achiziţie cu
furnizorii (antreprenorii) şi gestionează contractele. Toate
documentele elaborate de Grupul de lucru, precum şi
rezultatele preselecţiei, urmează să fie aprobate de Agenţia
pentru Achiziţii.
Hotărârea Guvernului nr.1217 a dispus ministerelor,
departamentelor şi altor instituţii de stat (beneficiarilor de stat)
să creeze Grupuri de lucru pentru achiziţii de mărfuri, lucrări şi
servicii, în limitele personalului scriptic şi fondului de
salarizare stabilite. Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice,
în comun cu Grupurile de lucru, urma să organizeze, în bază de
concurs, întregul proces al achiziţiilor de mărfuri, lucrări şi
servicii pentru necesităţile statului. A fost aprobat
38
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1217 din 31.12.97 cu
privire la Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice.
27
Regulamentul cu privire la Agenţia pentru Achiziţii Publice,

care stabileşte statutul juridic, sarcinile, funcţiile şi drepturile
Agenţiei, precum şi modul de gestionare a acesteia.
Regulamentul Agenţiei pentru Achiziţii prevede exercitarea
controlului asupra activităţii financiare a Agenţiei de către
Ministerul Economiei şi Reformelor şi organele respective de
stat. Agenţia pentru Achiziţii este administrată de directorul
executiv al Agenţiei, numit în funcţie de Guvernul Republicii
Moldova.
Din reglementările expuse mai sus rezultă că în Republica
Moldova achiziţiile publice sunt organizate şi efectuate de două
structuri: Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice din cadrul
Ministerului Economiei şi Grupurile de lucru pentru achiziţii
din cadrul autorităţilor administraţiilor publice.
Este straniu, dar legea, stipulând reglementări vis-a-vis de
Grupul de lucru pentru achiziţii şi activităţile acestuia, nu
defineşte noţiunea de autoritate contractantă şi nu
reglementează activităţile ei, deşi autoritatea contractantă este
partea principală ce efectuează achiziţia publică. Faptul în
cauză îşi lasă amprente negative asupra aspectelor principale
ale legii şi, în rezultat, stipulările legale privind încheierea
contractului de achiziţie, responsabilitatea pentru respectarea
cerinţelor legii, contestarea şi recuperarea prejudiciului cauzat,
etc. sunt îndoielnice şi nereale. De aici rezultă, că se cer
modificări şi completări în Legea nr.1166-XIII din 30.04.97,
care vor determina concret autoritatea contractantă ca persoană
ce efectuează achiziţiile publice şi este responsabilă de
respectarea cerinţelor legale cu răsfrângerea asupra autorităţii
contractante a prevederilor respective incorect atribuite
Grupului de lucru.
Examinând prevederile menţionate ale legii, stabilim că
structurile date (Agenţia pentru Achiziţii şi Grupul de lucru)
sunt două structuri, care, într-o măsură, se dublează în
28
activitatea lor. Faptul că achiziţia publică este efectuată dintre

Grupul de lucru (mai bine zis autoritatea contractantă) şi
furnizor (antreprenor) prin intermediul Agenţiei pentru
Achiziţii, denotă că Agenţia reprezintă o structură intermediară
între cele două părţi participante la achiziţii: instituţia publică
şi furnizor (antreprenor). Totodată, Legea nr.1166 din
30.04.1997 nu prevede implicarea Ministerului Finanţelor în
procesul de achiziţii publice. Astfel, Ministerul Finanţelor, ca
organ specializat obligat să gestioneze finanţele publice, devine
ca organ neutru în problema achiziţiilor publice. În timp ce
Agenţia pentru Achiziţii se află în cadrul Ministerului
Economiei şi nu are influenţă directă asupra Ministerului
Finanţelor, mecanismul descris al achiziţiilor publice în
Moldova pare a fi ineficient. Această concluzie se desprinde
din următoarele considerente: pe de o parte, fiind efectuate prin
intermediul Agenţiei pentru Achiziţii, achiziţiile se
centralizează, iar, pe de altă parte, includerea Agenţiei pentru
Achiziţii în cadrul Ministerului Economiei şi lipsa unei
reglementări privind obligaţiunile Ministerului Finanţelor în
activitatea de achiziţii, colaborarea dintre Ministerul de Finanţe
şi instituţia publică în soluţionarea problemelor de achiziţii
publice, într-un fel, dispare şi, inevitabil apare problema de
conlucrare dintre instituţia publică (ca beneficiar), Agenţia
pentru Achiziţii şi Ministerul Finanţelor.
În alte state achiziţia publică este descentralizată; ea este
organizată şi efectuată de autoritatea contractantă (beneficiar)
fără intermediar, în unele cazuri sunt prevăzute organe centrale,
care efectuează activitatea de supraveghere şi control al
achiziţiilor publice, ţinându-se cont de supravegherea
financiară.
În corespundere cu legea-model UNCITRAL privind achiziţia
de mărfuri (lucrări) şi servicii, elaborată de Comisia ONU,
reglementările ţin de cele două părţi participante la achiziţii
publice: beneficiar şi furnizor. Pentru a exclude unele erori sau
29
probleme care pot apărea, se recomandă aprobarea de către

instanţa superioară a deciziilor intermediare privind achiziţiile
publice. Asemenea funcţie poate fi exercitată de un organ din
cadrul Ministerului Finanţelor sau Comerţului ori de către un
organ independent central specializat în problemele de
achiziţii. Funcţiile de supraveghere şi control asupra achiziţiilor
se recomandă a le atribui acestor instituţii sau a le distribui
între două sau mai multe organe sau instanţe. Acestor funcţii
pot fi atribuite: supravegherea generală asupra implementării
legislaţiei cu privire la achiziţii, raţionalizarea şi standardizarea
procedurilor şi practicii de achiziţii, controlul asupra efectuării
achiziţiilor şi funcţionarea legislaţiei privind achiziţiile,
perfecţionarea persoanelor cu funcţii de răspundere în
problemele de achiziţii.
Din cele expuse rezultă că pentru o activitate eficientă în
domeniul achiziţiilor publice este necesar de a determina
împuternicirile Ministerului Finanţelor în problema gestionării
finanţelor la efectuarea achiziţiilor publice, de a descentraliza
activitatea de achiziţii publice, modificând statutul şi
împuternicirile Agenţiei pentru Achiziţii, precum şi
determinând împuternicirile respective ale autorităţii
contractante şi Grupului de lucru.
În acest context credem că întru efectuarea unei activităţi
eficiente în domeniul achiziţiilor publice în Moldova şi crearea
echilibrului respectiv dintre independenţa instituţiilor publice şi
controlul asupra activităţii lor în domeniul achiziţiilor publice,
sunt binevenite propunerile de a introduce modificări şi
completări în Legea nr.1166-XIII din 30.04.97, prin care:
- se vor determina obligaţiunile şi împuternicirile
Ministerului Finanţelor la supravegherea financiară a
achiziţiilor publice efectuate de către autoritatea contractantă;
- a descentraliza treptat activitatea privind achiziţiile
publice, oferind autorităţii contractante independenţă relativă şi
30
atribuind ei responsabilităţile privitor la respectarea legii,

preluând activitatea de organizare a licitaţiilor sau procedurilor
de achiziţie de la Agenţia pentru Achiziţii;
- a atribui Agenţiei pentru Achiziţii statutul de organ
independent în cadrul Guvernului, cu trecerea treptată de la un
organ ce organizează licitaţii sau proceduri de achiziţie la un
organ cu funcţii supraveghere generală asupra implementării
legislaţiei cu privire la achiziţii, raţionalizare şi standardizare a
procedurilor şi practicii de achiziţii, de control asupra efectuării
achiziţiilor şi funcţionării legislaţiei privind achiziţiile, de
perfecţionare a persoanelor cu funcţii de răspundere în
problemele de achiziţii, de creare a bazelor de date şi evidenţă
în domeniul achiziţiilor publice, de colaborare în problema
achiziţiilor publice cu Ministerul Finanţelor, instituţiile publice,
organele de drept şi de control.
Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru
necesităţile statului stipulează în continuare, că sub incidenţă ei
cad toate achiziţiile efectuate în Republica Moldova cu bani
publici pentru necesităţile statului.
Subiecţi ai achiziţiilor sunt persoanele fizice şi juridice ale
Republicii Moldova şi ale altor state, indiferent de tipul de
proprietate şi de forma de organizare juridică.
Obiecte ale achiziţiilor sunt mărfurile cu anumite particularităţi
de consum, lucrările şi serviciile importante pentru necesităţile
publice.
Legea reglementează că achiziţiile se pot face prin:
a) licitaţie publică;
b) licitaţie în două etape;
c) licitaţie cu participare limitată;
d) licitaţie specială cu participare limitată;
31
e) cerere a ofertelor de preţuri;

f) achiziţie dintr-o singură sursă.
La achiziţia de mărfuri şi lucrări, metoda preferabilă este cea a
licitaţiei publice.
La procedura licitaţiei publice sunt atrase ofertele sau cererile
pentru preselecţie ale tuturor furnizorilor (antreprenorilor) care
doresc să participe la licitaţie.
În corespundere cu legea, pentru a fi admis la procedura de
achiziţie, furnizorul (antreprenorul) trebuie să prezinte
documentele care certifică:
a) competenţa managerială, experienţa, buna reputaţie,
asigurarea cu personal profesionist, capacitatea financiară,
dotarea tehnică, alte capacităţi necesare executării calitative a
contractului de achiziţie;
b) împuternicirea de a încheia contract de achiziţie;
c) bonitatea (certificate ce atestă că furnizorul
(antreprenorul) nu se află în proces de lichidare sau de
faliment, că patrimoniul său nu este sechestrat, iar activitatea
de afaceri nu este suspendată);
d) efectuarea regulată a plăţii impozitelor, contribuţiilor şi
altor plăţi obligatorii în conformitate cu legislaţia ţării
furnizorului (antreprenorului);
e) neaplicarea pe parcursul ultimilor 5 ani faţă de
funcţionarii furnizorului (antreprenorului) a unor sancţiuni
disciplinare, administrative şi penale în legătură cu activitatea
lor profesională sau cu furnizarea de informaţii eronate în
scopul încheierii contractului de achiziţie.
Cerinţele date urmează a fi expuse în documentele pentru
preselecţia de calificare, dacă acestea există, şi în documentele
de tender, în alte documente de atragere a ofertelor şi se aplică
32
în măsură egală tuturor furnizorilor (antreprenorilor). Grupul

de lucru nu stabileşte alte criterii, cerinţe sau proceduri privind
datele de calificare ale furnizorilor (antreprenorilor) şi nici
criterii, cerinţe sau proceduri discriminatorii faţă de o anumită
categorie de furnizori (antreprenori).
La achiziţia de mărfuri, lucrări şi servicii, Agenţia pentru
Achiziţii formează o Comisie de licitaţie, care poartă
răspundere pentru deschiderea ofertelor şi ulterioara lor
transmitere către Grupurile de lucru spre examinare, evaluare şi
comparare.
Ofertele se deschid la timpul specificat în documentele de
tender ca dată limită a termenului de depunere a ofertelor sau la
timpul specificat ca dată limită a termenului prelungit, în
locul şi în conformitate cu procedurile stabilite în documentele
de tender. La deschiderea ofertelor asistă toţi ofertanţii sau
reprezentanţii lor. Denumirea şi datele pentru relaţii ale fiecărui
ofertant, a cărui ofertă se deschide şi costul ofertei se vor
comunica celor prezenţi la deschidere, precum şi celor care au
absentat sau nu au fost reprezentaţi la deschidere, la demersul
lor, se vor înregistra imediat în darea de seamă privind
procedura de achiziţie.
Grupul de lucru:
a) poate descalifica ofertantul la orice etapă a procedurii de
achiziţie dacă va constata că datele de calificare, pe care acesta
le-a prezentat, sunt, în esenţă, eronate sau incomplete;
b) nu va descalifica ofertantul numai în baza faptului, că
datele de calificare pe care acesta le-a prezentat, sunt, într-o
măsură neînsemnată, imprecise sau incomplete. Ofertantul
poate fi descalificat dacă nu oferă cu promptitudine informaţia
suplimentară solicitată de Grupul de lucru.
Grupul de lucru nu acceptă oferta dacă:
33
a) ofertantul nu corespunde cerinţelor de calificare;

b) ofertantul nu acceptă corectarea unei greşeli aritmetice;
c) oferta nu corespunde cerinţelor expuse în documentele de
tender;
d) s-a constatat comiterea unor acte de corupţie.
Grupul de lucru evaluează şi compară ofertele primite pentru a
determina oferta câştigătoare, aplicând modul şi criteriile
expuse în documentele de tender. Nu se va folosi nici un
criteriu ce nu a fost expus în documentele de tender.
Rezultatele examinării, evaluării şi comparării ofertelor se
prezintă spre aprobare Agenţiei pentru Achiziţii.
Câştigătoare va fi oferta:
a) cu cel mai mic preţ, ţinându-se cont de orice marjă
preferenţială;
b) cu cea mai mică valoare estimativă, dacă faptul acesta este
prevăzut în documentele de tender.
Informaţia privind examinarea, evaluarea şi compararea
ofertelor nu va fi divulgată ofertanţilor sau altor persoane ce nu
au atribuţii oficiale în aceste proceduri sau în determinarea
ofertei câştigătoare.
Între Agenţia pentru Achiziţii, Grupul de lucru, pe de o parte,
şi ofertant, pe de altă parte, nu vor avea loc nici un fel de
negocieri privind oferta acestuia.
Achiziţiile prin licitaţie cu participare limitată pot fi efectuate
dacă:
a) mărfurile, lucrările şi serviciile cu caracter complex sau
specializat sunt disponibile unui număr restrâns de
furnizori (antreprenori);
34
b) valoarea de deviz a contractului de achiziţii este mai

mică de 225 mii de lei, iar cheltuielile necesare
examinării şi evaluării unui număr mare de oferte vor fi
mai mari decât costul mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor
solicitate.
Achiziţia prin licitaţia specială cu participare limitată poate fi
efectuată dacă obiectul achiziţiilor este armamentul sau
mărfurile, lucrările şi serviciile necesare apărării ţării şi
securităţii naţionale ori dacă se cere păstrarea secretului sau
confidenţialităţii.
Achiziţia de mărfuri şi servicii disponibile, care nu se produc
sau care se prezintă conform unor specificaţii concrete şi pentru
care s-a format o piaţă de desfacere, poate fi efectuată pe calea
cererii ofertelor de preţuri cu condiţia că valoarea de deviz a
contractului de achiziţii să fie mai mică de 45 mii de lei sau de
o altă sumă stabilită în actele normative privind achiziţiile.
Fiecare furnizor (antreprenor) poate să depună o singură ofertă
de preţ, fără dreptul de a fi schimbată. Asupra unei astfel de
oferte, între Agenţia pentru Achiziţii şi ofertant nu are loc nici
un fel de negociere. Câştigătoare este oferta care satisface toate
cerinţele la cel mai mic preţ.
Reglementările referitoare la relaţiile în domeniul achiziţiei
mărfurilor şi serviciilor prin procedura cererii ofertelor de
preţuri sunt stipulate în Regulamentul cu privire la achiziţia
mărfurilor şi serviciilor prin cererea ofertelor de preţuri,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.832 din 13.08.2001,
elaborat în conformitate cu Legea nr.1166-XIII din 30 aprilie
1997. Prevederile Regulamentului stabilesc temeiurile juridice
de organizare şi desfăşurare a procedurii cererii ofertelor de
preturi, în scopul asigurării economiei şi eficienţei achiziţiilor,
satisfacerii necesităţilor beneficiarilor de stat în mărfuri şi
servicii, participării largi a ofertanţilor la procesul de achiziţie,
35
dezvoltării concurenţei între ei. Hotărârea dată39 stipulează că

ministerele, departamentele, organele administraţiei publice
locale şi alţi beneficiari de stat vor prezenta spre aprobare
Agenţiei pentru Achiziţii contractele de achiziţie încheiate în
rezultatul desfăşurării procedurii cererii ofertelor de preţuri.
În unele cazuri la selectarea ofertelor de servicii, Agenţia
pentru Achiziţii poate utiliza procedura de selectare prin
negocieri consecutive cu ofertanţii. Agenţia pentru Achiziţii,
Grupul de lucru examinează ofertele în mod confidenţial, întru
evitarea divulgării conţinutului lor ofertanţilor concurenţi.
Negocierile efectuate au un caracter confidenţial. Nici una
dintre părţile participante la negocieri nu va divulga unui terţ,
fără consimţământul celeilalte părţi, vre-o informaţie devenită
accesibilă în timpul negocierilor.
Agenţia pentru Achiziţii efectuează achiziţii dintr-o singură
sursă dacă:
a) s-a format o necesitate urgentă de mărfuri, lucrări şi
servicii ca urmare a unor situaţii excepţionale;
b) de mărfurile, lucrările si serviciile necesare dispune numai
un singur furnizor (antreprenor) sau un singur furnizor
(antreprenor) dispune de drepturi prioritare asupra lor şi nu
există o altă alternativă;
c) Grupul de lucru, achiziţionând mărfuri, utilaje, tehnologii
sau servicii de la un anumit furnizor (antreprenor), hotărăşte să
facă achiziţii suplimentare la acelaşi furnizor (antreprenor), cu
condiţia că volumul lor nu depăşeşte 30 la suta din cuantumul
achiziţiilor iniţiale;
39
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.832 din 13.08.2001pentru
aprobarea Regulamentului cu privire la achiziţia mărfurilor şi serviciilor
prin cererea ofertelor de preţuri.
36
d) contractul cu acest furnizor (antreprenor) se încheie în

scopul efectuării cercetărilor, experimentelor, prospectări sau
elaborări, cu excepţia cazurilor în care contractul prevede
producerea de mărfuri în cantităţi suficiente pentru asigurarea
randamentului lor comercial sau pentru recuperarea
cheltuielilor în scopurile menţionate;
e) după efectuarea procedurii de achiziţie, Agenţia, ca
răspuns la solicitare, a primit o singură ofertă, iar efectuarea
unei noi proceduri de licitaţie nu este raţională.
Legea nu stabileşte un cuantum al achiziţiilor dintr-o singură
sursă şi, deci, aplicarea acestei proceduri are loc în toate
cazurile când se întrunesc condiţiile acesteia.
Menţionăm, că spre deosebire de Moldova, legislaţia Lituaniei
prevede un anumit cuantum al valorii limite a achiziţiei publice
dintr-o singură sursă. În cazul în care achiziţia dintr-o singură
sursă depăşeşte 150.000 litas pentru mărfuri şi servicii şi
500.000 pentru lucrări, atunci ea poate fi efectuată numai cu
acordul Guvernului. Credem că o implementare a unei
asemenea limite este binevenită pentru Moldova (ţinând cont
de particularităţile achiziţiilor publice în Moldova).
Dacă e să examinăm metodele de achiziţie stabilim că legislaţia
Moldovei nu prevede utilizarea procedurii de negociere,
procedură utilizată în alte state. De exemplu, în România, pe
lângă celelalte proceduri, autoritatea contractantă poate aplica
procedura de negociere, care poate fi:40
a) negociere competitivă, respectiv procedura prin care
autoritatea contractantă se consultă şi negociază clauzele
contractuale cu mai mulţi furnizori, executanţi sau
prestatori;
40
Ordonanţa Urgentă a Guvernului României nr.60 din 25.04.2001
achiziţiile publice.
37
b) negociere cu o singură sursă, respectiv procedura prin

care autoritatea contractantă se consultă şi negociază
clauzele contractuale cu un singur furnizor, executant
sau prestator.
Legislaţia Lituaniei prevede 5 metode de achiziţie, una din ele
fiind achiziţia prin procedura negociată.41
Ţinând cont de obiectivul legii (asigurarea economiei şi
eficacităţii achiziţiilor), este binevenită propunerea de a
reglementa prin lege aplicarea în cazurile respective a
procedurii de achiziţie prin negociere.
În continuare, legea menţionată prevede încheierea contractului
de achiziţie pentru întreaga sumă de bani publici atribuiţi
achiziţiei unui anumit fel de mărfuri, lucrări şi servicii pe an.
Agenţia pentru Achiziţii, Grupul de lucru nu au dreptul să
divizeze achiziţia prin contracte separate cu scopul aplicării
unei metode, diferite de metoda de achiziţie utilizată în
conformitate cu legea dacă achiziţia nu ar fi fost divizată.
Agenţia pentru Achiziţii, Grupul de lucru nu au dreptul să
mărească volumul mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor, stabilit
de contractele încheiate, pentru a evita efectuarea unor noi
achiziţii.
În corespundere cu cerinţele art. 49 a Legii Bugetului pe anul
199942 şi Hotărârii Guvernului nr. 50 din 27.01.9943 s-a stabilit,
că în cazul când achiziţiile publice depăşesc suma de 100 mii
lei, contractele privind achiziţiile publice se încheie, în mod
obligatoriu, de către instituţiile bugetare conform rezultatelor
procedurilor de achiziţie stipulate de Legea nr. 1166-XIII din
30.04.1997, se aprobă de Agenţia Naţională pentru Achiziţii
41
National integrity system indicators the Republic of Lithuania.
42
Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12.12.98.
43
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.50 din 27.01.99cu privire la
achiziţionarea mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor pentru necesităţile statului
pe anul 1999.
38
Publice şi se înregistrează de Trezoreria de Stat sau de organele

financiare care gestionează executarea bugetului. Contractele
înregistrate şi avizate contrar modului stabilit se consideră nule
şi nu se finanţează. Mai mult ca atât, prin Hotărârea nr. 595 din
25.06.99 Guvernul a dispus ca beneficiarii de stat (specificaţi
în Hotărârea Guvernului nr. 50 din 27.01.1999) să nu admită în
nici un mod divizarea mijloacelor financiare prevăzute pentru
achiziţionarea bunurilor şi serviciilor, ceea ce ar conduce la
diminuarea intenţionată a valorii contractelor respective sub
nivel de 100 mii lei pentru una şi aceeaşi categorie de mărfuri,
lucrări sau servicii, evitând aplicarea procedurilor de achiziţie
stipulate în Legea nr. 1166-XIII din 30 aprilie 1997; Ministerul
Finanţelor şi Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice urmau
să stabilească de sine stătător mecanismul de coordonare şi
avizare a documentelor necesare pentru finanţarea achiziţiilor
respective în conformitate cu mijloacele financiare
acumulate.44 Aceste reglementări s-au păstrat şi în Legea
bugetului pe anul 2000 (art. 54)45, Legea bugetului pe anul
2001 (art. 39)46.
Dacă e să ne referim la prevederile ce ţin de anunţarea pe larg a
tuturor achiziţiilor publice majore, accesului public al regulilor
prevăzute în documente şi monitorizării deciziilor privind
achiziţiile, se poate de menţionat că legislaţia prevede
următoarele.
Conform Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru
necesităţile statului, Agenţia pentru Achiziţii publică anticipat
pentru informarea unor potenţiali participanţi condiţiile de
participare la licitaţia publică, astfel încât aceştia să poată
pregăti ofertele sau cererile pentru preselecţie. Agenţia atrage
44
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.595 din 25.06.99 cu privire
la regimul de gestionare şi control asupra procedurilor de achiziţii publice.
45
46
39
oferte sau cereri pentru preselecţie, publicând în limba de stat

în ediţia sa (Buletinul Achiziţiilor Publice) invitaţii de
participare la licitaţie sau la preselecţie, anunţuri publicitare
referitoare la achiziţii şi reclame, informaţii privind procedurile
de achiziţie. Invitaţiile se publică, de asemenea, în limbile rusă
şi engleză în mijloacele de informare în masă de difuzare
internaţională în cazurile în care:
a) natura mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor solicitate
impune atragerea de agenţi, resurse, tehnologii străine,
prestarea de servicii de expertiză sau antrenarea de
concurenţi străini;
b) preţul estimativ al mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor
solicitate depăşeşte:
450 de mii de lei la mărfuri;
900 de mii de lei la lucrări;
225 de mii de lei la servicii.
În invitaţia de participare la licitaţie se indică:
a) denumirea, sediul Agenţiei pentru Achiziţii;
b) mărfurile, cantitatea şi locul livrării lor, lucrările, locul
efectuării lor, serviciile, locul prestării lor;
c) termenul livrării mărfurilor, finalizării lucrărilor, graficul
prestării serviciilor;
d) criteriile şi modul de estimare a datelor de calificare ale
furnizorilor (antreprenorilor);
e) prevederea, care nu poate fi schimbată ulterior, că furnizorii
(antreprenorii) participă la procedura de achiziţie indiferent
de cetăţenie sau prevederea că cercul de participanţi este
limitat (conform art.8 al.1);
f) modul şi locul obţinerii documentelor de tender;
40
g) taxa (dacă se percepe) pentru documentele de tender;

h) valuta şi modul de achitare a taxei pentru documentele de
tender;
i) limba (sau limbile) în care se elaborează documentele de
tender;
j) locul şi termenul de depunere a ofertelor.
În unele cazuri au fost adoptate Hotărâri de Guvern pentru o
mai mare transparenţă în domeniul achiziţiilor publice. Astfel,
Hotărârea nr.50 din 27.01.99, în scopul „utilizării raţionale şi
eficiente a mijloacelor financiare, creării unei pieţe viabile şi
stabile, dezvoltării concurenţei şi îmbunătăţirii activităţii
obiectelor infrastructurii sociale”, a introdus „lista necesităţilor
primordiale ale statului şi ale beneficiarilor de stat pe anul
1999, nomenclatorul şi volumele normative ale achiziţiilor
principalelor tipuri de mărfuri, lucrări şi servicii pentru
satisfacerea necesităţilor primordiale ale statului pe anul 1999,
nomenclatorul grupurilor de achiziţii cu caracter specific, care
implică apărarea ţării, ordinea publica şi securitatea naţională”.
Agenţia pentru Achiziţii oferă documentele de tender
furnizorilor (antreprenorilor) conform prevederilor expuse în
invitaţia de participare la licitaţie.
Agenţia pentru Achiziţii publică un aviz privind încheierea
contractului de achiziţie în termen de 30 de zile de la data
semnării lui. Avizul include cel puţin denumirea furnizorului
(antreprenorului) cu care se încheie contractul, obiectul
contractului, preţul sau valoarea de deviz a contractului. Sub
incidenţa acestor prevederi nu cad contractele al căror preţ este
mai mic de 45 mii de lei şi nici contractele încheiate în
rezultatul efectuării de licitaţii speciale cu participare limitată.
Referitor la problema atacului actelor sau deciziilor ilegale ca
rezultat al achiziţiilor publice se poate de menţionat, că
41
legislaţia prevede o procedură pentru solicitarea revizuirii

deciziilor privind achiziţiile, precum şi posibilitatea revizuirii
deciziei nefavorabile într-o instanţă de judecată.
În corespundere cu legea, orice furnizor (antreprenor) care
consideră, că a suportat sau este pasibil de a suporta daune în
rezultatul procedurii de achiziţie, are dreptul de a contesta
acţiunile sau decizia Agenţiei pentru Achiziţii. Obiect al
contestaţiei nu poate fi:
a) alegerea procedurii de selectare a ofertelor de servicii;
b) limitarea participării la procedura de achiziţie (prevăzută de
art.8 al.1);
c) decizia de respingere a tuturor ofertelor;
d) lipsa de referinţe la lege, la alte acte normative privind
procedura de achiziţie, precum şi lipsa avizului privind
dreptul la contestare.
Contestarea se examinează pe cale administrativă. Contestarea
argumentată a acţiunilor, deciziei ori procedurii aplicate de
Agenţia pentru Achiziţii se depune în termen de 20 zile la
această Agenţie şi tot de către ea este examinată.
Asupra conţinutului contestaţiei, imediat, după primirea ei,
sunt înştiinţaţi toţi furnizorii (antreprenorii) care participă la
procedura de achiziţie.
Furnizorul (antreprenorul) sau instituţia de stat, interesele
cărora sunt sau pot fi lezate prin procedura de contestare, are
dreptul să participe la procedura de contestare.
Calea cea mai preferată de soluţionare a contestaţiilor este prin
consens. Dacă contestaţia nu poate fi soluţionată prin consens,
conducătorul Agenţiei pentru Achiziţii emite în termen de 30
de zile de la data depunerii contestaţiei, o decizie argumentată,
conţinând măsurile de redresare a situaţiei ce vor fi întreprinse
în cazul în care contestaţia se adevereşte integral sau parţial.
42
În cazul în care Agenţia pentru Achiziţii nu va emite decizia în

termenul indicat sau dacă furnizorul nu este satisfăcut de
decizia luată, acesta are dreptul să intenteze o acţiune în
instanţa de judecată. După intentarea unei astfel de acţiuni,
Agenţia pierde competenţa soluţionării contestaţiei. Decizia
Agenţiei pentru Achiziţii este definitivă, dacă furnizorul nu
intentează acţiune în instanţa de judecată.
De asemenea, Agenţia este responsabilă de recuperarea
prejudiciilor, pe care le-a cauzat furnizorului prin acţiuni
ilegale, printr-o decizie nelegitimă sau prin aplicarea unei
proceduri nelegitime, dar nu pentru profitul ratat sau pentru
posibilitatea pierdută de a obţine beneficii.
Spre comparaţie, în România, contestaţiile înaintate pe cale
administrativă se soluţionează de către autoritatea contractantă.
În cazurile respective, drept efect al soluţionării contestaţiei,
autoritatea contractantă adoptă măsurile corective, care pot fi
atacate numai în justiţie. În Lituania plângerile privind
achiziţiile publice sunt examinate de o Comisie Independentă
în cadrul oficiului Agenţiei.
Reieşind din propunerile anterioare, este necesar de a introduce
modificări în lege, care ar stipula atacarea deciziilor nu a
Agenţiei pentru Achiziţii, dar a autorităţii contractante,
contestaţiile furnizorilor urmând a fi adresate pentru
soluţionare, în primul rând, autorităţii contractante (şi paralel
instanţei superioare, adică Agenţiei pentru Achiziţii ca organ
de supraveghere şi control). Prin urmare, autoritatea
contractantă va fi responsabilă de respectarea legii şi în cazul
încălcării cerinţelor legale, ea va fi sancţionată şi va recupera
prejudiciul cauzat furnizorilor.
Conform Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru
necesităţile statului, Agenţia pentru Achiziţii, Grupul de lucru
şi subiectul achiziţiei care încalcă prevederile legii, sunt traşi la
43
răspundere materială, administrativă sau penală conform

legislaţiei în vigoare.
Cu toate acestea, Codul cu privire la contravenţiile
administrative şi Codul penal nu prevede o asemenea
responsabilitate.
În România un şir de încălcări ale prevederilor legislaţiei
constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă, care se
aplică de către reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului
Finanţelor.
Codul penal al Lituaniei prevede responsabilitatea penală
pentru încălcarea procedurilor de achiziţie (procedurii selectării
metodei sau selectarea ilegală a furnizorului (antreprenorului).
Reieşind din experienţa dată, considerăm că este binevenită
propunerea Agenţiei pentru Achiziţii de a completa Codul cu
privire la contravenţii administrative şi Codul penal al
Republicii Moldova cu prevederi ce ar reglementa
responsabilitatea administrativă şi/sau penală pentru încălcarea
procedurii de achiziţii. Necesitatea vitală rezultă şi din
rezultatele controalelor Curţii de Conturi, care au relevat
multiple încălcări ale legislaţiei în domeniul utilizării
mijloacelor publice, inclusiv în domeniul achiziţiilor publice
pentru necesităţile statului.
Din motivele expuse, la examinarea proiectului Codului penal
pregătit pentru adoptarea de către Parlament în lectura a doua,
Transparency International – Moldova a înaintat propunerea de
a completa Capitolul X (Infracţiuni Economice) cu un articol
nou (cu articolul 281. Achiziţii publice)47, care prevede
responsabilitatea penală pentru încălcarea procedurilor de
47
Propunerile Transparency International – Moldova la Proiectul Codului
penal pregătit pentru adoptarea de către Parlament în lectura a doua,
13.03.2002.
44
achiziţii publice, adică încălcarea procedurii selectării metodei

sau selectarea ilegală a furnizorului (antreprenorului).
necesităţile statului nu prevede nici o listă „neagră” a
companiilor, care au încălcat cerinţele privind desfăşurarea
procedurilor achiziţiilor publice, mai cu seamă, a companiilor
care s-au dovedit a fi implicate în mituiri în procesul privind
achiziţiile publice. În principiu, asemenea companii pot fi
descalificate la orice etapă a procedurii de achiziţie, dat fiind
faptul, că legea prevede procedura de preselecţie, prin care se
constată datele de calificare ale furnizorilor (antreprenorilor).
Unul din criteriile, care permite furnizorului (antreprenorului)
de a participa la procedura de achiziţie, este lipsa sancţiunilor
disciplinare, administrative, penale aplicate pe parcursul
ultimilor 5 ani funcţionarilor furnizorului (antreprenorului) în
virtutea activităţii lor profesionale sau furnizarea de informaţii
eronate în scopul încheierii contractelor de achiziţie.
Ţinând cont de experienţa altor state, precum şi de experienţa
unor instituţii internaţionale, este binevenită propunerea de a
introduce asemenea completări în lege, adică de a prevedea o
listă de interdicţii întru evitarea riscului, în care vor fi incluşi
ofertanţi ce nu-şi onorează obligaţiunile în cadrul procedurilor
de achiziţii sau au comis ori au fost implicaţi în acte de
corupţie. Se propune ca companiile incluse în lista specială
(neagră) să fie lipsite de dreptul de a participa la procedurile de
achiziţie pe o perioadă determinată sau nedeterminată (în
dependenţă de încălcarea relevată). Astfel, s-ar crea o piaţă
sigură şi stabilă, la care vor participa concurenţi cinstiţi.
necesităţile statului prevede respingerea ofertei de către
Agenţia pentru Achiziţii în cazul în care aceasta constată că
furnizorul (antreprenorul), care a prezentat-o, oferă (consimte
să ofere), direct sau indirect, oricărui factor de răspundere sau
45
salariat de rând (fost sau actual) al grupului de lucru sau al

Agenţiei pentru Achiziţii, o favoare în orice formă, o ofertă de
angajare sau orice alt serviciu ca recompensă pentru anumite
acţiuni, decizii sau aplicare a unor proceduri de achiziţie în
avantajul lui. Respingerea ofertei şi motivele respingerii se vor
consemna în darea de seamă privind procedura de achiziţie şi
se va comunica imediat furnizorului (antreprenorului) în cauză.
Agenţia pentru achiziţii va raporta organelor competente
fiecare caz de corupere.
Legea dată nu reglementează prevederi pentru prevenirea
fenomenului de nepotism şi conflict de interese în procedurile
de achiziţii publice.
Experienţa Lituaniei este binevenită pentru a preveni
fenomenul corupţiei în procedurile de achiziţie publică. Astfel,
legislaţia Lituaniei reglementează semnarea de către
funcţionarul Agenţiei a unei declaraţii de imparţialitate, prin
care confirmă că el este imparţial la organizarea şi luarea
deciziilor privind achiziţiile publice. De asemenea, este
reglementat că membrul Comisiei de examinare a plângerilor
nu participă la examinarea plângerii, dacă el este în relaţii de
rudenie cu furnizorul (antreprenorul). Asemenea stipulări în
legislaţia Moldovei nu sunt prevăzute şi, prin urmare, se
propun de a fi implementate.
necesităţile statului nu reglementează monitorizarea averii,
veniturilor şi stilului de viaţă ale funcţionarilor din domeniul
achiziţiilor publice. În asemenea cazuri, asupra activităţii
funcţionarilor publici, inclusiv a funcţionarilor Agenţiei pentru
Achiziţii sau Grupului de lucru, se răsfrâng cerinţele Legii
serviciului public48 şi Legii privind combaterea corupţiei şi
48
Legea serviciului public nr.443-XIII din 04.05.95.
46
protecţionismului49, care interzic funcţionarului să dea

preferinţă neîntemeiată unor persoane fizice sau juridice la
elaborarea şi emiterea de decizii şi alte restricţii. În scopul unei
lupte eficiente cu corupţia în sectorul public Legea serviciului
public, precum şi Legea privind combaterea corupţiei şi
protecţionismului prevăd declararea şi controlul averii
funcţionarilor publici. Din motivul că până în prezent nu este
adoptat un asemenea mecanism, declararea şi controlul averii
funcţionarilor publici nu se efectuează.
De menţionat, că la 29 noiembrie 2001 Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat în prima lectură proiectul de Lege privind
declararea şi controlul averii demnitarilor de stat, judecătorilor,
procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii
de conducere, care stipulează mecanismul declarării şi
controlului averii (veniturilor) funcţionarilor menţionaţi. Fiind
de părerea că pentru o luptă eficientă cu corupţia este necesară
adoptarea unei asemenea legi, pe marginea proiectului adoptat
în prima lectură „Transparency International – Moldova” a
expus un şir de obiecţii ce ţin de realitatea mecanismului
adoptat şi posibilitatea atingerii scopului stipulat de lege.
În cazul comiterii actelor de corupţie (protecţionism sau trafic
de influenţă, acte de mituire, etc.) funcţionarii Agenţiei pentru
Achiziţii sau Grupurilor de lucru poartă răspundere
administrativă sau penală în corespundere cu Codul cu privire
la contravenţiile administrative şi Codul penal.
Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova nu stipulează
responsabilitatea penală pentru spălarea veniturilor de
provenienţă criminală, pentru corupţia agenţilor publici străini
şi funcţionarilor internaţionali, nu delimitează clar corupţia în
sectorul public şi cel privat. Aceste şi alte aspecte influenţează
49
Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului nr.900 din
27.06.96.
47
negativ asupra eficienţei activităţii de luptă contra corupţiei nu

numai la nivel naţional, dar şi la cel internaţional. Aceasta are o
deosebită importanţă în activitatea de acordare a creditelor,
împrumuturilor, efectuarea tranzacţiilor economice
internaţionale, atragerea investiţiilor străine, etc.
Din motivele expuse, precum şi pentru ajustarea legislaţiei
naţionale cerinţelor internaţionale şi crearea condiţiilor
necesare pentru ratificarea de către Republica Moldova a
Convenţiilor semnate şi aderarea la alte mecanisme
internaţionale în domeniul luptei cu corupţia, Transparency
International – Moldova a înaintat propuneri pentru
modificarea şi completarea Proiectului Codului penal pregătit
pentru adoptarea lui de către Parlament în lectura a doua: a
completa Capitolul X (Infracţiuni Economice) a Codului penal
cu articolul 280 (Infracţiuni contabile) şi a modifica conţinutul
articolelor 255 (Spălarea banilor), 346 (Corupţia pasivă), 347
(Corupţia activă), 348 (Traficul de influenţă), 356 (Corupţia
pasivă în sectorul privat), 357 (Corupţia activă în sectorul
privat).50
1.3. Aspecte reale ale achiziţiilor publice în Republica
Moldova
Pentru evaluarea corupţiei în achiziţiile publice se va efectua în
continuare analiza datelor activităţii Agenţiei Naţionale pentru
Achiziţii Publice, organelor de drept şi Curţii de Conturi.
În baza Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru
necesităţile statului nr.1166-XIII din 30.04.97 în anul 1998 a
fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice.
Agenţia pentru Achiziţii informează, că în acest an, paralel cu
organizarea activităţii, s-a reuşit de a organiza 7 licitaţii
50
Propunerile Transparency International – Moldova la Proiectul Codului
penal pregătit pentru adoptarea de către Parlament în lectura a doua,
13.03.2002.
48
publice, în rezultatul cărora au fost încheiate contracte de

achiziţii în sumă de 22,3 mil. lei.
În anul 1999 Agenţia pentru Achiziţii a desfăşurat 75 de
licitaţii publice de achiziţie, în rezultatul cărora au fost
încheiate 114 contracte de achiziţie în sumă de 58 mil. lei, ceea
ce constituie 41.8% din suma totală pe contractele de achiziţii
organizate de Agenţia pentru Achiziţii. Restul contractelor de
achiziţie au fost încheiate în rezultatul procedurilor de achiziţie
prin cererea ofertelor de preţuri şi dintr-o singură sursă. Aici
predomină achiziţia energiei electrice, termice, gazelor
naturale, apă şi canalizare. În total, Agenţia a aprobat şi
înregistrat 531 de contracte, în sumă de 138,8 mil. lei.
În anul 2000 Agenţia pentru Achiziţii a organizat 139 de
licitaţii publice, încheindu-se contracte în valoare totală de 185
mil. lei, ceea ce constituie 48,4% din suma totală de achiziţii.
Totodată, au fost aprobate şi înregistrate contracte de achiziţie,
încheiate în urma procedurilor de achiziţie prin cererea
ofertelor de preţuri (98 contracte în valoare de 33,5 mil. lei –
8,8%) şi dintr-o singură sursă (568 contracte în valoare de
163,9 mil. lei – 42,8%). Astfel, în total au fost încheiate
contracte în valoare de 382,4 mil. lei.
În anul 2001, la solicitarea beneficiarilor de stat, Agenţia a
organizat şi a desfăşurat 165 licitaţii publice, încheindu-se
contracte în valoare totală de 101,8 mil. lei (21,2% din suma
totală de achiziţii). Totodată, au fost aprobate şi înregistrate
contracte de achiziţie, încheiate în urma procedurilor de
achiziţie prin cererea ofertelor de preţuri (508 contracte în
valoare de 58,6 mil. lei – 12,2%) şi dintr-o singură sursă (1980
contracte în valoare de 320,9 mil. lei – 66,7%). Astfel, în total
au fost încheiate contracte în valoare de 481,3 mil. lei.
Aceste date denotă, că achiziţiile publice efectuate dintr-o
singură sursă predomină. Prin procedura achiziţiei dintr-o
singură sursă au fost achiziţionate preponderent energia
49
electrică, termică, gazul, apa, ceea ce confirmă că în aceste

domenii piaţa din Republica Moldova este monopolizată. Cota
achiziţiilor publice efectuate prin metoda licitaţiei publice este
mult mai joasă decât în alte state. Pentru comparaţie se poate
de menţionat, că în Lituania achiziţiile, efectuate prin proceduri
deschise în anul 1999, au constituit 70,4%, iar achiziţiile dintr-
o singură sursă au constituit 8%. Deci, piaţa în domeniile
respective urmează a fi demonopolizată şi a lărgi lista de
furnizori, ceea ce ar contribui la utilizarea efectivă nu numai a
mijloacelor publice, dar şi mijloacelor agenţilor economici,
persoanelor fizice.
Conform alocaţiilor bugetare pe anul 199951, pentru achiziţia
de mărfuri, lucrări şi servicii a fost prevăzută suma de 467,6
mil. lei. Din suma dată destinată achiziţiilor publice prin
intermediul Agenţiei pentru Achiziţii în anul 1999 au fost
realizate numai 29,7% din achiziţii. Celelalte peste 70% din
contracte de achiziţii publice au fost încheiate cu ocolirea
Agenţiei pentru Achiziţii, fiind achitate de către Trezoreria de
Stat.
Anterior a fost menţionat, că în corespundere cu cerinţele
art.49 a Legii Bugetului pe anul 199952 şi Hotărârii Guvernului
nr. 50 din 27.01.9953, Legea bugetului pe anul 2000 (art. 54)54
şi 2001 (art. 39)55 s-a stabilit, că în cazul când achiziţiile
publice depăşesc suma de 100 mii lei, contractele privind
achiziţiile publice se încheie, în mod obligatoriu, de către
instituţiile bugetare conform rezultatelor procedurilor de
achiziţie stipulate de Legea nr. 1166-XIII din 30.04.1997, se
51
Materialele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, 2002.
52
53
Hotărârea Guvernului nr.50 din 27.01.99cu privire la achiziţionarea
mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor pentru necesităţile statului pe anul 1999.
54
55
50
aprobă de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi se

înregistrează de Trezoreria de Stat sau de organele financiare
care gestionează executarea bugetului. Contractele înregistrate
şi avizate contrar modului stabilit se consideră nule şi nu se
finanţează.
Conform unor evaluări ale Agenţiei pentru Achiziţii, în anii
2000-2001 pentru necesităţile publice s-au achiziţionat mărfuri,
servicii şi lucrări în sumă de până la 700 mil. lei anual.
Estimăm că din suma totală utilizată pentru achiziţii publice,
prin intermediul Agenţiei pentru Achiziţii au fost achiziţionate
mărfuri, lucrări şi servicii: în anul 2000 – circa 54,6%, iar în
anul 2001 - circa 68,7%.
Adoptarea pragului de 100 mii lei nu a contribuit în măsura
aşteptată la onorarea de către beneficiarii de stat a prevederilor
Legii nr.1166-XII din 30.04.97. Astfel, acestea au continuat să
efectueze achiziţiile publice, ocolind Agenţia pentru Achiziţii.
Agenţia pentru Achiziţii denotă, că multe contracte de achiziţii
publice au fost achitate de către Trezoreria de Stat, fără a ţine
cont de prevederile date. Bunăoară, autorităţile mun. Chişinău,
unde se efectuează circa 60% din tranzacţii, din momentul
înfiinţării Agenţiei pentru Achiziţii până la finele anului 2001
nu au organizat şi nu au încheiat nici un contract de achiziţii
publice prin intermediul Agenţiei pentru Achiziţii, aşa cum
stipulează legea.
Practica constată, că instituţiile publice continuă să mai procure
mărfuri, lucrări şi servicii necesare după practicile vechi,
încheind contracte de achiziţie ineficiente, fără organizarea
unor concursuri legale. De exemplu:
1. În rezultatul controlului asupra activităţii economico-
financiare a Asociaţiei curativ-sanatoriale şi de recuperare a
Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în anul 2000 a fost
constatat că la efectuarea lucrărilor de reparaţie Spitalul
51
Republican al Asociaţiei (I. Midrigan) a încheiat contracte cu

filiala nr.51 a SA „Consocivil” în sumă de 422,6 mii lei şi cu
SRL „Monintehsan” în sumă de 256,7 mii lei. Contractele au
fost încheiate cu ignorarea procedurilor stipulate în Legea
achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile
statului, evitând aprobarea lor de către Agenţia pentru
Achiziţii. În rezultat, pe parcursul anului 2000 au fost
îndeplinite de către SA „Consocivil” lucrări de reparaţie în
sumă de 393,6 mii lei şi de către SRL „Monintehsan” – în
sumă de 226,9 mii lei. La 01.01.2001 datoriile creditoare ale
Spitalului Republican al Asociaţiei faţă de aceşti agenţi
economici au constituit, respectiv, sumele de 269,9 mii lei şi
42,8 mii lei.56
2. La data de 28.12.99 Ministerul Culturii şi Grupul Editorial
Litera AVN SRL au încheiat un contract privind pregătirea şi
tipărirea unui Corpus Eminescu în 11 volume în sumă de 600
mii lei cu termenul de executare până la 15.01.2000. Editura
„Litera” SRL nu şi-a onorat obligaţiunea stipulată. La
momentul controlului volumul IX în sumă de 50,4 mii lei nu
era editat, iar volumul VII în sumă de 125,6 mii lei a fost editat
doar la finele anului 2000.57
Aceste date denotă faptul, că achiziţiile publice majore nu sunt
anunţate pe larg în sectorul privat pentru asigurarea
transparenţei şi atragerea tuturor ofertelor, că se ignorează
cerinţele legale la efectuarea achiziţiilor publice. Situaţia în
domeniul achiziţiilor publice este caracterizată de o atragere
slabă a furnizorilor (antreprenorilor) pentru participarea la
56
controlului asupra activităţii economico-financiare a Asociaţiei curativ-
sanatoriale şi de recuperare a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în
anul 2000.
57
controlului asupra activităţii economico-financiare a Ministerului Culturii al
Republicii Moldova în anul 2000.
52
achiziţii întru crearea unei concurenţe sănătoase caracteristică

economiei de piaţă.
Această situaţie are loc, posibil, datorită faptului că legislaţia
Moldovei nu prevede responsabilitatea administrativă şi penală
concretă pentru încălcarea regulilor de achiziţii publice.
Încălcările legislaţiei ce ţin de achiziţiile publice au fost
depistate de către Curtea de Conturi în următoarele forme:
Efectuarea de supracheltuieli financiare. Prin această metodă
instituţia publică achiziţionează mărfuri, lucrări şi servicii în
sume mai mari decât mijloacele de care le dispune. În aşa mod
se creează datorii, care se întorc furnizorului (antreprenorului)
cu procentele respective şi contribuie, prin urmare, la creşterea
preţului mărfurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziţionate.
Astfel, în anul 200058 instituţiile publice au efectuat
supracheltuieli, o bună parte din care se atribuie achiziţiilor de
mărfuri, lucrări şi servicii: Ministerul Afacerilor Interne a
admis supracheltuieli în sumă de 1,03 mil. lei, utilizând
totodată pentru întreţinerea aparatului central sursele
întreprinderilor subordonate în mărime de 2,4 mil. lei
(procurarea mijloacelor fixe, bunurilor materiale şi deservirea
delegaţiilor), în 15 subdiviziuni din cadrul ministerului au
depistat supracheltuieli în sumă de 5,2 mil. lei şi datorii
creditoare la 01.01.2001 în sumă de 38,5 mil.lei; Ministerul
Apărării a efectuat supracheltuieli în sumă totală de 8,9 mil. lei
şi la 01.01.2001 s-au format datorii creditoare în sumă de 30
mil. lei, la unele instituţii din subordinea ministerului au
depistat depăşirea cheltuielilor efective cu 6,8 mil. lei;
Serviciul de Informaţii şi Securitate a admis supracheltuieli în
sumă de 2,7 mil. lei; la Ministerul Agriculturii şi Industriei
58
Hotărârea Curţii de Conturi nr.66 din 10.07.2001 privind Raportul Curţii
de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice
în anul 2000.
53
Prelucrătoare au fost admise supracheltuieli în mărime de 11,9

mil. lei şi formate datorii creditoare, neacoperite cu resurse
financiare la finele a.2000, în sumă de 19 mil. lei; la
Departamentul instituţiilor penitenciare – 29,1 mil. lei
supracheltuieli; la Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei (pentru
pregătirea către Jocurile Olimpice – 2000 de la Sidney) – 1,2
mil. lei.59; la Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii
Excepţionale – 3,4 mil. lei; la Ambasada Republicii Moldova
în Turcia - 124 mii dolari; la Ministerul Mediului şi Amenajării
Teritoriului – 0,15 mil. lei.
Au admis supracheltuieli şi autorităţile publice abilitate prin
lege cu dreptul de control asupra utilizării corecte şi la
destinaţie a resurselor bugetului de stat. Astfel, Ministerul
Finanţelor împreună cu structurile din subordine au admis
supracheltuieli în sumă de 11,2 mil. lei.
Aceeaşi situaţie are loc şi în teritoriu. De exemplu, în mun.
Chişinău supracheltuielile au constituit în anul 2000 circa 96,4
mil. lei, în judeţul Ungheni – 2,4 mil. lei; în judeţul Cahul – 1,7
mil. lei; etc.
Bineînţeles, că o bună parte din toate sumele indicate au fost
supracheltui pentru efectuarea de achiziţii publice. De exemplu,
în anul 2000 Asociaţia curativ-sanatorială şi de recuperare a
Cancelariei de Stat a admis supracheltuieli în sumă de 1,4 mil.
lei, inclusiv la articolul „Plata mărfurilor şi serviciilor” în sumă
de 0,7 mil. lei.60
59
controlului asupra utilizării mijloacelor bugetare alocate Ministerului
Educaţiei şi Ştiinţei pentru pregătirea către Jocurile Olimpice – 2000 de la
Sydney.
60
controlului asupra activităţii economico-financiare a Asociaţiei curativ-
sanatoriale şi de recuperare a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în
anul 2000.
54
Nu se determină suma de cheltuieli. Hotărârea Guvernului

nr.1195 din 25.12.97 a aprobat Programul de pregătire a
sportivilor pentru Jocurile Olimpice – 2000, iar suma de
cheltuieli n-a fost determinată. În acest scop a fost alocată
suma de 2,5 mil. lei fără întocmirea unui deviz de cheltuieli.61
Cheltuieli neraţionale. Conducerea ÎS „Calea Ferată din
Moldova” (finanţată din mijloacele publice) în perioada 1999-
2000 a încheiat un şir de contracte, prin care s-au efectuat
diferite tranzacţii în defavoarea întreprinderii şi a statului.
Cheltuieli neraţionale au fost efectuate la stimularea
specialiştilor netitulari, în timp ce în Direcţia CFM activează
peste 275 persoane-specialişti în domeniu. Astfel, au fost
achitate serviciile de consultanţă juridică, prestate de diferite
persoane fizice şi juridice, în sumă de 238,8 mii lei şi serviciile
de audit în sumă de 882,4 mii lei, prestate de firmele „Audit-
Sedan” SRL, „Evidenţa Internaţională” SRL, al căror
conducător şi executor este o singură persoană (M. Dima).62
Achiziţia de mărfuri, servicii pentru alte organizaţii. a) Prin
intermediul SAATM „Jildorsnab” (în ultimii 5 ani de activitate
a acestuia) ÎS „Calea Ferată din Moldova” a imobilizat
mijloace financiare publice în sumă totală de 24,4 mil. lei
pentru procurarea (contra plată a serviciilor de transportare) a
diferitor mărfuri ce nu erau destinate CFM-ului, inclusiv de la
firma „Stanis” SRL – în sumă de 15,2 mil. lei, fără actele şi
61
Hotărârea Curţii de Conturi privind rezultatele controlului asupra utilizării
mijloacelor bugetare alocate Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei pentru
pregătirea către Jocurile Olimpice – 2000 de la Sydney nr.44 din
18.05.2001.
62
controlului asupra unor aspecte ale activităţii economico-financiare a ÎS
„Calea Ferată din Moldova”.
55
specificaţiile tehnice necesare.63 b) Pe lângă Universitatea de

Stat din Moldova funcţionează un şir de „instituţii de
învăţământ afiliate” (instituţii de învăţământ private), pentru
întreţinerea cărora neîntemeiat au fost imobilizate resurse
financiare publice, deşi acestea sunt persoane juridice
independente şi trebuie să-şi finanţeze activitatea din veniturile
proprii. Astfel, numai prin intermediul SRL „Academia de
Drept” pe parcursul anilor 1999-2000 au fost imobilizate
resurse financiare publice în mărime de 1,0 – 1,4 mil. lei.64
Achiziţia de servicii, care intră în costul mărfurilor. Din
contul bugetului judeţean Bălţi s-au achitat neîntemeiat circa
1,6 mil. lei pentru gazificarea clădirii Consiliului judeţean în
timp ce Legea cu privire la gaze prevede efectuarea
cheltuielilor pentru dezvoltarea reţelei din contul furnizorilor
de gaze.64
Achiziţia prin intermediul persoanelor terţe. Contrar
prevederilor Legii bugetului pe anul 2000, prin intermediul
unor persoane terţe, în judeţul Ungheni au fost efectuate
achitări reciproce ale datoriilor pentru resurse energetice şi
termice în valoare de circa 2,4 mil. lei (SA „Sfinx-Impex” – 0,5
mil. lei; SRL „Poteca” – 1,1 mil. lei; SRL „Argos” – 0,8 mil.
lei). Toate contractele privind stingerea datoriilor la resursele
energetice au fost încheiate în sume mai mari decât datoriile
reale existente şi fără acte de verificare. Prin actul de cesiune,
SA „Sfinx-Impex” i-au fost cesionate datoriile instituţiilor
bugetare la resurse energetice cu 213,4 mii lei mai mult decât
63
controlului asupra unor aspecte ale activităţii economico-financiare a ÎS
„Calea Ferată din Moldova”.
64
în anul 2000.
56
datoriile reale, SRL „Argos” – cu 312,1 mii lei mai mult şi

companiei „Energoresurse” – cu 198,9 mii lei mai mult.65
Achiziţia bunurilor şi serviciilor în scopuri personale.
Violând prevederile actelor normative în vigoare, în anii 1999-
2000, din contul mijloacelor bugetului Lăpuşna au fost
efectuate cheltuieli pentru procurarea apartamentelor şi
reparaţia lor pentru preşedintele Consiliului judeţean A.
Chetraru (ordonatorul principal de credite) şi prefectul
judeţului V. Carauş, care controlează executarea legilor pe
teren, deşi aceştia la momentul numirii lor în funcţie erau
asiguraţi cu spaţiu locativ. Numai în anul 2000 pentru reparaţia
apartamentului lui A. Chetraru au fost alocaţi 127,6 mii lei;
pentru procurarea apartamentului lui V. Carauş – 52 mii lei şi
pentru reparaţia lui – 98 mii lei.65
Efectuarea de plăţi în prealabil. În rezultatul controlului pe
anul 2000, efectuat de Curtea de Conturi, a fost stabilit că
autorităţile publice centrale au admis efectuarea plăţilor în
prealabil, fără a primi în termenele stabilite mărfurile şi
serviciile, formând datorii debitoare în sumă totală de 243,0
mil. lei. Astfel, ignorând cerinţele legii nr.491-XIV, autorităţile
judeţului Ungheni, la realizarea contractului de vânzare-
cumpărare nr.260, încheiat cu SRL „Poteca” în favoarea
Reţelelor termice Ungheni, au dezafectat mijloace bugetare în
sumă de 343,2 mii lei pe un termen ce depăşeşte 15 luni
calendaristice. Centrul de medicină diagnostică a plătit în
65
în anul 2000.
57
prealabil SA „Congaz Plus” 100 mii lei, iar spitalul judeţean

Ungheni – 400 mii lei fără contract pe un termen de 3,5 luni.66
Achitarea neîntemeiată a compensărilor pentru mărfuri,
lucrări şi servicii. În rezultatul controlului efectuat, Curtea de
Conturi a constatat, că încălcând prevederile Legii bugetului pe
anul 2000 şi altor acte normative privind compensarea
pierderilor suportate de întreprinderile complexului
termoenergetic şi a celor de la acordarea unor categorii ale
populaţiei a înlesnirilor în transport, Ministerul Finanţelor a
admis suprafinanţarea acestor pierderi în sumă de 22,4 mil. lei.
Astfel, neîntemeiat din mijloacele publice au primit compensări
ARP „Termocomenergo” –9,5 mil. lei, SA „Termocom” – 5,9
mil. lei, Compania de Stat „Air Moldova” – 4,7 mil. lei, ÎM
„Moldavian Airlines” – 0,5 mil. lei, alţi agenţi economici – 1,8
mil.lei.66
Ignorarea cerinţelor actelor normative. Contrar prevederilor
actelor normative privind transportarea corespondenţei
confidenţiale (funcţie a organelor specializate de stat), în baza
unor indicaţii ale conducerii Cancelariei de Stat, prestarea
serviciilor de transportare a corespondenţei confidenţiale a
Ministerului Afacerilor Interne a fost încredinţată firmei
private SA „CC Spec”, care utiliza pentru aceste servicii tarife
mult mai majorate decât cele propuse de organele specializate
ale statului. Costul serviciilor prestate ministerului dat de către
această firmă se achita din contul mijloacelor financiare al ÎS
„Registru”.66
Curtea de Conturi menţionează, că rezultatele controalelor
efectuate în anul 2000 asupra utilizării resurselor financiare
publice confirmă că autorităţile publice centrale şi locale,
instituţiile bugetare şi alte structuri economice, care sunt
66
în anul 2000.
58
finanţate de la bugetul de stat, neglijează modul stabilit de

utilizare a finanţelor publice, nu respectă limitele de cheltuieli
sancţionate de stat pentru întreţinerea lor şi finanţarea
programelor de stat, admit cazuri de utilizare neeficientă şi
contrar destinaţiei a resurselor financiare publice, de cheltuire a
acestora contrar prevederilor actelor normative în vigoare.67
Este evident, că majoritatea încălcărilor comise sunt bazate pe
acte de corupţie ce ţin de achiziţii publice şi au drept scop
acapararea ilegală a mijloacelor publice.
Nivelul actelor de corupţie în domeniul achiziţiilor publice
poate fi apreciat mai cu seamă după numărul delapidărilor prin
abuz înregistrate de către organele de drept, căci o bună parte
din aceste delapidări (sustrageri), în principiu, reprezintă acte
de corupţie în domeniul achiziţiilor publice.
Tipul infracţiunilor 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Infracţiuni economico-
2697 2992 3253 3483 3603 3712
financiare
Delapidări prin abuz 951 876 940 1022 831 910
Acte de mituire 89 117 109 126 130 164
Conform statisticilor oficiale68, numărul delapidărilor prin abuz

constituie circa 1/3 – 1/4 din numărul total al infracţiunilor
economico-financiare, ceea ce depăşeşte cu mult numărul
actelor de mituire înregistrate. Numărul delapidărilor prin abuz
este mai mare şi decât numărul evaziunilor fiscale şi actelor de
contrabandă. La comiterea delapidărilor prin abuz în anul 1999
67
în anul 2000.
68
Datele statistice ale Ministerului Afacerilor Interne pe anii 1998-2001.
59
au participat 523 persoane, în anul 2000-765, iar în anul 2001-

756 persoane.69
Aceste şi alte date ne demonstrează elocvent, că delapidările
prin abuz (inclusiv actele de corupţie legate de achiziţiile
publice) au devenit o „normă” pentru un şir de persoane cu
funcţii de răspundere.
Conform datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Interne
prejudiciul cauzat în rezultatul sustragerilor prin abuz în anul
1999 a constituit circa 54,1 mil. lei din cele circa 229,1 mil. lei
înregistrate ca prejudicii pe toate tipurile de infracţiuni
economico-financiare, iar în anul 2000 – 36,2 mil. lei din 149,4
mil. lei. Pentru comparaţie notificăm că prejudiciul cauzat în
rezultatul actelor de mituire constituie în anul 1999 – circa 0,4
mil. lei, iar în anul 2000 – circa 1,72 mil. lei.
Pe lângă alte tipuri de infracţiuni, actele de corupţie în
domeniul achiziţiilor publice, în cea mai mare măsură, au dus
la utilizarea neoportună sau la sustragerea finanţelor publice,
inclusiv a împrumuturilor publice externe, astfel afectând
bugetul de stat şi contribuind la crearea datoriilor enorme
externe şi interne ale statului.
Posibil, cea mai mare sursă de corupţie este sectorul energetic,
în special gazul, energia electrică, energia termică. Anume în
acest domeniu au fost depistate sustrageri considerabile, o bună
parte de datorii fiind achitate din sursele publice. Un exemplu
elocvent este cel depistat privind sustragerea a circa 28 mil. lei
de către persoane cu funcţii de răspundere de la „Moldova
Trans Gaz”, predestinate pentru achitarea gazelor naturale
prestate de „GAZPROM”, Federaţia Rusă70. Un alt exemplu
este cazul descris privind modul de rambursare a datoriilor
69
Datele statistice ale Ministerului Afacerilor Interne pe anii 1998-2001.
70
Materialele Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi
Corupţiei.
60
întreprinderii de stat „Moldtranselectro” faţă de furnizorii din

Ucraina cu utilizarea diferitor firme intermediare „Ferren-M” şi
„Larist”.71
Este important faptul, că materialele organelor de drept nu
denotă relevarea de către ele a actelor de mituire la efectuarea
achiziţiilor publice. Ele nu au fost înregistrate nici la comiterea
delapidărilor, nici la efectuarea achiziţiilor directe efectuate de
instituţiile publice, dar nici la efectuarea achiziţiilor prin
intermediul Agenţiei pentru Achiziţii, ceea ce este în
contrazicere cu tendinţele stabilite. Conchidem, că organele de
drept nu cunosc sau foarte slab cunosc fenomenul corupţiei în
domeniul achiziţiilor publice, consecinţele fenomenului,
metodele şi procedeele de relevare şi documentare şi, în ultima
instanţă nu înregistrează rezultate în combaterea actelor de
mituire în acest domeniu. Posibil, lipsa unor rezultate la acest
capitol este legată şi de faptul colaborării insuficiente dintre
organele de drept şi de control, Agenţia pentru Achiziţii şi
instituţiile publice. De aici rezultă propunerea de implementare
în instituţiile de învăţământ specializate a programelor de
instruire în domeniul achiziţiilor publice şi de întreprindere a
măsurilor suplimentare întru sporirea eficacităţii colaborării
dintre organele şi instituţiile menţionate.
O problemă ce ţine de achiziţiile publice este utilizarea
surselor extrabugetare. Cu toate că, potrivit Legii achiziţiei de
mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului72, banii
publici sunt mijloacele bugetului de stat, ale bugetelor
unităţilor teritorial-administrative şi creditele externe
contractate de Republica Moldova, beneficiarii de stat
71
Ziarul FLUX din 4 aprilie 2000.
72
Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului
nr.1166-XIII din 30.04.97; Hotărârea Guvernului nr.832 din 13.08.2001
pentru aprobarea Regulamentului cu privire la achiziţia mărfurilor şi
serviciilor prin cererea ofertelor de preţuri.
61
efectuează achiziţii publice şi din surse proprii (extrabugetare),

alte surse. Este regretabil faptul, că în marea majoritate sursele
extrabugetare sunt cheltuite cu ignorarea concursurilor şi a
transparenţei, dând preferinţă încheierii unor contracte bazate
pe relaţii de rudenie, acte de corupere, etc. Deseori, sursele
extrabugetare nu se află sub controlul cuvenit şi se folosesc în
mod haotic la discreţia conducătorului respectiv. De aici şi
apare posibilitatea pentru abuzuri, acte de corupţie.
Evident, rezultă că factorul subiectiv (interesele personale ale
funcţionarilor publici implicaţi) este mai presus decât
asigurarea eficientă cu mărfuri, lucrări şi servicii a autorităţii
publice. Aceasta se întâmplă în pofida faptului, că încă la
25.06.99 Guvernul a dispus ca Agenţia Naţională pentru
Achiziţii Publice, în comun cu organele de control financiar, să
exercite controlul permanent şi să supravegheze respectarea
întocmai de către beneficiarii de stat a procedurilor de încheiere
şi executare a contractelor de achiziţii publice, stabilite de
actele normative în vigoare.73 Anume din aceste motive este
binevenită propunerea de a lărgi noţiunea de bani publici şi de
a extinde această noţiune asupra surselor extrabugetare şi altor
surse publice.
O situaţie similară se înregistrează şi la realizarea creditelor
acordate Republicii Moldova. Conform Legii achiziţiei de
mărfuri, lucrări şi servicii achiziţiile publice, din aceste surse
urmează a fi efectuate achiziţii cu implicarea Agenţiei pentru
Achiziţii. Hotărârile adoptate74 denotă, că Guvernul Republicii
Moldova a primit un şir de credite destinate pentru
achiziţionarea de mărfuri (lucrări, servicii), mai mult ca atât
73
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.595 din 25.06.99cu privire
la regimul de gestionare şi control asupra procedurilor de achiziţii publice.
74
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.217 din 26.02.98;
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.272 din 08.04.99; Hotărârea
Guvernului nr.519 din 31.05.2000; Hotărârea Guvernului nr.83 din
05.02.2001.
62
Guvernul le-a scutit de taxa pe valoarea adăugată, taxa vamală

şi plata pentru procedurile vamale. Cu regret, realitatea ce ţine
de achiziţiile publice este alta, nu cea dorită. Potrivit Agenţiei
Naţionale pentru Achiziţii Publice, pe parcursul activităţii
desfăşurate (în perioada anilor 1998-2001) nu s-au înregistrat
decât 3-4 cazuri de organizare a unor concursuri pentru
contractarea diferitor mărfuri, lucrări sau servicii din contul
creditelor. Adică, achiziţiile publice din creditele externe, în
principiu, se efectuează fără respectarea legislaţiei şi este destul
de probabil că realizarea creditelor au fost însoţite de acte de
corupţie. Anume prin aceasta, în mare măsură, se poate explica
ineficienţa implementării multor credite.
Unul din parametrii care caracterizează achiziţiile publice în
Moldova este solicitarea revizuirii deciziilor privind
achiziţiile. Datele Agenţiei pentru Achiziţii denotă că în circa
20% de cazuri furnizorii (antreprenorii), care participă la
procedurile de achiziţii publice, solicită clarificarea legalităţii
condiţiilor achiziţiilor, respectării cerinţelor de deschidere a
ofertelor. Contestaţiile au fost examinate de către Agenţia
pentru Achiziţii, ajungându-se cu furnizorii (antreprenorii) la
consens. Din momentul înfiinţării şi până în prezent în 4 cazuri
deciziile Agenţiei pentru Achiziţii au fost atacate în instanţa de
judecată. În toate cazurile instanţa de judecată a acordat câştig
de cauză Agenţiei pentru Achiziţii.
O problemă a achiziţiilor publice reprezintă nivelul scăzut de
pregătire al Grupurilor de lucru ale instituţiilor publice.
Conform actelor normative în vigoare Grupurile de lucru ale
beneficiarilor de stat evaluează ofertele şi determină
câştigătorul. Deoarece în multe cazuri Grupurile de lucru sunt
alcătuite din persoane necalificate sau necompetente, deseori
evaluările sunt făcute incorect, având la bază motive
subiective, fapt ce duce la amânarea determinării câştigătorului.
Asemenea cazuri au avut loc la organizarea tenderelor de către
Ministerul Apărării, Ministerul Sănătăţii, Departamentul
63
Control Vamal. De aceea, întru asigurarea unei activităţi

profesioniste, precum şi întru excluderea actelor de corupţie,
este binevenită propunerea de a implementa cursurile
respective de pregătire atât a membrilor Grupurilor de lucru,
cât şi a conducătorilor instituţiilor publice, iar în cazurile
respective evaluările ofertelor să fie efectuate de către Comisii
de experţi. Anume din aceste considerente, pentru efectuarea
competentă a achiziţiilor Hotărârile Guvernului nr.1312 din
28.12.2000 şi nr.168 din 26.02.200175 au dispus instituirea pe
lângă Ministerul Culturii a Consiliului de experţi şi aprobarea
Regulamentului respectiv pentru estimarea, omologarea şi
achiziţionarea lucrărilor literar-dramatice, muzicale şi de artă
plastică. Urmează ca practica dată să fie extinsă asupra altor
domenii de activitate.
Este de menţionat şi faptul, că o problemă actuală o constituie
implementarea achiziţiilor publice la nivel local. Chiar dacă
au fost create secţiile de achiziţii de stat în cadrul Consiliilor
judeţene, aceste secţii nu sunt legiferate şi completate cu cadre
competente, astfel, implicarea lor nemijlocită în activitatea de
coordonare şi control asupra achiziţiilor publice devine
imposibilă. Ţinând cont de cele expuse mai sus şi de condiţiile
actuale în Moldova, credem că este binevenită propunerea de a
crea 2-3 subdiviziuni locale (nord, centru şi sud) ale Agenţiei
pentru Achiziţii pentru a exercita atribuţiile Agenţiei la nivel
local.
75
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1312 din 28.12.2000 cu
privire la estimarea, omologarea şi achiziţionarea operelor literar-dramatice,
muzicale si a operelor de artă plastică pentru completarea colecţiilor de stat;
aprobarea componenţei nominale a Consiliului de experţi privind estimarea,
omologarea şi achiziţionarea operelor literar-dramatice, muzicale şi de artă
plastică pentru anii 2001-2002.
64
1.4. Propuneri
În corespundere cu rezultatele analizei situaţiei în domeniul
achiziţiilor publice în Republica Moldova şi problemele
depistate, precum şi în scopul unei lupte eficiente cu corupţia
în domeniul achiziţiilor publice, utilizării eficiente a
mijloacelor publice şi atingerii scopului înaintat faţă de Legea
achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile
statului, considerăm necesar înaintarea următoarelor propuneri:
1. A adopta modificări şi completări în Legea nr. 1166-XIII din
30.04.97, care ar contribui la:
- determinarea noţiunii de autoritate contractantă ca
persoană care efectuează achiziţii publice;
- descentralizarea treptată a activităţii privind achiziţiile
publice, oferind autorităţii contractante independenţa relativă în
organizarea şi realizarea licitaţiilor sau procedurilor de achiziţie
şi atribuindu-i responsabilitatea pentru respectarea legii;
- atribuirea Agenţiei pentru Achiziţii a statutului de organ
independent în cadrul Guvernului, cu trecerea treptată de la un
organ de organizare a licitaţiilor sau procedurilor de achiziţie la
un organ cu funcţie de supraveghere generală asupra
implementării legislaţiei cu privire la achiziţii, raţionalizare şi
standardizare a procedurilor şi practicii de achiziţii, de control
asupra efectuării achiziţiilor şi funcţionării legislaţiei privind
achiziţiile, de perfecţionare a persoanelor cu funcţii de
răspundere în problemele de achiziţii, de creare a bazelor de
date şi evidenţă în domeniul achiziţiilor publice, de colaborare
în problema achiziţiilor publice cu Ministerul Finanţelor,
instituţiile publice, organele de drept şi de control;
- introducerea prevederilor, din care rezultă că se atacă
deciziile nu a Agenţiei pentru Achiziţii, dar a autorităţii
contractante, contestaţiile furnizorilor (antreprenorilor) pe cale
administrativă urmând a fi adresate pentru soluţionare
65
autorităţii contractante (şi paralel instanţei superioare, adică

Agenţiei pentru Achiziţii ca organ de supraveghere şi control);
- determinarea obligaţiunilor şi împuternicirilor
Ministerului Finanţelor în vederea supravegherii şi controlului
financiar a achiziţiilor publice efectuate de către autoritatea
contractantă;
- stipularea suplimentară a metodei de achiziţii publice -
achiziţii prin negociere;
- prevederea în lege a problemei conflictului de interese la
atribuirea contractului de achiziţie publică şi la examinarea,
soluţionarea contestaţiilor;
- stipularea cuantumului achiziţiilor publice efectuate dintr-
o singură sursă şi mecanismului de efectuare a achiziţiilor în
cazul depăşirii acestui cuantum;
- adoptarea unei liste de interdicţie (o listă „neagră”), în
care să fie incluşi furnizorii (antreprenorii), care au încălcat
cerinţele privind desfăşurarea procedurilor achiziţiilor publice,
mai cu seamă a celor care s-au dovedit că au fost implicaţi în
acte de corupţie şi interzicerea de a participa la procedurile de
achiziţii publice pe un termen determinat sau nedeterminat în
dependenţă de delictul comis;
- respingerea efectuării plăţii şi/sau anularea creditelor
pentru contractele obţinute ilegal;
- includerea în noţiunea de mijloace publice a mijloacelor
(sau fondurilor) extrabugetare, altor surse publice;
- determinarea cuantumului minim (în euro sau dolari)
necesar pentru organizarea licitaţiilor publice.
2. În scopul asigurării transparenţei cuvenite în activitatea de
achiziţii publice şi respectării legislaţiei:
66
- a stipula în lege efectuarea controalelor financiare intern

şi/sau extern la organizarea procedurilor de achiziţie şi la
realizarea contractelor încheiate;
- a completa Codul cu privire la contravenţiile
administrative şi Codul penal cu reglementări privind
responsabilitatea administrativă şi penală pentru încălcarea
cerinţelor legale în domeniul achiziţiilor publice;
- a adopta modificări în Codul penal privind
responsabilitatea penală pentru actele de corupţie, ajustându-le
la cerinţele Convenţiilor internaţionale;
- a completa Codul penal cu reglementări privind
responsabilitatea pentru spălarea veniturilor de provenienţă
criminală.
3. A demonopoliza piaţa Republicii Moldova şi a lărgi lista de
furnizori, mai cu seamă de surse energetice, gaz, apă.
4. A crea 2-3 subdiviziuni locale ale Agenţiei pentru Achiziţii
în scopul exercitării atribuţiilor Agenţiei la nivel local.
5. A adopta mecanismul de declarare şi control a averii
agenţilor publici, prevăzut de Legea serviciului public şi Legea
privind combaterea corupţiei şi protecţionismului.
6. A implementa în cadrul instituţiilor publice programe de
studiere a actelor normative ce reglementează activitatea în
domeniul achiziţiilor publice şi responsabilitatea pentru actele
de corupţie şi alte infracţiuni, precum şi programe de studiere
şi pregătire a cadrelor în domeniul achiziţiilor publice pentru
Grupurile de lucru.
7. A implementa în cadrul instituţiilor de învăţământ
specializate, mai cu seamă în instituţiile de învăţământ ale
Ministerului Afacerilor Interne, facultăţilor de drept ale altor
instituţii de învăţământ, precum şi în cadrul cursurilor de
67
perfecţionare a procurorilor, judecătorilor, programe de

pregătire specială în domeniul achiziţiilor publice.
8. A întreprinde măsurile întru ratificarea Convenţiilor civile şi
penale privind corupţia ale Consiliului Europei, precum şi
măsurile de aderare a Republicii Moldova la Convenţia
Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)
privind lupta contra corupţiei agenţilor publici străini în
tranzacţiile comerciale internaţionale, adoptată la 21.11.1997,
şi Acordul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) privind
achiziţiile guvernamentale, înregistrat la Marrakesh la
15.04.1994.
68
2. ETICA PUBLICĂ VS. CORUPŢIA

2.1 Introducere
Priviri generale privind valorile şi standardele etice
Tot mai des corupţia devine un impediment pentru dezvoltarea
generală a ţării şi, respectiv, a lumii întregi.
Guvernele şi companiile private din toată lumea au recunoscut
că corupţia sporeşte costurile şi riscurile pentru o bună
guvernare, o economie stabilă şi supremaţia legii. Ambele
sectoare conlucrează în direcţia combaterii acestui fenomen şi
sporirii guvernării, transparenţei şi responsabilităţii în serviciul
public şi în economiile globale.
Astfel, corupţia, pe de a parte, are o influenţă negativă asupra
activităţilor guvernamentale şi managementului public şi, în
consecinţă, asupra încrederii cetăţenilor în serviciul public. Pe
de altă parte, practicile corupte au un impact corosiv atât asupra
oportunităţilor de piaţă peste hotare, cât şi asupra climatului
mai larg de afaceri. Ea, de asemenea, stopează investiţiile
străine, creşterea economică şi dezvoltarea durabilă,
deformează preţurile şi subminează sistemele legal şi judiciar.
La concret, corupţia este o problemă în achiziţiile
guvernamentale, tranzacţiile comerciale internaţionale şi
proiectele de dezvoltare economică.
În acelaşi timp, fiecare societate în orice moment al istoriei a
avut şi are anumite valori şi standarde etice care îndrumă viaţa
lor, fiind o reflecţie a tradiţiilor lor. Nerespectarea lor poate
crea premisele pentru apariţia şi progresarea unor probleme
serioase, precum corupţia, legi neefective, declin economic,
etc. Răspunsul social faţă de încălcarea acestor valori trebuie să
fie prompt. Astfel, standarde de comportament sunt utilizate
prin intermediul conduitei sau atitudinii societăţii. Nu există un
mecanism de aplicare stricto sensu, dar ele joacă un rol
69
important în lupta contra corupţiei la nivel preventiv, iniţial sau

intern.
De aceea, trebuie făcuţi paşi activi pentru a preveni, detecta şi
sancţiona corupţia. Una din aceste măsuri sunt strategii
explicite de luptă contra corupţiei, precum prevenirea apariţiei
de la început a unei conduite neprofesionale prin instituirea
sistemelor care asigură integritatea operaţiunilor şi programelor
guvernamentale, adoptarea şi dezvoltarea codurilor de conduită
pentru sectorul public şi pentru sectorul privat de către
participanţii corespunzători. Componentele de bază ale oricărui
program de prevenire efectiv trebuie să includă 6 elemente76:
• Un cod de conduită echitabil şi rezonabil care stabileşte
standarde uniforme pentru care funcţionarii publici vor
fi traşi la răspundere;
• Un sistem bine chibzuit de declarare a intereselor
financiare care evită conflictele de interese şi introduce
transparenţă în procesul de luare a deciziilor de către
funcţionarul public;
• Un program educaţional imaginativ care
conştientizează angajaţii guvernamentali asupra
responsabilităţilor lor;
• Un sistem regular de monitorizare pentru a asigura
menţinerea calităţii acestor sisteme preventive;
• Canale de comunicare deschise în cadrul guvernului
pentru a oferi asistenţa şi a adresa deficienţele; şi
• Un sistem de achiziţii efectiv care evidenţiază
integritate şi caracter echitabil.
76
Ethics in public service: an idea whose time has come, paper presented at
the 8th IACC, Stephen D. Potts, Director of U.S. Office of Government
Ethics.
70
Deşi strategiile pentru combaterea corupţiei au mai multe

componente, este clar că soluţia finală trebuie să fie obţinută
prin instituirea, de către toţi membrii societăţii şi, în special, de
către funcţionarii publici, a sistemelor de autoreglementare ce
prevăd stimulente pentru comportarea etică, evitând activităţi
corupte. Mai mult ca atât, strategiile pentru combaterea
corupţiei trebuie să se concentreze asupra măsurilor preventive,
decât asupra măsurilor de control şi sancţionare, în special,
asupra înfiinţării standardelor şi valorilor etice pentru
sectoarele public şi privat. Sistemele preventive puternice au
un mare beneficiu de a evita corupţia înainte ca ea să apară.
Codurile de conduită nu numai stabilesc standarde înalte pentru
funcţionarii publici, dar, de asemenea, reduc necesitatea de a
invoca măsuri mai drastice, precum urmărirea în justiţie,
disciplina administrativă şi pedeapsa.
În practică, atât prevenirea, cât şi contracararea sunt necesare
pentru a ţine sub control pericolul corupţiei. Fără prezenţa unui
sistem de aplicare efectiv, măsurile preventive, precum
codurile de conduită, pot deveni puţin mai mult decât declaraţii
religioase. Pe de altă parte, sistemele de aplicare pot fi
covârşite, dacă nu există măsuri preventive efective pentru a
reduce povara anchetatorilor şi procurorilor.
Eforturile internaţionale şi naţionale de reţinere a corupţiei au
ajuns la inevitabila concluzie că elaborarea codurilor de
conduită sau condurilor de etică pentru sectorul public şi
sectorul privat este o măsură preventivă efectivă şi eficientă
contra corupţiei.
Corupţia implică participanţi atât din sectorul public, cât şi din
sectorul privat şi, de aceea, codurile de conduită ca măsuri de
prevenire a corupţiei sunt esenţiale în viaţa publică, precum şi
în activitatea corporativă. Mai jos sunt indicate careva date
privind măsurile anticorupţie, inclusiv implementarea
standardelor etice şi codurilor de conduită, în sectorul privat:
71
Tabelul 1: Subiectele prevăzute în codurile corporative de

conduită (%)
Angajatului îi este interzis de a oferi obiecte de 74
valoare funcţionarilor guvernamentali
Îndrumări privind cadourile şi ospitalitatea, 89
cheltuielile de călătorie
Codurile menţionate de asemenea se aplică 45
terţelor părţi care operează în numele companiei
Nici un răspuns sau nu se ştie 4
Notă: Bazat pe o mostră de 297 coduri corporative de conduită.
Tabelul 2: Cota companiilor care interzic angajaţilor a oferi

obiecte de valoare funcţionarilor guvernamentali în codurile
lor corporative de conduită, după ţară (%)
Australia 65
Canada 78
Europa 56
Japonia 66
Africa de Sud 50
SUA 82
Notă: Bazat pe o mostră de 350 companii
72
Tabelul 3: Cota companiilor având un sistem pentru

controlarea conformităţii cu prevederile codurilor lor
corporative de conduită în mod regulat, după ţară (%)
Australia 71
Canada 61
Europa 45
Japonia 48
Africa de Sud 33
SUA 74
Notă: Bazat pe o mostră de 350 companii
Tabelul 4: Măsurile anticorupţie în companii (%)

Companii Companii
europene SUA
Codurile companiilor care interzic 85 92
mita pentru efectuarea tranzacţiilor
Codurile companiilor care interzic 62 76
“plată pentru ungere”
Programe de instruire anticorupţie 23 46
Declaraţii anuale de către executivii 34 74
superiori că ei s-au conformat
codurilor anticorupţie
Linii telefonice fierbinţi pentru 24 56
raportarea corupţiei
Acorduri formale cu agenţii că ei se 32 62
vor conforma codurilor anticorupţie
Sursă: Global Corruption Report 2001, Transparency International
73
Etica este disciplina care vizează ceea ce este din punct de

vedere moral bine şi rău, corect şi greşit, şi obligaţia morală.
Este, de asemenea, un set de principii sau valori morale, o
teorie sau sistem de valori morale ( de exemplu, etica
materialistă din prezent), sau principiile de conduită guvernând
un individ sau un grup (de ex., etica profesională). Etica este o
filozofie morală îndrumătoare.
Etica nu trebuie confundată cu eticheta care este un sistem de
reguli şi convenţii ce reglementează conduita socială şi
profesională. In orice unitate socială există reguli acceptate de
comportament confirmate şi aplicate de codurile legale. Există,
de asemenea, norme de conduită abilitate de obicei şi aplicate
prin presiunea de grup. Un infractor nu înfruntă o judecată sau
sentinţă formală pentru încălcarea etichetei. Pedeapsa este în
dezaprobarea altor membri ai grupului. Indiferent de nivelul
său de cultură materială, orice societate înalt stratificată va
poseda o etichetă, în care fiecare persoană cunoaşte conduita
aşteptată de la ea faţă de alţii şi de la alţii faţă de ea. Etica este
un set de principii morale.
Sinonime pentru etic sunt moral, virtuos, just, nobil şi toate
înseamnă a se conforma unui standard de ceea ce este corect şi
bine. Moral este definit ca având legătură cu principiile de
corect şi greşit în comportament (judecată etică, morală). Moral
implică conformitatea de a institui coduri sancţionate sau
noţiuni acceptate de corect şi greşit, valorile morale de bază ale
unei comunităţi. Etic poate sugera implicarea unor întrebări
mai dificile sau subtile de corectitudine, echitate sau dreptate,
supuse celor mai înalte principii etice. Moral – preocupat de
regulile şi standardele acceptate de comportament uman.
Termenul de cod se referă la un sistem de principii sau reguli,
de exemplu, cod moral, sau standardul predominant al
comportamentului moral. Conduita reprezintă un mod sau un
74
standard de comportament personal, în special cel bazat pe

principii morale. Codurile de conduită sunt declaraţii de reguli.
Noţiunile de cod de conduită, cod de etică şi cod de practică
sunt deseori utilizate pentru a se înlocui reciproc. Totuşi,
fiecare tip fundamental de cod are o intenţie şi un scop diferit.
Codurile de conduită sunt declaraţii de reguli. Codurile de
etică sunt declaraţii de valori şi principii asociate cu scopul
organizaţiei. Codurile de practică sunt interpretări şi ilustrări
ale valorilor şi principiilor corporative. De asemenea, există
declaraţii ale standardelor de comportament, standardelor de
serviciu (de exemplu, carta serviciilor), şi declaraţii ale
valorilor.
Mike Nelson diferenţiază tipurile codurilor de conduită,77 luând
în consideraţie natura codului de conduită propus şi cum se
preconizează a fi aplicat. Există trei tipuri de coduri, fiecare cu
proprii şi distincte aspecte evidenţiate. Primul tip este codul
etic, în care principiile călăuzitoare de conduită sunt prevăzute
într-un cadru moral sau filozofic. Exemple ale acestor principii
sunt: „Noi vom valora şi respecta toţi angajaţii”, „Noi mereu
vom pune pe primul loc Interesul Public”, etc.
Al doilea tip de cod este codul de conduită, în care clauze
particulare de comportament sunt fie interzise, fie cerute,
precum: „Terorizarea şi intimidarea nu vor fi tolerate”,
„Selectarea şi promovarea personalului se va efectua doar în
baza meritului”.
Al treilea tip de cod este codul de practică, care prevede, des în
detalii considerabile, practicile şi standardele operaţionale
cerute de către organizaţie, precum: „Facturile de ofertă vor fi
plătite în termen de 30 de zile de la primire”, „Plângerile
77
Mike Nelson, «The challenge of implementing codes of conduct in local
government authorities”, paper presented at the 9th International Anti-
Corruption Conference.
75
consumatorilor vor fi confirmate în termen de 3 zile şi un

răspuns complet va fi dat în termen de 21 de zile”.
La elaborarea unui cod de conduită este evident, că ideile şi
sugestiile propuse de personal, consumatori şi alţi acţionari
trebuie să cuprindă toate trei tipuri evidenţiate mai sus, variind
de la principii filozofice sau porunci morale la prescrieri foarte
detaliate pentru activitatea operaţională. Acest fapt poate fi
foarte deranjator, dacă nu există un cadru general pentru
valorile şi etica organizaţiei.
Pe lângă aceasta, trebuie de instituit un cadru pentru etica
organizaţiei. Acest cadru este robust, în sensul că poate fi
transportat în multe unităţi ale organizaţiei, şi util în practică
pentru a sorta multitudinea sugestiilor făcute pe parcursul
proceselor consultative:
1. o declaraţie de valori la nivel corporativ pe lângă
viziunea şi misiunea organizaţiei, care prevede
principiile călăuzitoare pentru conducerea afacerilor şi
relaţiilor şi care încorporează valorile codului etic
schiţate mai sus.
2. un cod de conduită care conturează implicaţiile
declaraţiei de valori şi prevede exemple ale aplicării
principiilor călăuzitoare. Codul de conduită
funcţionează ca ceva asemănător unui set de axiome,
care este o punte peste prăpastia dintre principiu şi
practică.
3. seturi de reguli de bază, dezvoltate şi aplicate în cadrul
unităţilor operaţionale ale organizaţiei, care sunt foarte
specifice în privinţa conduitei şi standardelor cerute
pentru a realiza prevederile codului de conduită şi ale
declaraţiei de valori pe o bază de zi cu zi în acea
particulară parte a organizaţiei. Aceste reguli de bază
sunt formate atât de provocările etice specifice
76
înfruntate de personal în contextul particular al unităţii

lor operaţionale, cât şi de codul de conduită mai
generalizat.
Între aceste trei nivele există legături de conlucrare. Totuşi, în
procesul elaborării codului de conduită, e necesar a considera
formularea şi localizarea tuturor sugestiilor, astfel, încât ele să
se potrivească cadrului convenit pentru educarea şi susţinerea
culturii etice a organizaţiei.
Astfel, la adoptarea unui proces efectiv pentru dezvoltarea
codului de conduită, trebuie de luat în consideraţie elaborarea
unei dezbateri şi unui dialog pentru conturarea necesităţilor şi
aspiraţiilor etice ale organizaţiei.
În viaţa publică, antiteza urmăririi interesului privat este
dezvoltarea eticii administrative. Opus corupţiei în viaţa
publică, această dezvoltare se concentrează asupra conduitei
individuale şi statutului legal al fiecărui funcţionar public şi
asupra înfiinţării instituţionale a structurilor organizaţionale.
Creşterea eticii administrative, focusate pe subiecte publice,
este punctul central ce trebuie să stimuleze toate reformele
organizaţionale şi funcţionale din Europa Centrală şi de Est. 78
Spre deosebire de regulile etice ce dictează conduita aşteptată
în detaliu, codurile de conduită sunt documente de bază scrise
într-un limbaj uşor de înţeles şi stabilesc scopuri şi obiective
largi pentru ca funcţionarii publici să le îndeplinească. Doar
ocazional, conduita corespunzătoare aşteptată de la funcţionarii
publici este prevăzută în Constituţia ţării.
Deşi codurile de conduită nu sunt suficiente pentru a stăvili
conduita necorespunzătoare şi a ţine în frâu corupţia, ele
articulează încrederea ce există între funcţionarii publici şi
78
The Ethical Codes of Polish Public Officials, Prof. Dr. habil. Barbara
Kudrycka, Discussion Papers, No. 8, Local Government and Public Service
Reform Initiative, Open Society Institute, page 1.
77
sectorul privat. Scopul lor este de a contura principiile generale

de conduită corectă. De aceea, datorită naturii lor generale,
codurile de conduită trebuie să fie însoţite de „reguli etice”
detaliate şi specifice în vederea de a fi efective. Aceste reguli
prevăd detaliile necesare pentru a îndeplini scopurile stabilite
în codurile de conduită.
Cu toate acestea, este necesar un cod de etică clar, explicit şi
detaliat care ar guverna maniera în care funcţionarii publici
îndeplinesc îndatoririle lor. Mai ales, un astfel de cod asigură
ca funcţionarii publici să aibă o idee clară privind cererile
înaintate de către patronii lor în corespundere cu variate legi
vizând serviciul civil şi că aceştia din urmă nu interpretează
îndatoririle într-o manieră arbitrară şi autoritară. Codurile de
etică pentru funcţionarii publici lărgesc înţelesul îndatoririlor
prevăzut în Legea privind serviciul public şi alte acte
normative relevante. Descriind ceea ce se consideră a fi
conduită etică potrivită, în conformitate cu regulile de bune
tradiţii, codurile etice, de asemenea, clarifică cu mare precizie
diversele funcţii implicate în executarea îndatoririlor prevăzute
în Legea cu privire la serviciul public şi alte acte normative.
Deoarece îndatoririle prevăzute în legislaţie au atât aspecte
etice, cât şi aspecte legale, acest înalt grad de precizie întăreşte
semnificaţia legală a executării lor corecte.
Introducerea codurilor etice pentru funcţionarii publici este de
asemenea susţinută de următoarele argumente79:
• necesitatea de a contracara corupţia, abuzul oficiului public,
neobiectivitatea şi altă conduită neetică sau ilegală;
• a face ca funcţionarii publici să conştientizeze regulile de
conduită corectă la realizarea îndatoririlor lor legale;
79
Ibidem, page 15.
78
• a proteja poziţia funcţionarului public care îndeplineşte

îndatoririle lui corespunzător, conştiincios şi onest;
• a proteja drepturile cetăţeanului care pretinde că un
funcţionar public a acţionat nepotrivit;
• a crea condiţii determinante pentru realizarea lucrului
administrativ şi urmărirea politicii administrative, în
conformitate cu standardele europene;
• a îmbunătăţi calitatea soluţiilor administrative şi altei
activităţi administrative din punct de vedere al necesităţilor
publice exprimate de diverse grupuri de interese;
• a crea o bază pentru dezvoltarea unui stil managerial în
administraţie;
• a asigura perspective mai mari pentru o realizare deschisă
şi mai raţională a activităţii administrative;
• a completa diferite forme de control asupra lucrului
funcţionarilor publici cu autodisciplină, adică, prin
introducerea auto-conştientizării legale şi etice şi
sensibilităţii profesionale extensive;
• a câştiga încrederea publicului în administratori, la general,
în baza observaţiilor personale privind conduita unor
funcţionari publici individuali.
Codurile de conduită trebuie să stabilească standarde de
comportament consistente cu principiile organizaţionale şi etice
aplicabile în majoritatea contextelor, precum cele de justiţie,
imparţialitate, independenţă, integritate, loialitate faţă de
organizaţie şi faţă de interesul public, seriozitate, decenţa
conduitei personale, transparenţă, responsabilitate, utilizare
demnă de încredere a resurselor organizaţiei şi, dacă este cazul,
standarde de conduită faţă de public. Ele, de asemenea, trebuie
să enumere penalităţile pentru neconformitatea membrilor sau
79
angajaţilor afectaţi. Codurile trebuie să fie implementate în

scopul înfiinţării acestor standarde. În acelaşi timp, codurile de
conduită urmează să prescrie comportamentul nedorit şi să
scoată în relief situaţiile care pot cauza pătrunderea indecenţei
sau comportamentului inconsecvent.
Astfel, codul de conduită trebuie atât să conţină reguli
guvernând comportamentul etic, cât şi să stabilească un sistem
care asigură implementarea lui. Deci, codul trebuie80:
• să traducă principiile etice şi organizaţionale
călăuzitoare, fundamentale în reguli de conduită
concrete;
• să promoveze şi să prevadă conformitatea de
monitorizare cu aceste reguli; şi
• să prevadă sancţiuni clare pentru încălcarea acestor
reguli.
Codurile de conduită trebuie să traducă principiile etice şi
organizaţionale călăuzitoare ale organizaţiilor respective în
reguli de conduită concrete şi clare. Ca prim pas logic, înainte
chiar de a începe a pregăti un prim proiect al codului de
conduită, organul responsabil trebuie să identifice principiile
etice care sunt cele mai relevante pentru o organizaţie, grup
profesional particular, etc.
Necesitatea elaborării unor reguli de conduită clare este tot mai
mult recunoscută atât de către sectorul public, cât şi de sectorul
privat. De asemenea, trebuie de considerat că standardele
cerute diferă atât pentru variate grupuri profesionale, cât şi
pentru organizaţia sau grupul profesional respectiv, reieşind din
nivelul responsabilităţii legate de anumite funcţii îndeplinite.
80
Global Programme against Corruption, Anti-Corruption Tool Kit, CICP-
15, version 2, revised; August 2001, page 36.
80
Deci, trebuie elaborate coduri de conduită pentru fiecare astfel

de grup profesional, în special, pentru membrii parlamentului.
Câteva argumente susţin reglementarea îndatoririlor deputaţilor
prin intermediul unui cod etic separat, adiţional reglementărilor
existente care vizează funcţiile lor practice81:
1. codurile etice pentru parlamentari din ţările OCDE
servesc pentru a întări infrastructura etică a vieţii
publice. Deşi nu toate statele membre le privesc ca fiind
obligatorii, precum în Franţa, codurile de etică sunt
aplicate în multe altele, de exemplu în SUA, Marea
Britanie, Australia, Noua Zelandă, Portugalia şi
Norvegia.
2. funcţiile specifice ale parlamentarului creează cereri
particulare: participarea în procesul legislativ şi la
soluţionarea problemelor implicând drepturile şi
libertăţile altora, fiind condiţionată de comportamentul
lui ca o autoritate morală, şi “rămânând în afara oricărei
suspiciuni”. Deoarece autoritatea morală cere atât
activitate legală, cât şi activitate etică, responsabilitatea
deputatului – adiţional la aspectele lui legale – trebuie,
de asemenea, să includă executarea efectivă a
obligaţiunilor politice faţă de partidul său, precum şi
faţă de electorat şi societate în general.
3. principiile etice universale declarate într-un cod etic
pentru deputaţi trebuie să-şi aibă rădăcinile în
Convenţia europeană privind drepturile şi libertăţile
civice. Definirea regulilor etice universale de conduită
în cod într-o formă acceptabilă uneşte reprezentanţii
diverselor partide, orientări şi religii, îi uneşte în jurul
81
The Ethical Codes of Polish Public Officials, Prof. Dr. habit. Barbara
Kudrycka, Discussion Papers, No. 8, Local Government and Public Service
Reform Initiative, Open society Institute, page 9.
81
unei înţelegeri comune a corectului, cum ar fi

comportament etic, şi, în consecinţă, permite o critică
publică mai puternică, indiferent de afilierea,
convingerile şi reţeaua de relaţii cu alte persoane ale
altor partide şi colegi.
4. unele principii etice privind conduita corectă nu pot fi
exprimate direct în limbajul normelor legale. Totuşi,
uneori este posibil de a descrie conduita care depăşeşte
limitele permise în anumite circumstanţe, numai prin
instituţia etică. Frecvent, nu conduita reală, ci
circumstanţele, timpul şi locul fac conduita, ca fiind
neetică. În situaţii diferite, de exemplu, un atac verbal
puternic asupra oponentului său politic poate fi privit
fie ca critică politica înalt dorită, fie ca batjocură
inadmisibilă. Desemnând un act legislativ,
reglementând standarde etice sub forma unui cod etic, îl
investeşte cu o calitate extralegală.
5. principiile etice formulate în Codul etic pentru deputaţi,
care trebuie să se refere la înţelegerea intuitivă şi
interpretarea lor, acceptate de comitetul/oficiul
corespunzător al eticii deputaţilor, vor prevedea o
orientare comună către evaluările etice formulate ale
conduitei şi cultura politică a Parlamentului. Aceasta
este, în deosebi, necesar în cazul Parlamentelor cu o
tradiţie democratică tânără. Cu toate acestea, este tot
atât de important pentru comitetul/oficiul eticii să nu
interpreteze principiile etice ale autorităţii legislative
pentru atingerea scopurilor de scurtă durată, în special,
a scopurilor politice sau pentru impunerea unor anumite
convingeri religioase şi păreri asupra altora. Acest fapt
poate fi garantat numai dacă comitetul/oficiul are
autoritate finală şi printr-o cultura politică şi personală a
membrilor săi, care dezvoltă o tendinţă de interpretare
acceptabilă pentru majoritate.
82
6. standardele prezentate în cod îndeplinesc câteva funcţii,

care afectează sensibilitatea etică şi cultura politică atât
în interior, cât şi în afara Parlamentului. În primul rând,
principiile etice sunt un model pentru consilierii din
comunităţile, districtele cu auto-guvernare, ajutându-i la
pregătirea propriilor reguli de conduită etică.
7. regulile conţinute în cod constituie un ghid etic pentru
legislatorul care elaborează reglementări legale
paralele, având scopul, de exemplu, de a elimina efectiv
conflictul dintre interesul public şi cel privat, de a defini
procedurile de cooperare dintre grupurile ce
influenţează parlamentarii şi funcţionarii publici, de a
dezrădăcina diverse forme de nepotism în oficiului
public, sau abuz al acestuia.
Mai mult ca atât, Institutul Internaţional pentru Democraţie –
un „clearinghouse” pentru informaţii privind democraţia şi
drepturile omului din toată lumea, care încurajează cooperare
dintre organizaţiile guvernamentale, nonguvernamentale şi cele
interparlamentare, precum şi dintre Parlamentele naţionale - a
adoptat în mai 2001 un raport asupra codurilor etice pentru
parlamentari. Acest raport este o prezentare analitică a
statutului general şi financiar al parlamentarilor în diferite ţări
europene. În această ordine de idei, Codul de conduită pentru
membrii parlamentului al Marii Britanii, pregătit ca urmare a
rezoluţiei Camerei din 19 iulie 1995, trebuie luat în
consideraţie ca material de referinţă.
Codul de conduită pentru sectorul public ca măsură preventivă
contra corupţiei
Tot mai des cetăţenii, mass-media, precum şi politicieni şi
persoanele din conducere sunt preocupaţi de subiectul eticii în
serviciul public şi necesitatea de a întări şi susţine înalte nivele
de etică publică. După cum s-a menţionat deja, conduita etică
în cadrul serviciului public contribuie la calitatea guvernării
83
democratice şi progresului economic şi social prin sporirea

transparenţei şi îndeplinirea atribuţiilor de către instituţiile
publice. În vederea păstrării încrederii cetăţenilor în sistemul
democratic şi în vederea menţinerii unei guvernării
democratice efective şi a unei dezvoltări economice sănătoase,
este fundamental de a întări confidenţa cetăţenilor în guvern şi
instituţiile publice prin intermediul managementului etic şi
codului de conduită.
Este bine cunoscut în multe ţări, în special în ţările în curs de
dezvoltare, că funcţionarii publici şi-au umplut buzunarele pe
seama cetăţenilor. Aproape zilnic, scandaluri cu serioase
implicaţii morale sunt revelate atât în ţările dezvoltate, cât şi în
ţările în curs de dezvoltare. Acest fapt cheamă la luarea unor
măsuri imediate, inclusiv monitorizarea proprietăţii
funcţionarilor publici de rang superior.
Astfel, prevenirea unei conduite incorecte este tot atât de
complexă ca şi însuşi fenomenul conduitei incorecte. Sistemele
stabile de management etic sunt printre mecanismele integrate
necesare pentru succes. O abordare bazată pe etică în
combaterea corupţiei este în principal preventivă şi, astfel, o
cale cu mult mai profitabilă decât cea care se bazează pe
impunere şi urmărirea în justiţie.82
De asemenea, este important ca aceste coduri de etică să fie
elaborate, luându-se în vedere condiţiile societăţii căreia ele au
menirea să servească.
Pentru a fi efective codurile de conduită trebuie să conţină
reguli clare privind conflictul de interese, acceptarea cadourilor
şi favorurilor, principiul confidenţialităţii şi conducerea
activităţilor politice. Pentru a fi aplicabile imediat, codurile de
82
TI Source Book 2000 “Confronting Corruption: the Elements of a
National Integrity System”, Jeremy Pope, Transparency International, page
176.
84
conduită nu trebuie să fie bazate pe tabuuri etice sau morale,

dar pe interziceri comportamentale dure şi statornice, sau –
chiar mai bine – „coduri de practică”.
Mai mult ca atât, codurile de conduită trebuie să conţină reguli
privind consecinţele încălcării lor. La general, este ineficace
doar a declara că un anumit comportament este interzis, fără a
identifica clar, de asemenea, pedeapsa pentru neconformitate.
Pentru a asigura respectarea unui cod de conduită, nu este
suficient de a răspândi codul şi a impune membrii sau angajaţii
organizaţiei să-l citească şi să-l semneze. O strategie integrată
de implementare trebuie bine planificată, încât să balanseze
măsurile „uşoare” şi cele „grele” pentru a asigura ca membrii
organizaţiei să acţioneze în conformitate cu acest cod. De
aceea, codurile trebuie să conţină reguli, care încurajează şi
monitorizează conformitatea de către toţi angajaţii, membrii
şi/sau funcţionarii publici cu pedepsele clare de sancţionare în
cazurile de încălcare a codului.
Pe parcursul procesului de dezvoltare, trebuie prevăzute măsuri
pentru a asigura implementarea codului de conduită. O
modalitate de a asigura ca majoritatea angajaţilor să respecte
codul este de a implica cât mai mulţi posibil membri ai
organizaţiei la pregătirea codului.
Comportamentul şi conduita exemplară trebuie să fie
remunerate, iar managerii trebuie să manifeste mereu autoritate
morală. Angajaţii trebuie să fie instruiţi regulat în privinţa
subiectelor de integritate şi ceea ce fiecare angajat poate face
pentru a asigura conformitatea colegilor lui la locul de lucru.
De asemenea, trebuie încurajate presiunea egală şi revizuirile
egale.
Sancţiunile disciplinare trebuie să fie prevăzute, precum şi un
sistem ce asigură iniţierea procedurii penale atunci, când este
cazul. O instituţie trebuie organizată sau o autoritate existentă
trebuie înzestrată cu împuternicirea şi mijloacele necesare
85
pentru a supraveghea conduita membrilor organizaţiei şi a

disciplina pe cei ce nu respectă codul de conduită.
O linie telefonică fierbinte trebuie făcută disponibilă pentru a
primi sfaturi şi sugestii, chiar anonim, privind conduita corectă.
Un sistem de plângeri trebuie înfiinţat care ar permite
utilizatorilor serviciului să depună petiţii, fie prin intermediul
unei linii telefonice „fierbinţi”, fie prin intermediul altor
mijloace către un oficiu credibil şi independent de examinare a
plângerilor. Plângerile depuse trebuie înregistrate într-un
sistem computerizat de management, care ar permite analiza şi
monitorizarea lor, ar urmări cazurile raportate, acţiunile luate,
rezultatul oricărei investigaţii, procedura disciplinară şi
judiciară luate.
Fiecare membru al organizaţiei, care află despre cazuri de
conduită neetică, incorectă, criminală sau neprofesională a
funcţionarilor publici trebuie să fie obligat să ia imediat
măsurile adecvate pentru a raporta aceste cazuri către
autoritatea corespunzătoare. Practica denunţătorilor trebuie să
fie instituţionalizată şi garantată protecţia adecvată pentru
denunţători.
Cu toate acestea, riscul principal al codurilor de conduită
constă în aceea că ele sunt deseori implementate sau impuse
ineficace, deoarece83:
• ele nu prevăd indicaţii clare despre comportamentul
interzis sau încurajat;
• co-organizatorii nu sunt implicaţi la elaborarea lor;
• ele sunt sponsorizate de managementul superior care,
de asemenea, oferă modelul de rol;
83
Global Programme against Corruption, Anti-Corruption Tool Kit, CICP-
15, version 2, revised; August 2001, page 45.
86
• personale cărora ele se adresează, pur şi simplu, nu le

cunosc;
• cetăţenii serviţi de către funcţionarii publici nu cunosc
despre existenţa codurilor etice;
• aplicarea lor nu este monitorizată.
Deoarece codurile de conduită pentru funcţionarii publici
trebuie să îmbunătăţească conduita profesională şi etică a celor
cărora ele se adresează şi să sporească principiile etice
călăuzitoare ale serviciului public, precum loialitatea faţă de
interesul public, ele, de asemenea, trebuie să asigure că
funcţionarii publici îndeplinesc îndatoririle şi funcţiile lor
eficace, efectiv şi cu integritate.
Funcţionarii publici trebuie să facă tot posibilul pentru a
asigura imparţialitatea şi independenţa lor şi pentru a evita
toate situaţiile, care ar putea rezulta într-un conflict de interese
sau ar putea fi percepute ca atare. Funcţionarii publici trebuie
mereu să tindă să asigure că resursele publice pentru care ei
poartă răspundere, sunt administrate în maniera cea mai
rentabilă, astfel încât sporeşte utilizarea lor. Ei trebuie să fie
scrupuloşi la utilizarea proprietăţii, serviciilor şi facilităţilor
publice şi să facă orice efort pentru a preveni utilizarea greşită
de către alte persoane.
Pentru a asigura conformitatea cu principiile de conduită şi,
astfel, a întări confidenţa cetăţenilor în serviciile publice,
funcţionarii publici, deţinând poziţii manageriale sau de
conducere, trebuie să declare către angajaţii lor toată
proprietatea, veniturile şi datoriile lor personale la angajarea în
serviciul public. De asemenea, ei trebuie să repete declararea
averii pe o bază regulată. Funcţionarii publici trebuie să
respecte jurământul lor de discreţie şi trebuie să menţină
confidenţialitatea informaţiei secrete încredinţate în virtutea
îndatoririlor lor.
87
Datorită trăsăturilor şi responsabilităţilor particulare ale

anumitor categorii de funcţionari publici, e necesar a institui
principii etice şi reguli de conduită, în special, pentru aceste
grupuri, precum sunt funcţionarii publici, poliţia, membrii
parlamentului, membrii guvernului, judecătorii, administraţia
fiscală şi vamală, etc.
Codurile de conduită pentru sectorul public, precum şi cele
pentru sectorul privat, joacă un rol principal la dezvoltarea
sistemelor de integritate naţională şi programelor anti-corupţie.
De asemenea, ele oferă modalitatea pentru dezvoltarea
strategiilor preventive. Codurile de conduită pot cuprinde, de
exemplu, miniştrii, parlamentarii, întregul serviciu public,
departamente sau agenţii individuale, profesii particulare din
cadrul serviciului public. Este evident că dacă funcţionarii
publici vor acţiona corect şi cu înţelegere de la început, orice
probleme vor fi minimalizate.
Totuşi, codurile pentru sectorul public tind a fi elaborate la
nivel înalt de către funcţionarii publici superiori sau manageri
şi apoi transmise către angajaţii mai tineri. Rareori angajaţii de
toate nivelele sunt implicaţi activ la pregătirea codului. Acest
fapt rezultă în eşecul codului de a reflecta adecvat situaţia şi
aspiraţiile angajaţilor şi, de asemenea, într-o lipsă completă de
proprietate. În unele privinţe, modalitatea în care codul este
pregătit, este tot atât de importantă ca şi însăşi codul.
De asemenea, este fundamental pentru coduri să aspire la mai
mult, şi nu să fie, pur şi simplu, nişte liste lungi de acţiuni
interzise. Aceasta le conferă un caracter pozitiv, şi nu un aspect
sever al unei legi penale.
Codurile de conduită scrise trebuie să reglementeze conflictele
actuale, potenţiale şi percepute de interese, inclusiv nepotism şi
cronyism.
88
Finalizarea unui cod este privită de mulţi ca sfârşitul

procesului. Totuşi, pentru a fi efective, codurile trebuie să fie
aduse la cunoştinţa tuturor funcţionarilor din întreaga
organizaţie şi co-organizatorilor externi (inclusiv publicul
general), astfel încât fiecare să fie conştient de conţinutul lui.
Mai mult ca atât, grupurile de funcţionari publici trebuie să fie
instruiţi regulat şi adunaţi din când în când pentru a discuta
dilemele vieţii reale.
Interpretarea codului este extrem de importantă. Ea trebuie să
protejeze personalul care se conformează codului. Din aceste
considerente, în mod general, un cod efectiv va desemna o
sursă de sfaturi şi îndrumări pentru personalul care are
dificultăţi la determinarea poziţiei sale. Chiar dacă sfatul dat
funcţionarului public este înţeles greşit, pe când dezvăluirea
completă a faptelor relevante a avut loc şi sfatul a fost urmat, el
trebuie să fie considerat inocent.84
84
Ibidem, pagina 193: Etica (indicatori privind eficacitatea unei politic etice
în susţinerea unui sistem de integritate naţională):
• Este oare abordarea pentru promovarea eticii caracterizată prin
participare, astfel încât o discuţie înapoi-şi-înainte are loc asupra
eticii profesionale, cu dă-şi-ia dintre cei care sunt afectaţi cel mai
mult?
• Este oare etica serviciului public depolitizată, în sensul că spoirea
standardelor etice este ceva la care toate formele de opinie politică
legitimă se pot subscrie şi la care ele pot participa cu sens?
• Există oare coduri de conduită în sectorul public?
• Dacă da, sunt ele oare construite pe valori de la nivelul cel jos în
sus, nu numai de la nivelul de sus în jos? Aspiră ele oare la ceva,
după caracter?
• Au oare loc şedinţe ordinare de instruire etică pentru funcţionarii
publici de la toate nivelurile? Includ oare acestea asumarea unui rol
şi discutarea situaţiilor din viaţa reală (ca opus unor materiale doar
tipărite şi distribuite şi/sau lecţii)?
89
Nu în ultimul rând, trebuie dezvoltate prevederi clare şi sisteme

corespunzătoare privind implementarea şi impunerea codurilor
de conduită.
Tendinţele comune indică că sunt necesari următorii paşi
pentru a construi un sistem consecvent de mecanisme de
susţinere, adică infrastructura eticii: 85
• a comunica şi a încadra valorile de bază şi standardele
etice pentru funcţionarii publici pentru a oferi călăuze şi
sfaturi clare, a ajuta la soluţionarea dilemelor etice;
• a promova standarde etice prin prevenirea situaţiilor
predispuse la conflict de interese şi prin remunerarea
standardelor înalte de conduită prin avansarea în
serviciu;
• a monitoriza conformitatea şi a raporta, detecta şi
sancţiona încălcările.
După cum s-a menţionat de mai multe ori, pe lângă codurile de
conduită pentru funcţionarii publici trebuie să existe o bază
legislativă şi un management etic stabil, care ar stabili
standardele de comportament, ar monitoriza respectarea acestor
standarde şi ar asigura întreprinderea acţiunilor contra
încălcarea lor, precum şi măsuri de instruire, centre de
consultanţă.
2.2 Cadrul internaţional al eticii din sectorul public
Privire generală
Societatea internaţională, inclusiv organizaţiile internaţionale şi
cele regionale, recunosc importanţa şi necesitatea codurilor
etice în combaterea corupţiei. Cele ce urmează relevă
85
OECD Public Management Policy Brief No.7 “Building Public Trust:
Ethics Measures in OECD Countries”, September 2000. See also, OECD
PUMA Policy Brief “Managing Government Ethics”, February 1997.
90
preocuparea internaţională asupra problemei eticii în sectorul

public.
Principiile călăuzitoare pentru combaterea corupţiei,
salvgardarea integrităţii printre funcţionarii justiţiei şi
securităţii, adoptate la Forul Global privind Combaterea
Corupţiei prevăd instituirea codurilor de conduită etice şi
administrative care ar proscrie conflictele de interese, ar
asigura utilizarea corectă a resurselor publice şi ar promova
cele mai înalte niveluri de profesionalism şi integritate.86
Practicile efective trebuie să includă:
• interziceri sau restricţii guvernând funcţionarii publici,
care participă la soluţionarea problemelor oficiale, în
care ei au un interes financiar substanţial, direct sau
indirect;
• interziceri sau restricţii impuse funcţionarilor publici,
ce participă la activităţi în care persoanele sau entităţile
care negociază cu ei angajarea în muncă, au un interes
financiar;
• limitări asupra activităţilor foştilor funcţionari publici la
reprezentarea intereselor private sau personale în faţa
fostei agenţii sau departament guvernamental, precum
interzicerea implicării acestor funcţionari publici în
cazurile pentru care ei purtau răspundere personală,
reprezentarea intereselor private prin utilizarea abuzivă
a influenţei asupra fostei agenţii sau departament
guvernamental sau utilizarea cunoştinţelor şi
informaţiei confidenţiale căpătate pe parcursul ocupării
86
Guiding Principles for Fighting Corruption and Safeguarding integrity
among Justice and Security Officials (point 3), adopted at the Global Forum
on Fighting Corruption: Safeguarding Integrity among Justice and Security
Officials, February 24-26, 1999, Washington, D.C.
91
anterioare a postului de funcţionar public în sectorul

privat;
• interziceri şi limitări asupra acceptării cadourilor sau
altor avantaje;
• interziceri asupra utilizării personale incorecte a
proprietăţii şi resurselor guvernamentale.
La nivel regional, Principiile directorii pentru combaterea
corupţiei ale Consiliului Europei87 prevăd că statele membre
trebuie să ia măsuri efective pentru prevenirea corupţiei şi, în
legătură cu aceasta, a spori nivelul de conştientizare al
publicului şi a promova comportament etic (principiul 1).
Principiul 10 îndeamnă a asigura ca regulile privind drepturile
şi îndatoririle funcţionarilor publici să ia în consideraţie
cerinţele luptei contra corupţiei şi să prevadă măsuri
disciplinare corespunzătoare şi efective, precum şi a promova
specificarea ulterioară a conduitei aşteptate de la funcţionarii
publici prin mijloacele potrivite, cum ar fi codurile de conduită.
Aceste principii, în special principiul 15, susţin încurajarea
adoptării de către reprezentanţii aleşi a codurilor de conduită şi
promovării regulilor pentru finanţarea partidelor politice şi
campaniilor electorale care descurajează corupţia.
De asemenea, recomandările Conferinţei regionale a ţărilor din
Europa Centrală şi de Est privind combaterea corupţiei88
menţionează următoarele:
87
The twenty Guiding Principles for the Fight against Corruption,
Committee of Ministers resolution (97) 24, 6 November 1997, Council of
Europe.
88
Regional Conference of Central and East European Countries on Fighting
Corruption “The Judiciary, Law enforcement and Society in the Fight
against Corruption”, 30-31 March, 2000, Bucharest, Romania
92
• măsuri din sectorul privat: a promova standarde etice în

afaceri prin dezvoltarea codurilor de conduită, educare,
instruire şi seminare;
• măsuri din sectorul public (executiv): “a deschide
guvernul” faţă de public prin instituirea şi răspândirea
standardelor de serviciu;
• măsuri de impunere a legii şi măsuri legislative: a
recomanda asigurarea integrităţii sistemului judiciar,
legislativului, prin aplicarea codului de conduită;
• finalmente, măsuri independente (societatea civilă): a
recomanda formarea unei mass-medii independente,
profesionale şi libere cu un „rol de clădire a naţiunii” cu
impunerea integrităţii prin introducerea şi monitorizarea
Considerând concluziile conferinţei, statele participante au
subliniat necesitatea adoptării unui set comun de măsuri pentru
combaterea corupţiei, ca baza unui plan de acţiune, intenţionat
a asigura atingerea scopurilor puse, printre care sunt elaborarea
prevederilor simple şi distincte privind statutul reprezentanţilor
justiţiei, reprezentanţilor organelor de aplicare a legii şi
funcţionarilor publici, sarcinile lor, luarea măsurilor necesare
pentru a reduce oportunităţile corupţiei prin elaborarea şi
adoptarea codurilor deontologice care ar ghida activităţile lor
(punctul 3).
Principiile de combatere a corupţiei în ţările africane, adoptate
de Coaliţia Globală pentru Africa la 23 februarie 1999, declară
că guvernele trebuie să elimine conflictele de interese prin
adoptarea şi aplicarea legilor naţionale, îndrumări, reglementări
etice sau coduri de conduită efective pentru funcţionarii
publici, care includ reguli privind conflictul de interese şi
cerinţele pentru declararea regulată a intereselor financiare,
averii, datoriilor, cadourilor şi altor tranzacţii (principiul 5). De
93
asemenea, guvernele trebuie să stabilească şi să aplice coduri

de conduită de autoreglementare pentru diferite profesii,
inclusiv cele din sectorul privat (principiul 10). Guvernele sunt
chemate de a promova standarde pentru guvernarea corporativă
şi protecţia drepturilor acţionarilor, şi de a restabili şi menţine
independenţa instanţelor judiciare şi de a asigura aderarea la
înalte standarde de integritate, sinceritate şi angajament la
înfăptuirea justiţiei, inclusiv şi prin adoptarea unui cod judiciar
de conduită (principiile 11 şi 17).
Declaraţia de la Lima contra corupţiei 89 conţine afirmaţia că
toţi participanţii cred că lupta implică apărarea şi întărirea
valorilor etice în toate societăţile. Printre acţiunile la nivel
internaţional şi regional, guvernul, agenţiile internaţionale şi
regionale, cât şi cetăţenii sunt chemaţi de a mobiliza eforturile
şi energiile lor, de a se uni pentru a îndeplini acţiuni contra
corupţiei. Statele trebuie să implementeze Declaraţia Naţiunilor
Unite contra corupţiei şi mitei şi codul internaţional de
conduită pentru funcţionarii publici (punctul 7). Acţiunile la
nivel naţional şi local includ, de asemenea, examinarea de către
asociaţiile profesionale naţionale, în special a avocaţilor,
contabililor, medicilor şi inginerilor, a caracterului adecvat şi
efectiv al codurilor de conduită profesională şi al măsurilor de
disciplinare a membrilor care facilitează corupţia (punctul 34),
codurile de conduită trebuie să fie introduse în multe sfere ale
vieţii (inclusiv guvernul, parlamentul, instanţele judiciare şi
ministerele guvernamentale), guvernele trebuie să examineze
aranjamentele prin care etica şi integritatea administraţiilor lor
pot fi asigurate (punctul 38).
89
The 8th International Anti-Corruption Conference, Lima, Peru, 7-11
September, 1997.
94
În deosebi, Angajamentul de la Durban privind acţiunea

efectivă contra corupţiei90 proclamă că participanţii (guvernele,
companiile comerciale, societatea civilă şi organizaţiile
internaţionale) vor cerceta dezvoltarea standardelor comerciale,
care sprijină şi promovează integritatea şi echipează sectorul
privat cu un instrument care poate demonstra, în moduri
verificabile independent, angajamentele lor individuale faţă de
integritatea în practicile lor comerciale (integritatea sectorului
privat). De asemenea, se menţionează că o campanie cu succes
contra corupţiei cere participarea deplină a tuturor sectoarelor
societăţii, inclusiv a celei mai importante, a societăţii civile, şi,
odată cu ea, a comunităţii comerciale, care vor lucra pentru a
spori standardele de conduită etică în cadrul comunităţii ONG-
lor, în sectorul privat şi în întreg serviciul public (etica în
societate). Pe parcursul conferinţei au fost organizate multe
mese rotunde, care au atenţionat asupra măsurilor practice, ce
trebuie efectuate contra corupţiei în diverse domenii, cum ar fi
spălarea banilor, achiziţiile publice, educaţia publică, etica
sectorului public şi cea a sectorului privat şi ridicarea nivelului
de conştientizare publică prin intermediul artelor. De
asemenea, s-a menţionat că numărul codurilor de conduită şi
cartelor cetăţeanului continuă să crească.
Reglementarea conduitei funcţionarilor publici
Codul internaţional de conduită pentru funcţionarii publici al
Naţiunilor Unite este recomandat statelor-membre ca un
instrument de îndrumare a eforturilor lor contra corupţiei.
Codul prevede reguli generale privind conflictul de interese şi
descalificarea, declararea averii, acceptarea cadourilor sau altor
90
The 9th International Anti-Corruption Conference, Durban, South Africa,
10-15 October, 1999.
95
favori, informaţia confidenţială şi activitatea politică.91 El

stabileşte, de asemenea, principiile eficienţei, eficacităţii şi
integrităţii, precum şi caracterul atent, echitate, imparţialitate şi
nediscriminare, tratament preferenţial cuvenit.
În conformitate cu acest cod de conduită, funcţionarul public
nu va utiliza autoritatea sa oficială pentru atingerea incorectă a
interesului său personal sau financiar sau cel al familiei
acestuia care este incompatibil cu oficiul, funcţiile şi
îndatoririle acestuia. Funcţionarii publici, în măsura cerută de
poziţia lor şi în conformitate cu legile sau politicile
administrative, vor declara afacerile, interesele comerciale şi
financiare sau activităţile întreprinse pentru câştig financiar
care pot da naştere unui posibil conflict de interese.
Funcţionarii publici se vor conforma măsurilor stabilite de lege
sau de politicile administrative în scopul neadmiterii abuzurilor
de oficiul lor după părăsirea poziţiilor lor oficiale.
Funcţionarii publici, în virtutea poziţiei lor şi în măsura
permisă sau cerută de lege şi de politicile administrative, se vor
conforma cerinţelor de a declara proprietatea şi datoriile
personale, precum şi, în măsura posibilităţilor, cele ale soţilor
şi/sau întreţinuţilor lor.
Codul de conduită citat mai sus, de asemenea, stabileşte că
funcţionarii publici nu vor solicita sau cere, direct sau indirect,
careva cadou sau altă favoare care poate influenţa exercitarea
obligaţiunilor lor, îndeplinirea îndatoririlor.
Problemele de o natură confidenţială din posesia funcţionarilor
publici vor fi ţinute confidenţiale, cu excepţia când legislaţia
naţională, îndeplinirea îndatoririlor sau necesităţile justiţiei
91
The International Code of Conduct for Public Officials, General
Assembly resolution 51/59 on Action against Corruption, 12 December
1996, United Nations.
96
strict cer contrariul. Aceste restricţii se vor aplica şi după

părăsirea serviciului.
În fine, codul prevede că activitatea politică sau altă activitate a
funcţionarilor publici, în afara competenţei oficiului lor, în
conformitate cu legile şi politicile administrative, nu va tinde să
slăbească încrederea publică în îndeplinirea imparţială a
funcţiilor şi îndatoririlor lor.
Recomandarea nr. R(2000)10 a Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei privind codurile de conduită pentru
funcţionarii publici92 prevede convingerea, că ridicarea
nivelului de conştientizare publică şi promovarea valorilor
etice sunt mijloace preţioase pentru prevenirea corupţiei şi că
guvernele statelor membre trebuie să promoveze, sub rezerva
legii naţionale şi a principilor administraţiei publice, adoptarea
codurilor naţionale de conduită pentru funcţionarii publici
bazate pe codul model de conduită pentru funcţionarii publici
anexat la această recomandare. Grupul de state contra corupţiei
(GRECO) a fost instruit de a monitoriza implementarea acestei
recomandări.
Scopul codului model de conduită pentru funcţionarii publici93
este de a specifica standardele de integritate şi conduită ce
trebuie respectate de către funcţionarii publici, a-i ajuta să
satisfacă aceste standarde şi a informa publicul în privinţa
acestei conduite. Codul se aplică tuturor funcţionarilor publici,
ca persoane angajate de o autoritate publică, inclusiv
persoanelor angajate de organizaţii private îndeplinind servicii
publice. Prevederile codului însă nu se aplică reprezentanţilor
92
Recommendation No. R(2000)10 of the Committee of Ministers to
member States on codes of conduct for public officials, Council of Europe,
11 May 2000.
93
See also, Recommendation No. R(2000)6 of the Committee of Ministers
of the Council of Europe on status of public officials in Europe.
97
aleşi public, membrilor guvernului şi persoanelor ce exercită

funcţii judecătoreşti.
De asemenea, se atenţionează statele membre asupra
obligativităţii informării funcţionarilor publici despre
prevederile codului, la intrarea lui în vigoare. Codul va forma
parte integrantă din prevederile ce guvernează angajarea
funcţionarilor publici, din momentul certificării de către aceştia
că au fost informaţi despre cod. Fiecare funcţionar public are
obligaţia să ia toate măsurile necesare în vederea conformării
cu prevederile acestui cod.
Codul prevede principii etice generale pentru funcţionarii
publici, ca integritate, imparţialitate, responsabilitate şi
eficacitate, precum şi standarde privind raportarea, conflictul
de interese, declararea intereselor, interesele externe
incompatibile, activitatea politică sau publică, protecţia vieţii
private a funcţionarilor publici, cadourile, vulnerabilitatea de a
fi influenţaţi de alte persoane, abuzul oficiului public,
informaţia deţinută de autorităţile publice, resursele publice şi
oficiale, controlul integrităţii, responsabilitatea funcţionarilor
de rang superior, încetarea funcţiei publice, relaţiile cu foştii
funcţionari publici, respectarea codului şi sancţiunile.
Codul model prevede că funcţionarul public, care consideră că
i se cere să acţioneze ilegal, incorect sau neetic, fapt care
implică administrarea rea, sau care este inconsecvent în orice
alt mod cu acest cod, trebuie să raporteze aceasta în
conformitate cu legea. Conform legii, funcţionarul public
trebuie să raporteze autorităţilor competente încălcările codului
de către alţi funcţionari publici, despre care el ştie.
Funcţionarul public care a raportat, în conformitate cu legea,
un caz prevăzut mai sus şi care consideră că răspunsul este
nesatisfăcător, poate raporta cazul în scris către şeful competent
al serviciului public. Dacă un caz nu poate fi soluţionat prin
procedurile şi căile de recurs prevăzute în legislaţia privind
98
serviciul public într-un mod acceptabil pentru funcţionarul

public interesat, funcţionarul public trebuie să execute
instrucţiunile legale, pe care el le-a primit. Funcţionarul public
trebuie să raporteze autorităţilor competente orice dovadă,
alegaţie sau bănuială de activitate ilegală sau criminală
referitoare la serviciul public, pe care el o cunoaşte în exerciţiul
sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale publice. Anchetarea
faptelor raportate revine autorităţilor competente. Administraţia
publică trebuie să asigure ca funcţionarul public, care
raportează un caz prevăzut mai sus pe temeiuri rezonabile şi cu
bună credinţă, să nu sufere nici un prejudiciu.
Codul menţionează, că un conflict de interese apare în situaţia
în care un funcţionar public are un interes personal de natură să
influenţeze, sau să pară că influenţează exercitarea imparţială şi
obiectivă a îndatoririlor sale oficiale. Interesul personal al
funcţionarului public include orice avantaj pentru el însuşi, fie
în favoarea familiei sale, rudelor apropiate, prietenilor sau
organizaţiilor care au sau au avut cu el relaţii de afaceri sau
politice. El include, de asemenea, orice obligaţie financiară sau
civilă la care funcţionarul public este constrâns. Deoarece
funcţionarul public, în general, este singura persoană, care
cunoaşte dacă el se află în această situaţie, lui îi revine
responsabilitatea personală de a:
– fi alert la orice conflict de interese real sau potenţial;
– lua măsuri în vederea evitării unui asemenea conflict;
– declara conducătorului său despre orice conflict de interese
de îndată ce el devine conştient despre conflict;
– se conforma oricărei decizii finale, care îi ordonă să se
retragă din situaţia în care el se află sau să renunţe la
avantajul cauzând conflictul.
Atunci când i se cere, funcţionarul public trebuie să declare
dacă el are sau nu are un conflict de interese. Orice conflict de
99
interese declarat de un candidat la serviciul public sau la un

nou post în serviciul public trebuie să fie rezolvat înainte de
numire.
Cât despre declararea intereselor, funcţionarul public ce ocupă
o poziţie, în care interesele sale personale sau private sunt
susceptibile de a fi afectate de îndatoririle oficiale, trebuie să
declare, în conformitate cu legea, la numirea sa, apoi la
intervale regulate şi oricând orice schimbări survin, caracterul
şi dimensiunile acestora.
Funcţionarul public nu trebuie să desfăşoare orice activitate sau
tranzacţie sau să ocupe orice poziţie sau funcţie remunerată
sau nu, care este incompatibilă cu buna exercitare a funcţiilor
publice sau care ar putea prejudicia aceasta. Dacă nu este clar,
că o activitate este compatibilă, el trebuie să solicite avizul
superiorului său. Sub rezerva prevederilor legale, funcţionarul
public trebuie să notifice şi să obţină aprobarea conducătorului
său din serviciul public înainte de a exercita anumite activităţi
remunerate sau nu sau de a accepta anumite poziţii sau funcţii
din afara angajării sale în serviciul public. Funcţionarul public
trebuie să se conformeze oricărei cerinţe legale de a declara
calitatea de membru sau asocierea la organizaţii susceptibile de
a influenţa nociv poziţia sa sau exercitarea corespunzătoare a
funcţiilor în calitate de funcţionar public.
De asemenea, codul reglementează activitatea politică sau
publică a funcţionarilor publici. Sub rezerva respectării
drepturilor fundamentale şi constituţionale, funcţionarul public
trebuie să vegheze ca nici una din activităţile sale politice sau
implicarea sa în dezbateri politice sau publice să nu slăbească
încrederea publicului şi a conducătorilor în capacitatea sa de a
îndeplini sarcinile directe imparţial şi loial. În exerciţiul
funcţiilor sale, funcţionarul public nu trebuie să permită propria
sa utilizare în scopuri politice. Funcţionarul public trebuie să se
conformeze oricăror restricţii la activitatea politică impuse de
100
lege anumitor categorii de funcţionari publici din cauza poziţiei

lor sau a naturii îndatoririlor lor.
Urmează a fi luate toate măsurile necesare pentru asigurarea
vieţii private a funcţionarului public, a respectării ei într-un
mod adecvat. Declaraţiile prevăzute în cod trebuie să fie ţinute
în confidenţialitate, cu excepţia când legea prevede contrariul.
De asemenea, funcţionarul public nu trebuie să solicite sau să
accepte cadouri, favoruri, ospitalitate sau orice alt beneficiu
destinat lui sau familiei lui, rudelor apropiate şi prietenilor,
persoanelor sau organizaţiilor care au sau au avut cu el relaţii
de afaceri sau politice, care poate influenţa sau care pare a
influenţa imparţialitatea în exercitarea funcţiilor sau care poate
constitui sau pare a constitui o recompensă în raport cu
îndatoririle sale. Aceasta nu include ospitalitatea tradiţională şi
micile cadouri. Atunci când funcţionarul public nu ştie, dacă
poate accepta un cadou sau ospitalitate, el trebuie să solicite
avizul superiorului său.
Dacă funcţionarului public i s-a propus un avantaj necuvenit, el
trebuie să întreprindă următoarele măsuri în vederea protejării
sale:
– să refuze avantajul necuvenit (nu este necesar a-l accepta
pentru utilizare ca dovadă);
– să încerce a identifica persoana care a făcut oferta;
– să evite contactele îndelungate, deşi cunoaşterea motivului
ofertei poate fi utilă în calitate de dovadă;
– dacă cadoul nu poate fi refuzat sau întors expeditorului, el
trebuie păstrat, dar manipulat cât mai puţin posibil;
– să stabilească martori, dacă e posibil, în persoana colegilor
de lucru aflaţi în preajmă;
101
– să pregătească cât mai curând posibil un proces-verbal

scris privind această tentativă, de preferinţă într-un registru
oficial;
– cât mai repede posibil, să raporteze această tentativa
conducătorului sau direct autorităţii competente de
aplicare a legii;
– să continue să lucreze normal, în special, asupra cazului în
privinţa căruia i-a fost oferit avantajul necuvenit.
Funcţionarul public nu trebuie să permită să fie plasat sau să
pară că este plasat într-o situaţie, care îl obligă să întoarcă o
favoare unei persoane sau unei organizaţii. De asemenea,
comportamentul său, în calitatea sa oficială sau în viaţa sa
privată, nu trebuie să-l facă vulnerabil faţă de influenţa
incorectă a altora.
Funcţionarul public nu trebuie să ofere sau să dea orice
avantaje, reieşind din poziţia sa de funcţionar public, cu
excepţia cazurilor când este autorizat de lege să acţioneze
astfel. Funcţionarul public nu trebuie să încerce să influenţeze
în scopuri private persoane sau organizaţii, inclusiv alţi
funcţionari publici, profitând de poziţia sa oficială sau
propunându-le avantaje personale.
Având în vedere cadrul prevăzut de dreptului naţional pentru
accesul la informaţiile deţinute de către autorităţile publice,
funcţionarul public trebuie să comunice informaţii, dar
respectând regulile şi cerinţele aplicabile autorităţii unde
activează. Funcţionarul public trebuie să întreprindă măsurile
cuvenite pentru a proteja securitatea şi confidenţialitatea
informaţiilor de care el este responsabil sau de care el dispune.
Funcţionarul public nu trebuie să tindă spre acces la
informaţiile pe care el nu ar trebui să le deţină. Funcţionarul
public nu trebuie să utilizeze inadecvat informaţiile pe care el
le poate obţine pe parcursul sau cu ocazia exercitării funcţiilor
102
sale. De asemenea, funcţionarul public are obligaţia să nu

reţină informaţiile oficiale, care urmează să fie comunicate şi
să nu furnizeze informaţii, despre care el ştie sau are motive
rezonabile de a crede că sunt false sau dubioase.
În exercitarea împuternicirilor sale discreţionare, funcţionarul
public trebuie să asigure că, pe de o parte, personalul şi, pe de
altă parte, proprietatea, instalaţiile, serviciile publice şi
resursele financiare, care îi sunt încredinţate, sunt gestionate şi
utilizate într-un mod efectiv, eficient şi economic. Ele nu
trebuie să fie utilizate în scopuri personale, cu excepţia
cazurilor când legea autorizează astfel.
Funcţionarul public, având responsabilităţi în domeniul
angajării, promovării sau numirii, trebuie să asigure efectuarea,
în conformitate cu legea, a verificărilor adecvate asupra
integrităţii candidatului. Dacă, în rezultatul verificării,
funcţionarul public nu este sigur cum trebuie să procedeze, el
trebuie să solicite sfatul corespunzător.
Funcţionarul public, care supraveghează sau conduce alţi
funcţionari publici, trebuie s-o facă în conformitate cu politicile
şi obiectivele autorităţii publice pentru care el lucrează. El este
responsabil pentru acţiunile sau omisiunile personalului din
subordine, pentru luarea măsurilor rezonabile faţă de acesta
pentru prevenirea unor asemenea acţiuni sau omisiuni.
Funcţionarul public, care supraveghează sau conduce alţi
funcţionari publici, trebuie să ia măsurile necesare pentru
prevenirea corupţiei în rândurile personalului. Aceste măsuri
pot include accentuarea şi aplicarea legilor şi reglementărilor,
furnizarea educaţiei sau instruirii adecvate, alertarea la semnele
de dificultăţi financiare sau alte dificultăţi ale personalului, şi
oferirea prin conduita sa personală a unui exemplu de decenţă
şi integritate.
Codul, de asemenea, acoperă situaţia încetării funcţiei publice.
Astfel, funcţionarul public nu trebuie să abuzeze de funcţia sa
103
publică pentru a obţine o posibilitate de angajare în afara

serviciului public. Funcţionarul public nu trebuie să permită ca
perspectiva unei alte angajări să-i creeze un conflict de interese
real, potenţial sau aparent. El trebuie imediat să declare
superiorului său orice ofertă concretă de angajare susceptibilă
să creeze un conflict de interese. El trebuie, de asemenea, să
declare despre acceptarea ofertei de angajare. În conformitate
cu legea, pentru o perioadă corespunzătoare de timp, fostul
funcţionar public nu trebuie să acţioneze în folosul vreunei
persoane sau organizaţii în privinţa problemei asupra căreia el a
acţionat din numele serviciului public sau a dat sfaturi
serviciului public şi care ar rezulta într-un beneficiu special
pentru acea persoană sau organizaţie. Fostul funcţionar public
nu trebuie să utilizeze sau să divulge informaţii confidenţiale
obţinute în calitate de funcţionar public, cu excepţia cazurilor
când este autorizat de lege să acţioneze astfel. Funcţionarul
public trebuie să se conformeze oricăror reguli legale, care se
aplică în ceea ce priveşte acceptarea numirilor la părăsirea
serviciului public.
În comportamentul său cu foştii funcţionari publici,
funcţionarul public nu trebuie să le acorde un tratament
preferenţial sau un acces privilegiat la serviciul public.
Finalmente, codul prevede respectarea lui şi reglementează
sancţiunile aplicate. Codul este publicat cu autorizarea
ministrului sau şefului serviciului public. Funcţionarul public
este obligat să se comporte în conformitate cu acest cod şi, prin
urmare, să fie informat asupra prevederilor şi oricăror
modificări ale acestuia. În cazul când el nu este sigur cum să
procedeze, el trebuie să solicite avizul unei persoane
competente. Violarea prevederilor codului poate duce la
sancţiuni disciplinare. Funcţionarul public, care negociază
condiţiile de angajare, trebuie să includă în ele o prevedere în
vederea respectării codului, care face parte din aceste condiţii.
Funcţionarul public, ce supraveghează sau conduce alţi
104
funcţionari publici, are responsabilitatea să urmărească ca ei să

respecte codul şi să propună sancţiunile disciplinare cuvenite
pentru încălcările codului. Administraţia publică va actualiza
sistematic prevederile codului.
Preocuparea sporită asupra problemei corupţiei şi declinului
confidenţei în administraţia publică a îndemnat multe guverne
să revadă abordările lor faţă de conduita etică. În vederea
asistării acestor procese, OCDE a dezvoltat un set de principii
pentru a ajuta ţările să analizeze instituţiile, sistemele şi
mecanismele lor de promovare a eticii în serviciul public.94
Figura 1: Dom enii în care ţările OCDE prevăd standarde pentru funcţionarii publici
Utilizarea informaţiei oficiale
Primirea cadourilor, beneficiilor
Lucrul în afara serviciului public
Deplasările de serviciu
Utilizarea proprietăţii oficiale

Implicarea în activitate politică
Restricţii la postangajare
Utilizarea cărţilor de credit corporative

Alte subiecte
0 5 10 15 20 25 30
Sursă: Global Corruption Report 2001, Transparency International
OCDE recomandă statelor membre a acţiona în vederea

asigurării unor instituţii cu funcţionare normală şi unor sisteme
de promovare a conduitei etice în serviciul public. Principiile
identifică funcţiile de îndrumare, management sau control, în
94
Improving Ethical Conduct in the Public Service: Principles for
Managing Ethics in the Public Service, OECD Council Recommendation,
23 April 1998; PUMA website
http://www.oecd.org.org/puma/gvrnance/ethics/index.htm.
105
baza cărora pot fi verificate sistemele de management ale eticii

publice. Aceste principii oferă experienţa ţărilor OCDE şi
reflectă părerile vis-a-vis de managementul stabil al eticii.
Principiile au menirea unui instrument necesar ţărilor pentru
adaptarea la condiţiile naţionale. Ele nu sunt suficiente prin ele
înseşi – ele trebuie privite ca o cale de integrare în cadrul
mediului mai larg al managementului public.
Principiile sunt următoarele:
1. Standardele etice pentru serviciul public trebuie să fie
clare. Funcţionarii publici trebuie să cunoască
principiile şi standardele de bază, pe care ei trebuie să le
aplice în activitatea cotidiană şi să cunoască limitele
comportamentului acceptabil. O declaraţie concisă, bine
comunicată a principiilor şi standardelor etice de bază
care îndrumă serviciul public sub forma unui cod de
conduită poate realiza aceasta prin crearea unei
înţelegeri comune în guvern şi în cadrul unei comunităţi
mai largi;
2. Standardele etice trebuie să fie reflectate în cadrul legal.
Cadrul legal este baza pentru comunicarea standardelor
şi principiilor minime de conduită obligatorii pentru
fiecare funcţionar public. Legile şi reglementările pot
stabili valorile fundamentale ale serviciului public şi
trebuie să prevadă cadrul necesar pentru îndrumare,
investigare, acţiune disciplinară şi urmărire în justiţie;
3. Îndrumarea etică trebuie să fie disponibilă
funcţionarilor publici. Socializarea profesională trebuie
să contribuie la dezvoltarea judecăţii şi abilităţilor
necesare ce ar permite funcţionarilor publici să aplice
principiile etice în circumstanţe concrete. Instruirea
facilitează conştientizarea eticii şi poate dezvolta
capacităţile esenţiale pentru analiza etică şi judecata
morală. Sfatul imparţial facilitează crearea unui mediu
106
în care funcţionarii publici sunt mai predispuşi a

confrunta şi soluţiona tensiunea şi problemele etice.
Mecanismele de îndrumare şi de consultanţă internă
trebuie să fie disponibile pentru a ajuta funcţionarii
publici la aplicarea standardelor etice de bază la locul
de lucru;
4. Funcţionarii publici trebuie să cunoască care sunt
drepturile şi obligaţiile lor la demascarea încălcărilor
reale sau suspectate în cadrul serviciului public.
Acestea trebuie să includă reguli şi proceduri clare ce
urmează să fie respectate de funcţionarii publici.
Funcţionarii publici, de asemenea, trebuie să cunoască
şi măsurile de protecţie de care vor beneficia în cazurile
de demascare a încălcării;
5. Angajamentul politic faţă de etică trebuie să întărească
conduita etică a funcţionarilor publici. Conducătorii
politici sunt responsabili pentru menţinerea unui
standard înalt de corectitudine la exercitarea
îndatoririlor lor oficiale. Angajamentele lor sunt
demonstrate prin exemplu propriu şi prin întreprinderea
acţiunilor disponibile la nivel politic (de exemplu prin
crearea aranjamentelor legislative sau instituţionale ce
întăresc conduita etică şi creează sancţiuni), prin
prevederea susţinerii activităţilor legate de etică ale
guvernului şi prin evitarea exploatării regulilor şi legilor
etice în scopuri politice;
6. Procedura de laure a deciziilor trebuie să fie
transparentă şi deschisă pentru scrutin. Publicul are
dreptul de a cunoaşte cum instituţiile publice aplică
puterea şi resursele încredinţate lor. Scrutinul public
trebuie facilitat prin procese transparente şi
democratice, supraveghere de către legislativ şi acces la
informaţia publică. Transparenţa trebuie să fie ulterior
107
întărită prin măsuri de declarare şi recunoaştere a

rolului unei mass-media active şi independente;
7. Trebuie să existe reguli îndrumătoare clare pentru
interacţiunea dintre sectorul public şi sectorul privat.
Reguli clare, definind standardele etice, trebuie să
guverneze comportamentul funcţionarilor publici în
relaţiile cu sectorul privat, cum ar fi achiziţiile publice,
sursele externe sau condiţiile de angajare publică.
Interacţiunea sporită dintre sectoarele public şi privat
cere acordarea unei atenţii majore asupra valorilor
serviciului public şi solicitării de la partenerii externi a
respectării acestor valori;
8. Managerii trebuie să demonstreze şi să promoveze
conduita etică. Un mediu organizaţional, unde
standardele de conduită sunt încurajate prin prevederea
stimulentelor potrivite pentru conduita etică, precum şi
condiţiile adecvate de muncă şi evaluarea efectivă a
randamentului de lucru, au un impact direct asupra
practicii zilnice a valorilor şi standardelor etice ale
serviciului public. Managerii au un rol important în
această privinţă prin oferirea unei conduceri
consecvente şi servirea ca model în ceea ce priveşte
etica şi conduita în relaţiile lor profesionale cu alţi
funcţionari publici, conducători politici şi cetăţeni;
9. Politicele, procedurile şi practicile de management
trebuie să promoveze conduita etică. Politicile şi
practicile de management trebuie să demonstreze
angajamentului organizaţiei faţă de standardele etice.
Nu este suficient ca guvernele să aibă doar structuri
bazate pe reguli sau bazate pe conformitate. Utilizate
separat, sistemele de conformitate pot încuraja
accidental unii funcţionari publici să-şi îndeplinească
obligaţiile de serviciu la limita conduitei incorecte,
108
susţinând că, dacă ei nu încalcă legea, ei acţionează

etic. Politica guvernamentală trebuie nu numai să
descrie standardele minimale, mai jos de care acţiunile
unui funcţionar public nu vor fi tolerate, dar, de
asemenea, să articuleze clar un set de valori ale
serviciului public către care angajaţii trebuie să aspire;
10. Condiţiile serviciului public şi managementul resurselor
umane trebuie să promoveze conduita etică. Condiţiile
de angajare în serviciul public, precum şi perspectivele
de carieră, dezvoltarea personală, remunerarea adecvată
şi politicile managementului resurselor umane trebuie
să creeze un mediu favorabil conduitei etice. Utilizarea
principiilor de bază, cât şi meritul consecvent în
procesul zilnic de recrutare şi promovare contribuie la
activizarea integrităţii în serviciul public;
11. Mecanisme adecvate de responsabilitate trebuie
instituite în cadrul serviciului public. Funcţionarii
publici trebuie să poarte răspundere pentru acţiunile lor
faţă de superiorii şi, mai larg, faţă de public.
Responsabilitatea trebuie să se concentreze atât asupra
conformităţii cu regulile şi principiile etice, cât şi
asupra obţinerii rezultatelor. Mecanismele de
responsabilitate pot fi interne ale unei organizaţii,
precum şi la nivel guvernamental sau pot fi furnizate de
societatea civilă. Mecanismele de promovare a
responsabilităţii pot fi proiectate prin promovarea
controalelor adecvate, luând în consideraţie, totodată, în
modul corespunzător, managementul flexibil;
109
12. Proceduri şi sancţiuni potrivite trebuie să existe în

privinţa conduitei incorecte. Mecanisme pentru
detectarea şi investigarea independentă a încălcărilor,
precum corupţia, sunt o parte necesară a infrastructurii
eticii. Este necesar să existe proceduri şi resurse de
încredere pentru monitorizarea, raportarea şi
investigarea încălcărilor regulilor serviciului public,
precum şi sancţiuni administrative sau disciplinare
proporţionale în vederea descurajării conduitei
incorecte. Managerii trebuie să exercite judecata
adecvată la utilizarea acestor mecanisme atunci când
trebuie să fie luate acţiuni.
Figura 2: Cele opt valori de bază ale serviciului public cel mai des declarate în
ţările OCDE (numărul ţărilor declarând fiecare valoare)
30
25
24
22
20
18
15
14 14
10 11 11 10
5
0
Eficacitate
Egalitate
Responsabilitate
Imparţialitate
Legalitate
Integritate
Transparenţă
Justiţie
Sursă: Building Public Trust: Ethics Measures in OECD Countries, OECD Public
Management Policy Brief nr. 7, septembrie 2000
În acelaşi context, ca parte integrantă a misiunii sale, OCDE

asistă guvernele la crearea şi întărirea structurilor
guvernamentale efective, eficiente şi transparente prin
Programul său de Management Public (PUMA). În privinţa
eticii şi corupţiei, PUMA a definit conceptul de “infrastructura
110
eticii” pentru a explica procedura cum aceste instrumente

operează şi interacţionează. El are opt elemente cheie: 95
• angajament politic (politicienii trebuie să afirme că
etica este importantă, să dea exemplu şi să susţină buna
conduită cu resurse adecvate);
• un cadru legal efectiv (legi şi reglementări care
stabilesc şi impun standarde de comportament);
• mecanisme eficiente de responsabilitate (proceduri
administrative, audituri, evaluări ale randamentului de
lucru al organizaţiei, mecanisme de consultare şi
supraveghere);
• coduri practice de conduită (declaraţie de valori, roluri,
responsabilităţi, obligaţii, restricţii);
• mecanisme de socializare profesională (educaţie şi
instruire);
• condiţii suplimentare pentru serviciul public (tratament
just şi echitabil, remunerare corespunzătoare şi
securitate);
• o autoritate de coordonare a eticii;
• o societate civilă activă (inclusiv media de sondare)
pentru a supraveghea activităţile guvernamentale.
95
Managing Government Ethics, Public Management Service, PUMA
Policy Brief, February 1997.
111
Figura 3: Managementul general şi regimul eticii (după ţări)
Regimul Eticii bazat pe Integritate:

Integritate. Aspiraţie (“drumul de sus”) Noua Zelandă
Neaplicabil Olanda
Norvegia
Australia
Finlanda
Administraţia Publică: Managerialism:
Marea Britanie
Reguli/proces Scopuri/rezultate
Control Responsabilitate
Contribuţia Producţia
Ierarhie Autonomie/discreţie
Portugalia Statele Unite
Mexica
Regimul Eticii bazat pe Conformitate:

Reguli. Disciplină (“drumul de jos”)
Aplicabil
2.3 Codurile de conduită pentru sectorul public: experienţa

străină
Guvernele multor ţări au ridicat subiectul prevenirii corupţiei
prin intermediul managementului eticii şi codurilor de
conduită. Multe state, pe lângă cadrul lor legal reglementând
conduita profesională a funcţionarilor publici, au dezvoltat
coduri de conduită pentru sectorul public, în general, şi coduri
pentru anumite categorii de funcţionari publici, inclusiv pentru
membrii parlamentului.
Codurilor de etică li se atribuie mare importanţă în aşa ţări cum
sunt Statele Unite şi statele membre ale Comunităţii Britanice,
unde instituţia statală este organizată pentru binele general,
unde lipseşte procedura administrativă codificată, şi unde
atribuţiile funcţionarilor publici sunt reglementate de
numeroase legi de divers nivel şi forţă, creând un labirint al
112
reglementărilor şi precedentelor judiciare, cu care funcţionarii

publici se confruntă.
În alte ţări, principiile generale ce guvernează corectitudinea
conduitei funcţionarului public sunt cuprinse, în primul rând, în
legislaţia cu privire la statutul legal al funcţionarilor publici şi
în practica judiciară.
Totuşi, un număr crescând de funcţionari publici din Europa de
Vest – de exemplu, Franţa, Germania, Norvegia şi Olanda – au
elaborat coduri cu privire la activităţile profesionale ale
funcţionarilor publici. 96
În Italia noul cod de conduită al angajaţilor guvernamentali a
intrat în vigoare în aprilie 2001. Acesta vine să consolideze
principiile de imparţialitate, eficacitate, responsabilitate şi
confidenţialitate a informaţiei administrative, exactitate, buna
executare, independenţă, interes public, respectare a legii,
colaborare, etc. Acest cod reglementează aspectele
comportamentale, cum ar fi acceptarea cadourilor şi altor
beneficii, calitatea de membru în asociaţii şi alte organizaţii,
transparenţa intereselor financiare, activităţile colaterale,
conduita în viaţa socială, conduita la serviciu, relaţiile cu
publicul, contractele şi obligaţiile în legătură cu evaluarea
rezultatelor.
Prevederile codului nu se aplică personalului militar, poliţiei de
stat şi poliţiei penitenciare, magistraţilor şi membrilor Oficiului
Consultativ Legal de Stat. Ele se aplică în toate cazurile, în
care legile sau reglementările nu se aplică sau în fiecare caz
vizând probleme determinate în acelaşi mod de legi sau
reglementări. Mai mult ca atât, codul prevede posibilitatea de a
96
Poland civil service act, Finland law on the state civil service, Norway
law on public administration, the Netherlands general civil service
regulation and law on the officials of central and local administrations,
Mexico federal law on the various tasks of the public service.
113
fi completat şi de a fi specificat prin coduri adoptate de

departamente individuale.
Astfel, documentul prevede că angajatul nu va cere pentru el
sau pentru alţii şi nu va accepta, chiar cu ocazia festivităţilor,
cadouri sau alte beneficii, cu excepţia articolelor de uz şi de o
valoare modestă, de la persoanele care au obţinut sau care ar
putea obţine un avantaj în rezultatul luării de decizii sau
activităţilor de oficiu. Angajatul nu va cere pentru el sau pentru
alţii şi nu va accepta cadouri sau alte beneficii de la un
subordonat sau rudele acestuia până la gradul patru. Angajatul
nu va oferi cadouri sau alte beneficii superiorului său sau
rudelor acestuia până la gradul patru, cât şi concubinei sau
concubinului acestuia, cu excepţia articolelor de uz şi de o
valoare modestă.
În conformitate cu legile în vigoare cu privire la libertatea
asocierii, angajatul va informa conducătorul oficiului său
despre calitatea sa de membru în asociaţii şi organizaţii, cu
excepţia celor de natură confidenţială, interesele cărora pot fi
afectate pe parcursul îndeplinirii activităţilor de serviciu, cu
excepţia cazurilor când acestea sunt politice sau organizaţii
sindicale. Angajatul nu va obliga alţi angajaţi să intre în
asociaţii sau organizaţii şi nu-i va impune să acţioneze astfel,
promiţând avantaje de carieră.
Ulterior, codul cere ca angajatul să informeze conducătorul
oficiului său în scris despre toate relaţiile de colaborare
remunerate din ultimii cinci ani, specificând: a) dacă el sau
rudele sale până la gradul patru sau concubinii mai au relaţii
financiare cu persoana care a avut cu el relaţia de colaborare
menţionată; b) dacă aceste relaţii au fost sau sunt întreţinute cu
persoane ce au un interes în activităţile sau deciziile oficiului,
circumscrise la sarcina încredinţată lui. Un manager, înaintea
preluării oficiului, trebuie să notifice departamentul despre
acţiunile pe care le deţine şi alte interese financiare, care l-ar
114
putea plasa într-o situaţie de conflict de interese cu funcţia

publică îndeplinită de el. El trebuie să declare dacă are rude de
sânge până la gradul patru sau rude de căsătorie până la gradul
doi sau concubini, care sunt angajaţi în activităţi politice,
profesionale sau economice şi care îi pun în contact frecvent cu
oficiul condus de el, sau care sunt implicaţi în deciziile sau
activităţile oficiului. La cererea întemeiată a managerului
pentru afaceri generale şi personal, el trebuie să furnizeze
informaţie suplimentară despre averea sa şi situaţia fiscală.
Angajatul se va abţine de la luarea deciziilor sau participarea la
activităţile care pot implica interesele sale personale sau cele
ale rudelor până la gradul 4 sau concubinilor; cele ale
persoanelor sau organizaţiilor care au cu el sau soţul/soţia un
proces legal în desfăşurare sau un conflict sever, un credit sau
datorie restantă; cele ale persoanelor sau organizaţiilor asupra
cărora el are dreptul de tutore, girant, administrator, procurator
sau agent; cele ale organizaţiilor, asociaţiilor, inclusiv cele
nerecunoscute oficial, comitetelor, companiilor sau instituţiilor
la care el este administrator, manager sau director. Angajatul se
va abţine în toate celelalte cazuri, în care există motive
întemeiate pentru afectarea intereselor sale. Conducătorul
oficiului trebuie să decidă asupra abţinerii.
Angajatul trebuie să accepte doar remuneraţii administrative
sau alte beneficii pentru serviciile pe care el le îndeplineşte pe
parcursul exercitării obligaţiunilor sale oficiale. Angajatul nu
trebuie să accepte relaţii de colaborare cu persoanele sau
organizaţiile care au sau au avut în ultimii doi ani interese
economice în deciziile şi activităţile oficiale. Angajatul nu
trebuie să ceară de la superiorii său conferirea poziţiilor
remunerate.
Mai mult ca atât, codul decalară că la îndeplinirea obligaţiilor
de serviciu angajatul trebuie să asigure tratament egal al
cetăţenilor care intră în contact cu administraţia pentru care el
115
lucrează. În această privinţă, el nu trebuie să refuze prestarea

serviciilor unei persoane care, în mod ordinar, sunt acordate
altora sau să acorde servicii unei persoane care, în mod ordinar,
sunt refuzate altora. Angajatul trebuie să se conforme
procedurii corespunzătoare la îndeplinirea obligaţiunilor
administrative aflate în competenţa sa, în special, refuzând
orice presiune nelegitimă, inclusiv cea exercitată de superiorii
săi.
Angajatul nu trebuie să abuzeze de poziţia sa în administraţie
pentru a obţine beneficii care nu sunt în mod legitim ale sale.
În relaţii private şi, în special, în cele cu oficialităţi publice
aflate în exerciţiul funcţiunii, el nu trebuie să menţioneze
despre poziţia sa sau să dea de înţeles despre acesta, deoarece
acest fapt ar putea dăuna imaginii administraţiei.
Angajatul, cu excepţia cazurilor motivate întemeiat, nu trebuie
să amâne sau să încredinţeze altor angajaţi îndeplinirea
activităţilor sau luarea deciziilor aflate în responsabilitatea sa.
Fără prejudicierea prevederilor contractuale, angajatul trebuie
să limiteze absenţele de la serviciu până la cele strict necesare.
Angajatul nu trebuie să utilizeze în scopuri personale
materialele sau echipamentul aflat la dispoziţia sa în virtutea
funcţiei. El nu trebuie să utilizeze telefoanele de serviciu pentru
necesităţi personale, excepţie făcând doar cazurile de urgenţă.
Angajatul, căruia i s-a pus la dispoziţie un automobil de
serviciu, trebuie să-l utilizeze pentru îndeplinirea îndatoririlor
sale oficiale şi nu trebuie să transporte în mod ordinar persoane
străine administraţiei. Angajatul nu trebuie să accepte pentru uz
personal şi nu trebuie să reţină sau să utilizeze personal
bunurile ce sunt proprietatea cumpărătorului, în privinţa
achiziţiilor de bunuri sau servicii pentru oficiu.
În ceea ce priveşte angajatul aflat în contact direct cu publicul,
codul cere acordarea atenţiei adecvate întrebărilor fiecărui
cetăţean şi furnizarea explicaţiilor cerute de la el privind
116
conduita sa proprie şi cea a altor angajaţi ai oficiului. La

soluţionarea cazurilor, el trebuie să respecte ordinea lor
cronologică şi nu trebuie să refuze îndeplinirea acţiunilor care
ţin de atribuţiile sale, citând motivaţiile generice, cum ar fi
volumul mare de lucru sau lipsa de timp. El trebuie să onorifice
întâlnirile cu cetăţenii şi trebuie să răspundă prompt la
plângerile lor. Fără prejudiciu la dreptul său de a exprima
opinii şi a răspândi informaţii în apărarea sindicatelor şi
drepturilor cetăţenilor, angajatul nu trebuie să facă declaraţii
publice ce ar ştirbi imaginea administraţiei. Angajatul trebuie
să informeze conducătorul oficiului despre relaţiile sale cu
agenţiile de presă. Angajatul nu trebuie să ia angajamente sau
să facă promisiuni în privinţa deciziilor sau acţiunilor proprii
sau celor ale altor persoane inerente oficiului, dacă acest fapt ar
putea pune în pericol sau confirma neîncrederea în
administraţie sau în independenţa şi imparţialitatea ei. La
elaborarea textelor scrise şi tuturor altor comunicaţii, angajatul
trebuie să utilizeze un limbaj clar şi accesibil. Angajatul care
activează într-o administraţie ce prestează servicii publice,
trebuie să ţină cont de respectarea standardelor de calitate şi
cantitate, stabilite de către administraţie în regulamentele
privind prestarea serviciilor. El trebuie să poarte
responsabilitatea cuvenită pentru garantarea continuităţii
serviciului, pentru a permite cetăţenilor să aleagă dintre diferiţi
furnizori şi pentru a le oferi informaţia privind modul în care
serviciul este oferit şi calitatea acestora.
La semnarea contractelor în numele administraţiei, angajatul nu
trebuie să profite de mediere sau alte servicii ale terţelor
persoane, nu trebuie să dea sau să promită beneficii în
schimbul medierii pentru grăbirea încheierii sau executării
contractului. Angajatul nu trebuie să încheie în numele
administraţiei contracte pentru lucrări, furnizări, servicii,
finanţare sau asigurare publice cu firmele care au semnat cu el
contracte în mod privat în ultimii doi ani. În cazul când
117
administraţia încheie contracte pentru lucrări publice, furnizări,

servicii, finanţare sau asigurare cu astfel de firme, angajatul se
va abţine de la decizii sau activităţi legate cu executarea
contractului. Angajatul care semnează contracte în mod privat
cu firmele care au încheiat cu el în ultimii doi ani contracte
pentru lucrări publice, furnizări, servicii, finanţare sau
asigurare în numele administraţiei, trebuie să informeze despre
acesta conducătorul oficiului său în scris. Dacă conducătorul
oficiului se află în circumstanţele referite mai sus, el trebuie să
informeze despre acesta în scris managerul pentru afaceri
generale şi personal.
În final, documentul menţionat cere conducătorului oficiului şi
angajatului să furnizeze oficiului de control intern toată
informaţia necesară pentru o evaluare completă a rezultatelor
realizate de către oficiul unde el lucrează. În special, informaţia
trebuie să cuprindă: modalităţile de îndeplinire a activităţilor
oficiale; calitatea serviciilor prestate; tratament egal al diferitor
categorii de cetăţeni şi clienţi; facilitarea accesului la oficiu, în
special, pentru persoanele handicapate; simplificarea şi
rapiditatea procedurilor; conformitatea cu termenele limită
pentru încheierea procedurilor; răspuns prompt la plângeri,
obiecţii şi rapoarte.
Oficiul S.U.A. de Etică Guvernamentală, înfiinţat prin Legea
Eticii în Guvern din 1978, oferă cadrul general şi direcţiile
politicii pentru programul de etică în ramura executivă. Legea
din 1978 pentru prima dată a înfiinţat un sistem de declaraţie
financiară publică pentru funcţionarii de rang superior din toate
trei ramuri ale guvernului federal, un sistem care este piatra de
temelie a programului de etică din prezent. Legea din 1978, de
asemenea, conţine prevederi privind stabilirea unei proceduri
pentru numirea unui procuror independent, atunci când există o
alegaţie de conduită necorespunzătoare la cele mai înalte
niveluri ale guvernului. Şi, de asemenea, în 1978, o altă lege a
înfiinţat Inspectorii Generali în departamentele şi agenţiile
118
principale pentru oferirea unui oficiu independent de

investigaţie în cadrul agenţiilor, având menirea de a soluţiona
problemele de conduită necorespunzătoare, management
incorect, fraudă, irosire şi abuz.
În 1989, Congresul S.U.A. a promulgat Legea privind Reforma
Eticii. Legea a mărit sfera de acţiune a legii privind conflictul
de interese după încetarea serviciului, astfel încât ea se aplica
membrilor Congresului şi personalului de vârf al Congresului.
Această lege, de asemenea, autorizează expres toate trei ramuri
ale guvernului pentru a implementa un sistem de declaraţie
financiară confidenţială. Ramurile legislativă şi judiciară ale
Guvernului Federal din S.U.A. au propriile programe de etică.
În Congres, fiecare cameră este responsabilă pentru
administrarea propriei programe de etică. În Senat, această
responsabilitate aparţine Comitetului Exclusiv privind Etica. În
Camera Reprezentanţilor, Comitetul privind Standardele
Oficiale de Conduită are această responsabilitate. Mai mult ca
atât, atât Senatul, cât şi Camera au amendat regulile lor
corespunzătoare pentru a institui restricţii mai severe asupra
acceptării cadourilor. Congresul, de asemenea, a adoptat Legea
privind declararea lobbysmului din 1995, prima revizie
generală şi completă a legii privind lobbyismul în aproape 50
de ani. În sistemul judiciar federal, Conferinţa Judiciară a
Statelor Unite este responsabilă pentru administrarea sistemului
de declarare financiară pentru judecătorii federali şi personalul
lor. La nivelul guvernului statal din S.U.A., există 45 de
comisii sau comitete ale eticii de stat. Aceste agenţii statale au
un spectru larg al responsabilităţilor. Adiţional administrării
standardelor de conduită şi declarării financiare, multe agenţii
statale, de asemenea, soluţionează probleme privind finanţarea
campaniilor şi declararea lobbysmului. La nivel local, cel puţin
12 oraşe au propriile comisii de etică.
Oficiul de Etică Guvernamentală exercită conducere în ramura
executivă pentru prevenirea conflictelor de interese din partea
119
angajaţilor guvernamentali şi pentru soluţionarea conflictelor

de interese ce apar. În colaborare cu agenţiile şi departamentele
ramurii executive, el sprijină standarde înalte de etică pentru
angajaţi şi consolidează încrederea publicului în ceea ce
priveşte imparţialitatea şi integritatea afacerilor guvernului.
Oficiul S.U.A. de Etică Guvernamentală stabileşte politica
etică şi oferă conducere prin:
• elaborarea unui cod de conduită cuprinzător;
• supravegherea sistemelor de declarare financiară;
• stabilirea cerinţelor pentru instruirea eticii;
• furnizarea sfaturilor şi consultanţei privind etica;
• conducerea revizuirilor regulate ale programelor de
etică ale agenţiilor, etc.
Cu alte cuvinte, aceste măsuri preventive sunt intenţionate de a
asigura că vasta majoritate de angajaţi ai ramurii executive
respectă înaltele standarde de conduită şi de a oferi publicului
asigurarea că angajaţii guvernamentali satisfac aceste standarde
şi, astfel, menţin încrederea publicului în guvern.
În 1989 Comisia prezidenţială de reformă a legii federale
privind etica a recomandat ca sistemul de reglementări
individuale ale agenţiilor privind etica să fie înlocuite cu o
singură reglementare aplicabilă tuturor angajaţilor din ramura
executivă. Acţionând în baza acestei recomandări, preşedintele
Bush a semnat la 12 aprilie 1989 un decret executiv stabilind
14 principii de bază ale conduitei etice pentru personalul
ramurii executive şi a îndrumat Oficiul S.U.A. de etică
Guvernamentală să instituie un set unic, clar şi cuprinzător al
standardelor ramurii executive de conduită etică. Astfel,
standardele de conduită etică pentru angajaţii ramurii executive
sunt următoarele.
120
Secţiunea asupra prevederilor generale stabileşte cadrul pentru

restul reglementării. Această parte include definiţii, prevede
autoritate pentru completarea reglementării atunci când este
necesar de către agenţii individuale şi încurajează angajaţii să
solicite sfaturi de la funcţionarii de etică din agenţie. De
asemenea, ea declară din nou cele 14 principii de conduită etică
şi instruieşte angajaţii de a le aplica în situaţii ce nu sunt
adresate în mod specific de către reglementări şi pentru
situaţiile care implică aparenţe de conflict; prevede că
circumstanţele trebuie să fie judecate din perspectiva unei
persoane rezonabile, cunoscând faptele relevante.
Secţiunea referitoare la cadourile din surse externe interzice
solicitarea sau acceptarea cadourilor din surse interzise sau
cadourilor oferite în virtutea poziţiei oficiale. Termenul de
„sursă interzisă” include „oricine în afaceri sau în activităţi
oficiale ale agenţiei şi oricine afectat substanţial de îndeplinirea
îndatoririlor oficiale ale unui angajat”. De exemplu, o
companie ce participă la licitaţie pentru un contract al agenţiei
sau o persoană aflată în căutarea unei alocaţii pentru agenţie se
consideră o sursă interzisă de cadouri pentru angajatul acelei
agenţii. Termenul de „cadou” este definit ca orice având
valoare monetară. El nu include articolele care în mod clar nu
sunt cadouri, ca reducerile disponibile public, împrumutule
comerciale, dar include astfel de articole neînsemnate cum ar fi
cafeaua, prăjiturile, felicitările şi certificatele. Există câteva
excepţii. De exemplu, cu anumite limitări, angajaţii pot accepta
cadouri nesolicitate având valoare de până la 20 dolari S.U.A.
de ocazie, în total nu mai mult de 50 dolari S.U.A. într-un an
calendaristic dintr-o singură sursă, cadouri motivate de o relaţie
de familie sau prietenie personală, cât şi participarea la anumite
întruniri, conferinţe şi recepţii sponsorizate ce au loc într-o ţară
străină. Această parte, de asemenea, conţine îndrumări privind
restituirea sau achitarea plăţii pentru cadourile ce nu pot fi
acceptate.
121
În ceea ce priveşte oferirea–acceptarea cadourilor dintre

angajaţi, este interzis de a oferi sau a solicita un cadou de la alt
angajat, care este un superior oficial, sau a accepta un cadou de
la un angajat plătit mai puţin, cu excepţia când aceşti doi
angajaţi sunt prieteni, care nu se află într-o relaţie de superior-
subordonat. Excepţiile la acest capitol sunt: (1) pe o bază
ocazională, angajaţii pot oferi şi accepta articole cu o valoare
totală de până la 10 dolari de ocazie, ospăţ în oficiu sau
ospitalitate personală la reşedinţă. Această excepţie poate fi
folosită pentru zilele de naştere şi sărbătorile la care,
tradiţional, se fac cadouri; (2) cu ocazii de semnificaţie
personală, precum căsătoria, şi cu ocazii care încetează relaţia
de superior-subordonat, precum plecarea la pensie. În aceste
cazuri, angajaţii pot oferi şi accepta cadouri potrivite ocaziei şi
pot face sau solicita contribuţii voluntare de sume rezonabile
pentru cadourile de grup.
Secţiunea privind interesele financiare în conflict conţine două
prevederi menite a soluţiona interesele financiare, care sunt în
conflict cu obligaţiunile oficiale ale angajaţilor. Prima
prevedere întitulată „Descalificarea intereselor financiare”
interzice angajatului de a participa în calitate guvernamentală
oficială într-o problemă, în care el sau soţia/soţul, copilul
minor, conducătorul sau oricine altul are un interes financiar.
De exemplu, agentul de cumpărare al unei agenţii nu poate
înainta o comandă a agenţiei pentru soft-ul de computer către o
companie aflată în proprietatea soţiei sale. Prevederea include
alternative la neparticipare, care por implica vânzarea sau
cedarea interesului în conflict sau obţinerea prin lege a unui
refuz la drept, care îi va permite angajatului să continue
îndeplinirea îndatoririlor oficiale specifice. A doua prevedere,
întitulată „Interese financiare interzise”, conţine dispoziţia prin
care agenţiile pot interzice angajaţilor de a căpăta sau a reţine
anumite interese financiare. Angajaţii, cărora li se cere a vinde
122
interese financiare, pot fi numiţi să reţină consecinţele fiscale

ale acestei lipsiri.
Secţiunea cu privire la imparţialitatea îndeplinirii îndatoririlor
oficiale stipulează că există circumstanţe, altele decât cele
menţionate în prevederile anterioare, în care angajaţii nu
trebuie să îndeplinească îndatoririle oficiale pentru a evita
aparenţa de pierdere a imparţialităţii. Această prevedere
conţine două aspecte. Primul aspect, „relaţiile personale şi de
afaceri”, declară că angajaţii trebuie să obţină autorizaţia
corespunzătoare înainte de a participa în anumite probleme
guvernamentale, unde imparţialitatea lor poate fi pusă sub
semnul întrebării. Problemele acoperite în mod specific de
acest standard includ cele: (1) implicând anumite părţi, precum
contractele, alocaţiile sau investigaţiile, care pot afecta
interesele financiare ale membrilor, proprietarilor de case ale
angajaţilor, sau (2) în care persoanele având relaţii specifice cu
angajaţii, sunt părţi sau reprezintă părţile. Aceasta ar include,
de exemplu, problemele privind conducătorii soţiilor sau
copiilor minori, sau oricine având o afacere sau o relaţie
financiară cu angajaţii.
Există proceduri prin care angajaţii pot fi autorizaţi de a
participa în astfel de probleme atunci când acest fapt serveşte
intereselor agenţiei care angajează. Procesul trebuie folosit cu
scopul de a adresa orice problemă, în care imparţialitatea unui
angajat poate fi pusă la dubii. Al doilea aspect, „plăţi
extraordinare de la foştii conducători”, limitează participarea
angajaţilor la anumite probleme cu implicarea foştilor
conducători. Dacă un fost conducător a dat unui angajat o
„plată extraordinară” în exces de 10.000 dolari anterior
angajării în serviciul federal, angajatului i se interzice de a
participa în decurs de doi ani la probleme, în care fostul
conducător este sau reprezintă o parte. O plată de 25.000 dolari
votată pe o bază ad-hoc de către consiliul de directori se
consideră o „plată extraordinară”. Indemnizaţia de rutină de
123
concediu făcută în baza unui plan stabilit de beneficiu pentru

angajat nu se consideră o astfel de plată.
Secţiunea referitoare la căutarea altui serviciu interzice
angajaţilor de a participa, în calitatea lor oficială, în anumite
cazuri, care au un efect direct şi previzibil asupra intereselor
financiare ale persoanelor de la care ei „caută serviciu” sau
care au cu ei o înţelegere privind o viitoare angajare la serviciu.
Termenul de „căutarea serviciului” cuprinde negocierile reale
de angajare şi eforturile preliminare de a obţine angajarea la
serviciu, precum şi expedierea unui curriculum vitae
nesolicitat. Acest termen nu include: expedierea unui CV
nesolicitat, de exemplu, către cineva afectat doar de lucrul
angajatului privind aspecte generale, sau solicitarea unei cereri-
model de angajare la serviciu sau refuzarea unei propuneri
nesolicitate de angajare la serviciu. Angajatul, în mod general,
continuă „să caute serviciu” până când el sau eventualul său
conducător refuză angajarea la serviciu şi toate discuţiile se
sfârşesc. Totuşi, angajatul nu se mai consideră că „caută
serviciu” dacă destinatarul unui CV nesolicitat nu a dat nici un
răspuns în perioada de două luni.
Mai mult ca atât, secţiunea privind abuzul de poziţie conţine
patru prevederi desemnate de a asigura că angajaţii nu fac abuz
de poziţia lor oficială. Acestea includ: (1) interzicerea
angajaţilor de a utiliza oficiul public pentru câştig personal sau
pentru câştig privat al prietenilor, rudelor sau persoanelor, care
sunt afiliaţi cu ei în calitate neguvernamentală, sau pentru
aprobarea oricărui produs, serviciu sau antrepriză, (2)
interzicerea angajării în tranzacţii financiare, utilizând
informaţia nepublică sau permiţând utilizarea
necorespunzătoare a acestei informaţii pentru interese private
ulterioare, (3) obligaţia de a proteja şi păstra proprietatea
guvernamentală şi a utiliza proprietatea guvernamentală doar în
scopurile autorizate, şi (4) interzicerea utilizării timpului oficial
în scopuri personale şi interzicerea încurajării sau solicitării
124
unui subordonat de a utiliza timpul oficial pentru îndeplinirea

activităţi neautorizate.
De asemenea, există prevederi guvernând implicarea
angajaţilor în activităţi externe, inclusiv angajarea la alt
serviciu. Aceste prevederi sunt suplimentare celora stabilite în
alte părţi ale reglementării. Prevederile includ: (1) rezumatele
legilor şi prevederea constituţională care pot limita anumite
activităţi externe, (2) interzicerea angajării în activităţi externe,
care sunt în conflict cu atribuţiile oficiale ale angajaţilor, (3)
autoritatea prin care agenţiile individuale pot cere angajaţilor
de a obţine aprobare înainte de a se angaja în activităţi străine,
(4) limitări asupra venitului extern câştigat aplicabile la anumiţi
candidaţi numiţi în funcţie de preşedinte şi anumiţi angajaţi
fără carieră, (5) interzicerea servirii ca martor expert, altfel
decât în numele Statelor Unite, în anumite procese legale, în
care Statele Unite este parte sau are un interes direct şi
substanţial, (6) interzicerea primirii compensaţiei pentru
predare, luare de cuvânt sau scriere legate de atribuţiile
oficiale, care este suplimentară la interzicerea impuse prin lege
în privinţa onorariului, (7) limitări privind strângerea fondurilor
în calitate personală, şi (8) cerinţa ca angajaţii să satisfacă
obligaţiile lor financiare întemeiate.
În cele din urmă, prevederile privind autorităţile legale fac
referinţe la alte legi ce vizează conduita angajaţilor.
În Japonia, legislativul a adoptat în 1999 legea naţională
privind etica serviciului public, care are scopul de a asigura
încrederea cetăţenilor în serviciul public, descurajând
activităţile care creează suspiciune sau neîncredere în vederea
corectitudinii îndeplinirii îndatoririlor prin introducerea
măsurilor necesare menite de a contribui la menţinerea eticii,
reieşind din atribuţiile funcţionarilor din serviciul public
naţional, recunoscând că funcţionarii din serviciul public
125
naţional sunt în slujba cetăţenilor şi funcţia lor primordială este

să îndeplinească serviciul public încredinţat de către public.
Această lege prevede principiile eticii care trebuie să fie
respectate de către toţi funcţionarii publici. Ea stipulează baza
legală pentru elaborarea codului de etică a funcţionarilor din
serviciul public naţional, relevând posibilitatea pentru
conducătorii fiecărui minister sau departament să dezvolte
instrucţiuni proprii privind etica, aplicabile faţă de angajaţii
ministerelor şi departamentelor având consimţământul
Consiliului Eticii din Serviciul Public Naţional. Ulterior, legea
declară că funcţionarii de rang superior trebuie să raporteze
conducătorilor săi din ministere sau departamente cazurile de
primire a cadourilor, de schimb a hârtiilor de valoare de stat şi
veniturile.
O prevedere importantă a legii este înfiinţarea mecanismului de
aplicare şi monitorizare a problemelor etice, şi anume Consiliul
Eticii din Serviciul Public Naţional şi funcţionarii de
supraveghere a eticii numiţi în fiecare minister sau
departament. De asemenea, se stipulează că măsuri
corespunzătoare trebuie luate pentru menţinerea eticii printre
angajaţii din corporaţiile publice, precum şi printre funcţionarii
publici din guvernele locale pe baza măsurilor prevăzute în
legea menţionată. Cu toate acestea, profesorii, lucrând în
universităţile naţionale şi angajaţii din corporaţiile
guvernamentale, precum şi serviciul poştal, serviciul forestier
naţional, tipografia şi monetăria sunt scutite de la unele
prevederi ale legii menţionate, cum ar fi investigaţia proprie şi
acţiunile disciplinare ale Consiliului Eticii din Serviciul Public
Naţional.
Codul etic al funcţionarilor din serviciul public naţional,
elaborat în baza legii sus menţionate, stabileşte standardele de
comportament etic, prevederile privind acţiunile interzise şi
excepţiile la ele (în principal, atunci când există o relaţie
126
personală), acţiunile interzise persoanelor care nu sunt părţi

interesate, precum şi reglementări în vederea luărilor de cuvânt
şi altor activităţi, consultarea funcţionarului de supraveghere a
eticii.
Astfel, conform codului etic menţionat, angajatul nu trebuie să
primească un cadou de bani, bunuri sau imobil (cu excepţia
unui cadou de rămas bun, un cadou de celebrare, o pomană
bănească pentru sufletul celui defunct şi un cadou de flori la
funeralii) de la o parte interesată; să primească un împrumut de
la o parte interesată (cu excepţia unui împrumut de la o
instituţie financiară cu plata dobânzii cuvenite); să arendeze
gratis bunuri sau imobil de la sau pe seama unei părţi
interesate; să primească hârtii de valoare de stat care nu sunt
deţinute public de la o parte interesată cu sau fără plata
preţului; să accepte ospitalitatea unei persoane interesate; să ia
masa cu o parte interesată; să participe în orice joc nepotrivit,
sau să joace golf cu o parte interesată; sau să călătorească cu o
parte interesată (cu excepţia călătoriilor oficiale).
Codul menţionat exclude din sfera acţiunilor interzise astfel de
acţiuni ca: acceptarea unui cadou de la o parte interesată care
este distribuit pe larg ca produse de reclamă sau ca suvenir;
acceptarea unui suvenir la o petrecere asistată de multe
persoane; utilizarea bunurilor din oficiul părţii interesate cu
ocazia unei vizite oficiale; călătoria într-un automobil oferit de
o parte interesată cu ocazia unei vizite oficiale la oficiul părţii
interesate (atâta timp cât utilizarea automobilului este
considerată rezonabilă în raport cu transportul public de pe
lângă oficiu şi alţi factori); acceptarea unor băuturi oferite la o
întrunire oficială de către o parte interesată; la o petrecere
asistată de multe persoane, acceptarea băuturilor oferite de o
parte interesată şi/sau luarea mesei cu o parte interesată; la o
întrunire oficială, acceptarea băuturii şi mâncării modeste
oferite de o parte interesată, şi consumarea băuturii şi mâncării
modeste cu o parte interesată; şi luarea mesei cu o parte
127
interesată, dacă un angajat plăteşte cheltuielile sale. Un angajat

trebuie să obţină aprobarea unui funcţionar de supraveghere a
eticii, dacă el ia masa cu o parte interesată seara (cu excepţia
luarea unei mese modeste la o întrunire oficială sau negociere).
De asemenea, codul stipulează că atunci când un angajat
achiziţionează bunuri sau imobil de la o parte interesată la un
preţ extrem de ieftin faţă de preţul de piaţă, sau arendează
bunuri sau imobil, sau acceptă un serviciu oferit de o parte
interesată la costuri extrem de ieftine faţă de preţul de piaţă,
diferenţa dintre preţul sau costul real şi preţul de piaţă este
considerat drept cadou.
La rândul său, Coreea a urmat altă cale. În programele sale
anticorupţie, Coreea a elaborat un program de politică privind
reforma atitudinilor şi eticii funcţionarilor publici şi
îmbunătăţirea salariilor şi beneficiilor lor. Astfel, în vederea
elaborării şi implementării codurilor de conduită pentru
funcţionarii publici, guvernul coreean a stabilit următoarea
direcţie principală:
- bazate pe legile anticorupţie, codurile de conduită trebuie
să fie instituite printr-un decret prezidenţial;
- codurile de conduită cer aplicarea sancţiunilor
administrative pentru încălcarea lor;
- codurile de conduită se aplică fiecărui funcţionar public,
inclusiv funcţionarilor din guvernul local şi învăţătorilor
şcolari.
În această privinţă, guvernul a pledat pentru stimularea
atitudinilor corecte ale funcţionarilor publici. Astfel, un
funcţionar public trebuie să îndeplinească îndatorirea sa cu
maximă răspundere şi îndemnare, nu trebuie să utilizeze
resursele şi facilităţile guvernamentale pentru scopuri private,
trebuie să trăiască într-un mod economic, evitând stilul de viaţă
128
luxos şi excesiv, şi trebuie să evite mereu conflictele de

interese la îndeplinirea îndatoririlor sale.
În conformitate cu programul de politică menţionat, trebuie
adoptate coduri stricte de conduită pentru a preveni relaţiile
dubioase cu părţile sectorului privat. În special, unui funcţionar
public i se interzice să dea şi să ia bani ca apreciere sau cadou
de rămas bun de la alţi funcţionari publici, precum şi de la
cetăţenii privaţi. Un funcţionar public nu trebuie să primească
un cadou al cărui valoare depăşeşte 50.000 Won (40 dolari
S.U.A). Valoarea totală a cadourilor primite pe parcursul unui
an nu poate depăşi 200.000 Won (150 dolari S.U.A.). Un
funcţionar public nu trebuie să primească cadouri de la
subordonaţii săi, nu trebuie să primească bani de felicitare sau
condoleanţe care depăşesc 30.000 Won (25 dolari S.U.A)
(funcţionarilor publici la nivelul de asistent al ministrului şi
mai sus li se interzice a primi bani pentru scopuri de felicitare
sau condoleanţe). Mai mult ca atât, un funcţionar public nu
trebuie să invite pe nimeni la evenimentul său personal de
felicitare sau condoleanţe, cu excepţia rudelor şi prietenilor
apropiaţi.
Guvernul Coreei a recunoscut necesitatea practicilor de lucru
echitabile şi juste. Din aceste considerente, un funcţionar
public nu trebuie să se asocieze şi nu trebuie să acorde sprijin
financiar partidelor politice şi asociaţiei susţinătorilor pentru
membrii Adunării Naţionale. Funcţionarul public nu trebuie să
se angajeze în mituirea, aranjarea şi cererea pentru scopuri
private şi personale; nu trebuie să accepte preşedinţia unei
asociaţii private, să primească sprijin financiar de la un astfel
de grup.
În ceea ce priveşte sporirea unor atitudini mai bune şi etică
pentru funcţionarii publici, guvernul îndeamnă să fie oferită o
educaţie anticorupţie atât pentru funcţionarii publici din
guvernul central şi regional sau local, cât şi pentru angajaţii
129
organizaţiilor publice. De asemenea, cheamă ca fiecare centru

de instruire a funcţionarilor publici să fie obligat de a include
cursuri anticorupţie în programul lor şi candidaţii pentru
posturile guvernamentale să depună, în mod obligatoriu,
jurământ solemn de a respecta codurile de conduită pentru
funcţionarii publici, apriori numirii în funcţie.
Finalmente, guvernul coreean cheamă la majorarea salariilor şi
beneficiilor funcţionarilor publici, în special, la majorare în
mod sistematic, astfel, încât salariile acestora să se egaleze cu
cele din industriile private într-un termen de 5 ani şi ca schema
pentru mărirea salariilor să se concentreze, în primul rând,
asupra funcţionarilor de rang mediu şi inferior.97
Ţările din Europa Centrală şi de Est, de asemenea, sunt
preocupate de problema eticii şi codurilor de conduită pentru
funcţionarii publici. Astfel, Republica Lituania a adoptat codul
etic pentru avocaţi, codul etic pentru inspectoratul fiscal de
stat, codul etic pentru vamă, codul etic pentru controlul de stat
şi codul etic pentru Serviciul Special de Investigaţii. Un alt
exemplu este codul de etică al deputaţilor, instituit prin legea
adoptată de legislativul Republicii Polonia la 17 iulie 1998,
care prevede, că la depunerea jurământului, deputatul din
legislativ, în serviciul său public, confirmă ordinea legală
existentă ca fiind obligatorie şi consimte a se supune
principiilor etice general acceptate şi preocupării împărtăşite în
comun pentru bunăstarea generală a ţării. Ulterior, codul
menţionat cere ca deputatul să se comporte într-o manieră
consecventă cu demnitatea oficiului său şi, în special, prin
respectarea următoarelor principii: imparţialitate, sinceritate,
caracter conştiincios, respectarea bunului nume al
legislativului, responsabilitate. Codul de conduită bulgar al
funcţionarilor publici stabileşte principiile şi prevederile de
97
Korea’s Anti-Corruption Programs, October 1999, The Office of the
Prime Minister, Republic of Korea, page 18.
130
bază privind relaţiile dintre funcţionarii publici, pe de o parte,

şi cetăţenii, colegii, pe de altă parte. De asemenea, prescrie
standardele conduitei profesionale, precum şi conduita
personală. Cu toate acestea, în fostele republici socialiste,
standardele etice pentru funcţionarii publici sunt stipulate în
legile cu privire la statutul anumitor autorităţi publice.
În Republica Sud Africană, Comisia Serviciului Public a
adoptat un cod de conduită pentru funcţionarii publici pentru a
realiza practic prevederile constituţionale relevante cu privire la
serviciul public. Toţi angajaţii trebuie să se conforme acestui
cod de conduită. Codul trebuie să acţioneze ca un principiu
general pentru angajaţi privind ceea ce se aşteaptă de la ei
dintr-un punct de vedere etic, atât în conduita lor individuală,
cât şi în relaţiile lor cu alţii. Conformitatea cu acest cod trebuie
să sporească profesionalismul şi să ajute la asigurarea
încrederii în serviciul public. Codul prevede principii
îndrumătoare pentru angajaţi cu privire la relaţiile lor cu
legislativul, funcţionarii politici şi executivi, alţi angajaţi şi
publicul şi pentru a indica spiritul cu care angajaţii trebuie să
îndeplinească îndatoririle lor, ce trebuie de făcut pentru a evita
conflictele de interese şi ce se aşteaptă de la ei cu referite la
conduita lor personală în viaţa publică şi privată. Dar, ca şi în
majoritatea cazurilor menţionate mai sus, nu există mecanisme
clare pentru implementarea sau aplicarea codurilor de conduită.
Concluzând această parte, de asemenea trebuie menţionate
acţiunile luate în Argentina în privinţa eticii guvernamentale.
Guvernul argentinian a creat în 1997 Oficiul Naţional al Eticii
Publice în cadrul ramurii executive. Doi ani mai târziu, printr-o
lege-decret, a fost aprobat codul de etică pentru oficiul public,
care stabileşte principii generale (valorile etice) şi principii
speciale (obligaţii). Codul, de asemenea, prevede reguli de
conduită cu privire la beneficiile din surse externe (beneficii
interzise), interdicţii funcţionale, conflictul de interese,
131
nepotism, poziţii multiple, perioada de aşteptare şi rapoartele

de declarare financiară şi a imobilului.
Oficiul Naţional al Eticii Publice are misiunea de a lua acţiuni
asupra funcţionarilor publici din ramura executivă naţională în
aplicarea codului de etică pentru oficiul public. De asemenea,
el dezvoltă instrumentele adecvate pentru prevenirea situaţiilor
neetice şi oferă instruire şi asistenţă personală. De aceea,
Oficiul contează pe următoarea structură: conducerea
controlului şi acţiunilor ulterioare asupra situaţiei patrimoniale
şi financiare a funcţionarilor publici; conducerea controlului
asupra conflictelor de interese; conducerea prevenirii, educaţiei
etice, instruirii şi promovării.
Luând în consideraţie faptul că există multe şi variate sarcini şi
servicii îndeplinite în cadrul administraţiei statale, calea optimă
ar fi instituirea unui cod naţional de conduită pentru
funcţionarii publici, bazat pe lege, cu mecanismele proprii de
aplicare, care ar servi ca fundament pentru adoptarea codurilor
de conduită pentru funcţionarii publici împuterniciţi cu
activităţi statale sau profesii particulare şi având forţă
obligatorie doar asupra anumitor categorii de funcţionari
publici. Este important ca aceste coduri să corespundă
domeniilor specifice ale administraţiei profesionale, precum şi
cerinţelor faţă de poliţie, armată, serviciul sănătăţii, educaţie,
asistenţa socială, etc. Astfel de coduri nu trebuie să dubleze
îndatoririle funcţionarilor publici după cum este prevăzut în
legi.
Totuşi, codurile de conduită trebuie să completeze obligaţiile
legale generale cu reguli administrative şi etice potrivite pentru
o anumită profesie. De exemplu, codurile profesionale trebuie
să fie create de către asociaţiile de autoguvernare compuse din
grupuri profesionale clar definite, care lucrează, de asemenea,
în sfera administraţiei publice, precum secretarii oficiilor
guvernamentale locale, managerii orăşeneşti, serviciul
132
sănătăţii, administratorii şcolilor, contabilii, experţi în

informatică, arhitecţi, angajaţii din sfera asistenţei sociale,
topografi, etc.
Posibilitatea dezvăluirii conduitei neetice sau demonstrării
urmăririi efective în justiţie a acesteia este cu mult mai
importantă decât codurile de conduită per se. Astfel, în vederea
prevenirii cu succes a corupţiei, adoptarea codurilor de
conduită trebuie însoţită de instituirea mecanismelor adecvate
de aplicare.
2.4 Standardele etice ale serviciului public din Moldova:
situaţia actuală şi recomandări
Corupţia, adică „abuzul serviciului public pentru câştig privat”,
este un fenomen complex şi reprezintă un pericol real pentru
supremaţia legii, democraţie, drepturile omului, echitate şi
justiţia socială şi, de asemenea, împiedică dezvoltarea
economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor
democratice şi fundamentele morale ale societăţii.
Administraţia publică joacă un rol esenţial în societatea
democratică şi, astfel, trebuie să aibă la dispoziţia sa un
personal capabil să îndeplinească în modul corespunzător
sarcinile încredinţate ei. Funcţionarii publici sunt elementul-
cheie al administraţiei publice, ei au funcţii şi obligaţii
specifice şi trebuie să aibă calificările necesare şi un mediu
material şi legal potrivit pentru a îndeplini sarcinile lor în mod
eficient.
Din aceste considerente, ridicarea nivelului de conştientizare
publică şi promovarea valorilor etice sunt mijloace importante
pentru prevenirea corupţiei. Organizaţiile şi forumurile
internaţionale recomandă guvernelor naţionale a promova, sub
rezerva legislaţie naţionale şi a principiilor administraţiei
publice, adoptarea codurilor naţionale de conduită pentru
funcţionarii publici.
133
Codurile de conduită sunt instrumente flexibile pentru o

misiune clară contra corupţiei, având scopul de a comunica
valorile publice şi private, precum şi standardele aşteptate, într-
un mod scurt, concis şi înţelegător atât publicului, cât şi
funcţionarilor publici. Aceste coduri sunt o unealtă adaptabilă
şi au o forma variind de la un document legal la un document
intern al organizaţiei şi care poate cuprinde întreg serviciul
public, sector sau organizaţie individuală. Totuşi, există
preocupări comune privind coerenţa (asigurarea consecvenţei
standardelor aplicate în întreg serviciul public şi considerarea
particularităţilor), înţelegerea reciprocă (implicarea
personalului în procesul de pregătire şi implementare,
comentariul public) şi legătura cu managementul resurselor
umane (de la managementul comunicaţiei la managementul
îndeplinirii). Cu toate acestea, vorbind la general, codurile de
conduită, atunci când sunt adoptate şi implementate în modul
corespunzător, pot servi scopurilor lor, în special, prevenirii
practicilor corupte ale funcţionarilor public.
La general, codurile etice şi, în particular, cele pentru
funcţionarii publici, nu sunt utilizate în calitate de instrument
efectiv şi eficient de combatere a corupţiei în Republica
Moldova. Calea aleasă de către Moldova pentru reglementarea
comportamentului profesional al funcţionarilor publici este cea
prin intermediul legilor şi altor acte normative.
Codul de etică profesională al judecătorilor din Republica
Moldova stabileşte doar standarde generale de conduită privind
comportamentul judecătorilor în executarea atribuţiilor de
serviciu, comportamentul lor în afara executării atribuţiilor de
serviciu, precum şi asigurarea independenţei lor. Totuşi,
principiile etice şi reglementarea fundamentală a conduitei
profesionale, condiţiilor de angajare şi sancţiunilor sunt
prevăzute în legislaţie (de exemplu, Legea privind statutul
judecătorului, Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, Legea cu privire la
134
instanţele judecătoreşti economice, Legea cu privire la sistemul

instanţelor judecătoreşti militare, Codul de procedură penală,
Codul de procedură civilă, Legea privind contenciosul
administrativ, Codul penal şi Codul contravenţiilor
administrative). În acelaşi context, Legea privind accesul la
informaţie şi Legea cu privire la informatică ale Republicii
Moldova reglementează conduita şi obligaţiile funcţionarilor
publici în vederea asigurării şi realizării dreptului constituţional
de acces la informaţia oficială, inclusiv informaţia personală,
precum şi în vederea creării, administrării, utilizării şi
menţinerii sistemelor informaţionale, asigurării libertăţii şi
protecţiei datelor din sistemele informaţionale şi accesului la
informaţii şi serviciile informaţionale.
Notariatul, sub prisma acordării serviciilor publice, au un cod
deontologic, care prevede principiile de bază şi standardele
directoare de conduită în relaţiile cu alţi notari, cu structurile
lor organizaţionale, cu autorităţile statale şi persoanele juridice.
Articolul privind răspunderea morală a notarilor, pe lângă
faptul stabilirii efectelor răspunderii morale, se referă la Legea
cu privire la notariat în privinţa sancţiunilor disciplinare.
Pentru alte oficii publice, inclusiv administraţia vamală şi
fiscală, organele securităţii naţionale, poliţia, reprezentanţii
locali, etc., precum şi asociaţiile avocaţilor, actele normative
servesc drept material îndrumător fundamental privind
conduita profesională. Dacă există documente de uz intern, ele
sunt incomplete, ineficiente sau aplicabile în măsură limitată .
După cum s-a menţionat mai sus, în Moldova funcţionarii
publici nu au un cod de conduită. Ei se conformează cu şi
acţionează într-un cadru legal, în special Legea cu privire la
serviciul public şi regulamentele ministerelor şi
departamentelor. În caz de încălcări, sancţiunile
corespunzătoare sunt prevăzute de Codul muncii ( de exemplu,
135
răspunderea disciplinară), Codul contravenţiilor administrative

sau Codul penal (de exemplu, pentru delicte şi infracţiunile).
Parlamentarii trebuie să respecte Legea cu privire la statutul
deputatului în Parlament şi Regulamentul Parlamentului
Republicii Moldova, precum şi normele etice şi morale.
Cazurile de încălcare a eticii de deputat, conform Legii despre
statutul deputatului în Parlament, sunt examinate de Comisia
juridică pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii
Moldova, fără a dezvolta procedura şi mecanismele de
sancţionare a acestor încălcări. Până în prezent această comisie
nu a aplicat în practică împuternicirea de a examina cazuri de
încălcare a eticii deputatului. Mai mult ca atât, parlamentarii au
un cod de conduită, care pare a fi doar un document declarativ,
de uz intern, fără vreo putere obligatorie şi, în consecinţă, fără
mecanisme de impunere.
În concluzie, sectorul public din Moldova are urgent nevoie de
un cod de conduită pentru funcţionarii publici, ca document
completând cadrul legal în materie. Existenţa practicilor
corupte în rândurile funcţionarilor publici din Republica
Moldova este tot mai des confirmată prin exemple concrete.
Structurarea optimală a managementului eticii din sectorul
public trebuie să se concentreze asupra elaborării unui cod
general de conduită pentru toţi funcţionarii publici (la nivel
naţional), care ar guverna comportamentul lor profesional. Mai
ales, acest cod trebuie să servească ca bază pentru adoptarea
codurilor etice de către conducătorii diferitor autorităţi statale
cu misiuni, funcţii şi responsabilităţi distinctive, precum
parlamentul, anumite ministere şi departamente, administraţia
fiscală şi vamală, poliţia şi organele de securitate naţională,
judiciarul, etc.
136
Figura 4: Schema propusă la elaborarea unui cod de conduită

pentru funcţionarii publici din Moldova
Nivelul întâi: Cod naţional de conduită pentru funcţionarii publici,
adoptat prin decizia prim ministrului sau prin lege
Nivelul doi: Coduri de conduită pentru funcţionarii publici,

adoptate de către fiecare minister, departament sau alt organ statal
Elementele cheie ale unui cod de conduită pentru funcţionarii

publici trebuie să fie următoarele:
! Responsabilitate şi implicare personală a tuturor
angajaţilor (astfel de principii ca: eficienţă, eficacitate,
devotament, integritate, obiectivitate, responsabilitate,
sinceritate, certitudine, onestitate, conducere,
imparţialitate, competenţă, profesionalism, neutralitate
politică, etc.);
! Conformitate necondiţionată cu legea;
! Îmbunătăţirea relaţiilor publice (inclusiv reguli şi
proceduri);
! Îmbunătăţirea criteriilor de selecţie, recrutare, instruire,
numire şi dezvoltare a carierei şi de responsabilitate;
! Soluţionarea problemei privind acceptarea cadourilor,
remunerărilor, trataţiilor şi reducerilor;
! Prevenirea conflictului de interese;
! Activitatea politică (inclusiv participarea în şi
finanţarea partidelor politice);
! Confidenţialitatea şi utilizarea informaţiei oficiale;
137
! Acces la informaţia deţinută de autorităţile publice;

! Utilizarea proprietăţii şi resurselor oficiului public;
! Achiziţii private ale proprietăţii de stat de către angajaţi
(de exemplu, contracte, licitaţii);
! Declaraţia financiară şi declaraţia intereselor;
! Restricţiile la angajare;
! Mediul de muncă;
! Control şi supraveghere;
! Control social;
! Întărirea credibilităţii şi încrederii societăţii;
! Problemele penalităţii şi aplicarea acestora.
Acest cod naţional de conduită pentru funcţionarii publici poate
fi adoptat fie ca un capitol separat al unei eventuale legi privind
etica serviciului public, în baza legală a acestei legi, fie prin
decizia prim-ministrului. Prevederile principale ale codului
trebuie să fie standardele şi principiile etice pentru funcţionarii
publici, precum şi sancţiunile pentru încălcarea lor, cu referire
la legile sau reglementările de rigoare, precum şi la Codul
penal, Codul muncii, Codul contravenţiilor administrative.
Baza legală pentru adoptarea unui cod de conduită pentru
funcţionarii publici trebuie, de asemenea, să instituie
infrastructura de implementare şi monitorizare, în special, un
oficiu naţional sau un consilier al eticii publice şi funcţionarii
de etică publică în cadrul fiecărei autorităţi statale.
Funcţionarul de etică publică, care ar putea fi un colaborator al
departamentului de cadre, trebuie să ofere îndrumarea şi
consultanţa necesare pentru funcţionarii publici din ministere
sau departamente în privinţa problemelor legate de etică şi
trebuie să înfiinţeze sistemele de management necesare pentru
păstrarea eticii în conformitate cu direcţiile stabilite de oficiul
138
eticii publice. Oficiul sau consilierul eticii publice, responsabil

pentru problemele privind respectarea eticii în rândurile
funcţionarilor publici, trebuie să fie înfiinţat în cadrul structurii
guvernamentale. Funcţiile şi responsabilităţile sale principale
trebuie să fie:
– Prezentarea opiniei privind elaborarea sau revizuirea
codului naţional de conduită pentru funcţionarii publici
către guvernul Republicii Moldova;
– Dezvoltarea unui standard al acţiunilor disciplinare ca
măsuri de pedeapsă contra funcţionarilor publici care
încalcă legea serviciului public, codul de conduită sau alte
reglementări bazate pe legea serviciului public;
– Înfăptuirea cercetărilor şi studiilor privind păstrarea eticii
în serviciul public naţional;
– Planificarea şi coordonarea programelor de instruire a
eticii conduse, la general, în ministere şi departamente sau
cele conduse în cadrul fiecărui minister şi departament;
– Furnizarea îndrumărilor şi sugestiilor către conducătorii
ministerelor şi departamentelor în efortul de a înfiinţa şi
menţine sisteme de management ce încurajează
funcţionarii publici să respecte codul de conduită.
Oficiul sau consilierul, de asemenea, trebuie să fie împuternici
(1) a conduce, la discreţia sa, o investigaţie independentă a
pretinsei încălcării de lege, (2) a impune, la discreţia sa, o
acţiune disciplinară ca pedeapsă contra funcţionarilor publici ce
încalcă Legea serviciului public, codul de conduită sau alte
reglementări bazate pe Legea serviciului public, precum şi (3) a
cere, la discreţia sa, funcţionarilor publici cu puteri de numire
de a investiga pretinsa încălcare de lege sau a codului de
conduită şi de a lua acţiunile necesare, sau (4) a aproba
acţiunile disciplinare impuse de funcţionarii publici cu puteri
139
de numire ca pedeapsă contra funcţionarilor publici ce încalcă

legea sau codul de conduită.
Figura 5: Infrastructura managementului eticii din serviciul
public
Oficiul / Consilierul naţional al Eticii Publice
Înfiinţat ca o unitate guvernamentală prin legea eticii din serviciul public
sau decizia prim ministrului
Împuternicit a monitoriza implementarea şi respectarea codului de
conduită, precum şi a organiza seminare de instruire pentru toţi
funcţionarii publici şi a investiga, a lua măsurile legale necesare în cazul
încălcării standardelor şi principiilor etice
Funcţionarul Eticii Publice Funcţionarul Eticii Publice

în fiecare minister, departament în alte organe statale
Cu alte cuvinte, managementul complet al eticii trebuie să

cuprindă trei componente:
1. un „cod de conduită” general conturând comportamen-
tul aşteptat de la funcţionarii publici;
2. „reguli etice” formale şi specifice detaliind cerinţele
necesare pentru a îndeplini un astfel de cod, inclusiv
îndrumări privind declaraţia financiară;
3. o instituţie executivă pentru a aplica aceste reguli şi a
consulta funcţionarii publici în problemele conduitei.
Funcţionarii publici de toate nivelurile trebuie să fie implicaţi
la elaborarea codurilor de conduită, iar programele de instruire
trebuie să fie organizate pentru toţi. Programele de instruire
trebuie să fie înalt participative şi trebuie să pună în discuţie
situaţii ipotetice şi, posibil, jucarea rolurilor. Lecţiile simple
sau materiale distribuite sunt fără rezultat.
140
Astfel, codurile de conduită stabilesc reguli ale

comportamentului etic. Ele trebuie să fie disponibile imediat la
recrutarea noului personal şi incluse în programele iniţiale de
instruire. Deoarece codurile de conduită conţin principii
generale, mai multă îndrumare şi explicaţii trebuie să fie
furnizate asupra modului de aplicare a lor în practică. În acest
sens, este preferabil (a) a elabora principii directorii incluzând
unele exemple specifice şi luând în consideraţie părerile
specifice, de exemplu, privind acceptarea micilor cadouri; (b) a
implica activ funcţionarii publici la elaborarea codului de
conduită şi la completarea lui în vederea creării unui sentiment
de proprietate; (c) a comunica atât codul de etică, cât şi
principiile directorii pentru a spori şi a intensifica nivelul de
conştientizare al funcţionarilor publici şi al publicului, a afişa
în fiecare oficiu public cele mai importante principii ale
Codurile de conduită trebuie să fie aduse la cunoştinţa
membrilor relevanţi ai publicului. De exemplu, codurile de
conduită trebuie să proscrie conflictele de interes, să asigure
utilizarea corespunzătoare a resurselor publice şi să promoveze
cele mai înalte nivele de profesionalism şi integritate.
141
Figura 6: Codurile de conduită ca măsură preventivă contra

corupţiei
Pasul 1: Activităţile preliminare: analiza situaţiei reale
şi standardelor internaţionale privind etica sectorului public
Pasul 2: Elaborarea codului de conduită: conţinutul lui

sau „adoptând codul este sfârşitul începutului”;
Managementul eticii
Pasul 3:
Comunicarea Implementare Revizuirea odată cu Mecanisme de

şi ridicarea şi mecanisme de modificarea monitorizare şi
conştientizării aplicare circumstanţelor expertiză
Operaţional: a asigura implementarea efectivă a codului de etică;

Preventiv: programe de consultanţă şi asistenţă pentru funcţionari/societatea civilă;
Educaţional: programe de instruire şi educaţie pentru funcţionari/societatea civilă
Efectul codurilor de conduită este vizibilitatea angajamentelor

faţă de cetăţeni. Ele constituie o provocare pentru autoritatea
statală în vederea îndeplinirea celor promise. Aceasta înseamnă
că angajamentele prevăzute în codurile de conduită trebuie să
fie reale.
În final, codurile de etică nu trebuie folosite ca decoraţii, dar
trebuie utilizate ca agenţi ai schimbării în Republica Moldova.
Codurile de etică sunt utile doar atunci, când sunt implementate
corespunzător de către funcţionarii publici.
142
2.5 Anexă: Codul de conduită pentru funcţionarii publici

din Republica Moldova (model)
Prevederile generale
Articolul 1
1. Prezentul cod se aplică tuturor funcţionarilor publici.
2. În scopurile prezentului cod, termenul “funcţionar public”
desemnează orice persoană angajată de către o autoritate
publică.
3. Prevederile prezentului cod pot fi, de asemenea, aplicate
persoanelor angajate de către organizaţii private
îndeplinind servicii publice.
Articolul 2
1. La intrarea în vigoare a prezentului cod, administraţia
publică are obligaţia să informeze funcţionarii publici
despre prevederile codului.
2. Prezentul cod va face parte din prevederile guvernând
condiţiile de angajare a funcţionarilor publici, începând din
momentul în care ei certifică că au luat cunoştinţă cu el.
Funcţionarul public va certifica, de asemenea, că el a luat
cunoştinţă de prevederile Legii privind serviciul public al
Republicii Moldova.
3. Fiecare funcţionar public are obligaţia să întreprindă toate
măsurile necesare pentru a se conforma legislaţiei privind
serviciul public şi prevederilor prezentului cod.
Articolul 3
Scopul prezentului cod este de a specifica standardele de
integritate şi de conduită ce trebuie respectate de către
funcţionarii publici, de a-i ajuta să satisfacă aceste standarde şi
de a informa publicul despre conduita pe care este în drept să o
aştepte din partea funcţionarilor publici.
143
Articolul 4
Prevederile ce urmează se aplică în toate cazurile, inclusiv cele
în care legile şi alte acte normative nu se aplică. Fără prejudiciu
principiilor stabilite în articolele 5-15, prevederile articolului
16 şi următoarele pot fi completate şi specificate prin coduri de
conduită adoptate de fiecare minister, departament sau agenţie
statală în conformitate cu legea.
Principiile fundamentale
Articolul 5
1. Funcţionarul public trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle
sale în conformitate cu legea, cu încrederea publică plasată
în el şi cu instrucţiunile legitime şi standardele etice care se
referă la funcţiile sale.
2. Funcţionarul public trebuie să acţioneze într-o manieră
politică neutră şi nu trebuie să încerce a împiedica
politicile, deciziile sau acţiunile legitime ale autorităţilor
publice.
Articolul 6
1. Funcţionarul public are obligaţia să servească loial
autoritatea naţională sau locală constituită în conformitate
cu legea. Funcţionarul public trebuie să se conformeze în
conduita sa cu îndatorirea constituţională de a servi
exclusiv naţiunii cu disciplină şi onoare şi de a respecta
principiile de devotament, integritate, obiectivitate,
responsabilitate, sinceritate, conducere, randament înalt de
lucru, transparenţă şi democraţia administraţiei.
2. Funcţionarul public trebuie să fie onest, imparţial şi eficient
şi să-şi îndeplinească îndatoririle la maximul capacităţii
sale cu îndemnare, echitate şi înţelegere, ţinând cont doar
de interesul public şi circumstanţele relevante ale cazului.
144
El trebuie să-şi asume responsabilitatea legată de

îndatoririle sale.
3. Funcţionarul public trebuie să fie politicos atât în relaţiile
cu cetăţenii pe care îi serveşte, cât şi în relaţiile cu
superiorii, colegii şi subordonaţii.
Articolul 7
1. În exercitarea atribuţiilor sale, funcţionarul public nu
trebuie să acţioneze în mod arbitrar în detrimentul oricărei
persoane, grup sau organizaţii şi trebuie să aibă
considerarea cuvenită faţă de drepturile, îndatoririle şi
interesele corespunzătoare ale altora.
2. La luarea deciziei, funcţionarul public trebuie să acţioneze
legal şi să exercite puterile sale discreţionare imparţial,
luând în consideraţie doar aspectele relevante.
3. Funcţionarul public este responsabil faţă de superiorul său
ierarhic nemijlocit, dacă legea nu prevede altfel.
Articolul 8
Funcţionarul public trebuie să limiteze cerinţele puse pentru
cetăţeni şi companii la minimul indispensabil şi trebuie să
aplice orice măsură posibilă pentru simplificarea activităţii
administrative, în orice caz facilitând îndeplinirea de către
cetăţeni a activităţilor permise lor sau în orice caz ce nu încalcă
legile în vigoare.
Articolul 9
1. Funcţionarul public nu trebuie să permită ca interesele sale
private să intre în conflict cu poziţia sa publică. Este
responsabilitatea lui sa evite asemenea conflicte de interese,
fie ele reale, potenţiale sau aparente.
2. Funcţionarul public nu trebuie să profite de poziţia sa
pentru interesele private.
145
3. Funcţionarul public trebuie să exercite grija cuvenită la

folosirea şi paza bunurilor aflate la dispoziţia sa pentru
scopuri oficiale şi nu trebuie să utilizeze pentru scopuri
private informaţia disponibilă pentru scopurile oficiale.
Articolul 10
Funcţionarul public are obligaţia să se comporte mereu astfel
încât confidenţa şi încrederea publicului în integritatea,
imparţialitatea şi eficacitatea serviciului public să fie păstrate şi
consolidate.
Articolul 11
În exercitarea atribuţiilor sale, funcţionarul public trebuie să
respecte divizarea competenţelor între autorităţile centrale şi
cele locale. În limita împuternicirilor sale, el trebuie să
faciliteze îndeplinirea funcţiilor şi îndatoririlor de către
autoritatea având jurisdicţia cea mai apropiată şi, din punct de
vedere funcţional, fiind cea mai potrivită pentru cetăţenii
interesaţi.
Articolul 12
Având considerarea cuvenită pentru dreptul de acces la
informaţia oficială, funcţionarul public are obligaţia să trateze
în modul potrivit, cu toată confidenţialitatea necesară, toată
informaţia şi documentele primite de el în exercitarea sau cu
ocazia exercitării atribuţiilor sale. El trebuie să faciliteze
accesul cetăţenilor la informaţia pe care ei sunt îndreptăţiţi să o
deţină şi, atâta timp cât nu este interzis, el trebuie să furnizeze
toată informaţia necesară pentru evaluarea deciziilor
administraţiei şi a conduitei funcţionarilor publici ai acestei
administraţii.
Regulile şi standardele generale
Articolul 13 – Raportarea
146
1. Funcţionarul public care consideră că i se cere să acţioneze

ilegal, incorect sau neetic, fapt care implică administrarea
rea sau care este altfel inconsecvent cu prezentul cod,
trebuie să raporteze despre aceasta autorităţilor competente,
în conformitate cu legea.
2. Funcţionarul public trebuie să raporteze, în conformitate cu
legea, autorităţilor competente dacă el află despre orice
încălcare a prezentului cod de către alţi funcţionari publici.
3. Funcţionarul public care a raportat, în conformitate cu
legea, un caz prevăzut mai sus şi care consideră că
răspunsul nu satisface preocuparea sa, poate raporta în scris
despre aceasta conducătorului competent al serviciului
public.
4. Dacă un caz nu poate fi soluţionat prin procedurile şi căile
de atac stabilite de legislaţia cu privire la serviciul public
într-un mod acceptabil pentru funcţionarul public interesat,
funcţionarul public trebuie să execute instrucţiunile legale
pe care el le-a primit.
5. Funcţionarul public trebuie să raporteze autorităţilor
competente orice dovadă, alegaţie sau suspiciune privind
activitatea ilegală sau criminală referitoare la serviciul
public pe care el o cunoaşte în exercitarea sau cu ocazia
exercitării atribuţiilor sale. Investigarea faptelor raportate
revine autorităţilor competente.
6. Administraţia publică trebuie să asigure ca funcţionarul
public care raportează un caz prevăzut mai sus, în baza
unor temeiuri rezonabile şi cu bună credinţă, să nu sufere
nici un prejudiciu.
Articolul 14 – Conflictul de interese
1. Un conflict de interese apare dintr-o situaţie în care
funcţionarul public are un interes privat de natură să
147
influenţeze sau să pară că influenţează asupra îndeplinirii

imparţiale şi obiective a îndatoririlor sale oficiale.
2. Interesul privat al funcţionarului public include orice
avantaj pentru el, pentru familia sa, pentru rudele apropiate,
prietenii şi alte persoane sau organizaţii care au sau au avut
cu el relaţii de afaceri sau politice. El include, de asemenea,
orice obligaţie financiară sau civilă referitoare la el.
3. Deoarece funcţionarul este, de regulă, unica persoană care
ştie dacă el se află în această situaţie, funcţionarul public
are responsabilitatea personală:
– să fie alert la orice conflict de interese real sau
potenţial;
– să ia măsuri în vederea evitării unui asemenea conflict;
– să declare superiorului său despre orice conflict de
interese de îndată ce devine conştient despre conflict;
– să se conformeze oricărei decizii finale care îi ordonă să
se retragă din situaţia în care el se află sau să renunţe la
avantajul ce cauzează conflictul.
4. Atunci când i se cere, funcţionarul public trebuie să declare
dacă are sau nu are un conflict de interese.
5. Orice conflict de interese declarat de un candidat la
serviciul public sau la un nou post în serviciul public
trebuie să fie soluţionat înainte de numire.
Articolul 15 – Declararea intereselor
Funcţionarul public ce ocupă o poziţie în care interesele
personale sau private sunt susceptibile de a fi afectate de
îndatoririle sale oficiale, trebuie să declare, în conformitate cu
legea, la numirea sa, apoi la intervale regulate şi oricând apar
schimbări, caracterul şi dimensiunile acestor interese.
Articolul 16 – Interese externe incompatibile
148
1. Funcţionarul public nu trebuie să se angajeze în orice

activitate sau tranzacţie sau să ocupe orice poziţie sau
funcţie, remunerată sau nu, care este incompatibilă cu buna
îndeplinire a îndatoririlor sale ca funcţionar public sau care
ar putea-o prejudicia. Dacă nu este clar că o activitate este
compatibilă, el trebuie să solicite sfatul superiorului său.
2. Sub rezerva prevederilor legale, funcţionarul public trebuie
să notifice şi să solicite aprobarea conducătorului său în
serviciul public înainte de a îndeplini anumite activităţi,
remunerate sau nu, sau de a accepta anumite poziţii sau
funcţii în afara angajării sale în serviciul public.
3. În conformitate cu legile în vigoare privind libertatea
asocierii, funcţionarul public trebuie să se conformeze
oricărei cerinţe legale de a declara calitatea de membru sau
asocierea la organizaţii susceptibile să influenţeze nociv
poziţia sa sau buna îndeplinire a îndatoririlor sale în calitate
de funcţionar public, cu excepţia când ele sunt organizaţii
politice sau sindicate. Funcţionarul public nu trebuie să
oblige alţi funcţionari publici să intre în asociaţii sau
organizaţii şi nu trebuie să-i influenţeze să acţioneze astfel,
promiţându-le avantaje de carieră.
Articolul 17 – Declararea averii
Funcţionarul public, în conformitate cu poziţia sa şi după cum
este permis sau cerut de lege şi alte acte normative, trebuie să
se conformeze cerinţei de a declara sau de a dezvălui averea şi
datoriile personale, precum şi, dacă e posibil, cele ale soţului
şi/sau întreţinuţilor săi.
Articolul 18 – Activitatea politică sau publică
1. Sub rezerva respectării drepturilor fundamentale şi
constituţionale, funcţionarul public trebuie să vegheze ca
participarea sa în activităţile politice sau implicarea în
dezbateri politice sau publice nu slăbeşte încrederea
149
publicului şi a conducătorilor săi în capacitatea de a

îndeplini îndatoririle imparţial şi loial.
2. În exercitarea atribuţiilor sale, funcţionarul public nu
trebuie să-şi permită să fie utilizat în scopuri politice
partizane.
3. Funcţionarul public trebuie să se conformeze restricţiilor
asupra activităţii politice impuse în conformitate cu legea
anumitor categorii de funcţionari publici din cauza poziţiei
lor sau naturii îndatoririlor lor.
Articolul 19 – Activităţi colaterale
1. Funcţionarul public nu trebuie să accepte de la persoane
altceva decât remuneraţia administrativă sau alte beneficii
pentru serviciile, pe care el este cerut să le îndeplinească în
exercitarea îndatoririlor sale oficiale.
2. Funcţionarul public nu trebuie să accepte relaţii de
colaborare cu persoanele fizice sau persoanele juridice, care
au sau au avut în ultimii ani un interes economic în
deciziile sau activităţile implicând oficiul.
3. Funcţionarul public nu trebuie să ceară de la superiorii săi
să-i confere poziţii remunerate.
Articolul 20 – Protecţia vieţii private a funcţionarului public
Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru ca viaţa
privată a funcţionarului public să fie respectată în modul
adecvat, prin urmare, declaraţiile prevăzute în prezentul cod
trebuie să fie ţinute confidenţiale, cu excepţia când legea
prevede altfel.
Articolul 21 – Imparţialitatea
1. În exercitarea atribuţiilor sale, funcţionarul public trebuie
să asigure tratament egal al cetăţenilor care intră în contact
cu administraţia pentru care el lucrează. În acest scop, el nu
trebuie să refuze un serviciu unei persoane, care este, în
150
mod ordinar, acordat altora şi nu trebuie să acorde un

serviciu unei persoane, care este, în mod ordinar, refuzat
altora.
2. Funcţionarul public trebuie să se conformeze procedurii
corespunzătoare la îndeplinirea activităţii administrative
aflate în competenţa sa, în special, refuzând orice presiune
nelegitimă, chiar dacă este exercitată de către superiorii săi.
Articolul 22 – Cadourile
1. Funcţionarul public nu trebuie să solicite sau să accepte,
direct sau indirect, cadouri, favoruri, ospitalitate sau orice
alt beneficiu pentru sine sau familia sa, rudele apropiate şi
prieteni, persoane sau organizaţii, care au sau au avut cu
funcţionarul public relaţii de afaceri, organizaţii politice ce
pot să influenţeze sau par să influenţeze asupra
imparţialităţii cu care el îşi îndeplineşte îndatoririle, sau ce
pot constitui sau par să constituie o recompensă în raport cu
îndatoririle sale. Aceasta nu include ospitalitatea
convenţională sau micile cadouri.
2. Funcţionarul public nu trebuie să solicite fie pentru sine, fie
pentru alţii şi nu trebuie să accepte cadouri sau alte
beneficii de la un subordonat sau rudele şi prietenii
subordonatului său. Funcţionarul public nu trebuie să ofere
cadouri sau alte beneficii unui superior sau rudelor şi
prietenilor superiorului său, cu excepţia articolelor pentru
uz şi de o valoare modestă.
3. Atunci când funcţionarul public nu ştie dacă el poate
accepta un cadou sau ospitalitate, el trebuie să solicite
sfatul superiorului său sau al funcţionarului pentru etica
publică.
Articolul 23 –Reacţia faţă de ofertele nepotrivite
Dacă funcţionarului public i s-a propus un avantaj necuvenit, el
trebuie să ia următoarele măsuri pentru a se proteja:
151
- să refuze avantajul necuvenit; nu este necesar să-l

accepte pentru a-l folosi ca dovadă;
- să încerce să identifice persoana care a făcut oferta;
- să evite contactele îndelungate, deşi cunoaşterea
motivului ofertei poate fi utilă ca dovadă;
- dacă cadoul nu poate fi nici refuzat sau întors
expeditorului, el trebuie păstrat, dar manipulat cât mai
puţin posibil;
- să obţină martori, dacă e posibil, printre colegii de lucru
aflaţi în preajmă;
- să pregătească cât mai curând posibil un proces-verbal
scris privind această tentativă, de preferinţă într-un
registru oficial;
- cât mai curând posibil să raporteze această tentativa
conducătorului său sau direct autorităţii competente de
aplicare a legii;
- să continue să lucreze normal, în special, asupra cazului
în privinţa căruia i-a fost oferit avantajul necuvenit.
Articolul 24 – Susceptibilitatea faţă de influenţa altora
Funcţionarul public nu trebuie să-şi permită să fie pus sau să
pară că este pus într-o poziţie de obligaţie de a întoarce o
favoare oricărei persoane sau organizaţii. De asemenea,
conduita sa în calitatea oficială sau în viaţa privată nu trebuie
să-l facă susceptibil faţă de influenţa nepotrivită a altora.
Articolul 25 – Abuzul de poziţia oficială
1. Funcţionarul public nu trebuie să ofere avantaje oarecum
legate de poziţia sa de funcţionar public, cu excepţia când
legea autorizează să facă aceasta.
2. Funcţionarul public nu trebuie să încerce să influenţeze în
scopuri private orice persoană sau organizaţie, inclusiv alţi
funcţionari publici, utilizând poziţia sa oficială sau
oferindu-le avantaje personale.
152
Articolul 26 – Informaţia deţinută de către autorităţile publice

1. Având în vedere cadrul prevăzut de legislaţia naţională
pentru accesul la informaţia deţinută de către autorităţile
publice, funcţionarul public trebuie să divulge informaţia
doar în conformitate cu regulile şi cerinţele aplicabile
autorităţii unde lucrează.
2. Funcţionarul public trebuie să ia măsurile corespunzătoare
pentru a apăra securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor,
pentru care el este responsabil sau le cunoaşte.
3. Funcţionarul public nu trebuie să tindă spre acces la
informaţiile pe care el nu ar trebui să le deţină. Funcţionarul
public nu trebuie să utilizeze inadecvat informaţiile pe care
el le poate obţine în exercitarea sau cu ocazia exercitării
atribuţiilor sale.
4. De asemenea, funcţionarul public are obligaţia să nu reţină
informaţiile oficiale care trebuie să fie eliberate în modul
potrivit şi obligaţia să nu furnizeze informaţiile care el ştie
sau are temeiuri rezonabile să creadă că sunt false sau
dubioase.
Articolul 27 – Resursele publice şi oficiale
1. În exercitarea împuternicirilor sale discreţionare,
funcţionarul public trebuie să asigure ca, pe de o parte,
personalul şi, pe de altă parte, proprietatea, facilităţile,
serviciile publice şi resursele financiare care îi sunt
încredinţate să fie administrate şi utilizate într-un mod
efectiv, eficient şi economic. Ele nu trebuie să fie utilizate
în scopuri private, cu excepţia când permisiunea este dată
în conformitate cu legea.
2. Funcţionarul public, cu excepţia cazurilor justificate
întemeiat, trebuie să amâne sau să încredinţeze altor
angajaţi îndeplinirea activităţilor sau luarea deciziilor care
sunt responsabilitatea sa.
153
3. Fără prejudiciu la prevederile contractuale, funcţionarul

public trebuie să limiteze absenţele de la locul său de lucru
la cele strict necesare.
4. Cu excepţia cazurilor de urgenţă, funcţionarul public nu
trebuie să utilizeze telefoanele oficiului pentru necesităţile
personale. Funcţionarul public, care are un automobil pus la
dispoziţia sa de către administraţie, trebuie să-l folosească
pentru îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale şi nu trebuie să
transporte în mod ordinar persoane străine administraţiei.
El nu trebuie să accepte pentru uz personal sau să reţină,
sau să utilizeze personal bunurile proprietatea
cumpărătorului, în legătură cu achiziţia bunurilor sau
serviciilor pentru scopuri oficiale.
Articolul 28 – Relaţiile cu publicul
1. Funcţionarul public aflat în contact direct cu publicul,
trebuie să acorde atenţia adecvată întrebărilor fiecărui
cetăţean şi trebuie să furnizeze explicaţiile cerute de la el
privind conduita proprie şi cea a altor funcţionari publici ai
oficiului. La soluţionarea cazurilor el trebuie să respecte
ordinea lor cronologică şi nu trebuie să refuze îndeplinirea
acţiunilor care ţin de atribuţiile lui directe, citând
motivaţiile generice, cum ar fi volumul mare de lucru sau
lipsa de timp. El trebuie să onorifice întâlnirile cu cetăţenii
şi trebuie să răspundă prompt la plângerile lor.
2. Fără prejudiciu la dreptul său de a exprima opinii şi a
răspândi informaţii în apărarea sindicatelor şi drepturilor
cetăţenilor, funcţionarul public nu trebuie să facă declaraţii
publice ce ar ştirbi imaginea administraţiei. Funcţionarul
public trebuie să informeze conducătorul oficiului său
despre relaţiile cu agenţiile de presă.
3. Funcţionarul public nu trebuie să ia angajamente sau să
facă promisiuni în privinţa deciziilor sau acţiunilor proprii
sau celor ale altor persoane inerente oficiului, dacă acest
154
fapt ar putea pune în pericol sau confirma neîncrederea în

administraţie sau în independenţa şi imparţialitatea ei.
4. La elaborarea textelor scrise şi tuturor altor comunicaţii,
funcţionarul public trebuie să utilizeze un limbaj clar şi
accesibil.
5. Funcţionarul public ce îşi îndeplineşte activitatea de
serviciu într-o administraţie care prestează servicii publice,
trebuie să aibă grija corespunzătoare pentru respectarea
standardelor de calitate şi cantitate stabilite de către
administraţie în regulamentele privind prestarea serviciilor.
El trebuie să poarte responsabilitatea cuvenită pentru
garantarea continuităţi serviciului, pentru a permite
cetăţenilor să aleagă dintre diferiţi furnizori şi pentru a le
oferi informaţia privind modul în care serviciul este oferit
şi calitatea acestuia.
Articolul 29 - Contractele
1. La semnarea contractelor în numele administraţie,
funcţionarul nu trebuie să profite de mediere sau alte
servicii ale terţelor persoane, şi nu trebuie să ofere sau să
promită orice beneficiu în schimbul medierii sau pentru
grăbirea încheierii sau executării contractului.
2. Funcţionarul public nu trebuie să încheie, în numele
administraţiei, contracte pentru lucrări publice, furnizări,
servicii, finanţare sau asigurare cu firmele care au semnat
cu el contracte în mod privat în ultimii ani. În cazul când
administraţia încheie contracte pentru lucrări publice,
furnizări, servicii, finanţare sau asigurare cu firmele care au
semnat cu un funcţionar public contracte în mod privat în
ultimii ani, funcţionarul public trebuie să se abţină să ia
parte la luarea deciziilor sau la activităţile legate de
executarea contractului.
3. Funcţionarul public care semnează contracte în mod privat
cu firmele care au încheiat cu el în ultimii ani contracte
155
pentru lucrări publice, furnizări, servicii, finanţare sau

asigurare în numele administraţiei, trebuie să informeze
despre acesta conducătorul oficiului său în scris.
4. Dacă conducătorul oficiului se află în circumstanţele
referite în paragrafele 2 şi 3, el trebuie să informeze despre
acesta, în scris, managerul pentru afaceri generale şi
personal.
Articolul 30 – Verificarea integrităţii
1. Funcţionarul public având responsabilităţi în domeniul
angajării, promovării sau numirii, trebuie să asigure
efectuarea, în conformitate cu legea, a verificărilor
adecvate ale integrităţii candidatului.
2. Dacă, în urma acestei verificări, funcţionarul public nu
este sigur cum trebuie să procedeze, el trebuie să solicite
sfatul corespunzător.
Articolul 31 – Responsabilitatea conducătorului
1. Funcţionarul public care supraveghează sau conduce cu alţi
funcţionari publici trebuie s-o facă în conformitate cu
politicile şi obiectivele autorităţii publice pentru care el
lucrează. El trebuie să poartă răspundere pentru acţiunile
sau omisiunile personalului său, care nu sunt consecvente
cu aceste politici şi obiective, dacă el n-a întreprins
măsurile rezonabile, cerute de la o persoană aflată în poziţia
sa, pentru prevenirea acestor acţiuni sau omisiuni.
funcţionari publici trebuie să ia măsurile rezonabile pentru
a preveni corupţia printre personalul său în legătură cu
oficiul său. Aceste măsuri pot include accentuarea şi
impunerea regulilor şi reglementărilor, educaţia şi
instruirea corespunzătoare, reacţionarea la semnele
dificultăţilor financiare sau altor dificultăţi ale personalului
156
său şi oferirea prin conduita sa personală a unui exemplu de

decenţă şi integritate.
Articolul 32 – Obligaţiile legate de evaluarea rezultatelor
Conducătorul oficiului şi funcţionarul public trebuie să
furnizeze autorităţilor de control (atât interne, cât şi externe)
toată informaţia necesară pentru o evaluare completă a
rezultatelor obţinute de către oficiul unde el lucrează.
Informaţia trebuie să fie furnizată, acordând atenţie deosebită
următoarelor scopuri: modalităţile de îndeplinire a activităţii
oficiului; calitatea serviciilor îndeplinite; tratament egal al
diferitor categorii de cetăţeni şi clienţi; uşurarea accesului la
oficiu, în special pentru cei handicapaţi; simplificarea şi
rapiditatea procedurilor; conformitatea cu datele limită pentru
încheierea procedurilor; răspuns prompt la plângeri, obiecţii şi
rapoarte.
Articolul 33 – Încetarea serviciului public
1. Funcţionarul public nu trebuie să abuzeze de funcţia sa
publică pentru a obţine posibilităţi de angajare în afara
serviciului public.
2. Funcţionarul public nu trebuie să permită ca perspectiva
unei alte angajări să-i creeze un conflict de interese real,
potenţial sau aparent. El trebuie să declare imediat
conducătorului său orice ofertă concretă de angajare
susceptibilă să creeze un conflict de interese. El trebuie, de
asemenea, să declare superiorului său despre acceptarea
oricărei oferte de angajare.
3. Funcţionarul public trebuie să se conformeze măsurilor
stabilite de lege sau alte acte normative că, după încetarea
poziţiei sale oficiale, el nu va abuza de oficiul său anterior.
4. În conformitate cu legea, pentru o perioadă corespunzătoare
de timp, fostul funcţionar public nu trebuie să activeze
pentru orice persoană sau organizaţie în privinţa oricărui
157
caz, asupra căruia el a acţionat din numele serviciului

public sau a consultat serviciul public şi care ar rezulta într-
un beneficiu particular pentru acea persoană sau
organizaţie.
5. Fostul funcţionar public nu trebuie să utilizeze sau să
divulge informaţii confidenţiale obţinute de el în calitatea
sa de funcţionar public, cu excepţia când legea autorizează
să acţioneze astfel.
6. Funcţionarul public trebuie să se conformeze tuturor
regulilor legale care se aplică lui în ceea ce priveşte
acceptarea numirilor la încetarea serviciului public.
Articolul 34 – Relaţiile cu foştii funcţionari publici
Funcţionarul public nu trebuie să acorde foştilor funcţionari
publici un tratament preferenţial sau un acces privilegiat la
serviciul public.
Articolul 35 – Reglementarea cuvântării şi altor activităţi
Atunci când funcţionarul public ţine o cuvântare, participă la o
discuţie, ţine un briefing, predă un curs instructiv, scrie,
editează sau apare la radio sau televiziune contra remunerare,
el trebuie să obţină preliminar aprobarea funcţionarului pentru
etica publică.
Articolul 36 – Consultarea funcţionarului pentru etica publică
Atunci când funcţionarul public nu este sigur dacă partea care
activează cu el cade sub prevederea prezentului cod sau dacă
acţiunea pe care el o va efectua este interzisă sau nu, el trebuie
să se consulte cu funcţionarul pentru etica publică.
Articolul 37 – Respectarea codului şi sancţiunile
1. Prezentul cod este publicat sub autoritatea prim-ministrului
/ şefului serviciului public. Funcţionarul public are
obligaţia să se comporte în conformitate cu prezentul codul
şi, prin urmare, să fie informat asupra prevederilor codului
158
şi oricăror modificări. Când el nu este sigur cum să

procedeze, el trebuie să solicite sfatul unei persoane
competente.
2. Sub rezerva articolului 2, paragraful 2, prevederile
prezentului cod fac parte din condiţiile de angajare ale
funcţionarului public. Încălcarea lor poate duce la aplicarea
sancţiunilor disciplinare.
3. Funcţionarul public care negociază condiţiile de angajare,
trebuie să includă în ele o prevedere precum că prezentul
cod trebuie să fie respectat şi că face parte din aceste
condiţii.
funcţionari publici, are responsabilitatea să vegheze ca ei să
respecte prezentul cod şi să aplice sau să propună
sancţiunile disciplinare corespunzătoare pentru încălcarea
codului.
5. Oficiul prim-ministrului / administraţiei publice va revizui
regulat prevederile prezentului cod, precum şi
implementarea lui.
Articolul 38 – Responsabilitatea funcţionarilor publici
În exercitarea atribuţiilor sale, funcţionarul public poartă
răspundere personală (disciplinară, administrativă, penală)
pentru încălcarea prezentului cod:
1. dacă funcţionarul public a încălcat disciplina munci,
conform Codului muncii i se vor aplica următoarele
sancţiuni disciplinare:
(a) observaţie;
(b) mustrare;
(c) mustrare aspră;
(d) concediere.
159
2. dacă funcţionarul public a comis o contravenţie

administrativă, conform Codului cu privire la
contravenţiile administrative i se vor aplica următoarele
sancţiuni administrative:
(a) avertisment;
(b) amendă;
(c) ridicarea contra echivalent a obiectului, care a
constituit instrumentul comiterii sau obiectivul
nemijlocit al contravenţiei administrative;
(d) confiscarea obiectului, care a constituit
instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit
al contravenţiei administrative;
(e) privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului
respectiv ;
(f) arestul administrativ.
3. dacă funcţionarul public, încălcând prevederile
prezentului cod a comis o infracţiune, conform Codului
penal i se vor aplica următoarele pedepse principale:
(a) privaţiunea de libertate;
(b) privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate;
(c) amenda;
(d) destituirea din funcţie;
(e) mustrarea publică.
În afară de pedepsele principale, funcţionarului public i
se pot aplica următoarele pedepse complimentare:
(a) confiscarea averii;
(b) retragerea gradului militar sau special.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
exercita o anumită activitate, destituirea din funcţie şi amenda
pot fi aplicate atât ca pedepse principale, cât şi ca pedepse
complimentare.
160

Combatere Cor

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Combatere Cor

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Efim Obreja, Viorelia Gâscă, Teodor Potîrniche

Achiziţiile Publice şi Etica Publică:

CZU 351.712 : 328.185

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

© Transparency International – Moldova, 2002

1. Corupţia în sistemul achiziţiilor publice................. 4

2. Etica publica vs. Corupţia........................................ 69

1. CORUPŢIA ÎN SISTEMUL ACHIZIŢIILOR PUBLICE

întotdeauna ia avânt, când ţara se află la etapa de transformare.

ocupă locul II după problema sărăciei.5 Corupţia este evaluată

Donald Strombom7, fost conducător al sistemului de achiziţii a

contract trec din mâini în mâini milioane de dolari sau situaţiile

îndeplinirii contractului, când se înaintează conturi exagerate

Conform celor mai modeste calcule, corupţia, care poartă un

activ, eficient. Posibilităţile încheierii contractelor necesită de a

condiţii a contractului în corespundere cu criteriile de

securitatea sau apărarea naţională), mecanismele alternative

corupţie, care prevăd în particular: rezilierea contractelor,

Strombom13 relevă, că organele puterii în multe state şi la

volumului fluxului de investiţii străine, stabilităţii şi

timpul de lucru şi bugetului administrativ pentru efectuarea

şir de măsuri întru limitarea acestui fenomen la eliberarea

Ibrahim Shihata menţionează că anume politica creditară a

Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Respectarea de către

Mai mult ca atât, Consiliul Europei şi Comisia Europeană au

eficientă de luptă contra corupţiei atât pe plan naţional, cât şi

elaborarea şi implementarea în Republica Moldova a

d) organizarea instruirii consecutive a specialiştilor din

Publice”. Mecanismul creat de achiziţii publice, inevitabil,

„Semger” constituia circa 3,4 mil.DEM. În aşa mod, din

În baza art.5 al Legii (Reglementarea de stat a achiziţiilor),

Regulamentul cu privire la Agenţia pentru Achiziţii Publice,

activitatea lor. Faptul că achiziţia publică este efectuată dintre

probleme care pot apărea, se recomandă aprobarea de către

atribuind ei responsabilităţile privitor la respectarea legii,

e) cerere a ofertelor de preţuri;

în măsură egală tuturor furnizorilor (antreprenorilor). Grupul

a) ofertantul nu corespunde cerinţelor de calificare;

b) valoarea de deviz a contractului de achiziţii este mai

dezvoltării concurenţei între ei. Hotărârea dată39 stipulează că

d) contractul cu acest furnizor (antreprenor) se încheie în

b) negociere cu o singură sursă, respectiv procedura prin

Publice şi se înregistrează de Trezoreria de Stat sau de organele

oferte sau cereri pentru preselecţie, publicând în limba de stat

g) taxa (dacă se percepe) pentru documentele de tender;

legislaţia prevede o procedură pentru solicitarea revizuirii

În cazul în care Agenţia pentru Achiziţii nu va emite decizia în

răspundere materială, administrativă sau penală conform

achiziţii publice, adică încălcarea procedurii selectării metodei

salariat de rând (fost sau actual) al grupului de lucru sau al

protecţionismului49, care interzic funcţionarului să dea

negativ asupra eficienţei activităţii de luptă contra corupţiei nu

publice, în rezultatul cărora au fost încheiate contracte de

electrică, termică, gazul, apa, ceea ce confirmă că în aceste

aprobă de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi se

Republican al Asociaţiei (I. Midrigan) a încheiat contracte cu

achiziţii întru crearea unei concurenţe sănătoase caracteristică

Prelucrătoare au fost admise supracheltuieli în mărime de 11,9

Nu se determină suma de cheltuieli. Hotărârea Guvernului

specificaţiile tehnice necesare.63 b) Pe lângă Universitatea de

datoriile reale, SRL „Argos” – cu 312,1 mii lei mai mult şi

prealabil SA „Congaz Plus” 100 mii lei, iar spitalul judeţean

finanţate de la bugetul de stat, neglijează modul stabilit de

Tipul infracţiunilor 1996 1997 1998 1999 2000 2001